GRUP SCOLAR INDUSTRIAL „AUREL VLAICU”

ARAD

PROIECT PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE

COMPETENTE PROFESIONALE

TEMA: PANOU DIDACTIC PENTRU PORNIREA SIOPRIREA SUCCESIVA A MOTOARELOR ELECTRICE

ASINCRONE

COORDONATORI: CANDIDAT:PROF. INGINER: PETRESCU-NISTORESCU LIND PETRU

MARIUSMAIST. INSTR.:SLEV ROMAN

ARAD 2008

1

PANOUL DIDACTIC PENTRU PORNIREA SI

OPRIREA SUCCESIVA A MOTOARELOR

ELECTRICE ASINCRONE

2

Cuprins

1 .Argument…………………………………………………………3-4

Cap .I Motoare asincrone……………………………………………5

I.1. Definiţie şi elemente constructive de bază……………………….5

I.2. Semne convenţionale………………………………………………6

I.3. Domenii de utilizare…………………………………………………6

Cap .II Principiul de funcţionare al motoarelor asincrone……6

II.1. Principiul de funcţionare…………………………………………….7

II.2. Regimurile de funcţionare ale motoarelor asincrone……………..7

Cap. III. Caracteristici de funcţionare ale maşinii asincrone………8

III.1. Cuplul electromagnetic………………………………………………8

III.2. Caracteristici de funcţionare………………………………………..8

III.3. Caracteristicile rotoarelor de construcţie specială………………..8

Cap IV Pornirea şi schimbarea sensului de rotaţie al motoarelor asincrone….9

IV.1. Pornirea motoarelor cu rotorul bobinat…………………………….9

IV.2. Pornirea motoarelor cu rotorul în colivie…………………………..9

IV.3. Schimbarea sensului de rotaţie…………………………………….9

Cap .V. Reglarea turaţiei motoarelor asincrone trifazate………10

V.1. .Reglarea turaţiei prin schimbarea numărului de poli…………….10

V.2. Reglarea turaţiei prin modificarea ƒ1 a tensiunii de alimentare….10

Cap .VI. Contactoare......................................................................11-12.

Cap .VII. Siguranţe fuzibile..............................................................12-13

Cap. VIII. Relee termice....................................................................14

Cap.IX. Butoane de comanda .......................................................14-15

MASURII DE PROTECTIA MUNCII.......................................................16

BIBLIOGRAFIE

1.Argument

3

In proiectul ”PANOUL DIDACTIC PENTRU PORNIREA SI OPRIREA SUCCESIVA A MOTOARELOR ELECTRICE ASICRONE IN LABORATORUL DE ELECTROTEHNICA”se descrie următoarele caracteristici despre motorul asincron cum funcţionează si pârtile componente a lui.

Motoarele asincrone monofazate sunt motoare cu puteri sub 1Kw.Au pe stator o infasurare monofazata repartizata sau concentrata. Alimentând infasurarea cu o tensiune monofazata,se produce un câmp magnetic sinusoidal si pulsatorie in timp.

Principalele parţi componente ale unui motor asincron sunt:

-statorul(inductorul),care are rolul de a produce câmp magnetic invertitorul. Ele este format din:

-carcasa,care se executa din fonta sau otel. Pentru motoarele mai mici. poate fi executat din aliaj de aluminiu. Carcasa este prevăzuta fie cu fante necesare circulaţie aerului pentru răcirea motorului. fie cu nervuri exterioare pentru a mari suprafaţa de schimb termic cu mediul înconjurător.

Pachetul de tole,este de forma cilindrica,cu crestături la partea interioara si este fixat in carcasa. Tolele se executa din tabla de otel electrotehnic cu grosimea de 0,5mm

Infasurarea statorului,este executat din conductoare electrice din cupru sau aluminiu,izolate si montate in crestăturile pachetul de tole. Capetele infasurarii statorului sunt scoase in exteriorul carcasei si legate la cutia de borne>

Rotorul(indusul motorului)in care se produce prin inducţie ,curent electric. el fiind rotit datorita interacţiunii dintre câmpul magnetic invertitor si curentul electric din rotor.

Din punct de vedere al rotorului,motoarele asincrone se executa in doua variante:

-cu rotorul in scurtcircuit(motoare cu colivie);

-cu rotorul bobinat si cu inele colectoare.

Rolul funcţional al componentelor electrice sunt:

-subansamble ale contactorului:contactor,bobina contactorului,contacte principal ,contacte auxiliare,releu termic.. Elemente de siguranţa(siguranţe fuzibile),buton de pornire,buton de oprire,cabluri de legătura.

Contactorul face legătura intre circuitul de alimentare si consumator. Prin acţionarea butonul de pornire se atrage miezul contactului datorita unui ciop magnetic generat de bobina contactorului. Prin atragerea contactelor principale se va face alimentarea u energie a consumatorilor .Contacte auxiliare(sau de autoretinere) menţin bobina alimentat atât timp cat nu apăsam butonul de oprire.

4

Elemetele de siguranţa cat si releul termic asigura protecţia consumatorului la suprasarcini ,supratensiuni,supracurentii.

Se găsesc in schema in anexa1 următoarele componente:3 motoare asincrone trifazate cu rotorul in scurtcircuit,relee termice,3 butoane pornire si oprire,siguranţe fuzibile.3 contactoare,cabluri de legătura.

Pentru pornirea in primul sens de rotaţie se apăsa butonul BP1 închizându-se

contactele principale in număr de trei C1 motorul fiind alimentat cu o tensiune de

la retea.In acelaşi timp se închid contactele de automenţinere C1si se deschide

contactele interblocare C1 care are rolul de impedica producerea unui scurtcircuit intre faze R-T in cazul in care sar apăsa din greşeala pe butonul

BP2.

Pentru pornirea in al doilea sens de rotaţie se opreşte motorul mai intai apăsând

butonul B02 deschizându-se contactele C1 principale si închizându-se

contactele de interblocare C1.Se apăsa butonul BP2,motorul pornind in al

doilea sens de rotaţie,cele trei contacte principale C2 realizând inversarea a

doua faze intre ele,iar contactele de inter blocare se deschide C2 se întrerupe

Cap. I.5

Definiţie şi elemente constructive de bază

Motorul asincron este orice motor cu curent alternativ, care la frecvenţa dată a reţelei, funcţionează cu turaţie variabilă cu sarcina. În continuare, vor fi prezentate numai motoarele asincron fără colector, numite obişnuit motoare asincrone sau de inducţie, care sunt cele mai robuste şi sigure în exploatare, motiv pentru care sunt cele mai utilizate.

Motorul asincron este compus din armătura statornică (stator) şi armătură rotorică (rotor).

Statorul format din unul sau mai multe pachete de tole are în crestături o înfăşurare monofazată sau trifazată care se conectează la reţea şi formează inductorul motorului.

Rotorul este format tot din pachete de tole, dar în crestături poate avea o înfăşurare trifazată conectată în forma de stea cu capetele scoase la trei inch sau o înfăşurare în scurt circuit de tipul unei colivii.

De aceea, după forma înfăşurării rotorului, maşinile asincrone se mai numesc “motoare asincrone cu inel” sau “motoare asincrone cu rotorul în scurt circuit” sau “rotorul în colivii”.

În afară de aceste părţi, motorul mai are, în funcţie de destinaţie, de tipul de protecţie la pătrunderea apei şi a corpurilor străine în motor, de forma constructivă, de sistemul de răcire, de putere şi tensiune o serie de elemente constructive:

- portperii;

- carcasă;

- scut;

- rulmenţi;

- cutia cu placă de borne stator;

- bornă de putere la pământ.

Terminologia general pentru maşinile electrice, dată de STAS 4861-73 cuprinde şi terminologia subansamblelor şi pieselor componente.

Simbolizarea formelor constructive este dată în STAS 3998-74.

I.2. Semne convenţionale

6

Notarea înfăşurărilor statorice şi rotorice se face conform STAS 3530-71. La înfăşurarea statorică trifazată cu cele şapte capete scoase, bornele sunt notate astfel:

- “a” pentru conexiunea în stea;

- “b” pentru conexiunea în triunghi;“U”, “V”, “W”, pentru cordoanele de alimentare ce se leagă la borne.

I.3. Domenii de utilizare

Se utilizează aproape în exclusivitate ca motor în acţionările cu turaţie practic constantă şi mai rar la turaţii variabile, din cauza instalaţiilor de alimentare

costisitoare. Motoarele asincrone trifazate formează cea mai mare categorie de consumatori de energie electrică din sistemul energetic fiind utilizate în toate domeniile de activitate. Motoarele monofazate sunt utilizate în special în instalaţii de uz gospodăresc.

CAP .II

.Principiul de funcţionare a motoarelor asincrone

II.1. Principiul de funcţionare

Se consideră un motor asincron cu câte o înfăşurare trifazată pe fiecare din cele două armături. Dacă înfăşurarea statorică se conectează la o reţea trifazată de tensiune şi frecvenţă corespunzătoare ea va fi parcursă de un sistem trifazat de curenţi care vor produce în intre fier un câmp magnetic învârtitor, cu viteza unghiulară Ω 1. Dacă armătura rotorică cere în acel moment viteza unghiulară Ω , într-o înfăşurare de fază a ei, denumită secundară, se induce t.e.m.

(A) e2=(W1-W)W2KW2φ cos(W1-W)t=W2WaKW2φ cosW2t

unde: W2 este pulsaţia t.e.m. induse

Ω 2 este viteza relativă dintre câmpul inductor şi rotor

Dacă înfăşurarea rotorului se închide, ea va fi parcursă de curenţi, care, la rândul lor, produc un câmp învârtitor de reacţie cu o sinteză unghiulară faţă de înfăşurarea care l-a produs:

(B) Ω 2=W2/p=W1-W/p=Ω 1-Ω

7

Faţă de stator, câmpul de reacţie are viteza unghiulară:

Ω +Ω 2=Ω +(Ω 1-Ω )=Ω 1

Adică, indiferent de turaţia rotorului, câmpul inductor şi cel de reacţie au aceeaşi viteză relativă faţă de stator. Deci, cele două câmpuri sunt fixe între ele şi se pot însuma, dând un câmp rezultant în întrejur. Prin interacţiunea dintre acest câmp şi curenţii din înfăşurări, se exercită între cele două armături un cuplu electromagnetic.

Relaţia: e2=(W1-W)W2KW2φ cos(W1-W)t=W2W2KW2φ cosW2t arată că în înfăşurarea rotorică sunt curenţi, deci se poate exercita un cuplu numai dacă e2≠ 0, adică Ω≠ Ω 1. În acest caz se spune că se poate exercita un cuplu numai dacă rotorul alunecă faţă de câmpul învârtitor inductor.

. Regimurile de funcţionare a motoarelor asincrone

Analiza regimurilor de funcţionare ale motoarelor asincrone se face în funcţie de turaţia relativă n2 a rotorului faţă de câmpul învârtitor inductor produs de stator, adică de turaţia n2=n1-n.

1) La n E(0;n1), deci ∆ E(0;1) t.e.m. indusă în conductoarele înfăşurării scurtcircuitate a rotorului, e=(vxB)∆ l, produce curentul I2, iar forţa ∆ F=I2∆ lxB, care acţionează asupra conductoarelor, are tendinţa să accelereze rotorul către turaţia n1 a câmpului învârtitor. În acest caz, maşina primeşte energie electrică şi dezvoltă la arbore un cuplu magnetic, funcţionând în regim de motor.

2) Dacă turaţia rotorului este n>n1, deci n2<0 şi ∆< 0, t.e.m. indusă îşi schimbă polaritatea, deci si I2 iar forţa ∆ F se opune creşterii turaţiei “n” a rotorului. Deci, pentru menţinerea acestei turaţii, trebuie ca maşina să primească energie mecanică şi dă energie electrică, funcţionând în regim de generator.

3) Când rotorul este rotit în sens opus câmpului învârtitor inductor, deci are faţă de acesta turaţia n2=n1+n şi alunecarea ∆> 1 t.e.m. indusă produce pe I2, iar ∆ F are sens opus faţă de n. În acest caz, motorul primeşte energie mecanică pe la arbore să menţină turaţia n în sens opus lui ∆ F şi energie electrică de la reţea, să aducă rotorul către turaţia de sincronism. Motorul funcţionează în regim de frână,.

În exploatarea motoarelor electrice sunt întâlnite toate regimurile de funcţionare menţionate, dar regimul de bază este de motor

8

Cap .III.

Caracteristicile de funcţionare ale maşinii asincrone

V.3. Caracteristicile motoarelor cu rotoare de construcţie specială

Motoarele cu rotorul bobinat şi inele sunt costisitoare, greu de întreţinut, iar cele cu colivie normală (cu bare rotunde) au la pornire cuplul mic şi curentul mare. De aceea, fără a modifica statorul, se folosesc forme constructive de rotoare cu bare înalte sau colivii duble care, la aceeaşi putere, au la pornire cuplu mare şi curent mic.

Coliviile rotoarelor se realizează prin turnare din aluminiu sau prin sudarea barelor din crestături la inele frontale de scurtcircuit. În acest ultim caz coliviile pot fi din aluminiu, cupru, bronz sau alamă.

Cap .IV.

Pornirea şi schimbarea sensului de rotaţie a motoarelor asincrone

Alegerea motorului şi a modului de pornire depinde de cuplul static rezistent Mr.

al mecanismului de antrenat şi de curentul de pornire admis pentru motor. Totodată, pornirea trebuie să se facă fără şocuri periculoase pentru elementele transmisiei.

VI.1. Pornirea motoarelor cu rotorul bobinat

Motorul se poate porni la cuplul dorit prin introducerea de rezistenţe în circuitul rotorului. În general MpM=(1,5…1,8)Nn pentru reducerea timpului de pornire. Având rezistenţa Rp în circuitul rotoric şi cuplând motorul la reţea, apare la s=1 (n=0) cuplul MpM care pune în mişcare rotorul, punctul de funcţionare deplasându-se din A către B. Când ajunge în B, trece pe caracteristica care are R′ ′ p<R′ ′ ′ p în punctul C şi procesul pornirii continuă până când punctul de funcţionare ajunge în punctul H corespunzător cuplului rezistent Mn al mecanismului.

Trebuie menţionat că valoarea curentului de pornire Ip se poate reduce şi prin introducerea în circuitul rotoric a unui reactanţe xp, pentru s=1. Dar în acest caz scade cuplul de pornire Mp, cuplul critic MkM şi alunecarea critică sk, cum

9

reiese din relaţiile corespunzătoare dacă se pune în loc de x02 valoarea x′ 02+x′ p, şi nu prezintă avantaje.

VI.2. Pornirea motoarelor cu rotorul în colivie

1) Conectarea direct la reţea, este utilizată curent unde reţelele de alimentare şi mecanismele antrenante permit acest lucru. STAS 17640-70 stabileşte pentru motoarele cu puteri până la 132KW valorile Ip=(4…7,5)In, Mp=(1,2…2,2)Mn şi λ =1,9…2,4. Aceste date depind de fiecare motor în parte, de putere şi turaţie.

2) Pornirea stea-triunghi se poate aplica la motoarele care au scoase cele şapte capete ale înfăşurării statorice şi în care pot funcţiona în triunghi la tensiunea reţelei trifazate la care se va cupla. Deci, un motor cu tensiunile de lucru 220-380V se poate porni stea-triunghi numai la reţeaua de 220V. În momentul pornirii, se conectează K1 şi curentul de linie este: Iyp=UI1ρ /Zk=U1/√3Zk. Dacă pornirea se face direct în triunghi, curentul de linie ar fi: Idp=√3Ipƒ=√3(U1/Zk)=3Iyp, adică de trei ori mai mare decât la pornirea în stea. Dar la pornirea în stea, având o reducere de tensiune U1ƒ=U1√3, cuplul de pornire scade tot de trei ori şi motorul nu poate porni în plină sarcină.

3) Reducerea tensiunii de alimentare pentru reducerea curentului de pornire se mai face la motoarele mari prin folosirea autotransformatoarelor coborâtoare cu una două trepte de tensiune.

După trecerea prizelor pe poziţia de tensiune minimă se închide K2 apoi K1

şi motorul porneşte cu tensiunea redusă.

Când motorul ajunge la turaţia normală, se trece treptat pe prizele de tensiune mai mare, şi în final se deschide K2 apoi se închide K3, alimentând motorul la tensiunea reţelei.

VI.3. Schimbarea sensului de rotaţie

Este echivalentă cu schimbarea câmpului învârtitor, care se face prin inversarea succesiunii a două faze.

10

Cap .V.

Reglarea turaţiei motoarelor asincrone trifazate

VII.1. Reglarea turaţiei prin schimbarea numărului de poli

La motoarele cu rotorul în colivie, se face în trepte (p=numărul întreg). Schimbând conexiunile unei înfăşurări, se pot obţine două turaţii în raportul ½. Când se cer trepte diferite de acest raport, cum este cazul la motoarele pentru ascensoare, se dispune pe stator două înfăşurări distincte pentru turaţiile respective. Recent a început să se modifice numărul de poli prin modularea câmpului magnetic din întrefier când se pot obţine cu aceeaşi înfăşurare, dar schimbând conexiunile, două turaţii la care raportul difera de ½ .

VII.2. Reglarea turaţiei prin modificarea frecvenţei ƒ1 a tensiunii de alimentare

Modificările frecvenţei unei surse de curent alternativ se face cu generatoare de c.a. sau convertizoare statice de frecvenţă. Prin modificarea lui ƒ1

se modifică turaţia de sincronism n1 şi reactanţele.

VII.3. Reglarea turaţiei prin modificarea alunecării

Reglând tensiunea de alimentare U1, la acelaşi cuplu rezistent Mn se obţin diverse alunecări s<sk. În schimb, la motoarele cu rotorul bobinat, prin introducerea în circuitul rotoric, la un cuplu Mr, se pot obţine teoretic turaţii de la 0 la nn.

11

CAP. VI

.CONTACTOARE

Contactorul este un aparat de comutaţie cu acţionare mecanica, electromagnetica sau pneumatica, cu o singura poziţie stabile, capabil de a stabili, suporta si întrerupe curent in condiţii normale de exploatare ale unui circuit, inclusive curent de suprasarcina.

Elementele componente ale unui contactor sunt:

Circuit principal de curent (borne de răcitor la circuit exterior, contacte fixe si contacte mobile).

Circuit de commanda (bobina electromagnetului de acţionare, contactele de autoretinere si butonul de commanda).

Circuitele auxiliare (contacte de blocare, semnalizare).

Dispozitivele de stingere a arcului electric (camere de stingere, bobine de suflaj).

In construcţia unui contactor mai intra elemente izolante, elemente metalice , cuva de ulei cu capac, elemente de fixare, carcasa.

Schema de principiu a unui contactor cu mişcare de rotaţie

Contactoare cu relee :

Contactorul serveşte la închiderea si deschiderea circuitului de alimentarea motorului, la comanda data de un operator.

Blocul de relee termice protejează motorul si instalaţia împotriva suprasarcinilor, comandând deschiderea automata a contactorului. Releele electromagnetice

12

asigura protecţia contra scurtcircuitelor, ele comandând automat in cazul unui scurtcircuit deschiderea contactorului. Deoarece contactorul nu are o capacitate sufficit de rupere la scurtcircuit, este indicat sa se prevădă in circuit o protecţie suplimentara cu siguranţe

Contactoarele electromagnetice sunt utilizate in schemele electrice de acţionare; de aceea a face fata necesitaţilor impuse de exploatare, exista in prezent o foarte mare varietate de construcţii

Contactoarele de curent continu se executa monopolar. Execuţia bipolara prezintă dezavantajul ca, la ruperea unor curenţi intenşi, se poate amorsa un arc intre cei 2 poli. Acesta impune distante mai mai intre poli, ceea ce mareste gabaritul aparatului. De si un contactor bipolar ocupa mai putin loc decat 2 contactoare monopolare, se prefera prima solutie, fiind mai sigura.

Caracteristic pentru contactoarele si ruptoarele de curent continuu este cursa mica a armaturii mobile a electromagnetului de tip clapeta

CAP. VII.

Siguranţe fuzibile

Sigurantele fuzibile sunt aparate de protectie impotriva scurtcircuitelor care intrerup circuitul protejat prin topirea unui fuzibil (fir sau banda conductoare subtire, cu sectiunea corelata cu curentul de intrerupt si cu timpul in care trebuie sa se topeasca).

Sigurantele fuzibile obisnuite folosite foarte mult in instalatiile electrice sunt aparatele de protectie cele mai simple si in general cele mai eficace.

Sigurantele fuzibile sunt alcatuite din trei parti distincte: soclul, capacul si patronul fuzibil propriu-zis.

La montarea sigurantelor LS succesiunea corecta a elementelor pe piciorul unui soclu este: saiba -inel de siguranta - piulita Am - saiba alama - conductor - saiba plata - inel de siguranţa - piuliţa.

Principalele dezavantaje ale siguranţei fuzibile sunt-întreruperea instalaţie ,la arderea fuzibilului,pe un termen relative lung,necesar inlocuirii acestuia;

13

-variatia in limite foarte lungi a timpului de topire,făcând dificila asigurarea selectivitatea(întreruperea linei numai in punctul de alimentare cel mai apropiat de locul defectului)…-ramanerea motoarelor in doua faze datorita topirii unei singure siguranţe dintre trei care protejează un circuit trifazic…-eficienta redusa la protecţia împotriva suprasarcinilor.. In condiţiile normale,firul fuzibil este parcurs de curent de serviciu al instalaţiei .,încălzirea fuzibilului si a bornelor de legătura trebuie sa ramana suficient de mica pentru a nu transmite încălzirea periculoase conductoarelor de legătura. Soclul siguranţei trebuie sa asigure izolarea fuzibilului si a celorlalte elemente din circuit fata de piesele conductoare legate la pamant. Legatura dintre curentul electric si timpul in care are loc topirea fuzibilului se numeste caracteristica sigurantei fuzibile.Curba este asimptotica la o valoare a curentului nunita curent limita.Curentul nominal al fuzibilului este mai mic decat acesta.Daca prin fuzibil trece un curent de suprasarcina,acesta duce la topirea fuzibilului dupa timpul cand temperatura a atins valoarea limita.Daca prin fuzibil trece un curent de scurcircuit acesta duce la topirea fuzibilului intr-un timp foarte mic.In acest fel siguranta fuzibila poate asigura abele tipuri de protectii.Aceasta se realizeaza in toate instalatiile electrice de lumina.Sigurantele fuzibile de joasa tensiune se executa in mai multe variante:

- In tub de sticla (curenti pana la 1 A)- cu mare putere de rupere(MPR),(de la 100 la,630 A)

-sigurante ultrarapide;..-sigurante tubulare;..-sigurante cu filet>>sunt folosite in instalatii casnice si semiindustriale dar si cele industriale,pentru intensitatii nominale pana la 200 A si este format din patru elemente:soclul de portelan,elementul de inlocuire(patronul fuzibil),piese de contact,capacul filetat.Acest tip de sigurante se fabrica pentru curenti nominali de 25,63,100 si mai rar ,200A,.Scara curenţilor nominali ai elementelor de înlocuire fuzibile este insa mult mai bogata 6,10,15,20,25,35,40,63.80,100,125,160 si 200 A.

14

CAP. VII

.RELEE TERMICE

Utilizând contactorii, relee termice, respectiv alte elemente de comandă se pot realiza diferite combinaţii de demaroare directe, inversoare sau stea-triunghi, pentru cuplarea motoarelor electrice, cu protecţie la suprasarcina, chiar la locul

montării..Pentru protecţia împotriva suprasarcinilor(1,2----6)In,cum sunt cele provenite din supraîncărcarea motorului sau din rămânerea in doua faze ,se folosesc relee sau declanşatoare termice.

Releele termice se realizează,fie ca unitatea distincte,bi-sau tripolare(blocuri de relee),care se asociază unor contactoare de câtre constructor sau de câtre beneficiar,fie ca elemente integrate construcţiei unor contactoare cu relee monobloc. In construcţia întreruptoarelor automate găsim de obicei declanşatoare termice.

Construcţia uzuale de relee termice merg pana la curenţii nominali de maximum 100 A. releele de curenţii mai mari obţinându-se prin folosirea unor şunturi sau a unor transformatoare,ce mai mare parte a releelor termice moderne se bazează pe utilizarea termobimetalelor sub forma lamelara,cu încălzirea directa,indirecta sau mixta.

In anumite situaţii cu porniri grele ,regimuri intermitente etc.. releele termice obişnuite nu mai reproduc cu suficienta fidelitate încălzirea motorului ,putându-se ajunge fie la temperatura periculoase ale infasurarilor acestuia,fie declanşări inutile. In aceste cazuri este recomandata introducerea unor termistore-semiconductoare cu rezistenta variabila cu temperatura –direct in infasurarile motoarelor; cu ajutorul unui circuit electronic de comanda,schimbarea brusca de rezistenta a termistorului la depăşirea temperaturii admise conduce la declanşarea conductelor din circuitelor principal al motorului.

CAP.IX.

BUTOANE DE COMANDA

Butoanele de comanda sunt folosite pentru comanda voita a contactoarelor pe maşini-unelte,ascensoare,maşini de ridicat,pupitre de comanda. Ele sunt in general prevăzute cu un contact normal deschis(ND)si un contact normal închis(NI),putând fi folosite deci fie ca butoane de pornire,fie ca butoane de oprire,in funcţie de contactul care se conectează in circuit. Butoanele mai complexe(duble)pot comanda simultan deschiderea unor circuite si închiderea altora. Butoanele de comanda sunt acţionate numai manual. Ele au o singura poziţie stabila. la care revin in data ce butonul nu mai este acţionat.

Curenţi nominali de serviciu sunt de obicei 6A (rar,10 A)in curent alternativ ,si 1,5-2 A in curent continuu. Butoanele de comanda se împart in doua grupe mari:

15

- butoane pentru montarea pe panou si –butoane in cutii închise .Din punct de vedere al funcţiei îndeplinite ,exista o foarte mare varietate constructiva:butoane normal si butoane ciuperca cu capul mai mare,folosite ca butoane de oprire si de avarie,butoane cu chei care se pot încuia pe poziţia dorita,împiedicând acţionarea de câtre cel care nu poseda cheie butoane cu lampa care luminează când dau comanda,butoane cu reţinere care raman pe poziţia închis din care a pot ieşi prin tragerea sau rotirea,si multe altele

O categorie importanta o constituie butoanele selectoare,care pot realiza diferite scheme in funcţie de poziţia micului miner rotativ cu care sunt prevăzute.

Acest lucru ii pot realiza si butoanele manipulatoare,prevăzute cu o maneta a cârei poziţie(sus,jos,ştanga,dreapta)determina realizarea anumitor scheme,de obicei destinaţie acţionarii unui organ al maşinii chiar in sensul indicat de maneta manipulatoare.

Butoanele in cutii închise se clasifica in primul rând numărul de butoane incluse in cutie,in al doilea rând prin gradul de protecţie asigurat de cutie.

De obicei,butoanele de comanda sunt colorate sau marcate după un anumit cod:

verde sau litera I indica butonul de pornire,respectiv de punere sub tensiune a circuitului;

roşu sau litera O indica butonul de pornire,respectiv de scoaterea de sub tensiune a circuitului

Unii producătorii folosesc concomitent marcarea prin culori si prin litere.

16

MASURII DE PROTECTIA MUNCII LA UTILIZAREA INSTALATIILOR SI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

Pentru desfasurarea in bune conditii a lucrarilor practice de laborator, studentii vor respecta urmatoarele norme de protectie a muncii:

La executarea montajelor se va avea in vedere dispunerea aparatelor si a instrumentelor de masura astfel incat sa poata fi usor manevrate

Legaturile electrice trebuie sa asigure un contact bun

Se va realiza legarea la pamant a aparatelor si a a instatiilor care necesita acest lucru inante de inceperea lucrarii practice

Punerea in functiune a montajului sau a schemei electrice se va face NUMAI dupa verificarea acesteia de catre cadrul didactic indrumator

ESTE INTERZISA MODIFICAREA MONTAJULUI AFLAT SUB TENSIUNE

ESTE INTERZISA ATINGEREA PARTILOR METALICE AFLATE SUB TENSIUNE

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesara eliminarea posibilitatii de trecere a unui curent periculos prin corpul omului.

Masurile, amenajarile si mijloacele de protectie trebuie sa fie cunoscute de catre tot personalul muncitor din toate domeniile de activitate.

Principalele masuri de prevenire a electrocutarii la locurile de munca sunt:

• Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice si care se realizeaza prin:

o amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum si a unor echipamente electrice, la o inaltime inaccesibila pentru om. Astfel, normele prevad ca inaltimea minima la care se pozeaza orice fel de conducto electric sa fie de 4M, la traversarea partilor carosabile de 6M, iar acolo unde se manipuleaza materiale sau piese cu un gabarit mai mare, aceasta inaltime se depaseasca cu 2.25m gabaritele respective.

o Izolarea electrica a conductoarelor;

o Folosirea carcaselor de protectie legate la pamant;

o Ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu-se distanta impusa pana la elementele sub tensiune.

17

BIBLIOGRAFIE

Al. Fransua, s.a. “Masini si Sisteme de Actionari Electrice. Probleme Fundamentale”. Ed. Tehnica, Bucuresti, 1978.\

A. Craciunescu, s.a. “Actionari Electrice” – Indrumar de Laborator. Universitatea “Politehnica” Bucuresti, 1997.

I. Ionescu, C.V. Marcu “Lucrari Practice de Masini si Actionari Electrice”. E.D.P. 1981.

Gh. Manolea “Actionari Electrice” – Indrumar de Laborator. Ed. Universitaria, Craiova, 1993.

\

18