Măsuri de combatere a poluării cu pesticide, apărute în numeroase cazuri, în mod cu totul neaşteptat, măsurile de îndepărtare a poluării sunt diferite de la caz la caz şi trebuie luate pe loc. O primă măsură şi cea mai eficientă constă în întreruperea administrării pesticidului. În continuare, trebuie determinată zona afectată de poluare şi în interiorul acesteia, dacă şi flora, fauna, solul, apa etc. au fost poluate, toate acestea stabilite pe bază de analize de laborator. După depoluarea întregii zone, exploatarea acesteia poate continua. Ideea de a aplica tratamentul cu pesticide în funcţie de evoluţia organismelor dăunătoare, în anumite momente critice, nu este nouă. Ea a fost aplicată pentru mana viţei de vie încă de la sfârşitul secolului trecut, când au fost create în Franţa primele staţii de avertizare a tratamentelor cu zeamă bordeleză. La noi în ţară, primele staţii de avertizare au fost create încă în 1927. Treptat, pe baza acumulării datelor privind biologia şi ecologia diferiţilor dăunători, au fost puse la punct noi metode de prognoză şi avertizare. În decursul anilor, pe această cale a fost diminuat sensibil numărul de tratamente, care se aplică când organismul dăunător nu a apărut sau chiar dacă a apărut e în densităţi mici, neconstituind un pericol pentru recoltă. Deci există cazuri în care se reuşeşte o înlocuire totală a unor tratamente chimice cu alte metode nepoluante, în special biologice. Cercetările agronomilor, biogeneticienilor şi biotehnologilor multiplică soluţiile alternative ale pesticidelor, soluţii care sunt mai rentabile şi mai puţin nocive pentru mediul înconjurător. În acelaşi timp, pentru categoria cea mai numeroasă de agricultori din lume, micii fermieri din lumea a treia, căutarea unor soluţii noi nu este numai o reacţie faţă de riscuri şi de restricţii, ci o necesitate, deoarece ei nu dispun de mijloacele de a practica o luptă chimică prea costisitoare. Având în vedere multitudinea de aspecte negative ale folosirii pesticidelor, chiar Banca Mondială a recunoscut necesitatea găsirii de alternative, de noi soluţii şi a adoptat în 1985 orientări privitoare la aceste proiecte. Se pune întrebarea "Ce să substituim pesticidelor?" Pe lângă soluţiile prezentate mai sus ar putea fi: modificarea sistemelor de cultură. Toţi agricultorii împărtăşesc teama că practica monoculturii intensive în aceeaşi regiune le poate ruina producţia. De exemplu, la bumbac care necesită mai multe insecticide s-a constatat că tratarea exclusiv chimică dă rezultate satisfăcătoare perioadă scurtă, 5 - 15 ani, după care dozele trebuie sporite, că dăunătorii devin rezistenţi. 50 Aşa că s-au căutat şi aplicat noi metode. De exemplu, s-au introdus insecte utile şi s-a făcut obligatorie semănarea unor varietăţi timpurii în perioade precise şi distrugerea resturilor recoltelor, s-au practicat culturi - capcană, adică s-au introdus mici parcele destinate atragerii dăunătorilor. Altă metodă constă în învelirea seminţelor într-un "cocon" ce conţine produse chimice corespunzătoare eliberând elementele fertilizante şi pesticidele adaptate condiţiilor particulare ale mediului. Fabricanţii înşişi nu pot să nu accepte evidenţa : practica actuală în materie de pesticide a demonstrat că ea era inacceptabilă din punct de vedere social, ineficace din punct de vedere social, ineficace din punct de vedere tehnologic nesănătoasă din punct de vedere economic. Trebuie deci găsite soluţii noi pentru ca agricultura să poată produce fără să facă rău.