2978452-Pneumotoraxul

5/14/2018 2978452-Pneumotoraxul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/2978452-pneumotoraxul 1/8

Clinica Medicala Coltea

Dr D Isacoff1

PNEUMOTORAXUL Definitie.Pneumotoraxul reprezinta prezenta de aer in cavitatea pleurala fieprin comunicare bronhopleurala, fie pleurocutanata, datorita presiunii negativeintrapleurale.

Incidenta. Pneumotoraxul este una dintre cele mai frecvente boli toracicecare are incidenta maxima in jurul varstei de 30-40 ani si cu predominanta lasexul masculin cel putin pentru forma spontana. Clasificare. Pneumotoraxul se clasifica in: A. Pneumotorax spontan care reprezinta aproximativ 24% din toate cazurilede pneumotorax si aproape in toate cazurile se datoreaza ruperii unei bulesubpleurale apicale. In aceasta situatie lipsesc argumente clinice si radiologicepentru o patologie pulmonara semnificativa.

B. Pneumotorax secundar care reprezinta aproximativ 20% din cazuri in careclinic si radiologic exista semne care indica o cauza:

1. boli obstructive ale cailor aeriene: astm bronsic, bronhopneumopatie

obstructiva cronica2. infectii bronhopulmonare3. infarctul pulmonar 4. neoplasmul bronhopulmonar 5. catamenial (asociat cu ciclul menstrual)6. pneumopatii difuze7. boli congenitale ale tesutului conjunctiv

C. Pneumotoraxul traumatic reprezinta 56% din cazurile de pneumotorax si

se subclasifica in:1. Pneumotorax iatrogen (32%): toracotomiei sau toracocentezei, biopsiei

pulmonare transcutanate, traheostomiei, punctiilor venoase centrale in vedereamontarii unei linii venoase pentru administrarea de medicamente sau pentrualimentatie parenterala (cel mai des urmeaza punctiei venei subclavii),ventilatieiartificiale, in special cu presiune end-expiratorie pozitiva.

2. Pneumotorax neiatrogen (24%), care la randul sau se imparte in:

a. pneumotorax neiatrogen inchis cu fracturi costale care determinalacerarea pleurei viscerale de catre fragmentele osoase si fara fracturi costale cuaparitia emfizemului interstitial si ulterior a pneumotoraxuuli cu supapa.

b. pneumotoraxul traumatic neiatrogen penetrant

PNEUMOTORAXUL SPONTAN

Etiologie si patogenie. Incidenta mare a pneumotoraxului spontan in unelefamilii a condus la presupunerea existentei unui factor ereditar si ulterior s-a gasito relatie intre haplotipuri specifice HLA si riscul aparitiei pneumotoraxului. Desieste posibila existenta anomaliilor ereditare ale tesutului conjunctiv la pacienti cupneumotorax spontan, baza anatomica a incidentei crescute nu se cunoaste cucertitudine.




Dr D Isacoff2

La multi bolnavi cu pneumotorax spontan primar, la toracosopie se descoperaruperea unei bule sau basici (blebs) situata sub pleura viscerala. In aceste

cazuri pneumotoraxul apare prin disectia aerului dintr-o alveola rupta printesutul interstitial in stratul vascular subtire al pleurei viscerale. La nivelulpleurei viscerale aerul se acumuleaza si formeaza o bula/chist sau basica. Este

posibil ca disectia pornita dintr-o alveola subpleurala rupta sa produca directpneumotorax fara sa se formeze bula subpleurala si in aceasta situatie seconstata prezenta de aer concomitent si in mediastin (pneumomediastinul).Mecanismul cel mai frecvent prin care apare pneumomedistinul la copii si adulti

este extensia aerului din alveolele parenchimului pulmonar in tesutulinterstitial si apoi in mediastin. Evenimentul initial declansator incriminat celmai frecvent ar fi cresterea brusca a presiunii alveolare insotita de ingustareacailor aeriene, care produc ruperea alveolelor situate la periferia plamanului sisunt apropiate de caile aeriene si/sau arterele si venulele pulmonare. Duparuperea alveolelor periferice, aerul alveolar trece in interstitiul peribronsic sauperivascular si ajunge la nivelul hilului si de aici in mediastin. Aerul se poate

deplasa prin tesutul interstitial si spre periferia plamanului la pleura viscerala pecare daca o rupe produce pneumotorax. Cresterea brusca a presiunii alveolarepoate apare dupa:

- manevre de inspiratie profunda ca in timpul efortului fizic intens sisustinut

- manevra Valsalva in timpul parturitiei- varsatura de orice cauza- ventilatia mecanica la pacienti cu sindrom obstructiv bronsic sever,

mai ales daca se foloseste presiune end-expiratorie pozitiva- scadere brusca a presiunii atmosferice, ca in cazul aviatorilor .

Nu se cunosc mecanismele prin care se formeaza bulele subpleurale, dar se

presupune existenta unei posibile lezari ischemice a apexului plamanului sauexistenta fortelor de distensie mai mari la nivelul alveolelor varfului produse depresiunea pleurala mai negativa. Aceste mecanisme au sustinere pe dateanatomopatologice si radiologice la care s-au identificat bule apicale la multipacienti cu pneumotorax spontan si ulterior confirmate de examenultoracoscopic. In sprijinul acestor mecanisme exista si argumente clinicedeoarece pneumotoraxul spontan primar apare predominant la barbatul tanar detalie inalta si slab, iar pacientii cu sindrom Marfan, la care perturbarea tesutuluielastic exista, au tendinta crescuta de a forma bule/blebs subpleurale.

In ruperea bulei subpleurale nu este cunoscuta cauza imediata, efortul fizicintens fiind incriminat la o proportie mica de bolnavi, pneumotoraxul spontan

aparand la majoritatea bolnavilor in repaus. Bulele subpleurale se destind candscade presiunea atmosferica, asa cum se intampla in timpul zborului cu avionulsi la scufundatorii care revin rapid la suprafata. La pacientii cu statura inalta sepresupune ca ar exista un stress mecanic crescut la nivelul apexului care poateproduce ruperea bulelor subpleurale. In timpul manevrei Valsalva, ca si in timpultusei, parturitiei, varsaturilor, cresterea presiunii intrapulmonare este mecanismulimportant. Manevra Valsalva o mai folosesc si fumatorii de marijuana si cei care




Dr D Isacoff3

prizeaza cocaina pentru a creste "high"-ul, situatii in care poate survenipneumotorax spontan primar.

PNEUMOTORAXUL SECUNDAREtiopatogenia pneumotoraxului secundar este multifactoriala, la multi bolnavi

existand bule de emfizem difuz sau spatii chistice subpleurale (ca in fibrozainterstitiala difuza pulmonara) si ruperea unei bule de emfizem subpleural sau aunui chist reprezinta cauza imediata a pneumotoraxului. Ruperea bulelor sau achisturilor subpleurale este favorizata de obstructia bronsica locala prin dop demucus, pneumonie sau anomalii fiziopatologice. Unele cazuri de pneumotorax

secundar apar in cursul ventilatiei mecanice necesara pentru tratamentul boliide baza si aceasta poate reprezenta factorul cauzal.

PNEUMOTORAXUL CATAMENIAL este o forma rara de pneumotorax careapare in perioadele menstruale in jurul varstei de 40 ani la femei sanatoase inafara endometriozei. Patrunderea aerului in cavitatea pleurala in pneumotoraxulcatamenial s-ar datora:

a) migrarii aerului din vagin, uter si trompe in cavitatea peritoneala si de aiciprin defecte ale diafragmului ajunge in cavitatea pleurala. Aproximativ o treimedin bolnavele cu pneumotorax asociat cu endometrioza pleurala prezinta astfelde defecte diafragmatice care pot reprezenta anomalii de dezvoltare sau leziuneaparute secundar endometriozei.

b) necroza tesutului endometrial ectopic situat la nivelul pleurei viscerale intimpul menstrelor si care determina patrunderea aerului din plaman in spatiulpleural. Acest mecanism pare atractiv, examenul toracoscopic a evidentiat focarede endometrioza macroscopic si microscopic la femeile cu pneumotoraxcatamenial.

c) ruperea bulelor apicale sau blebs din cauza unui factor neidentificat asociat

menstrelor.PNEUMOTORAXUL IATROGEN reprezinta cauza frecventa si importantadupa folosirea tehnicilor diagnostice invazive. Dintre metodele diagnosticeinvazive care se complica cu pneumotorax amintim:biopsia transbronsica,biopsia transtoracica pe ac, cateterismul venos central (al venei subclavii).Incidenta pneumotoraxului dupa aceste proceduri diagnostice variaza in functiede experienta echipei .

Ventilatia mecanica la pacientii cu insuficienta respiratorie are risc deinducere a pneumotoraxului, mai ales cand se folosesc aparate cu volum ciclic sicu presiune end-expiratorie pozitiva .Incidenta pneumotoraxului la acesti bolnavivariaza de la 0,5 la 15% si este in functie de natura bolii care a indus insuficienta

respiratorie, durata ventilatiei mecanice si de folosire presiunii end-expiratoriipozitive. Pneumotoraxul apare mai frecvent cand se folosesc presiuni de varf foarte mari pentru ventilarea bolnavilor cu obstructie bronsica severa sau lapacienti ai caror plamani au complianta scazuta.Uneori, pneumotoraxul caresurvine la pacientii sub ventilatie mecanica se insoteste de pneumomediastin sauchiar de pneumoperitoneu si adesea reprezinta cauza de deces. Examenul clinic.




Dr D Isacoff4

Durerea este simptomul cel mai frecvent pe care il descrie pacientul cupneumotorax.Durea din pneumotorax este localizata unilateral, violenta, cucaracter de veritabila lovitura de pumnal, apare brusc, de cele mai multe ori dupaefort intens cu glota inchisa, dar poate apare si in repaus. Durerea esteexacerbata de tuse, efort. Uneori, durerea este de intensitate mai mica, se

accentueaza la tuse si la efort. Dispneea este mai putin constanta, bolnavul avand de cele mai multe oripolipnee moderata, dar in pneumotoraxul mare sau in pneumotoraxul in tensiunepoate deveni invalidanta, cu tendinta asfixica, asociata cu anxietate si chiar soc.Bolnavul este imobilizat, palid-livid sau cianotic, jugularele sunt turgescente, areprotruzia globilor oculari, descrie sete de aer daca a aparut insuficientarespiratorie si/sau insuficienta ventriculara dreapta. Din punct de vederepatogenic, in pneumotorax apare suprimarea brusca a suprafetei de schimbgazos si a unor reflexe vegetative cu efect circulator, in final aparand un baraj lanivelul circulatiei pulmonare cu rasunet pe functia ventricului drept. De cele maimulte ori manifestarile diminua treptat si in timp relativ scurt, pacientul reintrand

intr-un echilibru respirator si circulator, iar durerea diminua. In alte situatii,manifestarile se agraveaza, durerea persista, chiar daca intensitatea este maimica, dispneea se accentueaza, cianoza se intensifica, bolnavul devine agitat sinelinistit. Acestea se datoreaza cresterii presiunii intrapleurale si persistenteireflexelor bronhovasculare nocive, fiind posibila aparitia colapsului/socului cupuls imperceptibil, venele sunt colabate, iar pacientul este obnubilat. Pot aparesemnele insuficientei ventriculare drepte- cianoza,jugulare turgescente,hepatomegalie, oligurie - bolnavul putand deceda prin asfixie, sincopa sauinsuficienta cardiaca. Este important de retinut cai ntensitatea dispneei sedatoreaza starii functionale a plamanului contralateral si marimiipneumotoraxului.

Foarte rar pneumotoraxul este asimptomatic si este diagnosticat prinexamen clinic sau mai frecvent prin examen radiologic pulmonar. Examenul fizic releva un pacient de varsta tanara, longilin, la care poateexista bombarea unui hemitorace, care are scaderea amplitudinii miscarilor respiratorii, iar vibratiile vocale sunt abolite. Percutia toracelui deceleaza

timpanism de partea hemitoracelui dureros; este obligatorie percutia atentadeoarece prin comparatie, hemitoracele sanatos poate apare mat, cand de faptsonoritatea este normala. La pacientul tanar, un pneumotorax important

determina la percutie deplasarea contralaterala a mediastinului. Auscultatiahemitoracelui cu timpanism deceleaza abolirea murmurului vezicular siaparitia suflului amforic si tintement metalique. Auscultatia in zona sternala

inferioara poate decela in pneumoptoraxul stang un sunet ca o pocnitura sauclantanit sincron cu bataile cordului. Acest sunet, cunoscut ca semnul lui

Hamman sau clicul pleural a fost considerat mult timp ca semn patognomonicin pneumomediastin, dar Scadding si Wood l-au considerat ca fiind asociat celmai frecvent cu pneumotoraxul stang. Clicul pleural se poate auzi uneori mai binefara stetoscop, chiar de catre pacient sau anturajul sau. Semnul Hamman sedatoreaza amplificarii zgomotelor cardiace de catre conditiile acustice realizatede un pneumotorax stang de mica importanta.




Dr D Isacoff5

Examenul radiologic. Radioscopia pulmonara releva grade variate dependulare a mediastinului si cordului cu respiratia. Mediastinul poate aveamiscare de pendulare cu fiecare faza a ciclului respirator fara ca sa aparasimptome, datorita existentei zonelor de hernie localizate la nivelul "unor puncte slabe", hernia marindu-se in expir, iar in inspir se reduce. In

pneumotoraxul in tensiune poate lipsi hernierea mediastinului, dar se poateintalni in pneumotoraxul mic in care presiunea intrapleurala este negativa. Inproducerea deplasarilor mediastinului importanta deosebita revin marimiipneumotoraxului si distensibilitatii pleurei si mai putin participa magnitudineapresiunii intrapleurale. In cazul in care exista rigiditatea mediastinului, poateapare miscare paradoxala a diafragmului in timpul inspiratiei, asa numitulfenomen Kienbock si se datoreaza modificarilor in echilibrul intratoracic.

Mediastinul poate fi sediul mai multor puncte de slaba rezistenta care produchernierea plamanului de partea opusa. Unul din punctele de slaba rezistenta estelocalizat anterior in regiunea timusului atrofiat, altul fiind in mediastinul posterior intre esofag si cord anterior si coloana vertebrala si aorta posterior. Herniile

posterioare sunt intotdeauna dinspre dreapta spre stanga, hernierea dinsprestanga spre dreapta fiind prevenita de suprapunerea esofagului pe aorta.

In portiunea posterosuperioara a mediastinului, la nivelul T3-T5 si esofagulsituat anterior pleurele celor 2 hemitorace sunt separate de o mica cantitate detesut conjunctiv si reprezinta un potential punct de slaba rezistenta (Maier).

Hernierile mediastinale pot sa apara si in afara unei distensibilitati deosebite apleurei, putand fi produse de boala. In pneumotorax aerul dintr-o cavitatepleurala se observa pe radiografie ca o banda sub forma de semiluna dehipertransparenta deasupra liniei mediane care compromite o portiune dinplamanul contralateral. Inspirul produce reducerea herniei, iar expirul o creste.

In functie de prezenta sau absenta aderentelor plurale, examenul radiologic

poate evidentia plaman complet sau neregulat retractat de la pereteletoracic. Plamanul colabat isi mentine transparenta, iar in caz de pneumotorax

mic, pneumotoraxul in manta, poate fi omis in absenta unei radiografii in expir.Daca exista atelectazie a unui lob, apare pneumotorax "selectiv", asa cum seobserva in cazul pneumotoraxului indus terapeutic la bolnavii cu tuberculozapulmonara. De obicei, la baza hemitoracelui cu pneumotorax se poate gasi ocantitate variabila de lichid, care in cazul in care mediastinul este mobil, lichidulse poate extinde dincolo de linia mediana.

Toracoscopia este efectuata cu relativa usurinta in pneumotoraxul spontanatat pentru diagnostic cat si in scop terapeutic. Inaintea insertiei tubului toracic

pentru desuflatie, pe canula introdusa dupa trocarizare, se poate aplicatoracoscopul. Inspectia cavitatii pleurale si plamanului se cauta leziunile de bazadupa clasificarea lui Vanderschueren si in urma carora se clasificapneumotoraxul in urmatoarele 4 stadii:

- stadiul I plamanul este normal la examenul endoscopic;- stadiul II in care exista numai aderente pleuropulmonare;

- stadiul III in care pe suprafata plamanului se observa bule sau blebs cudiametre mai mici de 2 cm;




Dr D Isacoff6

- stadiul IV caracterizat prin existenta a multiple bule mari cu diametre caredepasesc 2 cm.

Leziunile patologice evidentiate prin toracoscopie medicala sunt detectate laaproximativ 70% din cazurile de pneumotorax spontan, iar clasificare falsa instadiul I s-ar intalni la 8-28% din cazuri la care se practica tratament chirurgical.

Bulele sau blebs se identifica prin toracoscopie la 45-62% din cazuri, iar printoracoscopie chirurgicala sau toracotomie la 76-100% din cazuri. Cu toateacestea, este putin probabil ca bule mai mari sau blebs, sau fistule sa nu fiedetectate la pleuroscopie.

Toracoscopia medicala in pneumotorax poate combina drenajul toracic cuelectrocoagularea blebs si/sau bulelor precum si pleurodeza cu talc. Inpneumotorax, talcajul pleural reprezinta cel mai bun tratament conservator,recurentele fiind sub 10%, iar interventia chirurgicala ulterioara este necesara la4-10% din bolnavi. In cazul pneumotoraxului spontan clasificat in stadiul IV dupaVanderscueren prin toracoscopie, la sfarsitul manevrei se insera un tub toracic sipacientul este indrumat la serviciul de chirurgie toracica pentru toracoscopie

chirurgicala sau toracotomie. Totusi, daca bolnavii au boli pulmonare avansate,insuficienta respiratorie cronica secundara bronsitei cronice sau alte afectiunicare contraindica interventia chirurgicala, dupa observarea toracoscopica se potefectua coagularea bulelor si/sau talcaj pleural.

Toracoscopia medicala este recomandata de rutina la toti bolnavii cupneumotorax spontan la care exista indicatie de drenaj pe tub toracic, deoarecesunt oferite mai multe avantaje:

a) se face o evaluare precisa a leziunilor subiacente sub control vizual direct;b) permite alegerea celui mai bun tratament - conservator sau chirurgical;c) se poate efectua tratament direct prin coagularea bulelor si blebs pleurale

ca si indepartarea aderentelor pleuropulmonare;

d) la nevoie, toracoscopia este urmata de talcaj pleural si se poate selecta celmai bun sediu pentru plasarea tubului toracic.

PNEUMOTORAXUL IN TENSIUNE poate surveni dupa pneumotorax spontansau ruperii traumatice a plamanului. In pneumotoraxul inchis, sub presiunenegativa (in care presiunea medie este sub cea atmosferica) plamanul estepartial golit de aer si se expansioneaza in inspir, cordul si mediastinul sedeplaseaza de partea cu pneumotoraxul, diafragmul coboara. In expir, toateaceste structuri se deplaseaza in directie opusa. In pneumotoraxul cu supapaaparuta in urma unei plagi toracice sau unei fisuri pulmonare, presiunea estepeste cea atmosferica si apar conditii diferite. Plamanul comprimat nu mai are

mobilitate sau aceasta este foarte mica, mediastinul si cordul sunt impinse dinpozitiile lor normale de catre presiunea crescuta din hemitoracele cupneumotorax. Deoarece aerul poate trece dinspre un punct cu presiune maimare in altul cu presiune mai mica, atunci tensiunea mare din din pneumotoraxnu poate fi obtinuta in timpul unei respiratii obisnuite. Aerul poate intra inpneumotoraxul in tensiune numai in timpul perioadelor cand presiune dinplamanul afectat este mai mare si aerul care a trecut este retinut in spatiulpleural. Astfel de conditii se intalnesc in timpul tusei sau stranutului cand glota




Dr D Isacoff7

este momentan inchisa si aerul este fortat eliminat din plamanul sanatos inplamanul contralateral si deci in spatiul pleural cu pneumotorax. Supapapneumotoraxului in tensiune poate fi o banda de tesut sau o bula/bleb colabata,dar poate apare si prin efectul de telescopare al tesutului pulmonar propriu zis inurma deschiderii plamanului. Aceasta explicatie a pneumotoraxului in tensiune a

fost propusa pentru prima data de von Muralt si confirmata ulterior de Fenichel sicolab.In pneumotoraxul in tensiune aerul poate scapa de-a lungul spatiilor

perivasculare ale plamanului afectat in mediastin si chiar in tesutul subcutanat sicavitatea peritoneala. Daca aerul nu se distribuie in tesutul subcutanat,presiunea marita din spatiul pleural si mediastin poate determina tamponadacardiaca si asfixie. In cazul in care supravietuieste unei astfel de situatii potapare complicatii ca hemoragie, infectia pleurei si plaman neexpansibil

HEMOPNEUMOTORAXUL SPONTAN apare rar asociat cu o boalapleuropulmonara demonstrabila. Pana in 1952 au fost raportate138 cazuri dehemopneumotorax spontan netuberculos, dintre care 38 apartineau lui Hopkins

care le raportase in 1937, 44 lui Hartzell, dintre care 4 erau personale si alte 56raportate de Eidinger si Rubin, dintre care numai 3 personale. Este foarte sigur ca nu au fost raportate toate cazurile de hemopneumotorax cu atat mai mult cucat nu orice mic pneumotorax asociat cu revarsat pleural in cantitate mica esteaspirat. Din experienta autorilor care au raportat hemopneumotorax spontan estede retinut ca uneori incidentul este repetabil la distante variate de timp si chiar cand o boala pleuropulmonara este decelata ulterior, aceasta poate fiinterpretata diferit.

Mecanismul hemopneumotoraxului spontan este acelasi ca si pentrupneumotoraxul spontan, sangerarea in cavitatea pleurala rezultand din vaseleaderentelor pleurale rupte, sau din vasele din peretii veziculei/bulei

emfizematoase rupte. Bolnavii care dezvolta hemopneumotorax spontan au inanamneza prezenta efortului fizic si poate exista o intarziere in aparitia semnelor de hemoragie intrapleurala. Este de dorit ca examenul radiologic pulmonar sa seefectueze cu pacientul in pozitie ortostatica, deoarece in pozitie clinostatica nu seevidentiaza prezenta lichidului, gradul colapsului pulmonar si deplasareamediastinului. FISTULA BRONHOPLEURALA

Ruperea plamanului poate complica supuratiile pulmonare acute si cronice,traumatismele ca si leziunile perforante extrapleurale si subdiafragmatice.Fistulele care se inchid repede pot ramane nediagnosticate, dar fistulele

bronhopleurale cronice sunt mai usor detectate pentru ca produc simptome siprezenta comunicarii bronhopleurale poate fi verificata. Daca intr-o leziuneinflamatorie acuta apare fistula bronhopleurala apar simptome supraacute: tusesevera insotita de expectoratie profuza adesea amestecata cu varsatura,dispnee, cianoza, frisoane, febra. Examenul clinic pune in evidenta semnelepiopneumotoraxului sau ale pneumotoraxului in tensiune.

Prezenta fistulei bronhopleurale poate fi stabilita prin injectarea a 10 ml dealbastru de metilen in spatiul pleural si se urmareste aparitia colorantului in




Dr D Isacoff8

sputa. Daca fistula este mare, colorantul apare in cateva minute, iar in cazul incare aceasta este mica, dupa cateva ore. Pozitia pacientului dupa injectareaintrapleurala a colorantului este pus in pozitie Trendelenburg, ventrala, laterala sidorsala pentru a fi siguri ca lichidul se distribuie pe toate partile pleurei, inclusiv inorificiul fistulos. Un alt mijloc de determinare a prezentei fistulei bronhopleurale

este determinarea variatiilor presiunii in cavitatea pleurala. Dupa evaluareapresiunii inttrapleurale de catre aparatul de pneumotorax, se indeparteaza maimulte sute de ml de aer si se noteaza presiunea intrapleurala. In absenta fistulei,indepartarea aerului este urmata imediat de cresterea presiunii negative. Dacafistula este prezenta, indepartarea aerului din spatiul pleural este inlocuita deaerul patruns prin bronhia comunicanta si presiunea intrapleurala estenemodificata. Daca fistula este mare, criteriile presiunii fluctueaza in jurul cifrei0. Alta cale de stabilire a prezentei fistulei bronhopleurale este determinareacontinutului in oxigen al spatiului de pneumotorax. Intr-un spatiu inchis continutulin oxigen este mai mic decat cel alveolar si bioxidul de carbon este mai marepentru ca exista schimb gazos activ. Concentratia oxigenului rareori depaseste

5% in absenta fistulei. In prezenta fistulei bronhopleurale, prin amestecareagazului alveolar cu cel al pneumotoraxului, continutul in oxigen este apropiat decel al aerului atmosferic~ 20%. In prezenta unui revarsat pleural, intr-unpneumotorax inchis, bioxidul de carbon are o concentratie > 9%, iar concentratiaoxigenului este <0,25%.

Tratamentul fistulei bronhopleurale depinde de natura bolii subiacente.Vindecarea cu succes a piopneumotoraxului cere timp indelungat si implicainterventie chirurgicala si adesea pleuropneumectomie.

2978452-Pneumotoraxul

Documents

Transcript of 2978452-Pneumotoraxul