46

Unitatea de învăŃare 6.

STRUCTURALISMUL

Cuprins

1. Introducere............................................................................................................. 46

2. Obiective................................................................................................................ 46

3. Durată ................................................................................................................... 46

4. ConŃinutul

4.1. Paradigma structuralistă ….. ……………………………………………….. 47

4.2. Principalii reprezentanŃi: Franz Brentano, Edward Bradford Titchener, Jean

Piaget ………………………………………………………………………...…. 48

5. Test de evaluare ..................................................................................................... 51

1.1. Introducere

Unitatea de învăŃare 6 abordează curentul structuralist profesat de către Titchener

care afirma că doar conştiinŃa este obiect de studiu al psihologiei.

1.2. Obiective

După parcurgerea acestei unităŃi de curs, studenŃii vor fi capabili:

• să descrie contribuŃia structuraliştilor la evoluŃia psihologiei;

• să construiască argumente pentru a respinge abordarea structuralistă.

1.3. Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare este de 2 ore.

47

Paradigma structuralistă

RelaŃiile dintre fenomenele psihice ca şi cele dintre fenomenele realităŃii obiective au

fost sesizate încă din antichitate de gânditorii preocupaŃi de problematica cunoaşterii

(conexioniştii şi asociaŃioniştii). Structuralismul s-a dezvoltat din psihologia conştiinŃei

iniŃiată în Germania de Wundt şi exportată în America prin intermediul elevilor lui Wundt.

Structura (în latina: struere = a clădi, a construi) = construcŃie, totalitate organizată în

care părŃile sunt dependente de întreg şi, în consecinŃă, solidare unele cu altele.

Structura psihică

• Din punct de vedere psihologic, structura psihică este o totalitate de relaŃii, între anumite

operaŃii şi procese psihice, care îndeplineşte o anumită funcŃie.

• Structura şi funcŃiile îndeplinite de ea sunt inseparabile.

• Organizarea structurilor psihice poate fi modulară sau ierarhică.

• Structurile psihice sunt sisteme organizate care provoacă comportamentele = structuri de

cunoaştere, structuri de personalitate. Ele explică relativa stabilitate în timp a

comportamentelor, a căror organizare (ordonare a datelor) este dictată de organizarea

structurii → comportamentele depind de relaŃiile dintre componentele structurii psihice.

Structura obiectului cunoaşterii

• Tot ceea ce constituie obiect al cunoaşterii are o organizare a raporturilor dintre

elementele componente, dintre caracteristici, organizare care este reflectată în plan psihic

în cunoaştere.

• La „cunoştinŃa” noastră despre acel „obiect” (percepŃie, noŃiune, idee) contribuie nu numai

structura lui (obiectivă), ci şi structurile de cunoaştere (subiective) prin intermediul cărora

are loc procesul de cunoaştere. Nu cunoaştem obiectul „in sine”, ci „pentru sine”, aşa cum

afirma Imanuel Kant.

• Structura obiectivă a unei cunoştinŃe / fapt de cunoaştere este evidenŃiată de faptul că

indiferent de instrumentul cu care este căutată o melodie, raporturile dintre sunete se

păstrează de asemenea, indiferent cine (ca timbru, registru de voce) citeşte un enunŃ,

înŃelesul şi valoarea lui de adevăr rămân aceleaşi.

• Forma „evoluată” a structuralismului - gestaltismul - pune accentul pe relaŃiile dintre

elemente mai mult decât pe elementele înseşi (vezi percepŃia).

Structuralismul ca paradigmă

• Obiectul cunoaşterii psihologice = psihicul omului adult normal (nu disfuncŃii, nu diferenŃe

interindividuale)

• Metoda = studiul analitic prin introspecŃie

• Postulate:

- adevărurile (psihologice) sunt de natură empirică

- gândirea şi conştiinŃa constituie domeniu de studiu experimental

48

- introspecŃia este o metodă validă de studiu

- spiritul şi corpul sunt sisteme paralele, iar legile psihologice trebuie să remarce

această distincŃie

- experienŃa (cunoaşterii) exprimă celor două sisteme de mai sus → paradoxul

dualism // monism.

• Principii:

- conexiunea prin contiguitate este esenŃială în înŃelegerea structurii.

- sinteza - înŃelegerea structurii este dată de modul în care sunt receptate/ prelucrate

conexiunile

- selecŃia informaŃiilor şi a experienŃelor este realizată prin atenŃie (nativă /

involuntară, secundară / învăŃată = voluntară şi postvoluntară = automatizată).

Structuraliştii aparŃin şcolii germane de psihologie. AmbiŃia lor era de a face din

psihologie o „ŞtiinŃă exactă”, cu o organizare a sistemelor conceptuale şi de inferenŃă

similare cu cele din chimie sau fizică. În încercarea de a organiza cât mai riguros studiul

fenomenelor psihice, structuralismul a fost curentul care a pus bazele psihologiei

experimentale, pe care o considera calea spre cunoaşterea elementelor şi relaŃiilor în procesul

relaŃionării cu lumea.

I. Kant (1724-1804) era de părere că psihologia nu poate fi decât o ştiinŃă empirică,

deoarece ea se ocupă de studiul fenomenelor psihice, dar nu poate transpune fenomenele

studiate în relaŃii matematice şi nu poate folosi metoda experimentală. AmbiŃiile

structuralismului de a descrie fenomenele psihice la nivelul elementelor şi interdependenŃelor

sunt o reacŃie la această viziune kantiană.

Pe de altă parte, Kant a opus viziunii empiriste a lui J. Locke (tabula rasa) o concepŃie

radical diferită: mintea posedă „structurii apriorice de cunoaştere”, care sunt scheme

cognitive preexistente oricărui act de cunoaştere; rolul lor este de a organiza informaŃiile

furnizate de organele de simŃ. De fapt, şi Locke admitea existenŃa unui „simŃ intern” cu rol în

organizarea mintală a informaŃiilor, dar considera că acest „simŃ” nu este aprioric, ci că el se

constituie în procesul interacŃiunii cu mediul.

4.2. Principalii reprezentanŃi ai structuralismului

Franz Brentano (1838-1917)

- face distincŃia dintre fenomene, studiate de ştiinŃele naturii şi acte, studiate de

psihologie. Actele pornesc de la subiect, care are nevoi, interese, scopuri proprii.

- orice act de cunoaştere are un obiect (conŃinut) şi o acŃiune specifică cu actul conŃinut;

obiectul şi acŃiunea sunt solidare.

- conştiinŃa este un fenomen subiectiv de „cunoaştere a cunoaşterii”, are ca obiect ceva

real (psihicul), dar, în acelaşi timp, fenomenal (manifestările prin care îl cunoaştem) în

sensul că subiectul cunoscător vede obiectul din perspectiva abordării lui.

49

Edward Bradford Titchener (1867-1927) psiholog american, născut în Anglia

- A fost elevul lui Wundt, care l-a influenŃat foarte mult, i-a tradus opera în limba

engleză. A plecat în SUA şi a fondat ramura americană a structuralismului. A publicat

în 1898 „The Postulates of a Structural Psychology”.

- Considera că psihicul poate fi explicat prin elementele sale structurale şi funcŃionale.

- Concepe conştiinŃa ca pe o structură globală subiacentă tuturor conduitelor, ea fiind

unicul obiect de studiu al psihologiei, autentic şi pur.

- ConştiinŃa - definită ca sumă a experienŃelor individului la un moment dat, la care

individul are acces prin introspecŃie. Experimentarea este punctul de plecare al oricărei

construcŃii teoretice în psihologie. Pune pe plan secund metodele obiective de măsură

(al timpului de reacŃie, al tremurului mâinilor etc.).

- Personalitatea = identificată cu „mintea”, este o sumă a experienŃelor persoanei pe

parcursul existenŃei sale (idei, afecte, impulsuri); experienŃele depind de persoană dar,

într-un moment ulterior, influenŃează persoana.

- Făcea distincŃia dintre stimul şi senzaŃia produsă de el subiectului; subiectul nu-şi dă

seama de relativitatea cogniŃiei (cunoaştere pentru sine, nu în sine), şi atribuie imaginii

sale despre obiect o existenŃă obiectivă şi nu subiectivă (imaginea este în mintea

noastră, nu în afara ei), comiŃând stimulus error. Când oamenii îşi relatează trăirile,

senzaŃiile sau ideile, ei comit eroarea de a se referi la obiectul percepŃiei, deci la

stimul, în loc de a-şi descrie trăirea provocată de acel stimul.

- UnităŃile elementare de analiză: senzaŃiile, percepŃiile, afectele.

- Atributele senzaŃiilor: calitate, intensitate, claritate şi durată (a imaginii). Wundt

descrisese doar calitatea şi intensitatea.

IntrospecŃia permite analiza fluxului conştiinŃei, pe care Titchener îl consideră un

material fragil şi trecător pe care experimentatorul şi subiectul trebuie să îl abordeze cu

infinită precauŃie. IntrospecŃia presupune atenŃie, memorie şi verbalizare, căci subiectul

trebuie să îşi traducă şi consemneze experienŃa în cuvinte; de aceea, introspecŃia nu poate fi

practicată decât de observatori antrenaŃi (Lecadet şi Mehanna, 2006, p. 189). Conform

afirmaŃiilor lui Titchener, introspecŃia este o metodă ştiinŃifică ce permite efectuarea de

observaŃii exacte la fel ca şi în fizică. Considera că psihologia nu trebuie să îşi formuleze

scopuri practice, unica ei finalitate fiind rafinarea cunoaşterii conştiinŃei prin introspecŃie

(Zlate, 2000, p. 84). ConcepŃia sa, pe care Titchener însuşi a numit-o structuralism, era

îndreptată împotriva altei orientări a epocii în SUA, funcŃionalismul, particularizare a

pragmatismului.

Abordarea lui Titchener, bazată pe concepŃia empirist asociaŃionistă, urmăreşte

identificarea naturii şi numărului de elemente care compun conŃinuturile conştiinŃei, asupra

cărora să se efectueze apoi o sinteză cu scopul de a înŃelege legile ce conferă regularitate

conexiunilor. Criticilor privind variaŃiile rezultatelor experimentale ale psihologiei

structuraliste de la un individ la altul, Titchener le răspunde invocând asemănările existente

50

între experienŃele relatate de subiecŃi diferiŃi şi ignorând neconcordanŃele. Mai mult, apără

ideea unui spirit colectiv, capabil să ofere un criteriu de validare a experimentelor, ce

depăşeşte contingenŃa caracteristicilor pur individuale.

Jean Piaget (1896 - 1980)

- Fondează structuralismul genetic al cărui postulat fundamental se referă la corelaŃia şi

interdependenŃa dintre structură şi geneză: „orice structură împinge mai departe

dezvoltarea şi orice dezvoltare înseamnă elaborarea unor structuri superioare”.

- Structura = sistem de transformări, bazat pe legi proprii, care se conservă şi se dezvoltă

prin însăşi transformările pe care le generează.

- Considera că subiectul uman este un constructor de structuri mintale (sisteme de

operaŃii).

- Aportul său principal = viziunea dinamică asupra modului în care se formează

sistemele de operaŃii ale gândirii = structuri fundamentale ale cunoaşterii umane.

Anterior lui, viziunea psihologilor asupra acestor structuri era statică: sistemele de

operaŃii erau considerate ca raporturi şi interdependenŃe între elemente, văzute în mod

abstract şi atemporal.

- Meritul lui este acela că a depăşit opoziŃia dintre empirismul lui Locke şi apriorismul

kantian, demonstrând că sistemele de operaŃii (transformări) care fac posibilă reflectarea

lumii în grade diferite de abstractizare şi generalizare, nu sunt categorii apriorice aşa

cum afirmase Kant, Deşi se sprijină pe modalităŃi prestabilite de funcŃionare a

creierului, ele se constituie stadial, conform unor mecanisme de adaptare continuă a

sistemelor de operaŃii la natura informaŃiei procesate (asimilare - acomodare).

- Structurile anterioare stau la baza dezvoltării celor ulterioare (ex. operaŃiile senzorio-

motorii pentru cele preoperaŃionale), dar la trecerea în stadiul următor nu-şi pierd

identitatea, ci sunt încorporate în structurile studiului superior.

- activitatea structurilor = funcŃionare

- funcŃia = ansamblul de structuri şi funcŃionarea lor (funcŃie cognitivă, funcŃie

simbolică).

ContribuŃiile structuralismului la dezvoltarea psihologiei

- Şcoala structuralistă germană şi cea americană au dus la dezvoltarea metodelor

experimentale în psihologie, contribuind substanŃial la consolidarea statutului său de

ştiinŃă.

- J. Piaget a deplasat accentul abordării structuraliste de la viziunea statică la cea

genetică. El are o contribuŃie importanta în studiul dezvoltării structurilor cognitive.

51

Test de evaluare a cunoştinŃelor

1. PrezentaŃi principalele elemente ale teoriei lui Titchner.

2. Care sunt principalele caracteristici ale structuralismului genetic propus de

Piaget?

3. ArgumentaŃi în favoarea contribuŃiei structuralismului la dezvoltarea

psihologiei.

Bibliografie

Braunstein, J.-F., Pewzner, E. (2005). Histoire de la psychologie. Paris: Armand Colin. Carroy, J., Ohayon, A., Plas, R. (2006). L’histoire de la psychologie en France. Paris: La

Découverte. Lecadet, C., Mehanna, M. (2006). Histoire de la psychologie. Paris: Belin. Luca, M.R. (2003). Istoria psihologiei. Note de curs. Mariné, C., Escribe, C. (1998). Histoire de la psychologie générale. Paris: In Press Editions. Parot, F., Richelle, M. (1995). Introducere în psihologie. BucureOti: Humanitas. Reuchlin, M. (1977). Psychologie. Paris: PUF.

Schultz, D.P., Schultz, S.E. (1987). A history of modern psychology. San Diego: Harcourt Brace & Company.

Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Iaşi: Polirom.