46505690-referat-raspunderea-juridica

8/3/2019 46505690-referat-raspunderea-juridica

http://slidepdf.com/reader/full/46505690-referat-raspunderea-juridica 1/14

CUPRINS

Cap 1 Introducere

Cap 2 Aspecte teoretice

Cap 2.1 Raspunderea juridica parte integranta a raspunderii sociale

Cap 2.2 Tipuri de raspundere juridica

Cap. 2.2.1 Răspunderea penală

Cap. 2.2.2 Răspunderea civila

Cap. 2.2.3 Răspunderea contravenţională ( administrativa )

Cap. 2.2.4 Răspunderea materială

Cap. 2.2.5 Răspunderea disciplinară

Cap 3 Studiu de caz – Raspunderea juridica a medicului

Cap. 3.5.1 Raspunderea civila a medicului

Cap. 3.5.2 Raspunderea Disciplinara a mediculuiCap. 3.5.3 Răspunderea civilă a medicului

Cap. 3.5.4 Raspunderea penala a medicului

Cap 4 Concluzii

Cap 5 Bibliografie



Cap 1 Introducere

Dreptul ca fenomen social are finalităţi complexe privind asigurarea coerenţei,funcţionalităţii şi autoreglării sistemului social, soluţionarea conflictelor relaţiilor interumane; precum si apărarea şi promovarea valorilor sociale, a drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale omului.

Pe masura ce societate a evoluat, Drepturile Omului au capatat o importanta primordiala in viata sociala, si totodata a devenit imperios necesara protectia atat a bunului public cat si a celui privat, astfel incat apariti normelor juridice scrise nu areprezentat decat un pas firesc spre evolutie si civilizatie.

Cap 2 Aspecte teoretice

Cap 2.1 Conduitele licite si conduitele ilicite

Normele juridice sunt norme cu caracter imperativ, fiindca preuspun o conduita cese vrea nepartinitoare, dar care este impusa de legiutor, şi au ca scop să orienteze, săstimuleze şi să determine comportamentele umane, aplicarea lor fiind la nevoie asigurată

prin forţa de constrângere a statului. Nu orice conduită umană are relevanţă din punct de vedere juridic, ci numai acele

comportamente care cad sub incidenţa normelor juridice. Sub aspect juridic se distingdouă categorii de conduite umane:1

Conduite licite sau legale – care sunt conforme normelor juridice. Conduita licităeste exprimată prin anumite acţiuni sau prin abţinerea de a săvârşi anumite acţiuni, carese încadrează în limitele drepturilor şi obligaţiilor prescrise prin normele juridice. O

particularitate legată de încadrarea conduitelor licite este aceea că nu interesează

motivele, care pot avea multiple de cauze, pornind de la convingere şi sfârşind cu teamade pedeapsă, care determină subiectul de drept la un atare comportament. Ca urmare,conduita licită este dată de acţiunile sau inacţiunile conforme sau chiar determinate denormele juridice;

1 Ioan Ceterchi, Ion Craiovan Introducere in Teoria Generala a Dreptului, Editura All Beck 1998

2



O conduita umana licita este cea asteptata, reprezinta de fapt un ideal, este scopul pentru care se impun la nivel de legiutor a normelor juridice. Este un exemplu, totodata,si reprezinta de multe ori baza de pornire pentru a evalua si re-evalua normele juridice.

Conduite ilicite sau ilegale sunt cele care contravin normelor juridice. Conduitailicită constă dintr-o acţiune sau inacţiune contrară prevederilor normelor juridice,săvârşite de o persoană care are capacitatea de a răspunde pentru faptele sale. În

principiu, încălcarea prevederilor normelor juridice atrage răspunderea juridică a persoanei vinovate.

Este important de mentionat faptul ca numai comportamentul conştient,responsabil are relevanţă juridică. Spre exemplu, comportamentul unui alienat mintal nu

poate fi calificat ca fiind licit sau ilicit, deoarece acest comportament nu este rezultatulunei deliberări conştiente şi ca atare, alienatul mintal nu poate avea răspunderea juridică a

faptelor sale. Cu alte cuvinte, pentru a putea fi facut responsabil de conduita ilicita, o persoana trebuie sa fie in deplina capacitate de exercitiu, sa poata sa raspunda pentrufaptele sale din punct de vedere al discernamantului.

Cap 2.2 Tipuri de raspundere juridica

Răspunderea juridică constă într-un raport instituit de norma juridică, întreautorul încălcării normelor juridice şi stat, reprezentat prin agenţii unei autorităţi, care potfi instanţele de judecată, funcţionarii de stat sau alţi agenţi ai puterii publice.

Conţinutul raportului juridic este complex, dar în esenţă este format din:2

- dreptul statului, ca reprezentant al societăţii de a aplica sancţiunile prevăzute denormele juridice persoanelor care încalcă prevederile legale şi- obligaţia persoanelor de a se supune sancţiunilor legale, pentru restabilirea ordinii dedrept.

Raspunderea juridica a unei persoane intervine daca sunt indeplinite cumulativurmatoarele conditii:• exista o fapta ilicita;

• exista un prejudiciu;• exista legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;• fapta ilicita este comisa cu vinovatie.

Fapta ilicita consta intr-un act de conduita prin savarsirea caruia se incalcaregulile de comportament in societate.

2 Ioan Ceterchi, Ion Craiovan Introducere in Teoria Generala a Dreptului, Editura All Beck 1998

3



Prejudiciul, ca element al raspunderii juridice, consta in consecintele negative patrimoniale si morale suferite de catre o persoana ca urmare a faptei ilicite savirsite decatre o alta persoana. Prejudiciul trebuie sa fie cert, direct si sa rezulte din atingereaadusa unui drept (vatamarea sanatatii unei persoane) sau unui interes legitim.

Raportul de cauzalitate este definit ca fiind acea relatie in virtutea careia unfenomen determina aparitia, modificarea sau disparitia altui fenomen; autorul fapteiilicite raspunde numai daca se stabileste ca intre conduita sa, desfasurata in planulrelatiilor sociale si consecintele aparute in acelasi plan exista o relatie de la cauza la efect.

Raspunderea juridica se particularizeaza prin formele pe care le generaza, situatiein care forma ilicita poate imbraca forma infractiunii, forma contraventiei, forma abateriiadministrative, forma abaterii disciplinare sau forma ilicitului civil.

Exista asadar mai multe forme ale răspunderii juridice, iar in domeniul fiecăreiramuri de drept s-au conturat forme specifice ale răspunderii juridice:

Cap. 2.2.1 Răspunderea penală – se înscrie în sfera răspunderii infracţionale pentruîncălcarea normelor de drept. Pentru a constitui infracţiune, abaterea trebuie:- să aibă un pericol social ridicat;- să reprezinte o serioasă ameninţare a intereselor societăţii.

Diferenţa principală între infracţiune şi contravenţie constă în periculozitateasocială a încălcării normelor de drept.

Raspunderea penala poate fi angajata doar prin fapte ilicite declarate prin legeinfractiuni, adica fapte care prezinta o anumita doza de pericol social. Temeiul obiectiv alraspunderii juridice penale este conduita ilicita definita prin lege ca infractiune.Raspunderea penala se întemeiaza totdeauna pe vinovatia autorului faptei ilicite, ceea ceînseamna ca are un caracter subiectiv. In consecinta, nu este suficient sa se fi produs ofapta în mod obiectiv, ci fapta trebuie sa fi fost savârsita cu vinovatie, iar vinovatiaconstituie criteriul principal de stabilire si individualizare a pedepsei.

Raspunderea penala este personala si limitata în sensul ca vizeaza numai persoanaautorului infractiunii si se refera în exclusivitate la fapta comisa. Numai autorulinfractiunii va putea fi obligat sa suporte pedeapsa si sa o execute, legea neadmitând

substituirea celui condamnat în executarea pedepsei cu o alta persoana. De aceea moarteainculpatului împiedica continuarea procesului penal si moartea condamnatului întrerupeexecutarea pedepsei.

In cazul raspunderii penale fiinteaza prezumtia de nevinovatie a inculpatului ca prezumtie relativa care poate fi rasturnata de catre acuzare prin proba contrara.

Codul penal roman, in partea generala, prevede trei categorii de sanctiuni de drept penal:

4



• pedeapsa. Legea penala prevede urmatoarele categorii de pedepse: principale -detentiunea pe viata, inchisoarea si amenda, complementare interzicerea unor drepturi dela 1 la 10 ani si degradarea militara si accesorii care constau in interzicerea tuturor drepturilor care fac obiectul pedepsei complementare.• masurile educative. Aceasta sanctiune se aplica minorului care a savarsit o infractiune;• masurile de siguranta. Aceste sanctiuni au drept scop inlaturarea unei stari de pericol si

preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de lege.Punerea in executare a acestor sanctiuni este reglementata in Codul de Procedura penala.

Cap. 2.2.2 Răspunderea civila – clasificată în dreptul civil în:

- răspunderea civilă delictuală . Acest tip de răspundere are drept conţinut obligaţia civilă

de reparare a prejudiciului cauzat de o faptă ilicită. Ea afirmă o sancţiune de drept civil prin obligaţia de reparare a prejudiciului produs prin fapta ilicită, fără a dicta în acelaşitimp şi o pedeapsă. Spre exemplu, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii poate să constituieîn acelaşi timp şi o infracţiune, fără ca asocierea celor două sancţiuni să ducă la pierdereaindividualităţii lor sau la modificarea naturii juridice a fiecăreia dintre sancţiunileaplicabile. Conform Codului civil, răspunderea civilă delictuală poate fi stabilită pentru:→ fapta proprie (art. 998-999 – din care rezulta ca greseala sau culpa pot imbraca formadolului, intentiei directe, imprudentei, neglijentei )→ fapta altei persoane (art. 1000 alin.2, 3, 4);

→ lucruri, edificii şi animale (art. 1000 alin.1, art. 1001, art. 1002);

3

- răspunderea civilă contractuală . Faţă de răspunderea civilă delictuală are un caracter special, derogator. Spre deosebire de răspunderea civilă delictuală în care obligaţiaîncălcată este o obligaţie legală cu caracter general, care revine tuturor (de a nu vătămadrepturile altuia prin fapte ilicite), în cazul răspunderii civile contractuale, obligaţiaîncălcată este o obligaţie concretă, stabilită printr-un contract preexistent, valabil, încheiatîntre păgubit şi cel care a încălcat obligaţiile contractuale.Ambele forme de răspundere civilă sunt fundamentate pe principiul reparării unui

prejudiciu patrimonial produs prin fapta ilicită a unei persoane.4

Cap. 2.2.3 Răspunderea contravenţională ( administrativa ) este atrasă în cazulcomiterii unei contravenţii.

3 Carmen Marinela Popa – Elemente de teoria generala a dreptului, Editura Universitatii “Lucian Blaga” Sibiu 20094 Dr. Ernest Lupan Drept Civil – Persoana Fizica, Editura Luminalex 1999

5



Contraventia este fapta savârsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mairedus decât infractiunea, si este prevazuta si sanctionata de lege.

Regimul juridic al contravenţiilor este legat şi de activitatea organelor dinadministraţia publică, deoarece organizarea impunerii şi impunerea legilor şi a altor actenormative necesită şi existenţa unor sancţiuni pe care le pot institui şi aplica acesteorgane din administraţia publică în activitatea lor executivă. Răspundereacontravenţională nu trebuie confundată cu răspunderea administrativă, deoarecesancţiunile contravenţionale se aplică atât de către organele administraţiei publice, cât şide către organele judecătoreşti.

Subiectul raspunderii administrative este, în principal, numai persoana fizica sinumai atunci când legea prevede, sanctiunea contraventionala putând fi aplicabila si

persoanelor juridice. Pentru aceeasi contraventie legea nu admite aplicarea cumulativa adoua sanctiuni administrative, de exemplu avertisment si amenda. Se admite aplicarea

cumulativa a amenzii cu confiscarea, atunci când legea prevede masura suplimentara aconfiscarii. Când o persoana savârseste mai multe contraventii, pedeapsa ce i se aplica sestabileste în conformitate cu sistemul cumulului aritmetic, dupa cel al absorbtiei legale,astfel ca amenzile se vor cumula pentru fiecare contraventie în parte, fara ca acesteaîmpreuna, sa depaseasca dublul maximului amenzii prevazute pentru contraventia ceamai grava.5

Avertismentul, amenda contraventionala si obligarea la prestarea unei activitati infolosul comunitatii se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica ori juridica.Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra

pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiilelegale.Amenda contraventionala consta intr-o suma de bani pe care contravenientul

trebuie sa o achite, cand savarseste o contraventie cu un grad mai mare de pericol social.In mod obisnuit, actele normative prevad limite minime si maxime ale amenzilor

care pot fi aplicate in situatia in care se aplica aceasta sanctiune.Impotriva procesului verbal prin care se constata si se aplica o sanctiune

contraventionala, contravenientul are posibilitatea de a formula plangere, in termen de 15zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.

Plangerea, insotita de copia procesului verbal de constatare a contraventiei, se

depune la organul din care face parte agentul constatator, care este obligat sa o primesca,sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens si sa o inainteze judecatoriei in a careiraza teritoriala a fost savarsita contraventia.

5 Ioan Santai – Tratat de Drept Administrativ , Editura All Beck

6



Cap 2.2.4 Răspunderea materială – constă în obligaţia oricărui salariat de a repara, înlimitele prevăzute de lege, prejudiciul pe care l-a cauzat unităţii din vina sa şi în legăturăcu munca sa. Răspunderea materială este o instituţie proprie dreptului muncii.

In dreptul muncii, raspunderea angajatilor poate fi raspundere materiala atuncicând angajatul, din vina si în legatura cu munca sa cauzeaza pagube unitatii la care esteangajat, si raspundere disciplinara atunci când angajatul, prin fapta sa ilicita contravinenormelor de disciplina muncii în unitate, savârsind abateri disciplinare. Prin contractul demunca nu se poate stipula vreo clauza prin care s-ar mari sau micsora raspunderea pestesau sub limitele prevazute de lege.

Cap 2.2.5 Răspunderea disciplinară – constă într-un ansamblu de norme legale, care privesc sancţionarea faptelor de încălcare cu vinovăţie de către orice persoană încadrată,indiferent de funcţie sau locul pe care îl ocupă, a obligaţiilor asumate prin contractul demuncă. Aceste fapte constituie abateri disciplinare şi pot atrage sancţiuni cum sunt:

mustrarea, avertismentul, reducerea salariului, desfacerea contractului de muncă.Asadar raspunderea disciplinara intervine în legatura cu executarea contractului de

munca. Pentru antrenarea raspunderii disciplinare nu este necesara producerea unui prejudiciu material ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare savârsite deangajat, ci este suficient ca abaterea sa se fi produs ca fapta concreta ce consta înîncalcarea cu vinovatie a obligatiilor de munca sau a normelor de comportare.Realibitarea disciplinara poate interveni în cazul în care cel ce a savârsit abaterea dadovezi temeinice de îndreptare si nu a savârsit alta abatere într-un anume interval detimp.

Exista astfel reglementari in materie de raspundere juridica ce acopera toateramurile de interes ale societatii. Toate aceste norme juridice au ca si scop orientareafaptelor ilicite inspre fapte licite, desi este recunoscut deja in istorie faptul ca nu exista

popoare fara abateri, asa cum nici aceste norme juridice u au putut sa ajunga in formaactuala, si sa evlueze mai departe, fara existenta faptelor ilicite.

Modelul american de justitie este, din acest punct de vedere, unul extrem deeficient – atata timp cat utilizeaza faptele ilicite soldate cu o sentinta judecatoreasca,drept argument si sursa de netagaduit pentru analiza si judecarea unei fapte ilicitesimilare petrecute ulterior. In modelul european de justitie exista de asemenea principiulin baza caruia normele juridice reprezinta consecinta adaptarii in fapt a experientei

acumulate in urma analizarii faptelor ilicite, cu alte cuvinte evolutia este asigurata cucertitudine din procesul de auto-invatare si auto-analiza a propriului sistem de justitie.

Cap 3 Studiu de caz – Raspunderea juridica a medicului

Dat fiindca teoria isi regaseste cel mai bine reprezentarea in practica, in cele ceurmeaza s-a realizat un studiu de caz in domeniul raspunderii juridice a medicului, pentru

7



a evidentia caracteristicile raspunderii juridice din prisma concreta a legii si a actiunilor medicale.

Principala raspundere a medicului este de a obţine cele mai bune rezultate pentrusănătatea pacientului, neîndeplinirea obligaţiilor profesionale, greşita lor punere în

practică sau nerespectarea dispoziţiilor legale, a regulamentelor şi instrucţiunilor specifice profesiei, angajează răspunderea juridică a medicului care încalcă aceste normelegale sau profesionale. În funcţie de tipul de norme încălcat, precum şi de consecinţelece derivă de aici (dacă prin activitatea sa, medicul aduce atingere sănătăţii bolnavului),răspunderea poate fi penală, administrativă şi/sau disciplinară.Raspunderea civila a medicului:

Cap. 3.5.1 Raspunderea civila a medicului

Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice care consta intr-un raport deobligatii in temeiul caruia o persoana este indatorata sa repare prejudiciul cauzat altuia

prin fapta sa ori, in cazurile prevazute de lege, prejudiciul pentru care este raspunzatoare.Temeiul juridic al raspunderii civile il constiuie prevederile inserate in art. 998-999 Codcivil, potrivit carora, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga peacela din a carui greseala s-a cauzat, a-l repara. Aceasta forma de raspundere juridicaintervine in situatia in care medicul comite o fapta ilicita, care are legatura cu exercitarea

profesiei.

Pornind de la formele raspunderii civile: delictuala sau contractuala, in literatura juridica, s-a apreciat ca raspunderea medicului are un caracter delictual si nu un caracter contractual, deoarece viata, sanatatea, integritatea fizica sau psihica nu pot face obiectulvreunei conventii iar in cazul raspunderii contractuale, prejudiciul pe care il cauzeazamedicul reprezinta o consecinta a executarii necorespunzatoare a obligatiei ce-i reveneadin contractul incheiat cu bolnavul.

Astfel, victima faptei ilicite comisa de medic, care solicita angajarea raspunderiicivile a acestuia, trebuie sa faca dovada indeplinirii celor patru conditii ale raspunderii

civile delictuale.

Fapta ilicita care, prin ea insasi, evoca ideea de comportare nepermisa, neingaduitasi care deroga de la normele de conduita statuate in actele normative specifice exercitarii

profesiunii de medic, atingerile si incalcarile drepturilor personale si raportul decauzalitate intre fapta ilicita si aceste incalcari pot fi dovedite prin orice mijloace de

proba reglementate de lege.

8



In condiitiile in care raspunderea civila reclama in afara de prejudiciu si de raportde cauzalitate o fapta umana pagubitoare, care, in principiu, trebuie sa fie ilicita sisavarsita cu greseala, persoana care solicita pretentiile civile trebuie sa probeze si culpamedicului.

Din analiza textelor art. 998-999 Cod civil, rezulta ca greseala sau culpa pot imbracaforma dolului, intentiei directe, imprudentei, neglijentei.

Imprudenta sau neglijenta medicului duc, de cele mai multe ori, la angajarearaspunderii civile delictuale, constituind cauzele cele mai frecvente ale greselilor medicale. Personalul medical raspunde civil pentru:

• prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostintemedicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul

procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament.• pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor privind

confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistenteimedicale.

• prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitelecompetentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal

medical ce are competenta necesara.

Cap. 3.5.2 Raspunderea Disciplinara a medicului:

Răspunderea disciplinară constituie o formă specifică de răspundere juridică ceintervine atunci când se comite o abatere disciplinară, încălcându-se normeledeontologice, regulamentele sau chiar normele de comportare.

În cazul medicilor, în Titlul XII Secţiunea a 6-a din Legea nr. 95/2006 se precizează că acesta răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală şi a regulilor de bună practică profesională a Statutului Colegiului Medicilor din România, precum şi pentru orice faptesăvârşite în legătură cu profesia. De exemplu, o situaţie în care medicul poate răspundedisciplinar este destăinuirea secretului profesional.

Plângerea împotriva medicului se depune la colegiul al cărui membru este medicul.Biroul Consiliului dispune trimiterea dosarului disciplinar la comisia de disciplină., careîn urma analizării plângerii, poate aplica una din următoarele sancţiuni disciplinare:

9



- Mustrare- Avertisment- Vot de blam- Amenda de la Amenda de la 100 lei la 1500 lei;- Interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi medicale pe o perioadă de la

o lună la un an;- Retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România

În cazul amenzii, plata acesteia se va face în termen de 30 de zile de la rămânereadefinitivă a hotărârii disciplinare. Neplata acesteia atrage suspendarea de drept dinexerciţiul profesiei până la plata achitarea sumei.

Deciziile privind aplicarea sancţiunilor care se soldează cu suspendarea sau

interzicerea exercitării profesiei se comunică şi Ministerului Sănătăţii Publice şi,respectiv, angajatorului.

Persoana care făcut sesizarea va fi informată cu privire la soluţionarea cauzei decătre comisia de disciplină. În termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat,

persoana care a făcut sesizarea sau Ministerul Sănătăţii Publice, preşedintele colegiuluiteritorial sau preşedintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia

pronunţată de comisia de disciplină a colegiului teritorial.. Împotriva deciziei desancţionare a Comisiei Superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare,

medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contenciosadministrativ a Tribunalului în raza căruia îşi desfăşoară activitatea.

Cap. 3.5.3 Răspunderea civilă a medicului

Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătăţii reglementeazărăspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi serviciimedicale, sanitare şi farmaceutice.

Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice care constă într-un raport de

obligaţii în temeiul căruia o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat prin faptasa altei persoane, cazurile fiind delimitate prin lege. În ceea ce priveşte medicul,răspunderea civilă intervine atunci când medicul comite o faptă ilicită, care are legăturăcu exercitarea profesiei. Astfel, victima faptei ilicte comisă de medic, care solicităangajarea răspunderii civile a medicului, trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative acelor patru condiţii enumerate mai sus - o conduita ilicită, un prejudiciu, legătura decauzalitate între conduita culpabilă şi rezultatul vătămător, vinovăţie din partea

10



subiectului actului ilicit. La acestea se adaugă si inexistenţa împrejurărilor sau a cauzelor care inlătură răspunderea juridică.

Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţemedicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul

procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament. De asemenea, răspunderea civilă esteatrasă şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor legale privindconfidenţialitatea, consimţământul informal şi obligativitatea acordării asistenţeimedicale, ori în cazurile în care personalul medical îşi depăşeşte limitele competenţei, cuexcepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical cu competenţanecesară. Legea nr. 95/2006 reglementează în art. 643 limitarea răspunderii civile. Astfel,toate persoanele implicate în actul medical defectuos vor răspunde proporţional cu gradul

de vinovăţie al fiecăreia. Aliniatul 2 al acestui text de lege prezintă cauzele care înlăturărăspunderea civilă pentru malpraxis, respectiv faptul că personalul medical nu esterăspunzator pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiunii în situaţia în careacestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor general acceptate alemetodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare şi în cazulîn care acţionează cu bunăcredinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenteiacordate.

Având în vedere faptul că eroarea medicală poate produce consecinţe grave pentru integritatea fizică şi morală a pacientului, legiuitorul a introdus la art. 656 dinLegea nr. 95/2006 obligativitatea încheierii de către personalul medical care acordăasistenţă medicală, a unei asigurări de malpraxis pentru cazurile de răspundere civilă

profesională pentru prejudiciile cauzate prin actul medical, dovada încheierii uneiasemenea poliţe de asigurare fiind o condiţie obligatorie la angajare. Asiguratorul acordădespăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu dedezdăunare si cheltuielile de judecată ale persoanei păgubite, prin aplicarea unei asistenţemedicale inadecvate.

În vederea stabilirii cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici,farmacişti si alte persoane din domeniul asistenţei medicale, se constituie, potrivit

prevederilor art. 668 din Legea nr. 95/2006, la nivelul fiecărei autorităţi publice judeţenesi a municipului Bucureşti, o comisie de monitorizare si competenţă profesională pentrucazurile de malpraxis.

Drept urmare a sesizării acestei comisii de către persoana păgubită printr-un act demalpraxis, ori de către moştenitorii acesteia, în caz de deces, se desemnează, prin tragere

11



la sorţi, din lista judeţeană a experţilor medicali un expert ori un grup de experţi, înfuncţie de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului.Experţii au obligaţia întocmirii şi înaintării către comisie a acestui raport în termen de 30de zile, comisia urmând să adopte o decizie asupra cazului, în maximum trei luni de ladata sesizării. Decizia prin care comisia stabileşte dacă în cauză a fost sau nu o situaţie demalpraxis se comunică tuturor persoanelor implicate în termen de 5 zile calendaristice.Persoanele nemuţumite de decizia comisiei pot face contestaţie în termen de 15 zile de ladata comunicării deciziei. Potrivit art. 673 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, procedurastabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiţie potrivit dreptuluicomun, astfel că persoana care a fost prejudiciată printrun act de malpraxis medical se

poate adresa instanţei civile de judecată, dupa parcurgerea procedurii stabilirii cazurilor de malpraxis, cu respectarea termenului de prescriptie de 3 ani de la producerea

prejudiciului.

Cap. 3.5.4 Raspunderea penala a medicului

Aceasta forma de raspundere juridica intervine in situatia in care medicul comite ofapta ilicita, declarata prin lege ca infractiune. Domeniul de reglementare al infractiuniiapartine dreptului penal; potrivit Codului penal, infractiunea este o fapta care prezinta

pericol social, savarsita cu vinovatie, sanctionata de legea penala.In domeniul sanatatii, spre exemplu, urmatoarele infractiuni reglementate de Codul

penal au legatura cu exercitarea profesiei de medic:

• infractiunea de ucidere din culpa: Aceasta infractiune face parte din grupulinfractiunilor contra vietii si consta in savarsirea oricarei actiuni sau inactiuni, prevazutede lege, prin care se suprima, din culpa, viata unei persoane;

• divulgarea secretului profesional: Acesta infractiune face parte din grupulinfractiunilor contra libertatii persoanei si consta in divulgarea fara drept a unor date, decatre cel caruia i-au fost incredintate sau de catre cel care a luat cunostinta in virtutea

profesiei sau functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane;

• neglijenta in serviciu: Aceasta infractiune face parte din grupul infractiunilor care aduc

atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege si constain incalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu, prinneindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare al

bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori altei unitati publice;

• luarea de mita: Aceasta infractiune face parte din grupul de infractiuni care aducatingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege si constain fapta functionarului, care direct sau indirect pretinde sau primeste bani sau alte foloase

12



care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unei astfel de foloase sau nu o respinge, inscopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor laindatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri;

• primirea de foloase necuvenite: Aceasta infractiune face parte din infractiuni careaduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege siconsta in primirea de catre functionar, direct sau indirect, de bani sau de alte foloase,dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiulacesteia.

O alta categorie de infractiuni care au legatura cu profesia de medic este ceareglementata prin intermediul dispozitiilor penale inserate in legile speciale. Spreexemplu:

• in Legea 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitiile penale suntinserate in art. 387 respectiv la art. 480. Aceste dispozitii incrimineaza o fapta concreta,de practicare a profesiei de medic, respectiv de practicare a profesiei de medic dentist decatre o persoana care nu are aceasta calitate si constituie o varianta de specie ainfractiunii de exercitare fara drept a unei profesii, inscrisa in art.281 Cod penalinfractiune cadru pentru orice profesie sau ocupatie pentru care se cere autorizatie invederea exercitarii. Fapta ilicita a medicului, respectiv a medicului dentist consta indesfasurarea activitatii fara certificat de membru vizat anual;

• in Legea 130/1999, dispozitia penala este inserata in art.19. Potrivit acestui text de lege,constituie infractiune incalcarea repetata de catre angajator a obligatiilor referitoare laincadrarea in munca a persoanelor precum si sustragerea acestuia de la plata contributiilor datorate fondului de asigurari sociale de stat.

Fapta ilicita care imbraca forma infractiunii reclama, in principiu, o sanctiune penala.

Cap 4 Concluzii

Atat din partea teoretica, dar si din cea practica, rezulta faptul ca tragerea laraspundere juridica este un liant extrem de important pentru asigurarea unuicomportament adecvat al cetatenilor in societate.

Indiferent de meseria sau de specificul activitatii derulate, raspunderea juridicaaminteste tot timpul de obligatiile pe care le au indivizii in a respecta legile in vigoare.Formele raspunderii juridice, desi pot fi clasificate, ele se completeaza reciproc, dand

13



nastere la un sistem juridic complex, menit sa impuna si, daca este cazul, sa fortezecetatenii sa se comporte corespunzator.

Cap 5 Bibliografie

1. Carmen Marinela Popa – Elemente de teoria generala a dreptului, Editura Universitatii“Lucian Blaga ” Sibiu 2009

2. Ioan Santai – Tratat de Drept Administrativ , Editura All Beck

3. Ioan Ceterchi, Ion Craiovan Introducere in Teoria Generala a Dreptului, Editura ALL

1998

4. Dr. Ernest Lupan Drept Civil – Persoana Fizica, Editura Luminalex 19992.

5. Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

6. Legea 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă

7. Codul Civil

8. Codul Penal

9. Codul Muncii

14

46505690-referat-raspunderea-juridica

Documents

Transcript of 46505690-referat-raspunderea-juridica