Alexandria

-roman popular i eroic-ș

Profesor Coordonator

Prof. Dr. Mihai Moraru

Student: Andreia- Cosmina Dobra

Anul I, Seria I, Grupa III

Facultatea de Litere, Universitatea Bucure tiș

Date istorice

”Alexandria” este cel mai vechi roman popular, de origine greacă. Acest roman a pătruns în literatura română prin intermediul sârbilor, cu influen eț occidentale. A fost tradus în secolul al XVI-lea, când ările române se luptau pentruț a apăra pământul românesc.

Romanul lui Alexandru cel Mare a fost scris în secolul al III-lea de un autor necunoscut, în Egiptul ocupat de greci. Autorul a avut ca material de inspira ieț izvoare scrise i orale. Multe izvoare scrise au fost pierdute de-a lungul timpului,ș supravie uind doar câteva fragmente din via a lui Alexandru, precum ”Întâlnirea luiț ț Alexandru cu Amazoanele”. Însă multe informa ii s-au transmis, asemeni basmuluiț popular, pe cale orală, de-a lungul genera iilor, datorită solda iilor care l-au înso itț ț ț pe Alexandru Macedon în expedi iile sale. Ace ti solda i au povestit întâmplările,ț ș ț iar cei care le-au preluat, le-au ata at aura de fantastic, prin mituri i legende.ș ș

Romanul a fost preluat de Imperiul Bizantin, care i-a pus amprenta prinș elemente cre tine. Aici, s-a crezut că autorul romanului este Callisthenes, nepotulș lui Aristotel. Callisthenes, istoric grec, l-a înso it pe Alexandru în expedi iile sale,ț ț însă a fost ucis la comanda împăratului pentru că l-a criticat pe cuceritorul macedonean. Astfel, romanul era cunoscut în literatura bizantină sub numele ”Pseudo- Callisthenes”.

Apoi, romanul a călătorit spre Occident sub forma a două traduceri. Una din traduceri a fost făcută în perioada lui Carol cel Mare. Cea de-a doua a fost adusă de Arhipresbiterul Leo, un napolitan, sol trimis la împăra ii bizantini, Constantin iț ș Romanes, în secolul al X-lea. A doua traducere era mai bogată în elemente fantastice. Această traducere era cunoscută sub numele ”Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis”.

Romanul a ajuns în Fran a,în secolele al XI-lea si al XII-lea, în vremuri înț care pove tile vechi de război erau ascultate în sălile castelelor. Acolo,ș

”Alexandria” a fost transcrisă în versuri de clericul Albéric de Besançon sau Briançon, sub forma unei epopee de 8 silabe, apoi de trei poe i- cântăre i, folosindț ț versuri de 12 silabe. Versurile folosite în epopee au fost numite ”versuri alexandrine”.

Romanul de aventuri al lui Alexandru Macedon a ajuns în Italia, unde a întâlnit interpretarea arhipresbiterului Leo. Această ultimă variantă, cu influen eț din poemele franceze, era cea mai apropiată de traducerea realizată de napolitan. Tot această versiune, cea mai fidelă lucrării ”Historia de proeliis”, se pare că a fost transmisă în Serbia i a fost tradusă în secolul al XIII-lea, în Croa ia. În secolul alș ț XIV-lea, ajunge în zona mării Adriatice, prin intermediul negustorilor croa i.ț

O copie a traducerii sârbe ti a fost găsită pe pământ românesc în 1562, laș Mânăstirea Neam u, datorită Mitropolitului Grigore. În a doua jumătate a secoluluiț al XVI-lea a fost tradusă în limba română.

Modelul orginal nu s-a păstrat, însă au rămas multe copii. Cea mai veche se află în ”Codicele Neagoeanus”, realizată în 1620, de popa Ion Românul, în satul Sîmpietru, din jude ul Hunedoara, Ardeal. Modelul era din împrejurimile nordiceț ale Ardealului.

Ajuns pe pământ românesc, romanul ”Alexandria” s-a răspândit rapid, de la fe e biserice ti, negustori, până la boieri, învă ători, chiar i prin mâinile copiilor.ț ș ț ș Astfel, până în secolul al XIX-lea, materialul despre aventurile cuceritorului macedonean a constituit cartea copilăriei viitorilor scriitori ai literaturii moderne române ti, precum Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Grigoreș Alexandrescu. De-a lungul procesului de transmitere a acestui roman, copi tii auș înfrumuse at materialul, adăugând pove ti auzite din diferite surse, cum ar fi o notăț ș despre Dachia si Dachiani, de către un călugăr de la Mânăstirea Putna, sau legenda descălecatului lui Drago . Conform lui N. Cartojan, „Căr ile populare în literaturaș ț românească”, cele mai frumoase adăugării erau cele realizate de însu i cărturarulș care copia cartea. Acesta a observat că în ”Învă ăturile lui Neagoe către fiul săuț Teodosie” este reprodus un fragment din ”Alexandria”¹.

Datorită lui N. Cartojan, se poate preciza că au fost i persoane împotrivaș răspândirii romanului lui Alexandru cel Mare. Ace tia au fost cronicariiș

moldoveni, Miron i Nicolae Costin, i stolnicul Constantin Cantacuzino,ș ș considerând ”Alexandria”: ”o mare grămadă de minciuni” ².

Rezumat

Romanul începe prin eviden ierea teritoriilor de inute de puterileț ț vremii,astfel, Por- împărat era stăpân peste India, Darie- împărat peste Persia, Merliche- împărat peste Roma i inuturile apusene, iar peste Macedonia era stăpânș ț Filip. Egiptul îl avea conducător pe Netinav.

Netinav î i conducea inutul spre prosperitate, jefuind celelalte teritorii.ș ț Văzând că ările lor nu puteau supravie ui atâta timp cât Netinav era stăpân pesteț ț Egipt, cei patru mari împăra i jefui i s-au adunat i au trimis o scrisoare de ajutorț ț ș către Darie. Împreună au plecat la luptă pentru a- l învinge pe Netinav, dar acesta din urmă a fost informat de boierul Verveli de ceea ce avea să se întâmple.ș Folosind magie, împăratul Egiptului a făcut din ceară topită într-o tipsie de aur o armată, dar vraja se desfăcu. În elegând rezultatul magiei sale, Netinav prevestestiț egiptenilor că o să se întoarcă, peste ani, întinerit. Îmbrăcat cu haine sărăcăcioase iș cu mustă ile, barba i capul rase, împăratul egiptenilor a părăsit cetatea noaptea, înț ș mare secret, ducându-se la Filipus, o cetate din Macedonia, unde deveni doctor, vraci.

Filip era împăratul Macedoniei, iar Olimpiada era so ia sa. Înainte de a plecaț la oaste, bărbatul î i avertizeazase so ia că dacă nu va avea un fiu când se vaș ț întoarce de la oaste, o va părăsi. Servitoarea împărătesei cunoscându-l pe Netinav, îl chemase pentru a o ajuta pe stăpâna sa. Văzând-o, doctorul îi spuse că noaptea o să vină Amon Dumnezeul, pentru a o lăsa însărcinată. Noaptea, Netinav s-a dus la Olimpiada având o înfă i are fantastică. Capul era de leu, picioarele de vultur,ț ș coada de aspidă i cu două aripi, una de aur, iar una neagră.ș

Sosind sorocul na terii, a fost chemat Netinav. Acesta citind în stele, îi spuseș Olimpiadei să nu nască încă pentru că acel copil nu va avea un destin măre . Dupăț

alinierea stelelor, s- a născut un băiat, pe care l-au botezat Alexandru, în biserica Dumnezeului Amon.

Fiind la oaste, Filip avu un vis în care i s- a înfă i at Amon, anun ându-l căț ș ț are un fiu. Ajuns acasă, împăratul l- a chemat pe Aristotel i i- a spus să fieș învă ătorul fiului său. Astfel, ziua Alexandru învă a cu Aristotel „Psaltirea” iț ț ș „Psalmii”, iar noaptea învă a cu Netinav astronomie i astrologie. ț ș

Într-o seară, Alexandru a vrut să verifice dacă este adevărat ce l-a învă atț Netinav, a a că l-a întrebat dacă tia cum va muri. Netinav i-a răspuns că fiul său îlș ș va omorî, iar Alexandru, tiind că nu are copii, l-a împins pe învă ătorul său dinș ț foi or. Mărturisindu-i faptul că este tatăl său, Netinav a murit a a cum îi spuse luiș ș Alexandru.

Într-o noapte ce a urmat, o iapă a făcut un mânz cu trăsături fantastice, ro u,ș cu un corn în frunte, iar pe o coapsă se zărise un cap de bou, dar apoi dispăru. Acest cal, Ducipal, lăsa numai o anumită persoană să îl atingă. Însă, într-o zi, Alexandru a încălecat acel cal i l-a îmblânzit, spre mirarea celor care au asistat laș acel eveniment.

În acele timpuri se organizau lupte în ostrovul Dalfilonului. După ce se rugă de tatăl său, Alexandru merse i el, unde îi învinse pe to i luptătorii. Cât a fostș ț plecat fiul său, Filip, convins de boieri, a părăsit-o pe Olimpiada i î i luase o altăș ș împărăteasă. Însă, ajuns acasă, Alexandru a reac ionat violent la auzirea acesteiț ve ti, iar tatăl său, speriat de felul în care feciorul său s-a manifestat, s-a întors laș Olimpiada. După doi ani de la această întâmplare, Filip s-a îmbolnăvit grav.

Auzind faptul că Filip nu mai este în putere, tătarii, în frunte cu Altalmi , auș mers să invadeze Macedonia. Alexandru i-a învins i l-a pus pe vărul său, Fran a,ș ț drept împărat peste acel popor. Anarhos, împăratul Pelagoniei, aflând i el de boalaș lui Filip, i-a oferit sprijinul militar. Însă, Anarhos o răpi pe Olimpiada i îl răniș ș grav pe Filip. Întors de la lupta împotriva tătarilor, Alexandru se duse după mama sa i răpitorul ei i îi prinse. Ducându-l pe Anarhos lui Filip, acesta din urmă îlș ș omorî pe du manul său, după care muri i el.ș ș

După moartea tatălui, Alexandru a preluat puterea. Împăratul Darie a aflat de moartea lui Filip i a trimis un sol în Macedonia pentru a i se închina, iarș Alexandru să se ducă la curtea sa împărătească până va fi apt pentru a conduce un inut. Iar puterea să fie preluată de Candarcus, desemnat de împăratul Darie.ț

Printr-un schimb de obiecte, încep războaiele lui Alexandru cu Darie.

Alexandru a cucerit Solon, de unde l-a primit pe fiul lui Archidon cu plocon i cu o scrisoare prin care cetatea devenea sub stăpânirea macedoneanului. Apoi aș

mers la Atina, unde locuitorii s-au împotrivat lui Alexandru. Fiind învin i în luptă,ș s-au supus biruitorului. După această cetate, a pornit spre Rîm, iar în drumul său s-a întâlnit cu ni te crai grece ti care i s-au închinat i i-au adus daruri. Când aș ș ș ajuns la Rîm, unde oamenii s-au supus, apoi a mers spre ara Le ească, pe care aȚ ș cucerit-o, ca pe multe alte inuturi. De acolo au ajuns în pustietate, unde au trecutț peste o primejdie cu păsări cu fe e de femei, apoi în Egipt, pe care-l puse subț stăpânirea sa, până când a ajuns la Marea Albă. Apoi Vizantie a stăpânit arigrad,Ț Antioh pe Antiohia, Selevchie la Selevchia, iar Potolomei i Filon au mers spreș Ardeal, Moldova i ara Românească. i au cucerit multe teritorii.ș Ț Ș

În Ierusalim, era proorocul Ieremia care i-a apărut în vis lui Alexandru i l-aș îndemnat să se închine lui Savaot Dumnezeul. În Egipt, localnicii au vrut să îl otrăvească cu ajutorul vraciului său, dar nu au reu it. Ajuns la stâlpul lui Netinav,ș pe care egiptenii l-au ridicat în cinstea sa, stema căzu pe capul macedoneanului.

Apoi, se bătu cu Darie de două ori i l-a învins, preluând Vavilonul.ș Ducându-se el însu i sol la Darie, a reu it să treacă fără a fi recunoscut, dar cândș ș apare Candarcus, realizând pericolul în care se afla, se retrage de la masă i scăpăș din cetate fără a trezi suspiciuni, deoarece le-a arătat paznicilor paharele domne ti.ș Darie se supără i i-a ceru sprijin militar împăratului Por. Rănit, Darie o dădu peș fiica sa, Ruxandra, să îi fie so ie fiului lui Alexandru, apoi moare.ț

Cuceritorul macedonean străbătu inuturi magice i primejdioase, până aț ș ajuns la Ivant, care i-a dezvăluit secretul apei vii, pornind după aceea spre por ileț raiului. Înainte de a ajunge la Por împărat, a trecut pe lângă o biserică care i-a spus că va stăpâni lumea, dar că va fi omorât de apropia ii lui. Ajuns la Por, l-a învins iț ș după ce străbătu alte tărâmuri magice, se întoarse la împărăteasa lui i împăr iș ț

pământul cucerit. În aceea noapte, i s-a arătat în vis proorocul Ieremia care i-a prevestit moartea, judecata de apoi i cea de-a doua venire a lui Dumnezeu.ș

Alexandru a murit otrăvit de Levcadus, fratele lui Vreonus, pentru că cuceritorul macedonean nu i-a dat niciunuia Macedonia. Ruxandra s-a sinucis cu pumnalul so ului său, după care a fost înmormântată în acela i sicriu cu el, într-unț ș turn înalt din Alexandria.

Comentariu

”Na terea i copilăria lui Alexandruș ș

Ceasul na terii veni i chemă pe Netinav i zisă:ș ș ș-Ceasul na terii iaste.ș

i căută Netinav pre stele i zise:Ș ș-Să ii pu inel, să nu na ti, că iaste ceas rău. i planetele nu s-au tocmit preț ț ș Ș

stare i crugul stă pre lună i zodiile n-au purces, i stelele stau pre loc. i de veiș ș ș Ș na te acuma, vei na te om prost ca i al i oameni.ș ș ș ț

i inu pu inel, până stătură planetele pre tocmeală. i născu cocon. iȘ ț ț Ș Ș Netinav îl luo în bra ă i-l blagoslovi i zisă:ț ș ș

-Să-i punem numele Alexandru.(…)Fillip craiul într-o noapte văzu un vis… i ăzu dinainte cortului i chiemăș ș ș

pre Aristotel. i spunea visul filosovului i zisăȘ ș Ț-Văzut-am astă- noapte în vis, unde- mi adusa Amon dumnezeu un cocon

mic.Aristotel zisă:-Bucură-te, Filipe, că ai dobândit fiu din Olimpiiada!

i povestind el a a, veni un vultur mare i trecu peste Filip, i- i lăsă oul înȘ ș ș ș ș poala lui Filip. Iară Filip se spărie i sări de pe scaun i oul căzu jos din poala luiș ș

Filip. i crăpă oul i ie i un arpe mic din ou i încungiură oul. i când vru să intreȘ ș ș ș ș Ș în ou, el muri la gura oului. Aristotel zisă:

-Craiule Filipe, să tii că visul tău deplin va fi, că acel ou iaste pământul, iarăș arpele mic iaste feciorul tău. i va lua lumea toată i la mo iia lui nu va maiș Ș ș ș

merge.”

( I.C. Chi imia i Dan Simonescu, „Căr ile populare în literatura românească”,ț ș ț Edit. pentru literatură, 1963, I, p.15 )

Fragmentul pe care l-am ales reprezintă na terea lui Alexandru cel Mare, darș i momentul când împăratul Filip interpretează semnele i realizează că i s-aș ș

îndeplinit dorin a de a avea un fiu.ț

Am ales acest fragment deoarece mi se pare cea mai încărcată por iune deț text cu informa ii despre ceea ce urmează să se povestească în roman. ț

Conform Prof. Dr. Mihai Moraru, datele naşterii miraculoase condiţionează schema narativă, iar existenţa independentă a unui element atrage de la sine existenţa mentală a seriei. La început, romanul con ine două formule ”oraculare”,ț aflate în raport de succesiune. Prima formulă explică na terea miraculoasă privindș în urmă, iar cea de-a doua realizând o proiec ie a viitorului.ț

Din cuvintele lui Netinav, atunci când cercetează stelele, putând să manipuleze un proces natural al vie ii, na terea, se poate înţelege cât de mare esteț ș influenţa supranaturalului, fantasticului în această lucrare. Se pare că universul a stat în loc, aşteptând şi el, într-un final, aprobarea lui Netinav pentru a face loc unei noi vieţi cu un destin impresionant. O dată cu punerea în mişcare a planetelor, stelelor, se poate pune în mi care i o via ă, naşterea lui Alexandru cel Mare.ș ș ț Aceasta este prima formulă „oculară”.

Un alt element care prevesteşte destinul personajului principal este numele său. ”Alexandros”, din greacă, semnifică apărător.

Cea de-a doua formulă este „visul lui Filip”, constituind fic iune,ț comparând-o cu prima formulă. Aici, vulturul este simbolul zeului Amon. Îmi sus in prunctul de vedere prin următorul argument. Olimpiada nu putea avea copiiț sau cel pu in nu avusese până în momentul respectiv. Netinav se deghizează într-oț fiin ă fantastică, care dă vrâu liber imagina iei. ț ț Capul era de leu, picioarele de vultur, coada de aspidă i cu două aripi, una de aur, iar una neagră. A adar, seș ș găsesc elemente ale vulturului în acea travestire a paternită ii, iar doctorul îi spuseț împărătesei că noaptea va veni Amon Dumnezeul, nu vraciul. Revenind la Filip, atunci când vulturul ce trece pe deasupra lui are aceeasi semnifica ie supranaturală.ț

O altă rela ie se poate face cu arpele. arpele care a ie it din ou, în fa a luiț ș Ș ș ț Filip, este simbolul lui Alexandru cel Mare. O caracteristică asemănătoare se întâlne te la Netinav, deoarece aspida este vipera, fiind veninoasă, iar el aveaș coadă de aspidă când l-a conceput pe fiul său.

Aripile persoanei care întruchipează paternitatea adevărată simbolizează firile fiului. Aripa de aur simbolizează bunătatea, atunci când este milostiv cu Amazoanele, iar cea neagră este firea dominării, întunecată, atunci când străbate cu armata sa tărâmuri necunoscute, care s-au dovedit periculoase.

Iar capul de leu sugerează puterea, autoritatea, judecata dreaptă, atunci când face dreptate în favoarea mamei sale. Aici, mă refer la episodul când Filip î i iaș altă so ie, iar Alexandru reac ionează violent, deoarece Olimpiada era împărăteasaț ț de drept, so ia adevărată a lui Filip, chiar dacă l-a în elat.ț ș

Din trăsăturile eviden iate mai sus, se poate spune că eroul avea o dublăț natură, terestră ( arpele, leul) i solar (vulturul, aripile), datorită liniei paterne, prinș ș simbolistica lor.

În lucrarea sa, Prof. Dr. Mihai Moraru sus ine că paternitatea esteț simbolizată de zmeu. Faptul că apare numai noaptea i că face legătură cu ritualulș erotic, trimite către un personaj cunoscut, Zburătorul. Astfel se poate explica de ce Alexandru l-a omorât pe tatăl său. Eroul de ine func ia de binefăcător prinț ț învingerea personajului fantastic negative. Prin eliminarea răului, se poate trece la un nou capitol al vie ii.ț

În lucrarea sa, Prof. Dr. Mihai Moraru afirmă faptul că pentru a începe un nou ciclu al vie ii, de obicei, este ucis monstrul. Aici, un alt început este marcat deț moartea tatălui. O altă semnifica ie a mor ii tatălui poate fi aceea că ucenicul,ț ț Alexandru, a atins maturitatea intelectuală i fizică, î i depă e te învă ătorul, tatălș ș ș ș ț săa biologic, putând să îl înlocuiască. Astfel o nouă genera ie preia controlulț naturalului i a supranaturalului, printr-un sacrificiu.ș

Precizarea exactă a lunii în care s-a născut Alexandru, martie, simbolizează prima lună de primăvară, când are loc rena terea. Aceast moment marchează,ș asemeni cercetărilor lui Netinav, punerea în mi care a lumii, sărbătorirea vie ii.ș ț

În lucrarea „De nuptiis Mercurii et Philologiae”, autorul precizează prezen aț „oglinzii astrologice”. Această oglindă este considerată o copie a globului de la farul din Alexandria sau a lui Alexandru. Prezen a acesteia în momentul na teriiț ș sugerează faptul că „alcătuirea zodiilor în momentul na terii asigură nu numaiș modelul ac iunilor eroului, ci, după cum se tie, stabile te i durata vie iiț ș ș ș ț sale(sorocul)”(p. 69). A adar nu este întâmplătoare prezen a astrelor la na terea laș ț ș Alexandru. Acestea au rolul ursitoarelor, esând destinul noului- născut.ț

În concluzie, fragmentul ales de mine este foarte bogat în interpretări. Din punctul meu de vedere, na terea miraculoasă a eroului oferă material cultural dinș toate col urile lumii. Sunt apreciate interpretările acestui text, iar rezultatele suntț impresionante, având în vedere că asemenea lucrări nu mai sunt studiate serios în institu iile de învă ământ.ț ț

Bibliografie

¹)N. Cartojan, ”Căr ile populare în literatura românească”, Bucure ti, 1974, p.282ț ș

²)N. Iorga, ”Operile lui Constantin Cantacuzino”, Bucure ti, 1901, p. 67ș

Dr. M. Gaster, ”Literatura Populară Româna”, Bucure ti, 1888, pp. 7- 31ș

N. Cartojan, ”Căr ile populare în literatura românească”, Bucure ti, 1974, I, pp.ț ș 269- 289

Prof. Dr. Mihai Moraru, „De nuptiis Mercurii et Philologiae”, Editura Funda ieiț Culturale Române, Bucure i, 1997, pp. 60- 82ț

I.C. Chi imia i Dan Simonescu, „Căr ile populare în literatura românească”, Edit.ț ș ț pentru literatură, 1963, I, p.15

Glossar

Eghipet=Egipt

aspidă=viperă

Pelagonia=cetate din macedonia

Rîm=Roma

Vavilonul=Babilonul

oracular=care aparține oracolului