RAPORTUL JURIDIC PENAL

1. Raportul juridic instrument de infaptuire a dreptului penal 1.1 Notiunea si specificul raportului juridic penal

Raporturile juridice penale pot fi definite ca relatii de aparare sociala reglementate prin normele dreptului penal. Existenta raporturilor juridice penale este legata de existenta dreptului penal ca ramura de drept.

Reglementarea juridica a relatiilor sociale , adica reglementarea conduitei oamenilor care participa la acestea nu se poate face altfel decat incadrand a- ceste relatii in modele formale prevazute in normele de drept.

Afirmatia este valabila si pentru dreptul penal care, reglementand relatiile de aparare a valorilor sociale, prevede prin normele sale modul in care trebuie sa se desfasoare aceste relatii, pentru a se evita orice vatamare sau periclitare a valorilor sociale., iar atunci cand acestea au fost totusi vatamate sau periclitate, pentru a se restabili relatiile de aparare sociala normale si a se impiedica tulburarea acestora pe viitor.

In acest scop normele dreptului penal contin toate elementele raporturilor juridice care iau nastere in temeiul lor.

Raporturile juridice penale se prezinta ca fiind normele dreptului penal in actiune, in sensul ca ele sunt rezultatul actiunii normelor dreptului penal asupra relatiilor de aparare sociala si totodata singura modalitate de exercitare a acestei actiuni.

Normele de drept penal, si prin ele, raporturile juridice penale, apar ca rezultat al constientizarii, la nivelul intregii societati, a necesitatii apararii anumitor valori sociale impotriva actelor de conduita periculoase ale unor indivizi.

In dreptul nostru penal, la nivelul constiintei si vointei publice, se stabileste necesitatea apararii sociale si se impune conduita necesara in acest scop, determinandu-se conduita ce trebuie adoptata in raport cu diferitele valori sociale si obligativitatea acestei conduite, exprimata prin sanctiunea prevazuta pentru nerespectarea ei.1.2 Raporturile juridice penale si realizarea ordinii de drept penal In teoria dreptului penal este unanim acceptata teza ca ordinea de drept penal se infaptuieste fie prin respectarea de bunavoie a normelor de drept penal, asa cum face marea majoritate a destinatarilor legii penale, fie prin aplicarea constrangerii penale fata de cei care savarsesc faptele interzise prin normele dreptului penal, asa cum se intampla in cazuri exceptionale, cand se savarsesc infractiuni.

Nu exista insa o unitate de opinii in ceea ce priveste mecanismul prin care se realizeaza ordinea de drept penal.

Intr-o opinie, care este majoritara, se sustine ca realizarea ordinii de drept penal prin respectarea de bunavoie a normelor dreptului penal, are loc fara crearea unor raporturi juridice penale si deci ca indeplinirea de catre destinatarii legii penale a indatoririi de a nu savarsi faptele interzise de lege are loc in afara oricaror raporturi juridice.

Potrivit acestei opinii, deci, numai realizarea prin constrangere a ordinii de drept penal are loc prin intermediul raporturilor juridice penale, nu si realizarea ei prin respectarea de bunavoie a legii. Intr-o alta opinie, pe care o impartasim, realizarea ordinii de drept penal fie ca are loc prin respectarea de bunavoie a comandamentelor legii, fie ca se impune prin constrangere, se infaptuieste totdeauna prin intermediul raporturilor juridice penale. Prin normele de drept penal de orice fel, se reglementeaza relatii sociale care devin prin reglementare raporturi juridice, acestea fiind ratiunea existentei si singura cale de realizare a dreptului.

2. Elementele raportului juridic penal 2.1 Subiectele raportului juridic penal In raporturile juridice penale fie de conformare, fie de conflict vom intalni intotdeauna statul ca titular al functiei de aparare sociala.Actionand ca reprezentant al societatii, ca titular al puterii, statul apare in raporturile juridice penale ca subiect dominant.

In raporturile de conformare, statul, prin edictarea normelor penale, impune tuturor destinatarilor legii penale, in mod interdeterminat, norme obligatorii.

In raportul juridic de conflict, statul, impune celuilalt subiect al raportului juridic, persoana fizica, sa suporte consecintele faptei sale- adica sa suporte raspunderea penala- pedeapsa.

Cel de al doilea subiect al raporturilor juridice penale este persoana fizica, destinatar al obligatiei, prevazuta in norma penala, in cadrul raportului juridic de conformare, persoana fizica nenominalizata.

In cadrul raportului juridic penal de conflict persoana fizica este determinata, anume persoana care a savarsit fapta interzisa- infractorul.

Persoana juridica nu poate fi subiect activ al raporturilor penale nici in raporturile de conformare, nici in raporturile de conflict. Normele penale nu se adreseaza persoanelor juridice, acestea au o capacitate, o competenta stabilita, anume de a indeplini activitati licite, in accord cu interesul public.

Daca un membru din conducerea persoanei juridice ori mai multi, savarsesc fapte prevazute de legea penala, faptele nu sunt ale persoanei juridice ci ale celor care le-au comis.

2.2 Continutul raportului juridic penal Ca la orice raport juridic continutul este format din drepturile si obligatiile participantilor( subiectilor) la acel raport juridic.

In continutul raportului juridic penal se reliefeaza dreptul statului de a pretinde o anumita conduita din partea destinatarilor legii penale, pentru apararea valorilor esentiale ale societatii si a relatiilor sociale nascute in legatura cu aceste valori- pe de o parte si obligatia corelativa a celuilalt subiect- persoana fizica de a-si conforma conduita exigentelor cerute prin norma penala, in cadrul raporturilor de conformare, iar in cadrul raportului penal de conflict- dreptul statului consta in impunerea unei sanctiuni pentru savarsirea infractiunii si obligatia infractorului de a suporta consecintele savarsirii faptei sale- pedeapsa.2.3 Obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic il formeaza anumite actiuni pe care titularul dreptului le efectueaza sau le poate pretinde si pe care celalalt subiect este obligat a le savarsi sau a se abtine a le savarsi.

In cadrul raporturilor juridice penale obiectul este format din conduita care urmeaza sa fie obtinuta in cadrul sau si cu privire la care sunt create si sunt exercitate drepturile si obligatiile subiectelor.

Drepturile si obligatiile subiectelor raporturilor juridice penale sunt create in legatura cu ceva- conduita ce trebuie realizata. Respectarea obligatiei impusa prin norma juridica in cadrul raporturilor de conformare si executarea pedepsei si a celorlalte sanctiuni aplicate pentru savarsirea infractiunii in cadrul raportului de conflict.

Acesta este obiectul raportului juridic penal.

In urma realizarii obiectului se realizeaza norma de drept penal- prin conformare in cadrul raportului juridic de cooperare si prin constrangere in cadrul raportului juridic de conflict- conducand la realizarea si asigurarea apararii sociale.3. Nasterea, modificarea si stingerea raportului juridic penal3.1 Caracteristicile privind raportul juridic penal de conformare

Raportul juridic penal de conformare se naste din momentul intrarii si prin intrarea in vigoare a normei penale incriminatoare, care prevede drepturile si obligatiile participantilor la acest raport.

In cazurile in care norma incriminatoare cere ca destinatarii ei sa aiba o anumita calitate, raportul se naste din momentul in care destinatarul respectiv dobandeste acea calitate.

Raportul juridic penal de conformare este deci o creatie a legii penale si nu depinde de vointa destinatarilor acesteia.

Odata nascut, raportul juridic penal de conformare se desfasoara prin respectarea de catre destinatarul normei penale, a obligatiei de abtinere de la actiunea interzisa sau de efectuare a actiunii ordonate.

Durata desfasurarii acestor raporturi nu este dinainte stabilita , aceasta depinde de durata ramanerii in vigoare a normelor incriminatoare. Pe toata aceasta durata, raporturile juridice penale de conformare constituie cadrul juridic firesc de realizare a ordinii de drept penal si de aceea el nu inceteaza decat odata cu iesirea din vigoare a normelor care le prevad sau prin incetarea incidentei acestora, in cazul in care destinatarii calificati ai normei de drept penal pierd calitatea ceruta pentru a fi subiecti ai raporturilor de drept penal. Raportul juridic penal de conformare nu inceteaza prin nerespectarea de catre subiectul sau pasiv a obligatiei de conformare, deci odata cu savarsirea infractiunii.

Prin aceasta se naste un raport juridic penal de conflict in care intra subiectul respective, insa el nu inceteaza sa fie subiect al obligatiei de conformare. De aceea, incalcarea repetata a acestei obligatii, prin savarsirea mai multor infractiuni da nastere unor multiple raporturi juridice penale de conflict. 3.2 Caracteristicile privind raportul juridic penal de conflict Raportul juridic de conflict se naste ca urmare a savarsirii, de catre destinatarul normei, a faptei interzise ca infractiune. Spre deosebire raportul de conformare care se naste din lege, odata cu intrarea in vigoare a acesteia, raportul de conflict se naste deci prin savarsirea acestei fapte.

Savarsirea infractiunii este singurul fapt juridic ce da nastere raportului juridic penal de conflict. De aceea, daca fapta nu exista sau nu prezinta continutul unei infractiuni, ea nu poate da nastere unui raport juridic penal de conflict.

Constatarea existentei unui raport juridic de conflict se face de un organ judiciar competent si in forma prevazuta de lege. Acest act este hotararea judecatoreasca de condamnare ramasa definitivea deoarece prin aceasta se constata, cu putere de lege, savarsirea de catre inculpat ( fostul destinatar al legii penale) a infractiunii, vinovatia acestuia, condamnarea lui si aplicarea pedepsei prevazute de lege. Ca toate raporturile de conflict din orice ramura a dreptului, raportul juridic penal de conflict nu se constata si nu se realizeaza nici el, in general, in mod direct, ci prin intermediul unui process judiciar, in acest caz al procesului penal. Caracteristic acestui process este faptul ca el debuteaza cu o faza specifica, urmarirea penala, in care are loc strangerea probelor cu privire la existenta infractiunii, la identificarea infractorului si la stabilirea raspunderii acestuia, probe necesare pentru a se putea constata si solutiona de catre instanta judecatoreasca competenta raportul juridic penal de conflict.

Activitatea de urmarire penala si de judecata, in vederea stabilirii si solutionarii conflictului de drept penal, se desfasoara pe baza legii, in cadrul unor raporturi procesuale care apar odata cu constatarea ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala cu privire la care exista temeiuri sa se creada ca ar constitui o infractiune.

Atunci cand, pe baza probelor adunate in cursul urmaririi penale si verificate in cursul judecatii, instanta constata, prin hotarare definitiva, ca inculpatul a savarsit intr-adevar infractiunea pentru care a fost trimis in judecata, raportul juridic penal de conflict este cert si definitiv stabilit ca existand.

In ipoteza in care instanta sau chiar procurorul, in cursul urmaririi penale, ar constata , in ciuda probelor adunate pana atunci, ca fapta prevazuta de legea penala nu exista, ca nu constituie infractiune, sau ca ea nu a fost savarsita de inculpate, aceasta ar insemna si constatarea ca nu exista un raport juridic penal de conflict, iar acesta constatare produce efecte, de asemenea, ex tunc( incepand de atunci ) raportul considerandu-se dintotdeauna inexistent.

Daca instanta constata existenta raportului juridic penal de conflict, odata cu punerea in executare a hotararii de condamnare procesul penal ia sfarsit, iar in vederea realizarii raportului juridic penal stabilit prin hotarare apar, in continuare raporturi juridice de drept executive penal.

In cadrul acestor raporturi se realizeaza continutul raportului substantial de conflict, care dureaza pana la executarea completa a pedepselor aplicate de instanta judecatoreasca.

Acest mod de stingere a raportului de conflict se poate modifica ca urmare a interventiei vreunei cauze care inlatura executarea pedepsei ( gratiere, amnistie dupa condamnare) sau executarea efectiva a acesteia( de ex. liberarea conditionata ).