3. Continutul icoanei - omul indumnezeitCum am amintit deja, mai inainte, omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu; el era o icoana vie si sfanta a Creatorului sau. Avand chipul lui Dumnezeu, adica puterile sufletesti necesare,. in colaborare cuharul divin, omul era chemat sa realizeze asemanarea cu Dumnezeu, adica sa se permanentizeze in starea de sfintenie, sa se statorniceasca in virtute, asemenea ingerilor buni.Pacatul stramosesca oprit, insa, acest urcus al omului spre desavarsire, spre castigarea asemanarii cu Dumnezeu.Harul s-a retras de la el, iar icoana cea sfanta, chipul dumnezeiesc din sine, s-a intunecat. La plinirea vremii, insa, aceasta icoana a fost restabilita in starea ei initiala, prin actul intruparii dumnezeiesti. Natura omeneasca s-a luminat din nou ca icoana a lui Dumnezeu, asemenea celui care a aparut inCuvantul dumnezeiescintrupat. "Hristos Cel unic, fara de pacat, Noul Adam, a restabilit in Sine adevarata umanitate, chipul omenesc, care este si adevaratul chip al lui Dumnezeu".Acesta constituie de fapt fundamentul cultului icoanelor: "chipul lui Dumnezeu - aparut in creatie, in lume si in om - si restabilit in Hristos", iar continutul icoanei trebuie sa reprezinte, in ultima analiza, fiinta umana, care a atins menirea pentru care a fost creata "asemanarea cu Dumnezeu", adicafiinta umanatransfigurata, indumnezeita, prin Duhul lui Dumnezeu. De aceea si stradania pictorului de icoane trebuie sa tinda spre acest singur scop de a exprima in personajele sale umilinta care le leaga de pamant si sfintenia care le face, deja, locasuri ale lui Dumnezeu".