47448663 Com Para Tie in Sistemul Contabil Din Franta Si Cel Din Marea Britanie

8/2/2019 47448663 Com Para Tie in Sistemul Contabil Din Franta Si Cel Din Marea Britanie

1/26

Comparatie intre sistemul de contabilitateFrancez si cel din Marea Britanie

1


2/26

SISTEMUL CONTABIL DIN MAREA BRITANIE

Contabilitatea, in ceea ce priveste tehnica si informatia, are obiectivul de a

masura si de a trduce activitatile unei entitati (activitati juridice pentru conturile

sociale si activitati economice pentru conturile consolidate). Dar aceasta masurare

este afectata direct de regulile si normele de elaborare care sunt la randul lor, rezultate

ale unor elemente precum cultura, dezvoltarea economica, istoria , institutiile in

masura sa stabileasca reguli contabile. In acest sens contabilitatea este o miza socio-

culturala, care scoate in evidenta consensul social de la baza contabilitatii.

Sistemele contabile naionale nu sunt echivalente, acestea fiind caracterizate

de norme i practice care difer de la o zon la alta, respectiv de la o ar la alta.

Principalii factori care stau la baza diferenierilor ntre referenialele contabile sunt:- Tipul sistemului de drept, acesta putnd fi de drept scris sau cutumiar

- Structura furnizorilor de fonduri, acetia fiind investitorii sau creditorii

bancari

- Rolul fiscalitii, n sensul dac contabilitatea este conectat sau

deconectat de fiscalitate

- Rolul profesiei contabile liberale

- Teoriile i teoreticienii

- Factorii culturali i influena lor asupra sistemului contabil

- Accidente ale istoriei

n urma recunoaterii acestor factori ce stau la baza diferenelor dintre

sistemele contabile se pot contura dou mari grupe de zone contabile, acestea fiindzona rilor continental- europene i zona rilor anglo- saxone. Din rile continental-

europene se pot enumera Frana, Germania, Italia, Elveia, etc, iar din zona rilor

anglo- saxone fac parte Statele Unite, Marea Britanie, Canada, etc.

Astfel fcnd referire la aceti factori de influen, putem spune c n rile

anglo- saxone companiile i obin finanarea n special de la investitori, acetia fiind

i principalii utilizatori ai situaiilor financiare ntocmite. n aceste ri n care tipul de

drept predominant este cel cutumiar normalizarea contabil se efectueaz prinexistena unui numr minim de reglementri legale, la baz stnd normele elaborate

2


3/26

de profesia contabil liberal. Un rol foarte important n rile ce practic o

contabilitate de tip anglo- saxon l joac raionamentul profesional. Acest tip de

contabilitate este deconectat de fiscalitate, astfel calculul taxelor i al impozitelor

avnd un rol secundar.

n schimb, n rile continental- europene, reglementarea legal joac un rol

determinant n normalizarea contabil, ceea ce confer o flexibilitate destul de redus

a sistemului contabil. n aceste ri bncile sunt cele care asigur n cea mai mare

parte finanarea companiilor. Acest tip de contabilitate, cel continental- european, este

conectat la fiscalitate, astfel punndu-se un accent destul de mare pe calcularea

taxelor i a impozitelor.

1. Scurt istoric al sistemului contabil britanic

Sistemul contabil din Marea Britanie are diverse particulariti care l

difereniaz de sistemul contabil practicat de rile continental- europene. Aceste

particulariti constau n poziia independent pe care specialitii contabili o au i

rolul important al acestora n normalizarea contabilitii naionale, n orientarea

informaiilor financiare ctre investitori, n participarea nesemnificativ a statului n

reglementarea contabil, adic a deconectrii de la fiscalitate. n Marea Britanie,

totui, regulile contabile sunt mai stricte dect cele din Statele Unite. Acestea sunt

reglementate de acte legislative, de cerinele Bursei de Valori, de standarde de

eviden obligatorii i recomandate, de cerinele Directivelor Europene i de

recomandrile date de Standardele Internaionale de Contabilitate.

Britanicii au ncercat s dea natere n imperiul lor la o coala de contabilitate

anglo- saxon, ccea ce au i reuit importnd de la italieni contabilitatea n partid

dubl. Apoi, britanicii au exportat n rile continental- europene propriile concepte cu

privire la imaginea fidel si la cultura profesiei contabile de tip liberal.n Marea Britanie, revoluia industrial este cea care a influenat n mod

decisiv evoluia sistemului contabil, prin dezvoltarea i creterea economic. Astfel n

urma revoluiei industriale au aparut primele reglementri contabile, ce aveau ca

obiect doar societile pe aciuni. La nceputul secolului XIX, n lipsa unei legi

privind nregistrarea societilor, crearea acestora se putea realiza numai pe baza unui

mandat regal sau pe baza unui acord al Parlamentului. n acea perioad, regulile

contabile fceau parte din statutul societii. Aflat n faa unui numr destul de marede cereri de nfiinare de societi, n anul 1844, guvernul britanic a adoptat legea

3


4/26

Joint Stock Companies Act care permitea crearea societilor fr a mai fi necesar

aprobarea Parlamentului. Aceast lege solicita, ns, prezentarea unui bilan complet

i fidel, full and fair, fr s specifice ns i coninutul acestora. De asemenea,

bilanul trebuia s fie supus controlului acionarilor.

n 1855 o nou lege mbuntea statutul acionarilor, prin prevederea unei

responsabiliti limitate la capitalul subscris, iar n 1856 o a treia lege propunea

elementele de coninut ale bilanului contabil, dei ntocmirea i auditarea bilanului

deveneau facultative prin textul legii. ncepnd cu 1900, prin legea Companies Act se

impune din nou obligativitatea ntocmirii i auditrii bilanului contabil, legea

solicitnd ca bilanul s redea o imagine adevrat i exact cu privire la situaia

financiar.

n 1942 este creat Comitetul principiilor contabile de ctre organismul

profesiei contabile britanice, care cuprindea o serie de recomandri destinate doar

membrilor acestui organism. Cea mai important reform s-a produs ncepnd cu

1947 prin adoptarea Companies Act, care, un an mai trziu, a fost nlocuit printr- o

lege a consolidrii care anula dispoziiile precedente i le regrupa ntr- o nou lege.

Aceast lege a stabilit n linii mari caracteristicile contabilitii britanice, acestea fiind

valabile i n prezent. Astfel, conceptul de true and correct view a fost modificat,

aplicndu- se conceptul de true and fair value, imagine fidel, concept care se

regsete i astzi n principiile de baz ale contabilitii britanice. Tot prin aceast

lege devenea obligatorie publicarea contului de profit i pierdere, se clarificau

noiunile de provizion si rezerve, se interzicea crearea de rezerve oculte. De

asemenea, legea prevedea ca persoanele care efectuau auditul trebuie s fac parte

dintr- o asociaie profesional.

n 1971, prin decizia comun a organismelor profesiei contabile este creat

Comitetul normelor contabile , Accounting Standards Committee, comitet dincare fceau parte asociai ai cabinetelor din Big Six. Menirea acestui comitet era s

emit norme n vederea restrngerii numrului de opiuni utilizabile de ctre societi

i auditori.

Prin intrarea n Comunitatea European, n 1973, Regatul Unit al Marii

Britanii a luat parte la lucrrile directivelor europene, prin aceasta ncercnd s

impun conceptul de imagine fidel i forma detaliat de redactare a contului de profit

i pierdere. n 1981, Marea Britanie a adoptat Directiva a IV- a European, aceast

4


5/26

nou lege cuprinznd modelele de prezentare ale situaiilor financiare, regulile de

evaluare i informaiile care trebuiau prezentate n notele explicative.

n anul 1989, n Marea britanie a fost adoptat Directiva a VII- a European.

Astfel, prin noua lege a societilor comerciale se impune societilor de capitaluri s

prezinte acionarilor un bilan, un cont de profit i pierdere i anexe.

2. Principiile contabile fundamentale

n practica contabil britanic, principiul de baz este acela al imaginii fidele,

adic organizaiile trebuie n primul rnd, prin situaiile financiare ntocmite, s

reflecte situaia financiar real. Principiul imaginii fidele reprezint obiectivul

principal urmrit n ntocmirea situaiilor financiare, prin acesta ntelegndu- se

prezentarea unei imagini adevrate, corecte i sincere. Imaginea fidel rezult din

aplicarea sincer a regulilor formulate prin lege i din aplicarea normele contabile n

vigoare. Principiul imaginii fidele primeaz n contabilitatea anglo- saxon. Legea

britanic a societilor comerciale prevede faptul c bilantul contabil trebuie s ofere o

imagine fidel a situaiei financiare a societii, iar contul de profit i pierdere trebuie

s ofere o imagine fidel a rezultatului execiiului.

Principiile contabile de baz britanice se pot grupa n funcie de sursele

dreptului contabil care le-au formulat. Astfel, norma SSAP 2 i legea societilor

comerciale prezint principiul continuitii exploatrii, principiul permanenei

metodelor, principiul independenei exerciiilor i conectarea cheltuielilor cu

veniturile i principiul prudenei. Conform principiului continuitii exploatrii,

going concern concept, costul istoric este regula de baz n evaluare. n cazul

principiului permanenei metodelor este posibil schimbarea metodei contabile numai

dac noua metod va fi mai eficient n prezentarea imaginii fidele. Prin coninutul

principiului independenei exerciiilor i conectarea cheltuielilor la venituri, norma

contabil SSAP 2 aduce precizri cu privire la modul de repartizare n timp acheltuielilor, conectarea cheltuielilor la veniturile exerciiului, i precizri cu privire la

modul de alegere ntre principiul prudenei i cel al conectrii, atunci cnd se ajunge

la o stare conflictual. Principiul prudenei reprezint mai mult o atitudine dect un

principiu n sine, atitidine ce este operational dup aplicarea principiului conectrii

cheltuielilor cu veniturile.

Legea societilor comerciale mai prezint i principiul necompensrii care se

aplic n prezentareabilanului i contului de profit i pierdere, precum i n evaluarea

5


6/26

elementelor acestor documente financiare, i interzice compensarea reciproc a

posturilor din situaiile financiare.

Principiul importanei relative este enunat n prefaa introductiv a normelor

contabile i este un principiu potrivit cruia conturile anuale trebuie s conina numai

acele informaii care pot influena evalurile i deciziile ulterioare. Astfel, se va evita

suprancarcarea informaional a conturilor principale.

De asemenea, n contabilitatea britanic, se aplic i principiul prevalenei

economicului asupra juridicului, principiu internaional, care prevede faptul c

operaiunile contabile sunt nregistrate i prezentate n funcie de natura lor, fr s se

in seama de apartenena lor juridic.

Norma SSAP 6 prevede i aplicarea principiului intangibilitii bilanului de

deschidere, conform cruia sumele finale ale bilanului din anul anterior trebuie

preluate n bilanul de deschidere al anului curent.

3. Relaiile contabilitii cu fiscalitatea

n Marea Britanie, spre deosebire de rile ce practic contabilitatea

continental- eurpean, cunoaterea contabilitii nu implic neaparat i cunoaterea

fiscalitii, contabilitatea britanic fiind deconectat de fiscalitate.

n contabilitatea anglo- saxon, nregistrrile contabile nu sunt determinate

pentru calculul beneficiului fiscal (taxable profit). Spre deosebire de Frana, o

cheltuial poate s fie deductibil fiscal fr ca ea s fie contabilizat. n vederea

determinrii rezultatului impozabil, amortizrile (deprecierea) sunt calculate pe baza

duratelor de via admise de autoritile fiscale, indiferent care sunt cele utilizate n

contabilitate. Orice diferen ntre contabilitate i documentaia fiscal trebuie s fiejustificat.

Modul de rezolvare al problemelor fiscale depinde adesea i de cultura de

ntreprindere. Unele ntreprinderi controleaz ndeaproape fiscalitatea, n vederea

diminurii impozitului pe profit, altele consider c, indiferent ce s-ar face, cheltuiala

fiscal este necontrolabil i inevitabil. Se poate spune, de asemeena, c motivele de

ordin fiscal stau nu numai la baza alegerii metodelor contabile, ci i la baza

6


7/26

structurrii grupului: mprirea activitilor ntre filiale sau plasarea de societi n

strintate.

n contabilitatea anglo- saxon, beneficiul impozabil este determinat plecnd

de la rezultatul contabil, calculat conform principiilor contabile general admise i

corectat printr-un numr de ajustri impuse de legea fiscal. Spre deosebire de

Frana, ajustrile au un impact foarte important asupra rezultatului fiscal, pentru c ele

vizeaz, n special, amortizrile. Acestea trebuie s fie reintegrate pentru determinarea

rezultatului fiscal i nlocuite cu deducerile pentru investiii (Capital Allowances)

prevzute de lege.

Legea britanic a finanelor este cea care determin ce active sunt amortizabile

i la ce cote. ntreprinderile aleg, deci, metodele de evaluare i de amortizare a acestor

active, fr s fie preocupate de minimizarea impozitului. Considerate a fi

amortizabile n conformitate cu principiile contabile general admise, unele active

imobilizate, precum birourile i magazinele cu amnuntul, nu sunt amortizabile din

punct de vedere fiscal.

Spre deosebire de Frana, cotele de amortizare sunt fixate de lege, fr referire

la durata normal de utilizare.

Cotele de amortizare fiscale sunt, n general, de 4% (metoda linear), pentru

cldiri industriale i de 25% (metoda degresiv), pentru alte active industriale,

vehicule etc.

Conform fiscalitii britanice, spre deosebire de rile ce practic contabilitatea

continental- europan, un activ, n caz de cesiune, continu s fie amortizat din punct

de vedere fiscal i c amortizrile nu sunt ajustate n funcie de preul de cesiune.

Mainile, utilajele i instalaiile fac obiectul unei amortizri iniiale (anul de

achiziie) de 25% - sub rezerva unui regim temporar, soldul urmnd s fie amortizat,

conform metodei degresive, utiliznd aceeai cot.n principiu, elementele de activ nu sunt amortizate individual, ci n mod

global. Totui, elementele de activ a cror durat de via este scurt pot s fie excluse

din grup i s fie amortizate n mod individual.

Elementele de activ imobilizat, utilizate pentru activitatea de cercetare

tiinific, beneficiaz de o deducere fiscal de 100% nc din anul achiziionrii lor.

Brevetele i elementele know-how beneficiaz de o amortizare degresiv de 25%.

7


8/26

Bunuri neamortizabile din punct de vedere fiscal: fondul de comer, mrcile de

fabric, terenurile imobilelor cu utilizare neindustrial precum imobilele ce reprezint

birouri i magazine.

n cazul provizioanelor, trebuie menionat faptul c cele generale nu sunt

deductibile fiscal. Numai provizioanele specificate, cum ar fi cele referitoare la

creanele dubioase i cele care corespund datoriilor deja nscute n cursul exerciiului

sunt deductibile din punct de vedere fiscal. Factorul determinant pentru Administraia

Fiscal britanic n ceea ce privete deductibilitatea provizioanelor l reprezint

precizia cu care poate s fie calculat valoarea provizionului.

Spre deosebire de Frana, cheltuielile sau pierderile probabile nu pot s fac

obiectul provizioanelor fiscal deductibile.

Pierderile pot s fie imputate asupra plusurilor de valoare ale exerciiului sau

asupra profiturilor i plusurilor de valoare aferente ultimelor trei exerciii (cu excepia

celui curent).

De asemenea, pierderile pot s fie reportate asupra beneficiilor exerciiilor

ulterioare, fr a se limita durata imputrii, cu condiia ca ele s provin din aceeai

activitate.

4. Profesia de contabil n sistemul britanic

Una din trsturile fundamentale ale contabilitii britanice se refer la

profesia de contabil. Sistemul contabil britanic se caracterizeaz prin libertatea

judecii profesionale i prin faptul c profesia liberal a stat la baza evoluiei

principiilor contabile. De- a lungul timpului britanicii au reuit s exporte conceptul

de profesie de tip liberal i n rile unde se aplic contabilitatea continetal-

european.

La inceputul anilor `80 comitetul britanic de normalizare contabil aconsiderat c este necesar crearea unei entiti independente de profesie, dotat cu

puterea de a emite norme, inspirat dup modelul american. Astfel, prin legea

societilor din 1989 a decis numirea uui consiliu responsabil cu reglementarea

contabil, numit Financial Reporting Council (Consiliul Raportrii Financiare), care

va fi instalat n anul 1990. n vederea realizrii obiectivelor, Consiliul Raportrii

Financiare dispune de dou comitete importante i anume Consiliul Standardelor de

Contabilitate, Accounting Standards Boards, respectiv Grupul de Revizuire aRaportrii Financiare.

8


9/26

Consiliul Standardelor de Contabilitate are rolul de a emite standarde pentru

situaiile financiare anuale, cunoscute sub denumirea de Financial Reporting

Standards i proiecte de norme pentru situaiile financiare. n anul 1999 Consiliul

public Cadrul Conceptual Britanic, Statement of Principles for Financial

Reporting, ce a avut un rol deosebit n procesul de normalizare contabil. Consiliul

are rolul de a urmri convergena standardelor proprii cu cele emise de IASB.

n Marea Britanie profesia de contabil este reprezentat de urmtoarele

organizaii contabile independente:

- Institutul Contabililor Jurati ai Angliei i rii Galilor

- Institutul Contabililor Autorizati ai Irlandei

- Institutul Contabililor Jurati ai Scoiei

- Institutul Contabililor Manageri

- Asociaia Contabililor Autorizai, cunoscut sub numele de ACCA

- Institutul Finanelor Publice privind activitatea contabil

De altfel, Ministerul Comerului, n calitate de auditor, este recunoscut ca

membru al acestor organizaii contabile. Pe lng acestea, mai exist nc dou organe

specializate i anume Institutul Administrrii Financiare i de Audit al sectorului de

stat care deservete Guvernul, i Institutul Contabililor de Administarre care activeaz

numai n cadrul ntreprinderilor.

Funciile principale ale organizaiilor contabile britanice independente sunt

acelea de pregtire a profesionitilor contabili, de elaborare a materialului informativ

pentru acetia i controlul asupra ndeplinirii de ctre ei a obligaiilor.

5. ntocmirea situaiilor financiare anuale. Reguli de evaluare

Societile comerciale britanice sunt obligate s ntocmeasc i s ublice

situaiile financiare anuale, responsabilitatea ntocmirii i prezentrii acestora

revenind administratorilor. Legea socitilor comerciale prevede faptul c un etcomplet de conturi anuale trebuie s cuprind n mod obligatoriu bilanul,contul de

profit i pierdere i anexe.

Norma de comunicare financiar FRS 1,Financial Reporting Standards,

impune publicarea unui tablou al fluxurilor de trezorerie pentru a asigura astfel

obiectivul imaginii fidele. Norma FRS 3 impune societilor comerciale britanice

ntocmirea i publicarea unui tablou al tuturor ctigurilor i pierderilor contabilizate

direct n capitalurile proprii. Astfel, sunt evideniate rezultatul net nainteadividendelor exerciiului, operaiile de reevaluare ale activelor ce afecteaz rezerva

9


10/26

din reevaluare, precum li impactul variaiilor cursurilor monetare asupra investiiei

nete n strintate.

Legea britanic a societilor comerciale prevede pentru ntocmirea bilanului

contabil dou modele i anume prezentarea n format list, vertical, sau prezentarea n

cont, orizontal. n ambele modele de prezentare a bilanului contabil, criteriile de

clasificare a elemnetelor vor fi abordarea funcionl pentru posturile de activ i gradul

de exigibilitate pentru posturile de pasiv.

Societile comerciale britanice au optat pentru prezentarea bilnaului contabil

n formatul list, structura detaliat a acestuia fiind urmtoarea:

Capital apelat nevrsat

Imobilizri

- Imobilizri necorporale

- Imobilizri corporale

- Imobilizri financiare

Activ curent

- Stocuri

- Debitori

- Titluri de plasament

- Disponibiliti

Cheltuieli constatate n avans i venituri de primit

Creditori cu scaden sub un an

Activ net curent

Activul totl datorii curente

Creditori cu scaden mai mare de un an

Provizioane pentru riscuri i cheltuieli

Cheltuieli de pltit i venituri constatate n avans

Capitaluri proprii

- Capital

- Prime din emisiune

10


11/26

- Rezerva din reevaluare

- Alte rezerve

- Rezultate reportate

Contabilitatea britanic prezint anumite politici i opiuni contabile

caracteristice n ceea ce privete posturile din bilanul contabil. Astfel, costurile de

cercetare pur i aplicat trebuie recunoscute drept cheltuieli, iar costurile de

dezvoltare pot fi recunoscute ca active dac sunt ndeplinite criterii stricte ce pot fi

comparate cu cele enunate de norma IAS 38. O diferen reprezentativ fa de

IAS/IFRS o constituie momentul nceperii amortizrii activelor necorporale

achiziionate. Astfel, standardele britanice prevs faptul c amortizarea ncepe de ladata achiziiei pe o durat de maxim cinci ani, n timp ce,conform IFRS, amortizarea

ncepe n momentul n cre activul devien gata de utilizare.

n ceea ce privete imobilizrile corporale trebuie menionat faptul c exist

trei mari categorii i anume terenuri i cldiri, instalaii tehnice i utilaje, accesorii,

echipamente i mobilier. n contabilitatea britanic o situaie aparte este constiuti de

categoria terenuri i construcii deinute pentru potenialul investiional i nu pentru

neviole ntreprinderii, investment properties. Norma SSAp 19 impune prezentareaacestor active la valoarea lor de pia la fiecare dat abilanului fr a fi ns

amortizate.

n bilanul contabil, imobilizrile corporale se recunoasc iniial la costul lor,

ulteior ntreprinderea avnd posibilitatea de a le reevalua. Normele britanice prevd

faptul c o reevaluare complet a elemntelor de activ corporal trebuie s fie efectuat

cel puin din cinci n cinci ani. n ceea ce privete amortizarea imobilizrilor

corporale, normele prevd faptul c aceasta trebuie s ie recunocut ca o cheltuial,

chiar dac activul s-a apreciat sau a fost reevaluat. Metoda de amortizare trebuie s

reflecte modul n care beneficiile rezultate din urma exploatrii imobilizrilor

corporale sunt consumate. Valoarea amortizabil a imobilizrilor corporale se

determin ca diferent ntre costul activului sau valoarea reevaluat a acestuia i

valoarea rezidual, calculul amortizrii contabile neavnd nici un fel de influen

asupra rezutatului fiscal. Metodele de amortizare folosite n contabilitatea britanic

sunt metoda liniar, metoda degresiv cu cot fix, metoda Softy, metoda unitilor de

produie.

11


12/26

Norma SSAP 21 prevede faptul c activele care fac obiectul unui contract de

leasing financiar vor fi contabilizate n activele din aceeai las ale locatarului, la

valoarea lor just din momentul ncheierii contractului de leasing.

n Marea Britanie, n bilanul contabil, datoriile sunt reflectate mai detaliat.

Astfel, datoriile pe termen lung includ creditele de la bnci, avansurile primite,

datoriile fa de alte companii, cambiile spre plat, etc. n notele explicative vor fi

reflectate separat datoriile care vor fi stinse in decurs de peste cinci ani n rate,

condiiile de stingere i procentul dobnzii. i n ceea ce privete posturile de capital,

n notele explicative trebuie dezvluite informaii cu privire la numrul de aciuni

admise spre emisiune, numarul de aciuni emise i aflate n circulaie, suma

capitalului investit, dividendele amnate, capitalul suplimentar din reevaluare,

rezervele create pe contul profitului pentru acoperirea obligaiilor curente, viitoare i

condiionate.

Contul de profit i pierdere poate fi ntocmit cu analiza chetuielilor dup

funcie sau dup natur. Formatul de prezentare a contului de profit i pierdere avnd

cheltuielile analizate dup funcia lor, rspunde nevoii de determinare a marjei brute,

n timp ce prezentarea acestuia cu o analiz a cheltuielilor dup natura lor, este

orientat spre determinarea indicatorului producia exerciiului.

Normalizatorii britanici confer o mai mare utilizare modelului de prezentare

sub form de list,cu analiza cheltuielilor dup funcia lor, pentru contul de profit i

pierdere, structura acestuia fiind urmtoarea:

Cifra de afaceri ( Turnover)

Costul vnzrilor( Cost of sales )

Marja brut ( Gross profit or loss)

Cheltuielile de distribure( Distribuion costs)

Cheltuielile administrative( Administrative expenses)

Alta venituri din exploatare( Other operating income)

Veniturile generate de aciunile deinute n ntreprinderile

grupului( Income from shares in group undertakings)

Venituri din participaii( Income from participating interests)

Venituri din alte imobilizri financiare( Incom from other fixed assetinvestments)

12


13/26

Alte venituri financiare( Other interest receivable and similar income)

Cheltuieli privind provizioanele pentru deprecierea elementelor

financiare( Amounts written off investtments)

Dobnzi de pltit i alte cheltuieli similare( Interest payable and simila

charges)

Rezultatul activitii ordinare nainte de impozitare( Profit or loss

ordinary activities before taxation)

Impozitul asupra activitilor ordinare( Tax on profit or loss on ordinary

activities)

Rezultatul activitii ordinare dup impozitare( Profit or loss

ordinary activities after taxation)

Venituri extraordinare( Extraordinary income)

Cheltuieli extraordinare( Extraordinary charges)

Rezultatul extraordinar( Extraordinary profit or loss)

Impozitul asupra rezultatului extraordinar( Tax on extraordinary profit or

loss)

Alte impozita i taxe neincluse n rubricile precedente( Other taxes not

shown under the above intems)

Rezultatul net al exerciiului( Profit or loss for the financial year)

Dividende( Dividends)

Transferri la ( reluri) rezerve ( Transfer to/from reserves)

Rezultate reportate( Profit and loss account brought Forward)

Rezultate de reportat( Profit and loss account carried forward)

Prin legea britanic asocietilor comercilae se impune publicrea n anexe a

informaiilor cu privire la prezentarea politicilor contabile, a informaiilo relative la

bilan, a informaiilor relative la contul de profit i pierdere, precum i prezentarea

altor informaii suplimentare.

13


14/26

Norma FRS 1, Cash Flow Statements, impune societilor britanice i

prezentarea tabloului fluxurilor de trezererie, abordarea britanic a tabloului fiind

inspirat din contabilitatea american.

SISTEMUL CONTABIL IN FRANTA

In Franta, cat si in tari ca : Austria, Elvetia, Belgia , Spania, Italia, Portugalia

si Germania se foloseste modelul European clasificat ca sistem continental de

evident. O trsatura caracteristica a cestui sistem este rectificarea marimii impozitelor

in functie de datele contabile si controlul asupra oportunitatii si plenitudinii platii lor.

Particularitatea sistemului contabil francez consta in esenta lui juridica ,

deoarece toate regulamentele rezulta din legislatia comerciala si fiscal.

1. Scurt istoric al sistemului contabil francez:

Inceputul procesului de formare si evolutie a legii de baza a contabilitatii in

Franta a fost in anul 1673, Ordonanta lui J.-B. Coliber, in care au fost reflectatea

ideile mercantilistilor privind problemele dezvoltarii economice din acea perioada. In

1807 o noua versiune a legii contabilitatii a reflectat ideile Marii revolutii franceze,

regulamentle principale ale Dreptului roman constituind baza normative a dreptului

economic si commercial al Frantei din secolul XIX- mijlocul secolului XX si

exercitand totodata, o influenta esentiala asupra legislatiei comerciale a unui sir de tari

din Europa, Asia , Africa.Dupa infrangerea din 1940, ocupatia germane a impus Frantei cereri enorme

privind indemnizatiile financiare si resursele importante. Reactiile Frantei au fost

foarte variate, de la collaborationism la incercari de a detine un control economic

autonom in speranta de a evita rutina totala. In acest context, Guvernul Vichy

considera insuficiente practicile contabile, cerand unei comisii formate din 30 de

membri sa stabileasca un plan contabil. Planul , eliberat in 1942, nu a avut un impact

considerabil. Acesta lasa optiunea intre o contabilitate a cheltuielilor si veniturilorclasificate dupa natura si o contabilitate industrial integrate si nu cuprindea

14


15/26

considerentele generale necesare elaborarii situatiilor financiare. Aceasta versiune

foarte elaborate, numarand 225 pagini , a fost implementata doar in industria

aeronautica.

Trecerea la un plan contabil dualist a avut loc in anul 1947, dupa

nationalizarea din anii 1945-1946. Obiectivul Comisiei de normalizare Contabila a

fost acela de a stabili o terminologie comuna, un plan de conturi si modele comune

de situatii financiare pentru toate intreprinderile.

Un rol la fel de importat in optiune pentru planul contabil dualist l-a avut

autoritatea fiscal, dat fiind faptul ca rezultatul fiscal se calcula pe baza datelor din

conturile din Planul Contabil General. Controlul fiscal era asadar inlesnit. Caracterul

dualist al Planului Contabil General din 1947 s-a datorat si influentelor unor important

birocrati care sustineau folosirea unui plan contabil national ca baza a dezvoltarii

statisticilor nationale si aplanificarii economice nationale.

Spre deosebire de planul contabil din 1942, cel din 1947 plasa intr-o categorie

optional contabilitatea de gestiune, excluzand posibilitatea folosirii Planului Contabil

General ca pe un instrument de supraveghere a costurilor de productie. Acesta are un

character general si este supus unor imbunatatiri continue, dar ramane facultative

pentru intreprinderi.. acestui proiect I s-au opus initial intreprinderile mari, care aveau

o contabilitate organizata intr-un format integrat, iar schimbarea lui ar fi implicat

costuri foarte mari. In timp insa ele au luat in considerare avantajele unui astfel de

plan contabil si au acceptat aplicarea variantei elaborate in anul 1957.

Incepand cu anii 70 apare necesitatea reglementarii contabile de inflatie, la

care nu raspundea utilizarea unui Plan Contabil General bazat pe costul istoric, dar

mai ales nevoia unui cadru normalizator care sa favorizeze expunerea economiei

Frantei la influentele international si la participarea pe pietele de capital. Ca raspuns la

nevoia acestor schimbari, in franta , sub influenta Directivei a IV-a europene , s-aconturat Planul Contabil General din 1982.

Planul Contabil General din 1982 a consacrat existent unui set de principia

contabile care reprezinta o baza conceputuala pentru contabilitate. Aceste principia se

regasesc in dispozitiile generale din textul legii, prescriptiile raportandu-se la

metodele de evaluare si de determinare a rezultatului precum si de cele de stabilire si

prezentare a situatiilor financiare.

Planul Contabil General din 1982 a fost modificat ca urmare a legilorcontabile si a decretelor de aplicare corespunzatoare privind implementarea

15


16/26

Directivelor a IV-a si aVII-a din anii 1983, respective 1985-1986. S-au implementat

astfel prevederile acestor directive referitoare la : regulile pentru masurarea

rezultatelor de exploatare, bazele intocmirii si prezentarii conturilor anuale si a

anexelor, introducand reglementari privind context si tranzactii specific. Modificarile

din 1986 au eliminat capitolul optional privind contabilitatea de gestiune si au

introdus un capitol relative la metodalogia de consolidare a conturilor. Au fost

mentinute: lista standardizata de conturi (planul de conturi), instructiunile si

recomandarile pentru utilizarea acestora, formatul standard al situatiilor financiare,

precum si ceri ntele privind tinerea conturilor.

Versiunea din 1999 al Planului Contabil Geneal a fost elaborate de Consiliul

National al Contabilitatii, pe baza regulamentului nr. 99-03 din 29 aprilie 1999 al

Comitetului Reglementarii contabile, prezentandu-se sub forma unui cod , care

cuprinde cinci titluri, divizate in capitol, sectiuni si subsectiuni

Titlul I. Obiectul si principiile contabilitatii;

Titlul II. Definitia activelor, pasivelor, veniturilor si cheltuielilor;

Titlul III. Reguli de contabilizare si evaluare;

Titlul IV. Tinerea , structura si functionarea conturilor;

Titlul V. Documente de sinteza.

In anul 1998 , Standish apreciaza ca efectele Planului Contabil General asupra

contabilitatii financiare si asupra prezentarii informatiilor in Franta au fost

extraordinary de profunde. Inca de la prima versiune din 1947, Planul Contabil

General a format bazele pentru educarea contabililor (prin instructiunile privind

functionarea conturilor) si pentru expunerea informatiilor derivate din contabilitatea

financiara. Ca instrument de armonizare , Planul Contabil General creeaza conditii

favorabile pentru comunicarea intre contabili si utilizatori, reflectata in terminologiacontabila si in prezentarea situatiilor financiare, care au, astfel, un grad inalt de

omogenitate, mult mai mare decat a fost vreodata cazul in contabilitatea anglo-

saxona. Pe de alta parte, exagerarea importantei aspectelor fiscal si orientarea

informatiei cu precadere catre nevoile contabilitatii nationale constituie limite ale

normalizarii prin Planul Contabil General.

2.Sistemul contabil francez in prezent

16


17/26

In present, formatul si continutul raportarii financiare in Franta sunt

determinate de Directivele IV si VII ale UE, fapt ce a fost reflectat in PCG (Planul

Contabil General). Formatul standardizat de utilizare generala este urmatorul:

1. Bilantul contabil de format orizontal si reflectarea

obligatory a activelor, capitalului propriu si datoriilor;

2. Raportul cu privire la rezultatele financiare ale formatului

orizontal ( cheltuielile- in stanga, veniturile- in dreapta) sau

vertical;

3. Alte forme de raportare financiara, inclusive anexele si

comentariile la ele.

In Planul de Conturi al Frnatei se evidentiaza: conturile principale, subconturi

de ordinul intai si doi, conturi analitice de ordinal intai si doi, etc.

Fiecare cont separate poate fi impartit in cateva conturi cu adaugarea unei

cifre. Trasatura caracteristica a planului de conturi este urmatoarea:

- Conturi cu doua cifre, utilizate in majoritatea cazurilor

pentru alcatuirea bilantului contabil si determinarea

rezultatului activitatii intreprinderii;

- Conturi cu doua cifre, a doua fiind cifra 9, utilizate pentru

formarea provizioanelor privind datoruia dubioasa (datoriile

clientilor), amortizarea, alte provizioane care reflecta

micsorarea valorii activelor;

- Conturi cu trei cifre, ultimile fiind 1-8, care reflecta sumele

detaliate privind operatiile, suma totala acarora este

prezentata intr-un nivel de clasificare mai inalt cu un

numar de doua cifre.

- Conturilor cu trei cifre, ultima cifra fiind 9, care prezinta

conturi opuse conturilor subgrupei respective.

-

Codificarea conturilor se efectueaza conform sistemului zecimal. In fiecare

clasa de conturi nu pot fi mai mult de zece conturi. In sistemul de codificare zecimala

cifrele finale0 si 9 in conturi si subconturi au o anumita valoare economica. Conturile

care se termina cu 0 reflecta marimea totala a operatiilor economice omogene. De

17


18/26

exemplu, contul 10 reflecta marimea totala a capitalului si rezervelor intreprinderii,

iar conturile 1-18 sunt prevazute pentru evident unor surse de mijloace proprii.

3.Impactul fiscalitatii asupra dezvoltarii si aplicarii normei contabile

Rolul fiscalitatii asupra dezvoltarii contabilitatii constituie este unul dintre

factorii ce influenteaza contabilitatea intreprinderii, separarea intre contabilitate si

fiscalitate nefiind, pe cat se pare, la ordinea zilei in Franta.

Aceasta influenta a fiscalitatii a aparut in Franta in 1920, ca urmarea a

adoptarii legii din 1917 asupra impozitului pe beneficii. Intr-adevar, cum nu existau

reguli contabile stabilite pentru calcularea beneficiului contabil, acesta a fost

determinat de reguli fiscal.

Prima apropriere intre contabilitate si fiscalitatea a aparut in 1958-1959 in

cadrul reviziei bilanturilor. Avantajele fiscal erau subordonate producerii unui bilant

care sa se conformeze Planului din 1947-1957.Acest Plan, desi nu era obligatoriu ,in

sensul ca nu face obiectul vreunei dispozitii legale care sa-l faca obligatoriu, a fost in

realitatea urmat de toate societatile comerciale si intreprinderile franceze.

Influenta fiscalitatii asupra contabilitatii s-a facut simtita si in continutul

normelor, deoarece, pentru a putea beneficia de un avantaj fiscal, intreprinderile sunt

obligate sa-l inregistreze in contabilitate. In consecinta, contabilitatea in Franta este

partial supusa unor constrangeri fiscal si , ca urmare, nu reflecta situatia economica si

financiara reala a intreprinderii.

Aceasta constatare trebuie evidentiata atat in conturile individuale, cat si in

cele consolidate. Intr-adevar, numai conturile individuale pot servi ca baza pentru

calculul impozitului, deci ele sunt singurele care contin aspect fiscal straine de

activitatea intreprinderii. In schimb, conturile consolidate fac abstractive de datelefiscal prin reprelucrarea conturilor individuale, si, din aceasta cauza, se poate

considera ca ele reflecta mai fidel situatia financiar-contabila a societatii.

4.Influenta organizatiilor profesionale asupra normelor contabile

In Franta, normele contabile sunt elaborate de catre Consiliul National al

Contabilitatii (CNC). Totusi, rolul acestui organism nu poate fi inteles fara a lua in

calcul si celelalte organism sau actori care pot intervene in procesul de stabilire a

normelor, in mod direct sau indirect. Este cazul organizatiilor si asociatiilor

18


19/26

profesionale, al pietelor financiare sau al influentei europene in materie de norme

contabile.

In Franta, corpul contabililor este format din experti contabili si din comisari

de conturi. Orice persoana care a obtinut diploma de expert contabil poate exercitaprofesia de comisar de conturi. In schimb, persoanele care nu au decat atestatul de

comisar de conturi nu pot active ca experti contabili. Exista compatibilitati intre

aceste doua activitati, aceeasi persoana neputand sa tina contabilitatea unei societati si

sa o si revizuiasca. Aceste doua profesii sunt profesiii liberale.

Ordinul expertilor contabili (OEC) grupeaza totalitatea expertilor contabili

care profeseaza in mod liber si este insarcinat, ca urmare, sa defineasca criteriile de

deontologie profesionale sis a vegheze la repectarea lor.. Dar pe langa aceasta primafunctie, OEC are, de asemenea, misiunea de a raspunde dificultatilor cu care se

confrunta membrii sai in exercitiul functiunii si de a conduce activitati de formare si

perfectionare.

Compania Nationala a Comisarilor de Conturi (CNCC) are o activitate

orientate catre audit si mai ales catre reglementarea profesiei de auditor. CNCC se

ocupa de deontologia profesiei, raspunde la problemele legate de practica

contabilitatii, ia pozitie prin intermediul revistei pe care o editeaza si al notelor de

informare. De asemenea, CNCC defineste regulile de audit si ca urmare, trebuie

considerate organism de normalizare a activitatii de audit. In consecinta, organizarea

si gestionarea profesiei contabile in Franta au repercursiuni asupra normelor contabile

si de audit.

5.Analiza principiilor contabile aplicate in Franta

Incepand din 1983, principiile contabile franceze sunt conduse de un obiectiv

inscris in codul commercial: o traducere fidel a expresiei englezesti true and fair view.

Conturile anuale trebuie sa fie corecte, sincere si sa dea o imagine fidela a

patrimoniului, a situatiei financiare si abeneficiului intreprinderii.

Cand aplicarea unei prevederi contabile n u este suficienta pentru a da

imaginea fidela mentionata in prezentul articol, trebuie furnizate informatii

suplimentare.

19


20/26

Daca, intr-un caz exceptional, aplicarea unei prevederi contabile se dovedeste

improprie pentru reprezentarea fidela a patrimoniului, a situatiei financiare sau a

rezultatului, trebuioe facuta o derogare pentru acel caz. (art. 9 din Codul Comercial).

Principiile de observare:

1. Principiul independentei exercitiilor. Intreprinderea trebuie sa controleze

prin inventar, cel putin o data la 12 luni, existenta si valoarea elementelor

active si passive ale patrimoniului intreprinderii. Ea trebuie sa stabileasca

conturile anuale la inchiderea exercitiului in vederea angajamentelor contabile

si a inventarului. Aceste conturi anuale include bilantul, contul de rezultate si

o anexa: acestea formeaza un tot indisociabil.

2. Principiul continuitatii exploatarii. Pentru intocmirea conturilor anuale,

comerciantul, persoana fizica sau juridical, se presupune ca isi continua

activitatea.

3. Principiul permanentei metodelor. In afara de cazul cand intervine o

schimbare exceptionala in situatia comerciantului, persoana fizica sau

persoana juridical, prezentarea conturilor anuale, ca si metodele de evaluare

folosite nu se pot schimba de la un exercitiu la altul. Daca vor intervene

schimbari, ele vor fi descrise si justificate in anexa.

4. Principiul necompensarii. Elementele activelor si cele ale pasivelor trebuie

evaluate separate. Nici o compensatie nu poate fi efectuata intre elementele de

active si cele de pasiv sau intre rubricile de cheltuieli si cele de venituri din

contul de rezultate. Bilantul de incepere al exercitiului trebuie sa corespunda

cu bilantul de incheiere al exercitiului precedent.

Princiipiile de evaluare:

1. Principiul nominalismului monetar sau al costului istoric .

Diferenta pozitiva de valoare intre valoarea de inventar a unui bun si valoarea

sa de intrarea nu se contabilizeaza. Exita o exceptie: reevaluarea conturilor.

Daca se procedeaza la o reevaluare a tuturor imobilizarilor corporale si

financiare, abaterea de reevaluare intre valoarea actuala si valoarea neta

contabila nu poate fi folosita pentru compensarea pierderilor, ci va fi inscris

distinct in pasivul bilantului.

20


21/26

2. Principiul prudentei. Conturile anuale trebuie sa respecte

principiul prudentei. Chiar in absenta sau insuficienta beneficiului, trebuie sa

se peocedeze la amortizari si la provizioane. Trebuie tinut cont de riscurile si

de pierderile intervenite in perioada exercitiului, chiar daca intervin intre data

de incheiere a exercitiului sic ea de intocmire a conturilor.

6.Metode de evaluare a bunurilor in PCG

Metoda de baza, retinuta conform legii, de catre PCG pentru evaluareaelementelor inscrise in contabilitatea este metoda costurilor istorice (costuri de intrare

in patrimoniu). Ea este fondata pe determinarea costurilor de achizitie pentru bunurile

achizitionate cu titlu oneros, a valorii venale pentru bunurile achizitionate cu titlu

gratuity, a costurilor de productie pentru produse de intreprindere, fie ca este vorba de

stocuri destinate vanzarii sau imobilizarii care vor fi utilizate de intreprindere pentru

ea insasi.

Valoarea va fi determinate in patru moment esentiale ale existenteiintreprinderii:

1. Valoarea la data de intrare in patrimoniu( costul de

achizitie, costul de productie, valoarea venala);

2. Valoarea de inventar( valoarea actuala desemnata ca

valoare venala la data inventarului) pentru ca legea

prescrie comerciantului de a controla prin inventor cel

putin o data pe an existenta si valoarea elementelor de

active si pasiv ale patrimoniului;

3. Valoarea de la data de inchidere a conturilor (valoarea de

intrare eventual corectata cu deprecierile pentru a o aduce

la data inventarului la valoarea sa actual);

4. Valoarea la data iesirii din patrimoniu (pretul de cesiune

sau lichidare, sau costul contabil al disparitiei.

21


22/26

7.Situatiile financiare in Franta:

In literatura franceza situatiile financiare, regasite sub denumirea de

documente contabile de sinteza, sunt definiteca situatii periodice in care este

prezentata situatia si rezultatele intreprinderii.Organismul international de normalizare - International Accounting Standards

Board (IASB), prinIAS 1 Prezentarea situatiilor financiare, defineste situatiile

financiare ca o reprezentare structurata apozitiei financiare a unei intreprinderi si a

tranzactiilor efectuate de aceasta, avand drept obiectivoferirea de informatii despre

pozitia financiara, performanta si modificarile pozitiei financiare aleunei intreprinderi

unei game diversificate de utilizatori. Cadrul general de intocmire si prezentare a

situatiilor financiareprecizeaza ca situatiile financiare reprezinta o parte a procesuluide raportarefinanciara si cuprind Bilantul, Contul de profit si pierdere, Situatia

modificarilor capitalului propriu, Situatia fluxurilor de numerar/trezorerie, Politicile

contabile si notele explicative.

Raportarea financiara pentru societatile din Franta este realizata prin situatii

financiare denumite documente de sinteza sau conturi anuale, influentate in mare

parte de prevederile Directivelor a patra si a saptea.

Acestea cuprind cel putin Bilantul, Contul de profit si pierdere si Anexe, dar

pot fi completate cu un Tablou de finantareal exercitiului. Continutul documentelor

de sinteza este stabilit in conformitate cu dispozitiile Planului Contabil General (PCG)

si trebuie sa asigure sub toate aspectele o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei

financiare si a rezultatelor, chiar daca aceasta implica abateri de la reguli sau

prezentari suplimentare de informatii.

Specificul raportarii financiare din Franta este faptul ca documentele de

sinteza pot fi prezentate intr-unul din cele trei sisteme:

sistemul de baza, cuprinde dispozitiile contabile minimale pentru societatile mijlocii

si mari;

sistemul simplificat, destinat societatilor a caror marime nu justifica recursul la

cerintele

sistemului de baza; si

sistemul dezvoltat, care propune documente care sa faciliteze analiza informatiilor

cu scopul

22


23/26

de a fi utile in gestiune. Documentele propuse prin sistemul dezvoltat, altele dect

cele din sistemul de baza sunt evidentiate doar cu titlu de recomandare.

Paralela Franta- contabilitatea Anglo-saxona

Contabilitatea, in ceea ce priveste tehnica si informatia, are obiectivul de a

masura si de a trduce activitatile unei entitati (activitati juridice pentru conturile

sociale si activitati economice pentru conturile consolidate). Dar aceasta masurare

este afectata direct de regulile si normele de elaborare care sunt la randul lor, rezultate

ale unor elemente precum cultura, dezvoltarea economica, istoria , institutiile in

masura sa stabileasca reguli contabile. In acest sens contabilitatea este o miza socio-culturala, care scoate in evidenta consensul social de la baza contabilitatii.

Elaborarea regulilor contabile este un process politico-strategic complex, in

care fiecare parte isi poate apara propriile interese.

Aceste aspecte diverse care afecteaza contabilitatea demostreaza prin insasi

existenta lor caracterul contingent al contabilitatii. Termenul de contingent se refera la

faptul ca, contabilitatea evolueaza in timp si spatiu, in functie de diferite criterii care

pot fi de ordin istoric, cultural, economic. Contabilitatea nu este deci o masura fixa, cimai curand o masura in evolutie, in functie de diferite carcteristici.

De exemplu, bunurile achizitionate prin leasing nu sunt contabilizate

intotdeauna la fel in Franta, deoarece, la nivelul conturilor sociale, optica juridica a

fost privilegiata, pe cand in conturile consolidate si dupa exemplul practicii adoptate

in tarile anglo-saxone abordarea privilegiata este cea economica. Astfel, in Franta,

bunurile achizitionate prin leasing sunt contabilizate de societatea de leasing care este

posesorul lor juridic in conturile sale sociale, pe cand in Anglia si in conturile

23


24/26

franceze consolidate bunurile sunt contabilizate in conturile societatii utilizatoare,

realitatea economica fiind astfel privilegiata sub forma juridical a operatiunii.

Exista deci diferente de contabilizare pentru acelasi eveniment in functie de

sistemul de referinta contabil ales. Practica contabila este diferita deci in spatiu.

Alt exemplu, cazul provizioanelor de pensii. Acum cativa ani in Franta,

contabilizarea si inregistrarea lor in anexa nu erau obligatorii. Acum, firmele trebuie

sa mentioneze in anexele starilor lor financiare angajamentele pe care si le-au luat fata

de salariatii lor si este posibil( darn u obligatoriu deocamdata) de a scrie in in pasivul

bilantului aceste angajamente prin intermediul provizioanelor pentru pensii. Acest

exemplu arata ca practica contabila evolueaza in timp pentru aceeasi categorie de

societati.

Aceste doua exemple ilustreaza faptul ca sistemul contabil este contingent,

adica este o functie cu un anumit numar de factori sau variabile care il influenteaza.

Factorii care influenteaza contabilitatea sunt de doua tipuri:

pe de o parte, factorii care sunt legati de mediul specific al unei tari sau regiuni ,

sunt deci factori de ordin cultural, istoric si economic, la care trebuie adaugat rolul

pe care il joaca diferitii actori (piete financiare, organizatii profesionale);

pe de alta parte, factorii care sunt legati de functionarea organismelor de

normalizare si, in consecinta, de procesul de normalizare contabila adoptata de

diferitele tari.

Conform abordarii teoretice al lui Klaus Luder intre variabilele care definesc

contextual national, adica mediul si finalitatea sistemului de informatii contabile

exista o relatie. Cele trei finalitati ale sistemului de informatii identificate in lucrarile

lui Luder sunt:

- Informarea publicului;

- Informarea de tip legalist;

- Informarea gestionarilor.

Iar variabilele care definesc contextual national sunt:

1. Importanta relativa a tertilor, a actionarilor, a pietelor financiare, a statului si a

gestionarilor interni. De exemplu, in Anglia, pietele financiare si actionarii

sunt, prin comparative, mai importanti decat ceilalti utilizatori si influenteaza

astfel finalitatea informatiilor financiare si contabile in functie de propriile lor

24


25/26

nevoi. In Franta, Situatia este mai complexa, deoarece trebuie facuta diferenta

intre conturile sociale care au o finalitate juridical si fiscala importanta si

conturile consolidate, care au o optica mai economica orientate catre

informarea actionarilor si a pietelor financiare.

2. Locul contabilitatii este in cadrul dreptului. Aceasta a doua variabila se ocupa

de sistemul legal care face referinta ori la sistemul de drept scris de tarile

latine si germanice, ori la sistemul anglo-saxon de drept cutumier.

3. Cea de-a treia variabila integreaza rolul si influenta profesionistilor

contabilitatii si ai auditului dezvoltarii normelor contabile. In acest mod, in

Marea Britanie normalizarea contabila revine in sarcina profesiunii contabile,

pe cand in Franta si pentru majoritatea tarilor europene continentale,

normalizarea contabila intra in atributiunile statului

Ansamblul acestor variabile care caracterizeaza contextul permite clasarea

sistemelor de informatii contabile astfel:

MOD DE NORMALIZARE OBIECTIVECodificare de

catre lege

Influenta

organismelor

profesionale(auditori,

experti-contabili)

Informarea

tertilor, a

actionarilor si

a pietelor

financiare

Informatie pentru

fisc, stat, orice

proba de drept

Informatie pentru

gestiunea interna

Importanta PuternicaSlaba Franta (conturi

consolidate)

Franta (conturi

sociale)Slaba Puternica Anglia

Slaba Franta(contabilitatea

de gestiune)

Acest tabel pune in evidenta relatiile care exista in finalitatea informatiei

financiare si contabile( in directia tertilor, a gestionarilor sau a statului) si diferitele

variabile care orienteaza sau influenteaza aceste finalitati. Asa se explica faptul ca

25


26/26

tarile unde codificarea contabilitatii este facuta in mare parte de lege si doar putin

influentata de organismele profesionale au o contabilitate orientate mai curand catre o

informatiew de tip macroeconomic si juridic. Este cazul Frantei cu conturile sociale.

Pe de alta parte, tarile, unde, codificarea de catre lege a contabilitatii este slaba

si unde influenta organismelor profesionale este puternica, vor avea o contabilitate

orientate mai curand catre o informatie financiara externa. Este cazul Angliei.

Bibliografie

Mihai Ristea, Lavinia Olimid, Daniela Artemisa Calu, Sisteme contabilecomparate, Editura CECCAR, Bucuresti, 2006

47448663 Com Para Tie in Sistemul Contabil Din Franta Si Cel Din Marea Britanie

Documents

Transcript of 47448663 Com Para Tie in Sistemul Contabil Din Franta Si Cel Din Marea Britanie