Instituţii medievale romanesti

Feudalismul românescSistemul feudal românesc este diferit de cel apusean. El a fost mai mult

influenţat de Bizanţ şi de Bulgaria decât de modelul feudal apusean. Dacă am participat la sistemul feudal a fost numai sub aspectul exterior, voievozii noştri fiind vasali ai unor regi străini. Dar în interior nu a existat practic un sistem feudal.

STATULDefiniţie : statul este un ansamblu de instituţii care exercită oficial puterea pe

un anumit teritoriu şi asupra unei anumite populaţii.De remarcat două particularităţi ale statalităţii româneşti medievale :

organizarea sub forma domniei / voievodatului

importanţa factorului extern în apariţia / menţinerea statalităţii. Ţara Românească şi Moldova nu au creat structuri statale puternice. Motivele

sunt în special două: permanentele conflicte dintre domnie şi boieri (sau între regimul

domenesc şi cel boieresc), şi conflictele externe cu vecinii, în special Imperiul otoman. Poarta otomană

devine cu timpul arbitru al vieţii politice interne româneşti. Organele fundamentale ale structurii de stat : Domnia, Sfatul domnesc,

Adunarea ţării.DOMNIA 1 Principiile statului dinastic :

principiul domniei pe viaţă (viageritatea) principiul electivo-ereditar

Dreptul medieval românesc nu a recunoscut principiul dinastic devenit clasic în Europa de Vest, principiul primogeniturii. Această regulă de drept nu a fost aplicată, căci in scaunul domnesc putea urca şi al doilea ori al treilea fiu.

A fost respectat până la sfârşitul sec. XVI, când boierii l-au ales ca domn pe Ieremia Movilă. De fapt, succesiunea la tron este însă dereglată în Moldova de la a doua generaţie (Petru Muşat), în Ţara Românească de la a treia (Mircea cel Bătrân).

După instaurarea dominaţiei otomane domnitorul este numit şi devine o funcţie administrativă limitată în timp.

principiul masculinităţii principiul integrităţii corporale

2 Prerogative : militare – comandant suprem al armatei, convoca oastea cea mare administrative

conduce administraţia decide asupra proprietăţii (are drept de „dominium eminens”) dreptul de a bate monedă instituie sistemul de impozite

juridice – judecător suprem trădarea domnului de către boier se numea hiclenie si se

pedepsea cu retragerea feudului şi condamnarea la moarte a celui vinovat

politice – iniţiază politica internă şi externă (declara război şi încheia pace) Concluzii

formata de guvernământ este domnia absolută !!! (nu seniorială, sau parlamentară, ca în Apus ! Acolo, absolutismul este a treia etapa a statului feudal). Introducerea în titulatura domnului a cuvântului IO, prescurtare a lui Ioannes „cel ales de Dumnezeu”, afirmă răspicat sursa divină a puterii domneşti. Acestă calitate, domnii o dobândeau prin ceremonia religioasă a ungerii şi încoronării.

în secolul XVII regimul domnesc este înlocuit de regimul nobiliar3 Însemne : coroana, buzduganul şi sceptrul4 Atribuţii după instaurarea dominaţiei otomane (sec.XVI) / regimul

fanariot (XVIII) Numirea de către turci, fără consultarea boierilor în timpul regimului fanariot domnii sunt aleşi dintre fanarioţi

domniile erau scurte apare ideea domniilor alternative (domnii sunt schimbaţi dintr-o ţară

într-alta) Domnia nu mai are atributul originii divine ! (domnitorul era numit de

sultan) Domnul devine un funcţionar otoman, egal cu un paşă cu 2 tuiuri (cozi de

cal)5 Dinastii :

Basarabilor (1310-1659), ultimul reprezentant Mihnea III Muşatinilor (1359 –1668), ultimul reprezentant Iliaş III

6 Studiu de caz : Transilvania Voievodat

se menţine instituţia voievodatului, dar ea nu are caracteristicile „voievodatului” din Moldova şi Ţara Românească (instituţia nu este monarhică). Voievodul Transilvaniei era un dregător al regatului, desemnat de către rege din rândul nobilimii din regat. Putea fi oricând înlocuit sau mutat în altă dregătorie

autoritate limitată la 7 comitate !!! dinastii feudale : Lackfi, Csaky Decretele lui Ludovic cel Mare (1366) – eliminarea românilor din viaţa

politică a Transilaniei Stăpânirea pământului se făcea doar pe baza unui decret emis

de rege, ceea ce excludea de la dreptul de proprietate pe cnezii români ale căror drepturi se bazau pe „ius valahicum”

Titlul nobiliar era condiţionat de apartenenţa la catolicism Principatul (1541-1688)

în secolul XVI transformări instituţionale : crearea principatului autonom.

Principele este ales de Dietă (acest drept acordat de sultan Dietei a fost legiferat de către Dieta întrunită la Cluj în 1543 !)

Provincie habsburgică Potrivit Diplomei leopoldine din 1691 Transilvania devine provincie a

Imperiului habsburgic. Este condusă de împărat prin intermediul unui guvernator. El este ales de dietă şi confirmat de către Curtea de la Viena.

1765 Transilvania devine Mare PrincipatSFATUL DOMNESC1 Ţara Românească + Moldova

Alcătuire – iniţial din marii boieri apoi din boieri cu dregatorii (funcţii) şi din clerul înalt (mitropolitul şi episcopii),

Atribuţii – hotăra împreună cu domnul politica externă şi internă

asista pe domn la scaunul de judecată participa la încheierea tratatelor cu puterile vecine îşi dădea consimţământul în aporbarea principalelor acte ale

domniei Dregătorii

Cele mai importante dregatorii în acest Sfat Domnesc erau cea de Portar al Sucevei în Moldova, şi de Ban al Olteniei în Ţara Românească, de la sfârşitul secolul al XV-lea

Alte funcţii mai erau şi acelea de : vornic (şeful curţii domneşti, atribuţii legislative) logofat (şeful cancelariei domneşti - elibera documente interne şi

întreţinea corespondenţa cu exteriorul) spătar (şeful oştirii – în Moldova era hatmanul) comis (şeful grajdurilor domenşti) vistiernic (administratorul finanţelor statului) paharnic (se ocupa cu pivniţele domneşti) stolnic (şeful meselor domneşti, aprovizionarea Curţii Domneşti) postelnic (şeful apartamentului domnesc, atribuţii diplomatice) clucer - ţinea cheile cămărilor domneşti unde se păstrau poame,

unt, miere, brânză, sare sau vânat sluger – supraveghetorul măcelarilor pitar – procura pâinea pentru curtea domnească

Divan - este denumirea Sfatului Domnesc de la sfârşitul sec. XVI-lea 2 Transilvania în timpul dominaţiei habsburgice (1688-1867)

Avea, practic, două guverne : Guberniul – a fost un organ colectiv compus din 12 membri, care avea

rolul de a-l ajuta pe guvernatorul Transilvaniei să administreze provincia. Guberniul a fost înfiinţat prin diploma imperială de la 16 octombrie 1690, premergătoare Diplomei Leopoldine (din 1691). Cei 12 membri activau pe post de consilieri ai guvernatorului şi se constituiau din trei catolici, iar restul din celelalte religii „recepte” (luterani, calvini, unitarieni). Sediul Guberniului, ca şi cel al Guvernatorului, s-a aflat iniţial la Alba Iulia, apoi la Sibiu şi în fine la Cluj. A fost cel mai important organ administrativ local din Transilvania, dar, împreună cu Guvernatorul, era subordonat Împăratului şi Cancelariei Aulice Transilvane.

Cancelaria aulică de la Viena , condusă de un cancelar aulic şi şase consilieri, îndeplinind atribuţiile unui guvern; în perioada 1694-1867 a reprezentat pe lângă Curtea de la Viena principatul Transilvaniei

MAREA ADUNARE A ŢĂRII / ADUNĂRILE DE STĂRI Compunere : formata din reprezentanţii tuturor stărilor sociale (boieri, cler,

orăşeni, ţărani liberi). Apariţie :

1288 Transilvania Congregaţia generală a Transilvaniei (1288-1437)

participări româneşti : 1291, 1355 diplomele regale din 1366, eliminarea românilor din viaţa politică

Congregaţiile generale ale nobilimii (din 1437) (+) Congregaţiile scaunelor săseşti şi secuieşti

1368 Ţara Românească 1441 Moldova

convocare : era convocată în cazuri speciale. Nu avea caracter permanent ci sporadic !

atribuţii :

alegerea domnului declanşarea războiului şi încheierea păcii plata haraciului

Adunarea Stărilor şi-a definit atribuţiile în mai mare măsură în vremea lui Matei Basarab, când se conturează deosebirile dintre:

Sfat – Divanul domnesc al marilor boieri Sobor – feţele bisericeşti Adunarea a toată ţara – reprezentanţi ai tuturor stărilor privilegiate

Date ale încheierii activităţii : 1730 ultima alegere a unui domn de către Adunarea ţării (Constantin

Mavrocordat) 1749 ultima reuniune (a fost dedicată desfiinţării veciniei în Moldova)

1831 renaşterea instituţiei ca Adunare ObşteascăADMINISTRAŢIA

Ţara Românească - judeţe (1385 Jaleş, 1392 Vâlcea, 1406 Gorj) Moldova - ţinuturi (1402, Neamţ) – 24 ţinuturi Transilvania

românii - districte / ţări (1222 Făgăraş, primul atestat, Ţara Bârsei 1222, Ţara Maramureşului 1229)

secuii - scaune saşii - 7 scaune + 2 districte (Braşov, Bistriţa) = Universitatea saşilor

scaunele şi districtele săseşti erau conduse de doi juzi !!! organizarea oraşelor

Modova : şoltuz + 12 pârgari Ţara Românească : judeţ + 12 pârgari Transilvania : jude + 12 juraţi

NB. reprezentantul domniei la conducerea oraşelor era pârcălabul !

JUSTIŢIACaracter de clasă:

boierii nu puteau fi judecaţi decât de domnitor pedepsele erau diferite în funcţie de rang boieresc

Instanţele de judecată normale: obştească / orăşenească - „oamenii buni şi bătrâni” seniorială (boier sau nobil) a dregătorului de judeţ, ţinut sau comitat regelui / domnitor

Instanţe paralele : breslelor bisericească

ARMATA1 Componenţă:

Oastea cea mică : Curtea şi cetele boiereşti (avea caracter permanant) Oastea cea mare : toţi bărbăţii în stare să poarte armele (era

nepermanentă) Apogeul în timpul lui Ştefan cel Mare Decade din urmatoarele motive :

Instaurarea dominaţiei otomane Apariţia armelor de foc Aservirea ţărănimii

Mercenarii (care s-au substituit oastei celei mari). Din secolul XVI !2 Cetăţile / sistemul de apărare (efortul militar românesc avea un caracter

defensiv !) pe linia Dunării :

Chilia (fortificaţie bizantină) Giurgiu

1388 construită de Mircea pe un mic ostrov 1438 este cucerită (din nou) de turci 1445 eliberată de flota cruciată conducă de Wallerand de

Wavrin 1461-1595 ocupată de turci 1829 dărâmată

Turnu, clădită iniţial de Constantin cel Mare, reînălţătă de Mircea Severin, distrusă de turci în 1524

pe linia munţilor : Poienari, Crăciuna, cetatea Burleşti, cetatea Neamţului, pe podul Dâmboviţei

BISERICA1 Tradiţia cezaro-papismului. La români există tradiţia ”cezaro-papismului”,

adică faptul întâietăţii laicului asupra religiei. Deşi cele două instituţii, Biserica şi Statul, erau independente şi chiar rivale între ele, la români există o strânsă interdependenţă a acestora.

2 Organizare Dobrogea

Episcopia Tomisului. După 313, Biserica creştină s-a organizat temeinic, în special ierarhic, veriga principală fiind episcopii. Dar în spaţiul românesc, între secolele IV-VI, a apărut doar un singur episcopat, cel al Tomisului. Organizarea episcopatelor a fost posibilă doar în condiţiile existenţei unei autorităţi politice, la început Imperiul Roman şi apoi cel Bizantin.

Mitropolia Vicinei. Următoarea mitropolie atestată, cea a Vicinei este atestată prin 1285. Deci, în general, până în secolul XIV nu au mai apărut astfel de organizări bisericeşti ierarhice în spaţiul românesc. Viaţa bisericească cunoaşte prefaceri însemnate o dată cu apariţia statalităţii româneşti.

Ţara Românească 1359 este atestat primul mitropolit muntean, Iachint de la Vicina.

Reşedinţa a fost la Curtea de Argeş sau la Câmpulung 1370 Vladislav Vlaicu va înfiinţa o a doua mitropolie la Severin, unde a

păstorit Antim Critopol. A durat până ân 1403. Se revine la tradiţia cu o mitropolie

reorganizare a Bisericii sub Radu cel Mare cu ajutorul lui Nifon (1503) 1 mitropolie în capitală + 2 episcopii (Râmnic, Buzău)

mănăstirile : Câmpulung, Curtea de Argeş, Vodiţa (1372), Tismana (1378), Cozia (1388) NB. 1381 există o episcopie catolică la Curtea de Argeş ! NB. Mitropolitul TR îşi exercita jurisdicţia şi asupra bisericii ortodoxe

din Transilvania (în calitate de „exarh al plaiurilor”) Moldova

1386 este constituită Mitopolia ortodoxă cu sediul la Suceava, în frunte cu Iosif Muşat

1391-1401 schisma cu Patriarhia de la Constantinopol 1401 misiunea lui Grigore Ţamblac. Reluarea legăturilor cu

Constantinopolul 1 mitropolie (cu sediul la Suceava apoi Iaşi) + 3 episcopii (Roman/1408,

Rădăuţi/1471, Huşi/1598) episcopii neortodoxe :

catolică :

Siret (1370) - întemeiată de Laţcu, care dorea ca prin acest gest să priveze de motiv Ungaria şi Polonia în expansiunea teritorială a acestora spre est.

Baia (1405-1413) armeană : Suceava (1401)

mănăstiri : Neamţ, Moldoviţa, Bistriţa Transilvania

catolicism Episcopia de la Cenad – cea mai veche episcopie menţionată pe

teritoriul românesc. A fost catolică, înfiinţată în secolul XI, având la conducere pe Gerard, canonizat la sfârşitul sec. XI.

1366 ofensivă catolică contra ortodoxiei : decretele lui Ludovic cel Mare

Creştinismul „apostolic”. În Transilvania religia este o componentă a expansionismului maghiar. Regii maghiari s-au proclamat apostolici şi au încercat să-i convertească la acest rit pe românii „schismatici”.

ortodoxism 1377 este menţionat arhiepiscopul ortodox Ghelasie, la Râmeţ-Alba.

Este primul mitropolit ortodox din Transilvania cunoscut cu numele 1488 mitropolia Feleacului (lângă Cluj) întemeiată de Ştefan cel

Mare 1489 mitropolia Vadului (pe domeniul Ciceiului ce aparţinea

domnitorului moldovean), întemeiată de Ştefan cel Mare. A durat până în 1551, când Transilvania a ajuns sub austriecii lui Ferdinand. Aceştia au menţinut episcopia, dar episcopii au fost numiţi de către principii Transilvaniei.

3 Protectorat religios Pe de altă parte domnitorii români au sprijinit ortodoxia ca o formă

religiosă de rezistenţă contra maghiarilor şi mai apoi turcilor Calitatea de exarh al plaiurilor = reprezentat al patriarhiei ecumenice în

teritoriile locuite de ortodocşi dar stăpânite de Regatul maghiar. Primul a fost Antim Critopol în 1401

4 Mănăstirile (viaţa monahală putea fi de două feluri :) eremitică (în sihăstrie deplină) şi cenobitică (călugării trăiau în comunităţi conduse după nişte reguli).

Până în secolul XIV în spaţiul românesc a predominat monahismul eremitic. Monahismul cenobitic se dezvoltă cu ajutorul călugărilor balcanici, dintre care se remarcă sârbul Nicodim, întemeietorul Vodiţiei şi Tismanei. Ele apar exact în zonele pereclitate de misionarismul catolic

5 Rolul mitropolitului în cadrul statului al doilea demnitar al ţării după domnitor făcea încoronarea şi înscăunarea domnului primul sfetnic al domnitorului membru de drept al Sfatului domnesc locţiitor de domn conducător al unor solii îndruma activitatea culturală din eparhia lui judeca abaterile clerului dar şi în procese civile obişnuite alegea episcopii

Principatul Transilvaniei 1541-1691

1 Istoria Transilvaniei 1526-1540 1526 Mohacs înfrângerea maghiarilor în faţă turcilor. Moare şi regele

Ludovic al II-lea Iagello. În Ungaria se declanşează o criză de mari proporţii. Apar doi candidaţi la tron:

Ferdinand de Austria, fratele lui Carol Quintul Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei (din 1510) – ocupă tronul !!!

1526-1540 Ioan Zapolya voievod !!! 1528 a încheiat o alianţă cu otomanii 1538 Tratatul de la Oradea : Ungaria şi Transilvania urma să revină

Austriei după moartea lui Ioan Zapolya. Atunci I.Z. nu avea moştenitori !

1540 turcii îl recunosc rege pe Ioan Sigismund, fiul de câteva zile al fostului rege I.Z. Izbucneşte un război între turci şi habsburgi. Ungaria este împărţită în 3 părţi :

partea apuseană - Austria partea centrală - revine Turciei (devine paşalâcul de la Buda) partea răsăriteană - principatul Transilvaniei (recunoscut de

turci ca regat independent în 1541)2 Organizarea principatului Transilvaniei (1541 )

devine principat autonom sub suzeranitate otomană organizarea politică :

Dieta - îl alegea pe principe, confirmat de sultan Principele

avea largi prerogative conducea cu ajutorul Consiliului princiar (12 membri)

3 Principi mai importanţi până în 1601 1540-1571 Ioan al II-lea Sigismund Zapolya este primul care a fost

numit principe 1551-1556 – ocupaţie militară austriacă face concesii habsburgilor

1556 le cedează unele teritorii din Partium a recunoscut suzeranitatea împăratului de la Viena

1571-1586 Ştefan Bathory (a fost şi rege polon 1575-1586 !!!) 1586-1601 Sigismund Bathory

a vrut să neutralizeze presiunea otomană cu ajutorul: Ligii creştine (1593) Realizarea unui stat confederativ cu Moldova şi Ţara

Românească4 Viaţa confesională după 1550. Un principat tolerant într-o epocă intolerantă

Intoleranţa la rang de normă 1563 s-a încheiat Conciliul de la Trento care a înzestrat Biserica

Catolică cu o doctrină clară destinată confruntării cu protestantismul. Catolicismul foloseşte două metode de recuperare a oilor pierdute: convingerea paşnică şi convingerea prin violenţă (la nevoie). Mai exista însă o metodă, experimentată în Transilvania: toleranţa. Transilvania în loc să poarte războaie religioase sau să îi persecute pe nonconformişti, a adoptat o modalitate cu totul diferită de a rezolva lucrurile.

N.B. Contestaţia nu venea doar dinspre protestantism (luteranism, calvinism). Mai era şi unitarianismul. Erau cei care contestau dogma Trinităţii. Trinitatea era concepţia după care Dumnezeu este alcătuit din trei persoane. Ea era contestată. Cei care contestau asta erau numiţi unitarieni (se opuneau trinitarienilor). Unitarienii au dat chiar jertfe, cel

mai cunoscut fiind teologul spaniol Miguel Servet, care a fost ars pe rug din ordinului lui Jean Calvin.

Toleranţa (iată momentele în care s-a ajuns la aşa ceva) : 1550 Dieta de la Turda recunoaşte luteranismul ca religie receptă 1564 Dieta de la Aiud recunoaşte calvinismul

Centrul la Cluj. Propagator : Gaspar Heltai Ioan al II-lea Sigismund (1540-1571) devine calvin

1568 Dieta de la Turda recunoaşte unitarianismul. Are loc şi „Declaraţia de toleranţă religioasă” faţă de toate confesiunile religioase existente în Transilvania şi declararea a patru religii oficiale - catolicismul, calvinismul, luteranismul şi unitarianismul („Edictul de la Turda”). Aceasta e prima declaraţie de toleranţă religioasă în Europa, într-o epocă dominată de lupte interconfesionale.

promotorii în Transilvania : Giorgio Biandrata şi Francisc David – acesta era originar din Cluj-Napoca (ambii în graţiile principelui Sigismund al II-lea (1540-1571), care a îmbrăţişat această credinţă (de fapt este singurul pricipe medieval care a îmbrăţişat această religie)

Transilvania a fost singurul stat unde unitarienii erau pe picior de egalitate cu celelalte confesiuni

Dar, în 1571, Ioan al II-lea Sigismund Zapolya, la doar 30 de ani, moare în urma unor răni căpătate la vânătoare. Următorul principe, Ştefan Bathory (1571-1575), era catolic. Unitarienii au fost înlăturaţi de la Curte.

David a murit în ânchisoare (1579) NB. 1 Transilvania devenea astfel, în 1568, prima ţară din lume care

recunoştea pluralismul religios, prin Edictul de Toleranţă de la Turda.

NB. 2 În ultimele decenii ale secolului XVI - încercare de restaurare a catolicismului cu ajutorul iezuiţilor 1581 Universitatea din Cluj traducerea primelor cărţi în româneşte

1599 Ioan de Prislop mitropolit ortodox al Transilvaniei la Alba Iulia5 Guvernarea românească a lui Mihai Viteazul 1599-1601

încearcă să inroducă o administraţie românească6 Transilvania 1601-1661

1601-1606 Transilvania este la discreţia trupelor austriece 1606 pacea de la Zsitvatorok între habsburgi şi otomani. Transilvania îşi

relua vechea situaţie politică, principat autonom Domnii importante :

Gabriel Bathory (1608-1613) 1611 este bătut de Radu Şerban la Braşov

Gabriel Bethlen (1613-1629) politica internă

a fost impus de către turci a inaugurat politica de consolidarea absolutismului princiar duce o politică calvinistă

politica externă participă la Războiul de 30 de ani (1618-1630). Prin pacea de la

Mikulov câştigă 7 comitate în Partium şi Ungaria Superioară (1622)

1627 a încercat să refacă unirea politică a ţărilor Române într-un „regat al Daciei”, având şi acordul Habsburgilor. Caută să obţină şi aprobarea Porţii.

Gheorghe Rakoczy I (1630-1648) Politica internă

ales de dieta de la Sighişoara, cu sprijin de la turci politica externă

încheie tratate de alianţă cu Matei Basarab şi Vasile Lupu participă la Războiul de 30 de ani

1643 tratatul de la Alba Iulia - alianţă cu Franţa şi Suedia. Principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi I intra in razboi impotriva imperialilor incepand operatiunile militare in Ungaria Superioara, obtinand victorii

1645 pacea de la Linz o reconfirmă pe cea de la Mikulov 1648 pacea din Westphalia

Gheorghe Rakoczy II (1648-1660) poltica internă

calvinist convins politica externă

1657 atacă Polonia sprijinit de moldoveni şi munteni. Cucereşte Cracovia şi Varşovia. Este înfrânt în cele din urmă. Datorită pariticpării la campania lui GR II, Constantin Şerban (ŢR) şi Gheorghe Ştefan (M) sunt maziliţi de sultan în 1658.

1661 este mazilit şi el de sultan Mihail Apafi (1661-1688)

ultimul principe al Tranilvaniei 1677 Tratatul de la Făgăraş, alianţă cu Franţa (care nu a putut să

împiedice pătrunderea armatelor imperiale în 1687) 1683 al treilea asediu otoman al Vienei. Începe retragerea turcilor

din Europa. Transilvania intră sub stăpânirea austriecilor.

Instaurarea regimului habsburgic in Transilvania

Etapele instaurarării dominaţiei habsburgiceÎnfrânţi în războiul de 30 de ani (1618-1648), Habsburgii au eşuat în tentativa

lor de unificare a Germaniei. Austria, unul din sutele de state germane se lansează acum pe drumul construirii unui imperiu propriu. Direcţia de expansiune este în sud-estul Europei pe seama Impeiului Otoman. Prima victimă este Ungaria, cucerită în urma luptelor de la Buda (1686) şi Mohacs (1687). A urmat Transilvania. Aici are loc decăderea autorităţii centrale în timpul lui Mihail Apafi (1661-1690). Stăpânirea austriacă s-a instaurat aici în mai multe momente :1 1686 (26 iunie) - tratatul hallerian (redactat de I.Haller). Acord între

principele Mihai Apaffi (1661-1690) şi împăratul Leopold I, prin care se convine ca Transilvania să fie luată sub protecţie imperială.

2 1687 (27 octombrie) - tratatul de la Blaj, este acceptată armata imperială în Transilvania; habsburgii acordau protecţie militară contra turcilor în schimbul :

unei contribuţii anuale de 700.000 florini 12 cetaţi trebuiau să servească drept garnizoane

3 1688 (9 mai) - Dieta de la Sibiu renunţă la suzeranitatea otomană şi acceptă protecţia imperială. Marcheză practic începutul dominaţiei habsburgice în Transilvania. Generalul Anton Caraffa a impus nobilimii transilvane renunţarea la suzeranitatea otomană.

4 1691 (4 decembrie) - Diploma leopoldină; are rol de Constituţie (1691-1849). Are 18 puncte.

Împăratul devenea „mare principe” având ca locţiitor un guvernator Se menţine sistemul politic cu cele trei naţiuni politice (unguri, saşi,

secui) şi cele 4 religii recepte (catolică, calvină, luterană şi unitariană) Se menţin vechile legi ale Transilvaniei: Tripartitumul, Compilatele,

Aprobatele Se menţin privilegiile saşilor şi secuilor Comandantul armatei nu putea fi decât austriac Contribuţia financiară a Transilvaniei faţă de imperiali a fost stabilită la

112.000 florini pe timp de pace şi la 400.000 florini pe timp de război.5 1699 - pacea de la Karlowitz încheiată între Habsburgi şi turci. Poarta renunţă

oficial la Transilvania care intră sub dominaţia habsburgică până în 1918. Pacea din 1699 era prima mare lovitură dată puterii otomane. Începe criza orientală, apare problema moştenirii otomane.

6 1711 - pacea de la Satu-Mare, punea capăt răscoalei curuţilor (1703-1711). Politica habsburgilor s-a izbit de o violentă opoziţie din parte nobilimii

maghiare. S-a ajuns astfel la o răscoală populară condusă de principele Francisc Rakoczi II. Mişcarea a cuprins iniţial zone întinse din Transilvania, la ea participând toţi nemultumiţii dornici de eliberare socială şi de sub dominaţia străină. Printre revoltaţi s-au aflat si români din părţile localităţilor Braşov, Sibiu, Făgăraş, Hunedoara, ca şi din părţile Bihorului şi Maramureşului - printre conducătorii acestora din urmă fiind si vestitul haiduc Pintea Viteazul. După cîteva victorii ale curuţilor asupra imperialilor, la 7 iulie 1704 Dieta ţinută la Alba iulia l-a proclamat pe Francisc Rakoczi II principe al Transilvaniei. Între 1705-1708 victoria a revenit când uneia, când alteia dintre tabere. Pacea s-a încheiat la Satu Mare, dar Francisc Rakoczi II a fost nevoit să plece în exil.

Apariţia cultului greco-catolicPrimul act al habsburgilor în Transilvania a fost atragerea preoţilor români la

unirea cu Biserica Romei. În Transivania protestanţii celor trei confesiuni – calvinistă, luterană şi unitariană – erau majoritari în raport cu catolicismul.

Împăratul austriac Leopold I era însă un catolic fervent şi a încercat ca prin aducerea românilor sub obedienţa Romei să impună catolicismul ca religie majoritară. Schimbări dogmatice

„Uniţii” se obligau să respecte 4 puncte :1 recunoaşterea supremaţiei papale2 dogma filioque (Duhul Sfânt provine şi de la Fiul)3 existenţa purgatoriului (alături de Iad şi Rai)4 împărtăşania cu azimă (şi nu cu pâine)

Etape : 1697 – mitropolitul Teofil (1692-1697) şi 12 protopopi acceptă unirea. De

fapt, sinodul de unire nu s-a ţinut ! 1698, 7 octombrie – Sinodul de la Alba Iulia acceptă uniaţia, anume de

noul mitropolit Athanasie Anghel şi de 38 de protopopi. Adepţii Unirii au fost numiţí „uniţí” şi apoi „greco-catolici”. În mod semnificativ, mitropolitul Athanasie Anghel nu semnează acest prim act de unire

Consecinţele unirii cu biserica Romei : pozitive

diplomele unirii cu Biserica Romei 1699, 16 februarie – prima diploma leopoldină a Unirii – se

înfiinţează Biserica Unită. Se recunoaşte clerului unit aceleaşi privilegii de care dispunea clerul catolic : nu vor putea fi tratati ca iobagi, nu vor mai fi pusi la munci, nu vor fi supusi unor taxe suplimentare si nu vor putea fi mutati din parohiile lor. Insa aceasta diploma leopoldina nu a fost făcuta publică, iar Dieta transilvană controlata de saşi şi de maghiari a refuzat să o puna în aplicare.

1701, 19 martie – a două diplomă leopoldină a Unirii. Faptul că mitropolitul Athanasie Anghel nu semnase actul de unire i-a facut pe austrieci sa creadă că opera lor nu era de natură să reziste. Iezuiţii l-au convocat pe Anghel la Viena in ianuarie 1701 şi după mai multe luni de negocieri - care au inclus si ameninţarea cu inchisoarea pe viaţă - mitropolitul ardelean cedează şi este uns episcop greco-catolic pe 19 martie 1701. Curtea de la Viena ii acorda un salariu anual de 4000 de florini şi îi înnobilează familia. În aceeaşi zi împăratul Leopold I semnează o a doua diplomă prin care privilegiile acordate preoţilor uniţi urmează să treacă şi asupra credincioşilor care vor trece la greco-catolici - privilegii care nu vor fi respectate de nobilimea transilvană, la fel ca privilegiile cuprinse în prima diploma leopoldină.

În primul rând pentru că ei capătă acces la cultura superioară / universitară. Românii îşi descoperă astfel originile nobile, romane, cele care îi determină să-şi recapete mândria şi să înceapă lupta de emancipare naţională.

Condiţiile unirii se transformă în revendicări cu caracter politic. S-a deschis astfel drumul spre cetăţenie, spre funcţii şi spre viaţa politică.

Negative (lupta romanilor pentru revenirea la ortodoxie ! ) Lupta pentru ortodoxism este calea afirmării individualităţii naţionale

româneşti. Rezistenţa românilor a fost insufleţită de unii călugări şi preoţi de ţară. 1744 - Răscoala lui Visarion Sarai. Visarion Sarai era un călugăr de

origine sârbă. Răscoala s-a desfăşurta în zona Hunedoara şi Sibiu. 1759-1761 – „Răscoala” lui Sofronie din Cioara.

Se numea Popa Stan şi se născuse la Cioara, astăzi Sălişte, jud. Alba. A devenit preot, apoi, după ce a devenit văduv, s-a

călugărit la Cozia, luându-şi numele de Sofronie, de la numele patriarhului.

Izbucnită la Zarand, se extinde pe Valea Mureşului şi Târnavelor. Tulburarile din Transilvania au silit Curtea Imperială să-l

insărcineze in martie 1761 pe generalul Nicolae Adolf von Buccow cu restabilirea ordinii. Buccow a domolit acţiunea socială. Sofronie a fost condamnat la 5 ani de închisoare. A fugit în Ţara Românească.

Secolul fanariot 1711/1716-1821

Cauzele introducerii regimului Turcia şi-a sporit controlul asupra Principatelor. Aceasta i-a desemnat pe

fanarioţi ca principi ai Moldovei şi ai Munteniei. Această schimbare a regimului politic a avut loc în 1711 în Moldova, şi în 1716 în Ţara Românească şi ar fi reprezentat criza de încredere provocată de Cantemir şi Brâncoveanu. Adevărul

este că până la fanarioţi, românii şi-au păstrat de fapt două feţe, una europeană şi o alta orientalizată, datorită influenţelor sud-dunărene. De acum în acolo ei întorc spatele Europei şi privesc doar spre Înalta Poartă.

a fost formula politică adoptată de Poarta otomană, pentru a răspunde celor două sfidări (austriacă şi rusă): ofensiva victorioasă a imperialilor, încununată cu cucerirea

Transilvaniei - Tratatul de la Karlowitz (1699) a consemnat pierderea unui uriaş spaţiu de către sultan în beneficiul împărătului de la Viena, noua graniţă stabilindu-se pe Munţii Carpaţi - principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, vasale Porţii, au devenit niste avantposturi în calea expansiunii Imperiului Habsburgic si curând si în calea Rusiei.

întâia trecere a Nistrului de către ruşi în 1711Instituţia domni ei

Statutul Domnii fanarioţi au fost consideraţi de Poartă înalţi dregători creştini ai

ei, în timp ce ei însisi se considerau urmaşi nu numai ai vechilor domni pamânteni, dar si într-un fel urmaşi ai împăraţilor bizantini. Supusi unor necontenite presiuni din partea Portii, care-si sporea pretentiile băneşti şi totodată pretindea produse în cantităţi din ce în ce mai sporite, in timp ce nici un domn fanariot nu ştia cât timp va domni, au rămas în memoria poporului român ca autorii unei fiscalităţi deosebit de apăsătoare. Dar, totodată, cel puţin în parte, ei au fost, în secolul Luminilor, nişte reformatori, nişte mici despoţi luminati

Caracteristici 1. numirea de către sultan a unor domni străini de ţară (dar chiar din sec.

XVI sultanul începuse să numească domni, fără învoirea boierilor !).Ultima alegere a fost aceea a lui Constantin Mavrocordat în 1730 !

2. asimilarea ţărilor române cu nişte provincii otomane obişnuite, în ciuda statutului de autormie al acestora.

3. fiscalitatea accentuată şi corupţia. Corupţia devenise o formă general răspândită, ca o compensaţie bănească pentru funcţionarii prost plătiţi de stat.

4. lipsa unei politici externe proprii5. lipsa oştirii pământene (1739 este desfiinţată oştirea pământeană)6. monopolul comercial otoman

Domnii principaleConstantin Mavrocordat (1730-1769)

1 reforma fiscală - desfiinţarea dărilor multiple, înlocuite cu o dare fixă plătită trimestrial

2 reforma socială 1746, desfiinţarea rumâniei (ŢR) 1749, desfiinţarea veciniei (M)

3 reforma administrativă - salarizarea funcţionarilor publici şi desfiinţarea veniturilor din slujbă

4 reforma judecătorească - judecătorii erau numiţi dintre marii boieri fără slujbe

5 reformă militară - desfiinţarea oştirii pământene (1739)Grigore III Ghica (M)

1 1766 introducerea nartului (norma de lucru pentru o zi fizică)Alexandru Ipsilanti (1774-1782, 1796-1797 ŢR, 1786-1788 M)

1 măsuri fiscale judiciare : Pravilniceasca Condică (1780) – primul cod de legi

fanariot reorganizarea poştelor învăţământ 1787 a negiciat o convenţie comercială cu Imperiul habsburgic

Scarlat Callimachi1 Codul Callimachi (1817)

Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818)1 Legiuirea Caragea (1818)

Politica externă (statutul internaţional) Capitulaţiile Capuchehăile Poziţia Franţei faţă de domni în 1752 - le acordau titlul de „Alteţă” Primele consulate în ţară : Rusia (1782), Austria (1785)