Corectarea posturii şi aliniamentului corpului

Acest obiectiv derivă din următoarele 3 realităţi:

- Multe defecte posturale provin din copilărie sau adolescenţă şi se consolidează în perioada vârstei adulte.

- Multe afecţiuni ale aparatului locomotor determină posturări nefuncţionale sau dezalinieri ale corpului, care dacă durează mai mult timp rămân fixate funcţional sau chiar organic.

- Recuperarea unui deficit funcţional nu se poate îndeplini decât în situaţia restabilirii raporturilor fiziologice ale segmenteelor corpului .

O alcătuire defectuoasă a segmentelor corpului este şi disfuncţională pentru întreg aparatul locomotor.

În plan frontal sau orizontal, devierea unui segment se poate face în afara sau înăuntrul axului lung al segmentului supraiacent. Dacă devierea se face spre plan medial o numim varus , iar dacă devierea se face spre planul lateral, o numim valgus. Faţă de planul sagital al membrului sau segmentului devierea se poate face în sensul mişcării de flexie şi o numim flexus sau în sensul mişcării de extensie şi o numim extensus sau recurvatum.Dacă piciorul este deviat în extensie şi sprijinul se face cu antepiciorul, o numim echinus, iar dacă piciorul este deviat în flexie dorsală şi sprijinul se face pe călcâi, o numim talus. Coloana vertebrală prezintă devieri în flexie numite cifoze, devieri în extensie, numite lordoze, şi devieri laterale, numite scolioze.

Se începe cu corecţia posturală şi realiniamentul normal al segmentelor corpului. Cel mai important element al deposturării este răspunsul elementului dinamic, efector al mişcării- muşchiul.

Dezechilibrul muscular se instalează pe baza mai multor mecanisme:

1. Prin substituţie, adică printr-o înlocuire funcţională. Slăbirea unui agonist va determina intrarea în acţiune a sinergiştilor.2. Prin înstrăinare, adică printr-o “pareză funcţională”. În contractura puternică prelungită sau în spasticitatea antagonistului, este imposibil de utilizat agonistul, deşi el este apt de funcţionare.3. Prin compensare, atunci când un grup întreg de muşchi este slab, fiind necesară intrarea în acţiune a altor grupe musculare.4. Prin incoordonare, adică prin tulburări de reglări motrice în cadrul lanţului kinetic normal al mişcării respective.

Corectarea posturii şi aliniamentului corpului utilizează ca tehnici: posturi corectate sau hipercorectate; mişcările pasive, active asistate şi active; contracţiile izometrice; tehnicile FNP.

Cele 3 obiective pe care le întâlnim în orice program al unei dezalinieri posturale (deficienţe fizice) sunt:

1. Tonifierea în condiţii de alungire a muşchilor…. , obiectiv realizat prin: - contracţii excentrice înspre zona lungă musculară

- contracţii izometrice în zona lungă musculară

- în cadrul exerciţiului cu acest obiectiv se evită folosirea contracţiilor concentrice a muşchiului respectiv

2. Tonifierea în condiţii de scurtare a muşchilor….., obiectiv realizat prin: - contracţii concentrice înspre zona scurtă musculară

- contracţii izometrice în zona scurtă musculară

- în cadrul exerciţiului cu acest obiectiv se evită folosirea contracţiilor excentrice a muşchiului respectiv

3. Alungirea muşchilor……, obiectiv realizat prin: - diferite forme de stretching .

Astfel, singura dificultate rămâne în a identifica muşchii interesaţi în deficienţa respectivă şi care trebuie să se încadreaze în una din cele trei obiective amintite mai sus.

Profilaxia deposturărilor: începe în perioada şcolară, continuând şi după adolescenţă. Cea mai propice perioadă pentru apariţia unor posturi defectuoase este perioada de creştere şi dezvoltare a organismlui, dar şi la adult pot apărea dezalinieri, datorate în special unor activităţi profesionale sau datorită scăderii treptate a forţei musculare, prin lipsa exerciţiului organizat.