Poezia este construita pe doua planuri distince, inegale ca ntindere: un plan al femeii,ilustrnd monologul liric, iar celalalt al barbatului, ilustrnd monologul lirico-filozofic. Femeiaeste o copila naiva, dornica sa se maturizeze prin iubire, iar barbatul este un contemplativ,sedus de dulceata jocului inocent, dar preocupat de idei filozofice.Elementele de prozodie se caracterizeaza prin rima mbratisata, masura de 7-8 silabe, si ritmtrohaic, n spiritul metricii populare.Incipitul este o interogatie retorica a iubitei, adresata barbatului visator cufundat n stelesi n ceruri nalte.Planul feminitatii cuprinde strofele 1-3 si 5-12. Are forma unui monolog, alcatuit n prima parte dintr-un repros, si apoi, n partea urmatoare dintr-o provocare inocenta, care este un act deseductie.Reprosul este expresia intuitiei feminine, care simte nstrainarea barbatului, cufundarea luin stele, n nori si ceri nalte.Adverbul iar arata repetabilitatea confuziei barbatului asupra cailor omului de a fi fericit(el creznd ca aceasta stare se poate mplini prin cunoasterea ideilor filozofice). Versul De num-ai uita ncalte sugereaza dorinta inocenta a fetei de a nu fi uitata de barbatul meditativ. Dinstructura n zadar reiese inutilitatea preocuparilor reflexive, ntrucat ceea ce dorea sa afle nuera necomplicat, ci pur si inocent.Confuzia barbatului o determina pe fata sa-l avertizeze asupra capcanei n care ar putea sacada, si anume sa nu caute prea trziu fericirea, iubirea: Nu cata n departare/ Fericirea ta,iubite!Ghilimelele care delimiteaza primele trei strofe evidentiaza vorbirea directa, textul citatapartine iubitei si este reprodus pentru a creiona portretul omului de geniu.Initiativa adresata de fata Hai in codrul cu verdeata, poate fi interpretata si ca pe o lectiede initiere.Pastelul imagineaza un cadru romantic, feeric, in care natura e personificata: izvoare plng, ochi de padure. Natura e protectoare a cuplului (natura erotizata), deoarece preiamanifestarile si sentimentele ndragostitilor. Peisajul descris este maret: prapastie, stnca,balta, noapte. Planul terestru se mbina cu cel cosmic.Ideea izolarii cuplului de ndragostiti de restul lumii, dorinta de intimitate a ndragostitilor,este ntlnita n aceasta poezie n motivul cuplului biblic, edenic.Portretul fetei ntruchipeaza idealul de frumusete eminesciana, aici caracterele fetei fiindreliefate prin intermediul epitetelor cromatice: de-aur parul, rosie ca marul. Gesturile tandre, soaptele, declaratiile erotice, chemarile iubirii optimiste avnd chiar o notade veselie se constituie ntr-un ritual erotic specific imaginarului poetic eminescian: Si mi-ispune-atunci povesti, Ne-om da sarutari pe cale.Timpurile verbale de viitor popular (vom sede, mi-i spune, oi desface) amplaseaza povestea de dragoste ntr-un spatiu rustic si sugereaza optimismul eului liric privind posibilamplinire a iubirii absolute, ntr-un cndva nedefinit, ca un vis de fericire ce urmeaza sa semanifeste ntr-un viitor imaginar.Limbajul fetei este popular: de nu m-ai uita ncalte, mi-oi face, cine treaba are, voicerca.Planul barbatului cuprinde strofele si 13-14 si are dublu rol: evocarea povestii de dragostesi caracterul acesteia de meditatie. Senzatia de poveste evocata este data de prezenta n text aunui narator, marcat de pronumele personal eu si a unor scurte precizari care delimiteaza planurile: Dulce netezindu-mi parul sau Ca un stlp eu stam n luna, apoi n final S-amur iubirea noastra.Discursul se face din perspectiva maturului. Abia acum i adreseaza fetei cuvinte tandre:mititica. i da dreptate si constientizeaza dureros ca s-ar fi putut mplini n plan uman, acestlucru fiind ilustrat n versul Ah! Ea spuse adevarul. Noteaza cu autoironie reactia lui deatunci: Eu am rs, n-am zis nimica; prin aceasta dovedind faptul ca atunci se credea superior,iar pe ea, naiva, neexperimentata.Versul Ca un stlp eu stam n luna nfatiseaza uimirea, impactul pe care l au vorbelefetei, capabila sa exprime adevaruri mari n cuvinte simple.Exclamatiile retorice ce frumoasa, ce nebuna exprima regretul, nostalgia, costientizareatrzie a faptului ca fericirea a trecut pe lnga el, iar descrierea facuta de eul liric demonstreazasacralitatea fetei si revelatia acestuia despre iubirea pierduta.Punctele de suspensie aflate naintea ultimei strofe ndeamna la meditatie privind mplinireaiubirii ideale, perfecte, ce nu poate fi realizata.Ultima strofa aduce ideea despartirii, a stingerii dragostei, iar repetitia floare albastrasugereaza durerea barbatului ca a pierdut povestea de dragoste, subliniaza intensitatea trairiigenerate de contrastul dintre iluzie si realitate accentuate de acel totusi.Ultimul vers Totusieste trist n lume! prezinta o idee filozofica - tristetea conditieiumane -, ce a strnit numeroase controverse, polemica purtndu-se n jurul lui totusi sautotul, ntruct manuscris s-a pierdut. Cel care decide corectitudinea formei este Perpesicius,editorul operelor eminesciene complete care argumenteaza faptul ca acest totusi este specificsimtirii poetului. Expresivitatea se realizeaza prin figuri de stil si imagini artistice. n aceasta poezie sedeosebesc figuri de stil precum metafore: cmpii asire, ntunecata mare, piramidele-nvechite; metafore personificatoare: izvoare plng; epitete ornante: bolta cea senina,trestia cea lina, foi de mure; epitete cromatice: de-aur parul, rosie ca marul; alatii:senina-lina; asonante: caldura-gura, comparatii: ca un stlp eu stam, rosie caagini artistice: vizuale (descrierea naturii si autocaracterizarea fetei), auditive (izvoare plng n vale, si mi-i spune), tactile (mi-oi desface de-aur parul/sa-ti astup cu dnsulgura).Floare albastra este nu numai o poezie de dragoste, ci si o meditatie cu rezonante asupraaspiratiei catre absolut n iubire, ntruct Eminescu suprapune peste tema erotica tema timpului,care este motivul fundamental al ntregii sale creatii romantice