Academia de Studii EconomiceFacultatea de Relatii Economice Internationale

Argentina si FMI

Stefanescu NoraAnul III , grupa 951

Seria C, REI

-2010-

Introducere

Intre 1992 si 2002, Argentina a avut parte de o rata de crestere economica foarte mare urmata de un colaps economic aproape total. Criza financiara din 2001-2002 a culminat cu prabusirea Planului de convertibilitate 1stabilit in 1991, inghetarea depozitelor bancare si implicit cea mai mare datorie externa din istoria lumii economice. In mai 2001, 31% din totalul fortei de munca era fie in şomaj, fie doar parţial angajata. Până în mai 2002, această cifră a urcat la 40,1%. Multi dintre acesti noi şomeri erau din clasa de mijloc si, datorita salariilor în scădere şi îngheţarii activelor bancare, au devenit saraci pentru prima data. In cele din urma, satuli de reducerile mari din programele sociale si cu o rata oficiala de somaj apropiata de 20%, argentinienii au iesit in strada in semn de protest. La acea vreme, Argentina era in cel de-al patrulea an de recesiune. Noile politici economice ale guvernului, care limitau suma de bani pe care oamenii o puteau retrage din conturile bancare, au fost cele care au declansat starea de tensiune. Au urmat demonstratii politice in toata tara (precum si jafuri in magazine alimentare). Guvernul a declarat stare de asediu, însă poliţia a stat de multe ori şi a privit jafurile "cu mâinile la spate." La o zi dupa ce au inceput demonstratiile Ministrul Economiei, Domingo Cavallo, a demisionat; la cateva zile dupa, Presedintele Fernando de la Rua i-a urmat exemplul. În urma demisiilor, un guvern interimar realizat in grabă a declarat imediat incapacitatea de plata a datoriei externe de 155 de milioane de dolari a Argentinei, cea mai mare datorie declarata in incapacitate de plata din istorie. Noul guvern a promis de asemenea un program de angajare a fortei de munca in lucrări publice şi a anunţat planul de a emite o nouă monedă, argentino, care ar circula în paralel cu pesoul argentinian şi dolarul SUA. Instabilitatea economică se accentua iar planul argentino a fost abandonat. Noul program de lucrări publice a incercat prea putin sa rezolve faptul ca venitul pe cap de locuitor scazuse cu 14% din 1998.Fiind imposibil sa castige sprijinul popular de care avea nevoie, noul guvern a fost divolvat destul de repede. In 2002 Argentina inca se confrunta cu incertitudine pe scară largă atat la nivel politic cat şi economic. Pe termen scurt, multi se asteaptau la cresterea şomajului, la inflaţie severa, sau ambele. De asemenea, moneda Argentinei rămânea extrem de instabilă. Dupa ce a experimentat cu mai multe cursuri de schimb diferite, guvernul Duhalde i-a permis pesoului să "plutească". Acesta a scăzut de la valoarea sa anterioară (unu la dolar) până la doi la dolar pe piaţa liberă iar devalorizarea continua. Experienţa Argentinei oferă inca o lecţie cu privire la pericolele ideologiei "pieţei libere", O perspectiva asupra actiunilor FMI ar fi ca acesta impinge guvernele din intreaga lumea sa urmeze politici economice cu rezultate dezastruoase (in unele cazuri). În Argentina, ca şi în alte locuri, aceste politici au fost îmbrăţişate de către elitele locale, care vedeau averile lor (atât reale, cât şi metaforic) legate de dereglementarea comerţului şi de reducerea programelor sociale. Cu toate acestea, convingerea că aceste politici aduc

1 Planul de convertibilitate se refera la politica Consiliului Monetar Argentinian de ancorare a pesoului la dolarul american intre 1991 si 2002 intr-o incercare de eliminare a hiperinflatiei si stimulare a cresterii economice.

creştere economică şi bunăstare pe scară largă a fost complet discreditata, asa cum au demonstrat-o evenimentele din Argentina.Pe de alta parte „FMI îţi impune nişte parametri la care trebuie să ajungi, nu şi pe ce cale trebuie să o iei ca să ajungi acolo. Iată ce susţinea preşedintele Traian Băsescu, în acest sens: Dacă populaţia va fi nemulţumită, dacă programul va fi un eşec, nu Fondul va fi responsabil, ci instituţiile statului român, începând de la preşedinte, şi până la cea mai mică instituţie din angrenajul statului. „2

Descrierea situatiei

Nu cu mult timp în urmă, Argentina fusese data drept exemplu pentru aplicarea politicilor economice conservatoare ale FMI. Începând cu sfârşitul anilor ’80, o serie de împrumuturi a oferit FMI-ului posibilitatea de a ghida factorii de decizie politica ai Argentinei în directia privatizarii întreprinderilor de stat, liberalizarii comerţului exterior şi a investiţiilor şi înăsprirea politicii fiscale şi monetare a Guvernului. În timpul anilor 1990, economia ţării părea sa mearga bine, venitul real pe cap de locuitor fiind în creştere cu o rată anuală foarte rapida de aproximativ 4,5%.Creşterea economică rapidă a anilor ’90 a avut la baza o fundatie slaba. Desi substantiala, aceasta pare să fi rezultat în mare parte datorita unei acumulari tot mai mari de obligaţii internaţionale (datorie la bănci private, FMI şi guvernele străine, precum şi investiţiile străine directe), a extinderii intamplatoare a pieţelor externe pentru exporturile argentiniene şi a injecţiilor pe termen scurt din veniturilor guvernamentale obtinute prin vânzarea întreprinderilor de stat. Cavallo a promovat procesul extrem de neregulat de privatizare al întreprinderilor publice ale Argentinei. Aceste societăţi au fost vândute la preţuri ridicol de mici în comparaţie cu valoarea lor reală, şi a fost dovedit faptul că procedurile de vânzare au fost corupte. Mai mult decât atât, cadrele de reglementare impuse întreprinderilor privatizate sunt slabe şi, prin urmare, complet nefavorabile clienţilor acestor firme. Datorită acestor politici aprobate sub conducerea lui Cavallo, întreprinderile privatizate au obţinut profituri extraordinare în valoare de mai mult de 9 miliarde de dolari până la sfârşitul anului 2000. În plus, aceste firme au contribuit la creşterea şomajului, fiind concediati, in medie, 7 angajati din 10 .Înainte de sfârşitul acestui deceniu, lucrurile au început să se destrame. Problemele Argentinei erau si mai severe, deoarece, la începutul anilor ’90, în numele luptei împotriva inflaţiei, guvernul a creat un "consiliu monetar." Consiliul a fost însărcinat cu reglementarea monedei ţării, astfel încât pesoul argentinian sa fie ancorat la dolarul american. Pentru a asigura această rată de schimb fixă, consiliul a păstrat dolari in rezervă, neputand extinde oferta de pesos fără o creştere echivalentă în dolarii pe care-i detinea. Sistemul consiliului monetar a apărut atractiv din cauza ratelor absurde ale inflaţiei în anii 1980, cu creşteri de preţ de până la 200% pe lună. Prin limitarea creşterii ofertei de bani, sistemul a „disciplinat” rata inflatiei.Deşi sistemul consiliului monetar eliminase practic inflaţia în Argentina pana la mijlocul anilor 1990, el a eliminat, de asemenea, flexibilitatea politicii monetare. Atunci cand, la sfârşitul anilor 1990, aparusera primele semne ale recesiunii, guvernul nu a putut stimula activitatea economică prin extinderea ofertei de bani.Lucrurile s-au inrautatit si, pe masura ce economia si-a continuat spirala descendentă,

2 http://www.ofcorso.ro/articol/inapoi/interviu/articol/cum-se-spala-fmi-ul-pe-maini.html

afluxul de dolari a încetinit, forţând consiliul monetar sa restricţioneze si mai mult oferta de bani. In plus, la sfârşitul anilor ’90, dolarul SUA s-a intarit in raport cu monedele europene, ceea ce a însemnat (din cauza regulii unu-la-unu) ca pesoul a crescut de asemenea în valoare. Ca urmare a scazut competivitatea exporturilor, datorita preturilor extrem de mari care afectau cererea. Argentina a intrat într-o recesiune de durată incepand cu 1998, dar FMI a continuat, neclintit, sa-i acorde sprijinul său financiar. FMI a oferit "mici" împrumuturi3, cum ar fi 2,8 miliarde dolari la începutul lui 1998, când dificultăţile economice ale ţării au început să apară. În martie 2000, un ASB de trei ani pentru 7.2 miliarde dolari a fost aprobatşi, în ianuarie 2001, aceasta a crescut la 13.7 miliarde dolari . Aici ar merita facuta o paranteza. Principalii beneficiari ai pachetului de scoatere din criza a Argentinei erau megabancile europene, care detineau aproximativ 75% din datoria externa a tarii. Circuitul banilor a fost urmatorul: FMI ofera 8 miliarde de dolari Argentinei (dintre care 1,6 miliarde erau taxe colectate de la americani); Argentina cumpara obligatiuni pe termen scurt (un an sau mai putin) ale Trezoreriei Statelor Unite (SUA primeste inapoi dolari dupa ce acestea au fost “monetizate”); Argentina trimite obligatiunile trezoreriei catre bancile creditoare care sunt mai mult decat fericite sa scoata la pensie obligatiunile argentiniene lipsite de valoare.4 O alianţă formata din bănci străine şi multinaţionale vine la putere în Argentina. După 7 ani (1983) de politici neo-liberale5, dictatura lasă in urma o tara secata si o datorie externă de 45 miliarde de dolari, din care jumătate este de natura privată. 23 miliarde apartin multinaţionalelor care operează în Argentina. In documentarul „Colapsul economic al Argentinei”, Alfredo Eric Calcagno, un cunoscut economist argentinian comenteaza pe baza acestei situatii: „De fapt, băncile străine datoreaza bani argentinienilor. Într-un fel este o datorie inversata. Societăţile mamă trebuie să fie responsabile pentru depozite. Acest lucru a fost decis prin lege în Argentina în 1973, în bine cunoscutul caz Deltec Swift6, care a stabilit că societăţile-mamă sunt responsabile pentru datoriile filialelor. Este o înşelătorie sa faci guvernul responsabil pentru datoriile băncilor.

3 EFF (Facilitatea de credit extinsa) este o facilitate de finantare a FMI-ului care sprijina programele pe termen mediu al caror scop este incercarea de depasire a dificultatilor privind balanta de plati generate de dezechilibrele macroeconomice si problemele structurale. 4 http://ro.altermedia.info/politica/operatiuni-bancare-globale-fondul-monetar-international-ii_5617.html5 Se refera la o politică economică liberală orientată înspre stabilitate monetară sau înspre un stat suplu, iș este indreptata, în general, împotriva statului social sau al statului prosper. Principiile de bază ale acestui curent sunt: dezvoltarea industriei, proces de care depindeau modernizarea societă ii i consolidareaț ș independen ei na ionale; sus inerea intereselor burgheziei na ionale; libertatea pătrunderii capitalului străinț ț ț ț prin promovarea politicii prin noi în ineș ; i un regim parlamentar bazat pe votul universal. Politica ș prin noi insine: „Unei naţiuni cucerite cu tăişul îi rămâne dreptul de revendicare şi mijloace de descotorosire, pe când, din contră, o naţiune cucerită prin mijloace economice este nimicită pentru totdeauna în drept şi în fapt.”„Existenţa noastră, fiinţa noastră trebuie s-o căutăm în bărbăţia noastră.”„Totdeauna am zis ţărei comteze mumai pe ea însăşi, căci numai popoarele care au conştiinţă de ele pot să propăşească.”„Naţiunile au nevoie să se afirme dacă voiesc să figureze în concertul european.”6 Curtea Suprema de Justitie a Argentinei a decis ca, in ceea ce priveste cazul Deltec-Swift din 1973, atunci cand o filiala da faliment, efectele falimentului ar trebui sa se extinda asupra societatii mama, aceasta preluand responsabilitatile filialei.

Revenind la subiect, in acelaşi timp,timp, o finanţare suplimentară a fost aranjată de la surse private si oficiale. Valoarea totală a finanţării a fost estimata oficial la 39 miliarde dolari, determinand guvernul să folosească cuvântul "blindaj" (scut), în caracterizarea pachetului. În septembrie 2001, aranjamentul a crescut de la 8 miliarde dolari la 22 miliarde dolari, cu până la 3 miliarde dolari rezerva pentru a fi utilizati în sprijinul operatiunii de restructurare a datoriei. În decembrie 2001, revizuirea programului nu a fost finalizata şi sprijinul FMI catre Argentina a fost efectiv tăiat.Trebuie adaugat ca FMI si-a conditionat generozitatea: guvernul argentinian trebuia sa menţina o politica monetară severă şi sa continue să-si înăsprească politica fiscală, prin eliminarea deficitului bugetar. (FMI consideră reducerea deficitului cheia stabilitatii macroeconomice precum si cheia creşterii economice). Cu economia aflata in cadere libera si veniturile fiscale scăzand drastic, singura modalitate pentru a echilibra bugetul a fost aceea de a reduce cheltuielile guvernamentale. La începutul lunii iulie 2001, chiar înainte de a face o emisiune masiva de titluri de stat, oficialii argentinieni au anuntat reduceri de buget în valoare totală de 1.6 miliarde dolari (aproximativ 3% din bugetul federal), sperand ca vor linisti astfel investitorii şi vor permite ratelor dobânzii să scadă. Cu toate acestea, investitorii au interpretat reducerile ca pe un semn de agravare a crizei iar obligaţiunile puteau fi vândute doar la rate ale dobânzii ridicate (14%, în comparaţie cu 9% în obligaţiuni similare vândute cu doar câteva săptămâni înainte de anunţarea reducerilor bugetare) . Până în decembrie, efortul de a echilibra bugetul a determinat reduceri bugetare mult mai severe; guvernul a anunţat o reducere draconica de 9.2 miliarde dolari din cheltuieli, sau aproximativ 18% din intregul buget.Cu aceste reduceri, guvernul a eviscerat programele sociale şi a redus mare parte din cerere. La mijlocul lunii decembrie, guvernul a anunţat că va reduce salariile angajaţilor din sectorul public cu 20% precum si pensiile. În acelaşi timp, agravarea crizei a stârnit temeri potrivit cărora Argentina ar putea renunţa la sistemul consiliului monetar alegand sa devalorizeze pesoul. Asadar guvernul, pentru a impiedica oamenii sa-si schimbe pesosii in dolari, a trecut la limitarea retragerilor bancare7. Aceasta a fost picatura care a umplut paharul ducand la evenimentele din 19 respectiv 20 decembrie 2001. Toate aceste evenimente s-au petrecut într-o ţară pe care FMI o vedea ca un model de dezvoltare si reformă a pieţei libere.Pentru a reda pe scurt situatia: „Argentina intrase, in a doua parte a deceniului trecut, intr-un cerc vicios al supraindatorarii, al cresterii obligatiunilor de plata, care au indus guvernul sa practice masuri de austeritate. Dar aceste masuri au afectat cresterea economica si ocuparea fortei de munca, in conditiile in care nevoia de imprumuturi externe (pentru a face fata obligatiilor de plata) mentineau dobanzile la nivel ridicat, ceea ce nu facea decat sa garanteze cercul vicios.”8

Deciziile FMI7 El Corralito a fost numele dat îngheţării conturilor bancare şi mai ales a depozitelor în dolari americani, de către Guvernul Argentinei, între decembrie 2001 şi decembrie 2002, când ţara era într-o criză financiară. Cuvântul vine de la cuvântul „corral” care înseamnă acelaşi lucru în spaniolă şi engleză, şi anume „ţarc”(aceasta masura a fost implementata de Domingo Cavallo, ministru al Economiei intre 1991 si 2001, cel care a implementat si Planul de convertibilitate)8 http://www.revista22.ro/argentina-o-lectie-pentru-romania-27.html

Potrivit unui raport emis de departamentul de audit intern al FMI pe data de 29 iulie 2004 9modul in care Fondul Monetar Internaţional a manevrat criza din Argentina a aprofundat cu siguranţă criza economica aruncand milioane de argentinieni în sărăcie provocand haos politic în toată ţara. „Rolul jucat de Fondul Monetar Internaţional merită o atenţie specială din cel puţintrei motive. În primul rând, spre deosebire de cazurile din Indonezia şi Coreea, unde FMI-ul nu a avut nici o implicare in vreun program de-a lungul anilor care au precedat criza, in Argentina Fondul a fost angajat aproape continuu in programe începând cu 1991.

În al doilea rând, din nou, spre deosebire de celelalte cazuri, criza din Argentina nu a explodat brusc. Semne ale posibilelor probleme au fost evidente, cel puţin incepand cu 1999, ceea ce a determinat guvernul să caute un nou Acord Stand-By10(SBA) cu FMI la începutul anului 2000.În al treilea rând, resursele FMI au fost furnizate în sprijinul regimului valutar de tip rata fixa al Argentinei, care a fost mult timp laudat de către FMI ca fiind atat esenţial pentrustabilitatea preţurilor cat si fundamental viabil. „Trecand cu vederea cresterea datoriilor Argentinei în anii 1990 şi continuand să împrumute bani ţarii atunci când povara datoriilor a devenit imposibil de suportat, Fondul a contribuit în mod semnificativ la una dintre cele mai devastatoare crize financiare din istorie, concluzioneaza raportul.Raportul ridica problema faptului ca FMI, la sfârşitul anilor 1990, a fost de acord cu programul de trei ani, care ar oferi împrumuturi pe bază de contingent în cazul în care Buenos Aires are nevoie de bani. Un memorandum al departamentului de cercetare al Fondului din noiembrie 1997 sustine ca programul, şi, în special lista reformelor necesare din partea Argentinei, a fost "nu erau suficient de ambiţioase pentru a justifica sprijinul Fondului". Dar aceste ingrijorari au fost desconsiderate de cei de la FMI, mai ales de top management.Deşi deficitele bugetare anuale ale Argentinei nu au fost prea mari, gradul de îndatorare al guvernului a fost în creştere, cu un ritm alarmant, din cauza cheltuielilor în afara bugetului. Cu toate acestea, dimensiunea datoriei "a devenit principala preocupare a [FMI] documentelor de informare şi a politicilor discutate doar la sfarsitul anului 1999 sau începutul anului 2000, atunci când se apropia de 50 la sută din produsul intern brut. Dar deja economia era în recesiune şi eforturile de reducere a datoriei au fost dificile şi posibil contraproductive."Raportul discreditează, de asemenea, strategia FMI pentru cele două „salvari” intreprinse începând cu sfârşitul anului 2000, când investitorii au început sa-si retraga banii din ţară şi ratele dobânzilor au crescut rapid, scazand apoi la fel de rapid.Potrivit raportului, primul ajutor a constat intr-un pachet de imprumuturi de 14 miliarde dolari din partea Fonduluit, iar oficialii FMI stiau ca riscul era ridicat.

9 http://www.imf.org/external/np/ieo/2004/arg/eng/pdf/report.pdf10 O facilitate de creditare FMI înfiinţată în 1952, prin care o ţară membră poate utiliza finanţarea FMI până la o anumită sumă pentru a depăşi dificultatile ciclice sau pe termen scurt ale balantei de plati. Ratele sunt în mod normal programate trimestrial, cu eliberarea lor condiţionată de indeplinirea criteriilor de performanta ale statului membru cum ar fi obiectivele monetare şi bugetare. Aceste criterii permit atât statului in discutie cat şi FMIului posibilitatea evaluarii progreselor înregistrate în punerea în aplicare a politicilor şi poate semnala necesitatea unor noi politici corective.

La o reuniune a consiliului de 24 de membri, care reprezintă statele membre, mai mulţi directori " au fost de de părere că, pe baza unor ipoteze realiste, dinamica datoriei era nesustenabila şi, prin urmare, programul nu prea avea sanse de reusita", afirmă raportul. Raportul nu invinuia bordul ca i-a acordat Argentinei prezumtia de nevinovatie atat de tarziu, pentru că alternativa - fortarea ţarii sa se declare în incapacitate de plată şi devalorizarea - ar fi fost dureroase. Dar "eroare critică", potrivit raportului, a fost faptul că FMI nu a pregătit o strategie de ieşire care ar fi putut fi folosita după ce ar fi devenit clar ca salvarea nu va merge. O astfel de strategie - inclusiv o posibila schimbare a politicii monetare şi o restructurare a datoriei, întărită de asistenţă proaspata din partea FMI - ar fi limitat efectele negative dacă ar fi fost utilizată înainte de adancirea recesiunii.

Raportul este categoric în special cu privire la cel de-al doilea ajutor acordat, un împrumut de 8 miliarde dolari în august 2001. La o reuniune a angajatilor seniori, managemenult a luat partea celor care sustineau împrumutul, potrivit carora a da ţării o ultima sansa ar insemna "să se asigure că autorităţile [Argentina], nu FMI, si-au asumat responsabilitatea" pentru schimbările dureroase care ar fi putut fi făcute , inclusiv o devalorizare profundă a peso.Împrumutul a fost acordat, se spune în raport, în ciuda unei evaluări a şanselor de succes care erau "cel mult... 20-30 la sută", şi chiar dacă o majoritate a angajatilor a ajuns la concluzia că "aceste câteva miliarde de dolari suplimentare nu vor cumpăra suficient timp cat să facă o diferenţă, dar ar fi mai probabil se realizeze o scurgere de capital. " Rezultatul net, membri staffului FMI au susţinut, ar fi pur şi simplu mai multa datorie publica, nu o economie mai stabila – iar asta este exact ceea ce s-a intamplat, notează raportul.

Bibliografie

http://www.imf.org/external/np/ieo/2004/arg/eng/pdf/report.pdfhttp://www.globaleconomicgovernance.org/wp-content/uploads/setser-and-gelpern-pathways_argentina.pdfhttp://www.washingtonpost.com/wp-dyn/articles/A25824-2004Jul29.htmlhttp://www.jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/balbele-fmi-in-argentina-543248.htmlhttp://www.capitalul.ro/macro-economie/argentina-fmi-aplica-greciei-aceleasi-retete-vechi-de-austeritate.htmlhttp://www.youtube.com/watch?v=rH6_i8zuffshttp://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-o-duc-tarile-imprumutate-de-fmi--875275.htmlhttp://www.imf.org/external/country/arg/index.htmhttp://www.worldpress.org/americas/0302observateur.htmhttp://policydialogue.org/files/publications/Argentina_and_IMF_Lessons_Learned_Torres_1.pdfhttp://www.nber.org/feldstein/wj052802.htmlhttp://www.fondad.org/uploaded/Argentina/Fondad-Argentina-Chapter2.pdfhttp://www.cepr.net/index.php/op-eds-&-columns/op-eds-&-columns/argentinas-crisis-imfs-fingerprints/http://www.thirdworldtraveler.com/South_America/EconDebacle_Argentina.htmlhttp://www.cato.org/pub_display.php?pub_id=6616http://www.econ.berkeley.edu/~eichengr/reviews/argentina.pdfhttp://www.brettonwoodsproject.org/art-16032http://www.imf.org/external/np/ieo/2004/arg/eng/pdf/report.pdfhttp://americas.irc-online.org/pdf/reports/0609debt.pdfhttp://www.alternet.org/world/148813/kirchner's_legacy:_getting_argentina_out_of_crisis_by_defying_the_imf_and_"free"_tradehttp://www.guardian.co.uk/commentisfree/cifamerica/2010/oct/27/nestor-kirchner-argentina-imfhttp://www.economist.com/node/14416716?story_id=14416716http://en.mercopress.com/2009/04/09/argentina-looks-again-towards-the-imf-says-buenos-aires-presshttp://english.telam.com.ar/index.php?option=com_content&view=article&id=47:economic-ministry-rejects-imf-report-on-argentina&catid=37:economyhttp://baselinescenario.com/2010/04/06/greece-and-the-fatal-flaw-in-an-imf-rescue/http://en.mercopress.com/2010/05/29/argentine-minister-warns-greece-about-the-imf-dangerous-policieshttp://carnegieendowment.org/publications/index.cfm?fa=view&id=40275http://blogs.ft.com/beyond-brics/2010/05/11/argentina-to-greece-dont-do-what-we-did/http://www.ofcorso.ro/articol/inapoi/interviu/articol/cum-se-spala-fmi-ul-pe-maini.htmlhttp://www.gsdrc.org/docs/open/HD581.pdf