1

NOMENCLATURA COMPUŞILOR ANORGANICI Reguli IUPAC (International Union of Pure and Applied Chemistry),

Selecţionate din „RED BOOK” 2005

SCRIEREA FORMULELOR CHIMICE COMPUŞI IONICI SIMPLI • Cationul, provenit din elementul cu caracter electropozitiv cel mai accentuat, se scrie

întotdeauna primul, apoi se scrie anionul • Pentru compuşii cu mai mulţi cationi şi /sau anioni, aceştia se scriu în ordine alfabetică,

evident mai întâi cationii urmaţi de anioni Excepţie – ionul de H+, protonul, el fiind scris ultimul în grupul de cationi (ionul de H + este denumit hidron) Exemple:

NaCl AlF3 KMgClF2 RbHF2

SUCCESIUNEA ATOMILOR ÎN IONI ŞI MOLECULE POLIATOMICE • În general, în ionii poliatomici şi moleculele neutre se scrie primul atomul central,

urmat de ceilalţi atomi sau grupuri de atomi în ordine alfabetică Excepţii: • acizii, în formulele lor atomii de hidrogen sunt scrişi primii • speciile liniare, simbolurile chimice fiind scrise în ordinea care redă structura speciei

(ordinea în care se leagă atomii) Exemple:

OH– SO4

2–

CO2 PCl3O HNO3 -SCN -NCS HOCN HONC

COMPUŞI COORDINATIVI = COMPLEX METALIC • Sunt combinaţii de ordin superior alcătuite dintr-un generator de complex M (ion sau

atom central), şi un număr (obişnuit, în cazurile simple numit număr de coordinaţie) de liganzi L (specii chimice donoare de electroni, care pot fi atomi, ioni sau molecule)

• Formula generală: [MLn] Formula unei entităţi metal-ligand, numită frecvent „complex” (denumire neacceptată de IUPAC) se scrie între paranteze drepte, indiferent dacă are sau nu sarcină electrică Pentru „complecşii” cu sarcini electrice se scrie întotdeauna mai întâi cationul şi apoi anionul, indiferent dacă ionul „complex” este cation sau anion

2

În „complex” se scrie primul generatorul de complex, urmat de liganzii anionici în ordine alfabetică şi apoi de liganzii neutri tot în ordine alfabetică după primul simbol din formulele acestora Pot fi introduse ca prefixe simbolurile care indică aranjamentul spaţial al liganzilor (cis-, trans, fac-, mer-)

DENUMIRI CHIMICE SPECII HOMOPOLIATOMICE • Pentru moleculele neutre se indică numărul atomilor prin prefixe prin numeralul

grecesc corespunzător; se foloseşte prefixul „catena” pentru lanţuri, iar prefixul „ciclo” pentru cicluri

• Pentru cationi se menţionează termenul „ion” sau „cation” urmat de numele speciei neutre şi specificarea între paranteze rotunde sarcinii (în cifre arabe) sau a numărului de oxidare (în cifre romane)

• Pentru anioni se menţionează termenul „ion” sau „anion” urmat de rădăcina numelui speciei neutre cu terminaţia „ură” sau „id” (în cazul anionilor derivaţi de la oxigen)

Exemple: Formula Denumirea sistematică Denumirea tradiţională O2 Dioxigen Oxigen O3 Catena-trioxigen Ozon S8 Ciclo-octasulf Sulf P4 Tetrafosfor Fosfor alb Hg2

2+ Dimercur(2+) Mercuros O2

– Dioxid (1-) Hiperoxid sau superoxid O2

2 – Dioxid (2-) Peroxid O2

+ Dioxigen (1+) Dioxigenil C2

2– Dicarbură (2-) Acetilură N3

– Trinitrură (-1) Azidă I3

– Triiodură (-1) Triiodură SPECII HETEROATOMICE • Cationi obţinuţi prin adiţia unui ion H+ la hidruri binare:

• Polinucleare – se adaugă terminaţia „iu” la rădăcina numelui moleculei de hidrură; dacă este cazul, se specifică numărul sarcinilor pozitive prin prefixe indicând numeralul grecesc corespunzător Hidrazina H2N – NH2 formează cationii:

[H2N – NH3]+ = (N2H5)+ Ion hidraziniu (1+) sau diazaniu [H3N – NH3]2+ = (N2H6)

2+ Ion hidraziniu (2+) sau diazanediium • Mononucleare – alternativa mai cunoscută la situaţia de mai sus este de a adăuga

terminaţia „oniu” la un radical provenind de la numele elementului NH4

+ Ion ammoniu sau azaniu PH4

+ Ion fosfoniu H3O+ Ion oxoniu sau oxidaniu, acceptat şi hidroniu H3S+ Ion sulfoniu

3

• Cationi complecşi – vezi CHIMIA COORDINATIVĂ, semestrul II • Cazuri speciale când sunt acceptate denumirile triviale, non-sistematice sau semi-

sistematice: NO+ Cation nitrozil NO2

+ Cation nitril OH+ Cation hidroxiliu

• Anioni a căror denumire trivială este încă acceptată:

OH– Hidroxid (NU hidroxil) HS– Hidrogenosulfură (1-) NH2– Imidură sau azadiură NH2

– Amidură sau azanură SCN– Tiocianat NCS– Izotiocianat NCO– Izocianat OCN– Cianat

• Oxoacizi şi oxoanionii – sunt recomandate folosirea denumirilor tradiţionale pentru

acizii mai cunoscuţi, şi denumirilor sistematice pentru restul compuşilor din tabel:

NUMELE OXOACIZILOR « OBIŞNUIŢI » ŞI AI ANIONILOR LOR a

Numele tradiţional al

acidului

Numele tradiţional al anionului

Denumirea ca specie cu hidrogen

Denumirea ca acid

H3BO3 = acid boric

BO33– = borat Trioxoborat de

trihidrogen Acid trioxoboric

(HBO2)n = acid metaboric c

BO2– = metaborat Poli[dioxoborat(1-) de

hidrogen] Acid polidioxoboric

H4SiO4 = acid orto silicic b

SiO44– = ortosilicat Tetraoxosilicat de

tetrahidrogen Acid tetraoxosilicic

(H2SiO3)n = acid

metasilicic c

SiO32– = metasilicat Poli[trioxosilicat de

tetrahidrogen] Acid poltrioxosilicic

H2CO3 = acid carbonic

CO32–= carbonat HCO3

– = hidrogenocarbonat

(bicarbonat)

Trioxocarbonat de dihidrogen

Acid trioxocarbonic

HOCN = acid cianic d

OCN– = cianat Nitrurooxocarbonat de dihidrogen

Acid nitrurooxocarbonic

HONC = acid fulminic

ONC– = fulminat Carburooxonitrat de hidrogen

Acid carburooxonitric

HNO3 = acid nitric

NO3– = nitrat Trioxonitrat (1-) de

hidrogen Acid trioxonitric

HNO2 = acid nitros

NO2– = nitrit Dioxonitrat (1-) de

hidrogen Acid dioxonitric

4

HPH2O2 = acid fosfinic

H3PO2 Acid

hipofosforos

PH2O2– = fosfinat

H2PO2

– = PH2O2–

hipofosfit

Dihidrurodioxo –fosfat (1-) de hidrogen

Acid dihidrurodi – oxofosforic

H3PO3 = acid fosforos e

PO33– = fosfit Trioxofosfat (3-) de

trihidrogen Acid trihidrurotri –

oxofosforic (3-) H2PHO3 =

acid fosfonic e PHO3

-2 = fosfonat

Hidrurotrioxofosfate (2-) de dihidrogen

Acid hidrurotrioxofos –foric

H3PO4 = acid fosforic

PO43– = fosfat

HPO42– =

monohidrogenofosfatH2PO4

– = dihidrogenofosfat

Tetraoxofosfat (3-) de trihidrogen

Acid tetraoxofosforic

H4P2O7 = acid difosforic

P2O74– = difosfat μ – oxo – hexaoxodi –

fosfat de tetrahidrogen Acid μ – oxo –

hexaoxodifosforic (HPO3)n =

Acid metafosforic c

PO3– = metafosfat Poly[trioxofosfat

(1-) de hidrogen] Acid polytrioxo-

fosforic

H3AsO4 = acid arsenic

AsO43– = arsenat Tetraoxoarsenat de

trihydrogène Acid tetraoxoarsenic

H3AsO3 = acid arsenios

AsO3 3– = arsenit Trioxoarsenat (3-) de

trihidrogen Acid trioxoarsenic

H2SO4 = acid sulfuric

SO42– = sulfat

HSO4

– = hidrogenosulfat

(bisulfat)

Tetraoxosulfat de dihidrogen

Hidrogenotetraoxosulfat (VI)

Acid tetraoxosulfuric

H2S2O7 = acid disulfuric

S2O72– = disulfat μ – oxo – hexaoxodi –

sulfat de dihidrogen Acid μ – oxo –

hexaoxodisulfuric H2S2O3 = acid

tiosulfuric S2O3

2– = tiosulfat Trioxotiosulfat de dihidrogen

Acid trioxotiosulfuric

H2S2O6 = acid ditionic

S2O62– = ditionat Hexaoxodisulfat

(S-S) de dihidrogen Acid hexaoxodisulfuric

H2S2O4 = acid ditionos

S2O42– = ditionit Tetraoxodisulfat

(S-S) de dihidrogen Acid tetraoxodisulfuric

H2SO3 = acid sulfuros

SO32– = sulfit Trioxosulfat de

dihidrogen Acid trioxosulfuric

HClO4 = acid

percloric ClO4

– = perclorat Tetraoxoclorat de hidrogen

Acid tetraoxocloric

HClO3 = acid cloric

ClO3– = clorat Trioxoclorat de hidrogen Acid trioxocloric

HClO2 = acid cloros

ClO2– = clorit Dioxoclorat de hidrogen Acid dioxocloric

HClO = acid hipocloros

ClO– = hipoclorit Monooxoclorat de hidrogen

Acid monooxocloric

5

HIO4 = acid periodic

IO4– = periodat Tetraoxoiodat de

hidrogen Acid tetraoxoiodic

H5IO6 = acid ortoperiodicb

H4IO6– =

ortoperiodat Hexaoxoiodat (5-) de

pentahidrogen Acid hexaoxoiodic (5-)

H2CrO4 = acid cromic

CrO42– = cromat Tetraoxocromat de

dihidrogen Acid tetraoxocromic

H2Cr2O7 = acid dicromic

Cr2O72– = dicromat μ – oxo – hexaoxodi –

cromat de dihidrogen Acid μ – oxo –

hexaoxodicromic HMnO4 = acid permanganic

MnO4– =

permanganat Tetraoxomanganat de

hidrogen Acide

tetraoxomanganic CH3COOH = acid acetic C2H4O2

CH3COO– = acetat C2H3O2

–

HCN = acid cianhidric

CN – = cianură

a Numele tradiţional al anionului corespunzător este totdeauna obţinut prin transformarea terminaţiei –ic în –at şi a terminaţiei –os în –it b Prefixul « orto » indică acidul cel mai hidratat posibil H3PO4 comparativ HPO3, sau H5IO6 comparativ cu HIO4 c Prefixul « meta » indică un produs de deshidratare al unui acid : nH3PO4 (« orto ») → (HPO3)n (« meta ») + nH2O d Acidul izocianic este HNCO ; acesta nu este un oxoacid, pentru că atomul de hidrogen nu este legat de atomul de oxigen e Ceea ce numim în general « acid fosforos » este, potrivit acestui sistem, un amestec de « acid fosforos » şi de “acid fosfonic” Săruri – se scriu mai întâi cationii apoi anionii, iar pentru sărurile cu mai mulţi cationi şi/sau anioni, ordinea scrierii respectă atât la cationi, cât şi la anioni ordinea alfabetică; ionii identici se indică prin prefixele corespunzătoare numeralelor greceşti:

Formula Denumirea KMgF3 Fluorură de magneziu-potasiu NaTl(NO3)2 Nitrat de sodiu-taliu(I) sau Dinitrat de sodiu-taliu MgNH4PO4·6H2O Fosfat de amoniu-magneziu hexahidratat NaHCO3 Hidrogenocarbonat de sodiu LiH2PO4 Dihidrogenofosfat de litiu CsHSO4 Hidrogenosulfat de cesiu

Hidrogentetraoxosulfat (VI) de cesiu Hidrogentetraoxosulfat (1-) de cesiu

NaCl·NaF·2Na2SO4 Na6ClF(SO4)2

Clorură-fluorură-sulfat de hexasodiu

Ca5F(PO4)3 Fluorură-tris(fosfat) de pentacalciu

6

COMPUŞI COORDINATIVI MONONUCLEARI -vezi CHIMIA COORDINATIVĂ, semestrul II K3[Fe(CN)6] – hexacianoferat (III) de potasiu [Cu(NH3)4]SO4 – sulfat de tetraammincupru (II) [Fe(H2O)6]Cl3 – triclorură de hexaaquafier (III) [Fe(OH)(H2O)5]Cl2 – diclorură de pentaaquahidroxofier (III) [Fe(OH)2(H2O)4]Cl – clorură de tetraaquadihidroxofier (III) [Fe(OH)3(H2O)3] – triaquatrihidroxofier (III) Na[Al(OH)4(H2O)2] – diaquatetrahidroxoaluminat (III) de sodiu Na2[Zn(OH)4] – tetrahidroxozincat (II) de sodiu K3[Cr(OH)6] – hexahidroxocromat (III) de potasiu [Ag(NH3)2]Cl – clorură de diamminargint (I)