Realizarea produsului

ROCHIA DE OCAZIE

CUPRINS

1

Etapa I

Descrierea produsului – Generalităţi .......................... pag. 02

Etapa II

Alegerea materialului ................................................. pag. 06

Etapa III

Proiectarea produsului clasic ...................................... pag. 11

Etapa IV

Transformarea tiparului clasic în model ..................... pag. 14

Etapa V

Adaosurile folosite ..................................................... pag. 15

Etapa VI

Unelte şi utilaje folosite la confecţionarea produsului pag. 16

Etapa VII

Pregătirea materialelor pentru croit ............................ pag. 25

Etapa VIII

Încadrarea şabloanelor pe material ............................. pag. 27

Etapa IX

Procesul tehnologic de confecţionare a produsului .... pag. 29

Etapa X

Finisarea produsului ................................................... pag. 30

Etapa XI

Norme generale de protecţie a muncii şi P.S.I. .......... pag. 32

Etapa XII

Reclama produsului ................................................... pag. 36

Bibliografie ................................................................ pag. 37

Etapa I

Descrierea produsului

2

Rochia pentru femei este o combinaţie între bluză şi fustă.

Ea poate fi prevăzută cu o tăietură pe linia taliei sau cu o bucată de material. Prin

proiectarea lungimii sale rochia poate fi:

Scurtă

Medie

Normală

Lungă

Din punct de vedere al modelului poate fi:

Clasică

Chimono

Evazată etc.

Rochia de ocazie este o vestimentaţie clasică pentru diferite festivităţi şi de aceea

trebuie să aibă o linie modernă şi mai ales elegantă.

Ca lungime rochia de ocazie se confecţionează în modele lungi până la glezne, în

modele cu lungime normală şi modele scurte.

Linia de modă a rochiilor de seară este clasică, simplă, ajustată pe corp, dreaptă

sau uşor evazată. Materialele ce se folosesc sunt ţesăturile fine din lână sau mătase, cu

imprimeuri mari şi culori puternice ce scot în evidenţă eleganţa şi bunul gust. Pentru un

plus de frumuseţe se utilizează frecvent combinaţii de materiale decorative ce se aplică la

mânecă, corsaj sau fustă.

Părţile componente ale rochiei clasice sunt:

Faţa

Spatele

Mânecile

Gulerul

3

Vedere din faţă

4

Vedere din spate

5

Moda îmbrăcămintei

Moda reprezintă preferinţele în materie de îmbrăcăminte ce predomină la un

moment dat în cadrul societăţii.

Îmbrăcămintea ca obiect vestimental, diferă de la o zonă geografică la alta atât pe

plan mondial cât şi pe plan mondial. Acestea deosebiri sunt determinate de factorii

climatici şi naţionali care determină regiunile geografice respective.

Apariţia modei la îmbrăcăminte este determinată de o serie de factori decisivi cum

ar fi: linia de concepţie, materiile prime şi auxiliare apărute în zona geografică în care

trăieşte populaţia, motivele populare din zonă şi destinaţia îmbrăcămintei.

Frumuseţea îmbrăcămintei este ansamblul de forme, armonii şi culori pe care

trebuie să le îndeplinească vestimentaţia oamenilor.

6

Etapa a II-a

Alegerea materialului pentru rochia de ocazie

Pentru producerea îmbrăcămintei se folosesc materiale textile de bază şi materiale

auxiliare. Aceste materiale la îmbrăcăminte au roluri diferite şi se adaptă în funcţie de

specificul produsului la care se aplică şi de destinaţia acesteia în procesul purtării.

După importanţa pe care o au în comparaţia produsului materialele utilizate pot

avea funcţia de bază fiind numite materiale de bază, sau funcţia auxiliară denumite

materiale auxiliare.

Materiale de bază

Rolul principal în componenţa unui obiect vestimentar îl îndeplineşte materialul

de bază. Ca urmare, materialul de bază se numeşte materialul care îndeplineşte funcţia

principală la produs şi este întrebuinţat la confecţionarea feţei produsului.

Pentru confecţionarea îmbrăcămintei se pot folosi diferite materiale de bază,

aceasta fiind în funcţie de produs (jachete, pardesiuri, rochii etc.) cât şi funcţie de care are

produsul confecţionat în procesul purtării (îmbrăcăminte de seară, lucru etc. ).

Materialele care pot fi utilizate cu rol de material de bază sunt ţesăturile,

tricoturile, blănurile, piei naturale sau sintetice şi textile neţesute.

Ţesăturile din masă sunt materiale textile obţinute prin încrucişarea firelor de

mătase cu mătase naturală sau cu alte fire. Ţesăturile care conţin numai fire din mătase se

numesc ţesături din mătase naturale, iar cele care conţin şi alte fire se numesc ţesături tip

mătase sau mătase în amestec.

Ţesăturile din mătase se produc pe lăţime de 100 cm în culori uni, cu imprimeuri

florale sau cu dungi şi carouri.

Tricoturi

Pentru îmbrăcămintea exterioară sunt tricoturile care se produc din fire de

bumbac, lână, mătase, fire sintetice sau fire în amestec.

Tricoturile destinate îmbrăcămintei exterioare sunt mai groase decât cele pentru

lenjerie şi cu un grad mai ridicat la rezistenţă şi stabilitate.

7

Culorile sub care se produc aceste ţesături sunt diversificate, ele putând şi în

culori uni şi cu desene în relief sau în culori.

Satenul

Satenul are în compoziţie vâscoză ce este o fibră sintetică utilizată foarte des

datorită bunelor sale calităţi.

Satenul utilizat are următoarele caracteristici:

Lăţimea materialului, în general, este de 140-150 cm iar în cazul meu are lăţimea

de 150 cm, permiţând încadrarea şabloanelor pe material dublu.

Compoziţia fibroasă în urzeală este de 100% vâscoză

Desimea materialelor în urzeală este de 27 fire / cm2 iar în bătătura este de 32

fire / cm2.

Higroscopicitatea: este proprietatea fibrelor textile de a absorbi vaporii de apă din

mediul ambiant.

Satenul este un material higroscopic pentru ca vascoza are rezistenţă mare 11% şi

datorită acestor factori materialul este igienic, absoarbe foarte bine transpiraţia şi asigură

aerisirea corpului.

La utilizare, vâscoza se comportă destul de bine, se spală cu apă caldă la o

temperatură de 40o - 60o C, rezistă la centrifugare, la curăţire chimică, dar nu este

rezistentă la fierbere.

Deoarece materialul este puţin şifonabil necesită o netezire, dar şi o călcare cu

fierul cu termostat cu aburi, la o temperatură de 100oC.

Stabilitatea dimensiunilor este destul de bună, de aceea materialul nu intră la apă,

deci nu necesită rezerve mari de şablonare.

Acizii şi substanţele oxidante, alcanii produc degradarea rapidă a fibrelor, mai

ales la temperatura mai mare de 60o - 70o C.

Uniformitatea, netezirea si moliciunea fibrei depind de condiţiile de filare şi de

finisare.

Aceste caracteristici determină calitatea firului obţinut.

Satenul este un material cu un tuşeu plăcut, moale, de aceea se ajustează frumos

pe corp, are un luciu puternic, argintiu care dă o notă de eleganţă cămăşii de noapte.

8

Gardul de fineţe a fibrei de vâscoză este mai mare. Trebuie avut în atenţie că

materialul arde repede cu o flacăra strălucitoare, cu miros de hârtie arsă şi rezultă o

cenuşă de culoare deschisă.

Satenul se foloseşte în toate anotimpurile, dar cel mai mult se întrebuinţează la

produsele de îmbrăcăminte care se poarta vara deoarece produce senzaţie de răcoare si

confort.

Materialele care se confecţionează din fibre de vâscoză au domenii de utilizare

multiple în confecţionarea articolelor decorative, tehnice (din fire de înaltă rezistenţă) şi

în articole de îmbrăcăminte cum ar fi:

Tricoturi: lenjerie de corp, ciorapi

Ţesături: în sezonul de vară, căptuşeala pentru încălţăminte şi nu în ultimul rând

pentru îmbrăcăminte de ocazie şi lenjerie intimă ( cămăşi de noapte, chiloţi, sutiene, etc).

Materiale auxiliare

Ca materiale auxiliare se consideră materiale utilizate la confecţionarea

îmbrăcămintei care în funcţie de produs şi model.

Principalele materiale auxiliare sunt: căptuşelile, întăriturile, aţa de cusut,

furniturile şi diverse garnituri.

Aţa de cusut

Este o materie auxiliară folosită la asamblarea şi prelucrarea îmbrăcămintei sau

pentru alte scopuri.

În industria de confecţii aţa de cusut are diferite întrebuinţări şi se produce din fire

naturale sau sintetice clasificându-se astfel:

După destinaţie în procesul confecţiei:

aţa pentru cusături tighel având fineţea în m: 48/3; 54/3; 85/3 şi 100/4 sau

exprimată în tex (Tx): 21X3; 19X3; 12X3; 12X3 şi 10X4.

Aţa pentru cusături tigheli, este o aţă obişnuită care se foloseşte în procesul

confecţionări, la cusături de îmbinare sau de fixare a detaliilor îmbrăcămintei.

Aţa sintetică

9

Este produsă din fire sintetice pure, sau în amestec cu fire naturale. Aceasta aţă

este utilizată la coaserea îmbrăcămintei din ţesături şi tricoturi de natură sintetică sau în

amestec cu alte fibre.

De asemenea aţa sintetică mai poate şi întrebuinţată la coaserea articolelor din

blănuri. Alegerea aţei de cusut şa îmbrăcăminte, se face avându-se în vedere produsul de

confecţionat, materialele folosite la confecţionare şi culoarea materialelor utilizate.

În general, la alegerea aţei de cusut vor şi respectate următoarele tehnice:

- aţa folosită pentru confecţionare trebuie să corespundă ca rezistenţă cu

materialul de bază şi auxiliar ale produsului confecţionat. Un fir de aţă cu rezistenţă

redusă duce la degradarea vestimentului înainte de vreme prin ruperea cusături.

- fineţea firului de aţă trebuie să corespundă cu fineţea materialelor la

îmbrăcăminte. În acest sens pentru asigurarea unui aspect plăcut al cusăturii este

recomandat ca firul de aţă să aibă o fineţe mai mare decât materialele cusute. Această

condiţie se pune îndeosebi la materialele subţiri.

- culoarea aţei de cusut se stabileşte la culoarea materialelor cusute, avându-se în

vedere ca aţa adaptată să aibă o nuanţă mai închisă decât materialele cusute.

- pentru coaserea materialelor sintetice, se recomandă aţa din fire sintetice care

reprezintă aceleaşi caracteristici cu materialele cusute(elasticitate, rezistenţă, aspect) sau

aşa din bumbac cu concentraţie redusă.

10

Etapa III

Proiectarea produsului clasic

Calculele folosite la proiectarea tiparului

IC = 167 cm

Pb = 43 cm

Ad = 2 cm

Calculul dimensiunilor de bază:

Lt = IC – 2 = 167 – 2 = 39,75 cm

PŞ = Pb +5 = 43 + 5 = 48 cm

Lsp = Pb + 2 = 43 + 2 = 16,33 cm

Lpt = Pb + 3 = 43 + 3 = 17,33 cm

Trasarea liniilor de bază în lungime:

AB = Pb + 10 = 43 + 10 = 20,75 cm : 5 = 4,15 cm

AT = Lt = 39,7 : 5 = 7,9 cm

Ab = Lş = 48 + 20 = 68 cm : 5 = 13,6 cm

AL = Lpn = 100 cm : 5 = 20 cm

Trasarea liniilor de bază în lăţime:

BB1 = Lsp + Ad = 16,33 + 2 = 16,9 : 5 = 3,4 cm

BB2 = Pb + Ad = 43 + 2 = 45 : 5 = 9 cm

B2B3 = Lpt + Ad + 1 = 17,33 + 7 + 1 = 18,9 : 5 = 3,8 cm

B1B4 = B1B3 (se măsoară pe tipar)

Trasarea liniilor de contur

T2T3 = T2T4 = 3 ... 3,5 cm = 3 : 5 = 0,6 cm

Bb = BB1 (se măsoară pe tipar)

bb1 = 4 ... 6 = 4 cm : 5 = 0,8 cm

DD1 = 5 ... 6 = 5 cm : 5 = 1 cm

tt1 = tt2 = 2 cm : 5 = 0,4 cm

D2D3 = 5 ... 6 cm = 5 cm : 5 = 1 cm

B5F = 5 ... 6 cm = 5 cm : 5 = 1 cm

t3t4 = t3t5 = 2,5 cm : 5 = 0,5 cm

11

4 4

3 3

3 3

4 4

3 3

2

B2F = B2B3

S2S3 = S2S4 = 3 cm : 5 = 0,6 cm

B2R = 4,5 cm : 5 = 0,9 cm

A2A3 = Aa + 1 = 5,6 + 1 = 6,6 cm : 5 = 1,3 cm

A2G = A3G1 = aa1 + 1 = 3 cm : 5 = 0,6 cm

GG2 = GG1 = 7,5 cm : 5 = 1,5 cm

G1 se uneşte cu A1

Aa = Pb+Ad = 45 = 5,6 cm : 5 = 1,1 cm

aa1 = 2 cm : 5 = 0,4 cm

A1a2 = 2 cm : 5 = 0,4 cm

a2a3 = 1 cm : 5 = 0,2 cm

PP’ = 0,5 cm : 5 = 0,1 cm

B5P1 = B5P’

P1P2 = Pb – 0,8 = 43 – 0,8 = 3,5 cm

B5P3 = P5P’

P4a4 = 12 cm : 5 = 2,4 cm

P3P4 = a1a3 – ( G1P’ + 1)

a1a3 = 2,5 cm – ( 0,4 + 0,2) = 2,5 – 0,6 = 2,1 cm

Etapa IV

Transformarea tiparului clasic în model

12

8 8

2

2

10 10

Etapa V

Adaosurile folosite

Adaosurile folosite la proiectarea tiparelor sunt nişte mărimi cifrice care se

introduc în dimensionarea tiparelor atât pe lungime cat şi pe latime.

După funcţia pe care o îndeplinesc, adaosurile pot fi :

Adaosuri de lejeritate   :

Reprezintă o mărime cifrica exprimata în centimetri care se introduce în calculul

lăţimii tiparului.

Adaosul de lejeritate depinde de vârsta purtătorului, destinaţia produsului şi de

linia produsului.

Adaosuri de contracţie   :

Reprezintă mărimea cifrica care se introduce în calculul proiectarea tiparelor pe

lungimea acestora.

Acest adaos are rolul de a compensa contractile care se produc în timpul

prelucrării şi purtării produsului.

Se calculează cu relaţia :

AC=

L – este lungimea produsului

C – coeficient de contracţie care se determină la recepţia

materialelor care se măsoară în procente

Adaosul de corectare sau de modă K   :

Este un coeficient care se aplica pentru corectarea dimensiunilor unui produs în

funcţie de modă.

Valoarea lui poate fi pozitivă sau negativă.

13

Etapa VI

Unelte şi utilaje folosite la confecţionarea produsului

Realizarea operaţiilor ce compun o piesa de îmbrăcăminte necesita o gama variata

de unelte. Felul şi forma uneltelor sunt determinate de natura operaţiilor, astfel ca acestea

sa fie cat mai utile pentru a se obţine o calitate superioara şi o productivitate

corespunzătoare.

Într-un proces de producţie modern, rolul uneltelor de producţie este foarte

important.

În limbaj tehnic, uneltele şi dispozitivele simple, ce uşurează executarea

operaţiilor sunt denumite mica mecanizare.

Unelte pentru măsură şi desen

Panglica sau centimetrul   :

Centimetrul este o lungime de 150 cm şi o latime de 2 cm. Pentru utilizarea

practica panglica- centimetrul are doua fete, cifrele fiind imprimate în ordine crescătoare

pe o parte de la stânga la dreapta şi partea a doua de la dreapta la stânga, de la 1 la 150.

La ambele capete se capsează o tabla protectoare care niciodată nu depăşeşte

primul centimetru.

Echerul   :

Este un instrument clasic pentru desen şi poate avea capetele de diverse mărimi,

de la 20 cm pana la 50 cm.

De obicei ipotenuza este gradata în centimetri şi în milimetri, fiind astfel practica

la stabilirea unor cote în timpul desenului.

El este executat din lemn sau material plastic şi se foloseşte în special pentru

trasarea dreptelor perpendiculare.

Rigla   :

Este tot un instrument clasic pentru desen, care se prezintă în diverse dimensiuni,

fiind executat în special din lemn.

14

Rigla se foloseşte la trasarea liniilor drepte, pentru ca este gradata în centimetri şi

în milimetri, se poate folosi şi la determinarea anumite dimensiuni, în timpul executării

desenului.

Florarul   :

Este un instrument pentru desen care prin construcţia sa cuprinde diverse curburi

convexe şi concave, absolut necesare pentru realizarea unui desen tehnic.

De obicei, florarul este executat din material plastic.

Folosirea lui la tipare sau a unor detalii, asigura ca liniile arcuite sa fie trasate

corect, dând astfel o calitate superioara lucrărilor desenate şi o influenta pozitiva asupra

calităţii intr-un final.

Creta de croitorie   :

Are forma pătrata sau dreptunghiulară.

Însuşirea ei este ca se desenează uşor cu ea pe ţesături, iar urmele lăsate se pot

şterge prin simpla frecare cu o perie.

Creta se fabrica în diverse culori şi în alb, astfel ca pentru orice ţesătura sa se

poată desena cu ea.

Creta de croit se foloseşte la însemnarea conturilor tiparelor pe ţesături, precum şi

la diverse însemnări precum şi la diverse însemnări în timpul efectuării probelor, iar după

proba, la însemnarea retuşurilor de executat.

Unelte pentru tăiat

În condiţiile producţiei după măsura şi comanda individuala croitul şi respectiv

tăiatul ţesăturii se face cu foarfecele de croitorie acţionat manual.

Foarfecele de croitorie se compune din doua părţi care sunt prinse intre ele cu un

bold cu piuliţa.

Fiecare parte din foarfece are o ureche şi o lama.

Urechile foarfecelui sunt diferite în funcţie de mărime şi destinaţie, prin ele

făcându-se acţionarea manuala a lamelor.

Lamele sunt de diferite forme, lungimi, latini şi grosimi, în funcţie de destinaţia

foarfecelui respectiv la tăierea ţesăturilor.

15

Foarfecele destinat pentru tăierea materialelor subţiri are forma mai mica, mai

supla şi ambele urechi egale în care se introduce cate un deget pentru manevrare.

Foarfecele destinat pentru broderie are un format special, ambele lame

terminându-se cu un vârf ascuţit asigurând astfel posibilitatea de a se decupa ţesătura pe

lângă broderia efectuata.

Foarfecele destinat pentru tăiatul ţesăturilor mai groase are format mai mare, cu

lame mai late şi mai groase.

La acest tip de foarfece, urechile sunt de doua feluri :

-cea superioara este rotunde în care se introduce degetul cel mare de la mana.

-cea din partea inferioara este mai mare, de format oval, putându-se introduce în

ea trei degete.

Unelte pentru cusut

În confecţionarea de îmbrăcăminte, una din principalele operaţii o constituie

cusutul propriu-zis.

Operaţiile de cusut se realizează manual şi cu maşina de cusut. În cazul cusutului

manual se întrebuinţează acul de cusut şi degetarul.

Acul de cusut

Este un element perfecţionat cu care se pot realiza cele mai deosebite cusături

manuale.

Acul de cusut se clasifica în trei grupe, după dimensiuni :

-ace scurte

-ace semilungi

-ace lungi

Din familia acelor face parte şi acul cu gămălie.

Acul cu gămălie este realizat din sârmă de oţel, deosebirea faţă de acul de cusut

fiind înlocuirea urechii acului cu o gămălie.

Această schimbare se explică prin aceea că acul cu gămălie este destinat ca un

instrument ajutător costului prin prinderea pieselor pregătite pentru cusut

Degetarul

Este un instrument important în realizarea cusutului manual.

16

Este executat din metal în formă de trunchi de con şi se fabrică în două variante:

-trunchi de con fără fund, acest tip în folosesc în special croitorii, deoarece

obişnuiesc ca acul să fie împins cu latura degetului

-trunchi de con cu fund, acest tip îl folosesc în special croitoresele deoarece

obişnuiesc să îl împingă acul în ţesătură cu această parte, degetul este prevăzut complet

cu lăcaşuri în care se propteşte acul când este împins în ţesătură.

Unelte pentru călcat

Operaţiunile de călcat, denumite presare umidotermică, sunt importante în

confecţionarea unui produs de îmbrăcăminte.

Fierul de călcat

Este unealta cea mai importantă din procesul umidotermic deoarece fără acesta nu

se poate executa fără nici o formă operaţia de călcat.

Fierul de călcat se fabrică în mai multe tipuri în funcţie de natura combustibilului

şi destinaţia lui.

Procesul de producţie în industria confecţiei este dotat cu diferite utilaje atât

pentru coasere cât şi pentru tratamentul umidotermice al materialelor şi semifabricatului.

La tratamentul umidotermic al confecţionării sunt utilizate la utilaje manuale.

Utilaje pentru călcat manual

Mobilierul pentru călcat se folosesc pentru aşezarea materialelor şi produselor în

procesul de călcat şi se compune din;

Mese de călcat care pot fi:

-simple

-cu dispozitiv de aburire

-cu aspirator de abur

Forme de călcat care pot fi:

-perne:

-simple

-cu aspirator de abur

-cu forme portabile (mobile)

Masă simplă de călcat:

17

Este construită din lemn sau metal cu dimensiuni determinate de volumul

produselor şi tehnologia umitermică.

Masa de călcat cu abur:

Se utilizează pentru călcarea produselor plane sau tubulare.

Masa de călcat produse plane este utilizată la operaţiile de netezire, aburire şi

descălcare.

Maşinile folosite la confecţionarea produsului

1 Maşina simplă de cusut:

Maşina simplă de cusut este utilizată pentru executarea cusăturilor tighel, formate

din două fire de aţă, unui la ac şi celălalt la suveică.

Această maşină este acţionată de un motor electric cu putere P de la 0,25 până la

0,4 Kw, asigurând o viteză de coasere de la 2000 până la 6000 împunsături pe minut.

Pentru studiul de faşă se adoptă maşina Metalotehnice clasa C 4310, fiind o

maşină nouă şi modernă cu viitor pentru industria confecţiilor din ţara noastră.

Maşina clasa C4310 funcţionează cu o viteză de până la 5500 împunsături pe

minut, realizând o cusătură din două fire de aţă de tipul 301.

Maşina C4310 funcţionează cu ace tip 135X5, având fineţea de 100 pentru

materialele groase şi 80 pentru materialele subţiri.

Cusăturile realizată are paşii reglabili de la 0 la 4,5 mm pentru materiale groase şi

de la 0 la 3,5 mm pentru materialele subţiri.

Puterea motorului de antrenare este P=0,4 Kw cu o turaţie de 2800 rotaţii/minut.

Gabaritul mesei de lucru este de 562 mm lăţime şi 1100 mm lungime.

Rolul maşini simple în procesul de producţie este de a realiza cusătura tighel,

necesară coaserii la operaţiile de asamblare şi fixarea detaliilor la îmbrăcăminte.

Cusătura tighel este caracterizată prin aspect identic şi dimensiuni egale pe albele

feţe ale materialului cusut.

La cusătura tighel paşii cusăturii de pot depune în serie în paralel sau oblic.

În funcţie de poziţia paşilor, cusătura tighel poate fi:

-tighel simplu

18

-tighel în paralel

-tighel în zigzag

Organele de lucru la maşina de cusut

Organele de lucru ale maşinii de cusut sunt cele care participă direct la formarea

cusăturii.

Aceste organe care în timpul coaserii, vin în contact direct cu firele de aţă cu

materialele cusute, sunt descrise în continuare

Acul: Îndeplineşte rolul de a transporta firul de aţă prin starturile de material şi de

forma ochiului pentru împletire cu firul de la suveică.

Dimensiunile acului diferă în funcţie de fineţea firului de aţă, la fineţea

materialului cusut şi operaţia ce se execută.

În industria confecţiilor din ţara noastră sunt utilizate acele de maşină având

fineţea de la 70 la 150, crescând din 10 în 10 sutimi de mm.

Conducătorul de fir: Are rolul de conduce firul de la ac şi de a-l tensiona după ce

a fost împletit cu firul de la suveică.

Apucătorul: Îndeplineşte funcţia de a prinde bucla formată.

Maşina Triplock

Caracteristicile tehnico-funcţionale

Maşina TriplocK face parte din categoria maşinilor speciale de cusut şi realizează

cusătură de încheiere – surfilare.

Cusătura se realizează cu trei fire de aţă

înfilate astfel: unul la ac şi două la cele două

apucătoare. Acţionarea maşinii se face de la un

motor electric cu puterea de 0,25 KW şi turaţia n =

3000 rot/min, viteza de coasere fiind între 4000 -

4500 impulsuri pe minut.

Maşina poate avea unul sau două ace şi

poate funcţiona cu 2,3,4 sau 5 fire de aţă. Această

maşină funcţionează cu două apucătoare:

19

- superior aflat în partea dreaptă

- inferior aflat în partea stângă

Descrierea maşinii TriplocK

Se compune din două părţi principale: masa şi corpul maşinii.

Organele de lucru ale maşinii triploc sunt:

Acul: transportă firul prin material şi formează bucle pentru împletire. Acele

utilizate sunt de tipul 1886 – 27 x 32,5 având fineţea de 70 – 80 – 90 în funcţie de

materialele prelucrate.

Apucătorul inferior : este montat în partea stângă sub placa acului în vederea

formării punctului de legătură a cusăturii.

Apucătorul superior: este organul care conduce al doilea fir şi-l depune în faţa

acului.

Placa acului: fiind organul care fixează materialul de cusut.

Transportorul: care este format din: transportorul principal şi transportorul

secundar

Transportorul principal e montat în faţă, iar cel secundar este montat în spate.

Picioruşul: este organul de lucru care are rolul de a presa materialul de cusut pe

transportor.

Cuţitele: sunt organele de lucru care au rolul să taie marginea materialului

înaintea coaserii.

Formarea cusăturii triplock este destinată în special operaţiilor de surfilare sau

încheiat surfilat.

Pasul cusăturii este reglabil cu lungimea de 1,2 – 3,5 mm iar înălţimea de 2,5 – 6

mm cele trei fire de aţă se înfileză astfel:

-firul de coasere este înfilat la ac şi trece prin straturile de material îmbinând

detaliile.

-un al doilea fir este condus la apucătorul inferior care e montat în stânga acului

având rolul de festonare a marginilor.

-al treilea fir este condus la apucătoerul superior care se află în dreapta acului şi

are rolul de legătură a firului de la ac şi de la apucătorul inferior.

20

Deservirea maşinii se face de către un singur muncitor, care trebuie să respecte

toate regurile de pregătire pentru lucru:

- înfilarea aţei

- reglarea cusăturii

- coaserea şi încheierea lucrării

Coaserea propiu–zisă se face după ce cusătura este reglată, prin acţionarea pedalei

care ridică picioruşul pentru a introduce materialul sub picioruş.

Curăţirea maşinii se face zilnic de deşeuri textile.

Normele de întreţinere a maşinii prevăd următoarele lucrări:

- curăţire

- ungere

- intervenţii accidentale

21

Etapa a VII-a

Pregătirea materialelor pentru croit

Procesul de producţie în industria confecţiilor se desfăşoară pe faze de fabricaţie

în care sunt grupate operaţii şi lucrări specifice fiecărei etape de lucru.

Una din aceste faze ale fabricaţiei îmbrăcămintei este pregătirea materialelor

pentru croit.

În cadrul acestei faze se execută lucrări pregătitoare croirii care cuprind operaţii în

funcţie de materialele ce se prelucrează.

Ca operaţii principale ale acestei faze de fabricaţie deosebim: decatarea

ţesăturilor, călcarea materialelor textile, controlul şi sortarea materialelor, şablonarea şi

calculul loturilor.

Decatarea şi călcarea materialelor textile:

Operaţiile de călcare şi decatare se aplică la începutul pregătirii pentru croit,

având ca scop să asigure materialelor textile un aspect plăcut privind netezirea, luciul,

uniformitatea şi reducerea contracţiei.

În ordine tehnologică este necesară asigurarea stabilităţii dimensionale a

materialelor.

Ceea ce se obţine prin decatarea şi apoi definirea aspectului care se stabileşte prin

călcare.

Decatarea materialelor

Decatarea este operaţia de eliminare a luciului şi reducerea contracţiei din

ţesuturi.

Această operaţie se efectuează prin umezirea ţesăturilor şi uscarea lor în scopul

fixării la dimensiunile normale.

Decatarea poate fi realizată manual cu maşina de călcat, sau mecanizat cu ajutorul

maşinilor de decatat.

În producţia industrială decatarea se realizează în cadrul ţesăturilor sau poate fi

efectuată în întreprinderile de confecţii la pregătirea materialelor pentru croit.

Decatarea manuală constă în aburirea materialelor tip lână şi apoi uscarea acestora

prin călcare fără a fi tensionate.

22

Operaţia se desfăşoară pe o masă de călcat unde ţesătura sau tricotul se aşează

lejer( fără a fi tensionată) şi apoi se calcă cu o pânză umezită şi bine stoarsă.

Reducerea la ţesături tip bumbac se face prin punerea acestora în apă timp de 6 - 8

ore după care se pun la uscat şi se calcă pe direcţie diagonală firului din ţesătură.

Pentru decatare se folosesc diferite maşini în funcţie de compoziţia şi natura

ţesăturilor.

Maşinile pentru decatare sunt: maşina de decatat cu bandă, maşina de decatat pe

secţiuni de lucru

Călcarea materialelor textile

Călcarea materialelor este procesul umidotermic care se aplică materialelor textile

în scopul netezirii şi imprimării unui aspect mai plăcut prin aplatizare şi eliminarea

denivelării formate în masa materialelor.

23

Etapa a VIII-a

Încadrarea şabloanelor pe material

Şablonarea materialelor

Şablonarea este operaţia de conturare a şabloanelor pe suprafaţa materialelor de

croit.

Această operaţie cuprinde lucrări de aşezare a şabloanelor şi apoi trasarea

croitului pe material.

Pentru executarea operaţiei de şablonare se folosesc diferite procedee, cum ar fi:

şablonare prin conturare cu cretă sau creion, şablonare cu trafarete, şablonare

(încadrare) cu calculator

Indiferent de procesul folosit, la efectuarea acestei operaţii trebuie ţinut seama de

următoarele condiţii tehnice:

-aşezarea şabloanelor pe material se va face prin respectarea firului de urzeală, din

material cu firul indicat pe şablon

-aşezarea şabloanelor pe material se va face conform indicaţiilor marcate pe

şabloane

-respectarea flauşului şi a desenului din material la toate piesele componente

-aşezarea şi combinarea şabloanelor pe material se va face avându-se în vedere ca

suprafaţa materialului să fie cât mai raţională

Şablonarea prin conturare

Se va face prin amplasarea şabloanelor pe material şi apoi trasarea conturului

acestora cu cretă sau creion special.

Şabloanele se pot aplica pe materialul dublu sau pe materialul desfăcut.

Materialul şablonat pe desfăcut este utilizat mai raţional decât cel pe dublu prin

faptul că marginea desfăcută are mai multe posibilităţi de încadrare a şabloanelor.

După numărul completelor de şabloane folosite pentru un şpan şablonările pot fi

simple sau combinate.

Şablonările simple

Cuprind completul de şabloane pentru un produs şi pot fi aplicate atât pe

materialul dublu cât şi pe materialul desfăcut.

24

Şablonările combinate

Cuprind două sau mai multe complete de şabloane.

Şablonarea cu trafarete

Are un randament ridicat, dar confecţionarea traforetelor este destul de

costisitoare. Pentru aplicarea acestui procedeu se formează şpanul de material peste care

se aşază trafaretul de conturat( marcat) pe suprafaţa materialului.

Conturarea trafaretului pe margine se face cu praf de talc sau praf de cretă,

folosindu-se u burete sau un tampon.

Şablonarea prin calculator

Este operaţia modernă care se aplică numai la întreprinderile dotate cu calculator.

Operaţia se desfăşoară la o masă de lucru dotată cu calculator unde se stabilesc

încadrarea şabloanelor şi consumul stabilit pentru fiecare încadrare.

După o încadrare se face transpunerea la scara 1: 1 pe hârtie urmând ca acesta să

fie folosită ca şablon de croire.

25

Etapa a IX a

Procesul tehnologic de confecţionare a produsului

Procesul confecţionării produselor vestimentare parcurge două etape principale:

- prelucrarea detaliilor

- asamblarea detaliilor

Operaţiile componente ale acestor etape sunt:

- operaţii de îmbinare şi fixare a detaliilor,

- operaţii de formare,

- operaţii de presare,

- operaţii de subţiere,

- operaţii de întindere,

- operaţii de aburire,

- operaţii de netezire etc.

Detaliile principale: faţa şi spatele

Detaliile secundare: bretele, accesorii

Controlarea tuturor detaliilor după croire.

Îndepărtarea tuturor defectelor (când e cazul) în procesul croirii.

Surfilarea detaliilor faţa şi spatele, părţile laterale.

Finisarea decolteului cu o bentiţă ornamentală.

Executarea penselor în faţă şi în spate.

Închei părţile laterale şi descalc.

Finisarea prin cusătură ascunsă a aplicarea bentiţelor.

Se realizează detaliile secundare bentiţele.

Prinderea bentiţelor partea superioară şi cusătura ascunsă.

Finisarea parţii inferioare şi a şliţului (drept).

26

Etapa a X a

Finisarea produsului

Călcarea materialelor e procesul umidotermic care se aplică materialelor textile în

scopul netezirii şi imprimării unui aspect mai plăcut prin aplatizarea şi eliminarea

denivelări formate în masa materialelor.

Procesul umidotermic

Procesul umidotermic consumă între 10 – 30 % din totalul timpului destinat

confecţionării unui produs.

Îmbrăcămintea confecţionată din materiale textilă tip lână necesită o tratare

umidotermică mai intensă, iar îmbrăcămintea din materiale tip bumbac necesită trecerea

mai uşoară.

Materialele din fire sintetice faţă de cele din lână şi bumbac necesită o călcare

uşoară la temperaturi şi presiuni reduse.

Operaţiile tratamentului umidotermic

Procesul umidotermic cuprinde următoarele operaţii:

netezirea, descălcarea cusăturilor, presarea, modelarea, aburirea sau decatarea.

Netezirea Se aplică atât la materiile prime şi semifabricatelor cât şi la produsele

finite.

Descălcarea cusăturilor: Are ca scop fixarea prin călcare şi rezerve, cusătura se

descalcă cu maşina manual direct pe faţa întăriturii a produsului.

Presarea produsului Operaţia de presare se aplică la detaliile de îmbrăcăminte.

Această operaţie se face la presarea gulerelor, reverelor, buzunarelor şi a

mânecilor.

Modelarea

Este operaţia de tratament umidotermic care produsele şi detaliile de

îmbrăcăminte se modelează prin călcare.

Aburirea Constă în umezire, de călcare a detaliilor produsului de confecţionare.

Aburirea se aplică la îmbrăcăminte în faza finală cu scopul de a definitiva forma

şi aspectul final al produselor. Operaţia de aburire se efectuează cu maşina de călcat

manual sau cu presa de călcat.

27

Etapa a XI - a

Norme generale de protecţia muncii şi P.S.I.

Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionale având drept

scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea

vieţii şi integrităţii corporale şi societăţii salariaţilor şi altor persoane participante la locul

de muncă.

Normele de protecţia muncii se aplică cursanţilor, salariaţilor, persoanelor

angajate cu convenţie civilă precum şi elevilor, studenţilor în perioada efectuării

protecţiei profesionale.

Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijlocul cu care este dotat fiecare

participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva facturilor de risc.

Înainte de începerea lucrului operatorul, cursantul va verifica dacă utilajele sau

maşinile se găsesc în stare perfectă de funcţionare.

Prin accidentul de muncă se înţelege vătămare violentă a organismului precum şi

intoxicaţia acută şi profesională care are loc în timpul procesului de muncă sau

îndatoririlor de serviciu indiferent de natura juridică a contractului la baza căruia se

desfăşoară activitatea şi care provoacă capacitatea temporară pentru lucru cel puţin trei

zile, invaliditate sau deces.

Nu se consideră accident de muncă, accidentul unei acţiuni neglijente.

Accidentul de muncă se poate clasifica în raport cu urmările produse şi numărul

persoanelor accidentate:

A/Accidente – invaliditate de muncă de cel puţin trei zile.

B/Accidente – care produc invaliditate.

C/Accidente – mortale

D/Accidente – colective când sunt accidente de cel puţin trei persoane în acelaşi

timp şi din aceeaşi cauză.

Incapacitatea temporară de muncă

Aceasta e o concesivă mai puţin gravă a unui accident de muncă şi constituie

incapacitate temporară a victimei care se face medical şi se atestă printr-un certificat.

Invaliditatea

28

Ca urmare a unui accident de muncă constă într-o infinitate ca urmare a unui

accident care poate fi permanentă şi poate duce la pierderea totală sau parţială a

capacităţii de muncă.

În funcţie de afectarea capacităţii există următoarele grade de invaliditate:

Gradul 1: persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă.

Gradul 2: persoana afectată şi-a pierdut parţial sau total capacitatea de muncă.

Gradul 3: când persoana afectată şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă dar îşi

poate continua activitatea la acelaşi loc de muncă însă în condiţiile unui program redus.

Clasificarea accidentelor de muncă

A/ După numărul accidentate pot fi:

individual – când este afectată o singură persoană

colectiv – când sunt afectate cel puţin trei persoane

B/ După urmările asupra victimei accidentele pot fi:

accidente care produc invaliditatea

mortal

C/ După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea:

accidente mecanice la maşina de cusut

accidente electrice la maşina de cusut

accidente chimice

accidente termice

accidente de iradiere

1 Cauze tehnice

Starea necorespunzătoare a maşini şi instalaţiilor electrice dar şi a sculelor.

lipsa dispozitivelor de protecţie

defecte de structură sau lipsuri constructive

2 Cauze organizatorice

Organizarea necorespunzătoare a locului de muncă, aici intră:

accidente mecanice care se produc în urma unor accidente

uneltele şi agregatele utilizate în procesul de producţie

Accidente termice

29

Aceste se datorează acţiunii vătămătoare a temperaturii ridicate sau a temperaturi

mai scăzute a organismului uman.

Principalele accidente termice sunt:

- arsurile

- şocuri termice

Arsurile: Leziuni locale ale ţesuturilor produse prin acţiunea unei temperaturi

ridicate în următoarele condiţii prin contact direct cu pielea.

Accidente electrice:

Acestea se produc prin acţiunea violentă a curentului electric asupra omului se

împart în :

- Electrocutări (şocuri electrice)

- Accidente provocate de trecerea prin corpul omenesc a unui curent electric.

Arsura electrică este un traumatism produs de acţiunea curentului electric.

Măsuri P.S.I.

Incendiul este fenomenul de ardere a materialelor combustibile prin care se

produc pierderi de bunuri materiale şi uneori de vieţi omeneşti.

Arderea: este o reacţie chimică prin care se combină o substanţă combustibilă cu

oxigenul, cu degajare de căldură şi lumină.

Pentru combaterea incendiilor pot fi utilizate diferite mijloace, dar cele mai

importante sunt:

nisipul: poate fi utilizat în combaterea incendiilor în care ard materialele

lemnoase, chimice, electrice şi textile.

Apa: este un mijloc principal de combatere a focului care poate fi utilizat prin

diferite forme:

- jet: când ard materiale solide de natură lemnoasă

- ploaie: când ard materiale fibroase(textile) păioase

- pulverizată: când ard materiale combustibile, solide şi lichide

- abur: când ard materialele uscate şi gazoase, iar arderea se produce în mediul

închis.

30

substanţe chimice: reprezintă un mijloc important pentru combaterea focului în

care ard substanţe chimice şi electrice

Spuma mecanică: este o substanţă chimică care se produce prin amestec cu

emulsie. Amestecul se realizează cu o instalaţie specială acţionată mecanic

Bioxidul de carbon: este un gaz incolor care prin presiune trece in stare lichidă

fiind rău conductor de electricitate. Este utilizat la combaterea incendiilor electrice.

31

Etapa XII

Reclama produsului

În comercializarea oricărui produs reclama are un rol deosebit.

Un posibil afiş de reclamă:

Bibliografie

32

Rafinament şi Eleganţă

Model de afiş

BIBLIOGRAFIE

Ing. Virginia Merticaru

Prof. Ing. Daniela Giurgiu

Materii prime textile

Editura Economică Post Universitară

Gheorghe Ciontea Utilajul şi tehnologia meseriei Confecţioner

îmbrăcăminte din ţesături şi tricoturi

Editura Didactică şi Pedagogică

Bucureşti 2002

Simona Moisiu

Gabriela Neagu

Lucia Ciubotariu

Utilaje şi tehnologie de profil

Editura Economică Preuniversitaria

Bucureşti 2002

Constantin Preda

Cristian Preda

Metodologii şi aparate pentru controlul calităţii

materialelor textile destinate confecţionării

produselor de îmbrăcăminte

Editura Bid

Iaşi 1995

C. Stancu

M. Lucaci

I. Costache

A. Adler

Tehnologia confecţiilor din ţesături şi tricouri

Editura Didactică şi Pedagogică

Bucureşti 1971

Eugenia Creangă Croitoria de la clasic la modern

Utilajul şi tehnologia confecţiilor textile Editura

Didactică şi Pedagogică

Bucureşti 1989

Studiul materialelor din industria uşoară

Editura Didactică şi Pedagogică

Bucureşti

Manualul croitorului

Editura Didactică şi Pedagogică R.A.

Bucureşti 1995

33