57214758-Cursuri-Penal-Florin-Streteanu.doc

8/19/2019 57214758-Cursuri-Penal-Florin-Streteanu.doc

1/104

Câteva aspecte controversate privind infracţiunile de furt şi înşelăciune

Conf.dr. Florin Stretean

I. Aspecte privind infracţiunea de furt

O analiză succintă a doctrinei şi practicii judiciare actuale în materie relevă faptul că unele dintre cele macontroversate aspecte legate de infracţiunea de furt privesc obiectul material al acesteia. Progresul tehnologiapariţia unor noi categorii de bunuri sau servicii, dar şi diversificarea sferei faptelor prin care se atentează lintegritatea acestora aduc în discuţie noi modalităţi de comitere a infracţiunii de furt.

Aşa de pildă, a făcut şi continuă să facă obiect de controverse în doctrină şi de soluţii neunitare î practică, încadrarea juridică a faptei de racordare ilegală la o reţea de telefonie fiă şi efectuarea de convorbi prin intermediul acesteia.

!a ora actuală opinia majoritară at"t în doctrină c"t şi în practica judiciară este cea potrivit căreia faptelde acest gen pot fi încadrate potrivit art.#$% &.pen'. (n motivarea acestei soluţii se arată, în general, că suntem î prezenţa unei sustrageri de energie cu valoare economică, reprezentată de sustragerea impulsuriloelectromagnetice cu ajutorul cărora are loc transmisia prin fir a sunetelor.

(n ceea ce ne priveşte, apreciem că în acest caz nu este vorba de o sustragere de energie cu valoareconomică, ci de un acces neautorizat la un serviciu. )ste adevărat că punerea şi menţinerea în funcţiune sistemului de telefonie fiă presupune folosirea de energie electrică, dar aceasta nu înseamnă că ceea ce ssustrage este respectiva energie electrică. *i punerea în mişcare a unui tramvai se face consum"nd energielectrică, dar nu se poate susţine că persoana care călătoreşte fără drept cu acesta sustrage o parte din respectivenergie, comiţ"nd astfel un furt.

+e aceea, în pofida orientării majoritare a practicii noastre judiciare, credem că numai printro analogie î

defavoarea inculpatului, interzisă în dreptul penal, sar putea asimila folosirea ilegală a unei reţele de telefonifiă cu un furt în modalitatea sustragerii de energie cu valoare economică.Pe de altă parte, deşi nu am înt"lnit p"nă acum speţe în practica judiciară, se poate pune şi problem

încadrării juridice a faptei persoanei care utilizează fără drept un telefon al altuia. -pre eemplu, autorul pătrundîn locuinţa victimei în absenţa acesteia şi foloseşte telefonul instalat în locuinţă pentru a efectua convorbiri priapelarea unor numere cu suprataă. )vident, autorul va răspunde pentru o infracţiune de violare de domicilidacă sunt întrunite condiţiile acesteia, dar se pune problema dacă angajarea răspunderii penale pentru comitereunei infracţiuni de furt ar fi posibilă. (n opinia noastră, răspunsul trebuie să fie din nou negativ, efectuarerespectivelor convorbiri telefonice reprezent"nd o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, dar în niciun caz sustragere de energie cu valoare economică sancţionabilă penal.

ot astfel, sar putea pune şi problema încadrării juridice a faptei de a folosi fără drept un telefon mobil a

unei alte persoane. -pre eemplu, la o reuniune, în timpul pauzei, profit"nd de faptul că unul dintre participanţşia lăsat telefonul mobil pe masă, un alt participant efectuează o convorbire folosind respectivul telefon. (n acecaz nu se poate pune problema unui furt av"nd ca obiect material telefonul mobil, datorită faptului că nu a eisto intenţie a autorului de aşi însuşi respectivul bun, el urmărind doar o folosire de scurtă durată, şi, în plus, bununici nu a ieşit din posesia proprietarului său, dat fiind că a fost folosit chiar în locul unde acesta îl lăsase. ( privinţa costului convorbirii efectuate fără drept, este evident că acesta reprezintă un prejudiciu cauzat titularulu

' Pentru o sinteză a acestor opinii a se vedea -. /ogdan, Drept penal, partea specială, )d. -fera 0uridică, &luj1apoca, #$$2, p.'34 urm..


2/104

abonamentului telefonic, dar nu credem că se poate susţine că acest prejudiciu a fost cauzat prin comiterea unufurt. Aceasta deoarece în speţa de faţă nici măcar nu mai eistă o reţea de fire prin care se transmit impulsuelectromagnetice, pentru a putea vorbi de sustragerea acestora, transmiterea realiz"nduse pe calea undelor radio+e aceea, şi în cazul de faţă soluţia trebuie căutată, cel puţin de lege lata pe terenul dreptului civil. +e legferenda sar putea incrimina în mod distinct folosirea neautorizată a unui terminal de telecomunicaţii al altuia

aşa cum a procedat legiuitorul spaniol în art.#42 &.pen. spaniol.Probleme similare celor referitoare la conectarea la o reţea de telefonie au fost ridicate şi de încadrare

juridică a faptei de conectare ilegală la o reţea de transmitere a programelor de televiziune prin cablu. O parte doctrinei a apreciat că şi în acest caz ar trebui reţinută o infracţiune de furt, argumentele fiind similare cu celinvocate în cazul conectării ilegale la o reţea de telefonie fiă. (n opinia noastră, şi televiziunea prin cablu este userviciu şi nu un bun susceptibil de apropriere. -emnalul video care se transmite prin cablu nu constituie energie cu valoare economică, căci nu se consumă prin racordarea utilizatorilor şi nici nu este susceptibil de a sconverti întro altă formă de energie.

(n cele din urmă problema a fost rezolvată, prin introducerea unei incriminări speciale în această materie)ste vorba despre tetul art.'5'' din !egea nr.%6'772, introdus prin O89. nr.'#:6#$$4#, potrivit căruia fapt

persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programcu acces condiţionat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendăAşadar, legiuitorul a ales să sancţioneze aceste fapte nu ca infracţiuni contra patrimoniului, ci ca infracţiuni caraduc atinere drepturilor de proprietate intelectuală. (n acest contet, nu credem că se mai poate pun problema încadrării de lege lata ca furt a faptei de conectare ilegală la o asemenea reţea :. rebuie eclusă, îopinia noastră, şi posibilitatea reţinerii în concurs a infracţiunii prevăzute de art.'5' ' cu o infracţiune de furt, dfiind că ; presupun"nd prin ipoteză că anterior intrării în vigoare a O89 '#:6#$$4 fapta ar fi constituit furt după intrarea în vigoare a noii reglementări ar eista cel mult un concurs de calificări, ce se va soluţiona îfavoarea normei speciale.

II. Aspecte privind infracţiunea de înşelăciune+intre aspectele controversate legate de infracţiunea de înşelăciune înţelegem să ne oprim asupr

următoarelor probleme<

1. Posibilitatea reţinerii concursului de infracţiuni în cazul variantei incriminate la art.215 alin.2C.pen.

etul menţionat precizează eplicit că atunci c"nd mijlocul fraudulos utilizat constituie prin el însuşi infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. Pe această bază, at"t doctrina c"t şi jurisprudenţapreciază astăzi în mod unanim că atunci c"nd, spre eemplu, mijlocul utilizat constituie o infracţiune de falsaceasta din urmă se reţine în concurs cu înşelăciunea prevăzută de art.#'4 alin.#.

-e pune însă problema reţinerii concursului atunci c"nd înşelăciunea sa săv"rşit prin folosirea de calităţmincinoase. (n măsura în care calitatea invocată este una care oficială iar autorul a şi realizat un act legat de acecalitate, uzurparea de calităţi oficiale se absoarbe în infracţiunea de înşelăciune sau se va reţine în concurs caceasta= !a fel ca şi în ipoteza altor mijloace frauduloase, şi de această dată va trebui reţinut un concurs dinfracţiuni. Aceasta deoarece, folosirea de calităţi mincinoase nu presupune în mod necesar folosirea unei calităoficiale în sensul art.#5$ &.pen., cu se poate realiza în raport de orice calitate invocată şi care nu corespund# Aprobată cu modificări prin !egea nr.:#76#$$2.: -oluţia este totuşi susţinută şi în prezent, fără a se face însă vreo referire la tetul introdus în !egea nr.%6'772. A se vedea &olectiv&odul penal, >în colecţia &oduri adnotate?, )d. &.@./ec, #$$3, p.3$%.


3/104

realităţii >calitatea de rudă, de împuternicit al unei alte persoane etc.?. Prin urmare, atunci c"nd se invocă şi sfoloseşte efectiv o calitate oficială se aduce atingere şi altui obiect juridic ; autoritatea de stat ; ceea ce impunreţinerea unui concurs de infracţiuni.

2. Aspecte privind infracţiunea de înşelăciune comisă prin cecuri

O primă problema legată de această formă a infracţiunii de înşelăciune a constituito stabilirea raportuluîn care aceasta de află faţă de incriminarea specială prevăzută de !egea cecului din '7:5.(n condiţiile unei practici judiciare neunitare în legătură cu această problemă, instanţa supremă a fo

sesizată cu un recurs în interesul legii, soluţionat prin +ecizia nr. BC din #$$4 5. &u acest prilej, (nalta &urte d&asaţie şi 0ustiţie a statuat că<

1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentrvalorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, proviziaîn totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopude a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă sa produs o pagubă posesorului ceculuiconstituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art! "#$ alin! % din &odul penal!

2. 'acă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesa

acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art! (% alin! # pct! " din )egea nr! $*+#*3%-oluţia are, în primul r"nd, meritul de a eclude aplicarea tetului referitor la înşelăciune atunci c"n beneficiarul avea cunoştinţă de lipsa disponibilului în cont, lucru firesc dacă avem în vedere că în această ipoteznu se poate vorbi de o inducere în eroare.

(n acelaşi timp, trebuie subliniat că decizia instanţei supreme ia ca un dat faptul că tetul art. %5 alin. pct. # din !egea nr. 476'7:5 se află încă în vigoare, deşi o parte a doctrinei argumentase convingător că acest tea fost implicit abrogat o dată cu intrarea în vigoare a &odului penal &arol BB în '7:3. Oricum ar fi, dat fiincaracterul obligatoriu al deciziei, tetul menţionat trebuie considerat a se afla în vigoare p"nă la o intervenţie legiuitorului.

O altă problemă soluţionată de practica judiciară în acest contet se referă la relaţia între infracţiune

prevăzută de art.#'4 alin.5 şi elementele de validitate ale cecului. 0urisprudenţa noastră a decis că reţinereacestei forme agravate a infracţiunii de înşelăciune este condiţionată de emiterea filei cec cu respectarecerinţelor prevăzute în art.' din !egea nr.476'7:54. (n acest caz, potrivit instanţei, se va reţine o infracţiune dînşelăciune prevăzută de art.#'4 alin.', # şi :. -pre deosebire de jurisprudenţa rom"nă, instanţele francezconsiderau, în mod întemeiat în opinia noastră, în perioada în care emiterea de cecuri fără acoperire erincriminată, că eistenţa unei cauze de nulitate a cecului nu înlătură eistenţa infracţiunii de emitere de cecufără acoperire în măsura în care documentul avea toate aparenţele unui cec şi a fost emis şi acceptat ca atareAv"nd în vedere tratamentul sancţionator identic prevăzut în dreptul nostru pentru formele înşelăciunii de la ali>#? şi >5?, discuţia priveşte doar acurateţea încadrării juridice, fiind lipsită de eventuale consecinţe practice î planul pedepsei aplicabile.

&onsecventă în ideea că ineistenţa unui element de validitate al cecului face să nu poată fi reţinutinfracţiunea prevăzută de art. #'4 alin.5 &.pen., instanţa noastră supremă a decis în mod constant că tetumenţionat nu este aplicabil atunci c"nd cecul a fost folosit fără drept, fila fiind completată de o persoană carnu este titularul contului şi nici nu avea împuternicirea necesară în acest sens. !ntr"o astfel de ipote#ă faptse va încadra în prevederile art.$%& alin. '%(, '$( şi ')( C.pen.

3. elimitarea infracţiunii de înşelăciune faţă de alte infracţiuni

5 D.Of., nr. '#: din $7.$#.#$$24 (&&0, s.pen., dec.nr.2:#6#$$:


4/104

(n cele ce urmează, ne vom opri doar asupra c"torva dintre ipotezele de delimitare care pot ridic probleme în practică. )ste vorba despre<

a 'elimitarea infracţiunii de înşelăciune faţă de furt O situaţie în care această problemă sa ridicat în ultima vreme este cea a încadrării juridice a une

modalităţi de sustragere de produse din magazine. (n fapt, autorul ia un produs mai voluminos dar ieftin >spreemplu o cutie mare de detergent?, desface ambalajul şi introduce în interior unul sau mai multe produse ddimensiuni mici dar av"nd un preţ mare >de pildă, aparatură electronică?. +upă aceea, autorul se prezintă la casunde se scanează codul de bare de pe ambalajul produsului ieftin, plăteşte preţul acestuia iar v"nzătoarea îi remi produsul, fără a şti că în interior se află şi alte bunuri dec"t cel plătit.

O modalitate mai puţin elaborată şi nu întotdeauna posibilă, dar care răspunde aceleiaşi finalităţi estdetaşarea codului de bare de pe un produs mai ieftin şi lipirea sa pe un produs mai scump, plătind astfel preţumai mic.

(n legătură cu calificarea acestor situaţii uneori sa considerat că este vorba de o infracţiune de furt >maales cu referire la prima ipoteză de comitere?, în vreme ce alteori sa apreciat că încadrarea corectă este cea dînşelăciune. (n sprijinul primului punct de vedere se arată că în momentul în care bunurile mai scumpe au fos

ascunse în ambalajul produsului mai ieftin, ele au fost scoase din posesia proprietarului, care a pierdut astfeorice contact cu bunurile sale, chiar dacă ele continuă să se găsească în incinta magazinului. (n favoarecalificării faptei ca înşelăciune, la care ne raliem şi noi, se arată că în speţă nu se poate vorbi de o luare fărconsimţăm"nt, ci de remiterea bunului de către proprietar ca urmare a inducerii sale în eroare. (ntradevăr, îmomentul în care casiera magazinului permite luarea bunului, o face convinsă fiind de eistenţa unei concordanîntre ambalaj >sau preţul afişat pe acesta? şi conţinutul pachetului respectiv. Eaptul că această concordanţă nu maeistă, este rezultatul manoperelor frauduloase efectuate de autori, ceea ce justifică încadrarea faptei potrivart.#'4. )ste de precizat faptul că în speţă urmează a se reţine forma calificată de la alin.# al art.#'4, fiind vorbde o inducere în eroare prin mijloace frauduloase, respectiv de şa alin.:, fapta fiind comisă cu ocazia încheierii eecutării unui contract de v"nzarecumpărare.

b raportul între infracţiunea de furt şi cea de punere în circulaţie de monedă falsificată(n practica judiciară sa pus problema încadrării juridice a persoanei care pune în circulaţie o moned

falsificată, prin v"nzarea acesteia2. 8nele instanţe au decis că în acest caz se va reţine numai infracţiunea prevăzutde art. #%# alin. # &. pen.3, soluţie privită favorabil de o mare parte a doctrinei%. (n susţinerea acestui punct de vedese arată că punerea în circulaţie a unei monede falsificate despre care autorul ştie că este falsă presupune în monecesar înşelarea bunei credinţe a celui care o primeşte ca o monedă adevărată. +e aceea, fiind vorba în esenţă de înşelăciune incriminată în mod special, punerea în circulaţie a unei monede falsificate are o eistenţă eclusivă, carînlătură posibilitatea reţinerii ei în concurs cu o infracţiune autonomă de înşelăciune.

(n ceea ce ne priveşte apreciem că în acest caz nu este vorba de un conflict între o normă specială şi ungenerală. )ste adevărat că punerea în circulaţie a unei monede falsificate presupune înşelarea bunei credinţe a celucare o primeşte, dar nu e mai puţin adevărat că această infracţiune subzistă şi atunci c"nd punerea în circulaţie monedei sa făcut cu titlu gratuit, aşa înc"t persoana indusă în eroare nu a suferit nici o pagubă. &um însă dispoziţi

2 Avem în vedere aici punerea în circulaţie a monedei după falsificare şi nu ipoteza în care o persoană primeşte o monedă falsificaiar apoi, constat"nd acest lucru, o vinde la r"ndul său. (n acest caz nu se poate reţine infracţiunea prevăzută de art.#%# &.pen. deoarecemonedă este pusă în circulaţie o singură dată, atunci c"nd intră în circuitul monetar. (ntrebuinţările repetate ce au loc ulterior nu mai pavea semnificaţia unei puneri în circulaţie.) doar inselaciuneFFF3 .-., s. pen., dec. nr. '7':6'7%%, în G -!-!'!G nr. 7'#6'7%7, p. '55H .D./., s. a BBa pen., dec nr. '$56'77', în &ulegere!!!#**#, p. '4:.% 9. +iaconu, Infracţiunea de falsificare de monede sau alte valori, în G -!'!.!G nr. 56'772, p. 54H &. Ditrache, Comentariu, în *ractiIII, p. #5:H I. Papadopol, notă la dec. nr. '$56'77' a .D./., în &ulegere // , p. '45H -.9. /omboş, notă la dec. pen. nr. '7':6'7%% a .-.,

pen., în 0'reptul1 nr. :6'77$, p. :%.


5/104

art. #'4 alin. ' &. pen. condiţionează eistenţa infracţiunii de înşelăciune de producerea unei pagube, se poatobserva că aşanumita Gnormă specialăG >art. #%# &. pen.? omite un element esenţial prevăzut de norma generală producerea pagubei. Aşa fiind, nu se mai pune problema alegerii uneia dintre cele două calificări, ci a reţineram"ndurora în situaţia în care în urma punerii în circulaţie a monedei falsificate sa produs şi o pagubă. -oluţreţinerii în concurs a infracţiunilor prevăzute de art. #%# şi respectiv #'4 este de altfel promovată şi de instanţ

supremă în ultimii ani7

.c raportul între infracţiunea de înşelăciune şi însuşirea bunului găsit Problema delimitării celor două infracţiuni se pune doar cu privire la varianta din alin.# al art.#'2 &.pen

; însuşirea pe nedrept al unui bun al altuia ajuns din eroare în posesia făptuitorului ; raportat la infracţiunea dînşelăciune în convenţii, comisă în modalitatea menţinerii în eroare a celeilalte părţi contractante.

)lementul care distinge cele două infracţiuni este dat în primul r"nd de subiectul aflat în eroare. +acă saflă în eroare cel care remite bunul, iar persoana care îl primeşte nu face dec"t să menţină această eroare, vom fîn prezenţa unei infracţiuni de înşelăciune în convenţii, dacă sunt întrunite şi celelalte elemente ale acesteia. +acînsă eroarea eistă în cazul celui care primeşte bunul, acesta crez"nd la momentul primirii că bunul i se cuvinevom fi în prezenţa însuşirii bunului găsit. -pre eemplu, să presupunem că o persoană lasă un bun în depozit, ia

la împlinirea termenului se prezintă pentru aşi recupera bunul. +acă depozitarul îi aduce din greşeală un alt bu>prin ipoteză de o valoare mai mare? încadrarea va fi diferită în funcţie de poziţia subiectivă a deponentului< dacel ştie că bunul respectiv nu este al său, dar îl ia, vom reţine o înşelăciune în convenţiiH dacă nu îşi dă seama ca ne bunul său, îl ia şi apoi acasă îşi dă seama ca este un alt bun, va comite o însuşire a bunului găsit în măsura îcare îşi însuşeşte respectivul bun.

Consideraţii privind relaţia infracţiunii de violare de domiciliucu unele infracţiuni contra patrimoniului


-tabilirea în mod corect a raporturilor în care infracţiunea de violare de domiciliu se află cu faptele contr patrimoniului a căror comitere o însoţeşte cel mai frecvent sa dovedit în practică un demers nu lipsit ddificultăţi. +e aceea, în r"ndurile ce urmează ne propunem să analizăm principalele ipoteze înt"lnite în practică.

a! raportul între infracţiunea de furt prin efracţie şi violarea de domiciliuPotrivit opiniei general acceptate în doctrină şi în practica judiciară, în principiu infracţiunea de violare d

domiciliu va fi reţinută în concurs cu infracţiunea de furt în vederea căreia a fost săv"rşită, dat fiind că legătura dintele este una de circumstanţă şi nu una necesară.

&onsensul între doctrină şi practică dispare însă atunci c"nd este vorba despre furtul săv"rşit prin efracţi

escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase. &u privire la aceasipoteză, dacă doctrina majoritară apreciază astăzi că soluţia este tot aceea a concursului de infracţiuni '$, practic

7 &.-.0., s. pen., dec. nr. :236'772, în G 2!!G '772, p. '%%H &.-.0., s. pen., dec. nr. #$5%6'774, în G 2!!G '774, p. #'5. (n acelaşi sens, imiş, dec. pen. nr. :'76'7%2, în 0'reptul1 nr. '#6'77$, p. '$2, cu notă aprobativă de I. Paşca >p. '$3?. (n aceste ultime două soluţii ssusţinut că am fi în prezenţa unui concurs real. +upă părerea noastră este un concurs ideal întruc"t ambele infracţiuni punerea în circulaţiemonedei falsificate şi înşelăciunea se comit prin aceeaşi acţiune v"nzarea sau schimbul monedei falsificate, nefiind deci vorba de acţiudistincte.'$ &. Ditrache, Furt şi violare de domiciliu, în G -!'!.!G nr. '6'774,, p. '#5'#2H &. /utiuc, Furt prin efracţie. +iolare de domiciliu, G -!'!.!G nr. '6'773, p. 5%57H Av. Eilipaş, Comentariu, în &. /ulai, 9. Antoniu, *ractica udiciară penală, vol. I, p. '#2.


6/104

judiciară, în marea ei majoritate, consideră că furtul calificat în această ipoteză va absorbi şi infracţiunea de violarde domiciliu, deoarece respectivele mijloace implică prin ele însele o violare de domiciliu furtul fiind de neconcepufără utilizarea lor. 18FFF

Amintim doar c"teva soluţii culese din practica judiciară şi care constituie o ilustrare elocventă a acestorientări< dacă inculpatul a pătruns în timpul nopţii în locuinţa persoanei vătămate găsind uşa de la intrare descuia

şi a sustras mai multe bunuri, eistă două infracţiuni de furt şi respectiv violare de domiciliu în concurs''

H c"nd însfurtul sa comis prin efracţie, escaladare ori folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase, acesta devineinfracţiune compleă care absoarbe violarea de domiciliu'#.

(nainte de a face c"teva observaţii pe marginea acestei din urmă soluţii şi a argumentelor invocate în doctrinîn sprijinul ei, considerăm utilă prezentarea unei probleme apărute în practică tocmai ca urmare a promovăr punctului de vedere în discuţie. Bnstanţele au dat adeseori soluţii contradictorii în privinţa calificării faptinculpatului care a pătruns mai înt"i întrun imobil, iar apoi a comis acolo un furt prin efracţie. -a apreciat astfel cădacă inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate pe poarta lăsată deschisă, iar apoi a forţaîncuietoarea pivniţei de unde a sustras mai multe bunuri, trebuie reţinute în concurs infracţiunile de violare ddomiciliu şi furt calificat':. (n motivare se arată că violarea de domiciliu sa consumat în momentul intrării în curt pe poarta deschisă, iar faptul că inculpatul a realizat aceasta cu scopul comiterii furtului nu prezintă relevanţă su

aspectul încadrării juridice, el av"nd reprezentarea pătrunderii fără drept întrun imobil, ceea ce nu constituie agravantă a infracţiunii de furt.A fost promovată însă şi soluţia contrară, consider"nduse că, în cazul în care inculpatul a pătruns în curte

părţii vătămate pe poarta descuiată iar apoi, prin spargerea unui geam, a intrat în locuinţă de unde a sustras mai mul bunuri, nu se poate reţine şi violarea de domiciliu, aceasta fiind absorbită în forma calificată a furtului. -e mai aracă inculpatul nu a intenţionat să fure din curte, ci din locuinţă, unde nu putea însă ajunge dec"t străbăt"nd curteaastfel înc"t eistă o Gunitate infracţională deplinăG'5.

&onsiderăm corectă prima soluţie, sub rezerva precizărilor pe care le vom face în continuare.(n ceea ce ne priveşte nu suntem de acord cu susţinerea potrivit căreia furtul prin efracţie absoarbe violare

de domiciliu. (n replică la argumentele invocate de promotorii acestei teze vom arăta că legătura dintre cele douinfracţiuni nu este nici pe departe una necesară. Aceasta deoarece nu orice furt comis în condiţiile art. #$7 lit. i &

pen. presupune şi o violare de domiciliu. &u titlu eemplificativ amintim< furtul unor bunuri prin forţarea portierunui autoturism aflat întro parcareH furtul săv"rşit în condiţiile art. #$7 lit. i din localul unei societăţi comerciale, aunei instituţii publice etc. 1ici chiar furtul comis prin efracţie întro locuinţă nu presupune întotdeauna o violare ddomiciliu. )ste cazul persoanei care pătrunde în locuinţă cu consimţăm"ntul proprietarului iar apoi, profit"nd dlipsa acestuia din încăpere, forţează un sertar de unde sustrage o sumă de bani. Eaţă de această ultimă ipotezcredem că este evidentă necesitatea sancţionării mai severe a celui care atentează nu doar la patrimoniul une persoane ci şi la inviolabilitatea domiciliului acesteia, pătrunz"nd în locuinţă fără acordul ei.

Pe de altă parte, nimeni nu contestă caracterul comple al infracţiunii de furt săv"rşit prin efracţie, dasubliniem că această compleitate se datorează includerii în conţinutul infracţiunii respective a faptei de distrugere nu a celei de violare de domiciliu. &"t priveşte furtul comis prin escaladare sau folosirea fără drept a unei chadevărate sau mincinoase, acesta nu are caracter comple în conţinutul său legal neput"nd fi identificată o alt

'' .D./., s. a BBa pen., dec. nr. #2#6'77:, în &ulegere !!! #**3, p. #34H .D./., s. a BBa pen., dec. nr. 776'77#, în &ulegere !!!#**", p. :3.-., s. pen., dec. nr. 54#6'7%', în G -!-!'!G nr. ''6'7%', p. 4%H .-., s. pen., dec. nr. #'346'732, în &!'! '732, p. :5$H .j. imiş, dec. pen. n2376'73%, în G -!-!'!G nr. 26'737, p. 27.'# &.-.0., s. pen., dec. nr. '$'26'774, în 0'reptul1 nr. '6'772, p. '55H &. Ap. &onstanţa, dec. pen. nr. ':26'775, în G -!'!.!G nr. '6'774, '::H .D./., s. a BBa pen., dec. nr. ''%6'7%4, în -epertoriu III, p. '#:H .0. imiş, dec. pen. nr. 2556'73%, în -epertoriu II, p. 3'H .-.,

pen., dec. nr. #'346'732, în G -!-!'!G nr. 56'733, p. 2#.': .j. -ibiu, dec. pen. nr. '376'77', în 0'reptul1 nr. '#6'77', p. 7%. (n acelaşi sens, &. Ap. &onstanţa, dec. pen. nr. '%46'772, în 0'reptunr. 56'773, p. '::H .D./., s. B pen., dec. nr. 25'6'77:, în &ulegere !!!#**3, p. #3%H .D./., s. B pen., dec. nr. 3:#6'77#, în &ulegere !!!#**", :3'.'5 .j. &onstanţa, dec. pen. nr. 4$46'77', în 0'reptul1 nr. '6'77#, p. ''4.


7/104

acţiune ce constituie ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală agravarea răspunderii penale în acest cadator"nduse îndrăznelii sporite de care dă dovadă făptuitorul.

8nii autori consideră că punctul de vedere privind absorbţia infracţiunii de violare de domiciliu îinfracţiunea de furt comis în condiţiile art. #$7 lit. i &. pen. ar deriva din reglementarea cuprinsă în &odul penanterior, care incrimina violarea de domiciliu ca o Ginfracţiune de instrumentG şi o sancţiona numai Gdacă fapta n

constituia o infracţiune mai gravăG >art. 572 &. pen. anterior?. &um furtul calificat era o infracţiune mai gravăviolarea de domiciliu, av"nd o aplicaţie subsidiară, ceda locul acestuia '4. &redem însă că soluţia, chiar sub imperiucodului anterior a fost preluată din dreptul francez, unde instanţele reţin o infracţiune unică de furt prin efracţie, chiadacă fapta a fost comisă prin pătrundere întro locuinţă. Această practică îşi găseşte însă fundamentul în prevederilart. :''5 J 2 &. pen. care se referă la furtul 4comis întrun spaţiu locuit sau întrun loc utilizat ori destinat pentr păstrarea de fonduri, valori, mărfuri sau materiale, pătrunz5nd prin viclenie, efracţie sau escaladare4 '2. )ste evidencă infracţiunea de furt reglementată de art. :''5 J 2 &. pen. francez este o infracţiune compleă în structura căreise include şi violarea de domiciliu'3, soluţie ce nu poate fi însă fundamentată în dreptul nostru faţă de dispoziţia ar#$7 lit. i &. pen.

+e aceea considerăm că se impune o reconsiderare a practicii judiciare în materie, în sensul că violarea ddomiciliu se reţine întotdeauna în concurs cu furtul dacă sunt întrunite elementele constitutive ale ambelo

infracţiuni, indiferent dacă furtul este sau nu comis în condiţiile art. $/0 lit. i C. pen.b! raportul infracţiunii de violare de domiciliu cu infracţiunea de t"l#ărie comisă într$o locuinţă sa

dependinţe ale acesteia(n cazul infracţiunii de t"lhărie săv"rşită după o pătrundere în locuinţa victimei instanţele noastre au admis î

mod constant că eistă un concurs cu coneitate între fapta de t"lhărie şi violarea de domiciliu'%. (n urma modificăr&odului penal prin !egea nr. '5$6'772, modificare ce a creat o formă agravată a infracţiunii de t"lhărie t5lhări săv5rşită întro locuinţă sau dependinţe ale acesteia >art. #'' alin. # lit. f &. pen., devenită ulterior art.#'' alin.# ' lit&.pen.?, discuţiile referitoare la raportul între furtul calificat şi violarea de domiciliu şiau găsit reflectarea şi îaceastă materie.

Pentru a pune capăt practicii neunitare create în jurul acestei probleme, a fost eercitat un recurs în interesu

legii, soluţionat de (nalta &urte de &asaţie şi 0ustiţie prin decizia nr. CCB din '2 aprilie #$$3

'7

. Bnstanţa supremădecis ; în mod surprinzător am spune, dată fiind orientarea jurisprudenţei acesteia în cazul relaţiei furt prin efracţieviolare de domiciliu ; că în speţă violarea de domiciliu se va reţine în concurs cu t"lhăria calificată. (ntradevăr potrivit dispozitivului, fapta de pătrundere, în orice mod, întro locuinţă sau dependinţe ale acesteia, urmată d săv5rşirea unei t5lhării constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de ar#*" din &odul penal şi infracţiunea de t5lhărie prevăzută de art! "## alin! "# lit! c din &odul penal! Achies"nd fără rezerve la această soluţie ţinem să facem c"teva precizări referitoare la motivarea ei. (motivare instanţa arată că K(n absenţa unei distincţii legale referitoare la modul în care autorul t"lhăriei a ajunîntro locuinţă sau dependinţă a acesteia, de unde îşi însuşeşte bunul prin eercitare de violenţe sau ameninţărtrebuie admis că această agravantă se realizează at"t în cazul în care autorul t"lhăriei accede în mod legal îlocuinţa sau dependinţa respectivă, c"t şi atunci c"nd ajunge în acel loc prin pătrundere fără drept, în condiţiil'4

&. Ditrache, Furt şi violare de domiciliu, în G -!'!.!G nr. '6'774, p. '#2.'2 Acest tet reia în linii generale dispoziţia înscrisă în art. :%# alin. ' al vechiului cod penal francez care se referea la Gfurtul comis ... cajutorul unei efracţii eterioare sau interioare, a unei escalade, a unor chei false sau chei furate ori a unei intrări prin viclenie întrun spaţiu dlocuit sau întrun loc unde sunt conservate fonduri, valori, mărfuri sau materialeG.'3 !a o soluţie similară a recurs şi legiuitorul italian, care a consacrat ca o formă agravată a furtului situaţia în care Ginfractorul, pentru comite fapta pătrunde întrun edificiu sau în alt loc cu destinaţie de locuinţăG >art. 2#4 alin. ', J ' &. pen. italian?.'% .-., s. pen., dec. nr. 5%7%6'73#, în &!'! '73#, p. #74H .-., s. pen., dec. nr. 4276'73%, în G -!-!'!G nr. %6'73%, p. 27.'7 D. Of., nr. 33# din '5.''.#$$3


8/104

reglementate prin art. '7# din &odul penal, privind infracţiunea de violare de domiciliu. Aşadar, în ipoteza în carautorul t"lhăriei se află în locuinţa sau dependinţa din care îşi însuşeşte bunul, prin eercitare de violenţe saameninţări, fără să fi încălcat în prealabil prevederile art. '7# din &odul penal, referitoare la săv"rşireinfracţiunii de violare de domiciliu, fapta sa nu va constitui dec"t infracţiunea unică de t"lhărie, în formcalificată, prevăzută în art. #'' alin. #' din &odul penal.

+acă însă infracţiunea de t"lhărie comisă în circumstanţele prevăzute în art. #'' alin. #'

lit. c? din &odu penal este precedată de infracţiunea de violare de domiciliu, săv"rşită de autor pentru a ajunge în locuinţa sadependinţa de unde ulterior îşi însuşeşte un bun prin eercitare de violenţe sa în alte modalităţi specificcomiterii unei t"lhării, atunci aceste două fapte consecutive, de încălcare a unor dispoziţii diferite ale legii penalnu pot fi considerate dec"t concurente, în sensul dispoziţiilor art. :: lit. a? din &odul penal.L

Pe baza acestor argumente (nalta &urte conchide că este evident că fapta de pătrundere fără drept, îorice mod, întro locuinţă sau dependinţe ale acesteia, urmată de săv5rşirea unei t5lhării, constituie un concurreal între infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art! #*" din &odul penal, şi infracţiunea de t5lhărie prevăzută de art! "## alin! "# lit! c din &odul penal!

&hiar dacă motivarea este relativ succintă iar concluzia nu este chiar at"t de evidentă, &urtea surprindtotuşi elementul esenţial în delimitarea infracţiunii complee faţă de concursul de infracţiuni ; caracterul necesa

al absorbţiei. (ntradevăr, o infracţiune este compleă atunci c"nd ea nu poate fi comisă fără a săv"rşi şinfracţiunea absorbită. Această relaţie nu se verifică în cazul infracţiunii de t"lhărie prevăzută de art. #'' alin. #&.pen. şi al violării de domiciliu, t"lhăria put"nd fi comisă întro locuinţă şi fără a săv"rşi o violare de domiciliu, aşcum se înt"mplă atunci c"nd făptuitorul pătrunde în locuinţă cu consimţăm"ntul victimei #$, ori c"nd t"lhăria ssăv"rşeşte în locuinţa făptuitorului ori a unui terţ.

Ia fi interesant de văzut în ce măsură această soluţie a instanţei supreme va avea efecte şi în privinţ jurisprudenţei legate de relaţia între infracţiunile de furt prin efracţie şi violare de domiciliu. (n măsura în care se vmenţine orientarea actuală, practica judiciară va înregistra noi dificultăţi în aplicarea tetelor analizate. Aşa de pildse pune problema găsirii unei soluţii în ipoteza în care t"lhăria comisă întro locuinţă absoarbe în structura sa un fu prin efracţie. -pre eemplu, autorul pătrunde prin efracţie în locuinţă, eercită violenţe asupra proprietarului

sustrage bunuri. Potrivit deciziei nr.CCCB, în acest caz vom reţine în concurs t"lhăria calificată cu violarea ddomiciliu, însă soluţia nu este compatibilă cu orientarea tradiţională a jurisprudenţei potrivit căreia furtul prin efracţabsoarbe violarea de domiciliu. (n doctrină#' sa susţinut dealtfel, anterior deciziei analizate soluţia potrivit căreatunci c"nd în structura t"lhăriei calificate prevăzută de art.#'' alin.#' lit.c? se include un furt prin efracţie aceasta nse va reţine în concurs cu violarea de domiciliu. -oluţia nu poate fi acceptată, căci ar conduce la o consecinţabsurdă, const"nd în sancţionarea mai bl"ndă a infractorului care pătrunde prin efracţie în imobilul unde comitulterior t"lhăria şi care va răspunde pentru o infracţiune unică faţă de acela care pătrunde profit"nd de uşa găsideschisă, în cazul căruia se reţine un concurs de infracţiuni. -ar ajunge astfel la încurajarea făptuitorilor să pătrundîn locuinţă printrunul din modurile arătate în art. #$7 lit. i &. pen., ceea ce nu putea fi în intenţia legiuitorului.

#$ -ar putea pune problema dacă întro astfel de situaţie nu subzistă şi infracţiunea de violare de domiciliu. (n condiţiile în care făptuitorîncepe să eercite violenţa sau ameninţarea împotriva victimei, se mai poate susţine că subzistă consimţăm"ntul acesteia cu privire la aflarinfractorului în locuinţă= Apreciem că nu se poate reţine totuşi infracţiunea de violare de domiciliu în varianta refuzului de părăsire a locuinţei deoarece, esgeneral admis că pentru consumarea acestei modalităţi nu este suficientă lipsa consimţăm"ntului victimei, ci e necesar ca această absenţă consimţăm"ntului să se materializeze întro Gcerere epresă, categoricăG de a părăsi spaţiu. (n lipsa unei astfel de cereri, indiferent dmotivele care au determinato, nu credem că poate fi vorba de violare de domiciliu, o dată ce infractorul a ajuns acolo cu consimţăm"ntuvictimei. +acă însă o astfel de cerere a eistat, trebuie reţinută şi violarea de domiciliu în concurs cu t"lhăria.#' &. 1iculeanu, Despre infracţiunea de tâl1ărie comisă într"o locuinţă sau dependinţe ale acesteia şi violarea de domiciliu , 0'reptul1 nr. #6'77%, p. 2#2:.


9/104

+e aceea, credem că indiferent de forma furtului inclus în structura t"lhăriei, aceasta din urmă se reţine îconcurs cu violarea de domiciliu. Pentru evitarea inconsecvenţelor în sancţionare se impune însă şi abandonaredefinitivă a concepţiei eronate potrivit căreia furtul prin efracţie absoarbe violarea de domiciliu.

Prin aceeaşi decizie, (nalta &urte a mai statuat că fapta de pătrundere, în orice mod, întro curte sau într

un loc împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, urmată de săv5rşirea unei t5lhării constituie un concurs reaîntre infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art! #*" din &odul penal şi infracţiunea de t5lhări prevăzută de art! "## din &odul penal, cu excepţia circumstanţei incriminate în art! "## alin! "# lit! c din &odu penal .

-oluţia este firească, dat fiind că spaţiile avute în vedere de art.'7# &.pen. nu coincid cu cele la care sreferă art. #'' alin. #' lit. c?. +e aceea, pătrunderea întrun loc împrejmuit ţin"nd de o locuinţă sau dependinţă nare nimic a face cu agravanta prevăzută de alin. #' lit. c?.

c! raportul între tulburarea de posesie şi violarea de domiciliu

Problema raportului între cele două infracţiuni se pune atunci c"nd autorul pătrunde fără drept întrunudintre spaţiile menţionate de art.'7# &.pen. pe care apoi le ia în stăp"nire, realiz"nd şi elementul material infracţiunii prevăzute de art.##$ &.pen.

!a prima vedere ar putea eista tentaţia de a considera că tulburarea de posesie absoarbe violarea ddomiciliu, dat fiind că nu este posibilă luarea în stăp"nire, spre eemplu a unei locuinţe, fără a pătrunde îaceasta.

(n realitate, între cele două infracţiuni nu operează absorbţia şi ele vor trebui reţinute în concurs ori dc"te ori sunt întrunite elementele ambelor. (ntradevăr, art.##$ nu se referă la ocuparea unei locuinţe, ci a unuimobil în general, indiferent care este destinaţia acestuia. Pe cale de consecinţă, tulburarea de posesie se poatcomite fără a se săv"rşi infracţiunea de violare de domiciliu. Aşa fiind, condiţia caracterului necesar al absorbţinu este satisfăcută şi deci nu ne aflăm în faţa unei compleităţi. (n măsura în care alături de obiectul juridic a

tulburării de posesie este lezat şi un alt obiect juridic ; în speţă inviolabilitatea domiciliului ; soluţia care simpune este aceea a concursului de infracţiuni.8n alt argument în acelaşi sens este dat de diferenţa de pericol social între cele două infracţiuni, dat fiin

că limitele pedepsei prevăzute pentru infracţiunea de tulburare de posesie sunt uneori mai mici dec"t cel prevăzute pentru violarea de domiciliu >spre eemplu atunci c"nd violarea de domiciliu se comite în timpunopţii? nepermiţ"nd deci absorbţia.

Câteva aspecte privind infracţiunile din culpă împotriva vieţii şi interităţii corporale


+intre numeroasele probleme ridicate în timp de infracţiunile din culpă împotriva vieţii, integrităcorporale sau sănătăţii, ne propunem să aducem în atenţie următoarele<

%. 2ciderea din culpă săvârşită sub influenţa alcoolului(ncadrarea juridică a faptelor de ucidere din culpă săv"rşite de o persoană aflată sub influenţa băuturilo

alcoolice a constituit şi continuă să constituie obiect de controverse în dreptul nostru, mai ales atunci c"nd faptafost săv"rşită de conducătorul unui autovehicul.


10/104

(n încercarea de a pune capăt acestor divergenţe în interpretarea şi aplicarea legii, (nalta &urte de &asaţişi 0ustiţie a soluţionat la începutul anului trecut un recurs în interesul legii##, statu"nd că<

#! Faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană av5nd în s5nge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoan

constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art! #( alin! 3 teza / din &odu penal, în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art! ( alin! # din 7rdonanţa de urgenţă a 8uvernului n#*$+"99" privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare!

"! :ciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto av5nd o îmbibaţialcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc d probă, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art! #( alin! 3 teza a //a din &odu penal!

3! :ciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto av5nd o îmbibaţialcoolică sub limita legală, dar căruia nu i sa stabilit prin alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituiinfracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art! #( alin! " din &odul penal!

Partea controversată a acestei decizii o constituie, bineînţeles, punctul ' al dispozitivului. +in păcat(nalta &urte a rămas fidelă poziţiei adoptate de fostul ribunal -uprem#:, potrivit căreia infracţiunea prevăzută dart.'3% alin.: teza B este o infracţiune compleă, care absoarbe în conţinutul ei infracţiunea de conducere pdrumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are în s"nge o îmbibaţie alcoolică cdepăşeşte limita legală. Av"nd în vedere că această soluţie apare ca divergentă faţă de opinia majoritară doctrinei, care a optat pentru reţinerea unui concurs de infracţiuni în acest caz, se impune o analiză atentă argumentelor ce au condus instanţa supremă la această soluţie.

+in păcate, motivarea hotăr"rii nu oferă niciun argument convingător în sprijinul soluţiei. Astfel, îcuprinsul motivării, după simpla enunţare a celor două tete de lege, (nalta &urte conchide deja că din acest prevederi reiese în mod vădit ;s!n! că infracţiunea de ucidere din culpă, reglementată în art! #( alin! 3 di&odul penal, constă întro acţiune ce cuprinde în ea însăşi şi trăsăturile distinctive ale infracţiunii prevăzute lart! ( alin! # din 7rdonanţa de urgenţă a 8uvernului nr! #*$+"99", republicată, astfel că întrun atare caz, înraport cu modalitatea concretă în care a fost comisă, cea dea doua infracţiune îşi pierde autonomia proprie d faptă penală, fiind absorbită în întregime sub formă de circumstanţă agravantă în conţinutul infracţiunii ducidere din culpă, devenind componentă a unei singure infracţiuni, complexă, în sensul prevederilor art! %# alin3 din &odul penal! Aşadar, infracţiunea din art.'3% alin.: teza B este compleă deoarece ea este în mod vădcompleă. (n realitate, tetul art.'3% nu conţine în el >sau, în orice caz, nu în mod vădit? trăsăturile infracţiundin codul rutier, fie şi pentru simplul motiv că aceasta din urmă se poate săvârşi doar pe drumurile publicîn vreme ce infracţiunea prevăzută de &odul penal nu presupune această condiţionare. &a atare, comiterea fapteincriminate de codul rutier implică şi atingerea unei alte valori sociale ; siguranţa circulaţiei pe drumurile public ; care ar impune reţinerea ei în concurs cu infracţiunea de ucidere din culpă.

ot în motivarea hotăr"rii, instanţa supremă mai arată că este de observat că uciderea din culpă a une persoane, săv5rşită de un conducător auto care conduce autovehiculul av5nd o îmbibaţie alcoolică peste limitlegală sau în stare de ebrietate, prezintă un pericol social propriu, astfel că legiuitorul a înţeles să stabilească faptul că toate aceste acte, obiectiv str5ns legate între ele, se însumează unei singure infracţiuni, care sconstituie întro infracţiune complexă, pentru săv5rşirea căreia se prevede o pedeapsă al cărei maxim specialexpresie a gradului de pericol social sporit, să depăşească cuantumul pedepsei maxime aplicabile, potrivit ar3% din &odul penal, pentru concursul de infracţiuni! +ouă observaţii pot fi făcute în legătură cu această susţiner

## A se vedea (&&0, s.u., +ec. nr. B din '4.$'.#$$3, D. Of. nr. %' din $'6$#6#$$%#: Plen .-., d. î. nr. #6'734, în 0-!-!'!1 nr. '$6'734, p. :::4.

'


11/104

Aşa cum corect remarcă însăşi instanţa, Kconducerea unui autovehicul de către o persoană av"nd o îmbibaţialcoolică peste limita legală sau în stare de ebrietate, prezintă un pericol social propriuL, iar acest pericol eistindiferent dacă acţiunea de conducere are loc pe drumurile publice sau în afara acestora >este de subliniat că nic&urtea nu sa referit aici la conducerea pe drumurile publice ci doar la conducere, şi mai mult, vorbeşte de starede ebrietate, care oricum nu mai este cuprinsă în conţinutul infracţiunii prevăzute de &odul rutier?. Pe de alt

parte, raportarea pedepsei din norma de incriminare de la art.'3% alin.: teza B la pedeapsa care sar obţine priaplicarea regulilor concursului este nerelevantă, căci concursul ar urma a fi reţinut tocmai între aceasinfracţiune şi cea din &odul rutier >nu între infracţiunea de la art.'3% alin.# şi cea rutieră?.

+acă sa dorit totuşi impunerea unei asemenea soluţii, cum ar fi putut totuşi să fie motivată maconvingător= (n opinia noastră, singurul argument care ar putea sugera o absorbţie, este referirea din tetuart.'3% alin.: teza B la o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. -ar putea susţine că, în această modalitateinfracţiunea nu se poate comite dec"t pe drumurile publice, dat fiind că pentru circulaţia în afara acestora neistă o reglementare care să stabilească o limită legală a alcoolemiei. +acă se merge pe această idee, consecinţva fi aceea că nu va fi posibilă încadrarea faptei conform prevederilor art.'3% alin.: teza B atunci c"nd ucideredin culpă sa comis în afara drumului public. Aşa fiind, o ucidere din culpă, comisă, spre eemplu, d

conducătorul unui tractor în timpul efectuării unor lucrări agricole, se va încadra în dispoziţiile art.'3% alin.: doaîn măsura în care respectivul conducător se află în stare de ebrietate, nu şi atunci c"nd are în s"nge o îmbibaţialcoolică mai mare de $,%M fără a se afla în stare de ebrietate.

&hiar dacă este susceptibilă de critici, decizia instanţei supreme constituie un dat, ce se va impune î practica celorlalte instanţe. +e aceea, se pune problema analizării consecinţelor pe care ea la va atrage în privinaplicării altor instituţii de drept penal.

FFFF *i, aşa cum era de aşteptat, primele probleme vor apărea în materia recidivei. Ia putea constitui fapde la art.'3% alin.: teza B un termen al recidivei= +eşi în aparenţă răspunsul pare a fi negativ >prin raportare lart.:% &.pen.?, credem totuşi că soluţia contrară va trebui să se impună. Aceasta deoarece infracţiunea prevăzutde &odul rutier este una intenţionată, susceptibilă de a constitui un termen al recidivei. Aşa fiind, nu credem că e

îşi pierde această aptitudine datorită faptului că este absorbită de infracţiunea compleă. 8n refuz de valorificara efectelor recidivei în acest caz ar fi şi inechitabil. (ntradevăr, este imposibil de acceptat ca o persoană să intrsub incidenţa recidivei dacă săv"rşeşte doar infracţiunea prevăzută de &odul rutier, dar nu şi atunci c"nd în cursucomiterii acestei fapte mai şi ucide din culpă o persoană.

O altă problemă care e de aşteptat să apară în viitor, priveşte incidenţa unor legi de graţiere colectivă carar graţia pedepsele aplicate pentru fapte din culpă, dar nu şi cele pentru infracţiunea prevăzută de &odul rutier. I beneficia autorul unei infracţiuni încadrate potrivit prevederilor art.'3% alin.: teza B de o asemenea graţiere= (opinia noastră răspunsul trebuie să fie negativ. At"ta vreme c"t în conţinutul infracţiunii complee se regăseşte infracţiune eceptată de la graţiere, eceptarea va trebui să privească întreaga infracţiune compleă.

&elelalte două ipoteze la care face referire dispozitivul deciziei analizate nu ridică probleme, iar modul dsoluţionare propus este judicios. &u referire la pct.# din dispozitiv, trebuie remarcat că, în condiţiile în care tetude incriminare din &odul rutier a renunţat la ipoteza stării de ebrietate, conducerea pe drumurile publice îaceastă stare dar fără o îmbibaţie alcoolică peste limita legală nu mai constituie infracţiune. Aşa fiind, o uciderdin culpă comisă în aceste condiţii nu ar putea fi încadrată dec"t pe baza tetului din art.'3% alin.: teza a BBa. astfel, dacă persoana se află sub influenţa băuturilor alcoolice dar nu eistă nici stare de ebrietate şi nici îmbibaţalcoolică peste limita legală, nu vor fi întrunite nici elementele infracţiunii prevăzute de legislaţia rutieră şi niccele ale faptei din art.'3% alin.: &.pen. (n consecinţă, o ucidere din culpă săv"rşită în aceste condiţii se va încadr potrivit art.'3% alin.# &.pen. >pct.: din dispozitiv?.

'


12/104

$. +ătămarea corporală din culpă comisă sub influenţa alcooluluiProbleme asemănătoare cu cele determinate de aplicarea prevederilor art.'3% alin.: &.pen., se pot naşte

în privinţa dispoziţiilor din art.'%5 alin.5' &.pen. Potrivit acestui tet, dacă faptele prevăzute la alin! ;3 şi ;% sunt săv5rşite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 an

în cazul alin! ;3, şi închisoarea de la unu la $ ani, în cazul alin! ;%!(n cazul în care vătămarea se comite cu ocazia conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, trebusă distingem mai multe posibile ipoteze<a? conducătorul auto are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală şi se află în stare de ebrietate. (n acest caz, îsarcina sa se va reţine un concurs de infracţiuni, între fapta prevăzută de art.'%5 alin.5 ' &.pen şi cea prevăzută dart.%3 alin.' din &odul rutier. (n ipoteza analizată nu se poate pune în niciun caz problema absorbirii infracţiun prevăzute de codul rutier, dar fiind că tetul art. '%5 operează cu un alt criteriu >starea de ebrietate? dec"t cutilizat de legiuitor în reglementarea rutieră >îmbibaţia alcoolică?. b? conducătorul auto are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală dar nu se află în stare de ebrietate. (n acest cazîn sarcina sa se va reţine un concurs de infracţiuni, între fapta prevăzută de art.'%5 alin.: sau 5 >nu alin.5'? &.peşi cea prevăzută de art.%3 alin.' din &odul rutierH

c? conducătorul auto are o îmbibaţie alcoolică sub limita legală dar se află în stare de ebrietate. (n acest caz, însarcina sa se va reţine o singură infracţiune, cea prevăzută de art.'%5 alin.5 ' &.pen., nefiind întrunite elementeconstitutive ale infracţiunii prevăzute de &odul rutier.

). 2nitate şi pluralitate în ca#ul infracţiunilor din culpă contra vieţii sau interităţii corporale.Problemele în delimitarea corectă a unităţii sau pluralităţii de infracţiuni în materia infracţiunilor pe car

le analizam decurg din inconsecvenţa legiuitorului în stabilirea unor forme agravate complee.Astfel, aşa cupă cum se ştie, potrivit art.'3% alin. final, dacă prin fapta săv5rşită sa cauzat moartea

două sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adăuga un spor p5nă la 3 ani! !egiuitorul a creat astfel o infracţiune compleă, care se reţine ori de c"te ori fapta din culpa cauzat moartea a două sau mai multe persoane. +in păcate, în materia vătămării corporale din culpă nu eistă

reglementare similară, astfel că o pluralitate de victime lezate va da naştere unei pluralităţi de infracţiuni.&a atare, trebuie sa distingem mai multe posibile ipoteze<a? fapta sa soldat cu mai multe victime, şi toate au decedat. (n acest caz vom reţine o singură infracţiuncompleă, sancţionabilă potrivit art.'3% alin. final. b? fapta sa soldat cu mai multe victime, şi toate au suferit vătămări corporale. +e această dată se va reţine uconcurs, în structura căruia intră at"tea infracţiuni de vătămare corporală din culpă c"te victime au fost lezate.c? fapta sa soldat cu mai multe victime, iar dintre acestea unele au decedat, iar altele au suferit vătămăcorporale. (n această situaţie credem că trebuie reţinută o infracţiune compleă de ucidere din culpă >art.'3% alinfinal &.pen.? în concurs cu at"tea infracţiuni de vătămare corporală din culpă c"te victime au suferit vătămări. 1va fi posibilă absorbţia infracţiunilor de vătămare corporală din culpă în infracţiunea de ucidere din culpă, aşcum se înt"mplă în cazul infracţiunilor intenţionate în relaţia tentativăfaptă consumată, dat fiind că în cazufaptelor din culpă nu este vorba despre faze succesive ale aceleiaşi infracţiuni. &u toate acestea, instanţa va trebusă acorde o atenţie sporită individualizării pedepsei rezultante, astfel înc"t să nu se ajungă la o sancţiune magravă dec"t cea care sar fi putut dacă toate victimele ar fi decedat. Aşa de pildă, în cazul în care uciderea diculpă sa datorat nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru eerciţiul unei profesii sameserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, pedeapsa maimă ce sar putea aplica este de '$ anînchisoare, indiferent de numărul victimelor decedate >maimul de 3 ani prevăzut de art.'3% alin.# la care sadaugă eventual sporul de : ani prevăzut de alin. final?. &a atare, chiar dacă pe l"ngă victimele decedate au ma

'


13/104

fost şi altele care au suferit vătămări corporale, pedeapsa rezultantă nu trebuie să depăşească '$ ani în ipotezanalizată.

ot o infracţiune compleă ce absoarbe infracţiunile din culpă pe care le analizăm este şi distrugerea diculpă care a avut ca urmare un dezastru >art.#'7 alin.: teza a BBa?. Potrivit art.#'% alin.# &.pen., dezastrul const

în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane, ori a unor instalaţsau lucrări şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea gravă a integrităţii corporale ori sănătăţii mai multo persoane. )ste evident că în conţinutul distrugerii din culpă care a avut ca urmare un dezastru se include at"infracţiunea de vătămare corporală din culpă c"t şi cea de ucidere din culpă în forma compleă prevăzută dart.'3% alin. final. O problemă apare însă atunci c"nd uciderea din culpă este susceptibilă de încadrare î prevederile art.'3% alin.: sau 5 &.pen. Pentru această faptă legea prevede pedeapsa închisorii de la 4 la '4 an>fără a mai lua în calcul şi sporul aplicabil potrivit alin. final al art.'3%?, în vreme ce pedeapsa pentru distrugeredin culpă care a avut ca urmare dezastrul este închisoarea de la : la '# ani >presupun"nd că fapta nu sa comis îcondiţiile alin.5 al art.#'7?. (ntro asemenea situaţie credem că absorbţia nu mai poate opera, astfel că în sarcininculpatului va trebui reţinută o ucidere din culpă prevăzută de art.'3% alin.: sau 5 şi alin.4 &.pen. în concurs co infracţiune de distrugere din culpă prevăzută de art.#'7 alin.' sau #, dacă sunt îndeplinite condiţiile acesteia.

Câteva probleme de aplicare a te3telor de incriminarea infracţiunilor se3uale


%. !nţelesul sintamei 4act se3ual de orice natură5

Prima şi, probabil, cea mai complicată problemă în contetul analizei infracţiunilor privitoare la viaţ

seuală o reprezintă delimitarea infracţiunii de viol faţă de perversiunea seuală agresivă. Orice demers îaceastă privinţă trebuie să pornească de la încercarea de descifrare a înţelesului noţiunii Kact seual de oricnaturăL, folosită de legiuitor în definirea infracţiunii de viol.

)ste ceea ce a încercat să facă şi instanţa supremă prin decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs îinteresul legii#5. Potrivit (naltei &urţi<


14/104

Potrivit &urţii, prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol, se înţelegorice modalitate de obţinere a unei satisfacţii seuale prin folosirea seului sau acţion"nd asupra seului, într persoane de se diferit sau de acelaşi se, prin constr"ngere sau profit"nd de imposibilitatea persoanei de a sapăra ori de aşi eprima voinţa.

Astfel, în conţinutul noţiunii de act sexual de orice natură va fi inclus, în primul r"nd, raportul seunormal între persoane de se diferit, reprezentat de penetrarea vaginului de către penis, dar şi relaţiile seualîntre persoane de acelaşi se. Naliinduse concepţiei majoritare, conform căreia actul seual presupune, în primur"nd, penetrare, instanţa supremă a arătat că suntem în prezenţa violului, indiferent dacă actul efectiv d penetrare are loc prin conjuncţia corporală a organelor seuale între agresor şi victimă, sau prin folosirea unucorp străin.

Aşa fiind, vom fi în prezenţa unui act seual, susceptibil de încadrare în prevederile art. '73, respectiart.'7%, în situaţia în care penetrarea are loc prin folosirea organului seual masculin, dar şi atunci c"nd sfoloseşte un deget sau chiar un corp străin. (n legătură cu aceste ultime ipoteze, decizia instanţei lasă încsuficient loc pentru interpretări divergente. Astfel, potrivit definiţiei actului seual formulată de către &urtacesta presupune Korice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea seului sau acţion"n

asupra seului L >s.n.?.O primă problemă care se pune aici este aceea de a şti cum va fi calificată fapta în ipoteza în car penetrarea cavităţii vaginale a victimei cu diverse obiecte nu are loc în scopul obţinerii unei satisfacţii seuale, din alte mobiluri. )ste posibil, de pildă, ca autorul să recurgă la introducerea unei sticle sau a altor obiecte îvaginul victimei în scopul umilirii acesteia sau pur şi simplu pentru ai provoca suferinţe fizice în scop drăzbunare, în absenţa oricărei intenţii de aşi satisface instinctul seual. Orice soluţie am adopta aici, ea va susceptibilă de pertinente critici. (n cazul reţinerii infracţiunii de viol, principala obiecţie ar consta în ignoraredefiniţiei impuse de interpretarea &urţii, care pare a lega actul seual de ideea de obţinere a unei satisfacţseuale. Pe de altă parte, dacă sar reţine doar o infracţiune de vătămare corporală, răspunderea ar fi considerabatenuată, dar e greu de fundamentat pe terenul echităţii sancţionarea mai severă a celui care urmăreşte obţinereunei satisfacţii de natură seuală în raport de cel care urmăreşte umilirea victimei prin comiterea unui ac

material identic. (n plus, în planul probaţiunii este aproape imposibil de stabilit cu certitudine că autorul a doreclusiv să umilească victima ori să îi cauzeze suferinţe fizice sau, dimpotrivă, a urmărit şi obţinerea unesatisfacţii de natură seuală.

Pe de altă parte, soluţia &urţii lasă deschisă problema calificării unor acte de penetrare care, deşi pot aveo tentă seuală, nu sunt comise nici prin folosirea seului şi nici asupra seului. -pre eemplu, &urtea de casaţifranceză, pe baza unui tet de lege care face referire epresă la necesitatea penetrării #2, a reţinut infracţiunea dviol în cazul introducerii în anus a unui m"ner de h"rleţ pe care fusese rulat un prezervativ #3. Bnstanţa francezăconsiderat că e vorba de o penetrare de natură sexuală >s.n.?, ceea ce justifică încadrarea faptei ca infracţiune dviol. Eaţă de definiţia dată de instanţa noastră supremă, sar părea că faptele de această natură răm"n în afardomeniului de incidenţă al infracţiunii de viol.

rebuie subliniat însă că penetrarea nu este de esenţa actului seual de orice natură căci, conform (nalte&urţi acesta include şi obligarea victimei la practicarea actelor de sodomie, felaţie sau cunilingus. -tatu"nd astfeinstanţa a înlăturat definitiv opinia conform căreia actul seual de orice natură include doar raportul seual într

caracterului mult prea larg al definiţiei, legiuitorul francez a renunţat în cele din urmă la ea. A se vedea, -. 9romb, D.9. irman, 'e difficile =ualification du viol > ? propos de l@arrAt de la chambre criminelle du "" aoBt "99#, în Nevue gQnQrale de droit mQdical n'$6#$$:, p. '3#.#2 Art. ####: &. pen. francez Korice act de penetrare seuală, de orice natură ar fi, comis asupra persoanei altuia prin violenţconstr"ngere, ameninţare ori surprindere este violL.#3 &. cas. franceză, dec. din 4 octombrie '774, apud -. 9romb, D.9. irman, op! cit!, p. '35.

'


15/104

femeie şi bărbat sau actul seual între persoane de acelaşi se #%. (n consecinţă, victima infracţiunii de viol, atatunci c"nd are acelaşi se cu agresorul, c"t şi atunci c"nd este de se diferit, poate fi obligată Kfie să suportactul seual, fie să îndeplinească ea însăşi actul seual, sub constr"ngereL. &u alte cuvinte, vor fi întrunitelementele constitutive ale infracţiunii de viol at"t în cazul clasic c"nd agresorul acţionează efectiv asuprvictimei, c"t şi c"nd victima este obligată să îndeplinească actul seual asupra acestuia, sub constr"ngere

făptuitorul av"nd o atitudine pasivă. Pe baza acestei interpretări va putea fi încadrată ca viol fapta autorului de practica felaţia asupra victimei#7.(n opinia noastră, chiar dacă instanţa nu precizează, vom fi în prezenţa unui viol şi atunci c"nd victim

săv"rşeşte actul seual asupra unei alte persoane dec"t cea care o constr"nge, dar la indicaţia acesteia din urmă(n funcţie de elementul subiectiv al persoanei asupra căreia victima săv"rşeşte actul seual impus, vom fi ori î prezenţa coautoratului la viol >cazul în care această persoană cunoaşte că victima este constr"nsă?, ori în prezenţ participaţiei improprii >c"nd persoana este în eroare cu privire la motivele care determină victima sîndeplinească actul seual?.

(n fine, tot cu referire la actul sexual de orice natură, &urtea arată în motivarea deciziei că diversel practici susceptibile de a fi încadrate în această categorie trebuie să fie capabile de a produce orgasm:$. Actecare nu pot avea o astfel de urmare vor fi încadrate ca acte de perversiune seuală, urm"nd a atrage răspundere

penală conform art. #$' &. pen., dacă sunt întrunite şi celelalte elemente.(n ceea ce priveşte circumscrierea sferei de incidenţă a infracţiunii de perversiune seuală şi delimitare

acesteia faţă de infracţiunea de viol, decizia &urţii nu a reuşit să aducă aşteptatele clarificări. +rept cauze alacestui eşec pot fi identificate, în opinia noastră, alături de deficienţele de reglementare imputabile legiuitorulucel puţin două elemente.

a? (n primul r"nd, în conţinutul deciziei, &urtea a transcris pur şi simplu c"teva pasaje referitoare la actelde perversiune seuală dintro lucrare apărută în perioada în care elementul material al infracţiunilor din art. '7şi '7% &.pen. putea consta eclusiv întrun raport seual între persoane de se diferit :'. Astfel, potrivit decizietrebuie operată o distincţie între perversiunea viciu ; acte lascive, obscene, de lubricitate ; şi perversiuneanormală, în cadrul căreia se remarcă acte ca sadismul, masochismul, mioscopia, vampirismul. +incolo d

faptul că este aproape imposibil de identificat o importanţă practică a acestei distincţii în contetul actualereglementări conţinute în art.#$' &.pen.:#, decizia &urţii nu face dec"t să ad"ncească confuzia prin includerea îaceastă categorie a aşanumitei perversiuni seuale viciu. +acă la momentul apariţiei lucrării care a Kinspirat jurisdicţia noastră supremă, lucrurile erau destul de clare, în categoria actelor obscene, de lubricitate etc. intr"nactivităţi ca felaţia, cunilingusul, masturbarea, ne întrebăm ce mai aparţine astăzi categoriei menţionate, îcondiţiile în care însăşi &urtea a statuat fără echivoc că actele evocate se includ în latura obiectivă a infracţiunde viol, respectiv act seual cu un minor.

#% A se vedea Cota redacţiei ce însoţeşte B. +umitru, /nfracţiuni privitoare la viaţa sexuală! Dodificări recente, N.+.P. nr. :6#$$#, p. 47#7 &. cas. franceză, dec. din '2 decembrie '773, în 0&P '77%, p. %#:. &urtea a arătat astfel că orice act de felaţie constituie un viol îsensul art. ####: &. pen. at"t timp c"t e impus prin constr"ngere celui care îl practică sau celui care îl suportă! +e dată recentă, &urta pronunţat însă o soluţie în sens contrar, consider"nd că actele analizate nu constituie acte de penetrare seuală în sensul &odului pen

francez. A se vedea &. cas. franceză, dec. din ## august #$$', Necueil +alloz, #$$#, p. '%$:. -oluţia a fost primită favorabil de o partedoctrinei, care apreciază că a penetra obligat >în acest caz a penetra cavitatea bucală a agresorului? e la fel de traumatizant ca şi a

penetrat cu forţa +. DaRer, Cotă la &. cas. franceză, dec. din '2 decembrie '773, în 0&P '77%, p. %#5%#4.:$ Aceasta reiese dintro interpretare per a contrario a afirmaţiei conform căreia toate actele care nu produc orgasm nu pot fi consideraKacte seualeL, în accepţiunea legii, ci constituie acte de perversiune seuală.:' I. +ongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale &odului penal roman, vol.BBB, )d. Academiei, /ucureşti, '73', p.:%%:%7.:# (n cuprinsul deciziei, relu"nduse o idee din lucrarea citată, se arată că în cazul perversiunii seuale viciu, este necesar să intervinreacţiunea penală numai atunci c"nd actele de perversiune seuală au fost comise în public sau au produs scandal public, în vreme ce, cazul perversiunii seuale anormale, este necesar un tratament penal diferenţiat şi eficient, care să îndeplinească şi rolul de a prevenastfel de manifestări >FFF?.

'


16/104

-ub influenţa poziţiilor doctrinare enunţate în contetul unei legislaţii şi al unor concepţii moralfundamental diferite de cele de astăzi, &urtea menţionează în cuprinsul deciziei ca fiind acte de perversiunseuală m"ng"ierile obscene, voReurismul, ehibiţionismul etc. (n aceste condiţii se pune problema încadrăr juridice în cazul stimulării manuale a organului seual masculin >sau, eventual, feminin? contrar voinţei victime+eşi &urtea pare a înclina spre calificarea ca acte de perversiune seuală ; considerate eventual ca m"ng"ier

obscene ; în opinia noastră încadrarea ar trebui să fie cea de viol, aşa cum am mai arătat::

. Am precizat deja c pe baza deciziei analizate, trebuie reţinută infracţiunea de viol şi atunci c"nd actul seual este suportat de cătrvictimă, aşa cum se înt"mplă în cazul în care agresorul practică felaţia sau cunilingusul asupra victimei. &are ar atunci motivele pentru a promova o încadrare juridică diferită, după cum stimularea organului seual se fac bucal sau manual= +upă părerea noastră soluţia trebuie să fie identică, în sensul de a include şi stimularemanuală a organelor genitale în categoria de acte sexuale de orice natură şi nu în cea a perversiunilor seuale.

(n acelaşi timp, suntem de părere că se impune şi o reconsiderare a orientării tradiţionale în doctrinnoastră:5, potrivit căreia masturbarea comisă în public ar constitui un act de perversiune seuală, susceptibil dîncadrare în prevederile art.#$' &.pen. +acă admitem că stimularea manuală a organului seual masculin este uact seual de orice natură, susceptibil de încadrare în prevederile art.'73 şi respectiv '7% &.pen., trebuie sadmitem că acest act, indiferent că este practicat de persoană asupra propriului său corp sau este practicat de

persoană asupra alteia, pe baza consimţăm"ntului acesteia, iese din sfera actelor de perversiune seuală şi poate sancţionat ; în ipoteza comiterii sale în public ; doar pe baza tetului de incriminare din art.:#' &.pen.+ecizia instanţei supreme afirmă totodată în mod eplicit că exhibiţionismul constituie o formă

perversiunii seuale. -usţinerea este, în opinia noastră, susceptibilă de serioase rezerve. (n măsura în carefectuarea în public a unor acte prin folosirea sau acţion"nd asupra organelor seuale nu mai constituie acte d perversiune seuală, cu at"t mai puţin ar putea fi încadrat în această categorie simpla epunere a organeloseuale, fapta put"nd fi sancţionată, şi în acest caz, doar pe baza prevederilor art.:#' &.pen.

b? (n al doilea r"nd, &urtea nu a ales cea mai inspirată tehnică în demersul de delimitare a infracţiunii dviol în raport cu infracţiunea de perversiune seuală. Aşa cum am arătat deja, instanţa noastră supremă a încercsă surprindă c"teva din trăsăturile actului sexual de orice natură în accepţiunea art.'73, dar a ignorat faptul ceact aceleaşi trăsături se regăsesc şi în cazul actelor de perversiune seuală. Astfel, în interpretarea &urţii, actu

seual de orice natură presupune orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii seuale prin folosirea seului saacţion"nd asupra seului, adică acte care pot presupune sau nu o penetrare şi sunt apte să producă orgasm. -observă însă că nici una dintre aceste trăsături nu se poate constitui în criteriu de delimitare între cele douinfracţiuni în discuţie, deoarece nici una nu este proprie eclusiv elementului material al infracţiunii de vio put"nd fi înt"lnite şi în cazul perversiunii seuale. Aşa de pildă, un act cu caracter zoofil corespunde perfedefiniţiei actului seual propusă de către &urte:4, şi totuşi el răm"ne ; sperăm ; un act de perversiune seuală. Pde altă parte, chiar în ipoteza actelor încadrate în aşanumita perversiune seuală deviantă ; sadismumasochismul, vampirismul etc. ; se regăsesc majoritatea trăsăturilor actului seual, aşa cum a fost definit dcătre &urte. )ste de necontestat că aceste forme de manifestare presupun şi ele o activitate seuală ; adică actcomise asupra seului sau prin folosirea seului ; şi nu se poate spune că ele nu sunt apte să producă orgasmul csatisfacţie seuală. Persoanele care recurg la astfel de practici o fac tocmai pentru atingerea orgasmului în cadruactului seual căruia i se asociază respectivele practici.

(n concluzie, singura clarificare pe care o aduce decizia pronunţată în recurs în interesul legii priveştcalificarea unor acte ca sodomia, felaţia, cunilingusul care, indiferent dacă au caracter heteroseual sa

:: (n acest sens, +. 1iţu, op! cit!, p. '##.:5 9. Antoniu, &omentariu în h. Iasiliu ş.a., &odul penal comentat şi adnotat! .artea specială, vol.B, )d. *tiinţifică, /ucureşti, '73

p.##7H O. !oghin, .oader, 'rept penal rom5n, partea specială, &asa de )ditură şi Presă S*ansaL, /ucureşti,'775, p.'7'.:4 (ntradevăr, în cazul unui act seual comis de un bărbat cu un animal femelă suntem în prezenţa unui act de penetrare, comis prfolosirea seului şi realizat în scopul producerii orgasmului, ca satisfacţie seuală.

'


17/104

homoseual, vor fi incluse în conţinutul noţiunii de act sexual de orice natură şi nu în categoria actelor d perversiune seuală. +esigur, av"nd în vedere frecvenţa unor astfel de acte în practică, ele însoţind nu de puţinori un raport seual normal, importanţa deciziei &urţii nu trebuie minimizată:2. Năm"ne însă la fel dcontroversată ca şi p"nă acum încadrarea juridică a altor acte comise în scopul obţinerii unei satisfacţii seualecare, chiar folosind criteriile enunţate în decizie, pot fi în egală măsură calificate ca act seual sau ca act d

perversiune seuală.O rezolvare completă a problemelor apărute în această materie nu poate veni dec"t din partelegiuitorului, şi nu poate consta dec"t întro abrogare a dispoziţiilor art. #$' &.pen. Aceasta deoarece faptelincriminate iniţial de acest tet îşi găsesc astăzi locul fie în domeniul de incidenţă al art.'73'7%, fie în cel aart.:#' &.pen:3.

$. -elaţia între infracţiunea de viol asupra unui membru de familie şi incestBntroducerea în conţinutul reglementării din art.'73 &.pen. a agravantei const"nd în comiterea fapte

asupra unui membru al familiei a creat, aşa cum era previzibil, dificultăţi în stabilirea raportului între aceastformă agravată a violului şi infracţiunea de incest.

Pentru clarificarea acestor aspecte, instanţa supremă a fost chemată să statueze, pe calea soluţionării unu

recurs în interesul legii, asupra raportului între cele două infracţiuni. Astfel, prin decizia nr. BB din #$$4, (&&0 statuat că raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este rudă în linie directă sau frate ori soră, priconstr5ngerea acesteia sau profit5nd de imposibilitatea ei de a se apăra ori de aşi exprima voinţa, constituiat5t infracţiunea de viol prevăzută de art! #* alin! # şi alin! " lit! b # din &odul penal, c5t şi infracţiunea dincest prevăzută de art! "93 din acelaşi cod, în concurs ideal .

-oluţia este, fără îndoială, corectă, căci absorbţia între cele două infracţiuni ar fi operat numai în măsurîn care nu ar fi fost posibilă comiterea unui viol asupra unui membru al familiei fără a se săv"rşi şi infracţiunede incest. Această condiţie nu se verifică însă, căci sfera noţiunii de membru de familie este mai largă dec"t cesubiecţilor infracţiunii de incest, dar şi sfera actelor care intră în conţinutul violului este mai largă dec"t cespecifică incestului. (n consecinţă, nu se poate vorbi de un caracter necesar al absorbţiei între cele două faptastfel că, atunci c"nd sunt întrunite elementele constitutive ale ambelor fapte, se va reţine un concurs d

infracţiuni.). !ncadrarea uridică în ca# de acte de viol săvârşite înainte şi după împlinirea de către victimă

vârstei de %& ani +e dată recentă, (nalta &urte de &asaţie şi 0ustiţie a fost chemată să se pronunţe cu privire la încadrare

juridică ce ar trebui dată unei infracţiuni continuate de viol, ale cărei acţiuni componente sa comis în parînainte ca victima să împlinească '4 ani şi în parte după ce victima a atins această v"rstă:%.

Necursul în interesul legii nu a fost încă soluţionat de instanţa supremă, dar credem că soluţia propusă d procurorul general este cea corectă. Potrivit acesteia Kactele seuale săv"rşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, prconstr"ngerea victimei sau profit"nd de imposibilitatea ei de a se apăra ori de aşi eprima voinţa, at"t înainte c"şi după ce victima a împlinit '4 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art.'7alin.' raportat la alin.# lit.b' şi la alin.: teza B cu aplicarea art.5' alin.# din &odul penal.

Astfel, împlinirea de către subiectul pasiv a v"rstei de '4 ani pe parcursul comiterii acţiunilor nscindează unitatea infracţiunii continuate şi nu dă naştere unui concurs în structura căruia să intre două infracţiunde viol. (n încadrarea juridică a infracţiunii unice continuate se vor menţiona ambele agravante, dar pedeapsa s

:2 8na dintre consecinţele practice directe ale deciziei este reţinerea unei unităţi de infracţiune în cazul în care, cu aceeaşi ocazie, autorîntreţine cu victima at"t un raport seual c"t şi o penetrare anală sau bucală.:3 A se vedea I. &ioclei, iaţa sexuală şi politica penală, )d. @olding Neporter, /ucureşti, '775, p.7', '$:'$4H +. 1iţu, .erversiune sexuală, corupţia sexuală şi incestul! /nfracţiuni contra persoanei sau contra moraleiG în -8// nr.'#6#$$5, p.#5.:% A se vedea http


18/104

va stabili între limite determinate potrivit alin.: al art.'73, care incriminează forma cea mai gravă dintre cele carintră în structura faptei continuate, cu aplicarea agravării atrase de forma continuată. (n măsura în care victimeste şi membru al familiei, bineînţeles că se va reţine în concurs şi infracţiunea de incest, aşa cum am arătaanterior.

6. Constrânerea în ca#ul infracţiunii prevă#ute de art.%07 alin.6 C.pen.O problemă interesantă legată de aplicarea dispoziţiilor art.'7% &.pen. a apărut o dată cu modificare

acestui tet prin introducerea formei agravate prevăzute la alin.5 teza a BBa. )ste vorba de comiterea faptei îscopul producerii de materiale pornografice, dacă fapta a fost comisă prin folosirea constr"ngerii.

(n mod tradiţional se consideră că infracţiunea prevăzută de art.'73 eclude folosirea constr"ngerii, căcîn caz contrar am fi în prezenţa unei infracţiuni de viol. *i atunci, care este domeniul de incidenţă al tetuluanalizat= eoretic, sar putea spune că tetul se aplică atunci c"nd constr"ngerea nu a fost utilizată pentrdeterminarea la actul seual ci doar pentru ca victima să fie determinată să accepte înregistrarea de imagini. (realitate, din punct de vedere practic nu se poate face o asemenea disociere, căci o dată eercitată constr"ngereîn scopul realizării de materiale pornografice nu se mai poate vorbi de un acord liber eprimat nici în privinţ

actului.(n opinia noastră, delimitarea între această forma agravată a infracţiunii de act seual cu un minor şi viotrebuie făcută pe baza aceloraşi criterii care stau la baza delimitării între t"lhărie şi şantaj. Astfel, FFFF dacconstr"ngerea se eercită în vederea determinării la un act seual pentru realizarea de materiale pornografice îaceeaşi împrejurare, vom avea un viol. +acă însă constr"ngerea este separată în timp de momentul la carurmează a se realiza actul seual în scopul producerii materialelor pornografice vom fi în prezenţa infracţiun prevăzute de art.'7% alin.5 teza a BBa. -pre eemplu, va eista această infracţiune atunci c"nd autorul eerciameninţări sau violenţe asupra victimei pentru ca aceasta să vină la el peste o săptăm"nă şi să întreţină raportuseuale ce urmează a fi înregistrate pe suport video. +acă victima dă curs cererii, vom fi în prezenţa infracţiunanalizate.

Această formă agravată, presupun"nd în mod necesar comiterea unui şantaj, nu se va reţine în concurs c

acesta.&. Delimitarea infracţiunii de corupţie se3uală faţă de infracţiunea prevă#ută de art. %/ din 8ee

nr.%09:$//) republicatăPotrivit art.'$ din !egea nr.'726#$$: republicată, constituie infracţiune organizarea de reuniuni în spaţ

publice, la care participă sau asistă minori şi în cadrul cărora se comit acte cu caracter obscen.etul art.#$# incriminează actele cu caracter obscen săv"rşite asupra sau în prezenţa unui minor, fapt

cunosc"nd o formă agravată atunci c"nd sa săv"rşit în scopul producerii de materiale pornografice. +elimitarecelor două infracţiuni se poate face av"nd în vedere cel puţin două elemente. (n primul r"nd, dacă în cazuincriminării din &odul penal nu interesează cadrul în care sa comis fapta, în cazul incriminării speciale estnecesar ca aceasta să aibă loc în cadrul unei reuniuni în spaţii publice, ceea ce presupune prezenţa mai multo persoane, nefiind suficientă doar prezenţa unui major şi a minorului. Pe de altă parte, dacă tetul din &odul penincriminează actele cu caracter obscen, sancţion"ndul deci pe cel care comite actele în prezenţa sau asuprminorului, legea specială incriminează organizarea reuniunii în cadrul căreia se comit aceste acte. Prin urmare putem distinge mai multe ipoteze< dacă o persoană organizează o reuniune în spaţii publice la care alte persoane vor comite acte cu caracteobscen în prezenţa sau asupra minorilor, organizatorul va răspunde pentru infracţiunea din art. '$ din !egenr.'726#$$: iar participanţii majori la reuniune vor putea fi urmăriţi penal pentru infracţiunea de corupţie seua>art.#$# &.pen.?. -e pune în acest contet problema reţinerii în sarcina organizatorului reuniunii şi a complicităţ

'


19/104

la corupţie seuală. (n opinia noastră, această complicitate nu poate fi reţinută, deoarece fapta incriminată dart.'$ din lege constituie întotdeauna o complicitate la corupţie seuală, pe care însă legiuitorul a incriminato îmod distinct. etul din art.'$ fiind o normă specială în raport cu normele din dreptul comun referitoare sancţionarea complicităţii, se va bucura de prioritate de aplicare în detrimentul acestora din urmă. dacă persoana care a organizat reuniunea participă ulterior şi la efectuarea acelor cu caracter obscen, vom fi î

prezenţa unui concurs de infracţiuni, între fapta incriminată de art.'$ şi cea incriminată de codul penal. +eşi, aşcum arătam anterior, fapta incriminată de art.'$ nu este dec"t o complicitate la corupţie seuală, nu va operregula caracterului absorbant al formelor de participaţie ; potrivit căreia actul de eecutare absoarbe actul dcomplicitate ; tocmai datorită faptului că nu mai suntem în prezenţa unei complicităţi propriuzise, ci a unecomplicităţi incriminate ca infracţiune autonomă. dacă o persoană organizează comiterea unor acte cu caracter obscen în prezenţa sau asupra unui minor dar nu îcadrul unei reuniuni sau nu întrun spaţiu public, nefiind întrunite condiţiile art.'$, ea va răspunde doar pentrcomplicitate la corupţie seuală, în condiţiile dreptului comun.

&onţinutul infracţiunii

1ote de curs :$ noiembrie #$$2

'..1oţiuni generale

&onţinutul infracţiunii reprezintă ansamblul caracteristicilor specifice, tipice şi esenţiale ale obiectulusubiectului, laturii obiective şi laturii subiective, arătate în ipoteza normei de incriminare.

1oţiunea de conţinut a infracţiunii are următoarele accepţiuni< a.conţinut genericH b.conţinut juridicH

c.conţinut constitutiv.

#. (ncadrarea juridică şi conţinutul infracţiunii

Premisele încadrării juridice a unei fapte ca infracţiune sunt< a.stabilirea corectă a situaţiei de fapt pe baza probelor administrateH b.identificarea datelor esenţiale care corespund trăsăturilor generale şi conţinutului infracţiuniiH c.analizarea situaţiilor care atenuează sau agravează răspunderea penală. (ncadrarea juridică este dată de tetele a căror îmbinare constituie caracterizarea juridică a faptei, şi anumat"t tetul care cuprinde incriminarea, c"t şi celelalte tete aplicabile cauzei :7.(ncadrarea nu se referă numai la corespondenţa dintre faptă şi norma cuprinsă în tetul de lege incriminat, ci sreferă la corespondenţa dintre faptă şi totalitatea normelor care îi determină caracterizarea juridică, Finclusiv,dacă este cazul a celor privitoare la starea de recidivă5$.

:7 Georgeta Marcov -Încadrarea juridică RRD nr. 2/1967 pag. 1085$ Iasile Papadopol &ulegere de practică judiciară penală pe anul '773 1otă la decizia nr. :2%673 a &A/ ,@olding Neporter '77%

'


20/104

:.Neflectarea conţinutului infracţiunii . Obiectul judecăţiiPrevizibilitatea normei şi dreptul la un proces echitabil

0udecătorul poate preciza elementele constitutive ale unei infracţiuni prin schimbarea încadrării juridice, danu le poate modifica, prin reţinerea unui fapt care nu a fost reflectat de acuzaţia anterioară în detrimentu

acuzatului. &omisia a recunoscut5' că nu are nimic de obiectat dacă elementele constitutive ale infracţiunii sunt precizaşi adaptate noilor circumstanţe ce pot intra în mod raţional, în concepţia originală a infracţiunii. (n schimb, esteclus ca un act care p"nă la acea dată nu era incriminat să dob"ndească prin voinţa judecătorului un caracte penal sau ca definiţia infracţiunilor eistente să fie lărgită astfel înc"t să înglobeze fapte care p"nă la acea dată nerau infracţiuni.

Orice schimbare de încadrare juridică trebuie să pornească în cursul judecării cauzei de la conţinutul fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul şi ale carei consecinţe penale au fost deja anticipate prin aducere cunoştinţă a învinuirii, respectiv trimitere în judecată. -chimbarea încadrării juridice astfel înc"t să cuprindă uelement de fapt nou încalcă at"t noţiunea de previzibilitate >art. 3 din &onvenţie?, c"t şi dreptul de a fi informacu privire la natura acuzaţiei >art. 2 paragraful : lit. a din &onvenţie?.

&u privire la previzibilitatea jurisprudenţei, &urtea a estimat în hotăr"rile sale

5#

că S articolul 3 al &onvenţiei nva putea fi interpretat ca fiind o proscriere a clarificării, treptate, a regulilor responsabilităţii pe

57214758-Cursuri-Penal-Florin-Streteanu.doc

Documents

Transcript of 57214758-Cursuri-Penal-Florin-Streteanu.doc