Ministerul Educatiei din Republica Moldova Colegiul Industrial Pedagogic din Cahul

Catedra de EconomieSpecialitatea Informatica

ReferatLa specialitatea Riscuri in Afaceri Economice

InternationaleTema: Managementul riscurilor in

afaceri

Elaborat de Migaes VictoriaGrpupa I1331

Professor: Taagirs Roman

Cahul 2015

Managementul risculuiManagementul riscului este o lume a contrastelor. Poate fi nebulos sau precis. Poate fi

definit în sens restrâns, greu de definit sau poate fi ascuns în limbajul propriu al asigurărilor,Astfel defineşte managementul riscului un cunoscut specialist în domeniu, Jim Bannister,

definiţie prin care nu poate decât să ofere o imagine asupra unui domeniu cuprinzător şi extrem de interesant, cu vastă aplicabilitate în asigurări şi reasigurări.

Managementul riscului reprezintă un răspuns logic la vulnerabilitatea şi complexitatea lumii moderne de astăzi. El oferă mijloacele necesare pentru înţelegerea şi punctul de pornire pentru definirea conţinutului, directionării şi chiar administrării riscurilor. Literatura de specialitate consacră spaţii ample teoriei managementului riscului, astfel încât există în prezent o literatura relativ bogată în acest domeniu. Ceea ce încă lipseşte este maniera practică de transformare a acesteia într-o funcţie dinamică a managementului care va creşte abilitatea companiei de a exploata "avantajele" unor riscuri. Evoluţia conceptului şi a aplicării lui rezidă şi în faptul că, spre deosebire de trecut, când funcţia de management al riscului consta numai în prevenirea producerii evenimentelor cu un impact negativ asupra activităţii firmei, în prezent, provocarea este menită să creeze un climat cultural în care nesiguranţa să fie astfel administrată încât oportunităţile să fie măsurate într-un mediu de piaţă incert. Astfel, riscul de a fi lăsat în urmă de competiţie este poate cel mai serios şi grav risc la care este supusă orice afacere.

Managementul riscului consta în identificarea, cuantificarea şi reacţia la expunerea la riscuri pure, la pierderi accidentale potenţiale.

El mai poate fi definit şi ca procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor necesare pentru minimizarea efectelor adverse ale pierderilor accidentale într-o organizaţie.

Exemple privind pierderi accidentale administrate cu mai mult sau mai putin succes sunt pierderile materiale, decesele, rănirile şi răspunderea faţă de terţi apărute ca rezultat al incendiului de la MGM Grand Hotel, prăbuşirea unui hotel zgârie-nori - Hyatt Regency - în Kansas City (SUA), prăbuşirile unor avioane după decolare sau aterizare în diverse zone din lume etc.

Unul dintre cazurile foarte des citate în literatura de specialitate se referă la o asigurare de tip "liability and workers' compensation" când după un numar mare de ani s-a constatat îmbolnăvirea muncitorilor care au lucrat în construcţii. Boala numită azbestoză - formă de cancer pulmonar - a fost cauzată de folosirea unor materiale izolante pe baza de azbest la care au fost expuşi muncitorii în perioada respectivă. Reclamaţia a fost înaintată de către firma de construcţii firmei producătoare a acestor materiale care a trebuit să plăteasca indemnizaţiile cuvenite. Ele au fost suportate de către asigurătorul acesteia din urma care a recuperat o parte din sume de la reasigurătorii săi.

Reclamaţiile au apărut după mai mult de douazeci de ani de la momentul construcţiei, atunci când boala s-a declanşat. şi în prezent se mai plătesc sume rezultate din aceste contracte.

Este un domeniu relativ nou în asigurări, dar de mare interes şi mai ales utilitate practică. Apărut în Statele Unite ale Americii, managementul riscului s-a extins rapid în toată lumea. El constă în adoptarea tuturor măsurilor de prevenire a pagubelor şi de limitare a acestora în vederea asigurării. Importanţa sa este foarte mare atât pentru asigurat, cât şi pentru asigurător: asiguratul poate beneficia de prime de asigurare reduse, iar asigurătorul îşi ia toate măsurile necesare pentru limitarea pierderilor financiare care ar putea sa apară.

Managementul riscului şi asigurările din zilele noastre sunt esenţiale pentru înţelegerea schimbărilor fundamentale care se petrec în economia modernă şi pentru dezvoltarea oportunităţilor economice strategice în întreaga lume.

Etape importante ale implementării managementului riscului sunt următoarele: Identificarea riscului/expunerii la pierderi.

Este o etapă foarte dificilă, dar de care depind toate etapele ulterioare. Ea se face pe baza cunoaşterii situaţiei reale, a cercetărilor statistice, experienţei, cunostinţelor, inspecţiei de risc, interviurilor cu diferite persoane reprezentative, a aprecierilor obiective şi subiective ale asigurătorului sau experţilor desemnaţi de el.

1.Expunere la pierderi cauzate de :riscuri aferente proprietăţii (incendiu, calamităţi naturale, fenomene atmosferice, furt,

casabile, ); expuneri pierderii de venituri ca urmare a riscurilor pure, personal inclusiv manageri, activităţi ilegale (transport persoane ilegal) pierderi cauzate de răspundere civilă ; producător, prestator servicii (răspundere contractuală) răspundere profesională poluare, RCA alte expuneri

Surse de risc Mediul fizic. Cutremure-inundaţii/secetă/grindină. Pot determina pierderi

sau câştiguri, mediul social mediul politic mediul legislativ mediul operaţional mediul economic mediul cognitiv

2.Evaluare. Cuantificarea, ierarhizarea  riscurilor/pierderilor - este necesară pentru determinarea impactului financiar al riscului, pentru a face recomandări "inteligente". Trebuie înteles că impactul financiar este un termen relativ, deoarece organizaţiile puternice sub aspect financiar pot absorbi mai uşor pierderile decât firmele mai mici. Dimensionarea riscului se face prin determinarea probabilitătii de producere a riscului, a impactului financiar asupra asiguratului, a abilităţii de a prevedea volumul daunelor care vor apărea în timpul perioadei de asigurare.Odată identificate majoritatea expunerilor, acestea se prioritizează în funţie de importanţa fiecărui  factor.

Severitatea pierderii. Măsuri ale severităţii : pierderea maximă posibilă :  este cea mai mare pierdere care este posibil să apară

(nu poate fi depăşită). Este cea mai importantă din punctul de vedere al managerului de risc dar cea mai greu de evaluat.

pierderea maximă probabilă :  este cea mai mare pierdere care este probabil să apară (este puţin probabil că va putea fi depăşită).

Frecvenţa pierderii. Dimensiunile expunerii la risc. Fiecare expunere la risc are două dimensiuni :

frecvenţa pierderlor/câştigurilor,

magnitudinea/severitatea pierderilor, dimensiunea câştigurilorImportanţa  unei expuneri la risc va depinde mai mult de severitatea /magnitudinea pierderilor decât  de frecvenţa lor. 

Elaborarea de recomandări - odată ce riscul a fost identificat şi măsurat, "managerii de risc" fac recomandări conducerii conform analizelor anterioare. Ele au ca scop selectarea celor mai bune tehnici de administrare a riscului: evitarea riscului, reducerea probabilităţii de a se produce sau reducerea magnitudinii dacă apare, transferul riscului unei alte părţi (prin asigurare) şi reţinerea sau păstrarea riscului. Decizia privind oricare dintre aceste măsuri trebuie să se bazeze pe situaţia financiară în momentul respectiv, politica generală privind managementul riscului şi obiectivele specifice.

Controlul riscului Evitarea bunului  sau activităţii care dă naştere la risc : Prin refuzul de a-şi asuma acest risc (evitare proactivă) Prin abandonara unei expuneri la risc asumate anterior.

Organizaţia poate pierde beneficiile pe care le aduce asumarea acelui risc.De multe ori evitarea riscurilor nu este o alternativă aplicabilă.

Controlul pierderii : Prevenirea : 

Urmăreşte reducerea numărului de pierderi sau eliminarea lor în totalitate.Acţionează asupra riscului sau mediului în care acesta apare. Exemplu pentru riscul de inundaţie o măsura de prevenire poate fi construirea unui dig de apărare.

Reducerea.Urmăreşte reducerea gravităţii potenţiale a unei pierderi.Acţionează asupra rezultatului interacţiunii între risc şi mediu  şi asupra consecinţelor de lungă durată a acestui rezultat. Exemplu : Subrogarea (recuperarea pierderii după plata acesteia de la cei vinovaţi de provocarea pierderii). Existenţa unor echipamente  sau informaţii duplicat : operaţiuni de back-up.

Finanţarea riscului Reţinerea. Capacitatea  organizaţiei  de a suporta /reţine riscurile.

Se poate estima , în funcţie  de sectorul de activitate, pe bază de indicatori financiari (ex : 2% din activele nete, 10% din  profitul brut, 5% din fluxul net de numerar (Exemplu : asigurarea cotei TVA. Chiar dacă  organizaţia poate deduce cota TVA dar  în caz de daune parţiale care necesită repunerea obiectului asigurării în starea iniţială,  se recuperează greu atunci se va asigura şi cota TVA )

Transferuri non-asigurări. Asigurara comercială. Transferul prin asigurare. Există şi riscuri pentru care

transferul prin asigurare este obligatoriu.

1 Implementarea deciziei - este o etapă foarte importantă bazată pe rezultatele anterioare. De exemplu, în cazul apelării la asigurare, componentele procesului de implementare se referă la găsirea celei mai bune acoperiri, obţinerea unor rate de primă avantajoase, alegerea asigurătorului.2. Monitorizarea şi interpretarea rezultatelor - sunt esenţiale, alături de evaluarea efectelor deciziilor luate, pentru a vedea dacă schimbarea condiţiilor determină şi alegerea unor soluţii diferite.