DETERMINAREA AZOTI}ILOR DIN APA( 7.14 )

Principiul metodei

Ionii de azoti]i reac]ioneazã cu acidul sulfanilic, în mediu puternic acid, formînd compu[i de diazoniu care apoi se cupleazã la pHŸ2,0-2,5 cu alfanaftilaminã cu formarea unei colora]ii ro[ii purpurii (colorant azoic). Intensitatea colora]iei se mãsoarã colorimetric la 520 nm.

Materiale necesareReactivi- acid acetic 1 3 vol.- acid clorhidric (dŸ1,19 )- acid sulfanilic, solu]ie> 0,60 g acid sulfanilic (acid 4-

aminobenzensulfonic) se dizolvã în 70 ml apã bidistilatã fierbinte, solu]ia se rãce[te, se adaugã 20 ml acid clorhidric (dŸ1,19) [i se dilueazã la 100 cu apã bidistilatã, apoi se agitã bine

- clorhidrat de alfa-naftilaminã se dizolvã în pu]inã apã bidistilatã la care s-a adãugat 1 ml acid clorhidric (dŸ1,19) [i apoi se dilueazã la 100 cu apã bidistilatã. Solu]ia se pãstreazã la rece [i se filtreazã înainte de folosire.

- acetat de sodiu, solu]ie tampon> 27,5 g acetat de sodiu crist. cu 3 molecule de apã, se dizolvã [i se dilueazã la 100 ml cu apã bidistilatã< dupã aceea solu]ia se filtreazã

- hidroxid de sodiu solutie 10 %- solutii etalon pentru azoti]i> - solutie stoc> într-un balon cotat de 1000 ml se dizolvã

în apã bidistilatã 0,7498 g azotit de sodiu, se aduce la semn, se agitã pentru omogenizare [i dupã ce se adaugã 1 ml cloroform se pãstreazã la rece. 1 ml solu]ie contine 0,5 mg NO2

- solutie etalon I, de lucru> se mãsoarã exact 5 ml solutie stoc si se trece într-un balon cotat de 250 ml, dupã care se aduce la semn cu apã bidistilatã. Solutia se agitã pentru omogenizare [i dupã ce se adaugã 1 ml cloroform se pãstreazã la rece. 1 ml solutie etalon I de lucru contine 0,01 mg NO2. Solutia este stabilã maxim 1 sãptãmînã

- solutie etalon II, de lucru> se mãsoarã exact 25 ml solu]ie etalon I, de lucru [i se trec într-un balon cotat de 250 ml, dupã care se aduce la semn cu apã bidistilatã. Solutia se agitã pentru omogenizare [i dupã ce se adaugã 1 ml cloroform se pãstreazã la rece. 1 ml solutie etalon II, de lucru contine 0,001 mg NO2

Solutia este stabilã maxim 24 oreSticlãrie- pahare Erlenmayer 150 ml- eprubete- tuburi colorimetrice- pipete 1,2 [i 10 ml- pisetã- baloane cotate de 100, 250, 1000 mlAparaturã- balantã analiticã- spectrofotometruRecoltarea si pregãtirea probelor> probele de apã se

recolteazã în vase de sticlã sau de material plastic. Inainte de luarea probelor de apã, vasele se spalã obi[nuit, dupã care se spalã cu apã bidistilatã [i cu proba de apã de analizat. In cazul în care determinarea azotitilor nu se efectueazã imediat se adazgã 4 ml cloroform la 1000 ml probã de apã [i se pãstreazã la temperaturã scãzutã. In cazul în care con]in suspensii probele de apã se filtreazã sau centrifugheazã. Filtrarea se face prin creuzet filtrant sau prin hîrtie de filtru cu porozitate finã.

Modul de lucru

Proba de apã de analizat se aduce la pHŸ7 (verificat cu hîrtie indicator universal), prin adãugare de acid acetic sau hidroxid de sodiu. Intr-un vas Erlenmayer se introduc 50 ml probã neutralizatã, se adaugã 1 ml solutie acid sulfanilic [i se agitã bine. Dupã 5 minute se adaugã 1 ml solutie clorhidrat de alfa -naftilaminã [i 1 ml solutie de acetat de sodiu, agitînd continuu. Solutia astfel tamponatã (care are pHŸ2,0-2,5) se lasã sã stea la întuneric [i dupã exact 30 minute se determinã extinc]ia la 520 nm, fatã de o probã de referintã pregãtitã în acela[i mod ca proba, însã cu apã bidistilatã în locul probei de analizat. Valoarea ob]inutã pentru extinc]ie se citeste pe curba de etalonare si se aflã concentratia de azotiti din probã.

Trasarea curbei de etalonare> din solutia etalon de lucru pentru azoti]i se mãsoarã cu o biuretã 0< 1, 0< 2, 0< 3,0< 5,0< 7, 0 [i 9,0 ml din solutia etalon II de lucru [i 1,0< 2,0< 3,0 [i 4,0 ml din solu]ia I de lucru. Fiecare portiune se introduce în cîte un vas Erlenmayer si se dilueazã cu apã bidistilatã la 50 ml, dupã care se continuã ca mai sus. Solutiile finale ale probelor etalon con]in> 0< 0,001< 0,002< 0,003< 0,005< 0,007 [i 0,009 ml NO2 [i respectiv 0,010< 0,020< 0,030 [i 0,040 mg NO2. Curba se traseazã scriind pe ordonatã extinc]iile probelor etalon iar pe abscisã concentra]iile corespunzãtoare de azoti]i, în mg NO2

Calculul rezultatelor [i modul de exprimare

c

Azoti]i (NO2) Ÿ ------------- x 1000 (mg/l)

V

în care> c Ÿ continutul de azoti]i în probã, în mgV Ÿ volumul initial al probei de apã luat pentru determinare, în

ml

Valori maxime admise> 0 sau exceptional 0,3 mg/l valoare valabilã numai pentru ape din surse subterane, provenite de la adîncimi mai mari de 60 m, neclorizate, cu conditia ca apa sã fie corespunzãtoare din punct de vedere bacteriologic (STAS 1342-91).

DETERMINAREA AZOTATILOR DIN AP|( 7.15 )

Principiul metodei

Ionii de azotat (NO3) reactioneazã cu acidul fenoldisulfonic formînd derivatul fenolsulfonic de culoare galbenã. Intensitatea culorii se mãsoarã fotometric, la lungimea de undã de 410 nm pentru continuturi de pînã la 10 mg NO3/l [i la lungimea de undã de 480 nm, pentru con]inuturi de 10-100 NO3/l .

Materiale necesareReactivi- acid fenoldisulfonic> circa 15 g fenol se purificã prin distilare, sub

ni[ã, îndepãrtîndu-se primele picãturi de distilat. Apoi circa 10 g fenol distilat se prind într-un pahar cilindric de 100 ml [i se cîntãresc. Peste fenolul cîntãrit se adaugã acid sulfuric dŸ1,84 în prealabil fiert sub ni[ã, pînã la degajarea vaporilor nitro[i [i apoi rãcit. Volumul de acid sulfuric utilizat este de 6,5 pãrti în masã la 1 parte în masã fenol

- acid sulfuric 10 % - amoniac, solutie 25 %- apã oxigenatã, solutie 3 % volum- carbonat de plumb - sulfat de aluminiu, solutie 10 %- solutie etalon pentru azota]i> 0,163 g azotat de potasiu în prealabil

uscat la etuvã 4 ore la 105±2°C, se introduc într-un balon cotat 1000 ml [i se completeazã la semn cu apã.

1 ml solutie etalon contine 0,1 mg NO3- sulfat de argint solutie> 0,4397 g sulfat de argint se dizolvã [i se

dilueazã la 100 ml, cu apã.1 ml solutie sulfat de argint corespunde la 1 mg ioni Cl

Sticlãrie- pahare Erlenmayer 150 ml- eprubete- tuburi colorimetrice- pîlnii de ticlã- pipete 1, 5, 10 ml- baloane cotate 100, 1000 ml- sticlã de ceas- pisetã- capsulã de portelan- cilindrii gradati 10, 100 mlAparaturã- spectrofotometru- agitator magnetic- etuvã termoreglabilã- balantã analiticã- centrufugã- baie de apãRecoltarea si pregãtirea probelor> probele de apã se iau în vase de

sticlã sau de polietilenã. În cazul în care determinarea nu se efectueazã în 24 ore, probele de apã trebuie conservate cu clorurã mercuricã 40 mg/l apã sau cu cloroform 4 ml/1 l apã si pãstrate la rece.

Eliminarea substantelor interferente> la determinarea azota]ilor din apã interfereazã> clorurile în concentra]ii peste 50 mg Cl /l, azoti]ii peste 1 mg NO2/l.

Indepãrtarea clorurilor> se determinã continutul de cloruri din apa de analizat. Apoi 100 ml probã de apã se trateazã pentru precipitarea completã a clorurilor, cu o cantitate corespunzãtoare de solutie de sulfat de argint, se încãlzeste [i precipitatul format de clorurã de argint se îndepãrteazã, prin centrifugare sau filtrare cantitativã prin hîrtie de filtru cu porozitate micã. Volumul filtratului se aduce la 100 ml, prin evaporare pe baia de apã.

Îndepãrtarea azoti]ilor> proba de analizat se trateazã pentru oxidarea azoti]ilor la azota]i. Pentru aceasta, într-o capsulã de portelan se introduc 10 ml probã de analizat se adaugã 0,1 ml acid sulfuric [i 2-3 picãturi de apã oxigenatã, agitînd continuu. Proba tratatã se lasã 15 minute în repaos, apoi se determinã azota]ii.

În al]i 10 ml probã de apã de analizat se determinã concentratia de azoti]i [i rezultatul se calculeazã în NO3/l .

Din valoarea ob]inutã pentru azota]i se scade aceia corespunzãtoare azoti]ilor [i rezultã astfel continutul real de azota]i.

Îndepãrtarea hidrogenului sulfurat> în 100 ml probã de apã de analizat se adaugã 0,2 g carbonat de plumb [i se aereazã prin agitare cu agitatorul magnetic, la tura]ia maximã timp de 15 minute. Dupã decantare sau centrifugare, se iau 10 ml din supernatant [i se determinã azota]ii.

Îndepãrtarea culorii si turbiditã]ii> dacã apa prezintã o turbiditate sau o culoare vizibilã, se trateazã 100 ml probã de analizat cu 0,5 ml solutie sulfat de aluminiu. Se agitã timp de 2 minute cu agitatorul magnetic, la tura]ia maximã [i încã 5 minute la tura]ia minimã. Se lasã sã

se decnateze sau se centrifugheazã, iar din supernatant se iau 10 ml [i se determinã azota]ii.

Modul de lucru

Se iau 10 ml probã de apã de analizat, se introduc într-o capsulã de portelan [i se evaporã la sec pe baia de apã. Se adaugã 0,5 ml acid fenoldisulfonic, rotind capsula, astfel încît aceasta sã vinã în contact cu tot reziduul din capsulã . Se lasã 15 minute în repaos [i se adaugã solutie de amoniac, în portiuni de cîte 1 ml, pînã cînd se ob]ine intensitatea maximã a culorii. Continutul capsulei se introduce într-un cilindru gradat si se completeazã la 10 ml. Solutia ob]inutã se fotometreazã, în cuve cu grosimea stratului de 1 cm la 410 nm pentru continuturi sub 10 mg NO3/l [i la 480 nm pentru continuturi între 10-100 mg NO3/l. Ca solutie de referintã se foloseste o solutie pregãtitã în mod identic cu proba de analizat însã cu apã bidistilatã în locul probei de apã. Valoarea obtinutã pentru extinctie se citeste pe curba de etalonare si se aflã concentra]ia de azota]i în mg.

Trasarea curbei de etalonare> în baloane cotate de 100 ml se introduc cîte 0< 0,5< 1< 5< 10< 25< 50< 75 la 100 ml solutie etalon pentru azota]i, completîndu-se cu apã pînã la semn. Solutiile con]in> 0< 0,05< 0,1< 0,5< 1,0< 2,5< 5< 7,5 [i 10,0 mg NO3. In continuare se procedeazã ca mai sus.

Se spectrofotometreazã solutiile fatã de solutia zero, ca solutie de referin]ã, iar valorile ob]inute se înscriu pe o curbã ce reprezintã varia]ia extinctiei în functie de concentra]ia de azota]i, în mg.

Calculul rezultatelor [i modul de exprimare

c Azota]i (NO3) Ÿ ------------ x 1000 (mg/l)

Vîn care>

c Ÿ continutul de azota]i în solutia fotometratã, citit pe curba de etalonare, în mg.

V Ÿ volumul probei de apã luat în lucru, în ml

Valori maxime admise> 45 mg/l (STAS 1342-91)