3martie2009

24 pagini,

1 leu

an X, nr. 123

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

Europeana problem\ a reziden]ilor din ItaliaSorin Bocancea

Despre elitele rom=ne[ti, cu deta[are –avantajele unei dezbateri profesionisteRadu Carp

Literaturile lumii `ntr-o sinops\ BrockhausVal. Panaitescu

Modernizarea Rom=niei postbelice –dincolo de ne`n]elegeri [i temeriAdrian-Paul Iliescu

Identit\]iproblematice

(I)GABRIELA GAVRIL

C`nd se discut\ despre destalinizarea `nce-put\ `n 1956 `n ]\rile Europei Centrale [i deEst sau despre mi[c\rile de rezisten]\, despreintelectualii critici [i disiden]i, Rom=nia estemen]ionat\ `n genere ca o excep]ie. Aici siste-mul [i-a p\strat p`n\ t`rziu tr\s\turile totalita-re, nu s-au constituit grupuri intelectuale deopozi]ie ca `n Polonia, `n Ungaria sau `nCehia, nu au existat ini]iative reformiste por-nite chiar din r`ndurile partidului comunist,nici sindicate libere precum Solidarnosc, `npofida ini]iativei aproape singulare a luiVasile Paraschiv. Dac\ `n Polonia – din 1956,anul revoltelor de la Poznan, [i p`n\ la nego-cierile de la „Masa Rotund\“, din 1989 –,intelectualitatea de diverse orient\ri, sprijinit\de Biserica catolic\, a exercitat presiuni asu-pra sistemului, a fost implicat\ `n mi[c\rileanticomuniste, `n Rom=nia, cu excep]ia de]i-nu]ilor politici [i a pu]inilor disiden]i, antico-munismul intelectual a fost mai degrab\ unfenomen postcomunist.

Conversia nomenclaturii `n urma revolu-]iei din 19891, dar [i nevoia de legitimare aunei intelighen]ii marcate de complexul t\ce-rii, al pasivit\]ii de dinainte de 1989 au f\cutca opozi]ia anticomunist/ (neo)comunist s\ fienucleul disputelor [i al `nfrunt\rilor [i s\ devi-n\ elementul esen]ial al construc]iilor identi-tare. ~n Polonia, unde astfel de `nfrunt\ri avu-seser\ loc `n anii ’70, iar delimit\rile politico-ideologice se conturaser\ `n deceniul alnou\lea – instaurarea legii mar]iale de c\treW. Jaruzelski provoc`nd radicalizarea pozi]ii-lor –, imperativul anilor ’90 a fost cel econo-mic. Planul Balcerowicz viza democratizareaprin reconstruc]ia economiei, miza pe regulieconomice, f\c`ndu-[i un program din limita-rea luptelor politice. Unii comentatori, printreei [i critici ai liberaliz\rii radicale, au sus]inutc\ s-a produs atunci o depolitizare `n exces a`ntregului proces de reform\ economic\, elitacare s-a bucurat de o deosebit\ libertate pefondul vidului de putere asum`ndu-[i [i apli-c`nd m\suri de modernizare `n numele „logi-cii de fier a progresului“ sau al necesit\]ii con-form\rii la normele europene, f\r\ a recurge laconsult\ri, la dialogul cu partenerii din opozi]ie.

(continuare `n pagina 24)

Nu

m\r

ilu

stra

t cu

fo

tog

rafi

i d

e M

ihae

la G

lig

or

Nu

m\r

ilu

stra

t cu

fo

tog

rafi

i d

e M

ihae

la G

lig

or

CMYK

CMYK

EDIT

OR

IAL

Ramakrishna Mission Institute of Culture Calcutta

martie 2009

2 AgoraTIMPUL

BOGDANC|LINESCU

Dintotdeauna, liberalii adev\ra]i au sus]i-nut c\ trebuie s\ ne ferim de oamenii politici.Acum c`]iva ani eram `ns\ sceptic, fiind a-proape convins c\ printre ei (oamenii poli-tici) mai s`nt [i c`]iva demni de `ncredere.~ns\ acum cred c\ liberalii au total\ dreptate.Un om politic, oricare ar fi culoarea lui ideo-logic\, are o singur\ preocupare: s\ fie alesori reales. ~n aceste condi]ii, ac]iunile lui nupot fi `ndreptate dec`t spre satisfac]ia aleg\-torilor poten]iali. Credin]a liberalilor e pedeplin confirmat\ ast\zi, cu ocazia crizeieconomice. Reac]iile [i m\surile luate `ngrab\ de politicieni ne demonstreaz\ perfectcum ei profit\ de situa]ia dificil\ pentru a re-veni pe scena politic\ [i ne face s\ credem c\de]in „singura solu]ie“. Guvernul [i Statulvor avea grij\ de noi. Dincolo de considera-]iile liberale, problema e mult mai grav\. ~nStatele Unite spre exemplu, noul pre[edinteObama are un plan de redresare economic\de aproape 1000 de miliarde de dolari [i pu-]ini s`nt cei care `l critic\. Doar o parte dintrerepublicani [i mai ales organiza]iile societ\-]ii civile au `ndr\znit s\ o fac\. ~n Fran]a, nuam v\zut nici un articol `n pres\ (ce s\ mai

vorbesc de televiziune) cu cel mai mic ac-cent critic la adresa politicii lui Obama.Pre[edintele Fran]ei, Nicolas Sarkozy, `l co-piaz\ f\r\ scrupule pe Obama. ~ntr-o in-terven]ie televizat\ de la sf`r[itul lunii fe-bruarie, el a asigurat francezii c\ pot contape Stat. Func]ionarii, a l\sat s\ se `n]eleag\Sarkozy, s`nt capabili s\ „moralizeze“ capi-talismul [i s\ vindece economia. De altfel, cadovad\ a bunelor inten]ii, o Banc\ „a france-zilor“ a fost creat\ prin mariajul `ntre Caissed’Epargne [i Banque Populaire. La conduce-rea b\ncii a fost numit – f\r\ nici o aprobaredin partea Parlamentului sau a Comisiei dedeontologie – secretarul economic de la pa-latul preziden]ial, François Pérol, un „inaltfunc]ionar“ f\r\ experien]\ `n domeniul ban-car. Singurul lui argument e diploma de laENA (Ecole nationale d’administration),[coala de cadre ce distribuie titluri de no-ble]e. Ar trebui doar pu]intic\ memorie s\ neamintim de catastrofele bancare din anii ’80create de directorii „enarci“. Cazul CréditLyonnais, 15 miliarde de euro de datoriipl\tite de contribuabili, nu e dec`t un exem-plu arhicunoscut. Altele, Crédit Comecial deFrance, Banque Hervet, Société Marseillaisedu Crédit, etc… au fost uitate, de[i `ntru-chipeaz\ la perfec]ie rezultatul catastrofal alleg\turii incestuoase `ntre Stat [i mediilefinanciare sub conducerea fo[tilor absolven]ide la ENA.Mai mult, Sarkozy – `mpreun\ cu al]i con-duc\tori de stat europeni – par s\ fie tenta]ide m\surile protec]ioniste. Acord`nd 6 mi-liarde de euro constructorilor de ma[ini dinFran]a, Sarkozy le-a cerut s\ nu delocalizeze

sau s\ investeasc\ `n alt\ ]ar\. O m\suracatastrofal\ pentru ]\ri ca Rom=nia, ce aunevoie tocmai de investi]ii. Aceste condi]iinu se bazeaz\ pe nici un fundament econo-mic viabil. Ar fi fost mai bine ca pre[edinteleFran]ei s\ urmeze exemplul sudezilor, ce aupreferat s\ nu acorde nici o centim\ indus-triei automobile.~ntr-un scurt eseu din 1845 intitulat „Fa-brican]ii de lum`n\ri“, Frédéric Bastiat, eco-nomistul liberal de o rar\ inteligen]\ [i rafi-nament, imagineaz\ o cerere semnat\ de to]ifabrican]ii de lum`n\ri [i trimis\ guvernuluipentru a interzice… soarele care le face con-curen]\. Lumina soarelui, sus]in fabrican]ii,`i `mpiedic\ s\ ob]in\ monopolul pie]ei [i s\v`nd\ lum`n\rile ce ar putea fi folosite [i `ntimpul zilei. Cererea fabrican]ilor de lum`-n\ri ar fi putut fi semnat\ de majoritatea oa-menilor politici de ast\zi.

Rusinea Fran]ei: Noul Partid Anticapitalist

Olivier Besancenot, leader al Ligii Co-muniste revolu]ionare, a creat un partid poli-tic: Noul Partid Anticapitalist. Misiunea par-tidului e clar\: lupta `mpotriva capitalis-mului [i a economiei de pia]\. Culmea c\Besancenot e luat `n serios, e invitat la toateemisiunile de televiziune [i i se consacr\ ar-ticole pline de simpatie `n pres\. Ce propune`n schimb tovar\[ul Besancenot, greu despus. Oricum, o lume „mai dreapt\“ `n care„to]i vom fi egali“. Parc\ am mai auzit astfelde promisiuni…

Guadelupa, Martinica[i liberalismul

~ntr-o scrisoare deschis\ publicat\ `nziarul „Le Monde“, [apte intelectuali dinMartinica [i Guadelupa, printre care [iPatrick Chamoiseau, fost laureat al premiu-lui Goncourt, `[i manifest\ solidaritatea cugrevi[tii [i manifestan]ii din aceste teritoriice s`nt fr\m`ntate „social“ de la sf`r[itul luniiianuarie. Autorii consider\ c\ economia teri-toriilor sufer\ din cauza liberalismului [iglobaliz\rii, iar localnicii s`nt victime ale ex-ploat\rii capitaliste. Mai rar exemplu de or-bire ideologic\. Dac\ exist\ un loc (`n afaraCoreei de Nord [i Cubei) unde caracteristi-cile economiei s`nt exact la opusul unei eco-nomii de tip liberal, atunci acela e `nGuadelupa [i Martinica. Aproape 50% dinpopula]ia activ\ lucreaz\ pentru sistemulpublic. Dac\ ad\ug\m [i posturile ce depindindirect de Stat, atunci propor]ia atinge peste75% din popula]ia activ\. Cele dou\ teritoriifranceze primesc anual peste 13 miliarde deeuro ajutor din partea capitalei, adic\ peste16000 de euro/an pe cap de locuitor. Sau1333 de euro pe lun\. |sta e liberalism sauasistanat?

Paris, martie 2009

Protec]ionism, na]ionaliz\ri, interven]ionismsau noii fabrican]i de lum`n\ri

NOTE INUTILE

OVIDIU PECICAN

Ce ar fi filosofia f\r\ prejudec\]i? Greu despus, dar [i mai greu de imaginat. Animat\de g`ndul c\ ea duce pe umeri tainele cosmo-sului [i ale vie]ii, c\ ea exprim\ integralfiin]a [i are capacitatea de a formula cele maimari [i mai nobile `ntreb\ri, nu o dat\, dra-gostea de `n]elepciune dob`nde[te, prin re-prezentan]ii s\i, aerul pre]ios [i contraf\cutal unui filfizon snob [i capricios. ~mi vin `nminte multe exemple `n acest sens. Convin-gerea larg r\sp`ndit\ `n anumite epoci [imedii c\ filosofia nu poate fi dec`t sistemic\[i sistematic\. (~n treac\t fie spus, cu nimicmai breji s`nt cei care profeseaz\ cu fanatismprogramatic fragmentarismul. Vezi Doamne,orice expunere sistematic\ a unei filosofii arfi o contrafacere [i o falsificare. Ei bine, da-c\ fugile lui Bach s`nt o form\ de contrafa-cere, m\ complac `n admira]ia deplin\ fa]\de artificiozitate, f\r\ probleme...) Alunga-rea poetului din cetatea platonic\ ideal\ sau,dac\ se prefer\, din anturajul sicilian al tira-nului Dionisos I... Ideea lui Constantin Noica

despre imposibilitatea de a face filosofie dac\nu [tii greac\ [i german\; de parc\ franceza,daneza [i italiana, dar mai ales engleza nu arfi limbi care au dat omenirii mari contribu]iifilosofice. {i a[a mai departe...

Curios lucru, `ns\, prejudec\]ile nu `i in-valideaz\ pe filosofi. Lumea nu le retrage `n-crederea din at`ta lucru, m\car c\ un biet tat\de familie care amestec\ printre verdictelelui cotidiene [i prejudec\]i mai tolerante [imai benigne (ca, de pild\: „La mas\ se st\ cucoatele adunate pe l`ng\ corp!“) este irevo-cabil dispre]uit [i condamnat ca mediocru,filistin ori mic-burghez de o `ntreag\ pleiad\de r\sf\]a]i ai culturii. Abia jum\tatea de se-col de barbarie comunist\, `n care s-a pier-dut, `n bun\ m\sur\, obiceiul de a m`nca ci-vilizat, [i abia noile obiceiuri aduse de ma-sificare (`mbucatul pe strad\, moda „hotdog“) [i explozia tehnologic\ (utilizarea `nmers, `n spa]iul public, a telefonului mobil)ajung s\ [tearg\ ceva din stigmatul care au[urat sarcina liber asumat\ de c\tre stali-nism a t`r`rii respectabilului cap de familie`n fa]a plutoanelor de execu]ie [i prin gulag.

Una peste alta, galeria marilor g`nditori aiomenirii este plin\ de excentrici – caSchopenhauer, Kierkegaard sau Nietzsche –,de in[i oraculari de tipul lui Pithagora [iHusserl ori Heidegger. Prea pu]ini cititori [iexege]i se dedic\ `n acela[i mod frenetic cucare `i devor\ pe cei enumera]i mai sus filo-sofilor echilibra]i [i rezonabili, de care esteplin at`t iluminismul francez bon viveur, c`t

[i mediul burghez teuton al neokantienilorori al Cercului de la Viena, sau cel capitalistamerican, unde a `nflorit pragmatismul. Fap-tul este, de fapt, explicabil, nu doar prin in-vazia privirii scrut\toare din media `n spa]iulintim al fantasm\rilor [i reprezent\rilor per-sonale. Printre at`tea aridit\]i, pu]in\ anecdo-t\ readuce via]a `n arterele mumificate alesistemului. Nu po]i fi un heideggerian s\n\-tos dac\ nu devorezi [i coresponden]a g`ndi-torului cu so]ia lui; f\r\ a o uita pe cea cufemeia iubit\, Hannah Arendt. Unde mai puic\, la r`ndul ei, doamna Heidegger `ns\[i areun schimb epistolar plin de substan]\ – nuneap\rat filosofic\, fire[te – cu doctorul ei.

Reflexul acesta precupe] apare viguros [iatunci c`nd vine vorba despre stili[ti apeti-san]i, precum Nietzsche. Posomoreala dintreel [i Wagner, atingerea `nrourat\ a domni[oa-rei – pe atunci – Lou-Andreas Salomé, `m-br\]i[area calului b\tut cu cruzime pe o stra-d\ din Torino s`nt c`teva popasuri aproapeobligatorii `n periplul frecvent\rii autoruluilui Ecce homo. Aici nu mai este vorba des-pre sicitate conceptual\ [i lips\ de savori sti-listice. Dimpotriv\, elementele de biografiefrecventate cu sentimentul mersului la cine-ma `n speran]a unei distrac]ii pe cinste – saucu acela al privirii impudice pe gaura cheii –poten]eaz\ primele satisfac]ii, aproape gas-tronomice, oferite de talentul scriitoricesc alautoexilatului de la Sils-Maria. Las\ c\ nicipovestea logodnei f\cute [i desf\cute deKierkegaard nu este de neglijat ori de lep\-

dat. Merge de minune m\car cu c`teva dintrebiografiile fictive pe care histrionicul danez[i le-a f\urit, interpun`ndu-le `ntre sine [icontemporani (un excelent model pentrupoetul portughez Fernando Pessoa, dac\poetul pluriidentitar din sud `l va fi cititcumva pe filosoful existen]ialist din nord).Nietzsche a ajuns s\ serveasc\ deja dreptpersonaj principal unor romancieri, precumStefan Zweig improvizat ca biograf, odini-oar\, [i, mai recent, Irvin Yalom; ori naratoa-rei documentare suedeze Mirjam Tapper.Dar, `mpreun\ cu Kierkegaard, neam]ul ap\truns pe scara de incendiu [i `n literaturarom=n\, `nc\ din vremea ceau[ismului, prinpana lui Nicolae Breban. ~n timp ce filosofuldisp\rut din romanul brebanian Bunavestire,Mihi-bacsi, ilustreaz\ `ntr-o transpunere ro-m=neasc\ ambientat\ `n perioada dintre celedou\ r\zboaie tipul de atitudine ce rezult\din frecventarea paginilor celor doi marimoderni, ajung`nd s\ aduc\ a „n\ism“, ade-v\ratul erou al romanului, Grobei, pare – cudesfacerea logodnei lui [i cu iubirea `n conti-nuare a Leliei – o copie la indigo, desigur,sarcastic\, a `ndr\gostitului disperat Sören K.

{i uite a[a, prejudec\]ile oximoronice alefilosofului – s\ te retragi `n solitudine alpin\spre a fi... mai aproape de oameni, s\ renun]ila iubit\... din prea mult\ dragoste – p\trund`n vie]ile majorit\]ilor, provoc`nd turbulen]enea[teptate; semn c\ studiul influen]elorpoate merge [i `n alte direc]ii dec`t celepromovate de comparatismul clasic.

Prejudec\]i filosoficeCAPRICORN

3

martie 2009

AgoraTIMPUL

SORINBOCANCEA

Recenta ofensiv\ a unei p\r]i a oficialilor [ia presei [i a grup\rilor extremiste din Italia`mpotriva reziden]ilor rom=ni scoate la iveal\metoda stupid\ a autorit\]ilor italiene de a `n-cerca rezolvarea unei crize (economico-socia-le) prin declan[area alteia, cu implica]ii maigrave, de natur\ etnic\. Constata]i faptul c\ nufac referire la eviden]ierea „lipsei de educa-]ie“ [i a „`nclina]iei spre s\v`r[irea de acte an-tisociale“ a cona]ionalilor no[tri, a[a cum s-aspus, din p\cate, [i `n presa rom=neasc\, de-oarece consider c\ din acest punct de vederenu avem o problem\ deosebit\. Asta nu `n-seamn\ c\ printre reziden]ii rom=ni din Italiasau din alt\ ]ar\ membr\ a UE nu s`nt [i in-fractori, ci doar c\ procentul acestora nu e maimare dec`t cel al reziden]ilor [i imigran]ilor dealte na]ionalit\]i sau etnii. Este suficient s\citim datele provenite chiar de la autorit\]ileitaliene, vehiculate `n toat\ presa rom=neasc\(ce-i drept, la c`teva zile de la declan[areacampaniei, c`nd subiectul se v`nduse binedeja), pentru a ne convinge de acest lucru.

De-a dreptul uimitoare e u[urin]a cu careini]iatorii campaniei au dat imediat fuga la cu-f\rul cu balauri al Europei, invoc`nd irespon-sabil recurgerea la practici pe care le credeamsau cel pu]in le-am fi dorit a fi dep\[ite, anu-me la judecarea indivizilor prin prisma apar-tenen]ei la o na]ionalitate sau la o etnie, la re-inventarea na]ionalit\]ilor [i a etniilor vinova-te. Mai mult, s-a ajuns la propunerea unor m\-suri extreme precum castrarea, astfel `nc`t amavut senza]ia c\ doctorul Mengele a descope-rit secretul tinere]ii f\r\ b\tr`ne]e [i al vie]iif\r\ de moarte [i c\ este noul consilier al ex-tremi[tilor italieni sau m\car al nepoatei luiMussolini, ajuns\ europarlamentar.

Campania actual\ `mpotriva rom=nilor dinItalia [i din alte ]\ri membre ale UE face partedintr-o serie. E sarcina sociologilor s\ cerce-teze dac\ prezen]a rom=nilor `n Occident esteuna greu de suportat de c\tre aborigenii deacolo [i cred c\ ar fi timpul ca statul rom=n s\finan]eze astfel de demersuri [tiin]ifice pentrua pune la punct o strategie de imagine. Cu c`]ibani s-au dus pe albume pe care nu le r\sfo-ie[te nimeni [i pe organizarea de evenimente„culturale“, `n care `n afar\ de mici [i dansuri]ig\ne[ti prezentate ca m\rci ale Rom=niei numai apare nimic, se puteau finan]a studii seri-oase prin care s\ se previn\ asemenea campa-nii sau s\ se pun\ la dispozi]ia autorit\]ilor da-te necesare respingerii acuza]iilor nefondate.Altminteri, exist\ riscul repet\rii situa]iei deacum, `n care, la `nceput, vin acuza]iile, iardup\ ce atmosfera se `ncinge, apar datele pecare nimeni nu mai este dispus s\ le analizeze.

Dac\ am fi avut o strategie de imagine coe-rent\ [i [tiin]ific f\cut\, poate c\ am fi avut ar-gumentele necesare respingerii acuzelor unuijurnalist italian care a g\sit justificarea cam-paniei `n frecven]a violurilor s\v`r[ite de c\trerom=ni `n ultima perioad\. De unde putem [tic\ frecven]a aceasta este real\? Poate c\ estevorba doar de cre[terea frecven]ei relat\rilordespre violuri s\v`r[ite de rom=ni, caz `n careavem de-a face cu fenomene de dezinformare[i manipulare. Compar`nd datele statistice,

vedem c\ ar fi trebuit ca violatorii rom=ni s\`mpart\ prima pagin\ [i prime time-urile cutunisienii, albanezii [i chiar italienii. Dac\ re-prezentan]ii no[tri oficiali `n Italia ar fi avutrezultate „la zi“, am fi avut replic\ pe loc, cudate [i argumente. A[a, am fost `n situa]ia dea r\spunde cu alte acuza]ii, fapt ce nu ducediscu]ia spre o finalitate reciproc avantajoas\,ci introduce `nc\ o tem\ de disput\. Parafra-z`nd vorba poetului, ceea ce e ne`n]elegere seschimb\ `n ne`n]elegere [i mai mare.

Un lucru este clar: de]inerea respectivelordate ne-ar rezolva doar nou\ o problem\ deimagine `n disputele ce urm\resc s\ se decid\cine are infractori mai mul]i, mai periculo[isau mai virili [i cine are bunica mai `nalt\. ~nloc s\ se caute solu]ii pentru combaterea in-frac]ionalit\]ii, se intr\ `n lupta pentru atribui-rea unei etichete. Cu ce i-ar `nc\lzi pe italieni[i pe reziden]ii de acolo faptul c\ eticheta de„comunitate infractoare“ i-ar fi atribuit\ celeialbaneze sau celei tunisiene? Cu nimic, fiind-c\ asta nu ar reduce riscurile cotidiene, nu areficientiza sistemul judiciar italian [i nici nuar relaxa condi]iile de pe pia]a muncii.

Consider c\ gravitatea situa]iei create `nItalia este dispus\ pe cel pu]in trei paliere. ~nprimul r`nd, este grav faptul c\ un astfel dediscurs politic este practicat de persoane cu`nalte demnit\]i `n stat (de]in\torii portofolii-lor internelor [i externelor). {i, mai mult, nueste vorba doar de personaje care nu [tiu ce se`nt`mpl\ dincolo de gardul politicii italiene, cichiar de un fost demnitar european, cum esteFranco Frattini. S\ ne amintim c\, `n urm\ cuun an, [i Romano Prodi sus]inea expulz\rilecolective [i amprentarea ]iganilor, `nc\lc`nd,din postura de premier al Italiei, reglement\ripe care le sus]inuse c`nd era pre[edintele Co-misiei Europene. Nu ne intereseaz\ aici lipsade coeren]\ a acestor personalit\]i politice, cifaptul c\ acestea au vizibilitate european\, c\declara]iile [i pozi]ion\rile lor politice s`ntpreluate imediat de elita presei europene [iprovoac\ reac]ii `n lan]. Violen]ele ce au `nce-put `mpotriva rom=nilor din Italia se pot ex-tinde [i `n alte ]\ri [i `mpotriva reziden]ilor deoricare na]ionalitate. Nimeni nu e la ad\postde astfel de fenomene, atunci c`nd acestea s`ntbine alimentate.

~n al doilea r`nd, aproape inimaginabil\pentru spa]iul european la `nceput de secolXXI este emiterea decretului prin care s`nt `n-fiin]ate patrule civile `ns\rcinate s\ asigureordinea public\. Cine credea c\ John Locke,p\rintele liberalismului democratic, nu maipoate fi contrazis s-a `n[elat: legitimitatea pu-terii suverane nu st\ `n faptul c\ ea este singu-ra autorizat\ s\ judece diferendele dintre indi-vizi [i s\ pedepseasc\, a[a cum credea anglo-saxonul acela idealist [i dep\[it, ci `n faptul c\ea este singura `n m\sur\ a-i pune pe indivizis\ se pedepseasc\ `ntre ei `n mod organizat.S`nt curios ce vor face patrulele dup\ ce auto-rit\]ile vor decreta c\ pericolul rom=nesc atrecut. Probabil c\ ele vor fi botezate „fascii“[i vor primi misiunea s\ vegheze exercitarea`n mod organizat a libert\]ilor cet\]ene[ti `nItalia, `ntre anumite ore. S\ le spunem italie-nilor c\ `n acest domeniu putem s\ export\mexpertiz\. Experien]a lui Ion Iliescu `n orga-nizarea grupurilor de civili ce dau dovad\ de„`nalt\ disciplin\ civic\ muncitoreasc\“ nupoate fi ignorat\.

~n fine, aspectul cel mai grav este acela c\a fost posibil ca acei politicieni italieni s\ esti-meze c\ astfel de discursuri le mai pot aducecapital politic. Apare aici o problem\ ideolo-gic\ a Uniunii, nu mai pu]in grav\ dec`t ceaeconomic\. Faptul c\ `n fa]a unei situa]ii de

criz\ economic\ se ajunge s\ se spun\ desprecet\]eni ai UE „lua]i-i, s`nt ai vo[tri!“ este unargument `n plus pentru cei ce vorbesc despreun „deficit de ideologie“ al Uniunii, de lipsade acord dintre na]ionalismele ce au trasatharta actual\ a continentului, o ideologie anoii entit\]i politice suprana]ionale.

Euroscepticii arat\ acum cu degetul: v-amspus noi c\ n-o s\ ]in\, c\ europenii nu pot stala un loc f\r\ a-[i afirma violent prezen]a uniifa]\ de al]ii, c\ nu se vor putea niciodat\ sim]i`ntr-un „acas\“ european, c\ e bine ca fiecares\ stea acas\ la el, `ntre cona]ionali. Actualacriz\ scoate `n eviden]\ faptul c\ pentru UEnu s`nt suficiente prevederile din Tratat pen-tru a impune cet\]enia european\, c\ doarcomponentele juridice [i economice nu reu-[esc s\ fie liantul solidarit\]ii europene.

Dorind s\ `mpace dimensiunea na]ional\cu cea european\, Jurgen Habermas1 vorbeade un „patriotism constitu]ional“ care s\ aib\ca obiect principiile afirmate `n Declara]iadrepturilor omului asumat\ `n Tratat. ~n acestcaz, construc]ia european\ s-ar realiza `n jurullegii, separat de spa]iul na]ional constituit `njurul valorilor culturale. Problema este dac\principiile abstracte pe care s-ar putea bazapatriotismul constitu]ional s`nt la fel de mobi-lizatoare ca valorile etnice, culturale, religioa-se etc. David Miller2 consider\ c\ tocmai na]i-unea este deasupra patriotismului constitu]io-nal, fiindc\ face leg\tura `ntre principiile [ipractica politic\ [i sentimentul istoriei [i cul-turii `mp\rt\[ite. Chiar dac\ s`ntem angaja]ifa]\ de universalismul etic, `n practic\ d\mdovad\ de particularism etic.

Cred c\, `ntr-adev\r, legea nu este suficien-t\ pentru o astfel de construc]ie, dar mai credc\ aceasta se poate realiza `n timp, c\ valorilena]ionale nu de]in monopolul solidarit\]iiatunci c`nd apare alternativa const`nd `ntr-unsuport ideologic care s\ determine o asumarea legii europene de c\tre indivizi. Asta nu `n-seamn\ eliminarea valorilor na]ionale, ci inte-grarea lor `ntr-un cadru simbolic mai larg.Noua ideologie european\, europenismul, nuvizeaz\ eliminarea na]ionalismelor europene,ci doar a exclusivismului acestora. Europeniise vor percepe tot ca apar]in\tori ai na]iunilorlor, dar afirmarea acestei apartenen]e nu vamai fi `n logica ter]ului exclus, ci `n cadrulmai larg al apartenen]ei europene. Dup\ cumapreciaz\ Eric Hobsbawm3, istoria lumii artrebui scris\ ca istorie a unei lumi ce nu maipoate fi ]inut\ `n limitele na]iunilor [i ale sta-telor na]ionale. „Aceast\ istorie ar fi suprana-]ional\ [i infrana]ional\, dar chiar infrana]io-nalitatea, fie c\ se ascunde sub chipul unuimini-na]ionalism, fie c\ nu, va reflecta decli-nul vechiului stat na]ional, ca entitate opera-]ional\. […] Na]iunile [i na]ionalitatea vorcontinua s\ fie prezente `n aceast\ istorie, dar`n roluri subordonate sau minore“.

Emergen]a europenismului ca ideologieoficial\ nu se poate produce doar printr-o de-cizie luat\ la Bruxelles sau `n vreo cancelarieeuropean\, ci printr-un efort concertat [i sus]i-nut `n timp al tuturor statelor na]ionale euro-pene. Acquis-ul comunitar este suportul juri-dic ce preg\te[te terenul noii ideologii; res-ponsabilii politici urmeaz\ s\ fac\ restul, pri-ma grij\ pe care ace[tia ar trebui s-o aib\ fiindaceea de a nu mai re`nvia fantasmele unuitrecut `ntunecat al Europei. Este greu s\-i `n-ve]i pe cet\]enii unui stat membru s\-i pri-veasc\ pe cet\]enii celorlalte state membre cape concet\]eni, mai ales c`nd este vorba deacces la pia]a muncii. A[a cum observa [i WillKymlicka4, exist\ o reac]ie a indivizilor dintr-ona]iune ce prefer\ egalitatea `ntre ei dar mai

pu]in egalitate cu imigran]ii: „ei prefer\ s\ fieliberi [i egali `n cadrul propriei na]iuni, chiardac\ asta `nseamn\ c\ ei s`nt mai pu]in liberis\ voteze [i s\ lucreze `n alt\ parte, dec`t s\ fiecet\]eni liberi [i egali ai lumii, dac\ asta `n-seamn\ c\ ei au mai pu]ine [anse s\ tr\iasc\ [is\ lucreze `n propria limb\ [i cultur\“.

Dac\ s-ar fi urmat legisla]ia european\, arfi trebuit ca evenimente precum cele din Italias\ nu apar\, fiindc\ rom=nii de acolo nu s`ntimigran]i, ci reziden]i, adic\ cet\]eni ce apar-]in UE. Din p\cate, nu doar `n Italia reziden]iis`nt privi]i `n continuare ca imigran]i; maigrav e faptul c\ nici autorit\]ile din ]ara deprovenien]\ nu fac niciun efort pentru aschimba aceast\ `ncadrare sau percep]ie, lucrusemnalat, `n mod corect, de c\tre RenateWeber5. Ar trebui ca aceast\ situa]ie s\ dispar\treptat, primul pas fiind cel pu]in exprimarea`ngrijit\ din discursurile publice [i din demer-surile jurnalistice. C`nd autorit\]ile [i presarom=neasc\ vor vorbi de „reziden]ii“ [i nu de„(e)imigran]ii“ rom=ni din Italia sau din ori-care alt\ ]ar\ din UE, vor avea un discurs spe-cific oficialilor dintr-un stat membru al UE.Este cel pu]in incorect sub aspect juridic s\`ncadrezi cet\]enii rom=ni din Italia `n r`ndulimigran]ilor tunisieni, albanezi [i al oric\roral]i indivizi proveni]i din state ter]e.

}\rile membre ale UE au avut la dispozi]iedou\ atitudini fa]\ de reziden]ii veni]i din Est:fie aplicarea unor restric]ii, cum a procedatMarea Britanie, fie primirea lor cu relaxare,cum au f\cut Italia [i Spania. ~n cazul celordin urm\, era necesar\ o politic\ de integrare,dus\ pe cel pu]in dou\ niveluri: controlul ri-guros al persoanelor f\r\ acte `n regul\ [i pre-g\tirea ideologic\ a propriilor cet\]eni pentru`mp\carea cu situa]ia multiculturalismului.Italienii nu au f\cut prea multe gesturi `naceste direc]ii, iar acum culeg roadele acesteineglijen]e institu]ionale pe care, `n plin\ criz\economic\, `ncearc\ s\ o acopere provoc`ndevenimente ce pot genera un puternic curentantieuropean.

Din cauza puternicelor implica]ii europe-ne, e necesar ca situa]ia din Italia s\ primeasc\r\spuns la nivel european. Din p\cate, observc\, p`n\ acum, pozi]ia Bruxellesului este di-ferit\ de cea pe care a avut-o la instalarea gu-vernului Heider. ~n Tratatul de la Nisa, careac]ie la ceea ce se `nt`mpla `n Austria, s-auprev\zut sanc]iuni la adresa statului care`ncalc\ principiile asumate `n Tratat. Cu ces`nt mai pu]in periculoase declara]iile [i acteleadministrative ale politicienilor Prodi,Maroni, Frattini [i Mussolini din perioada2007-2009 dec`t declara]iile lui Heider dinanul 2000?

Criza economic\ [i actualul guvern italiancu campania lui antirom=neasc\ s`nt realit\]i cuun mai mare grad de perisabilitate dec`t pro-iectul european. Dar, ele nu pot fi neglijate,c\ci conteaz\ ce vor l\sa `n urma lor. De aceeacred c\, pe l`ng\ m\surile economico-finan-ciare, trebuie ca UE s\ ia `n calcul [i compo-nenta ideologic\ a propriei construc]ii, pentruca investi]iile s\ nu fi fost f\cute degeaba.

1 Jürgen Habermas, „Patriotismul constitu]ional“, `nÉcrits politiques, Cerf, Paris, 1990, pp. 232-238.

2 David Miller, On Nationality, Oxford UniversityPress, Oxford, 1995.

3 Eric J Hobsbawm, Na]iuni [i na]ionalism din 1780p`n\ `n prezent: program, mit realitate, Editura ARC,Chi[in\u, 1997, p. 186.

4 Will Kymlicka, Politica `n dialect: na]ionalism,multiculturalism [i cet\]enie, Editura ARC, Chi[in\u,2005, p. 195.

5 Cf. Renate Weber, „Nu mai s`ntem imigran]i `nUniunea European\ – Rom=nii din Italia“, interviu `nRevista 22/24 februarie 2009.

Europeana problem\ a reziden]ilor din Italia

AgoraTIMPUL4

martie 2009

GABRIELANDREESCU

Dispar ultimele figuri emblematice aleperioadei comuniste. La sf`r[itul lunii febru-arie a.c. a murit Manea M\nescu, cel care,al\turi de Emil Bobu, i-a condus pe so]iiCeau[escu la elicopterul aflat `n a[teptare pecl\direa Comitetului Central. A fost ultimulgest de fidelitate al unuia dintre cei maiservili slujba[i ai familiei.

De[i Manea M\nescu nu este o descope-rire a lui Ceau[escu – `ntre anii 1955-1957fusese ministru de Finan]e, iar `n anul 1960devenise membru al Comitetului Central alPCR – totu[i urcarea `n primele r`nduri aleierarhiei de partid se datoreaz\ conduc\toru-lui Rom=niei. „Meritul“ lui este de a fi pusla punct pa[ii birocratici care l-au transfor-mat pe Ceau[escu, `n timp de c`teva s\pt\-m`ni (decembrie 1965 – ianuarie 1966), dinabsolvent de [coal\ primar\, `n absolvent defacultate. Diploma Institutului de {tiin]eEconomice V.I. Lenin, primit\ de viitorulprim-secretar, a fost semnat\ de rectorul deatunci al institu]iei, Manea M\nescu, el`nsu[i av`nd trufia de a fi ales membru alAcademiei R.S.R. Talentul s\u de lingu[itori-a permis s\ intre, `n 1969, `n cercul cel maiintim al Puterii, c`nd a devenit membru alComitetului Politic Executiv, pozi]ie `n carel-a prins revolu]ia. ~n 1972 a primit pozi]iade viceprim-ministru, iar `ntre 1974 [i 1979Manea M\nescu a fost prim-ministrul R.S.Rom=nia.

Dispari]ia marilor comuni[ti ar putea re-prezenta o bun\ ocazie de a reveni asupraistoriei cu plusul de maturitate pe care `laduce distan]area `n timp. Nu se `nt`mpl\a[a ceva. Acum c`teva luni a plecat dintre ais\i Paul Niculescu-Mizil, o alt\ „personali-tate“ a comunismului rom=nesc. Prilejulunei gafe monumentale, c\ci cum altfel s\nume[ti acordarea de onoruri institu]ionalefrunta[ului unui regim declarat oficial „ile-gal [i criminal“? Trupul ne`nsufle]it al luiPaul Niculescu-Mizil a fost ]inut, pentru aprimi omagiile, `n sala Ministerului de Fi-nan]e – la recomandarea, cum s-a explicat, alui Adrian N\stase, a lui Sorin Oprescu [i alui… Varujan Vosganian.

Ast\zi, la 20 de ani, distan]area de eveni-mente nu adaug\ `n]elegerii, dup\ cum sevede, ci duce mai cur`nd la diluarea ei. Ner\m`ne, drept revan[\, tot recursul la istorie.Este motivul pentru care am ales, ca „epi-taf“ la moartea lui Manea M\nescu, scrisoa-rea unui autor ar\t`nd o bun\ cunoa[tere aculiselor anilor ’80. A fost trimis\ la EuropaLiber\ la 2 aprilie 1983, a fost difuzat\ depostul de radio la 8 mai 1983. Scrisoarea `iface lui Manea M\nescu un portret tot at`tde conving\tor pe c`t `l face [i epocii.

Bucure[ti, 2 aprilie 19831

Presa occidental\ a remarcat, la timpulpotrivit, schimb\rile survenite `n conduce-rea de partid (cu dou\ excep]ii), c`t [i `ncompozi]ia guvernului. De fiecare dat\, [i `nmod cu totul justificat, acestea au fost puse

pe seama instabilit\]ii de caracter sau a ca-priciozit\]ii lui Ceau[escu, ceea ce, p`n\ laurm\, este acela[i lucru. Cu toate acestea,cred, este cazul s\ se fac\ [i unele observa]iimai de am\nunt. ~mi asum, cu sincer\ mo-destie, acest rol.

Desigur, instabilitatea unor func]ii, maiprecis, a de]in\torilor lor, se explic\ printemperamentul celui care hot\r\[te ce [i cines\ de]in\ un post sau altul. Temperament,am spus, dar g`ndindu-m\ c\ de multe ori,poate de cele de mai multe ori, tempera-mentul lui Ceau[escu este doar p`rghia care`ndepline[te ac]iunea, modific\rile fiindu-isugerate `n a[a fel `nc`t el s\ aib\ impresiac\-i apar]in. Cea mai interesant\ [i probant\schimbare `n sensul afirmat este readucerealui Manea M\nescu pe prima scen\ politic\a ]\rii [i partidului. Se [tie c\ M\nescu se f\-cuse remarcat cu ani `n urm\ prin insisten-]ele rudei sale, Miron Constantinescu [i,mai apoi, prin aceea c\-i revenise misiuneade a scrie, f\r\ a semna, teza de doctorat `n[tiin]ele economice a lui Nicolae Ceau[escu.Discret [i foarte supus, asemuit de multeori, `n glumele frecvente de la noi, cu unc`ine de paz\, ori cu acel c`ine montat laparbrizul autoturismelor unor mitocani [icare c`ine nu [tie dec`t s\ execute o mi[carea capului de sus `n jos [i invers, ManeaM\nescu este cel care, practic, a acceptatdesfiin]area guvernului ori a Consiliului demini[tri, cum vre]i s\-i zice]i, [i mutarea luidin impun\toarea cl\dire din Pia]a Victoriei,`n c`teva camere ale Comitetului Central alPCR. Caz unic `n lag\r!

El mai avea un talent: reu[ea `ntotdeaunas\ prezinte 2-3 variante de rezolvare a unorprobleme, preg\tind una care `n mod siguravea s\ fie acceptat\ de [ef. Cea mai rea din-tre toate. Era omul care presim]ea. Aceastaputea deveni o calitate dac\ M\nescu ar fi`ncercat s\-l influen]eze `n bine pe [eful s\u.Dar el nu a f\cut-o. Ce a urm\rit? O via]\ f\r\griji. F\r\ r\spunderi (a[a credea cel pu]in,deoarece `i lipse[te, probabil, sentimentulistoriei). O via]\ care s\-i permit\ o retragereoportun\ [i oportunist\. Ceea ce i-a reu[it.

Iat\ `ns\ c\ dup\ c\derea `n dizgra]ie a luiBurtic\, de fapt intrat p`n\ `n g`t `n afaceridubioase [i valutare, din care a sc\pat (deo-camdat\) prin dezv\luirea achit\rii datorii-lor lui Nicu Ceau[escu contractate la rulet\,dup\ trecerea `n rezerv\ a lui DumitruPopescu, nici unul din cei r\ma[i `n primulcerc nu a mai reu[it s\ satisfac\ complexulmaladiv de care sufer\ cuplul Ceau[escu:lingu[irea. Adrian P\unescu o face de la dis-tan]\ [i `ntr-un mod ciudat, care poate `n-semna propria sa publicitate [i contracandi-datur\ la un post de prim rang [i `n al doilear`nd t\m`ierea [efului suprem cu sinceritate,iar Eugen Florescu, `n ciuda importan]ei pecare i-o acord\ Europa Liber\, r\m`ne unsclav de m`na a treia, dac\ nu a [aptea.

Manea M\nescu putea reprezenta o solu-]ie. Dar pentru care dintre problemele des-chise? Ceau[escu a urm\rit, tot timpul, s\demonstreze c\ `ntre ramura t`n\r\ (pe carecrede c\ o reprezint\) [i cea veche nu exist\disensiuni. A vrut s\ nu aib\ seisme `n par-tid. Constantin P`rvulescu i-a jucat o prim\fest\. {tefan Voitec i-a tras numai o spaim\.Ce era de f\cut? Gheorghe Apostol, neutra-lizat ca ambasador. De fapt, satisf\cut `n or-goliile sale [i mul]umit s\ fie departe delupta politic\, s\ m\n`nce bine, s\ nu parti-cipe la [edin]e [i s\ fie, `n sf`r[it, liber.

Chivu Stoica mort de-a binelea, indiferentcum: sinucis, ori ucis. Oricum, absent.Patiline], un dur [i un nemul]umit, dincolode Bosfor. Iliescu b\gat p`n\-n g`t la... ap\,adic\, la Consiliul Na]ional al Apelor. Maurer,decrepit. B`rl\deanu, sufocat `n anonimat.Urma[i ai lui Gheorghiu Dej, inexisten]i.

{i totu[i, ceva nu era `n ordine. Acestenume amintite, cu excep]ia celor care numai s`nt, reprezint\, totu[i, motive de `ngri-jorare pentru Ceau[escu. El c\uta o cartetare, pe care voia s\ o joace. De necrezut, aapelat, indirect, fire[te, la Alexandru Dr\ghici,suger`ndu-i s\ cear\ reprimirea `n partid.Fostul ministru de Interne [i membru al Bi-roului Politic, unul dintre cei care l-au alesdup\ decesul lui Dej asigur`ndu-i spateleprin trupele de securitate, pare a fi totu[i unom demn. El a refuzat s\ fac\ aceast\ cererela care avea dreptul. ~mp\carea n-a fost po-sibil\. Mutare gre[it\. ~n schimb, un alt os-tracizat, Virgil Trofin, s-a adresat ComitetulCentral cer`nd s\ i se rezolve situa]ia de par-tid tocmai la termenul statutar. Mutare gre-[it\ a fostului ministru al Minelor. Gestuls\u a fost interpretat, probabil, drept maimult dec`t se dorea [i a r\mas f\r\ r\spuns.S-a zvonit c\ Trofin va deveni prim-secretarla jude]ul C\l\ra[i. {tirea nu s-a confirmat.Este `ns\ foarte posibil ca varianta s\ fi fostmontat\ pe tabla de [ah de politicienii luiCeau[escu, dar cu anumite condi]ii neaccep-tate de Trofin. Una dintre acestea ar fi fost cael s\-[i fac\ o sever\ [i public\ autocritic\.Condi]ia lui Trofin era ca partidul s\ recu-noasc\, `n cazul lui, c\ a gre[it. ~mp\carea ae[uat de ambele p\r]i. Ce mai r\m`nea def\cut? {i pe cine s\ reabilitezi pentru a dasatisfac]ie opiniei publice, spre a „aerisi“ oatmosfer\ politic\ sumbr\, `n ideea calm\riivie]ii interne de partid la nivelul cel mai ̀ nalt?

Acestea au fost traseele care l-au readuspe Manea M\nescu `n actualitate. Este odram\ pentru el. Nu m\ `ndoiesc! La `nceputa candidat `n circumscrip]ia r\mas\ liber\prin moartea academicianului Gh. Mihoc,pre[edintele acestui for. S-a crezut atunci c\,automat, va deveni el pre[edinte. Dar postulrespectiv este visat [i vizat de ElenaCeau[escu, astfel `nc`t Manea M\nescu vatrebui s\ „alunece“ pe un alt culoar, spre a-ll\sa liber pe cel de la Academie. Manevrelede culise s`nt `n toi. Totu[i, Elena Ceau[escunu `ndr\zne[te. De ce? Poate pentru c\ so]ulei [i [eful statului se teme de un nou val det\cut\ nemul]umire. El trebuie s\ [tie, laaceast\ or\, c\ so]ia sa este nedorit\, bachiar antipatizat\. I-a conferit, printre altele,[i conducerea sectorului cultural, pe l`ng\cel al cadrelor, [i rezultatele se v\d: prolet-cultismul revine, teroarea ideologic\, cli[e-ele anilor ’50 re`nvie. Prea mult\ putere [i`nc\ „la vedere“ stric\. Manea M\nescu estedestinat men]inerii acestui echilibru `ntresetea de putere `nc\ nesatisf\cut\ a doamneiCeau[escu [i iluzia atotputerniciei so]uluiei, `n contextul unei nemul]umiri generale,at`t de ordin material, c`t [i spiritual. El aredevenit ambasadorul celor dou\ p\r]iaflate `ntr-un aparent consens, purt\torul decuv`nt al pre[edintelui c\tre so]ia sa [i aacesteia c\tre pre[edinte.

O misiune mai dificil\ nici c\ poate exis-ta. {i nici mai `njositoare. Singurul capabils-o suporte a fost [i r\m`ne Manea M\nescu.

Semnat: „Scutierul ro[u“

1 Listeners mail no. 17, May 8, 1983.

Manea M\nescu: o m\rturie venit\ din trecut

Proiectul European pRO – Traduce-rea poeziei contemporane la Masterulpentru Traducerea Textului LiterarContemporan, Bucure[ti

Ini]iat de Prof. Dr. Lidia Vianu(Director al Centrului pentru Traducerea[i Interpretarea Textului Contemporan,Universitatea Bucure[ti) [i Anne Stewart(Agent literar, Londra: http://www.poe-trypf.co.uk/)

Parteneri: CTITC (UniversitateaBucure[ti), poetry p f (Londra), revistaCTITC online Translation Café(http://www.e-scoala.ro/ctitc/index.html,Director Lidia Vianu), Radio Rom=niaCultural (redactor: Dan Verona), Con-siliul Britanic Bucure[ti, Revista „Timpul“(Redactor [ef: Gabriela Gavril), Revista„Luceaf\rul“ (Redactor [ef: Dan Cristea),PEN Clubul Rom=n.

Fata pe un cal gonind

KATHERINE GALLAGHER

Capul calului `nainte, nu se pred\,fata st`nd la vertical\ `n sc\ri

Cerul negru adun`nd o]el.V`ntul t\indu-i p\rul din fa]\,

arcuirea ei `ntunecat\ gonind tot mairepede – neclarul fra]ilor, st`nd `mpietri]i;

ea, ]in`ndu-[i r\suflarea, moart\ de fric\[i zbur`nd...

tradus de Alexandra S=rbu

La acea amintire

KATRINA NAOMI

M\ concentrez asupra scaunelor.S`nt `n stilul din revist\ – anii ’60, care te fac s\ asuzi, de plastic [i neconfortabile.Dar cum stau `ngr\m\diteunul peste altul.Scaunul meu era portocaliu.~n acea zi, mi-am `nfipt unghiile meleroase u[or`n marginile plasticului,[i `mi balansam picioarele.S-a oprit `ncet din balansc`nd ai spus c\ pleci.Nu ca `n vacant\ – pentru totdeauna.Scaunul meu era portocaliu.E [i acum culoarea mea preferat\.

tradus de Alexandra S=rbu

PR

O

5Agora TIMPUL

martie 2009

ADRIAN-PAUL ILIESCU

~n textul meu din volumul Iluzia anticomu-nismului, am criticat tratamentul absurd datde raportul Tism\neanu problemei moderni-z\rii sub comunism – era vorba de aprecieriabsolut contradictorii: recunosc`nd, pe de oparte, desf\[urarea unui vast program comu-nist de modernizare, raportul nega, pe de alt\parte, realitatea oric\rei moderniz\ri postbeli-ce. ~ntr-un articol recent (Timpul, nr. 121, ia-nuarie 2009), Gabriel Andreescu se refer\ laacest text [i are elegan]a (rarissim\ la noi!) s\`nceap\ prin a recunoa[te c\ analiza mea nu [i-a propus nici o reabilitare a regimului tota-litar. Dar, de[i admite importan]a temei `n dis-cu]ie, se disociaz\ de concluziile mele, afir-m`nd c\ numai dac\ folosim criteriul „cantit\-]ii de o]el [i s\pun pe locuitor“ putem confir-ma existen]a moderniz\rii postbelice – pec`nd dac\ avem `n vedere „existen]a uman\ [iinterioritatea sa“, nu mai poate fi vorba de a[aceva. Aceast\ afirma]ie nu ar suscita de fapt oreplic\, din dou\ motive: primo, nimeni n-aafirmat ([i `n nici un caz eu) c\ produc]ia deo]el sau s\pun ar putea servi drept criteriu;secundo, „existen]a uman\ [i interioritatea sa“vor fi cont`nd drept criteriu `n discu]iile noas-tre de pe malul D`mbovi]ei, dar (fiind at`t devagi) ele nu figureaz\ ca atare `n nicio dezba-tere teoretic\ din Occident asupra moderniz\-rii. „Nuan]area“ avansat\ de Gabriel Andreescucaricaturizeaz\ de fapt tema, expulz`nd-o dinsfera argument\rii precise.

Dar chestiunea este important\, [i de aceeadiscu]ia merit\ continuat\. Mai `nt`i, trebuieclarificat\ `ns\[i `ntrebarea [i `nl\turat\ one`n]elegere. Ideologia marxist\ [i variantelesale epigonice promovate de diversele regi-muri totalitare pretindeau c\ socialismul ar fi,`n sine, o modernizare a societ\]ii umane, adi-c\ o etap\ „inevitabil\“ a progresului civiliza-]iei; aceasta era una dintre autolegitim\rilesale preferate. Istoria `ns\[i s-a `ns\rcinat s\demonstreze falsitatea acestei teze: trecerea„obligatorie“ de la capitalism la socialism, caparte a dezvolt\rii sociale moderne, s-a dove-dit, din fericire, o simpl\ gogori]\ ideologic\.~ns\[i ideea marxist\ a „mersului ineluctabilc\tre socialism“ nu era de fapt dec`t un simpluslogan ideologic, ata[at la o schem\ specu-lativ\ desuet\ (tipic\ filosofiilor istoriei dinsec. XIX). A[adar, `ntrebarea care se pune azinu este `ntrebarea „dac\ socialismul a fost saunu o etap\ indispensabil\ a moderniz\rii“:[tim foarte bine c\ aici r\spunsul este negativ,[tim c\ experimentul totalitar comunist a fosto deviere de la mersul normal al societ\]ii, [inu o etap\ necesar\ a sa; aceasta `ntrebare numai are relevan]\.

Atunci, care este problema ce trebuie `nc\discutat\? Este vorba pur [i simplu de `ntre-barea dac\ regimurile comuniste au impulsio-nat sau nu procesele centrale ale moderniz\rii,dac\ ele au urm\rit sau nu o modernizareaccelerat\. Aici, r\spunsul este pozitiv ([i el afost men]ionat chiar `n raportul Tism\neanu!).Modernizarea rapid\ a fost una dintre strate-giile de baz\ prin care regimurile comunisteau c\utat s\ c`[tige „`ntrecerea“ cu capitalis-mul; aceast\ strategie a e[uat, dar existen]a einu poate fi negat\. {i iat\ de ce.

De[i exist\ multe teorii diferite despre mo-dernizare [i multe accep]ii particulare ale ter-menului (modernizarea tehnologic\, econo-mic\, institu]ional\, politic\ etc.), totu[i sensulde baz\ al termenului „modernizare“ este des-tul de precis; el vizeaz\ procesele prin care osocietate trece la forme moderne de via]\ in-dustrial\ [i urban\ – dic]ionarele enciclopedi-ce consemneaz\ f\r\ nici un dubiu tocmaiacest sens. A[a de pild\, Enciclopedia britani-c\ precizeaz\: „Modern society is industrialsociety. To modernize a society is, first of all,

to industrialize it“ (The New EncyclopaediaBritannica, edi]ia a XV-a, 1994, vol. 24, p.280). Desigur, modernizarea nu se reduce laindustrializare. Aceea[i enciclopedie men]io-neaz\ `nc\ dou\ procese definitorii ale moder-niz\rii: urbanizarea („Modern life is unques-tionably urban life“ – op. cit., p. 284) [i secu-larizarea: „modernization involves a processof secularization“ (op. cit., p. 286). Acesteprocese declan[eaz\ la r`ndul lor o multitu-dine de alte procese sociale [i culturale, careapar]in [i ele fenomenului moderniz\rii, dar,`n cele din urm\, definitorie r\m`ne industria-lizarea. De ce? Nu pentru c\ am avea o obse-sie pentru „industria grea, cu pivotul ei, in-dustria constructoare de ma[ini“ (a[a cumrepetau obsesiv, insuportabil, documentelepropagandei comuniste), ci pur [i simplupentru c\ toate aspectele moderniz\rii seleag\, `ntr-un fel sau altul, de apari]ia socie-t\]ii industrializate; cum se precizeaz\ `n ace-la[i articol al Enciclopediei britanice: „All thefeatures that are associated with modernitycan be shown to be related to the set of chan-ges that, no more than two centuries ago,brought into being the industrial type ofsociety“. Modernizarea este departe de a sereduce la industrializare, dar industrializareaa fost motorul trecerii la societatea modern\.

Acum s`ntem preg\ti]i s\ r\spundem la `n-trebarea noastr\. Dac\ cele trei procese cen-trale ale moderniz\rii s`nt industrializarea, ur-banizarea [i secularizarea, a declan[at sau nucomunismul o modernizare rapid\? Chiardac\ nu ne place, r\spunsul este evident da.Toate cele trei procese au fost `n centrul aten-]iei conducerii comuniste, [i ele au fost acce-lerate (deseori ira]ional, brutal, represiv) depoliticile acesteia. Conceperea, aplicarea [irezultatele acestor politici pot [i trebuiecriticate sub multiple aspecte: modernizarearapid\ a fost for]at\, agresiv\, deseori gre[it`n]eleas\ [i prost planificat\, f\r\ fundamen-tare economic\ ra]ional\, cu efecte colateralenegative etc. Dar ar fi absurd s\ se nege `ns\[iexisten]a ei. Secularizarea s-a realizat prinm\suri brutale [i uneori criminale, prin per-secu]ii [i teroare; urbanizarea a distrus mareparte din patrimoniul na]ional, cre`nd cartie-re-dormitor [.a.m.d.; obiec]iile abund\, [i eles`nt `ndrept\]ite. Iar principalul repro[ ce tre-buie adus moderniz\rii de tip comunist estesistematica [i masiva `nc\lcare a drepturiloromului, pe care nimeni – de bun\ credin]\ –nu o poate nega. Pierderile umane produse deaceast\ modernizare s`nt incalculabile, [i deaceea nu se pot g\si aici niciun fel de „cir-cumstan]e atenuante“. Dar toate aceste ele-

mente specific\ ce fel de modernizare autrebuit s\ suporte popoarele aflate sub dicta-tura comunist\ – `n nici un caz ele nu arat\ c\modernizarea postbelic\ nu ar fi existat deloc.

Modernizarea postbelic\ a fost par]ial\ [iincomplet\, dup\ cum a fost [i extrem dedureroas\. Sub unele aspecte, mai ales politic[i intelectual, ea era `ntr-adev\r o pseudo-mo-dernizare, ce masca realitatea dictaturii [i pre-siunea anihilatoare a unei doctrine a Adev\ru-lui Unic. Dar existen]a efectiv\ a industriali-z\rii, urbaniz\rii [i seculariz\rii nu este infir-mat\ de aceste indicii incontestabile ale falseimoderniz\ri din alte sfere sociale.

Trebuie de asemenea recunoscut c\ [i altecaracteristici ale moderniz\rii au fost prezentesub totalitarism. Dezvoltarea birocra]iei (fe-nomen, cel pu]in de la Max Weber, indisocia-bil de modernizare) a fost o realitate cumplit\,dar incontestabil\, a statului comunist. Ampli-ficarea [i diferen]ierea structural\ a aparatuluide stat, crearea unui Leviathan institu]ional `nfa]a c\ruia individul se reducea la un simpluelement anonim dintr-o serie, a reprezentat oincontestabil\ component\ specific modern\ aingineriei sociale comuniste. Plasarea [tiin]ei[i tehnologiei pe o pozi]ie de maxim\ autorita-te cultural\, [i instituirea principiului a[ez\riipracticii sociale (inclusiv a educa]iei) pe baze[tiin]ifice este de asemenea o tr\s\tur\ tipic\moderniz\rii – de care, bine`n]eles, comunis-mul a abuzat, pretinz`nd `n mod demagogic c\`ns\[i doctrina sa [i diversele sale aplica]ii ar-bitrare ar fi fost „[tiin]ifice“. {i enumerarea arputea continua. Dar aceste fapte incontestabi-le nu modific\ judecata final\ negativ\ asupraregimului totalitar.

Temerea c\ recunoa[terea moderniz\rii ardisculpa totalitarismul e nejustificat\. Sublini-ez (a[a cum am f\cut de fapt [i `n articolul dinIluzia anticomunismului) c\ promovarea mo-derniz\rii nu reabiliteaz\ deloc comunismul,dat fiind faptul c\ ea s-a f\cut cu costuri uma-ne inimaginabile, care nu pot fi justificate ra-]ional. Avem toate temeiurile s\ spunem c\era mai bine ca modernizarea s\ nu se fiprodus, dec`t s\ se realizeze cu sacrificiile cucare s-a realizat. Ar fi fost preferabil ca socie-tatea rom=neasc\ s\ evolueze mai lent, [i chiars\-[i p\streze o serie de tr\s\turi arhaice, dec`ts\ se schimbe rapid cu pre]ul cu care s-aschimbat. Dar aceast\ judecat\, oric`t de`ntemeiat\, nu poate elimina din istorie ceeace s-a `nt`mplat efectiv. Modernizarea rapid\[i for]at\ r\m`ne parte a ingineriei comuniste,iar negarea ei nu serve[te la nimic.

Modernizarea Rom=niei postbelice– dincolo de ne`n]elegeri [i temeri

Florin Pantazi, Falimentul RepubliciiInginerilor

www.mobipocket.comPu]ine s`nt perioadele din istoria unui

popor, `n care schimb\rile se succed cuo repeziciune ame]itoare. Este [i cazulRom=niei `n ultimele dou\ decenii.Revolu]ie, transform\ri institu]ionale,revenirea la economia de pia]\, mineria-de, aderarea la NATO, integrarea `n

Uniunea European\, crize economice,toate sau aproape toate aceste eveni-mente s`nt interpretate pentru cititorprin prisma sociologiei istoriei, `n Fali-mentul Republicii Inginerilor.

Cartea reune[te cele mai importantestudii, articole [i editoriale publicate deautor `ntre 1998 – 2009. Unele, cumeste cazul studiului Deceniul pierdut alRom=niei, analizeaz\ evolu]ia societ\]iirom=ne[ti – economic\, social\ [i poli-tic\ – `ntre 1990 [i 2000. Altele, cums`nt articolele geopolitice dedicateChinei sau Rusiei, surprind evolu]iacelor doi gigan]i care ne-au patronatdestinele vreme de cincizeci de ani,afl`ndu-se ast\zi ei `n[i[i `ntr-un dureros[i complex proces de tranzi]ie.

Partea a doua a c\r]ii, sugestiv inti-tulat\ Anatomia unui putsch, reune[teeditorialele autorului despre criza con-stitu]ional\ [i institu]ional\ din Rom=niaanilor 2007-2008. Aceasta se `ncheie cudou\ articole referitoare la alegerile par-lamentare din 2008, publicate `n Curie-rul Atenei [i sugestiv intitulate Demo-cratie à la roumaine.

Falimentul Republicii Inginerilorpoate fi procurat\ online, acces`ndlink-ul http://www.mobipocket.com/en/eBooks/eBookDetails.asp?BookID=149717sau tast`nd numele Florian Pantazipe site-ul www.mobipocket.com.

(Timpul)

SE

MN

AL

New Market Calcutta

Cronici din tranzi]ieTIMPUL6

martie 2009

ANDREEAGRINEA

O scriere insolit\, hibrid\ [i provocatoare,care viziteaz\ cu naturale]e [i curaj un terito-riu sectar al literaturii: proza neocre[tin\. Ele-mentul de noutate al ultimului roman lansatde Dan Lungu, Cum s\ ui]i o femeie (edituraPolirom, 2009) st\ tocmai `n tematica reli-gioas\, f\r\ a fi [i tezist\, a c\r]ii, care va ben-eficia, probabil, de un aflux de cititori de toateorient\rile.

Ca [i `n volumele sale anterioare (Cheta laflegm\, Raiul g\inilor, B\ie]i de ga[c\, S`nt obab\ comunist\!), prozatorul se `ndreapt\ aicic\tre o umanitate periferic\, populat\ de per-sonaje ce reprezint\, fiecare, un „caz“ adussub lupa romancierului. Cu aceast\ carte, DanLungu nu se situeaz\ `n tradi]ia literaturiineocre[tine autohtone, al c\rei v`rf de aisbergeste probabil Ligia Seman, cu best-seller-ulFuniile dragostei – de[i, tangen]ial, ar putea firevendicat de aceasta –, ci prive[te lumeaaparte a „poc\i]ilor“ cu deta[area, curiozitatea[i obiectivitatea rece a sociologului. De altfel,comunitatea condus\ de relaxatul prezbiterSet nu reprezint\ singura enclav\ pitoreasc\,demn\ de adus `n aten]ia cititorului: [tabiiunei redac]ii de ziar citit de un public de „bi-zoni“, un grup de basarabeni petrec\re]i, carelucreaz\ la Metro, dar se `mbat\ numai cuvodc\ ruseasc\ [i un cuplu de bioenergeticienis`nt tot at`tea personaje „marca Dan Lungu“ale c\r]ii de fa]\. Totu[i, nu arareori sociologulabandoneaz\ involuntar postura de observatoral spectacolului lumii, empatiz`nd cu cauzaspiritual\ a c\r]ii. Efectul acesta deriv\ mai cuseam\ din mimetismul exersat de naratorul

omniscient, ale c\rui partituri, de[i g`ndite caun soi de comentarii la interven]iile autorefer-en]iale ale personajelor, `[i `nsu[esc voceaacestora.

De[i nutrit\ de mai multe focare [i vocinarative, aduse pe r`nd `n pagin\ prin metodacontrapunctului, povestea curge cu o lejeritatecare se face sim]it\ `n toate scrierile proza-torului ie[ean. Andi, personajul principal alromanului, este un t`n\r mai degrab\ [ters,obsedat de pericolul mediocrit\]ii, al gestuluicli[eu, al replicii „neroade“. Lipsit de ini]ia-tiv\, este ag\]at de voluntara [i misterioasaMarga, care `i [i g\se[te o slujb\ la un cotidi-an de succes, pozi]ie care nu se pliaz\ delocpe concep]iile naive despre via]\ ale protago-nistului. ~ntr-o bun\ zi `ns\ Marga dispare,l\s`ndu-l pe vulnerabilul Andi cu o dilem\existen]ial\ pe care nu [tie cum s\ o rezolve.Trimis de superiorii s\i s\ realizeze un repor-taj de vacan]\, u[or de rumegat de c\tre pub-licul de „bizoni“ al ziarului, acesta p\trunde`ntr-o comunitate neoprotestant\, ajung`nd s\locuiasc\ o vreme la prezbiterul Set. Pastorulva `ncerca s\-i reveleze o suit\ de caractere `nderiv\ – ca Andi `nsu[i –, care au c\p\tat con-sisten]\ dup\ ce l-au primit pe Dumnezeu `nsufletul lor. Firul neoprotestant al nara]iunii `lsurclaseaz\, ca `ntindere [i importan]\, pe cela istoriei amoroase. De altfel, pentru cititor nue greu de ghicit de ce puternica Marga `labandoneaz\ f\r\ preaviz pe c\ldicelul Andi,care se las\ modelat de personalitatea femeiide l`ng\ el. Titlul romanului, ca [i plecareaMarg\i, reprezint\ un pretext care `i acu-tizeaz\ t`n\rului ce evit\ `ntotdeauna luareaunei decizii criza de identitate.

Pe r`nd, fiecare dintre personaje ia cuv`n-tul, vorbind despre sine la persoana I [i ]es`n-du-[i propria poveste. Se amestec\, `ntr-unfragmentarium bine strunit de c\tre autor,istorii de via]\ emo]ionante [i cam teziste aleunor converti]i, revela]ii `nalte suferite de unpastor protestant, scene din via]a comunit\]iineocre[tine `n vremea comunismului, glosedespre lumea monden\ [i umanitatea ei mar-

ginal\, nota]ii cerebral-duioase ale unei ado-lescente care `[i descoper\ sexualitatea (pre-text pentru c`teva pagini `n stilul prozei femi-nine a Ceciliei {tef\nescu), o t\lm\cire aBibliei `n 86 de `ntreb\ri [i r\spunsuri, frag-mente de dialog suburban `ntre doi concubiniamoreza]i, filosofia marketing-ului jurnalistic[i, nu `n ultimul r`nd, un „jurnal“ al t`n\ruluip\r\sit de femeia pe care, tardiv, `[i d\ seamac\ o iube[te. Tehnica de baz\ a prozatoruluir\m`ne, [i aici, edificarea personajelor prinlimbaj. Acestea exist\ at`t timp c`t `[i spunpovestea, sau c`t un altul le spune povestea,p\str`ndu-le vii `n fa]a cititorului.

Cum spre finalul scenariului epic autorul,„omniscient [i omnipotent“, `i `nsceneaz\ per-sonajului s\u, aparent sc\pat de vecin\tateadirect\ a pastorului Set, o criz\ mistic\, clau-zula voit ambivalent\ a romanului nu mai re-prezint\ o perfect\ echilibristic\ `ntre alterna-tive, ci una perfid\. Trama curge firesc spredeznod\m`ntul convertirii, ai c\rui pa[i pre-liminari, de la dispre] [i scepticism p`n\ laacceptarea existen]ei lui Dumnezeu `n lume,urmeaz\ traseul binecunoscut personajului `nurma catehezei pe care i-o face Set.

Totu[i, romanul nu e[ueaz\ `ntr-o scrierecu tendin]\ neocre[tin\, adev\ratul verdict alautorului asupra destinului lui Andi fiind ca-muflat dincolo de povestea din prim-plan. ~n-trebarea provocatoare este nu dac\ ratatulAndi se va converti, ci dac\ aceast\ primenirel-ar putea schimba, f\c`ndu-l s\ c`[tige consis-ten]\ [i ad`ncime. R\spunsul, `n spiritul litera-turii lui Dan Lungu, nu poate fi, cred, dec`tunul negativ. Personajele-fanto[e care popu-leaz\ literatura scriitorului ie[ean `nc\ de ladebut, linearitatea [i consecven]a psihologi-ilor, care nu ies din tipul pe care ele `nsele l-auedificat, creeaz\ o paradigm\ ce se extinde [iasupra eroilor din Cum s\ ui]i o femeie. Pecalapodul Emiliei Apostoae, femeie cu un ca-racter din c`teva linii, [lefuit `n epoca de aur,s`nt turnate [i personajele c\r]ii de fa]\, carenu au for]a de a-[i dep\[i condi]ia h\r\zit\ lorde cel care le-a creat. Dan Lungu nu e pre-

ocupat de complexitatea interioar\ a eroilors\i, ci de felul `n care oamenii marionete ra-teaz\ un orizont mai `nalt. Poc\i]ii condu[i depastorul Set au revela]ia divinit\]ii, dar par ase fi plafonat `ntr-un program de via]\ meca-nic, incapabil s\-i `mbog\]easc\ spiritual.Crizele de `ndoial\ ale lui Set nu au, nici aces-tea, consisten]\, din moment ce nu fac dec`t s\confirme un parcurs dinainte h\r\zit. Nu maipu]in, Andi r\m`ne acela[i „mol`u“ incapabils\ apuce o cale, refuz`nd cu aceea[i `nd`rjirejucat\ [i convertirea care i-ar putea schimbavia]a, [i asumarea unui refuz ferm.

De la parodicul Raiul G\inilor la poliva-lentul Cum s\ ui]i o femeie, prozatorul DanLungu nu sufer\ nici el vreun complicat pro-ces de convertire: literatura sa r\m`ne aceea aunei lumi `n deriv\, din care nu exist\ ie[ire, olume al c\rei spectacol uman p\streaz\ la felde vie curiozitatea cititorului.

De la Raiul g\inilorla paradisul neocre[tin

LIVIU FRANGA

Exist\, de fapt mai exist\, `ntr-o lume ca anoastr\, b`ntuit\ de incertitudini [i construit\pe paradoxuri, c`teva – m\car c`teva – con-vingeri `nc\ nedemolate. ~ntre ele, [i aceea c\accesul individual `n sferele `nalte ale pro-fesiei, traseul propriu unei cariere personale`n general, chiar [i dincolo de profesia `ncauz\, s`nt elemente condi]ionate obligatoriude o anumit\ preg\tire superioar\. Mai exact,c\ aceast\ preg\tire superioar\, `n ansamblul[i `n detaliile ei, nu o poate certifica, `n prim\[i `n ultim\ instan]\, dec`t `nv\]\m`ntuluniversitar.

Ideea, ca [i realitatea `n sine care o pune `npractic\, nu numai c\ nu este nou\, dar nicim\car modern\ nu este. {i `n aceast\ privin]\,cu regret trebuie iar s\-i r\pim modernit\]ii oviziune despre care ea `ns\[i, de peste dou\secole, credea cu convingere c\ `i apar]ine.Pentru a descoperi originara paternitate, tre-

buie s\ ne `ntoarcem `nc\ o dat\ cu fa]a spreAntichitate. Fire[te, cea clasic\.

Pu]in\ lume [tie, [i mai pu]in\ lume afirm\c\ universitatea acolo s-a n\scut. Antichitateaclasic\ a conceput-o, a creat-o, a denumit-o [ii-a dat formele de via]\.

~n ordine istoric\, primii au fost, ca aproa-pe `ntotdeauna [i ca aproape `n toate privin-]ele (esen]iale), grecii. Ei au trecut, o dat\ cusecolele, de la `nv\]\m`ntul educativ – bazat,`n epocile arhaic\ [i clasic\, pe idealul educa-]iei sportiv-artistice al kalokagathiei, `n sen-sul de `mplinire a trupului [i a sufletului, iar,ulterior, `n epoca elenistic\, pe enkyklios pai-deia, educa]ia „`n cerc“, „divers\“, „multila-teral\“, „enciclopedic\“, preponderent inte-lectual\ (filosofie, matematic\, retoric\, filo-logie etc.), dar [i cu largi aplica]ii tehnice(medicin\, astronomie, botanic\, zoologie,practici politehnice etc.) – la un `nv\]\m`ntpur cognitiv, gradual specializat, `n final, pedomenii [i discipline stricte. Mai ales Atenaelenistic\ [i mult mai t`n\ra sa rival\,Alexandria, vor deveni, `ncep`nd cu veacul alIV-lea a. Chr., centre institu]ionalizate de stu-dii, respectiv de instruc]ie intelectual\ [i decercet\ri sistematice. Ca centre de `nv\]\-m`nt, Atena [i Alexandria, mai ales dup\ ane-xarea, treptat\, politico-administrativ\ roma-n\ a Greciei elenistice, vor aduce culturii eu-

ropene de mai t`rziu experien]a mirabil\ [imirobolant\ a primelor universit\]i din lume,`n sensul `ntrunirii acolo, `ntr-un ambientspecial adaptat studiului intens [i corespun-z\tor amenajat, a tuturor (lat. uniuersi) celordoritori de studii de performan]\. Bazele spi-rituale, dar [i materiale, ale universit\]ii `nsens modern au fost puse de „confreriile sa-vante“ (H.I. Marrou) ale Academiei platoni-ciene, ale Lyceului aristotelico-peripatetic,ale Gr\dinii epicureice [i ale Porticului stoic– toate, la Atena –, dar, `n egal\ – dac\ nu,sporit\ – m\sur\, [i de marele centru de studiial Mouseion-ului din Alexandria, divizat pedepartamente [i discipline: acolo predaugramatici, filosofi, geometri, muzicieni,medici, profesori de gimnastic\ [i artefrumoase, ingineri politehnicieni de feluritespecializ\ri.

Celor dou\ vechi focare universitare li s-au ad\ugat, `n ultimele dou\ veacuri precris-tice, `n aceea[i lume greac\, mereu alte [i altecentre, `n `ntreg bazinul M\rii Egee, `nspecial pe fertilele coaste ale Asiei Minore:Pergamon, Ephesos, Smyrna, Delos, Rhodos,Kos, [i lista nu s-a epuizat.

Universitatea antic\ nu s-a deosebit, `nspirit ([i `n afara aspectelor „tehnologice“),prin nimic de cea modern\, de peste mai binede un mileniu. Pornind de la greci [i consoli-

d`ndu-se `n lumea roman\, universitateacelor vechi se adresa, a[adar, tuturor (uniuer-sis) [i oferea totul (uniuersitas studiorum,uniuersitas [omnium] rerum), `n terminolo-gie latin\. Terminologie care, ca [i mo[teni-rea `n sine a unui `ntreg trecut salvat, a func-]ionat, gra]ie Occidentului european, [i dup\metamorfozele pe care le-a cunoscut Antichi-tatea. Universalitatea cuno[tin]elor oferite prinstudiul la universitate a fost, `n permanen]\dublat, `n Antichitatea greco-roman\, de ouniversalitate a accesului `n universitate, per-mis tuturor doritorilor s\ `[i amelioreze, dup\posibilit\]i, nivelul preg\tirii individuale prin-tr-un sistem de calific\ri superioare. Antiokheia(lat. Antiochia), Berytos (lat. Berytus, aziBeirut), Carthago, Constantinopolis, Roma,Mediolanum (Milano), Burdigala (Bordeaux),Lugdunum (Lyon), Augusta Treuirorum(Trèves) s`nt numai c`teva dintre punctele demaximã rzisten]\ ale unei re]ele universitarecare, dup\ secolul al III-lea imperial, vaajunge s\ furnizeze viitoarei lumi, aflate dejala orizontul post-Antichit\]ii, temeiurile celemai solide, cele mai `nalte [i cele mai ad`ncitotodat\, ale cunoa[terii.

Am mai putea, oare, s\ ne `ndoim c\ uni-versitatea, pornind de la origini doar `n apa-ren]\ `ndep\rtate, a deschis, prin universa-litatea condi]iei sale, fereastra adev\ratei[anse umanit\]ii?

Universitate, universalitate, umanitateRAME

7Cronici din tranzi]ie TIMPUL

martie 2009

LOREDANA OP|RIUC

Marius Oprea, istoricul care se `nc\p\]`nea-z\ s\ lupte `mpotriva „mo[tenitorilor securit\-]ii“ [i s\ spun\ adev\rul despre destinele marti-rilor no[tri t\cu]i, poetul care exerseaz\ „so-louri de trambulin\“ sau omul de cultur\ `nsens teologic, pentru care cultura [i morala seidentific\, este deopotriv\ un talentat evocatorpe spa]iul redus al eseului. Zorba [i catedrala,volum publicat `n 2006, la editura Humanitas,con]ine „59 de povestiri de la frontier\“, carenu au de-a face cu fic]iunea, ci, ̀ n cea mai mareparte, cu realitatea tragic\ a unei lumi `n peri-culoas\ agonie [i, desigur, au de-a face cu dic-]iunea, chiar una bine exersat\, menit\ s\ infor-meze [i s\ capteze cititorul prin mijloacele lim-bajului expresiv. Autorul `nsu[i men]iona `nChipul mor]ii, dup\ ce relatase cazurile cutre-mur\toare dintr-un dosar, c\ a `mbr\cat colate-ral istoria `n strategiile artei („Nu, nu este lite-ratur\ – sau, mai exact, nu `n `ntregime“), iar `npaginile de fa]\ subliniaz\ c\ „grani]a dintre li-teratur\ [i istorie“ apar]ine oamenilor care „autr\it `n locuri marginale istoria unor timpurimici“, necunoscu]ii ale c\ror nume zac `n arhi-ve sau r\m`n de-a dreptul uitate, f\r\ ca ace[tias\ fie mai pu]in importan]i, pentru c\ `i repre-zint\, `n ultim\ instan]\, pe „adev\ra]ii no[tristr\mo[i“. Nara]iunile au for]a [i calitatea unorpove[ti exemplare, parabole pe margineac\rora autorul gloseaz\ cu rafinamentul mar-ilor morali[ti.

De ce Zorba [i nu Mitic\? Justificarea apare`n Mo[tenitorii balcanilor [i este reluat\ pecoperta a patra: pentru c\ zona balcanic\ este [iun spa]iu sublim, pentru c\ nu se poate vorbi lanesf`r[it `n termeni denigratori despre o lumeale c\rei sensuri s`nt `n]elese eronat, chiar [i decei afla]i `n\untrul acesteia. Declara]ie de ata-[ament fa]\ de lumea `n care tr\ie[te, cuvintelecare urmeaz\ ar putea fi socotite dovada unuipatriotism congenital, dac\ nu ne dor ochii c`ndcitim at`t de `ncercatul [i r\st\lm\citul cuv`ntpatriotism: „Exist\ o ordine a tuturor lucrurilor,iar `n aceast\ ordine Balcanii `[i au locul lor: omuzic\ aparte, mai aspr\, iute [i dezordonat\.Cine s-a n\scut aici [i s-a cufundat `n acest aer,o poate iubi [i o poate `n]elege: nu se pot f\uricatedrale din chirpici, dar po]i g\si aceea[i fru-muse]e `ntr-o bisericu]\ dintr-un cr`ng de sal-c`mi. Zorba grecul nu se putea na[te dec`t `nBalcani [i numai aici s`ngele s\u iute s-a pututaprinde [i numai aici dansul s\u are sens“. Prinurmare, nu doar abulia ironic\ ne define[te, ci[i un mod aparte de a tr\i poetic, de care ar tre-bui s\ fim (sic!) m`ndri. F\r\ `ndoial\, `ns\, c\prea multele „abateri“ de la firesc ale umani-t\]ii noastre, cum ar fi `ntreb\rile mirate desprecum a fost posibil comunismul, ajung s\ con-trazic\ acest fond poetic, `nc`t epilogul eseuluiTr\darea lui Zorba `nregistreaz\ nostalgiaautorului dup\ o lume a „sufletelor de arti[ti“,eroul lui Kazantzakis r\m`n`nd p`n\ la cap\t oexcep]ie: „Zorba este `n mod gre[it socotit unprototip al lumii noastre balcanice. C`nd s-ad\r`mat toat\ [andramaua pe care o proiectase[i `n care pusese tot sufletul lui b\t\ios, el nu s-a `ntrebat, precum comuni[tii de p`n\ mai ieri,cum a fost posibil, ci doar a constatat: ai v\zutce frumos s-a d\r`mat?“.

Chipul personajului traverseaz\ simbolic`ntreaga carte, lumin`nd prin semnifica]ii `n-tunericul istoric, a[a cum se petrece `n Gr\dina`ngerilor, text ce `i evoc\ pe Lena Constante [ipe Vladimir Bukovski, ilustr`nd defini]ia asce-tului din cartea lui Andrei Ple[u, Despre `ngeri,pe care autorul o cite[te `ntr-o dup\-amiaz\ `ngr\dina disidentului rus de la Cambridge. A]i-pind la un moment dat dup\ lectur\, `[i amin-te[te ulterior: „~n vis, am avut senza]ia c\ audzgomotul gaterului lui Zorba [i c\ `l v\d exer-s`ndu-[i dansul, undeva `n spatele casei, `ntr-omic\ poian\ din acea gr\din\ a `ngerilor“.Marius Oprea caut\, astfel, umanitatea de ace-ea[i sorginte cu Zorba, reg\sind-o `n suficienteportrete zugr\vite `n acest volum, pentru caultima istorisire despre „ceea ce s-a `nt`mplat`n via]a unui om“ s\ `ntregeasc\ aceast\ c\utarecu r\spunsuri. ~n preciz\rile de la final, irump`nc\ o dat\ inten]ia [i mesajul central al c\r]ii:„Cred, `ntr-adev\r, c\ oameni ca Zorba, cu unsuflet c`t o catedral\, se nasc mai des la mar-ginile lumii [i ale istoriei, dec`t prin p\r]i `ncare toate lucrurile s`nt demult [i perfect a[e-zate. Triste]ea, farmecul [i dezordinea s`ntnumai trei dintre semnele vii ale povestirilor deaici, din t\r`murile de frontier\“.

Lumea de ieri, ca s\ r\storn celebra sin-tagm\ „lumea de m`ine“ a propagandismuluide odinioar\, ale c\rei umbre se `ntind [i ast\zipeste societatea rom=neasc\, fie ca rea aduc-ere-aminte, fie ca determinare incon[tient\ [ifatal\, este subiectul major al c\r]ii, la care seadaug\ lumea veche, `nc\ depozitar\ a unoristorii nedescoperite [i fa]\ de care autoruldovede[te un fericit ata[ament. Publicate, celemai multe, `n presa destul de solicitant\ a ulti-milor ani, aceste scrieri se afl\, a[adar, subsemnul trecutului: `n primul r`nd, istoria noas-tr\ cea at`t de camuflat\, pus\ fa]\ `n fa]\ cu unprezent haotic, apoi copil\ria [i tinere]ea pro-prii, experien]ele care au conturat decisiv unportret spiritual, `nt`lnirile revelatorii care facdin acest volum [i o subtil\ istorie personal\.Amintirile proprii nu s`nt niciodat\ doardespre sine, de fapt sinele este pretextul de aajunge veridic la ceilal]i, ca `n Catedrala, tex-tul ce deschide volumul, `nregistr`nd o „feliede via]\“ comunist\ din perioada `n care au-torul era profesor, nevoit s\-[i `nso]easc\ ele-vii la practic\ agricol\. Nu lipsesc nici texteledespre candoarea copil\riei, ca Pantelic\,povestea puiului de l\utar, sau cele despre fru-muse]ea uman\ sublimat\ `n incredibile istoriide iubire (O poveste de dragoste), `nc`t cele59 de texte alc\tuiesc un roman mozaicat alc\rui personaj principal este lumea rom=neas-c\ de ieri [i de azi.

Unele povestiri par desprinse din cele maicurajoase fic]iuni, intrigi greu de imaginatchiar de c\tre romancieri ingenio[i, ca R\zboiullui Mengheris Feren] cu justi]ia planetar\ saurelat\rile despre comunit\]ile izolate din mun]i,cu totul `n afara istoriei, care au auzit desprec\derea comunismului la mai bine de un andup\ aceea „[i nici atunci b\tr`nii munteluin-au fost siguri c\ e adev\rat“. Crochiurile ima-gologice, cum s`nt Mo[tenitorii Balcanilor,Ceilal]i, Despre dela]iune sau Despre lene,despre foloasele [i neajunsurile ei, cu trimiterifrecvente la literatur\, oral\ sau cult\, la dife-ren]ele `ntre „gulerele de m\tase“ [i „]undra del`n\“ reprezint\ o alt\ direc]ie semnificativ\ avolumului de fa]\.

Realit\]ile sociale s`nt uneori desprinse dinanalize lexicale, autorul, cu o dexteritate pro-bat\ `n m`nuirea limbajului, specul`nd credibilserii sinonimice, precum ]ara [i patria sau b`ta,ciomagul, parul [i reteveiul, c`mpuri lexicaleprecum cel format din turn\torie, zavistie, p`r\,b`rf\, ranchiun\, dela]iune, referin]\ sau inven-tariind caragialian Pope[ti din structurileSecurit\]ii de alt\dat\, pretext de fixare a unor

tipologii specifice neamului. Consider`nd alt-undeva vocabularul un document autentic(„Cuvintele, de obicei, caracterizeaz\ timpullor“), expresiile uzuale de tipul „via]a e grea“devin prilej de constat\ri legate de lumea `ncare tr\im, zic\torile, `njur\turile, proverbelediagnostic`nd bolile noastre suflete[ti, ca [i for-mularea celebr\ a lui Miron Costin despre vre-murile care supun. Etimolog pasionat, MariusOprea demonstreaz\ cum limba noastr\ ceadestul influen]at\ de unii [i al]ii dintre cotropi-torii declara]i ca atare sau ba, con]ine un tratatsubtil de istorie (de pild\, adjectivul tic\los, pecare-l avem datorit\ fanario]ilor colectori debiruri, care se minunau de peisajele rurale folo-sind expresia tii, kalos! – ce frumos, r\st\lm\-cit\ popular `n formula vin tic\lo[ii!).

Alte povestiri cuprind `nv\]\minte culesedin c\r]ile vechi ale secolelor al XVIII-lea [i alXIX-lea, `ndeob[te, pe care cei mai mul]i nu aur\bdarea s\ le parcurg\ din pricina limbii `ntor-tocheate, mentalitatea de odinioar\ fiind pus\mereu ̀ n paralel cu g`ndirea [i moravurile actu-ale (de altfel, `n volumul Pe uli]a tipografiei,pasiunea de a parcurge c\r]ile abandonate uit\-rii, se concretizeaz\ `ntr-un studiu care trebuieinclus `n bibliografia literaturii noastre vechi).Cronica Banatului, a lui Nicolae Stoica, de pil-d\, este o carte pe nedrept ignorat\ pe care au-torul o aduce `n discu]ie, consider`nd-o „maidegrab\ roman autobiografic“, la grani]a `ntreistorie [i literatur\, care „ar fi putut s\ devin\primul mare roman al literaturii noastre“; alt-undeva afl\m c\ o Carte de conversa]iune [ivocabulariu ap\rut\ `n 1852 la Sibiu con]inecomicul de limbaj care, mai t`rziu, `l va facefaimos pe Caragiale. Marius Oprea are, astfel,[i voca]ia unui descoperitor de comori acolounde restul lumii a `ncetat s\ mai caute, din co-moditate, din iner]ie, din suficien]\. Desprecelebrele c\r]i populare Alexandria [i Esopia(care, ca s\-l contazic m\car o dat\, nu s`nt cutotul uitate, `nc\ se studiaz\), ni se spune c\„erau un fel de Harry Potter al vremii, `nce-peau s\ mi[te grani]ele, chiar dac\ le `mpin-geau spre vis“, pentru ca, ulterior, s\ reamin-teasc\ importan]a cople[itoare a c\r]ilor ̀ n defi-nirea unei civiliza]ii, `n termeni istorico-poeti-ci: „Nu trebuie s\ uit\m c\, `nc\ de la `nceputulsecolului al XIX-lea, pentru 90% dintre ro-m=ni, lumea se termina la marginea satului saua t`rgului `n care tr\iau. Dincolo de zare `nce-peau pove[tile“. Toate aceste nemaipomeniteistorii `ntregesc convingerea autorului expri-mat\ la un moment dat [i `mp\rt\[it\ de primiino[tri iubitori de cultur\: „scrisul [i cititull\rgesc lumea“.

Ironia s\n\toas\ – „mai vechea noastr\ cu-no[tin]\ Nicolae Ceau[escu“ – dovede[te cufor]\ superioar\ faptul c\ despre marile drameale umanit\]ii nu trebuie vorbit [i scris `ntot-deauna `n tonalit\]i arid obiective, `n ba[i ten-siona]i [i cople[itori: „eu nu [tiu de ce s-a spe-riat Kafka a[a de tare de justi]ie, `nc`t a scrisProcesul. Dac\ s-ar fi documentat `n Rom=nia,ar fi scris doar Momente [i schi]e“. Este, de alt-fel, una dintre pu]inele povestiri `n care autorulse refer\ la aventurile proprii prin tribunalelepostdecembriste, petrecute gra]ie acuzelor decalomnie pe care le-a primit de la mai-mari aisistemelor foste [i actuale. Nu pu]ine s`ntaccentele pamfletare, ca cel din Rom=nia lor,culmin`nd `n concluzia inevitabil maniheist\:„Rom=nia lor are putere [i neru[inare.Rom=nia noastr\ `i ascult\ `nc\ `nm\rmurit\,afirm`nd cu senin\tate c\ `ntotdeauna ei [i-auiubit [i ap\rat ]ara; de noi `n[ine, fire[te“.

Una dintre marile deficien]e ale lumii `ncare tr\im [i care trebuie mereu reamintit\ pen-tru a fi `ndreptat\, este „lipsa zidarilor“, adic\responsabilizarea fiec\rui om `n parte pentru aconstrui „catedrala“, spa]iul s\n\tos spiritual `n

care se poate dezvolta o na]iune, renun]`nd m\-car `n ultimel ceas la prejudecata c\ numaiclasa conduc\toare este responsabil\ de soartacolectiv\. „Complexul catedralei“ se datoreaz\tuturor (chiar dac\ acest am\r`t de pronumenehot\r`t s-a `nc\rcat de conota]ii funeste dinpricina unei rele `ntrebuin]\ri care ne maib`ntuie fantomatic prin memorie). ~n O proble-m\ cu zidarii, rememor`nd un frumos sfat al luiPetru Cre]ia, evocatorul adaug\ un comentariuce ilustreaz\ tocmai aceast\ maladie na]ional\– aruncatul m`]ei moarte `n ograda vecinului:„Poate c\ din acest motiv nu avem prea multecatedrale: planuri au existat destule, arhitec]i lafel. A fost o ve[nic\ problem\ cu zidarii“.

~n remarcabila povestire Intui]ia, `nv\]\torul[i Dumnezeu, `nt`mplarea are la `nceput aerulunei comedii politice [i de moravuri, autorulchiar `ntre]ine „minciuna“, pentru ca, `n parteaa doua a textului, avertiz`nd mai `nt`i c\ „isto-rioara de mai sus pare o glum\“, s\ precizezeexact datele, s\ numeasc\ omul care a tr\it acea`nt`mplare ridicol\ [i, mai ales, s\ continuiepovestea tragic\ a vie]ii lui, pentru c\ a avutcurajul s\ sfideze prostia unui activist. Cutre-mur\toare s`nt [i Dreptatea lumii, Insula,Riscurile poeziei, Colonia t\cerii, Asediul,Poveste din ]inuturile lui Ro[ `mp\rat (aceastadin urm\, istoria doctorului Pl\cin]eanu, iubitulfiicei lui Dej, pe care nu l-a putut salva nici unpersonaj miraculos, pentru c\ nimic din basmulcu fata de `mp\rat nu s-a reg\sit `n realitateatr\it\ de el, `n afar\ de cruzimea `mp\ratului),istorii despre martirii uita]i, despre istoria m\-runt\ a oamenilor mari („Acestui Iisus din la-g\r“ este o dedica]ie foarte cunoscut\ a auto-rului), despre durerea familiilor care caut\ unmorm`nt, despre suferin]ele greu de prins `ncuvinte ale unor oameni care au pl\tit preascump pentru libertate.

Cruciada lui Marius Oprea `mpotriva uit\riicap\t\ `n asemenea scrieri for]a emo]ional\ a„Vie]ilor Sfin]ilor“, iar la sf`r[itul relat\rii des-pre odiseea penitenciar\ a lui Sandu Tudor `[iexprim\ nostalgia – nici nu s-ar fi putut altfel –dup\ literatur\: „Unii `[i mai amintesc `nt`m-pl\rile [i urm\rile acelui asediu, dar orice amin-tire a lor poate fi lesne socotit\ o pl\smuire. Nueste; din nefericire, nu este“.

Istoria-bumerang este prins\, astfel, `n nara-]iuni [i formul\ri memorabile – „Kremlinul dinsuflet“, „post-comunismul perpetuu“, „copiiide aur ai erei de plumb“ – , ca [i spa]iul de „laest de lumea catedralelor“, `nc`t Zorba [i cate-drala devine o carte obligatorie pentru pri-menirea noastr\ moral\.

Marius Oprea [i miniatura parabolic\

Cronici din tranzi]ieTIMPUL8

martie 2009

RADU CARP

Teoria elitelor a fost un domeniu de cer-cetare practic inexistent `nainte de 1989 `nRom=nia, datorit\ faptului c\ exista o singu-r\ elit\ aflat\ la putere, iar alte elite nu aveaucum s\ existe din punct de vedere oficial.Abia `n ultimii ani au `nceput s\ fie f\cutecercet\ri [tiin]ifice cu rezultate notabile `nleg\tur\ cu elitele rom=ne[ti, deopotriv\politice [i culturale. Teoria elitelor nu studia-z\ o elit\ anume, ci `ncearc\ s\ dea un r\s-puns la `ntrebarea c`te elite exist\ la un mo-ment dat, cum au ap\rut [i care s`nt interac-]iunile `ntre acestea. Din acest motiv, a stu-dia elitele rom=ne[ti reprezint\ un pariu des-chis: elitele nu au putut s\ se afirme dec`t `nrare momente ca atare, schimb\rile succe-sive de regim politic au marcat totodat\ `nlo-cuirea unor elite cu altele, iar dubla aparte-nen]\ a unor personalit\]i la elitele culturale[i politice sau succesiunea de apartenen]e ri-dic\ o dificultate `n plus pentru validarea u-nui model de interpretare non-contradictoriu.

Cartea Mobilitatea elitelor `n Rom=niasecolului XX umple astfel un vid `n literatu-ra de specialitate, resim]it ca atare `ndeosebi`n ultimii ani. Pornind de la ipoteza de maisus, anume c\, `n ciuda unor momente destabilitate, elitele rom=ne[ti au avut o maimare mobilitate [i s-au transformat mai ra-pid dec`t `n alte contexte na]ionale, autorii a-cestui volum `ncearc\ s\ cartografieze tere-nul deseori accidentat al elitelor din spa]iulautohton. Originea acestui volum este o con-ferin]\ organizat\ `n anul 2006 de Institutulde Cercet\ri Politice al Universit\]ii Bucu-re[ti la care au fost invita]i s\ participe, `n a-far\ de cercet\tori, [i reprezentan]i ai elitelorpolitice (Ion Iliescu, Emil Constantinescu,Petre Roman, Crin Antonescu) sau econo-mice. Volumul rezultat este unitar din punctde vedere al perioadei istorice avute `n ve-dere: elitele rom=ne[ti s`nt tratate `ncep`ndcu perioada de na[tere a modernit\]ii (`nce-putul secolului al XIX-lea) [i p`n\ `n zilelenoastre.

Semnal\m prefa]a semnat\ de VictorKarady, cercet\tor la CNRS, profesor laUniversitatea Central European\ [i membrual Academiei Ungare de {tiin]\. Karadysemnaleaz\ faptul c\ procesul de formare aelitelor este legat `n Rom=nia, ca dealtfel [i`n `ntreg spa]iul central [i est-european, demi[carea de eliberare na]ional\ [i unificarestatal\. Odat\ cu apari]ia statului-na]iune, a-pare concep]ia potrivit c\reia elitele na]iona-le se formeaz\ prin excluderea grupuriloralogene, mai ales a acelora care au un marepoten]ial de mobilitate a carierelor profe-sionale. Aceast\ observa]ie pune `ntr-o nou\lumin\ excluderile pe criteriu de na]ionali-tate operate `n secolul al XIX-lea: ele s`ntgenerate, printre altele, [i de competi]ia `ntrediferitele elite, cu folosirea resurselor de pu-tere proprii. Apar astfel, printr-un proces se-lectiv, elite profesionale cu un grad de auto-nomie ridicat, care evolueaz\ `ntr-un cadrustatal doar la prima vedere total indepen-dent, `n realitate str`ns legat de evolu]iile oc-cidentale. Comunismul aduce, `n opinia luiKarady, o schimbare fundamental\ de per-spectiv\: noile elite de partid nu s`nt altcevadec`t reflectarea „centrelor moscovite de pu-tere“; `n func]ie de evolu]ia acestora dinurm\, elitele locale se afl\ `ntr-o continu\transformare. Cu toate acestea, r\m`n sec-toare `n care aceste elite locale se manifest\cu prec\dere: medici, profesori, juri[ti, etc.,

mai pu]in studiate ast\zi [i al c\ror grad deautonomie variaz\ de la caz la caz. Recruta-rea elitelor comuniste nu este pentru Karadyaltceva dec`t o imagine deformat\ a moduluide recrutare pe care noile regimuri `l con-test\: este p\strat aspectul meritocratic (stu-dii, abilit\]i profesionale) dar se adaug\ cri-teriul apartenen]ei la o clas\ (originea fami-lial\) [i angajamentul politic. Cu alte cuvin-te, comunismul nu a reu[it s\ inoveze preamult `n ceea ce prive[te recrutarea elitelor,disloc`nd o elit\ cu alta.

Victor Karady subliniaz\ c\, datorit\ difi-cult\]ii alc\tuirii unui model teoretic valabilpentru mai multe perioade istorice, `ncer-carea de a studia elitele post-comuniste esteun pariu extrem de curajos, asumat ca atare[i dus p`n\ la cap\t de autorii unei p\r]i im-portante din acest volum. ~ntr-adev\r, dac\despre cercetarea elitelor pre-comuniste e-xist\ de mai mult\ vreme studii serioase,apar]in`nd unor autori deja legitima]i caatare `n comunitatea [tiin]ific\ (LucianN\stas\, Cornel Sigmirean, Lauren]iu Vlad,Marius Laz\r), despre elitele comuniste cer-cet\rile au dob`ndit un grad de soliditate `nunele cazuri mai ales `n ultimii ani (M.D.Gheorghiu, Cristina [i Drago[ Petrescu,Lucia Dragomir), `n schimb elitele post-co-muniste `ncep de abia `n momentul de fa]\ s\fie investigate [i este meritoriu faptul c\ `nacest volum se reg\sesc contribu]ii de calita-te pe marginea tuturor acestor perioade.

Prima parte a acestui volum este consa-crat\ studiului elitelor rom=ne[ti din perioa-da pre-comunist\. Textul lui Ion Bulei pre-fa]eaz\ celelalte contribu]ii, prin referin]elela traseul form\rii profesionale ale elitelorpolitice care s-au succedat la guvernare: `nperioada 1866 – 1916, din cei 155 de mini[-tri, 101 au avut studii `n str\in\tate. Ion Buleiofer\ date [i despre originea acestei elite con-duc\toare: pentru aceea[i perioad\, dintreprim-mini[tri unul singur (Titu Maiorescu)nu era boier. Altfel spus, elitele politice s-aun\scut `n Vechiul Regat din dubla conjunc]ie`ntre modernizarea venit\ pe filier\ occiden-tal\ care a generat apetitul de cunoa[tere [ioriginea social\ a celor care aleg s\ se mani-feste `n politic\. Ceea ce ar mai trebui re]inutdin textul lui Ion Bulei este ideea, sus]inut\de o ampl\ argumenta]ie, potrivit c\reia elitaVechiului Regat se afla `n str`ns\ leg\tur\ cu

elita rom=neasc\ din Transilvania, Banat,Bucovina sau Basarabia, ceea ce a f\cut caformarea statului unitar dup\ 1918 s\ aib\loc f\r\ s\ `nt`mpine mari dificult\]i.

Lucian N\stas\ [i-a dedicat o important\parte a cercet\rilor sale recente studiului eli-telor rom=ne[ti, prezen]a sa `n acest contextfiind un fapt firesc. Textul s\u se bazeaz\ peacelea[i gen de considera]ii care scot `n evi-den]\ formarea universitar\ occidental\ anoilor elite politice dup\ 1866. Dincolo deargumenta]ia impecabil\ a autorului [i pre-zentarea de multiple date `n favoarea ideilorsale, merit\ semnalate dou\ observa]ii. ~nprimul r`nd, faptul c\ no]iunea de „facultate“din sistemul francez, ]inta predilect\ a tineri-lor rom=ni din a doua jum\tate a secoluluiXIX, este diferit\ de ceea ce se `n]elegea `nspa]iul de limb\ german\ sau `n cel rom=-nesc: `n Fran]a se putea opta `ntre „marile[coli“ la care se intra prin concurs [i alte in-stitu]ii de `nv\]\m`nt superior, deschise pri-mirii unui num\r larg de studen]i. ~n al doi-lea r`nd, Lucian N\stas\ scoate `n eviden]\faptul c\ studiile `n str\in\tate au reprezentatnu neap\rat doar o surs\ de `mbog\]ire a cu-noa[terii, ci mai ales adaptarea la ritmul devia]\ [i la obiceiurile marilor ora[e europene.~n al treilea r`nd, Lucian N\stas\ pune ac-centul [i pe partea mai pu]in benefic\ a stu-diilor `n str\in\tate: deseori specializ\ri exis-tente nu aveau echivalent `n Vechiul Regat,ceea ce a f\cut ca persoane bine preg\tite`ntr-o anumit\ specializare s\ fie nevoite s\nu `[i poat\ utiliza experien]a dob`ndit\: unspecialist `n sanscrit\ precum TeofilSimenschi, cu studii `n Germania, este nevoits\ predea greaca [i latina, Ilie Popescu-Spineni care a studiat papirologia la Écoledes Hautes Études este nevoit s\ predeadreptul roman la Universitatea din Ia[i. Unalt aspect analizat de Lucian N\stas\ este celreferitor la `nfiin]area noilor universit\]i dela Bucure[ti, Ia[i sau Cluj care nu atrag vi-itoarele elite, acestea prefer`nd s\ se `ndrepte`n continuare spre marile universit\]i occi-dentale.

Prezen]a unui studiu semnat de CornelSigmirean `n acest volum nu este o surpriz\,date fiind preocup\rile `ndelungate ale auto-rului pentru studierea elitelor transilv\nene.Contribu]ia sa prive[te mai multe aspecte.S`nt inventariate universit\]ile din Imperiul

Habsburgic [i din alte ]\ri occidentale `n carese pot reg\si studen]i transilv\neni. Surprin-de `ntruc`tva constatarea c\ Universitateadin Budapesta atr\gea aproximativ acela[inum\r de studen]i rom=ni ca [i cea din Cluj.Analiza lui Cornel Sigmirean este detaliat\,fiind prezentate mai multe cazuri `n care areloc o dubl\ specializare a aceleia[i persoane,precum [i date importante despre ocupa]iap\rin]ilor acestor studen]i (38% intelectualidar [i 26% agricultori). Merg`nd pe linia preo-cup\rilor sale constante, Cornel Sigmireanprezint\ felul `n care Biserica Ortodox\ [icea Greco-Catolic\ au sprijinit formarea ti-nerilor transilv\neni `n institu]ii de `nv\]\-m`nt superior prin funda]iile confesionale(Gojdu, respectiv Romantzai).

~n aceea[i arie de preocup\ri se `nscrie [icontribu]ia lui Lauren]iu Vlad care prezint\date despre studen]ii rom=ni `nmatricula]i launiversit\]ile din Belgia `n perioada 1918 –1926. S`nt avute `n vedere universit\]ile dinGand [i Liège. ~n cazul primei universit\]i,rom=nii se reg\seau pe primul loc `n catego-ria studen]ilor str\ini, iar la Liège pe loculdoi, dup\ cei de na]ionalitate polonez\.

Din p\cate, elitele rom=ne[ti din perioadainterbelic\ fac obiectul unei singure con-tribu]ii `n acest volum, cea a Anei Bazac.Acest studiu trateaz\ un subiect mai pu]ininvestigat pentru respectiva perioad\: elitelede st`nga. Autoarea pune `n eviden]\ at`tschimbarea orient\rii unor elite de dreaptacare s-au orientat treptat spre st`nga dar [iorientarea ini]ial\ de st`nga a unor intelectu-ali care abandoneaz\ ideile socialiste din ti-nere]e (Gala Galaction, Nicolae Iorga, IoanCantacuzino etc). Studiul are `n vedere orig-inea social\ [i cea etnic\ a elitelor de st`ngadin perioada interbelic\, autoarea aduc`ndargumente `n plus la afirma]ia lui ConstantinTitel-Petrescu care considera c\ mul]i dintre„muncitorii mai ridica]i intelectualice[te“ aup\r\sit mi[carea socialist\, ca de altfel [imul]i intelectuali simpatizan]i ai st`ngii. AnaBazac analizeaz\ [i produc]ia elitei de st`ngapentru a demonstra na[terea unei ideologiiautohtone de aceast\ orientare, reprezentat\de Lotar R\d\ceanu sau Lucre]iu P\tr\[canu.Aceste scrieri stabilesc o [tachet\ ridicat\pentru apartenen]a la elita de st`nga, anulat\total prin acapararea prin for]\ a social-de-mocra]iei de c\tre partidul comunist.

Cea de-a doua parte a acestui volum pri-ve[te declinul fostelor elite [i apari]ia unorelite noi `n perioada comunist\. Prima con-tribu]ie subsumat\ acestei teme apar]ine luiVirgiliu }`r\u care analizeaz\, prin prezenta-rea documentelor din arhiva statului [i parti-dului comunist, resorturile politicii de repre-siune `ndreptat\ `mpotriva elitelor interbe-lice. ~n opinia autorului, adaptarea societ\]iirom=ne[ti cu regimul comunist nu ar fi fostposibil\ dac\ m\car unei p\r]i a vechii eliteinterbelice i s-ar fi garantat libertatea fizic\[i posibilitatea de ac]iune intelectual\.

Un studiu care investigheaz\ o realitatenu `ndeajuns de bine analizat\ p`n\ `n pre-zent `i apar]ine lui Mihai Dinu Gheorghiu [iprive[te [colile de cadre ale partidului comu-nist. Paradigma de interpretare a autorului sebazeaz\ pe investigarea lui Pierre Bourdieudin La noblesse d’État, fiind f\cut\ paralela`ntre „marile [coli“ investigate de sociologulfrancez [i [colile de cadre comuniste. O alt\paradigm\ de interpretare folosit\ de MihaiDinu Gheorghiu este cea a „institu]iei totale“folosit\ de Erving Goffman, caracterizat\prin concentrarea tuturor activit\]ilor (mun-c\, odihn\, distrac]ie) `n acela[i spa]iu, cu odelimitare strict\ `ntre personalul de supra-

Despre elitele rom=ne[ti, cu deta[are –avantajele unei dezbateri profesioniste

CMYK

CMYK

Birla Mandir Temple Calcutta

9Cronici din tranzi]ie TIMPUL

martie 2009

veghere [i cel supravegheat. Chiar dac\ [co-lile de partid din Rom=nia nu `ndeplinesctoate condi]iile pentru a putea fi `nscrise `naceast\ categorie, dup\ cum remarc\ `nsu[iautorul, paradigma goffmanian\ r\m`ne uti-l\. Autorul pune `n prim plan modul de func-]ionare a Parteihochschule Karl Marx dinRDG, `ns\ paralela cu institu]ii similare dinRom=nia socialist\ nu este dus\ p`n\ la ca-p\t. Dealtfel, aceasta este deficien]a princi-pal\ a studiului s\u: prezentarea cadruluiteoretic [i `ncercarea de creare a unui noucadru de interpretare bazat pe cele existenteeste irepro[abil\, `ns\ `ncercarea de a aplicaacest cadru la realit\]ile rom=ne[ti este in-complet\. R\m`ne ca al]i autori s\ `ncerceaplicarea teoriilor expuse de Mihai DinuGheorghiu la situa]ii concrete din comunis-mul autohton.

Un studiu bazat de asemenea pe un con-text comparativ, f\r\ a se pune accentul `ntr-oasemenea m\sur\ ca `n cazul anterior pecadrul teoretic, `i apar]ine Luciei Dragomir.Autoarea [i-a sus]inut `n urm\ cu c`]iva ani ofoarte interesant\ tez\ de doctorat la Paris,tez\ care a fost publicat\ sub titlul L’Uniondes Ecrivains. Une institution transnatio-nale a l’Est (Belin, 2007). Textul este, dup\toate aparen]ele, un fragment din aceast\carte, de[i indica]iile `n acest sens lipsesc.Autoarea preia modelul Institutului „MaximGorki“ din Moscova [i a Institutului pentruLiteratur\ „Johannes R. Becher“ din RDGpentru a vedea `n ce m\sur\ {coala de litera-tur\ [i critic\ literar\ „Mihai Eminescu“ dinanii 1950 respect\ o direc]ie care se poateobserva `n mai multe ]\ri din blocul comu-nist. Nu putem s\ nu remarc\m pasiuneapentru detaliu a autoarei [i tenacitatea `n ag\si [i prezenta unele date statistice inedite:este vorba de originea social\ a celor care auparticipat la experimentul acestei [coli departid, de date referitoare la examenele dincadrul ei, de documente din arhiva acesteiinstitu]ii. ~n urma acestei investiga]ii detali-ate, r\m`n unele `ntreb\ri care deocamdat\nu [i-au g\sit r\spunsul, cum ar fi de ce{coala „Mihai Eminescu“ [i-a `ncetat activi-tatea brusc `n 1955. Autoarea schi]eaz\ `nfinalul acestui studiu c`teva direc]ii de cer-cetare posibile `n viitor: cum au evoluat, dinpunct de vedere estetic dar [i al pozi]iei so-ciale, cursan]ii acestei institu]ii, `n ce m\sur\aceast\ institu]ie a contribuit la dezvolt\rilepolitice [i literare posterioare desfiin]\riisale, care s`nt leg\turile dintre {coala „MihaiEminescu“ [i institu]ia de profil din URSS,etc. Toate aceste `ntreb\ri arat\ c`t de la `n-ceput se afl\ investiga]ia asupra apari]iei [imen]inerii `n sfera decizional\ a noilor elitefabricate de regimul comunist.

Un alt studiu din aceast\ sec]iune anun]\o tematic\ interesant\: formarea elitelor eco-nomice `n perioada comunist\. Din p\cate,Mihail Dumitrescu men]ioneaz\ doar c`tevadetalii despre CEPECA (inclusiv despretransformarea acestei institu]ii dup\ 1989),`ns\ analiza sa nu se ridic\ nici pe departe lanivelul celei semnate de Lucia Dragomir. Undomeniu r\mas aproape neinvestigat care `[ia[teapt\ `nc\ cercet\torii dornici s\-i desci-freze tainele…

Dou\ studii din aceast\ sec]iune se refer\la realit\]i existente at`t `nainte, c`t [i dup\1989. Primul dintre acestea `i apar]ine luiAlexandru Florian. „Cine stabile[te elitele?“reprezint\ mai mult o relatare a unor aspecteale activit\]ii tat\lui autorului, profesorul defilozofie cu convingeri de st`nga RaduFlorian. Din acest studiu afl\m date ineditedespre acesta, `ns\ o asemenea evocare nueste suficient\ pentru a vedea dac\ a existat`n timpul comunismului o elit\ de st`nga au-to-identificat\ ca atare, opus\ elitelor oficia-le. ~n urm\ cu c`]iva ani ap\rea la edituraPaideia o carte („De la st`nga politic\ la st`n-ga cultural\“) dedicat\ activit\]ii `n timpulcomunismului, dar [i ulterior, a unui alt pro-fesor de filozofie cu vederi de st`nga, Nicolae

Bellu. Dac\ ad\ug\m la aceste personaje fi-gura insolit\ a unui Pavel C`mpeanu, nu pu-tem dec`t spera c\ `n viitor se vor face cer-cet\ri solide pe un teren deocamdat\ destulde arid, cel legat de natura elitelor de st`ngaparalele regimului comunist, cercet\ri carear putea s\ r\spund\ la `ntrebarea de ce aces-te elite nu au reu[it s\ construiasc\ o alterna-tiv\ viabil\ [i s\ determine `ndep\rtarea de laputere a regimului comunist prin compromis[i negociere.

O foarte interesant\ analiz\ legat\ deAcademia „{tefan Gheorghiu“ apar]ine luiMih\i]\ Lupu. Autorul face o trecere `n re-vist\ a [colilor de partid care au func]ionat`nainte de [i `n paralel cu apari]ia acestei in-stitu]ii, consider`nd ca un punct de reper im-portant anul 1977, c`nd Academia „{tefanGheorghiu“ ajunge s\ de]in\ monopolul `ntrei domenii: sociologie, comer] exterior [ijurnalism. S`nt analizate func]iile acesteiinstitu]ii, `ns\ lipsa exemplelor unor carieregenerate de aceasta reprezint\ un minus alacestei analize. Mih\i]\ Lupu `ncearc\ s\prezinte mo[tenirea post 1989 a Academiei„{tefan Gheorghiu“ printr-o analiz\ SWOT.Concluzia acestei analize este aceea c\aceast\ institu]ie „nu a fost nici discreditat\oficial, nici reabilitat\ […] ceea ce `nseamn\c\ se afl\ `ntr-o stare de suspendare a sensu-lui cel pu]in pe dou\ dimensiuni: la nivelulcet\]eanului obi[nuit [i la nivel strictfunc]ional“.

Elitele post-comuniste fac obiectul acinci studii incluse `n acest volum. Primulstudiu trateaz\ originea elitelor politice [ireprezint\ rezultatul unui amplu proiect decercetare ROMELITE care face parte dintr-un proiect mai amplu de cercetare care a stu-diat apari]ia [i evolu]ia elitelor politice la ni-vel european, coordonat de universit\]ile dinJena [i Siena. Din datele prezentate deRaluca Grosescu se poate deduce un grad ri-dicat de reproducere a elitelor comuniste:dintre 39 de membri FSN, 11 au ocupatfunc]ii de conducere `ntre 1945 [i 1989, iarla nivelul CFSN 27,2% din membri eraufo[ti lideri ai nomenclaturii comuniste, pen-tru ca `n CPUN procentul s\ scad\ la 21,2%,cu un procent mai ridicat `n r`ndurile mem-brilor FSN din CPUN (34,8%). Aceast\ pon-dere scade p`n\ la 15% `n medie pentruParlamentele care au func]ionat `n perioada1990 – 2000. Studiul Raluc\i Grosescu aremeritul de a identifica originea elitelor co-muniste active `n post-comunism pe planpolitic [i propor]ia `ntre nomenclatura eco-nomic\, militar\, cultural\, persoanele cufunc]ii de conducere `n partidul comunist [icele active `n administra]ia de stat anterioar\momentului 1989. Autoarea remarc\ faptulc\ perpetuarea elitelor este mai mare `n Gu-vern (70% `n administra]ia de stat, 38,6% `neconomie [i 15,8% deputa]i `n Marea Adu-

nare Na]ional\) dec`t `n Parlament. Conclu-zia acestui studiu este c\ „circula]ia elitelora avut `n Rom=nia o amploare mai mare de-c`t reproducerea lor“, altfel spus elitele co-muniste `[i g\sesc refugiul `n post-comu-nism nu `n politica activ\, ci `ndeosebi `neconomia privat\, dup\ o prim\ perioad\ `ncare acaparez\ func]iile de conducere lanivelul noilor structuri statale.

Un studiu care nu se refer\ `n mod directla reproducerea elitelor sau apari]ia unor eli-te noi `n post-comunism apar]ine CristineiPetrescu. Autoarea pune `n eviden]\ felul `ncare se face raportarea la mo[tenirea comu-nist\, oferind un r\spuns la prezen]a tardiv\`n spa]iul public a unui anticomunism radi-cal, inexistent `nainte de 1989. ~ntregul stu-diu se constituie `ntr-o pledoarie pentru ag\si cea mai obiectiv\ cale de interpretare acomunismului aflat\, `n concep]ia autoarei,la intersec]ia `ntre memoria victimelor [i adocumentelor emise de fosta Securitate.

Mihai Coman analizeaz\ `n contribu]ia sastatutul elitelor `n mass-media, `n contextuldiferen]elor de opinie `ntre jurnali[ti [i patro-nate. Autorul manifest\ o pruden]\ excesiv\`n a oferi propria sa viziune asupra elitelormediatice, astfel `nc`t nu g\sim r\spunsuri la`ntreb\ri de genul care este criteriul de apar-tenen]\ la aceste elite, cum interac]ioneaz\acestea cu elitele politice sau economice etc.Mihai Coman aminte[te doar `n treac\t des-pre suprapunerea unei p\r]i a elitei mediaticecu cea economic\, `ns\ asemenea referin]e artrebui studiate `n viitor mai `n detaliu pentrua vedea dac\ existen]a de sine st\t\toare aunei elite mediatice poate fi postulat\ pentrua forma un obiect distinct de cercetare.

Al\turi de studiul Raluc\i Grosescu, celal Cameliei Runceanu merit\ semnalat print-re cele bazate pe o cercetare de amploare, cuinstrumente inedite `n spa]iul autohton.Obiectul reflec]iei Cameliei Runceanu esteGrupul de Dialog Social, acest studiu f\c`ndparte, ca [i cel al Luciei Dragomir, dintr-ocercetare mai ampl\ `n curs de a fi valorifi-cat\ `ntr-o tez\ de doctorat `n cotutel\ la Uni-versitatea Bucure[ti [i Ecole des HautesEtudes en Sciences Sociales de la Paris. Fo-losind indirect o sugestie a unui alt autorprezent `n acest volum, Camelia Runceanu`ncearc\ [i reu[e[te s\ utilizeze metoda deinterpretare a lui Pierre Bourdieu pentru avedea cine poate fi `ncadrat `n context ro-m=nesc `n no]iunea de „intelectual“, autoa-rea raport`ndu-se [i la al]i autori francezi cucontribu]ii `n domeniu (Cristophe Charle,Gisèle Sapiro). Premisele pe care aceststudiu se bazeaz\ s`nt acelea c\ GDS are uncaracter informal, ai c\rui membri au `n co-mun adeziunea la valorile anticomuniste.Camelia Runceanu eviden]iaz\ latura cultur-al\ a ac]iunii colective a GDS dar [i raportu-rile, dificil de subsumat unei singure direc]ii

dominante, cu c`mpul politic. Meritul aces-tui studiu este de a pune `n valoare raporta-rea GDS, pe de o parte, la „rezisten]a princultur\“ ante [i post 1989 [i, pe de alt\ parte,la implicarea `n politic\, nu numai a mem-brilor s\i, dar [i `n general. Un alt aspect carere]ine aten]ia este rela]ia `ntre membrii GDS[i intelectualii rom=ni din exil, CameliaRunceanu urm\rind evolu]ia acestei rela]ii.Studiul se constituie totodat\ `ntr-o invita]ieindirect\ de a studia rolul altor grup\ri infor-male ap\rute dup\ 1989 `n Rom=nia `napari]ia [i dezvoltarea elitelor culturale [ipolitice.

Marcela Monica Stoica reu[e[te prinstudiul s\u doar s\ etaleze cuno[tin]ele sale`n materia autorilor care au studiat fenome-nul elitelor (Pareto, Mosca, Michels, SergeMoscovici etc) dar `n momentul `n care do-re[te s\ analizeze ceea ce consider\ a fi „li-deri charismatici“ `n Rom=nia post-comunist\(Traian B\sescu, Gigi Becali), analiza esteprecar\ [i, din acest motiv, neconving\toare.

Ultima parte a c\r]ii cupleaz\ interven]iilecare au avut loc `n cadrul conferin]ei care st\la originea volumului. Aceast\ parte nu estelipsit\ de o oarecare ambiguitate. Dac\ des-pre interven]iile liderilor politici grupate `nprima mas\ rotund\, putem afirma f\r\ posi-bilitatea de a gre[i c\ acestea s`nt redate dup\`nregistr\ri audio, nu acela[i lucru se poateafirma cu certitudine despre cele [ase inter-ven]ii care circumscriu cea de-a doua mas\rotund\. Unele dintre aceste texte s`nt de di-mensiuni reduse [i exist\ tenta]ia de a credec\ [i acestea reprezint\ transcrierea unorinterven]ii, altele s`nt `ns\ de dimensiuni maimari, av`nd ata[at\ [i o bibliografie. Ar fifost mult mai u[or de parcurs acest volumdac\ ar fi cuplat, `n acela[i context, textelescrise [i dezbaterile pe marginea prezent\riilor pentru ca `n partea dedicat\ meselorrotunde s\ fie transcrise strict interven]iileorale.

Dintre studiile care circumscriu a douamas\ rotund\, semnal\m cel care `ncearc\ s\studieze elitele din sectorul asocia]iilor civi-ce, subiect incitant [i insuficient studiat, `ns\abordarea autorului (Ion Olteanu) este multprea superficial\ pentru a putea fi luat\ `nconsiderare. Studiul Violetei Rot\rescu refe-ritor la elitele prezente `n marile companiiprivate are un grad de coeren]\ mai mare de-c`t precedentul, `ns\ sufer\ de caren]ele ine-vitabile subsumate unei abord\ri de pe po-zi]ii mai mult practice [i mai pu]in bazat\ peun aparat teoretic.

~n concluzie, Mobilitatea elitelor `nRom=nia secolului XX prezint\ dou\ avanta-je considerabile. Deseori, volumele care re-zult\ din interven]iile prezentate cu ocaziaunei conferin]e sufer\ de o acut\ lips\ deunitate. Aceast\ constatare nu este valabil\`n cazul de fa]\: textele subsumate acestuivolum cartografiaz\ evolu]ia elitelor rom=-ne[ti, politice, culturale [i economice, de laorigini p`n\ `n prezent, nici o perioad\ isto-ric\ nefiind privilegiat\ `n defavoarea alteia– cu c`teva rare excep]ii care nu au rolul dea nega aceast\ concluzie general\. ~n plus,abord\rile autorilor s`nt complementare,ceea ce confer\ acestui volum un ton unitar,favorabil recept\rii unei asemenea teme, iarcadrul cercet\rilor rom=ne[ti este subsumatunor tendin]e existente pe plan europeanprin chiar interven]iile care prefa]eaz\ acestvolum. ~ns\ cel mai important avantaj caremerit\ a fi semnalat este faptul c\ volumulde fa]\ constituie un barometru extrem de fi-del al stadiului cercet\rilor din spa]iul auto-hton pe tema elitelor. Nu putem dec`t sperac\ [antierele de cercetare deschise, semnala-te `n acest volum, vor continua [i vom puteaavea `n viitorul apropiat o analiz\ temeinic\a elitelor rom=ne[ti, at`t din punct de vedereal evolu]iilor istorice, c`t [i al dinamicii pre-zentului.

Fragmentarium japonezTIMPUL10

martie 2009

T`rgul Mizonokuchi se `ntindea dincolo deFutago, unde drumul de la Tokyo se intersec-ta cu R`ul Tama. ~n mijlocul t`rgului, un han:Kameya.

Era pe la `nceputul lui martie. Un v`nt pu-ternic b\tea de la nord sub cerul acoperit. Ce-nu[iu ca `ntotdeauna, t`rgul p\rea mai rece [imai gol dec`t de obicei. Stratul de z\pad\ dinziua precedent\ mai acoperea `nc\ solul. Depe paiele t\iate inegal de pe acoperi[urile dela miaz\zi pic\turi de z\pad\ topit\ c\deaunumai spre fi spulberate de v`nt. P`n\ [i apacare umplea urmele de `nc\l]\ri din noroip\rea s\ tremure `n b\taia v`ntului care f\ceav\lurele. Soarele cobor`se la apus [i majori-tatea dughenelor din t`rg tr\geau obloanele.~ngr\m\dit de-a lungul drumului, t`rgul se cu-funda `n t\cere, dar hanul era `nc\ deschis. Dedincolo de ferestrele de h`rtie ale hanuluiKameya se vedea o lumin\ puternic\. ~n\un-tru `ns\ nu se auzea nici un zgomot. Poate c\doar o m`n\ de drume]i `nnoptau acolo. C`nd[i c`nd zgomotul metalic al vreunei oale lovi-te de soba cu c\rbuni sp\rgea lini[tea din jur.

Deodat\, u[a glisant\ s-a dat `n l\turi [i unpersonaj de oarecare propor]ii [i-a f\cut locpeste prag. P`n\ ca hangiul s\ se fi dezmeticit[i s\-[i ridice ochii de la sob\, personajulf\cuse trei pa[i mari din holi[orul de la intrare[i se afla deja `n fa]a lui. ~mbr\cat `ntr-un cos-tum de mod\ european\, dar cu sandale depaie, obiele [i p\l\rie, noul venit p\rea s\ aib\undeva la mai pu]in de treizeci de ani. }ineao umbrel\ `n m`na dreapt\, iar cu st`nga str`n-gea la piept o boccelu]\.

„O camer\, v\ rog!“ Cu ochii la `nf\]i[areaclientului, hangiul n-a r\spuns nimic p`n\c`nd o b\taie din palme din spate l-a f\cut s\tresar\:

„Masa [ase!“ a strigat hangiul. Mai apoi,sprijinit de sob\ a `ntrebat: „{i dumneavoas-tr\, domnule?“

Umerii personajului au `n]epenit [i o gri-mas\ dispre]uitoare i-a fluturat pe fa]\. Cu unz`mbet de-abia schi]at, a r\spuns: „De la Tokyovin“. „{i `ncotro merge]i?“ „Hachioji.“

C\l\torul s-a a[ezat pe podea [i a `nceputs\ `[i desfac\ obielele. „Ciudat drum a]i maiales, domnule, ca s\ merge]i de la Tokyo laHachioji.“ Hangiul l-a privit plin de suspiciu-ne [i a dat s\ continue conversa]ia. Sim]indu-iinten]ia, oaspetele a deschis primul vorba: „Lo-cuiesc `n Tokyo, dar acum vin de la Kawasaki.Am pornit la drum t`rziu [i s-a `ntunecat deja.Da]i-mi, v\ rog, ni[te ap\ fierbinte!“

„Ap\ fierbinte la domnu’!“ a strigat han-giul. „V-o fi fost frig de numa’ pe drum. {i laHachioji e frig `nc\.“ Vorba `i p\rea priete-noas\, dar de manifestat nu se manifesta toc-mai cu c\ldur\ c\tre client. S\ fi avut vreo[aizeci de ani. Peste umerii la]i purta o scurt\bine c\ptu[it\, care-i f\cea capul mare s\ sei]easc\ deasupra de parc\ `i era ata[at directpe umeri. Pe fa]a lat\ [i jovial\ coada ochilori se alungea `n jos. Nimic `n atitudinea lui nuindica duritate sau lips\ de flexibilitate, darimpresia pe care i-a f\cut-o imediat c\l\toru-lui a fost aceea a unui b\tr`n dintr-o bucat\.

Oaspetele s-a sp\lat pe picioare [i c`nd`nc\ se mai [tergea, hangiul a strigat din nou:„Du-l pe domnu’ la num\rul [apte!“ C`t des-pre domn, el nu mai avea nimic altceva despus. Nici m\car nu s-a mai uitat `n direc]iahangiului `n drum spre camer\. Din buc\t\ries-a i]it o pisic\ neagr\, s-a c\]\rat `n poala st\-p`nului [i s-a f\cut covrig acolo. B\tr`nul `ns\nu p\ruse s\ o remarce. Avea ochii `nchi[i. ~nsecunda urm\toare m`na dreapt\ i s-a `ndrep-tat lene[ c\tre tabacher\. Degetele-i butuc\-noase au purces a rula ni[te tutun `n formaunei bile.

„C`nd [ase e gata cu baia, preg\te[te-o pen-tru [apte!“ Speriat\, pisica i-a s\rit din poal\.„Nu cu tine vorbeam, proasto!“ Felina s-a stre-curat `napoi c\tre buc\t\rie. Opt b\t\i aleorologiului au anun]at ora exact\.

„Kichizo o fi [i el obosit, bunico. Pune-ire[oul sub pat [i las\-l s\ se duc\ la culcare,s\racu’!“ B\tr`nul hangiu p\rea [i el obosit.

„E-aici, dar mai cite[te `nc\“, s-a auzit vo-cea unei b\tr`nici din buc\t\rie.

„Tot mai cite[te? Gata, cu studiul, Kichizo.Mai e [i m`ine-o zi. Te scoli de diminea]\ [i

cite[ti c`t vrei. Pune-i re[oul sub pat, bunico!“„Da, da, uite-acuma!“

~n buc\t\rie, b\tr`na [i o slujnic\ s-au uitatuna la alta [i-au `nceput a chicoti. Din han s-a auzit un c\scat puternic. „El e \l mai obositdintre to]i“, a bodog\nit b\tr`na `n timp ce d\-dea foc la re[oul de pat. Era o femeie micu]\de statur\, la vreo cincizeci [i cinci, cincizeci[i [ase de ani.

U[a glisant\ de afar\ s-a zg`l]`it `n b\taiav`ntului iar darabana ploii s-a f\cut auzit\ cuclaritate. „S\-nchidem [i u[ile exterioare lanoapte“, a strigat iar\[i hangiul. Iar apoi aad\ugat pentru sine: „Iar plou\, fire-ar s\ fie!“

V`ntul se `nte]ise bine [i `ncepuse s\ plou\.De[i era prim\var\ timpurie, v`nturi `nghe-]ate, `nc\rcate de ploaie [i grindin\ se rosto-goleau de-a lungul [i de-a latul `ntinsei c`mpiiMusashi. ~ntreaga noapte a urlat turbat pestet`rgu[orul Mizunokuchi.

Miezul de noapte venise [i trecuse, darlampa din camera [apte `nc\ mai ardea.Dormeau cu to]ii `n Kameya, cu excep]ia ce-lor doi oaspe]i care [edeau fa]\-n fa]\ `n mij-locul camerei. Afar\, furtuna continua cu fu-rie zg`l]`ind f\r\ `ncetare obloanele de lemn.

„Dac\ nu se opre[te, nici g`nd s\ pleci m`i-ne“, a spus oaspetele de la [ase. „Nu m-a[ o-pune `nc\ unei zile aici. Nu am nici o treab\grabnic\.“

Ambii aveau obrajii ro[ii, iar nasurile lestr\luceau. Trei butelci de sake proasp\t `n-c\lzite erau a[ezate pe m\su]a de l`ng\ ei, iar`n c\nu]e `nc\ mai aveau b\utur\. St\teau a-m`ndoi relaxa]i pe podea, cu sobi]a de c\r-bune `ntre ei, at`t ca surs\ de c\ldur\, c`t [i cascrumier\. Oaspetele de la [ase tr\gea dinc`nd `n c`nd din ]igar\, pentru ca mai apoi s\`[i `ntind\ m`na [i s\ scuture scrumul. Vor-beau f\r\ opreli[ti, de[i nu era nici urm\ de`ndoial\ c\ de-abia se cunoscuser\ `n searaaceea. Cine [tie ce pornise vreun schimb dereplici prin u[a glisant\ dintre camere... Celde la [ase, fiindu-i probabil ur`t de unul sin-gur, luase ini]iativa, continu`nd mai apoi cuschimbul de c\r]i de vizit\. O sticl\ de sake, oconversa]ie din inim\ [i nu a trecut mult p`n\c`nd polite]ea re]inut\ f\cuse loc unei discu]iideschise, ca `ntre amici.

Otsu Benjiro [i nimic altceva st\tea scrispe cartea de vizit\ a celui din camera [apte.Pe a celuilalt oaspete se afla `nscris AkiyamaMatsunosuke [i nici o alt\ indica]ie.

Otsu era cel `n costumul de mod\ europea-n\, care sosise la apus. Slab [i `nalt, cu fa]apalid\, `nf\]i[area lui Otsu era diametralopus\ celei a partenerului s\u de conversa]ie.La cei dou\zeci [i cinci, [ase de ani ai s\i,Akiyama avea o fa]\ c\rnoas\ [i ro[iatic\. Lu-mina-i prietenoas\ din ochi `l f\cea s\ par\ c\z`mbe[te tot timpul. Otsu era un scriitor ne-cunoscut, iar Akiyama era un pictor, la fel denecunoscut [i prin cine [tie ce joc ciudat de`mprejur\ri, ace[ti doi tineri cu `nclina]ii si-milare `nnoptaser\ la acela[i han.

„Mai bine ne ducem la culcare, zic eu. Numai avem nimic de b`rfit.“

S\riser\ de la art\ la literatur\, iar mai apoila religie. Ad`nci]i `n critica acid\ a tuturor ar-ti[tilor [i scriitorilor de marc\ ai zilei, nici nub\gaser\ de seam\ c`nd ceasul b\tuse de 11.

„E devreme `nc\. {i-oricum nu po]i s\pleci m`ine. Ce conteaz\ dac\ st\m de vorb\toat\ noaptea?“ a spus pictorul Akiyama cuun z`mbet pe buze

„P\i c`t e ceasul acum?“ Otsu s-a uitat laceas. „E trecut de 11!“

„De-acum mai bine st\m de vorb\ toat\noaptea“, a repetat Akiyama. {i, cu ochii lac\nu]a de sake, a ad\ugat: „Dar dac\ ]i-esomn...“

„A, nu, deloc, dar m-am g`ndit c\ poate ]ies\-]i fie. Eu m-am urnit t`rziu din Kawasakiast\zi. N-am mers nici 15 kilometri, a[a c\m\ simt c`t se poate de `n form\.“

„Nici mie nu mi-e a dormi. Dar ziceam s\`mprumut [i eu \sta dac\ `]i era ]ie.“ Akiyamas-a `ntins dup\ ceea ce p\rea a fi un manu-scris de vreo zece pagini. Pe copert\, titlul:„Oameni de neuitat.“

„S\ fiu sincer, nu merit\. E `nc\ la stadiulde schi]\ `n creion, a[a cum face]i voi arti[tii,[i numai eu pot s\-l descifrez.“ a spus Otsuf\r\ `ns\ a schi]a vreun gest s\ `[i recuperezemanuscrisul. Akiyama a r\sfoit c`teva pagini.

„Schi]ele s`nt [i ele c`t se poate de intere-sante. Mi-ar face pl\cere s\ `l citesc.“

„D\-mi-l s\ m\ uit la el pu]in, bine?“ Otsua luat foile [i le-a r\sfoit la r`ndu-i. Au t\cutam`ndoi [i de-abia atunci au b\gat de seam\furtuna. Otsu asculta zgomotul de afar\, cuochii pierdu]i pe manuscris.

„Asta trebuie c\-i o noapte pe gustul t\u,nu-i a[a?“ a spus Akiyama, dar Otsu nu p\reas\ fi `nregistrat c\-i vorbise. Nici m\car nu i-ar\spuns. Akiyama nu `[i d\dea seama dac\Otsu asculta furtuna sau citea manuscrisulsau dac\, cine [tie, g`ndurile `i erau departede-acolo, la cine [tie cine. Dar s-a g`ndit c\expresia de pe fa]a lui Otsu, privirea aceea,era exact ceea ce caut\ un pictor.

Cu privirea unuia care de-abia se trezisedintr-un vis, Otsu s-a uitat la Akiyama. „Maibine `]i povestesc eu ce am scris? Ce zici?Oricum aici nu e dec`t o idee [i nu ai `n]elegenimic.“

„Ba ar fi chiar mai bine s\ aud toate am\-nuntele direct de la tine.“ Akiyama a remar-cat c\ ochii lui Otsu erau umezi [i str\luceaustraniu. „Am s\ `]i spun tot ce `mi aduc amin-te. Dar dac\ te plictisesc s\ nu te sfie[ti s\ `mispui. Pe de alt\ parte, dac\ nu spui nimic, ams\ continuu s\ vorbesc. Nu [tiu de ce dar par-c\ a[a, dintr-o dat\, simt nevoia s\ `]i `mp\r-t\[esc aceste istorii.“

Akiyama a mai pus c\rbune `n sobi]\ [i aa[ezat pe ea sticlele de sake care se r\ciser\pas\mite.

„«Omul de neuitat nu este necesarmentecel pe care nu ne putem permite s\-l uit\m.»Uite, chiar asta e prima propozi]ie pe care amscris-o.“ Otsu i-a `ntins manuscrisul. „Hais\-]i spun ce vreau s\ spun cu ea, ca s\ po]is\-mi `n]elegi exact subiectul. De[i cred c\]i-ai dat seama deja.“

„Nu, las\. Spune mai departe, iar eu am s\ascult ca [i cum a[ fi un cititor oarecare. S\m\ ier]i, te rog, dar am s\ m\ `ntind aici...“ {icu ]igara `ntre buze, Akiyama s-a `ntins pepodea. Cu capul sprijinit pe m`na dreapt\, `lprivea pe Otsu cu o urm\ de z`mbet pe fa]\.

„P\rin]ii, copiii, prietenii sau profesorii,precum [i al]ii fa]\ de care avem obliga]ii nufac parte dintre oamenii de neuitat. Ei s`nt oa-meni «pe care nu `ndr\znim s\-i uit\m». Oa-menii de neuitat s`nt ceilal]i, pe care nu i-amcunoscut niciodat\ [i c\rora nu le-am f\cutnici un fel de declara]ie de dragoste, de carenu s`ntem lega]i `n nici un fel. Dac\-i uit\mnu `nseamn\ nici c\ nu ne respect\m obliga-]iile [i nici c\ ducem lips\ de compasiune. {itotu[i ei s`nt cei pe care nu `i putem uita. Nu[tiu dac\ asemenea oameni de neuitat exist\`n via]a fiec\ruia dintre noi, dar ei exist\ cusiguran]\ `n via]a mea. Poate c\ [i-ntr-a ta.“

Akiyama a dat din cap a aprobare.

„Odat\, pe la 19 ani, era deja prim\var\bine, `mi amintesc c\ nu m\ sim]eam bine [iam hot\r`t s\ plec de la [coal\ din Tokyo [i s\m\ duc acas\ ca s\ m\ refac. La Osaka m-amurcat `n cursa regulat\ care traverseaz\ MareaInterioar\. Nu b\tea nici o adiere de v`nt `n

Oameni de neuitatKUNIKIDA DOPPO (1871-1908) a

fost unul dintre cei mai cunoscu]i jurnali[tiai perioadei Meiji (1868-1912). Opera sajurnalistic\ a fost dublat\ de una de poet [iprozator, calitate `n care este considerat unuldintre precursorii naturalismului `n literaturajaponez\ modern\. Oameni de neuitat(Wasureenu hitobito) a ap\rut `n edi]ia dinaprilie 1898 a revistei „Kokumin no tomo“(Prietenul na]iunii), al c\rei redactor fonda-tor era chiar Kunikida. ~mpreun\ cu C`mpiaMusashi (Musashino) ap\rut `n numerele dinianuarie [i februarie ale aceluia[i an, Oamenide neuitat este considerat\ una dintre prozele`n care asist\m la ceea ce Karatani Kojinnume[te „descoperirea peisajului“ `n liter-atura japonez\ modern\ (fukei no hakken )`n Originile literaturii japoneze moderne(Nihon kindai bungaku no kigen, Kodansha,1980: 23 [.u.). ~n opinia lui Karatani,Kunikida „descoper\“ peisajul ca topos liter-ar [i integreaz\ fiin]a uman\ `n descrierilesale, `n paralel cu integrarea limbii vorbite `nspa]iul literar, o condi]ie sine qua non `n afir-marea unei na]iuni moderne (mi[carea gen-bun itchi). ~n felul acesta, prin integrarea oamenilor `n spa]iul geografic al na]iunii, asist\m`n opera lui Kunikida la crearea a ceea ce Benedict Anderson numea „comunitatea imagi-nat\“ a na]iunii japoneze. Finalul povestirii este edificator `n acest sens: „Oamenii de neui-tat“ s`nt din Hokkaido, `n nord (o provincie proasp\t colonizat\ de Japonia `n acea vreme),din Kyushu, `n sud (nu `nt`mpl\tor, av`nd `n vedere c\ guvernul Meiji instaurat `n 1868 `[iavusese `n Kyushu cei mai puternici du[mani), ba chiar [i din Taiwan (la vremea acea dejaparte a Imperiului Japonez, `n urma r\zboiului japono-chinez din 1894-1895). ~n felul aces-ta textul literar ofer\ legitimitate nu numai procesului de unificare na]ional\ sub egida insti-tu]iei imperiale moderne, dar [i proiectului imperial pe care t`n\ra na]iune modern\ de-abia`l `ncepuse.

11Fragmentarium japonez

martie 2009

TIMPULacea zi de prim\var\, iar marea era calm\. Atrecut at`ta vreme de-atunci. Nu-mi amintescnimic despre ceilal]i pasageri, sau despre c\-pitan, sau despre osp\tarul care vindea b\u-turi r\coritoare. S`nt convins c\ va fi fostvreun alt pasager amabil care s\ `mi toarneceai `n cea[c\ [i cu care am stat la palavre pepunte, dar nu am nici cea mai vag\ amintiredespre un asemenea personaj.

Cum nu st\team bine deloc cu s\n\tatea,eram probabil foarte deprimat. ~mi amintesctotu[i c\ am visat cu ochii deschi[i la viitorcum m\ plimbam de colo colo pe punte [i c\m-am g`ndit la soarta oamenilor [i la sensulvie]ii. B\nuiesc c\ to]i tinerii se g`ndesc laacelea[i lucruri c`nd s`nt `n starea `n careeram eu. Auzeam sunetul pl\cut al careneivasului cu aburi t\ind apa [i priveam la lumi-na dulce a acelei zile de prim\var\ topindu-se`n suprafa]a uleioas\, nemi[cat\ a m\rii. Pem\sur\ ce vasul `nainta, insuli]\ dup\ insuli]\`[i f\cea apari]ia din cea]a de pe o parte saualta a vasului, pentru ca mai apoi s\ se to-peasc\ din nou `n cea]\. ~nv\luite `n brocadegrele de flori galbene [i de spice verzi de orz,insuli]ele p\reau s\ pluteasc\ `n cea]a care ne`nv\luia. La un moment dat, vasul nostru atrecut la numai c`teva zeci de metri de plajaunei insuli]e aflate `n dreapta [i m-am apropi-at de balustrad\, cu privirea pierdut\ `n direc-]ia ei. Nu p\reau s\ fie lanuri de orez sau casepe insul\, ci numai p`lcuri de pini pitici pre-s\rate ici [i colo pe deal. Era la vremea reflu-xului. Suprafa]a umed\ a plajei t\cute [i goalestr\lucea `n razele soarelui, iar c`te-o raz\ maiputernic\ juc`ndu-se probabil `n valurile de lamal, str\pungea aerul ca o sabie pentru camai apoi s\ se dizolve. De undeva de sus, dedeasupra dealului se auzea `ns\ c`ntecul stinsal cioc`rliei, ceea ce mi-a amintit de spuseletat\lui meu [i m-am g`ndit c\ trebuie s\ fiecase pe partea cealalt\ a insuli]ei. Iar cum m\uitam `n direc]ia malului, am z\rit o siluet\singuratic\ pe plaja sc\ldat\ de raze. Nu p\-rea un copilandru, ci mai degrab\ un b\rbat `ntoat\ firea. P\rea s\ adune ceva [i s\ pun\`ntr-un co[ sau g\leat\. F\cea doi, trei pa[i, seghemuia, aduna ceva de pe jos. L-am urm\ritcu aten]ie cum umbla de colo colo pe plajagoal\ de sub deal. {i cum vasul cu aburi`nainta, silueta i s-a transformat `ntr-un punctnegru, pentru ca mai apoi plaja, dealurile [i`ntreaga insul\ s\ se sting\ `n cea]\. Au trecutde atunci aproape zece ani, iar eu m-am g`n-dit la acel om de pe insul\ de nenum\rate ori,acel om c\ruia nu i-am v\zut nici m\car fa]a.El este unul dintre «oamenii de neuitat.»

Pe urm\torul despre care vreau s\ `]i po-vestesc l-am v\zut acum cinci ani. ~mi petre-cusem anul nou acas\ la p\rin]i [i m-am por-nit a doua zi c\tre Kyushu. Am traversat a-tunci insula de-a latul, de la Kumamoto laOita pe jos.

Dis de diminea]\, am pornit `mpreun\ cufrate-meu din Kumamoto, echipa]i cu san-dale de paie [i obiele [i plini de voie bun\. ~nprima zi am mers tocmai p`n\ la Tateno, undeam ajuns cu mult `nainte de apus. Am `nnop-tat acolo. A doua zi am plecat `nainte de r\s\-rit [i cur`nd am z\rit, a[a cum [i speraser\m,fumul alb din craterul muntelui Aso care aveas\ ne ghideze. ~naint`nd cu greu pe p\m`ntul`nghe]at, trec`nd peste poduri suspendate `n-tre st`nci, pierz`ndu-ne c`nd [i c`nd, am ajunsla poalele lui Aso pe la amiaz\. P`n\ c`ndne-am urcat la crater se f\cuse deja de oraunu. Regiunea Kumamoto este c\lduroas\ deobicei, iar ziua aceea era senin\ [i f\r\ nici oboare de v`nt. Chiar [i pe v`rful muntelui, lao altitudine de 1500 de metri [i `n miez deiarn\ [i tot ne era bine. Aburul se rev\rsa dincrater [i se `n\l]a p`n\ pe culmea cea mai`nalt\, Takadake, unde `nghe]a cu str\lucirialburii. Nic\ieri altundeva pe munte nu se ve-deau petece de z\pad\. De jur `mprejur, doariarb\ p`rlit\ de frig [i unduiri albe `n aer [icreste de ]\r`n\ ars\ ro[u [i negru, r\m\[i]e aleenormului crater vechi. Sentimentul dezolantpe care `l emana acel loc nu l-a[ putea descrieniciodat\ pe h`rtie. Poate c\ doar un pictor arputea s\ surprind\ acel peisaj.

Ne-am c\]\rat p`n\ la buza craterului [i amstat acolo cu ochii pierdu]i la h\ul teribil desub noi sau la panorama din jur. Sus de totv`ntul rece te p\trundea p`n’ la oase. Nu a tre-cut prea mult p`n\ c`nd a trebuit s\ neretragem p`n\ la ad\postul de l`ng\ templulAso, chiar sub buza craterului. Ne-am `n-tremat [i `nc\lzit cu pu]in ceai [i orez [i ne-am`ntors la crater.

~ntre timp, soarele cobor`se p`n\ aproapede linia orizontului, iar c`mpiile c\tre apuserau `nv\luite `ntr-o p`cl\ ro[ie. Cea]a era [iea de culoarea v`rfului ars care fusese odat\buza vestic\ a str\vechiului crater. La nord,Muntele Kuju se ridica seme] deasupra unuip`lc de dealuri. La poale i se `ntindea un pla-tou acoperit de buruieni uscate, care se `ntin-dea la infinit [i care era acum `nv\luit `n aurasoarelui la apus. Era at`t de senin acolo `nc`tai fi putut z\ri un c\l\re] de la mare distan]\.Cerul [i p\m`ntul p\rea `mpreun\ o suprafa]\otova. P\m`ntul de sub noi s-a scuturat cuputere [i o coloan\ groas\ de fum a ]`[nit `nsus, a [ters v`rful Takadake [i s-a risipit `n cer.Cu ce cuvinte poate fi descris un asemeneaspectacol? M\re]? Frumos? Extraordinar?Am stat acolo nemi[ca]i, ca ni[te stane depiatr\. ~n astfel de momente te sim]i cople[itde vastitatea universului [i de misterul exis-ten]ei umane.

Platoul enorm care se `ntindea `ntre Mun-tele Kuju [i Muntele Aso unde ne aflam noine impresiona cel mai mult. Am auzit `n ne-num\rate ocazii c\ acolo se afl\ urmele celuimai mare crater vulcanic din lume. Puteamacum s\ v\d cu proprii mei ochi cum platoulde sub Kuju se pr\v\lea brusc [i forma unperete care continua pe kilometri `ntregi de-alungul buzei nordice [i a celei vestice a bazi-nului. Spre diferen]\ de craterul Nantai dinNikko care se preschimbase `n superbul [isinguraticul lac Chuzenji, craterul de aici de-venise de-a lungul vremii un enorm gr`nar.Razele oblice ale soarelui la apus se ag\]auacum `n c\tunele, p\durile [i tarlalele de gr`udin bazin. Acolo jos se afla [i t`rgul cu po[ta-lion Miyaji [i `n el o noapte de odihn\ tihnit\pentru noi.

Ne-a trecut prin cap s\ `nnopt\m pe munteca s\ admir\m craterul lumin`nd `nfrico[atnoaptea, dar eu trebuia s\ fiu `n Oita a douazi. Am `nceput s\ cobor`m spre Miyaji. Cobo-r`[ul era cu mult mai pl\cut dec`t fusese ur-cu[ul. Am m\rit pasul pe poteca care [erpuiaprin v`lcele [i delu[oare acoperit de iarb\ us-cat\. Pe m\sur\ ce ne apropiam de c\tune,treceam de cai `nc\rca]i cu snopuri de paie.De jur `mprejurul nostru pe potecile care co-borau de pe munte erau oameni care m`naucaii. Totul era sc\ldat `n lumina apusului desoare. Clopo]eii de pe hamuri umpleau at-mosfera de clinchet. Nu era un singur call`ng\ noi care s\ nu care un balot de paie. De[ide sus p\ruse s\ nu fie cine [tie ce distan]\p`n\ la c\tune, p\rea c\ nu `naint\m deloc.Soarele aproape disp\ruse cu totul. Am m\ritpasul [i mai abitir p`n\ c`nd am rupt-o la fug\.

P`n\ s\ intr\m `n cel mai apropiat s\tuc,soarele era deja sub orizont iar amurgul sestingea u[or. Era de necrezut c`t de animat erafinalul de zi. Adul]ii se gr\beau de colo colo,ca s\ `ncheie socotelile pe ziua `n curs. Copiiir`deau [i c`ntau [i pl`ngeau aduna]i pe la col-]ul gardurilor sau pe sub stre[ini de unde sevedea focul din vatr\. Scena nu era cu nimicdiferit\ de nici un alt t`rg de ]ar\ la apus, darcum noi veniser\m din pustietatea de pe Aso`n mijlocul acestei anima]ii omene[ti, m-a luatcomplet prin surprindere. Ne-am t`r`t `n con-tinuare c\tre Miyaji con[tien]i de c`t de multmai aveam de mers prin `ntuneric, dar cuprin[i`n acela[i timp de un sentiment de bine lag`ndul hanului unde aveam s\ `nnopt\m.

De-abia intraser\m `n p\durea [i c`mpurilede la ie[irea din acel s\tuc, c`nd amurgul s-apref\cut `n noapte. Ne vedeam acum clar um-brele pe p\m`nt. Luna nou\ ne r\s\rise dinspate deasupra unui v`rf de pe Aso. P\rea s\`[i reflecte razele clare [i palide cu bun\voin-]\ peste satele din bazin. Deasupra noastr\,

fumul vulcanic care se `n\l]ase `n coloanealbe `n timpul zilei sclipea acum argintiu `nlumina lunii. P\rea c\ se izbe[te de cerul de unverde-albastru opac cre`nd o priveli[te de-ofrumuse]e nemaiv\zut\. Am ajuns la un podscurt, mai mult lat dec`t lung, [i ne-am reze-mat o vreme de balustrad\, cu ochii la forme-le schimb\toare ale fumului [i cu urechile lavocile din dep\rtare ale s\tenilor, bucuro[i deocazia de-a ne odihni picioarele. Atunci amauzit zgomotul unei c\ru]e goale venind din-spre p\durea din care tocmai ie[iser\m [i noi.S-a apropiat treptat reverber`nd `n lini[tea dinjur p`n\ c`nd a p\rut c\ o puteam atinge.

Nu a trecut mult p`n\ c`nd am auzit sp\r-g`nd lini[tea odat\ cu zdr\ng\nitul c\ru]eigoale [i c`ntecul unui muncitor. Privind la co-loana de fum ascultam c`ntecul [i `l a[teptampierdut pe c`nt\re] s\ se apropie.

Din `ntuneric s-a ivit o siluet\ ca o mario-net\. C`nta „Sub munte-i Miyaji, ce loc minu-nat!“, tr\g`nd de fiecare not\ p`n\ c`nd a ajunsla podul pe care st\team noi. Melodia munci-torului m-a mi[cat profund, dar `n egal\ m\-sur\ am fost p\truns de vocea trist\ [i puterni-c\. Un t`n\r la vreo dou\zeci [i patru sau cincide ani a trecut pe l`ng\ noi cu calul s\u f\r\m\car s\ arunce o privire `n direc]ia noastr\.Eu `ns\ l-am urm\rit cu privirea `n timp cetrecea pe l`ng\ noi. Luna din spatele lui `iascundea profilul. Dar nu i-am uitat p`n\ `nziua de azi silueta neagr\ a trupului puternic.

L-am privit lung p`n\ c`nd a disp\rut `n`ntuneric, iar apoi m-am `ntors c\tre fumul depe Aso. Acel t`n\r este unul dintre «Oameniide neuitat.»

Pe urm\torul l-am v\zut la Mitsugahama`n Shikoku pe c`nd a[teptam vaporul. ~miaduc bine aminte c\ era pe la `nceputul verii.Plecasem de la han dis de diminea]\, dar c`ndam aflat c\ vaporul avea s\ ajung\ `n cursuldup-amiezii, am hot\r`t s\ fac o plimbare peplaj\ [i apoi prin t`rg. Mitsugahama e la o a-runc\tur\ de b\] de ora[ul Matsuyama, ceeace face din el un port animat [i `n plin\ dez-voltare. Pia]a de pe[te deschis\ toat\ diminea-]a era aglomerat\ peste m\sur\. Cerul era lu-minos [i nu se vedea nici urm\ de nor. Soa-rele dimine]ii str\lucea cu putere, totul `n jursclipind sub lumina-i crud\. Culorile vibrantef\ceau ca peisajul animat s\ fie `nc\ [i maivesel. Se auzeau strig\te [i r`sete, `njur\turi [iur\ri. Clien]i [i v`nz\tori, tineri [i b\tr`ni, b\r-ba]i [i femei, to]i alerg`nd de colo colo, to]iabsorbi]i de munca lor [i ferici]i de ceea cef\ceau. Chio[curile cu m`ncare `[i a[teptauclien]ii, care m`ncau de-a-n picioarelea. C`tdespre m`ncarea pe care o ofereau, nici nu sepoate descrie `n cuvinte. Era genul de m`n-care pe care numai marinarii [i vagabonzii oputeau m`nca. Peste tot prin pia]\ se g\sea bi-ban [i pl\tic\, ]ipar [i caracati]\. Mirosul p\-trunz\tor de pe[te crud se amesteca [i se mi[-ca odat\ cu mul]imea zgomotoas\.

Eram complet str\in `n acel t`rg. Nu eranici m\car o figur\ cunoscut\ `n toat\ aceamul]ime, nici o chelie pe care s\ o mai fi v\-zut `nainte. Eram absolut anonim `n mijloculacelei scene [i sentimentul acela de anonimi-tate trezea `n mine o emo]ie ciudat\ care m\f\cea s\ v\d totul `n jur cu o claritate neobi[-nuit\. Nu-mi p\sa unde merg, a[a c\ m-aml\sat purtat de mul]ime [i am ajuns pe o strad\mai lini[tit\.

Deodat\ s-a auzit de undeva muzic\. ~n fa-]a unui magazin, [edea un c\lug\r itinerant [ic`nta la biwa. P\rea s\ fie la vreo patruzeci deani, un b\rbat scund [i rotund, cu o fa]\ lat\ [ip\tr\]oas\. Expresia de pe fa]\ [i privirea sepotriveau perfect cu sunetul trist al biwa. Vo-cea-i groas\ [i greoaie venea `mpleticit\ dup\sunetele `nfundate ale corzilor. Niciun trec\-tor nu `l b\ga `n seama [i nimeni nu venea dincasele din jur s\ `i asculte c`ntecul. Soarele dediminea]\ str\lucea ca mai-nainte. Via]a `[icontinua cursul.

Eu `ns\ l-am privit pe c\lug\r [i i-am as-cultat c`ntecul. Strada `ngust\ cu case d\r\-p\nate nu avea nimic `n comun cu c\lug\rul

[i cu muzica lui, dar eu sim]eam c\ era `ntreele o leg\tur\ ad`nc\. Sunetele t`nguitoare alecobzei pluteau printre casele de pe ambelep\r]i ale str\zii, amestec`ndu-se cu strig\teleascu]ite ale negu]\torilor ambulan]i [i cu su-netul ritmat al unui ciocan care venea de un-deva din apropiere. {i cum ascultam muzicaaceea ca un curent de ap\ pur\ de izvor cur-g`nd printr-un iaz mocirlos, am sim]it c\ to]ioamenii de pe strad\ cu fe]ele lor pline de vi-oiciune [i preocupate de munca lor f\ceau par-te din melodie. C\lug\rul acela, cu biwa lui,este [i el unul dintre «Oamenii de neuitat.»“

Aici Otsu [i-a `ntrerupt povestirea. A a[e-zat cu grij\ manuscrisul l`ng\ el [i a r\mas peg`nduri. Afar\, furtuna continua s\ urle camai `nainte. Akiyama s-a ridicat.

„{i dup-aia...?“

„Am s\ m\ opresc aici deocamdat\. E dejamult prea t`rziu. Dar mai s`nt at`t de mul]ial]ii: un miner din Utashinai `n Hokkaido, unt`n\r pescar din Dalian `n Taiwan, un v`sla[cu o umfl\tur\ uria[\ din Banshogawa `nKyushu [i tot a[a. A[ putea s\ vorbesc p`n\diminea]\ [i tot nu i-a[ termina pe to]i. Maiimportant `ns\ dec`t pove[tile lor e motivulpentru care nu `i pot uita [i pentru care `mirevin tot timpul ca imagini `n minte. A[ vreas\ `]i clarific mai degrab\ acest aspect.

Nu s`nt un om fericit. S`nt torturat tot tim-pul de marile `ntreb\ri ale vie]ii [i de proprii-le mele ambi]ii care m\ cople[esc.

~n orele t`rzii ale nop]ilor cum e aceasta,singur, cu ochii a]inti]i la lamp\, simt izolareaprofund\ `n care tr\iesc oamenii [i trec prinmomente de triste]e cumplit\. ~n acele mo-mente, egoismul meu de neclintit pare s\ sesparg\, iar g`ndul la ceilal]i m\ mi[c\ ad`nc.M\ g`ndesc la prietenii mei [i la zilele demult apuse. Dar mai presus de orice, imagi-nile acestor oameni pe care ]i i-am descris`mi vin plutind `n minte. {i nu, nu `i v\d pe ei`n sine. Le v\d figurile ca parte dintr-un pei-saj mai mare, de ansamblu. Ei s`nt parte dinmediul `nconjur\tor, un fragment al aceluimoment. Mi-i amintesc pe to]i ace[ti oameni[i de undeva din ad`ncul fiin]ei mele se `nal]\un g`nd: Cum s`nt eu diferit de to]i ceilal]i? Oparte a vie]ii pe care o `mp\rt\[im este din ce-ruri, iar o alta din p\m`nt. {i cu to]ii, ]in`n-du-ne de m`n\, ne `ntoarcem pe acelea[i c\ic\tre cerurile nesf`r[ite. {i c`nd realizez toateacestea, m\ podidesc lacrimile pentru c\ defapt, nu exist\ nici Eu [i nici Ceilal]i. S`ntmi[cat de amintirea fiec\ruia dintre ei.

M\ `nv\luie atunci o asemenea pace, unasemenea sentiment de eliberare, o asemeneacompasiune c\tre toate lucrurile. {i orice g`ndmeschin de faim\ sau de lupt\ dup\ avere sedisipeaz\ completamente.

~mi doresc din toat\ inima s\ scriu peaceast\ tem\ [i s\ exprim exact ce am pe su-flet. Cred cu t\rie c\ [i altundeva `n lume s`ntal]i oameni care simt la fel ca mine.“

Doi ani s-au scurs de atunci.

~nt`mplarea a f\cut ca Otsu s\ se stabileas-c\ `n Tohoku. Rela]ia lui cu Akiyama, cel pecare `l `nt`lnise la hanul din Mizonokuchi se`ncheiase de mult. Era acum acela[i anotimpca atunci pe vremuri `n Mizonokuchi. Onoapte ploioas\. Otsu st\tea de unul singur labirou, c\zut pe g`nduri. ~n fa]a lui se aflamanuscrisul la „Oameni de neuitat“ pe carei-l ar\tase lui Akiyama `n urm\ cu doi ani.~ntre timp, ad\ugase un capitol nou: „Hangiulde la Kameya“.

Nu era nici un capitol intitulat „Akiyama“.

Prezentare [i traducere din limbajaponez\ de George {ipo[

VitraliuTIMPUL12

martie 2009CMYK

CMYK

VAL. PANAITESCU

Cine opineaz\ asupra valorii unui dic]ionarde literatur\ universal\ nu are cum s\ eviter\spunsul la c`teva `ntreb\ri: cui [i `n ce vremei-a fost adresat\ lucrarea, iar pe de alt\ parte,dac\ aduce [i care anume `i s`nt `nnoirile fa]\de operele similare precedente. Cu toate c\ arp\rea oarecum nefiresc, ]in`nd cont de multi-plele dificult\]i ale `ntreprinderii, ofertelemarilor edituri, `n aceast\ arie publicistic\, s`ntat`t de numeroase [i de felurite, `nc`t nu avem,de fapt, `n prezent, dec`t greutatea unei alegeri.

Dic]ionarele de orice tip s`nt, `n genere,opere pe c`t de cerute, pe at`t de criticate. Po]idescoperi, `n unele, date realmente utile, dup\cum altele te dezam\gesc, fie prin ceea ce nuspun, fie prin ceea ce spun cum nu trebuie.~ntre presantele solicit\ri ale consultantului [icon]inutul respectivului articol se poate c\sca,nu o dat\, un penibil hiat – cantitativ ori cali-tativ. Genul acesta de insatisfac]ii, mai multsau mai pu]in previzibile, nu va determinatotu[i contenirea unor noi apari]ii `n domeniu– nici m\car acum, `n epoca internetului capa-bil s\ suplineasc\ rapid prestarea oric\ror ser-vicii de tip enciclopedic.

Una dintre confirm\rile recente ne-o aducevestita cas\ `ntemeiat\ de F.A. Brockhaus, `n1805, prin publicarea, `ntr-o nou\ edi]ie, a vo-lumului Literatur. Schriftsteller, Werke, Epo-chen, Sachbegriffe (Mannheim–Leipzig, 2004),sub redac]ia dr. Hildegard Hogen – lucrare ad-mirabil ilustrat\, cuprinz`nd, `n 960 de pagini,date despre aproape trei mii de scriitori, repre-zent`nd vreo optzeci de etnii, de pe toate con-tinentele. Complementar, volumul include ex-plicarea a peste o mie de termeni de critic\,poetic\ [i retoric\, dimpreun\ cu circa o sut\cincizeci de analize succinte ale unor capodo-pere din literatura universal\, de la Odiseea [iAntigona, p`n\ la O sut\ de ani de singur\tate[i Numele trandafirului. Ofert\ satisf\c\toare,`n consecin]\, pentru doritorii unei prime in-form\ri sigure, dar sumare, se `n]elege, fa]\ deceea ce furnizeaz\, biobibliografic vorbind,dic]ionarele asem\n\toare, concepute `n maimulte volume, ori cele care `[i axeaz\ preocu-p\rile numai pe o singur\ epoc\ sau o singur\literatur\. ~n felul lor, lucr\rile din aceast\ ca-tegorie fac concuren]\ istoriilor literare, dep\-[indu-le adesea ca deschidere, av`nd `ns\ dez-avantajul de a fi ordonate alfabetic [i, mai a-les, de a constitui, aproape f\r\ excep]ie, rodulunor colabor\ri, cu `ntreg cortegiul de discre-pan]e evaluative pe care `l antreneaz\.

Problematica dic]ionarelor literare nu estenici pe departe o preocupare de dat\ recent\.Dintre eforturile rom=ne[ti `n sensul uneiabord\ri c`t mai eficiente a tematicii respecti-ve, amintesc aici doar dezbaterea organizat\la Ia[i, `n decembrie 1979, prilejuit\ de apari-]ia, `n acela[i an, a Dic]ionarului literaturii ro-m=ne de la origini p`n\ la 1900, ini]iat de ungrup de cercet\tori de la Centrul de lingvis-tic\, istorie literar\ [i folclor din capitalaMoldovei. Veni]i din marile centre universi-tare, participan]ii au analizat atunci, din opticidiferite, utilitatea [i riscurile acestui gen dedic]ionar, remarc`nd totodat\, unanim, nume-roasele calit\]i ale lucr\rii `n discu]ie. Ulterior,cum se [tie, volumul `ntocmit la Ia[i a fost re-luat, `ntr-o concep]ie par]ial asem\n\toare, dar`n condi]ii tehnice ̀ nnoite, de Academia Rom=n\,sub coordonarea general\ a lui Eugen Simion.Zeci de contribuitori aviza]i din `ntreaga ]ar\au izbutit astfel s\ duc\ la bun sf`r[it cel maicomplet [i folositor Dic]ionar general al lite-raturii rom=ne, al c\rui volum U – Z urmeaz\s\ apar\ `n 2009. Dincolo de c`teva m\runteneajunsuri, u[or amendabile, s-a realizat o lu-

crare impun\toare, cu profil unic `n literaturarom=n\, [i capabil\ s\ sus]in\, f\r\ complexe,compara]ia, de exemplu, cu excelentul Dic-tionnaire des littératures de langue française(mai exact, cu primele sale patru volume, con-sacrate autorilor), publicat, `ntr-o a treia edi-]ie, de Larousse–Bordas, `n 1998, responsabi-litatea fiind asumat\ de Jean–Pierre deBeaumarchais, Daniel Couty [i Alain Rey1.

Cu ocazia consf\tuirii din 1979, s-au rostitcuprinz\toare adev\ruri [i socotesc oportun s\amintesc aici m\car c`teva. O lucrare „de refe-rin]\“, cum este orice dic]ionar literar valoros,are `n mod clar „o eficien]\ cultural\“, ar\taAdrian Marino – pentru c\ „literatura dic]io-narelor indic\ gradul de civiliza]ie `ntr-un statcultural“, confirma Eugen Simion, preciz`nd`n acela[i timp c\ dac\ acest gen de lucr\ri nuse poate „face f\r\ spirit critic“, adic\ „judeca-rea operei din unghi estetic“, cazul „criticuluicare [i-ar face cultura din dic]ionare“ nu ar fidec`t unul aberant. Dic]ionarele literare nutrebuie s\ devin\ „substitute de cultur\“, dimi-nu`ndu-ne „interesul de a explora direct unautor sau o oper\“ [i impun`ndu-ne „o anumi-t\ viziune“; este adev\rat c\ pot „aduce servi-cii incalculabile“, `ns\ nu se cuvine s\ le „ce-rem s\ fie altceva“ dec`t pot s\ fie [i pot „s\dea“ (Paul Cornea).

Dou\ subiecte au revenit `n cele mai multeinterven]ii: pozi]ionarea acestui tip de dic]io-nare fa]\ de abord\rile teoretice ale literaturii(tradi]ionale vs moderne) [i m\sura obiectivi-t\]ii autorilor `n propor]ionarea spa]iuluiacordat diverselor literaturi – cu deosebire,cum era [i firesc `n cazul dat, celei rom=ne.Folosind c`teva compara]ii concludente, C.Ciopraga releva optica r\mas\ „nu o dat\lacunar\“ [i „tendin]a unor autori de enciclo-pedii de a ignora a[a zisele literaturi neeuro-pene“, precum [i inadverten]ele din unele arti-cole referitoare la autori rom=ni, detectabilep`n\ [i `n lucr\ri de prestigiu, ca de exemplu,`n Dictionnaire des auteurs de tous les tempset de tous les pays (1967), publicat de Laffont[i Bompiani – ori `n cele cinci volume dinDizionario universale della letteratura con-temporanea ale editurii Mondadori (1960),dar [i `n Encyclopaedia americana sau `nEncyclopaedia britannica. Nu lipsesc totu[icazurile `n care literatura rom=n\ este mai am-plu [i mai serios `nf\]i[at\ str\inilor, men]ionaA. Marino, exemplific`nd cu Kindlers neuesLiteraturlexicon, `ntocmit, `n [apte volume,de Helmut Kindler, care folosea acela[iDizionario delle opere di tuti tempi e di tuttele letterature, realizat, cu un an mai ̀ nainte, deValentino Bompiani2.

A[a cum se prezint\ ast\zi, Brockhaus-Li-teratur are un caracter introductiv `n `ntreagaproblematic\ a literaturii universale, de la `n-ceputuri p`n\ `n 2003. Pot s\ recurg\ la el, cu`ncredere, absolven]ii de studii medii, cunos-c\tori de limb\ german\, doritori s\-[i acopereo lacun\ [i s\ ob]in\ ni[te servicii de urgen]\,apoi intelectualii f\r\ specializare filologic\,dar chiar [i cei care, posed`nd-o, resimt nece-sitatea elimin\rii unor dubii, a preciz\rii uneipozi]ii vagi sau a unei prime indica]ii biblio-grafice pentru un sector literar care le este maipu]in familiar. ~n asemenea situa]ii, Brockhausd\ un r\spuns imediat [i competent, la nivelul`nceputului celui de al treilea mileniu. {tiriledespre scriitori s`nt concentrate de obicei `n[ase-opt r`nduri sau extinse, `n cazuri deosebi-te – cum este cel al lui Goethe – pe cinci pa-gini. S`nt consemnate `n afar\ de tr\s\turilespecifice scriitorului, principalele opere, de-seori cu titlul `n limba de origine, urmate detitlurile unor traduceri germane. C`nd s`ntabordate aspecte teoretice, s`nt evocate [i nu-mele celor ce le-au ilustrat `n vreun fel, pre-

ciz`ndu-se [i nuan]ele c\p\tate de no]iunilerespective `n cadrul literaturii germane.

~n chip justificat, cititorii germani dorescs\ afle dintr-un astfel de dic]ionar nu doarcum a evoluat propria literatur\, ci [i ce anu-me `i confer\ acesteia un anumit loc [i rol `ncontextul celei mondiale. De altminteri, ori-unde apar, dic]ionarele cu caracter universalca [i enciclopediile rezerv\ spa]iul cel mai ge-neros reprezentan]ilor propriei culturi. ~n ma-joritatea lor, comentatorii acestei particulari-t\]i au apreciat c\ ea nu traduce vreo form\ dena]ionalism nelalocul s\u. Este normal, `nprincipiu, ca orice privitor asupra restului lu-mii s\ resimt\, `n primul r`nd, c\ldura realit\-]ilor din preajm\: frumuse]ile unor peisajenou-descoperite vor fi raportate involuntar lacele familiare. Sublinierea acestora din urm\nu `nseamn\ impunerea lor nes\buit\, ci nu-mai dorin]a de a se face auzit [i soloul respec-tiv `n marele concert la care s`ntem cu to]iip\rta[i.

Brockhaus–Literatur [i-a dat, `n mod evi-dent, osteneala s\ procedeze c`t mai chibzuit,sub acest raport. Am r\mas totu[i cu impresiac\ a `nclinat u[or balan]a, numeric vorbind,spre unii cona]ionali de mai redus\ anvergur\– `n special spre cei care au pledat, `n secolultrecut, `n favoarea „p\cii [i libert\]ii“, f\c`ndu-se printr-asta ecoul unor lozinci grav demone-tizate, cum este bine [tiut, chiar de c\tre lan-satorii lor zgomoto[i, a[a zi[i democra]i. S\ fieoare [i efectul pardonabil al unui anumit com-plex, despre care s-a tot vorbit?

~n ansamblul ei, situa]ia literaturii univer-sale, potrivit sinopsei Brockhaus, s-ar concre-tiza – sec – `n cifre, astfel: dintre cei 2696 deautori re]inu]i, 567 s`nt germani [i 120 aus-trieci. A[adar, f\r\ s\-i mai punem la socoteal\pe cei care au scris nem]e[te – nu pu]ini – dinElve]ia, din Rom=nia, din fosta Cehoslovacieetc., scriitorii germani ocup\ mai bine de unsfert din volum, plas`nd literatura respectiv\(inclusiv cu realiz\rile ei artistice de al doileasau chiar de al treilea rang) `naintea literaturi-lor de expresie englez\ – aflate totu[i ca nu-m\r de vorbitori ai idiomului, pe un loc priori-tar `n lume. ~n dic]ionar, figureaz\ 260 de scri-itori englezi [i sco]ieni, 25 irlandezi, 239 ame-ricani, 14 australieni, 4 neozeelandezi (f\r\s\-i mai amintim pe cei din Canada, India sauAfrica de Sud); anglofonilor nu le-ar revenideci, laolalt\, dec`t cam a cincea parte din vo-lum; un motiv ar putea fi [i acela c\ scriitoriisituabili pe un al treilea plan valoric au fost, `ncazul lor, mult mai rar lua]i `n eviden]\.

Tot statistic, partea din volum r\mas\disponibil\ revine, `n ordine descresc\toare,literaturilor: francez\ (cu 278 de scriitori; bel-gienii, africanii sau canadienii francofoni apar`n rubricile statelor respective), rus\ (135),italian\ (120), spaniol\ [i catalan\ (112), po-lon\ (60), elve]ian\ (55), suedez\ (48), ceh\(44), greac\ antic\ [i modern\ (37), danez\(30), norvegian\ (28), brazilian\ (27), ma-ghiar\ (26), japonez\ (25), israelian\ (24 – darnumero[i evrei au scris mai ales `n german\sau englez\, integr`ndu-se `n literaturile res-pective). Tot cu c`te 24 de scriitori figureaz\literaturile olandez\ [i portughez\. Printre cele81 de na]ionalit\]i avute ̀ n vedere de Brockhaus,locul literaturii rom=ne este al 23-lea, cu 23 descriitori semnala]i – c\rora li s-ar putea ad\u-ga [i cei c`]iva deveni]i, cu timpul, [i recunos-cu]i ca autori remarcabili de limb\ francez\sau german\. Natural, „clasamentul“ de maisus s-ar schimba, dac\ am lua `n considerarer\sp`ndirea limbilor spaniol\ [i portughez\prin intermediul diverselor literaturi latino-americane, africane sau asiatice; de exemplu,spaniola s-ar situa (cu circa 195 de scriitori)imediat dup\ francez\ [i `naintea rusei.

Dup\ literatura rom=n\, pe locurile 24 [i25, dic]ionarul plaseaz\ literaturile sudafrica-n\ (cu 22 de scriitori) [i flamand\ (21). Le-arurma, cu reprezentan]i din ce `n ce mai pu]ini,literaturile: latin\ (19), canadian\ (18), argen-tinian\ (17), finlandez\ (16), chinez\ [i turc\(cu c`te 14), s`rb\ (12), indian\ (11), caraibia-n\, chilian\, islandez\ [i persan\ (c`te 10), bul-gar\ (9), belgian\, cubanez\, mexican\, perua-n\, slovac\ (8), croat\, egiptean\, leton\, nige-rian\ (6), algerian\ [i uruguaian\ (5), arab\,columbian\, estonian\, neozeelandez\, sene-galez\ (4), congolez\, indonezian\, lituanian\,ucrainean\, venezuelean\ (3), albanez\, came-runez\, guatemalez\, haitian\, kenian\, liba-nez\, nicaraguan\, sloven\ (2) – [i cu c`te unsingur reprezentant, literaturile: angolez\,ecuadorian\, ghanez\, guinez\, jamaican\,k`rghiz\, lesothon\, malian\, marocan\, mon-gol\, paraguyan\, salvadorian\ [i ugandez\3.

Deoarece intervine la mai mult de patrudecenii dup\ at`t de bine informatul (maiales `n literaturi clasice [i central europene)Dictionnaire universel des lettres, publicatsub redac]ia lui Pierre Clarac, deLaffont–Bompiani (1961), este firesc s\`nt`lnim `n Brockhaus–Literatur (care, printr-o coinciden]\, are acela[i num\r de pagini) [io serie de nume absente `n volumul francez.Acestea reprezint\, pe de o parte, etnii care au`nceput s\-[i fac\ auzit glasul `n lumea literar\`n a doua jum\tate a scolului al XX-lea (re-curg`nd adeseori la limbi de mare circula]ie,`ndeosebi engleza, franceza, spaniola) – pe dealt\ parte, noile orient\ri ivite `n aceea[i peri-oad\, printre care: antiteatrul, Beatgeneration,criollismo, deconstructivismul, formalismulrus, neue Subjektivität, New-Journalism, nou-veau nouveau roman, poetismul ceh, litera-tura pop, postmodernismul, structuralismul[.a. Trebuie distins\, `n acela[i timp, compa-rativ, mai larga deschidere a Brockhausuluifa]\ de literaturile est-europene [i, `n general,fa]\ de cele „mici“; cu observa]ia c\ ceea cec`[tig\ prin extinderea teritoriilor pe care leacoper\ [i prin actualizare, este constr`ns s\piard\ `n dimensiunea articolelor [i detaliereaanalizelor – fiind clar dep\[it, sub ambele as-pecte, de Laffont–Bompiani.

At`ta timp c`t feluritele calcule cumuleaz\multiple variabile axiologice, preocuparea„contabil\“ din r`ndurile de fa]\ pare s\r\cit\de sens [i finalitate. O revizuire pe care ar a-plica-o volumului Brockhaus–Literatur di-ver[i cercet\tori din na]iunile avute `n vederear modifica, f\r\ ̀ ndoial\, configura]ia majori-t\]ii raporturilor... {i totu[i. Dincolo de oricedistorsiuni sau inechit\]i punctuale, nu putemtrece peste un fapt: acestea s`nt actualmentecontururile lumii literelor, a[a cum [i le repre-zint\ (e de prezumat: cu bun\ credin]\) specia-li[tii selecta]i de marea editur\ german\. Cuexcep]ia celor vreo treizeci de nume arhicu-noscute, pe care nu le-ar putea ignora nici unasemenea dic]ionar – oriunde ar fi redactat –a[adar, din categoria sau m\car din apropiatavecin\tate valoric\ a unor culmi precumHomer, Dante, Shakespeare, Cervantes etc.,celelalte pe care le remarc\ Brockhaus s`ntre]inute conform unor criterii specifice unuimod aparte ([i `n bun\ m\sur\ justificabil) dea privi realit\]ile. Observ astfel c\ pe m\sur\ce se l\rge[te cercul imaginar central-europeandin jurul Germaniei, Austriei [i Elve]iei, peat`t interesul pentru culturile mai `ndep\rtatepare s\ fie `n sc\dere. S`nt cuprinse deci `ntr-o lumin\ mai puternic\ literaturile francez\,englez\ ([i, firesc, american\), italian\, spani-ol\, dimpreun\ cu toate nord-europenele [i cearus\. Un al doilea „cerc“ `mbr\]i[eaz\ literatu-rile de limbi slave ale Europei [i pe cea ma-ghiar\, cele dou\ literaturi de la extremit\]ileromanit\]ii [i pe cele ale Orientului – fie apro-

Literaturile lumii `ntr-o sinops\ Brockhaus

13Vitraliu TIMPUL

martie 2009CMYK

CMYK

piat, fie foarte dep\rtat – pentru ca ultimul s\str`ng\ tot ce mai r\m`ne celorlalte etnii(c`teodat\ `nsemnate numeric) din Americi,Africa, Asia central\ [i de sud, ori din lumeaaustral\.

Explica]iile unei atare viziuni „globale“, `ntrepte, nu lipsesc. Germanii au avut (mai ales`ncep`nd din secolul al XVIII-lea), din ce ̀ n cemai accentuat, con[tiin]a unei primordialit\]i aEuropei centrale, adic\ a culturilor francez\,italian\, spaniol\ [i englez\, acceptate ca uncomplement imediat – de[i concuren]ial – alcelei proprii [i socotite continuatoarele dedrept ale antichit\]ii greco-latine. Nu [i-auprea modificat aceast\ viziune nici dup\ ceMadame de Staël [i Goethe `nsu[i i-au `ndem-nat s\-[i `ndrepte aten]ia spre orizonturile unei„Weltliteratur“. Acea form\ de „Welt“ p\reas\ fi r\mas, pentru mul]i dintre ei, `ndeosebi`ntre limitele unui respect crescut [i deci aleunor mai str`nse leg\turi cu vechile culturiasiatice sau de peste Atlantic; noul gen deaten]ie continua s\ fie `ns\ animat de un soi decuriozitate venind tot dinspre centru spre„margini“.

Ast\zi `ns\, `n Europa generat\ de mareaapropiere franco-german\ reu[it\ de RobertSchuman dup\ 1950, complinit\ treptat decon[tiin]a – de inspira]ie nord-american\ – aunei lumi globale „unitare“ (nu numai sub ra-portul intereselor economice, dar, `n diferitemoduri [i sub al celor culturale), colaboratoriiacestui Brockhaus–Literatur [i-au `ndreptatsensibil curiozitatea spre toate col]urile plane-tei, tinz`nd s\-[i corecteze totodat\ fosta atitu-dine condescendent\ `n una c`t mai obiectiv\.S`nt de constatat `n acest ultim sens, izb`nziapreciabile, chiar [i `n condi]iile unui volumobligat s\ ofere multa paucis.

Cu toate c\ au fost nevoi]i s\ fie lapidari,colaboratorii dic]ionarului au `n]eles s\ vin\,`n primul r`nd, `n `nt`mpinarea unor a[tept\riale cititorilor celor mai probabili. Calitateadeosebit\ a formei `n care s`nt prezentate reu-[itele literaturii germane se datoreaz\ `ns\ nunumai silin]ei lor apreciabile, ci [i existen]eiat`tor lucr\ri premerg\toare, de mare rigurozi-tate, pe care s-au putut baza – [i nu a[ amintiaici dec`t acel Reallexikon der deutschen Lite-raturgeschichte, conceput de Paul Merker [iWolfgang Stammleer `ntre 1933–1955 [iajuns, dup\ c`teva prelucr\ri [i ad\ugiri, lacinci volume. Principala dificultate o repre-zenta deci, pentru antrepriza Brockhaus, sin-tetizarea unei mari bog\]ii de date, pentru a re-zerva totu[i o ipostaziere c`t mai convenabil\[i mai echilibrat\ literaturilor de alte limbi [iraportului corect dintre actualitate [i trecut.

~n cultur\ – [i, `n cadrul ei, nu `n ultimulr`nd, `n literatur\ – moda ratingurilor [i-a spuscuv`ntul (motiv`nd c`teodat\ [i acte politice)cu mult `nainte de a face furori, precum ast\zi,`n economie. ~mi apare normal\, `n consecin-]\, `ntrebarea pe care [i-o pun, probabil, uniicititori, `n leg\tur\ [i cu felul `n care este tra-tat\ literatura rom=n\ `n acest Brockhaus. Po-zi]ionarea scriitorilor no[tri `n r`ndul primelor25 de literaturi ale lumii ar putea fi privit\ caacceptabil\, dac\ ne g`ndim c\ numai sporadiccei afla]i `n fruntea literelor rom=ne au pro-movat `n circuitul universal, abia dup\ secolulal XVIII-lea [i, `ntr-un mod ceva mai temei-nic, dup\ sf`r[itul celui de al XIX-lea. Oricum,contextul cultural `n care evolu\m `n prezentpare s\ ne fie mai favorabil, chiar dac\ nici un„Nobel“ nu ne-a descoperit `nc\, pe planliterar. Ar reie[i din dic]ionar [i c\ printre celevreo treizeci [i patru de etnii europene, ne-amsitua pe locul al nou\sprezecelea – `nainteanoastr\ g\sindu-se nu doar occidentalii (carene-au precedat efectiv, `n literatur\, cu c`tevasecole), ru[ii sau unii nordici, dar [i veciniimai apropia]i, de ieri [i de azi, de la nord [i dela vest, adic\ polonezii, cehii [i ungurii.

Locul 9 atribuit polonezilor, de pild\, aparemotivat mai cu seam\ prin numero[ii scriitorirezisten]i la ocupa]ia sovietic\ (de felul unorJerzy Andrzejwski sau Adam Zagajewski) oricare s-au al\turat experimentelor literareavangardiste, condamnate de „realismul socia-list“ (Witold Gombrowicz, Czeslaw Milosz,Slawomir Mrozek) – direc]ii `n care s-au f\cutcunoscu]i, de altfel, [i cehii Václav Havel, Jan

Skácel, Jiri Šotola [i al]ii. Trebuie s\ admitemc\, spre deosebire de cei de mai sus, reac]iascriitorilor no[tri reprezentativi la presiuneacomunist\ a fost, `n ansamblu, mai palid\ –poate [i datorit\ faptului c\ noul regim instalatcu tancurile a procedat la suprimarea intelec-tualit\]ii rom=ne[ti cu m\suri `nc\ [i mai dra-conice. Pe de alt\ parte, este cert c\ soartascriitorilor cehi, polonezi [i unguri i-a preocu-pat dintotdeauna mai ad`nc pe nem]i, ca urma-re a rela]iilor istorice mai str`nse cu popoarelerespective, aflate `n nemijlocit\ vecin\tate orichiar sub directa lor st\p`nire. Afirma]ia sesus]ine altcum [i prin aten]ia particular\ pecare Brockhaus–Literatur o acord\ c`torva co-na]ionali din Banat sau din Bucovina, autoride scrieri at`t `n rom=n\ c`t [i `n german\, cumar fi Herta Müller [i Richard Wagner sau PaulCelan.

Dic]ionarul Brockhaus consider\ c\ scrii-torii rom=ni care merit\ totu[i un interes cedep\[e[te grani]ele na]ionale ar fi urm\torii:Alecsandri, Arghezi, I. Barbu, Blaga, AnaBlandiana, Caragiale, Carmen Sylva, G.C\linescu, Celan, Co[buc, Creang\, Dinescu,P.Dumitriu, M. Eliade, Eminescu, Goma, P.Istrati, Negruzzi, Camil Petrescu, Rebreanu,Sadoveanu, Sorescu, St\nescu. Majoritateaapar]in deci, ca [i `n cazul celorlalte literaturi,secolului al XX-lea. Autorul articolelor res-pective opereaz\ `ndeob[te cu date [i judec\]icorecte (except`nd c`teva inegalit\]i de tra-tament – ca s\ nu mai amintesc de elogierealui Caragiale [i ca dezvoltator al prozei scur-te... cehe). Dar de vreme ce a recunoscut me-ritele celor aminti]i, nu v\d de ce nu i-a socotitc`t de c`t ilustrativi [i pe Dimitrie Cantemirsau pe Budai–Deleanu. ~n]eleg lesne interesuls\u pentru Ana Blandiana [i Dinescu (cu-noscu]i prin traduceri [i prezen]e directe `nGermania) sau pentru rezistentul Paul Goma;pare mai pu]in explicabil\ trecerea sub t\cerea lui Marin Preda (nu spun [i a lui C\rt\rescu,fiindc\ acesta nu apucase `nc\ s\ ]eas\ [i aripadreapt\ a fluturelui s\u Orbitor).

Semnalez acest gen de absen]e rom=ne[ti [ipentru c\ nu mi se pare tocmai justificat – princompara]ie – spa]iul generos d\ruit `n dic]io-nar unor prozatori ca – s\ zicem – Paul Bowlessau Edna Faber din Statele Unite, KatherineSusannah Richard din Australia, Osman daCosta Lins din Brazilia, Frederick PhilipGrove din Canada, Carlo Coccioli din Italia[.a., care `n pofida diverselor merite recunos-cute, probabil, pe plan na]ional, nu au reu[it s\atrag\ aten]ia [i altor prezentatori de tip „glo-bal“. M-a[ referi, de exemplu, la cei care aupublicat 1001 de c\r]i de citit `ntr-o via]\ – o-per\, de altfel, suficient de concesiv\, nunumai fa]\ de prozatorii de limb\ englez\ –coordonat\ de Peter Boxall [i alc\tuit\ de 155de colaboratori, cu ample cuno[tin]e `n variateliteraturi. ~nt`mpl\tor, printre to]i ace[tia nu s-a strecurat `ns\ nici unul cu o calificare speci-

ficat\ ̀ n literatura rom=n\; a[a c\, pe l`ng\ cele999 de opere ce s-ar cuveni parcurse de cei cevor s\ moar\ `mp\ca]i cultural, nu au fost re-comandate dec`t dou\ c\r]i rom=ne[ti: P\du-rea sp`nzura]ilor [i Pe culmile disper\rii (con-venabil rezumate, de altminteri). Ar mai fi ne-cesare [i alte argumente `n sprijinul imperati-vului unor urgente traduceri bune din autoriirom=ni `n limbile de mare circula]ie?

F\r\ `ndoial\ c\ pe c`t se dovede[te deriscant\ o selec]ie cum e aceea din Brockhaus-Literatur, tot pe at`t este [i formularea obser-va]iilor `n ce o prive[te: ambele pot fi decla-rate aleatorii, abuzive sau chiar total eronate.~ncercarea de a condensa literatura mondial\pe o mie de pagini nu are cum mul]umi scrii-torii de oriunde, pentru c\, `nainte de orice, artrebui s\ se bizuie pe un consens interna]ionalcu privire la criteriile de apreciere [i la limi-tele aplic\rii lor – ceea ce r\m`ne o pur\ uto-pie. Calculele editoriale demonstreaz\ `ns\,cum spuneam, c\ acest tip de dic]ionare conti-nu\ s\ fie cerute, `n ciuda tuturor neajunsuri-lor, pentru c\ pe l`ng\ perfida iluzie a „tota-lit\]ii“, o `ntre]in [i pe aceea a unei juste selec-]ii. A[a st`nd lucrurile, ar fi fost de a[teptat caefortul maxim al coordonatorului [i al consi-lierilor s\i apropia]i, `n elaborarea acestuiBrockhaus, s\ se `ndrepte tocmai `n direc]iaapropierii nivelurilor de exigen]\, `n c`nt\rireapresta]iilor diferitelor literaturi. Profitabil ar fifost, de asemeni, s\ se apeleze mai larg [i laspeciali[ti din ]\rile cu literaturi socotite demai pu]in\ `nsemn\tate, deoarece ace[tia s`nt,`n general, mai interesa]i [i mai deprin[i s\ va-lorifice atent ce, c`t [i cum se cultiv\ `n ogradavecinilor – mari sau mici.

~n cadrul schimbului de opinii ocazionat decolcviul ie[ean amintit, Eugen Simion remar-ca printre altele: „Critica dic]ionarelor `n-seamn\, `nt`i, o critic\ a principiilor, `nseam-n\, apoi, o mig\loas\ critic\ a textului, ceea cepresupune o lectur\ integral\ a dic]ionarelor.Cine `[i poate asuma acest lucru? Dic]ionareles`nt, de regul\, consultate, rareori citite de laprimul la ultimul r`nd... Pot admite, teoretic, oasemenea aventur\, `ns\ este mai greu s\ de-duc bucuriile ei spirituale“. Cele c`teva con-stat\ri din articolul de fa]\ nu-[i arog\ nicide-cum calit\]ile unei „critici“. Aventura parcur-gerii unui dic]ionar cum este Brockhaus-Literatur e de presupus c\ [i-o vor asuma, denevoie, cei care vor risca pl\smuiri asem\n\-toare. Pe l`ng\ ei `ns\, o va mai tenta poate [ivreun naiv, fie din pur\ curiozitate, fie ca peun passe-temps, chiar [i c`nd b\nuie[te c\ nu-iva procura bucurii comparabile cu cele datede un text poetic.

Primul `ndemn, `n ce m\ prive[te, a fostdorin]a de a afla – chiar [i cu `naltul grad deaproxima]ie inerent – cam care este prezen]aformelor comicului `n literatura mondial\potrivit tabloului schi]at de Brockhaus. Amconstatat astfel c\ aproape un sfert – 685 din

cei 2696 de scriitori `nregistra]i – par s\ fi re-curs mai ap\sat la comic `n operele lor – ceeace nu vrea s\ spun\ c\ trei sferturi ar fi fostnumaidec`t [i `ntotdeauna serio[i (sau, [i maigrav, „tragici“). Am luat `n calcul doar `n-clina]iile eviden]iate de autorii dic]ionarului,`n concisele lor caracteriz\ri. C`teva observa-]ii `mi apar totu[i demne de aten]ie, mai alesdac\ le tax\m doar ca pe ni[te tendin]e. Depild\, scriitorii cu manifest\ri satirice s`nt camde cinci-[ase ori mai numero[i dec`t cei cupreferin]e humoristice. Printre humori[ti, pri-mul loc `l de]in, numerice[te, anglofonii (indi-ferent de cet\]enia lor), urma]i de cei care fo-losesc alte limbi germanice, apoi, `n ordine,de vorbitorii diverselor limbi romanice [i aicelor slave.

Cei mai mul]i humori[ti s-au afirmat caprozatori cu pronun]ate `nclina]ii spre realism,intrig\ anecdotic\ [i paradox, `ns\ nu arareori[i spre fantastic, bizar sau utopic. O bun\ partedintre ei (cam o treime) au f\cut loc, `n scrieri,[i unor porniri satirice; destul de pu]ini au fostcomediografi, iar num\rul poe]ilor humori[tieste infim.

Cum era [i normal, a reie[it c\ spiritul po-lemic al satiricilor a avut ca obiect preferen-]ial aspectele social-politice [i de moravuri –mijloacele obi[nuite la care au apelat fiindpamfletul, caricatura, grotescul, ironia cinic\ori sarcastic\. Satiricii au fost, `n primul r`nd,prozatori – ca [i humori[tii – dar, spre deose-bire de ace[tia, s-au manifestat mult mai frec-vent `n genurile dramatic [i lirico-epic.

Admi]`nd, `n cele din urm\, cu toleran]a pecare o reclam\ un excurs de genul celui demai sus, c\ m\car unele „rezultate“ ale aven-tur\rii `n lectura integral\ a acestui Brockhaus-Literatur ar putea fi, cum se zice, interesante“,]in s\ mai declar o dat\ ritos c\ mare parte dinceea ce am avansat sub form\ de cifre estesupus oric`nd cau]iunii. Consolarea – dac\ e s-o numim a[a – ar putea veni din realitatea in-discutabil\ c\ un dic]ionar literar perfectr\m`ne de domeniul imposibilului; datele pecare este cl\dit s`nt urmarea unui `ntreg [ir devariabile: suprafa]a [i profunzimea lecturilordirecte ale redactorilor, calitatea informa]iilorpe care le re]in din monografiile [i istoriile li-terare pe care le consult\ (depinz`nd, la r`ndullor, de orient\rile estetice ale acestora), dar –[i mai presus de orice – de imponderabila nu-mit\ gust, activ\ constant la toate nivelurile.

1 Apropierile posibile `ntre cele dou\ dic]ionare ar ficalitatea informativ-critic\ a articolelor, paginile de sin-tez\ cronologic\ (via]\/oper\) rezervate creatorilor mai`nsemna]i, includerea scriitorilor de aceea[i limb\ evi-den]ia]i `n afara grani]elor proprii, c`t [i a produc]iilorpopulare. Datorit\ abunden]ei izvoarelor, bibliografiaselectiv\ oferit\ de Larousse-Bordas se distan]eaz\, `nchip firesc, de tentativa de exhaustivitate din dic]ionarulrom=nesc.

2 Majoritatea colabor\rilor la colocviul din Ia[i aufost publicate de Universitatea „Al. I. Cuza“ [i Centrulde lingvistic\, istorie literar\ [i folclor `n „Anuar de ling-vistic\ [i istorie literar\“, XXVII, Ia[i, 1979–1980; patrudintre ele, trat`nd aspecte axiologice [i de metodologie,au fost inserate `n „Cronica“, XV, nr. 1/1980, iar altedou\ au ap\rut `n „Ateneu“ nr. 1/1980 [i `n „Cahiersroumains d’études littéraires“, nr. 1/1981. – Dic]ionarullui H. Kindler a fost reeditat de Walter Jens, `n 22 devolume, `ntre 1988–1992.

3 Pentru satisfacerea unor eventuale curiozit\]i su-plimentare – [i cu aceea[i con[tiin]\ a relativit\]ii datelor– adaug alte c`teva „scoruri“. Dintre cei 2696 de scriitori`nregistra]i, 2382 s`nt b\rba]i [i 314 femei (adic\ circa11%); subliniez, totodat\, c\ autorii dic]ionarului nu potfi nicidecum b\nui]i de misoginism. ~n ce prive[te desf\-[urarea literaturilor `n timp, volumul men]ioneaz\ 31 descriitori ce apar]in antichit\]ii [i 2665 erei noastre; dac\`n primele etape nu puteau fi atesta]i dec`t cel mult [ase-[apte scriitori `ntr-un secol (cel mai deseori, numai c`teunul), un salt brusc se produce `n secolele XII-XIII [iXIV-XV, care cumuleaz\ 34 [i 39. Ulterior, cifrele se am-plific\: `n sec. XVI: 61; sec. XVII: 87; sec. XVIII: 129;sec. XIX: 418 – diferen]a impresionant\ ap\r`nd `n sec.XX: 1868! ~ntr-alt\ ordine de idei – dar, bine`n]eles, cu oaproxima]ie sensibil mai accentuat\ – s-ar p\rea c\ majo-ritatea scriitorilor au cultivat proza (1564), mai pu]inipoezia (771) [i dramaturgia (361); pentru modul acestade „`ncadrare“, am urm\rit, pe c`t posibil, accentele pusede autorii articolelor; este bine [tiut c\ scriitorii lumii nus-au afirmat de obicei `ntr-un singur gen; cei mai mul]iau practicat dou\, dac\ nu pe toate (incluz`nd uneori [icritica literar\); singura certitudine r\m`ne superioritateanumeric\ a prozatorilor [i, printre ei, a romancierilor,confirmat\ crescendo `n ultimele trei secole.Dakuria Lake

EseuTIMPUL14

martie 2009

ANA-MARIA PASCAL

Ca [i New York-ul, Londra este un t\r`m alimigran]ilor – unii sosi]i la studii sau la mun-c\, al]ii `n exil, refugia]i politic sau `n interesde afaceri. Cu aproape un an `n urm\, m-am`nscris `ntr-o societate a scriitorilor `n exil.Chiar a[a se nume[te: „Exiled Writers Ink!“.Scopul ei declarat este de a reuni pe ace[tiscriitori – majoritatea, refugia]i politic [i carenu se reg\sesc `n mass media britanic\, pen-tru a le oferi o voce [i o platform\. Membriiacestei societ\]i se `nt`lnesc o dat\ pe lun\ [i`[i citesc fragmente din lucr\rile publicate(sau nu), `[i `mp\rt\[esc povestea exilului lor,sau pur [i simplu asist\ – ca mine. ({tiu, exis-t\ un element de voyeurism `n aceast\ atitu-dine „deta[at\“, pe care `l m\rturisesc f\r\rezerve.) Uneori, s`nt invita]i [i arti[ti (plasicisau muzicieni), care prefer\ s\-[i exprimesentimentele de nostalgie sau revolt\ f\r\cuvinte. ~ntr-un fel, aceste secven]e s`nt maigreu de suportat pentru un pretins observatorca mine, `ntruc`t ele nu mai ofer\ nici unrefugiu – fie el ideatic sau stilistic; e[ti gol `nfa]a lor – [i trebuie fie s\ accep]i privirea di-rect\, fie s\ ie[i din sal\. Eu am `ncercat am-bele variante, de[i nu p`n\ la cap\t; vreau s\spun, f\r\ a lua vreo decizie care mi-ar fi pu-tut schimba atitudinea fa]\ de acest grup.Scuza mea, deocamdat\, este c\ nu m\ simtpe de-a-ntregul nici exilat, nici scriitor.

Nu c\ discre]ia mea ar deranja pe cineva.Grupul este at`t de eterogen, `nc`t aproapeorice gest sau comportament, oric`t de bizar,trece drept element idiosincratic [i/sau tera-peutic (principala maladie fiind, se `n]elege,nostalgia fa]\ de t\r`mul natal). A[a c\ eu `miport t\cerea la fel cum iranianul din r`ndul aldoilea `[i poart\, cu insisten]\, p\l\ria, saulibaneza din spatele s\lii – voalul. Nimeni nucomenteaz\: ar fi indecent s\ discu]i trata-mentul altuia. S`nt, cu to]ii, con[tien]i de oanumit\ st`ng\cie (sau pudoare) care plute[te`n aer. Este efectul a ceea ce numeam, maisus, „privirea direct\“, c\reia fiecare membruprezent `n aceast\ comunitate i se simte supus[i care este deopotriv\ o auto-examinare [i ointerogare din perspectiva societ\]ii `n care,vr`nd-nevr`nd, ne afl\m. (Acest „vr`nd-ne-vr`nd“ este, de fapt, elementul decisiv alinterogatoriului). Iar `ntreb\rile care revin cuinsisten]\ r\m`n acelea[i: „Cine e[ti?“, „Cumte-a schimbat exilul?“ [i „}i-ai g\sit `nc\ unloc al t\u?“.

Cine e[ti? „A refugee, a poet and Chinese“

Astfel se recomand\ Hong Ying, poet\ [iromancier\ n\scut\ [i revenit\ `n China, dup\

zece ani de exil la Londra. La una din `nt`lnirine vorbe[te cu non[alan]\ despre copil\ria ei,petrecut\ `ntr-o s\r\cie lucie, `n unul din car-tierele Chinei – [i umilin]a suferit\ c`nd, de[iajuns\ deja o scriitoare de renume mondial(este tradus\ `n 16 limbi), romanele ei au fostinterzise de c\tre guvernul chinez, pe motivc\ ar fi „obscene“. Hong ne explic\ simplu:regimul comunist nu dore[te emanciparea fe-meii [i nici libertatea de exprimare. (Tocmaiatunci, mama ei intr\ `n sal\, `mpreun\ cu fe-ti]a scriitoarei, c\reia `i dau lacrimile de emo-]ie.) ~ntr-un interviu publicat `n revista socie-t\]ii, Exiled Ink!, Hong Ying declar\ c\ ro-manul ei cu tem\ explicit sexual\, K: Arta iu-birii, „a fost interzis [`n China – n.n., AMP]`ntruc`t guvernul se teme c\ popula]ia se varevolta, o dat\ ce va fi devenit mai cult\ [i pro-gresist\“. (Exiled Ink!, Autumn-Winter 2008,p. 8). Nu po]i s\ nu te `ntrebi, privind-o pe a-ceast\ femeie mignon\, dar extrem de vioaie,care este secretul ei – ce anume `i d\ vitalitate[i senin\tatea care i se cite[te `n privire, `n po-fida unei vie]i at`t de tulburate? Ar putea fi pl\-cerea scrisului, sau fericirea conjugal\ (Hongeste c\s\torit\ cu un englez [i se integreaz\perfect `n via]a monden\ a Londrei), saubucuria de a fi mam\... Dar atunci, de ce a aless\ revin\ `n China, unde nu o a[teapt\ dec`t ne-pl\ceri? {i de ce, `ntrebat\ de c\tre redactorulrevistei dac\ ar ad\uga „femeie“ [irului desubstantive cu ajutorul c\rora a ales s\ se re-comande, r\spunde simplu „nu“?

Despre „cititorul din mine“

La o alt\ `nt`lnire, Ali, t`n\rul iranian `ncostum alb [i p\l\rie neagr\ se prezint\ dreptun „hermafrodit multicultural“. Jum\tate desal\ `nghea]\. (Cealalt\ jum\tate nu era a-tent\.) Dup\ un [ir lung de explica]ii, `n-trerupte de mediatorul discu]iei [i urmate dealte divaga]ii – at`t `n englez\ c`t [i `n persan\–, prima jum\tate `ncepe s\ se dezghe]e, `n-]eleg`nd c\ t`n\rul se referea (probabil) la du-plicitatea pe care o comport\ faptul de a scrieversuri `n mai multe limbi; cealalt\ jum\tatea[teapt\ cu `nfrigurare pauza. Dar c`nd `i afl\povestea, [i unii, [i al]ii `l privesc mai atent,dincolo de costum [i p\l\rie: la doar patruzecide ani, este unul dintre cei mai cunoscu]i poe]idin Iran; din 2002 `ncoace i-a fost interzis s\mai predea sau s\ apar\ `n public, fapt datorit\c\ruia a ales calea exilului – `nt`i `n Germania[i Fran]a, iar de trei ani `ncoace la Londra. Sesimte privit, interogat [i exclam\:

„You! Standing there beyond the end ofthis letter

Just send me two eyesTo cry“ (Ali Abdolreyaei, „At The Priory“)

Tot de origine iranian\ este [i scriitorulMajit Naficy, care [i-a petrecut ultimii 25 deani `n exil – la `nceput Turcia [i Fran]a, iar dezece ani stabilit `n Statele Unite. ~ntr-un in-terviu publicat `n ultimul num\r al revistei,Majit m\rturise[te c\ de-a lungul tuturor a-cestor ani a fost permanent `nso]it de umbracititorului din ]ara sa natal\. Acest cititor s-amaturizat, `n timp – [i, odat\ cu el, con[tiin]ade emigré a scriitorului. „Timp de un deceniu[dup\ plecarea din Iran – n.n., AMP], de c`teori am pus m`na pe stilou (...) am sim]it ne-voia s\ scriu pentru acel cititor. De[i c\l\toreaal\turi de mine, el tr\ia `n continuare `nTeheran, vorbea numai persana, prefera m`n-carea iranian\ [i g`ndea `n mentalitatea cul-turii iranieniene (...). De fapt, scriam f\r\ s\vreau `n a[a fel `nc`t s\ nu fiu perceput ca unemigré. Acest lucru `l realizam fie `nl\tur`nddin scrierile mele orice referin]\ la via]a meadin Los Angeles, fie f\c`nd compara]ii cumodul de via]\ din Iran“ (Exiled Ink!,Autumn-Winter, p. 29).

M\ `ntreb c`]i dintre „colegii“ mei de clubar m\rturisi astfel de reac]ii. Sau c`]i dintre ei`[i pun, m\car, `ntrebarea „eu pentru cinescriu?“. Nu c\-i judec, doamne fere[te! Dim-potriv\! Cred c\ a-[i pune aceast\ `ntrebareeste, pentru un scriitor, un lucru la fel de se-rios precum faptul de a te `ntreba „eu pentrucine tr\iesc (sau muncesc)?“ `n cazul nostru,al muritorilor de r`nd. {i nu e pu]in lucru.

Dup\ un timp, continu\ Majid, „cititoruldin mine `[i accept\, treptat, noua sa situa]ie[i se vede ca o persoan\ tr\ind `n America“.Iranianul exilat a devenit american de origineiranian\. ~n scriitura lui se reg\sesc referin]ela via]a de pe noul continent [i se face sim]it\o anumit\ identificare a autorului cu noua sapatrie. „Cititorul pe care l-am adus cu mine,c`nd am fugit c\lare pe meleagurile kurde dela grani]a dintre Iran [i Turcia, s-a schimbat.Nu mai vrea s\ tr\iasc\ `n trecut [i abia a[teap-t\ s\ `[i g\seasc\ o nou\ identitate aici“ (Ibid.).

Dar ce te faci, m\ `ntreb, dac\ acel cititorpe care-l por]i cu tine nu este de nici o na]ie[i de nici o culoare, nu apar]ine nici unui timp[i nu-]i vorbe[te `ntr-o singur\ limb\? Cine temai ascult\ c`nd vrei s\ vorbe[ti despre el?

Cea mai intens\ a fost `nt`lnirea cu un scri-itor, poet [i muzician din El Salvador, HenryBran. Tot ce a f\cut a fost s\ repete numelepatriei sale, cum nu ne-am fi imaginat c\poate fi rostit – spun`nd c\ `nseamn\ „Salva-torul“ – [i s\ ne c`nte un c`ntec despre acelt\r`m sud-american, „unde oamenii `nc\ maimor, unde frica [i moartea te `nconjoar\ [i `[ipetreci nop]ile treaz, unde oamenii o iau lafug\ cu prima ocazie, `n c\utarea unui viitor“.Primul s\u volum de poezii se nume[te „Sal-vatorul [i crucea sa“. M-am g`ndit mult\ vre-me la for]a acelui c`ntec [i a acelor versuri,nereu[ind s\ `mi explic de unde vine ea.

Acum cred c\ se datoreaz\ faptului c\ nu estedoar scriitur\ (sau interpretare muzical\) [inici nu exprim\ doar sentimente fa]\ de patrianatal\, sau de poporul ei. Ceea ce ne-a `mp\r-t\[it Henry `n seara aceea a fost tot ce contea-z\ pentru el: o durere, o iubire [i o credin]\.

Astfel de seri m\ fac s\ `n]eleg ce `nseam-n\ cosmopolitismul – la Londra [i aiurea. Laurma urmei, `mi dau seama c\ s`nt un omextrem de norocos.

Legenda evreului pribeag

~ntr-un num\r recent din edi]ia de week-end a Guardian-ului, Alberto Manguel publi-c\ un eseu despre aceast\ legend\ veche de a-proape un veac, despre evreul Ahasverus care`l `mbr`nce[te pe Iisus, `n drumul s\u spreGolgota – iar Iisus `i r\spunde: „Eu m\ duc,dar tu vei pribegi p`n\ c`nd m\ `ntorc“. De a-tunci, Ahasverus cutreier\ lumea, re`ntine-rind la fiecare o sut\ de ani [i a[tept`ndu-l peHristos s\ revin\, pentru a-l ierta [i a-i redalini[tea.

~ntr-un fel, orice emigrant e un evreu pri-beag. Indiferent de con]inutul con[tiin]ei ca-re-l `mpinge mai departe. Condi]ia ([i cor-voada) emigrantului este de a fi treaz, con[ti-ent de sine. (Idiomul englezesc, „to be self-conscious“, exprim\ perfect acest sens decorvoad\.) ~n fond, a[a `ncepe exilul – cu otrezire a sinelui, care nu-[i mai `ncape sau nuse mai reg\se[te `n spa]iul familiar [i simtenevoia s\ plece, pentru a se reg\si. Nu [tiucum altfel a[ putea exprima aceast\ sete deaflare a propriului destin: e ca [i cum ai ie[i lao plimbare. Ie[i ca s\ iei aer.

Exist\ [i emigra]i `n propria ]ar\ – cum arfi minoritatea alb\ de pe continentul african.Intervievat recent pentru revista societ\]iiExiled Writers, scriitorul Bart Wolffe, n\scutla Harare, explic\ aceast\ dilem\ a africanu-lui alb: „Ca scriitor alb, mi-a fost mai dificils\-mi creez o reputa]ie `n lumea larg\, `ntru-c`t autorii africani de culoare erau considera]ica fiind «adev\rata voce a Africii». Eramdeja `n minoritate de la `nceput, dar [i pentruc\ nu eram de acord cu regimul minoritariloralbi afla]i la putere `n Rhodesia [i nici nu m-am bucurat c`nd independen]a a sosit `nZimbabwe odat\ cu promisiunea unei socie-t\]i multiculturale, care nu s-a materializat,p`n\ la urm\...“ (Exiled Ink!, Spring-Summer2008, p. 28).

~ntrebat ce p\rere are despre existen]a sade aici, Wolffe r\spunde: „I have not foundmy place or peace, yet, in London“. (~nc\ numi-am g\sit nici locul, nici lini[tea, laLondra.) Cuv`ntul cheie, aici, este „`nc\“(yet). Esen]ial este s\ cau]i. C`]i dintre noi,afla]i acas\, `[i pun problema „locului“ lor?De cele mai multe ori, nici nu ne trece princap s\ ne punem la `ndoial\ apartenen]a. ~nvreme ce, plec`nd, nu prea mai ai `ncotro [i teiei la `ntreb\ri: `ncotro? de unde? [i de ce?

~ntr-adev\r, emigrantul este un om fericit.Mai ales dac\ este [i scriitor. El se exprim\ [i`[i afirm\ destinul, `ntr-un mod opus celui alMinotaurului – prizonier, singur [i care nu[tie s\ citeasc\. Singura lui salvare este moar-tea. (Vezi „Casa lui Asterion“ de Jorge LuisBorges.) „M\ `ntreb de multe ori: Cum va fi,oare, M`ntuitorul meu? Va fi un taur sau unom? Va fi un taur cu chip de om? Sau va fiasemenea mie?“ (Borges, p. 271). Pentru unemigré, drumul `nsu[i constituie salvarea,pentru c\ el este, deja, c\utarea care te red\]ie `nsu]i. Cu toate poticnirile ei...

Martie 2009

Referin]eJorge Luis Borges, Moartea [i busola, Ed. Univers,

Bucure[ti, 1972Alberto Manguel, „The Exile’s Library“, in The

Guardian, Review, 21/02/2009Exiled Ink!, Issue 10, Autumn – Winter 2008,

LondonExiled Ink!, Issue 9, Spring – Summer 2008, London

Povestiri din exil

KONSTANTINOS KAVAFIS

Am pornit-o

Nu, nu m-am `nfr`nat. Ci trup [i suflet eu m-am abandonat [i am pornit-o.Spre volupt\]i reale `n parte,`n parte de mintea-mi pl\smuite,`n noaptea luminat\ eu am pornit-o.{i am sorbit vin tare, a[a cum [tiu s\ beadoar cei ce f\r\ fric\ se d\ruie pl\cerii.

(traducere de Elena Laz\r)

Abii

Non uinctus unquam. Me totum dedidi etabii.Delicias uersus, quae partim uerae,partim fictae mente mea erant,abii per nitidam noctem.Ac fortia uina exhausi, uelutipotant audaces uoluptatis.

(traducere de Liviu Franga)

VERBA LATINA

Poiemata

Calcutta

15Eseu TIMPUL

martie 2009

Nisipurilede aur

DANIEL PI[CU

Pu]in\ adrenalin\ I

Am vrut adrenalin\spre Nisipurile de Auram trecut pe la Giurgiu [i Rusepeste Podul Prietenieidecentapoi cu mai mare vitez\pe [oselele cu asfalt ]eposdar am pierdutde la Varnap`n\ la Nisipurile de Auraproape o or\cu indicatoarele defectuoaseapoi `n sta]iunea model`nc\ o or\ p`n\ la hotel.

Pu]in\ adrenalin\ II

Am vrut adrenalin\la Nisipurile de Aurmai `nt`i am intrat`n marea ad`nc\la 2 -3 m de ]\rmp\[ind pe nisipul de aurmai pu]in findec`t la Mamaiasau Eforie[i am f\cut astfelmasaj la t\lpi[i ne-am modelatviolentcorpul cu valuriuria[e.

Pu]in\ adrenalin\ III

Am vrut adrenalin\la Berliner Golden Beachla Nisipurile de Auram intrat `n piscin\[i am `notatde la caldla mai recene-am luatla `ntrecere[i am sim]it gustul competi]ieia fost [i a doua sear\o adev\rat\ petrecere.

Pu]in\ adrenalin\ IV

Am vrut adrenalin\ la Nisipurile de Aurseara am ie[itla promenad\pe pietonala `n-]\rmurit\am aruncat cu o minge buretoas\`n ni[te cutii detabl\, a[ezate piramidaldin dou\ arunc\riputernice am dobor`ttoate niveleledar mai r\m\seser\dou\ cutii distan]atedin ultima aruncarenu le-am mai putut dobor` pe am`ndou\[i asfel n-am c`[tigat nimicdec`t pu]in\ adrenalin\ IV.

VICTOR NEUMANN

A vorbi sau a scrie despre Israel este o mareprovocare. Dup\ ce am vizitat a doua oar\ sta-tul evreu, semnele mele de `ntrebare s-au `n-mul]it, fiind mai dificil de rezolvat. M`nat decuriozitatea de a revedea la fa]a locului evo-lu]ia unei lumi – aceea a Orientului Mijlociu –,am observat c\ s`nt nepreg\tit `n fa]a multiple-lor necunoscute ce m\ `nconjoar\: Israelul caidentitate statal\; Israelul ca expresie na]ional\combin`nd mo[tenirea religioas\ antic\ [imodernitatea politic\, civismul [i democra]ia,via]a spiritual\ [i [tiin]a; Israelul ca expresie alumii mediteraneene; Israelul ca punct deatrac]ie, `nt`lnire [i manifestare plenar\ a celortrei mari religii monoteiste: iudaismul, cre[ti-nismul [i mahomedanismul. La Ierusalim, Tel-Aviv, Haifa, Nazareth, Yardenia, Cesareea,Podi[ul Golan, Tiberias mi-am dat seama c\ `n-treb\rile ce mi le pun de c`teva decenii se reiau,conduc`nd spre alte r\spunsuri, adesea maibogate `n informa]ie [i mai nuan]ate `n inter-pretare dec`t acelea inserate `n studiile [i c\r]ilemele de istoria Europei Est-Centrale, de istoriaRom=niei, a rom=nilor [i a `nt`lnirilor lor cuevreii.

Ceea ce este fascinant ̀ n Israel este crezul ̀ nstatalitate alimentat continuu de credin]a reli-gioas\. ~n }ara Sf`nt\ merit\ v\zute [i admiratedeopotriv\ vestigiile trecutului [i ame]itoareaconstruc]ie a prezentului, templele-bisericile-moscheile trecutului str\juind Ierusalimul [iaeroportul viitorului (denumit Ben-Gurion)conferind o inimitabil\ particularitate arhitec-tural\ [i un dinamism de inspira]ie american\.De altfel, Tel-Avivul – aflat `ntr-un momentaniversar, o sut\ de ani de la punerea pietrei detemelie a ora[ului (1909) –, arat\ c`t de bineancorat este Israelul `n prezent [i c`t de mult [i-a `ntors fa]a c\tre viitor. Prin spectacole, spor-turi de agrement, mod\, cultur\ stradal\, maga-zine [i construc]ii, o `ntins\ [i foarte frumoas\plaj\, Tel-Aviv-ul este New York-ul OrientuluiMijlociu. Se poate spune f\r\ a gre[i c\ Israelultr\ie[te la scar\ planetar\ prin inteligentacombina]ie a cet\]ilor antice [i medievale dininteriorul s\u [i a noilor construc]ii de pe malulMediteranei. O imagina]ie fecund\ a celei mairecente genera]ii de arhitec]i [i ingineri vine s\probeze locul aparte ce `l ocup\ spiritul creator`n mediile evreie[ti.

Dincolo de inteligen]\, ceea ce face puternicstatul evreu este pozi]ia lui `ntr-un loc al con-vergen]ei marilor religii [i civiliza]ii [i rezul-tatul acesteia: un cod cultural apar]in`nd deo-potriv\ lumii orientale [i lumii occidentale.Ideea sionist\ a `nvins dup\ o sut\ [i ceva deani de la elaborarea ei, ceea ce spune ceva des-pre puterea omului de a transforma visul ̀ n rea-litate. E aici un semn a ceea ce a fost [i a r\masiudaismul `n pofida diasporei de dou\ mii deani. Aceea[i idee, o dat\ ce am v\zut-o la lucru,explic\ traseul fenomenului evreiesc de la ma-rea asimilare european\ `nceput\ `n timpul Re-volu]iei Franceze de la 1789 [i p`n\ la genezastatului Israel la mijlocul secolului al XX-lea.Relu`nd tradi]ia, amalgam`nd ideea na]ional\ [icrezul religios al fiin]ei, s-a `ntemeiat un stat, oidentitate, una profund ancorat\ deopotriv\ `ntradi]iile biblice [i `n ultimele cuceriri ale mo-dernit\]ii. Acest din urm\ aspect – pe care, peurmele lui Gershom Sholem, Francois Furet a[tiut s\-l eviden]ieze `n mod credibil – este pro-vocator [i, `n acela[i timp, arat\ posibila cale a`n]elegerii calme a unui parcurs istoric singular`n existen]a umanit\]ii.

Diversitatea cultural\ [i religioas\ a OrientuluiMijlociu mi-a adus adesea `n minte multicultu-ralitatea lumii `n care m-am n\scut [i `n carecontinuu s\ tr\iesc, aceea a Europei Est-Cen-trale. Vizit`nd Israelul [i descoperind numeroa-sele `ntrep\trunderi dintre evreitate [i cre[tin\-tate, am devenit `nc\ o dat\ – `n pofida c`torvacontradic]ii interioare – convins de adev\rulmulti- [i interculturalit\]ii, respectiv, al multi-[i interconfesionalit\]ii omenirii. Rela]ia dintreEuropa [i Israel este veche [i profund\, dar am

impresia c\ `n]elesul pe care `l conferim ast\zino]iunii de iudeo-cre[tinism nu poate fi identicaceluia din antichitate. Ruptura `n timp, trepte-le de civiliza]ie parcurse, experien]ele acumu-late [i idealul n\scut dup\ tragediile secolelordin urm\, m\ face s\ cred c\ iudeo-cre[tinismulva deveni, `n sf`r[it, modelul social-intelectualcapabil s\ proiecteze viitorul. E vorba de un vi-itor din care nu va lipsi trecutul, un viitor c\ruialocuitorii Israelului se str\duiesc s\-i dea via]\pun`nd laolat\ crezul [i ra]iunea. Chiar [i atuncic`nd vizitezi [i descoperi doar fragmente dintr-un univers, nu se poate s\ nu `]i aminte[ti c\fiin]a acestui spa]iu are o referin]\ permanent\la marea [i inconfundabila tragedie ce i-a mar-cat destinul: Holocaustul. Dac\ nu ai `n]elesacest lucru, nu ai `n]eles ideea de unitate evre-iasc\ ren\scut\, ideea de stat [i de na]iune isra-eliene, ideea unei ]\ri care s-a construit pe sinepornind de la nimicul de[ertului [i ajung`nd larespectabila putere [tiin]ific\, economic\ [imilitar\ de ast\zi.

Israelul vorbe[te nu numai despre istoria de-venirii evreie[ti, ci [i despre un `nceput de drum.El stimuleaz\ sentimentul religios al fiin]ei,care continu\ s\ fie ata[ant chiar [i pentru unintelectual ca mine, crescut `n paradigma in-tercultural\ [i interconfesional\. Ierusalimul [iHaifa m-au atras [i mi-au ar\tat c\ s`nt acas\ `noricare din templele lor. Casele familiilor ce m-au primit mi-au dat prilejul rememor\rii timpu-lui [i locurilor de via]\ ale familiei mele [i m-au f\cut s\ cred c\ ideea de a fi `mpreun\ –chiar [i atunci c`nd obiceiurile nu s`nt `ntruto-tul similare –, nu este o piedic\ de `ndat\ ce de-venim coparticipan]i la reconstruirea lumii `ncare ne mi[c\m. Dac\ spun c\ ast\zi tr\im unalt timp este pentru c\ am impresia c\ pe zi cetrece structur\m alternative [i ne reinvent\m caindivizi [i comunit\]i. Idealurile de ieri `[i me-rit\ numele `n m\sura `n care s`nt `n stare s\coabiteze cu acelea de m`ine. De aici pornind,am acordat un interes cump\tat mo[tenirilortrecutului, `ncerc`nd s\ v\d `n ele mai cu seam\acele valori ce propun legile viitorului.

A vizita Israelul presupune a fi preg\tit pen-tru o important\ `nt`lnire cu tine [i cu alteritateata. La Haifa [i la Osfie, `mpreun\ cu so]ia mea,Simona, am avut ocazia unei mari [i pl\cutesurprize ce m-a marcat `n re`nt`lnirea cuIsraelul. S-a datorat `nt`mpl\rii de a-l fi cu-noscut pe generosul profesor Jacov Sobovits,originar din Transilvania, cel ce a dezvoltatrela]iile bilaterale dintre Carmel College [iUniversit\]ile din Timi[oara [i Cluj. S-a datorat`nt`lnirii cu admirabilii arti[ti [i scriitori, Mirel[i Liana Horodi, cu istoricul Lucian-ZeevHer[covici, cu doamnele dr. Mada Davidson [iFrancesca Stolero. {i, nu `n ultimul r`nd, s-apetrecut mul]umit\ gazdelor noastre de fiecare

zi: Rony Hasoun, Afif Hasoun, TacksinHouseissi, Smuel Rainish.

Trecuser\ mul]i ani de la precedenta mea`nt`lnire cu }ara Sf`nt\ [i aveam o curiozitateie[it\ din comun spre a reface traseul iudeo-cre[tin. Acum mi s-a oferit prilejul s\ intru `ncontact [i s\ aflu nout\]i [i din zona culturii degrani]\, aceea israeliano-druz\. Am avut prile-jul s\ m\ familiarizez `ntruc`tva cu fascinantul[i pu]in cunoscutul univers comunitar al druzi-lor, o minoritate, unic\ prin religie, obiceiuri,ata[ament [i integrare `n ansamblul social-politic [i militar al Israelului. Tr\ind mai ales `nLiban, Siria [i Israel, dar [i `n America, druziinum\r\ circa 2 milioane de suflete [i beneficia-z\ de recunoa[terea propriei lor comunit\]i reli-gioase [i a instan]ei judec\tore[ti a acesteia.Simbolul lor este o vestimenta]ie `n cinci cu-lori: verde, ro[u, galben, albastru [i alb, fiecareculoare f\c`nd trimitere la c`te un principiu:verde pentru spiritul universal; ro[u pentru su-fletul universal; galben pentru rela]ia dintrecuv`nt [i adev\r; albastru pentru raportul dintrecauz\ [i antagonism; albul pentru asociereadintre protagonist [i efect. Num\rul cinci sebucur\ de o considera]ie aparte, de aceea co-munitatea este simbolic reprezentat\ printr-ostea cu cinci puncte. ~nclina]ia pentru simbolis-tic\ [i filozofie speculativ\ e manifest\ `n toate`mprejur\rile vie]ii sociale.

Prin frumuse]ea c\minului lor [i prin aspira-]iile de emancipare, druzii s`nt deschi[i spremodernitate, ceea ce nu le-a subminat identi-tatea cultural-religioas\. Acolo, `n mijlocul lor,`ntr-o pensiune situat\ pe dealurile ce str\juiescora[ul Haifa, am fost g\zdui]i [i trata]i rege[te.Eram `n casa unui persoane cultivate, atente cusine, dar [i cu ceilal]i, emancipat\, dar [i religi-oas\. Nu mic\ mi-a fost uimirea [i `nc`ntareac`nd am aflat c\ eram oaspe]ii unui fost generaldruz din armata israelian\, tat\l celui dint`ipilot druz din avia]ia militar\ a Israelului. Pri-mit peste tot `n satele, ora[ele, comunit\]ile [icasele familiilor lor – am vizitat p`n\ [i cea maipu]in accesibil\ localitate situat\ pe grani]adintre Israel [i Siria –, am fost martorul uneiospitalit\]i [i a unei `ncrederi ie[it\ din comun.

Descoperisem `nc\ o dat\ cum anumeIsraelul, aidoma altor lumi mediteraneene –despre care am avut ocazia s\ `nv\] vizit`ndmai multe din insulele ei – [tie [i practic\ artacoabit\rii pa[nice. ~n fapt, prin ceea ce amv\zut la druzii din vecin\tatea Haifei – uniidintre ei au fost ori s`nt masteranzi [i docto-ranzi ai Universit\]ii de Vest din Timi[oara –am `n]eles mai bine cum anume s`nt profesatevalorile democra]iei universale, `n ce const\investi]ia `n rela]ia majoritate-minorit\]i [i c`tde departe poate merge Israelul `n promovareapoliticii recunoa[terii societ\]ii multiculturale.

O vizit\ `n Israel

Victor [i Simona Neumann - Haifa, 2008

Cronici din tranzi]ieTIMPUL16

martie 2009

CODRU} CONSTANTINESCU

Revenirea la o veche pasiune intelectual\(istoria rom=nilor) dup\ mai mul]i ani repre-zint\ un bun prilej pentru a observa evolu]iileei interioare. Lectura consecutiv\ a dou\ vo-lume axate asupra istoriei rom=nilor (c\ciRom=nia ca stat modern totu[i s-a n\scut `ntr-o form\ embrionar\ `n 1859) s-a dovedit unpl\cut exerci]iu spiritual c\ci multe dinmetehnele (cuv`nt de origine necunoscut\ saugeto-dac\?) noastre actuale `[i au originea `ntrecutul nostru (parc\) mereu neterminat.Uit\m prea u[or c\ ducem istoria `n spate nudoar prin r\zboaiele bunicilor no[tri [i di-versele evenimente de mai mic\ importan]\tr\ite de noi, dar chiar [i prin folosirea cuvin-telor care alc\tuiesc limba rom=n\. NeaguDjuvara `n ~ntre Orient [i Occident. }\rilerom=ne la `nceputul epocii moderne1 [i DanBerindei `n volumul Portrete istorice ale ro-m=nilor2 subintitulat domni, regi, eroi, c\rtu-rari, oameni politici, litera]i vorbesc cu pasi-une despre ceea ce a fost poporul rom=n `ntrecut [i ar trebui s\ salvgardeze `n prezent.

~n volumul Portrete istorice ale rom=niloristoricul [i academicianul Dan Berindei `n-cearc\ s\ retraseze portretele unor mari per-sonalit\]i ale istoriei politice sau culturale alepoporului rom=n. El face o foarte succinta e-numerare a portretelor domnitorilor, regilor/reginelor, oamenilor politici reprezentativi `nepoca modern\ [i contemporan\. Alegerea loreste previzibil\. Dan Berindei evit\ cu diplo-ma]ie s\ realizeze medalioanele unor perso-nalit\]i nefaste sau controversate din istoriaRom=niei pentru a nu da cumva ap\ la moar\demitizan]ilor cu care poart\ un mic r\zboipersonal `nc\ din textul postat pe coperta 4,unde afirm\ c\ rom=nii `ndur\ ast\zi un seriosasalt propagandistic menit a-i destabiliza [i ale revizui istoria, relativiz`nd p`n\ la anularemeritele a sute de ani de efort pentru cl\direafiin]ei na]ionale (!). Nu reg\sim nici figurilelui Codreanu, Sima, Antonescu nici pe celeale lui Dej, Ceau[escu dar nici ale unor marioameni de litere, esen]iali culturii rom=necontemporane din secolul trecut, nu-i reg\simpe Eliade, Cioran, pe Noica sau Ionesco. Estemai comod astfel, s`ntem siguri chiar dac\ penoi ne-ar fi interesat mai mult s\ citim despreNicolski, Ana, Luca [i (cu) Dej care, [timbine, au b\gat spaima `n burgheji. ~n carteadomnului Berindei descoperim prea pu]ineobserva]ii critice `n leg\tur\ cu portreteleschematice realizate. De acord, s-a demitizatsuficient, dar nu credem c\ trebuie s\ lupt\m`mpotriva demitizan]ilor abandon`nd spiritulcritic. S\ ne `ntoarcem iar la istoriografia na-]ionalist\ (indiferent dac\ aceasta era de factu-r\ ceau[ist\ sau interbelico-legionaroid\) doarpentru a-i contracara pe cei care au privit `nultimii ani `n mod critic istoria noastr\ na]io-nal\ ?! Credem c\ punerea sub semnul `ntre-b\rii a multor personalit\]i [i evenimente isto-rice `n ultimul timp a reprezentat un exerci]iuigienic absolut necesar pentru a sp\la istorio-grafia na]ional\ de m`lul anilor comuni[ti.Ceea ce salveaz\ imaginea de ansamblu s`ntamintirile autorului legate de istoricii mari pecare i-a cunoscut ̀ n tinere]ea formativ\ (GheorgheBr\tianu, Constantin Giurescu sau ConstantinMoisil). Este foarte dificil s\ trasezi portreteleunor oameni politici de talia lui Maniu sauIonel Br\tianu `n dou\-trei pagini.

Neagu Djuvara analizeaz\ `n volumul s\u,la origine o lucrare de doctorat, pilonii socie-t\]ii celor dou\ Principate `ntre secolul al

XVIII-lea [i prima jum\tate a secolului alXIX-lea (domnul, boierii, biserica, ora[ul, ]\-ranii, ]iganii). Volumul lui Neagu Djuvarareu[e[te s\ scape de capcanele ideologice aleacestei dispute pentru c\ istoricul are o alt\preocupare dec`t aceea de a pream\ri o peri-oad\ care, de altfel, a fost destul de s\rac\ `neroi r\zboinici sau erudi]i rom=ni: descriereanuan]at\ a realit\]ilor epocii. Autorul `ncearc\s\ `n]eleag\, s\ explice [i nu s\ livreze lec]iisau `nv\]\minte pentru noile genera]ii cares-au `ndep\rtat, chipurile, de istoria na]ional\.Berindei pare doar a bifa marile personalit\]iistorice ale poporului pe nedrept supuse cri-ticii [i demitiz\rilor. Limbajul celor doi isto-rici este fundamental diferit, f\c`nd parc\ [i eldiferen]a `ntre cineva care a tr\it cea mai mareparte a vie]ii lui `n Occident [i `ntr-o alt\ lim-b\ dec`t rom=na (chiar dac\ Neagu Djuvara apetrecut mult timp `n Niger) [i cineva care atr\it, s-a format [i dezvoltat profesional `nRom=nia comunist\, suport`nd influen]ele(vr`nd-nevr`nd) acestui sistem aparent prie-tenos cu istoriografia, `n realitate doar cu isto-riografia conceput\ de el, pentru a-i serviinteresele politice.

Berindei `ndep\rteaz\ cu mult tact tot ceeace ar putea umbri portretele luminoase alesedin istoria rom=nilor. Multe formul\ri s`nt celpu]in nefericite, specifice limbajului de lemnal istoriografiei comuniste: Vladimirescu ar fiun Bonaparte al rom=nilor (!); b\t\lia de laC\lug\reni din 1594 a intrat „`n cartea de aura biruin]elor nemuritoare, precum [i printre fap-tele de arme cu valoare universal\“ (de ce?)3;Ana s-a c\s\torit cu Nicolae Ip\tescu, „om cuvederi `naintate“4; B\lcescu, „patriot rom=n, afost [i un c\rturar cu o larg\ viziune asupradestinelor umanit\]ii, milit`nd pentru `n]elege-rea `ntre popoare [i pace“5. Berindei alc\tuie[-te hagiografii lipsite de talent literar, pline dedogmatism patriotic, `n timp ce NeaguDjuvara se ocup\ de acea parte a istoriei ro-m=nilor aflat\ mult timp `ntr-un con de um-br\, serios ocultat\ de stereotipuri pseudo-is-torice menite a arunca vina, ca de obicei, pen-tru ne`mplinirile noastre pe al]ii, pe cei dinafar\, pe greci, turci, austrieci, unguri, ru[i etc.Nu neg\m c\ rolul lor nu ar fi fost mai degra-b\ toxic, `ns\ rom=nii nu au tr\it `ntr-o insul\,chiar dac\ ne proclam\m o insul\ de latinitate`ntr-o mare slav\. O dovede[te din plin portre-tul administra]iei realizat de Djuvara plec`ndde la m\rturiile unor c\l\tori str\ini `n spa]iuldanubian `n intervalul secolelor XVIII-XIX.Unul dintre ace[tia, care trecea prin Principatela `nceputul secolului al XIX-lea, g\se[te ositua]ie dezolant\, dup\ un secol de domina]iefanariot\: „Cuvintele ordine, dreptate, cinste,onoare s`nt adesea uitate `n }ara Rom=neasc\.Aici toate slujbele se cump\r\, adic\ se pl\-te[te dreptul de a s\v`r[i orice crim\ f\r\ a fipedepsit. Fiecare slujb\, `n scurt timp, `l `m-bog\]e[te pe cel care o cump\r\, dar, dup\ unan, trebuie s-o p\r\seasc\ sau s-o lase altcuiva– c\ci `nc\ un abuz al acestei cumplite c`rmu-iri este c\ un slujba[ s\ nu stea niciodat\ maimult de un an `ntr-o slujb\, oricare ar fi ea.}ara este `mp\r]it\ `n jude]e, fiecare jude] fi-ind c`rmuit de un ispravnic. Aceste dreg\toriiau pre]uri, mai mari sau mai mici, dup\ veni-turile pe care le pot aduce boierilor care lecump\r\ de la membrii Divanului. Ispravniciiace[tia s`nt adev\ra]i despo]i `n jurisdic]iilelor [i nu se tem c\ li se va cere socoteal\, c\ciaceasta nu se `nt`mpl\ niciodat\, sau c\ vor fipedepsi]i, c\ci nici aceasta nu se `nt`mpl\,deoarece superiorii pot fi cump\ra]i“.

Dou\ reflec]ii plec`nd de la volumul luiDan Berindei: Cunosc`nd foamea dup\ func]iia rom=nilor din prezent, te miri c\ `n 1859 de-puta]ii din adunarea ad-hoc a Munteniei aurenun]at la func]ia de domnitor atribuindu-i-olui Cuza. Tipic rom=nesc [i amuzant ni s-a p\-rut cum generalul Magheru se jura `n timpulrevolu]iei din 1848 c\ va lupta p`n\ la ultimapic\tur\ de s`nge, pentru ca peste pu]in timps\ `[i dizolve tab\ra [i s\-[i trimit\ trupele a-

cas\, pentru a nu periclita soarta }\rii amenin-]ate de cele dou\ imperii (Otoman [i }arist).Dec`t s\ le ocupe `nt`mpin`nd rezisten]\, maibine au f\cut-o `n mod pa[nic! E clar, nu avemvoca]ia de a da lupte pe care [tim dinainte c\le vom pierde. ~n analiza lui Neagu Djuvara,Moldova pare a ie[i mult mai bine dec`tMuntenia, mai pu]in turcit\ [i balcanizat\, cuboieri mai muncitori, mai responsabili, cu o]\r\nime liber\ mai numeroas\, cu mult maimul]i evrei `ntreprinz\tori ceea ce a dus laantisemitismul accentuat din regiune etc. P`n\[i boierii moldoveni par mai de isprav\ dec`tcei munteni. Parrant scria `n 1798 `n raportuls\u c\tre Talleyrand: „~n Moldova, boierii s`ntmai boga]i dec`t `n Muntenia. ~n aceast\ dinurm\ provincie, to]i boierii, obi[nui]i s\-[ig\seasc\ rostul vie]ii `n diferite slujbe date deCurte, nu se `ngrijesc de mo[iile lor, de satelede pe acestea, prefer`nd via]a de curteni cestau de poman\. La Ia[i, mai to]i boierii s`ntboga]i [i, `n loc s\ umble dup\ favoruriledomnitorului, mai cur`nd le dispre]uiesc. Oparte din an [i-o petrec la mo[ie, `ngrijind p\-m`ntul care, cu pu]in\ b\taie de cap, le aducevenituri mari. De aceea au [i de unde cheltui;duc o via]\ `mbel[ugat\; casele lor s`nt mari [ibine mobilate, [i tot ce-i `nconjoar\ este debun gust, ceea ce nu se prea vede la Bucure[ti,unde putem spune chiar c\ domne[te un soi des\r\cie...“6. La Bucure[ti se pare c\ imita]iasistemului francez dateaz\ anterior secoluluial XIX-lea, cum am fi fost tenta]i s\ credem.

Am citit cu aten]ie volumul lui NeaguDjuvara [i din cauza cheii prezentului care seexplic\ uneori prin r\d\cinile (putrede ale)trecutului. Crede]i c\ obsesia celor boga]i dea-[i schimba `n zilele noastre mereu ma[inilecu unele ̀ n concordan]\ cu moda (c`t mai trendyacum/ chic acum un secol) este un obicei nou,postmodern, capitalist-postdecembrist? V\`n[ela]i. „Viena vinde `n }ara Rom=neasc\ omul]ime de cale[ti din cele mai elegante. (...)`n Europa s`nt pu]ine ora[e unde s\ se g\-seasc\ un at`t de mare num\r de echipaje ca laBucure[ti. Fiecare negustor `[i are tr\sura sa,iar boierii [i le schimb\ `n fiecare an“, scria unalt c\l\tor. Nu degeaba atunci c`nd cer de po-man\ `n intersec]iile Rom=niei anului 2009cer[etorii folosesc apelativul „Boierule/ boie-ra[ule“(dac\ persoana de la volan este t`n\r\)c`nd abordeaz\ un jeep `nalt sau o alt\ ma[in\luxoas\ [i nu folosesc acela[i termen la unLogan sau Matiz. Bucure[tiul nu s-a schimbatat`t de mult, s-o recunoa[tem: „Dughenelecele mai d\r\p\nate se proptesc de casele celemai frumoase: ie[i dintr-o cas\ ce aminte[tede palatele din Paris [i Viena, ca s\ dai pestecocioabe din lemn, s\ mergi pe str\zi poditeca vai de capul lor cu b`rne, iar noroiul saupraful `]i ajung p`n\ deasupra gleznei“, scrieSaint-Marc Girardin7. Str\zi proaste am avut,str\zi proaste avem, iar b`rnele de lemn careacopereau str\zile au l\sat locul unui amestecde asfalt cu trei-patru v`rste geologice...Delicioase trebuie s\ fi fost licita]iile pentrurepararea str\zilor!

Cartea lui Neagu Djuvara, al c\rui stil na-rativ este extraordinar de captivant, ne-a re-confirmat faptul c\ procesul de occidentali-zare a reprezentat o adev\rat\ revolu]ie cultu-ral\, un cataclism care a schimbat `n profunzi-me m\car elita conduc\toare a celor dou\Principate, mica popula]ie urban\. Schimb\-rile s-au repercutat [i asupra marii majorit\]i arom=nilor care erau ]\ranii (prin simplul faptc\, `n urma P\cii de la Adrianopole din 1829,comer]ul celor dou\ Principate s-a liberalizat,p`n\ atunci exist`nd o singur\ direc]ie oficial\,Imperiul Otoman). ~ns\ acest proces a presu-pus [i elemente anecdotice care ilustreaz\ su-plimentar pasiunea sincretic\ a rom=nilor:„Casele s-au umplut de servitori str\ini, debuc\tari francezi [i, prin saloane [i iatacuri, nus-a vorbit dec`t fran]uze[te. Afl`nd c\, `n ]\rilecivilizate, unei femei `i [edea bine s\ aib\ unamant, doamnele din Moldova [i-au luat c`te

doi, ca s\ fie c`t mai la mod\“8. „Adopt`ndobiceiurile occidentale, fie [i numai superfi-cial, nobilimea moldovlah\ nu dob`nde[te `nacela[i timp darul de a cru]a banii [i de a seg`ndi la ziua de m`ine, caracteristic burghezieifranceze [i germane. ~nc\ de la sf`r[itul seco-lului al XVIII-lea observatorii str\ini notau [idepl`ngeau scurgere aceasta a banilor pentrucump\r\turi de mare lux din str\in\tate“. Ni-mic nou sub soarele Valahiei c\ci „consumulostentativ (e) plaga dintotdeauna a ]\rilors\race“9. Dintr-o alt\ perspectiv\, `n ciudanuan]elor care trebuie ad\ugate perioadei fa-nariote, sistemul era menit a distruge oricef\r`m\ de dezvoltare economic\ sau politic\ acelor dou\ Principate, sistem pus la punct dec\tre Poart\ pentru simplul motiv c\-i serveade minune interesele politice dar mai ales e-conomice10. C\ci Poarta nu f\cea nimic pentrucele dou\ ]\ri (acestea fiind autonome si nusimple pa[al`curi), dar storcea an de an sumeimense de bani [i impresionante cantit\]i decereale, lemn, vite etc. cu care `[i acopereapar]ial deficitul comercial din ce `n ce maimare. Poarta cheltuia mult mai mult dec`t `ipermiteau resursele bugetare, aspect bineanalizat de c\tre Barbara Jelavich `n lucrareaIstoria Balcanilor11. „~n secolul al XVIII-lea,observatorii str\ini sus]in c\ o treime dinaprovizionarea ora[ului Constantinopol vinedin Principate. De aceea, `n aceste ]\ri, turciide]in monopolul la cump\rarea gr`nelor [i avitelor, cu pre]urile impuse de ei“ (!)12. Aceas-ta situa]ie ne aminte[te de rela]iile speciale pecare le-a impus Uniunea Sovietic\ RepubliciiPopulare Rom=ne dup\ 1945.

Un istoric care se respect\ [i care respect\`ns\[i istoria trebuie s\ aib\ nu numai spiritcritic, acesta f\c`nd parte din fi[a postului, dars\-l [i foloseasc\ f\r\ discriminare, pentru c\istoricul este doar un cercet\tor `n slujba ade-v\rului pe care ar trebui s\-l livreze, nu `nain-te de a-l `n]elege. ~n m\sura posibilului, c\ciun istoric nu este un magician.

1 Editura Humanitas, trad. din francez\ Maria Carpov,Bucure[ti, 2008

2 Editura Compania, Bucure[ti, 20093 Dan Berindei, op. cit., pag. 20. Dup\ aceast\ victo-

rie fabuloasa a lui Mihai el este cel ce se retrage strategicc\tre T`rgovi[te. Credeam c\ dup\ o asemenea victorieturcii ar fi trebuit s\ se retrag\, travers`nd val-v`rtejDun\rea, oprinsu-se doar la Stambul...

4 Dan Berindei, Ibidem, pag. 1125 Ibidem, pag. 806 Neagu Djuvara, op. cit., pag. 1257 Neagu Djuvara, pag. 1818 Neagu Djuvara pag.1109 Neagu Djuvara pag. 14510 ~nalta Poart\ a aplicat cu mult succes celor dou\

Principate principiul comunitar al subsidiarit\]ii, la maremod\ acum.

11 Editura Institutului European, Ia[i, 2001.12 Pag. 27

Lecturi istorice

17Recitiri TIMPUL

martie 2009CMYK

CMYK

DORISMIRONESCU

Pseudonimele lui Blecher

Preferin]a scriitorului pentru pseudonimes-a manifestat `nc\ din copil\rie. P`n\ [i M.Blecher, numele cu care `[i semneaz\ toat\opera `n timpul vie]ii, este un pseudonim,masc`nd prenumele Max, niciodat\ agreatprea mult. Nu putem fi totu[i siguri c\ de vin\ar fi o „bizar\ manie“, cum singur o denume[-te `ntr-o scrisoare c\tre Sa[a Pan\ din 1934.Mai probabil, este vorba de un alint al copilu-lui r\sf\]at, „artist“ [i pu]in genialoid, carepretinde de la to]i ai casei s\ fie numit `ntr-unfel unic, pe care el l-a hot\r`t. Surorile [i p\-rin]ii `i spuneau doar „Maniu“, nume suficientde original, mai ales c\ nu se cunosc simpatii]\r\niste `n familia Blecher. ~n Fran]a [iElve]ia, t`n\rul `[i folose[te propriul nume,u[or fran]uzit. Al\turi de un Max Jacob sauMax Ernst, nici „Max Blécher“ nu ar fi sunatprea r\u. Poemul L’inextricable position,ap\rut `n 1932 `n „Le Surréalisme au servicede la Révolution“, este semnat cu acest numefrancizat `n mod cochet, prenumele fiindredus la ini]ial\. Prozele [i aforismele trimisela Bucure[ti lui Tudor Arghezi, la „Bilete depapagal“, vor fi semnate tot „M. Blécher“,`ns\ maestrul Arghezi va reteza accentul as-cu]it, botez`ndu-l pe t`n\r cu un nume care var\m`ne `n istoria literaturii. {i totu[i, `n 1933,la Techirghiol, acolo unde o va cunoa[te peMaria Ghiolu, viitoarea sa iubit\, Blecher serecomand\ [i `i place s\ fie numit „Minu“, cuaccent sonor pe ultima silab\. E o formul\ dealint, o nou\ form\ de copil\rire, de ast\ dat\`ns\ una cu conota]ii sentimentale, el `ncura-j`nd `n t`n\ra femeie sentimente ginga[e, con-semnate de placheta de versuri din 1934, carepurta dedica]ia „Pour Marie“.

~n iarna 1933-1934, tot la Techirghiol,Blecher `i m\rturisea `ntr-un bilet LucieiDemetriade B\l\cescu motivul pentru careprefera s\-[i publice articolele [i, mai t`rziu,c\r]ile, cu pseudonim: „je crois qu’il seramieux tout de même de signer Mihail Bera orMinu Bera ou bien Emile Zola, ou n’importecomment, sauf M. Blecher qui fait trophébraïque peut-être“. ~ntr-adev\r, c`teva arti-cole de la `nceputul carierei, `n care autorul`ncerca s\-[i popularizeze numele `nc\ preapu]in cunoscut prin intermediul unor recenziideloc preten]ioase, cu caracter [tiin]ific [i alu-r\ filosofic\, s`nt semnate „M. Bera“ (`n 1934,`n „Adev\rul literar [i artistic“ [i `n „Via]a ro-m=neasc\“). C\r]ile [i toate articolele [i poe-mele ulterioare vor fi semnate cu numele a-breviat cu ini]ial\, cum se [tie. Pseudonimiapracticat\ de M. Blecher nu are deci caracte-rul nebulos kierkegaardian al proiect\rii uneipersonalit\]i baroce, b`ntuite de o teroaresumbr\, de care dore[te s\ scape prin proce-deul absurd al deghiz\rii sub mai multe m\[tionomastice. Autorul dore[te s\-[i schimbe nu-mele mai ales pentru a nu fi perceput cumvadrept marginal [i deci lipsit de importan]\ pescena literar\ a interbelicului rom=nesc. Pro-cedeul fusese utilizat [i de c\tre LeibuGoldenstein – simbolistul Camil Baltazar –,de {trul Leiba Croitoru, mai cunoscut sub nu-mele de Ion C\lug\ru, de Iosef Hechter, deve-nit Mihail Sebastian. Scriitorii ace[tia s`ntpractican]i ai „asimilismului“, c\ut`nd s\adopte o identitate care s\ aminteasc\ c`t maipu]in de originea lor iudaic\. Nu pentru c\ s-arru[ina de aceste origini. Biblicele din 1926 ale

lui Baltazar sau romanul De dou\ mii de anial lui Sebastian demonstreaz\ limpede c\ nudespre asta e vorba. Ei caut\ s\ fie primi]i `ncadrul comunit\]ii intelectuale [i artistice ro-m=ne[ti cu drepturi depline, ca competitoriegali, aprecia]i dup\ m\sura celorlal]i [i, poa-te, `nving\tori pe drept `n competi]ia literar\.Altfel, cunoscut fiind antisemitismul latent, edrept c\ nu violent, al societ\]ii interbelice,chiar `ntre cei mai lumina]i reprezentan]i ai ei(Memoriile lui E. Lovinescu stau m\rturie), eiriscau s\ r\m`n\ simpli exponen]i ai unei zonemarginale [i `ngr\dite a literaturii rom=ne,`ntr-un fel de ghetou repetat la nivelul inteli-ghen]iei, dup\ ce ei sau `nainta[ii lor reu[iser\s\ ias\ din ghetoul concret al mahalalelor sub-urbane [i s\ se integreze `n via]a economic\ [ipolitic\ a ora[elor. Nu este vorba de ru[ineafa]\ de originile iudaice, ci de un orgoliu alcreatorului care vrea s\ fie judecat dup\acelea[i criterii ca to]i ceilal]i. Semn`nd M.Blecher, autorul de care ne ocup\m nu renun]\la marca iudait\]ii, doar o estompeaz\, nu cumult, prin surdinizarea prenumelui. (Exist\ [icazul extrem, al scriitorului evreu care `[iasum\ un pseudonim `ns\ [i mai pronun]atiudaic: Simon Moise Grinberg `[i alege pseu-donimul „de lupt\“ Ury Benador, cu caresemneaz\ scrieri cu caracter ap\sat iudaic pre-cum Ghetto veac XX. ~n ebraic\, Ben-Hador`nseamn\ „fiul genera]iei“.)

Blecher [i pictura naiv\

Rela]ia lui M. Blecher cu pictori]a LuciaDemetriade B\l\cescu nu a fost analizat\ `nam\nunt. ~ntr-un text din 2001, Paul Cernatdeducea, pe baza scrisorilor din volumul M.Blecher, mai pu]in cunoscut, c\ `ntre cei doiva fi existat o poveste sentimental\. Indiciile`n acest sens s`nt pu]ine [i oricum neconclu-dente, dat fiind aerul de mister `n care t`n\rulBlecher `nv\luie [i cele mai banale lucruri,dintr-un imbold ludic al unei adolescen]e `n-t`rziate. De mare interes este `ns\ influen]a pecare pictori]a modernist\ a putut-o avea asu-pra desenatorului amator Blecher, a c\rui vast\produc]ie, con]inut\ `ntr-o map\ aflat\ multtimp `n posesia familiei, nu ne este ast\zi de-c`t foarte pu]in cunoscut\. Din aerul aleatoriual liniilor c\rbunelui, dar [i al compozi]iei pu-]inelor desene blecheriene care au supravie-]uit, `n]elegem nu neap\rat contaminarea t`n\-rului trecut pe la Paris cu mi[carea suprarea-list\, la care voise s\ adere, ci o puternic\poft\ de joc, amintind mai degrab\ de picturanaiv\. Or, `n arta plastic\ rom=neasc\, tocmaiLucia Demetriade B\l\cescu este pictori]anumit\ metaforic „un Douanier Rousseaurom=n“ de c\tre nimeni altul dec`t EugenIonescu, comentator de crucial\ importan]\ [ipentru receptarea critic\ a operei blecheriene.~ntr-adev\r, operele Luciei B\l\cescu se ca-racterizeaz\ tocmai prin libertatea [i jovialita-tea adeptului artei naive, care iube[te peisaje-le exotice pentru stranietatea lor [i personajelepitore[ti pentru aerul lor adesea decorativ.Exotismul este prezent [i la Blecher. Peisajele[i personajele at`t de cosmopolite din Inimicicatrizate sau din Vizuina luminat\ compuno lume `ndep\rtat\ fa]\ de cea rom=neasc\ [icare, tocmai din acest motiv, poate p\rea, celpu]in uneori, aleatorie [i improbabil\. Vezi, deexemplu, schi]ele blecheriene publicate `nrevista „Bilete de papagal“, Don Jazz sauHerrant, cu subiecte at`t de exotice `nc`t gra-vitatea lor de fond (ideea suferin]ei sau a sinu-ciderii) ajunge s\ se estompeze umoristic.

Lucia B\l\cescu a pictat foarte mult peisa-jul dobrogean, cu cadrele sale at`t de picturale[i cu diversitatea mutrelor omene[ti de rasediferite pe care le ofer\. Formele s`nt aproxi-mative, indivizii par ni[te p\pu[i `nseilate carese pot oric`nd desprinde pe la cus\turi. ~ns\asta nu conduce lucrurile spre tragicul expre-

sionist, care lipse[te din opera, ca [i din perso-nalitatea artistei: „realitatea `i apare sub formaunei lumi calme `n care conflictele pot aveacel mult cauze ridicole [i infinit dispropor]io-nate cu efectele lor“, cum afirm\ `ntr-o mono-grafie Iulian Mereu]\. „~n acest univers decinu e loc pentru lacrimi, totul are forma fires-cului, mirajul lumii exterioare fiind dat de oingenuitate ce con]ine umorul ca esen]\“. Preapu]in s-a vorbit despre umorul scrierilor luiM. Blecher, prezent `n poezii, romane ca [i `ncoresponden]\. {i `ntr-adev\r, tensiunea onto-logic\, pasajele de dubiu [i retoric\ invocare anim\nui din scrierile `n proz\ au f\cut ca ni-meni s\ nu acorde prea mult\ aten]ie paginilor`n care, deta[at momentan de povara uria[\ anedreptei `ntocmiri sociale [i ontologice alumii `n care tr\ie[te, eroul blecherian prive[te`n jurul s\u [i r`de. Descrierea cinematogra-fului mut din ~nt`mpl\ri `n irealitatea ime-diat\ este o astfel de pagin\ de un comic pecare, pentru a nu trebui s\-l numim, conformcli[eului, „monumental“, trebuie s\-i ad\ug\mdeterminativul de „naiv“. O comedie bonom\,deloc `ncruntat\, se relev\ aici, amuzat\ decomentariile [mechere[ti ale covrigarilor dinprimul r`nd al cinematografului, aparent ni[tebrute violente, dar `n fond ni[te copii pro[tioarecare, silabisind `n cor fiecare titlu de peecran. Privirea naiv\ din tablourile LucieiDemetriade B\l\cescu comunic\ cu umorulabsurd [i naiv al romancierului.

Un alt atribut obi[nuit al picturii naive,prezent [i la pictori]a interbelic\, `n afaraumorului, este narativitatea, fapt vizibil chiar[i `n operele lipsite de prezen]a uman\: „Na-turile statice s`nt doar fragmentele unui peisajintim ce-[i implic\ eroii chiar dac\ ei s`ntabsen]i [...]. Naturile statice ale LucieiDemetriade B\l\cescu s`nt `nt`lnirile fortuite,ocazionale, `nt`mpl\toare dintre obiecte, tem-porarul fixat `n spa]iu“, afirm\ acela[i IulianMereu]\. Nara]iunea este implicat\ `n „for-mula“ artei naive [i ea, dup\ cum se vede, nulipse[te nici m\car de acolo unde este absent\`n mod tradi]ional, `n pictura static\. Un subi-ect de tablou `nseamn\, `n acest caz, o poves-tire sau un cadru populat de figuri [i obiectecare evoc\ o povestire. Drept dovad\, iat\ ce„subiecte“ `i furnizeaz\ M. Blecher LucieiB\l\cescu `n 1933, la sanatoriul Techirghiol:„Omul meu (geamba[ de cai), cu melon (pecare-l poart\ [i `n camer\!), cravat\ roz, par-

desiu, inele `n degete, a[ezat pe un scaun.Prim-plan: o m\su]\ plin\ de tartine, «samo-var», dulce]uri. O femeie blond\, `n picioare,`n capot verde, deschis `n fa]\, preg\te[te otartin\; pe canapea, o femeie `ntins\, brun\,goal\, cu ciorapi foarte lungi, de m\tase, cu ofloare ro[ie `n p\r, cu papuci ro[ii. Omul aregura deschis\, explic\ ceva; s\ reias\ contras-tul dintre femeile plictisite [i tipul buimac,care nici n-a apucat s\-[i scoat\ pardesiul“.Tabloul urma s\ se numeasc\, din nou su-gestiv pentru ideea de nara]iune, „Desenpentru o povestire erotic\“.

Implica]iile unui astfel de mod de a g`ndicompozi]ia unui tablou vor ap\rea `n proza luiBlecher, una acuzat\ `nc\ de la apari]ie delipsa caracterului narativ. Nu s-a observat (de-c`t foarte rar, de pild\ de c\tre Tiberiu Iliescu)c\, de fapt, narativitatea exist\ `n romanulblecherian, dar limitat\ la „scene“, la episoadeelocvente tocmai prin scurtimea lor. Astfel descene s`nt aventura eroului `n camerele„artistelor“ de la cabaret, dar [i incendiul de lacinematograf, ini]ierea erotic\ mut\ din pr\v\-lia lui Eugen, dar [i `nmorm`ntarea copilului`n decorul de b`lci. Datorit\ tehnicii decupaju-lui `mprumutate, poate, din pictura naiv\, sce-nele s`nt retezate scurt, iar comentariile s`ntminime, adesea bufone, neinten]ion`nd s\l\mureasc\ nimic. De aceea, nu pu]ine dintreaceste episoade r\m`n enigmatice, av`nd acelaer absurd de care unii comentatori se vorfolosi pentru a vorbi despre existen]ialismul~nt`mpl\rilor. ~n realitate, tocmai umorul [isecven]ialitatea narativ\ prezente `n opera luiBlecher argumenteaz\ apropierea de [coalanaiv\, o [coal\ f\r\ doctrin\, presupun`nd doarun spirit ludic [i relativist pe care romancierulle poseda, cu siguran]\.

Nu `ncerc\m s\ aducem o referin]\ `n plus`n contextul deja multicolor al interpret\rilorblecheriene. Al\turi de autenticism, existen-]ialism, absurd, suprarealism, expresionism,naturalism, eticheta picturii naive nu are de ces\ ne mai tenteze prin exotismul ei. ~ns\, `nunele cazuri, este de preferat o explica]ie carese bazeaz\ pe contacte certe, pe fapte caresemnaleaz\ adeziuni con[tiente, uneia carevizeaz\ ni[te improbabile `nrudiri spirituale.A cunoa[te c`t mai bine biografia unui autor`nseamn\ a-i aprofunda, de fapt, opera.

Glose blecheriene

La cap\tul tuneluluiPo]i face tot ce vrei, cu condi]ia s\ nu faci

ce nu ai voie...Cel mai de[tept, adic\ cel mai pu]in prost.Nu mu[ca m`na st\p`nului care te hr\ne[-

te... M\car p`n\ nu g\se[ti un altul, mai ge-neros!

O clas\ social\: snobilimea.Taximetri[tii iubesc ploaia, motocicli[tii

iubesc ghipsul.

Corup]ia nu are culoare politic\. Partidele, fie ele de dreapta sau de st`nga,

s`nt partide de v`n\toare.Teme-te de cei frico[i!Infatuarea extern\ acoper\ incompeten]a

intern\.„B`ntuit de co[maruri frumoase“ (Vlad

Nicolau).Un autor invinuit de rela]ii prelungite cu

subiecte minore.Fapele `mpricinatului s`nt foarte grave [i

trebuie pedepsite dup\ legea gravita]iei (citatde dr. I. Sharaga).

Unul care vorbe[te paralel cu subiectul.„Al meu e mai bun fiindc\ al t\u e mai

r\u“ (joc de copii).La cap\tul tunelului nu e `ntotdeauna

lumina...Omul spune despre c`ine c\ e cel mai bun

prieten al omului. Dar c`inele ce zice?! (cu-leas\ pe strad\).

Fluorosceptic.Nudism: dezbr\cat de caracter.Sfin]ii nu s`nt neap\rat religio[i.{i-a luat soarta `n propriile sale m`ini. Te

mai miri c\ e p\tat\?!„Leb\da moare de fiecare dat\ c`nd

c`nt\...“ (dintr-un discurs politic).Ce s-ar fi ales din potop f\r\ Noe?– E o imita]ie! mi-a spus. P\cat c\ nu [tim

cum arat\ originalul.V`rsta de aur o au, de fapt, nepo]ii nostri...

Dorel Schor (30 iulie 1939, Ia[i)este scriitor umorist, gazetar [i cronicarplastic. Colaboreaz\ la publica]ii dinCanada, din Israel [i din Rom=nia.

A publicat volumele: {arpele [i cupa,Zmeul cel mic, Am\r`tul fericit, Doctor `numor, Consulta]ii gratuite, ~nger cu coar-ne. Este prezent `n mai multe antologii:Genera]ia confrunt\rilor, Solo Har, TelAviv, 1994, editura Papirus, Colec]ia Iz-voare; The Challenged Generation, SoloHar – Herescu, Bucure[ti, 1997, edituraHasefer, edi]ie bilingv\ rom=no-englez\;5000 ani de umor evreiesc, O antologiesubiectiv\ de Te[u Solomovici, Bucure[ti,2002, editura Te[u; Scriitori din }araSf`nt\, vol. III, Ion Cristofor, Cluj, 2004,editura Napoca Star; Medici – scriitori delimb\ rom=n\ din Israel, Al. Marton,Ierusalim, 2002.

Est-VestTIMPUL18

martie 2009

CHRIS TANASESCU

Exist\ o binecuv`ntare a poe]ilor care publi-c\ t`rziu. Care scriu sau au experien]e profundpoetice (sau cel pu]in a[a pretind) de foarte de-vreme [i f\r\ `ntrerupere, dar ajung s\ debutezela v`rste la care se poate crede (fals sau nu) c\s-a dus vremea falnicelor aplomburi lirice. Lanoi este des pomenitul caz al lui Arghezi, cucaveat-urile de rigoare, [i ele binecunoscute.Americanii [tiu asta `nc\ din vremea lor de`nceputuri, cu Whitman care a publicat primaedi]ie a Firelor de iarb\ la 37 de ani, cuDickinson care a scris toat\ via]a pentru sertar,[i mai `ncoace, cu Wallace Stevens, avocat deasigur\ri dar [i patriarh ve[nic prezent al mo-dernismului, al c\rui prim volum, Harmonium,i-a ap\rut la 43 de ani etc. {i ast\zi, DavidBaker de pild\, poet [i critic de prima rang,c`nd comenteaz\ versurile cuiva sub 50 de ani`l analizeaz\ ca pe un t`n\r poet.

Aceast\ senin\tate clasic\ privind v`rsteleartistului le-a dat posibilitatea redactorilor an-tologiei New European Poets s\ descopere [i s\guste ni[te poe]i de for]\, care au ap\rut pe pro-priile pie]e literare, ca s\ folosesc o sintagm\ lamod\, dar goal\ `n cazul Rom=niei, relativ t`r-ziu. Este cazul, de pild\, al poetului italian dedialect romagnol, Raffaello Baldini, n\scut `n1928 – evident `n Emilia Romagna – [i stabi-lindu-se `n Milano din 1955 unde a r\mas p`n\la moartea sa, `n 2005. El a fost prezent aici cajurnalist la gazeta Panorama `nc\ de la 27 deani, dar a debutat cu poezie abia `n 1976, la 48,cu volumul É solitèri, iar receptarea critic\ avenit prin anii ’80, pentru c\ atunci a `nceput s\se vorbeasc\ de apocalipsa romagnol\ a luiBaldini [i despre labirintul poeziei sale dialec-tale, iar recunoa[terea f\r\ t\gad\ a venit abiaprin anii ’90 – 2000, c`nd s\ moar\ [i el. ~ntreac\t fie spus, [i italienii ca [i americanii auasemenea cazuri cu greutate `n istoria lor lite-rar\, cu Salvatore Quasimodo care abia laaproape 40 de ani, dup\ o lung\ activitate laOficiul de Cadastru [i peregrin\ri prin toat\]ara cu lucr\ri de inginerie civil\, dar [i de me-dita]ii ne`ntrerupte din copil\rie la latin\ [igreac\ [i studiu asiduu al clasicilor, dublate deo activitate intens\ ca poet ermetic, a devenitnotoriu la scar\ na]ional\ cu antologia Liricigreci ce a st`rnit un `ntreg scandal critic [i aca-demic dar (sau inclusiv din acest motiv) a [iatins cote de bestseller, o carte pe care eu unulam terfelogit-o p`n\ am ajuns c-o visez `ntretimp literalmente (partea de traducere `n italia-n\ pe vise line [i muzicale, c\ci originalul gre-cesc abia buchisindu-l cum probabil poetul tra-duc\tor la v`rsta de 5 ani, c`nd vine, dùduie`nc\ prin ni[te co[maruri pietroase. Dar a[a-mitrebuie dac\ nu i-am fost discipol destoinic luiValeriu Gherghel!).

Raffaello Baldini: „Cu]itul“. „Ce-i chestiaasta pe care mi-ai adus-o? nu taie deloc./ Acu-ma nu sta [i te uita a[a la mine, du-te [i adu-mialtul./ L-ai g\sit? d\-l `ncoa’, hai odat\ c\-mb\-tr`nim aicea./ Mai d\-te dracu’, \sta-i mai bontca primul,/ mai e [i ruginit. Las-o balt\, c\ m\duc eu./ A[a, ]ine-l, ce, nu po]i? ai m`ini de ra-hat?/ ia-l de urechi [i ]ine-l s\ nu mi[te,/ c\altfel o s\ ]`[neasc\ s`nge peste tot [i facem undezastru-aicea“. Tonul acesta direct [i aparentanep\sare pentru „introducere [i `ncheiere“ saudetalii l\muritoare devin o art\ `n m`na luiBaldini. Cititorul e prins de desf\[urarea versu-rilor ca de un thriller `n care sper\ s\ deduc\`nainte de final cine, ce, cum, unde, [i a[a cumse `nt`mpl\ uneori `n pu]inele filme horror bu-ne care exist\, este at`t de fascinat de mecanis-mele care produc algoritmic groz\vii `nc`t setreze[te c\ nici nu-i mai pas\ de explica]ii [i c\e de acord odat\ cu regizorul-autor c\ misterultrebuie l\sat `n pace, co-oficiindu-l prin parti-cipare [i minunare total\. Exist\ `n asta o ritmi-

c\ a vorbirii colocviale, dialectale, care antici-peaz\ [i conduce nedumeririle gradate ale citi-torului, `ncorpor`ndu-le `n `ns\[i materia poe-mului. „La alegere“. „Hai, alege, mie mi-e ab-solut indiferent,/ [i chiar [i lor ar trebui la fel,eu n-o zic doar a[a,/ hai alege, pentru mine ori-care dintre ele-mi convine./ ~]i place asta?Atunci ia-o,/ sau asta, nu e[ti sigur? `]i placam`ndou\?/ ia-le pe-am`ndou\, s`nt destule./Numai una?, cum vrei, dar g`nde[te-te, nu-inicio grab\, asta?/ Eu?, p\i ce s\-]i spun eu, tue[ti cel c\ruia trebuie s\-]i plac\,/ p\rerea meae c\ poate s\ fie bun\, a[a pare, [i tu crezi lafel?/ P\i atunci ia-o./ {i voi de-acolo, ce-a]i`n]epenit a[a,/ la-nceput v\ tot hlizea]i [i-acumface]i pe voi./ Alege]i-v\ fiecare pe care-ovre]i, eu nici m\car nu m-am g`ndit,/ pentrumine toate-s la fel, chiar tre’ s\ v\ desenez? [...]Deci, a ales toat\ lumea?/ iar asta mi-a r\masmie, bun, ia s\ vedem ce-avem aicea/ [...] {ti]ice vreau s\ v\ spun, la to]i?,/ c\ [i dac\ eramprimul care s\ ia tot pe-asta a[ fi ales-o./ Dar,repet, de fapt toate-s faine./ ~n tot cazul, s`ntemchit, c`te una la fiecare,/ f\r\ panaram\, da’ v\dc\ tu te ui]i la mine, ce, nu-]i convine?/ o vreip-asta?“ E `n primul text citat aici o directe]e [iun ritualism dezabuzat, sumbru, cu economiemaxim\ de mijloace, pe care la noi le-a reu[itnumai Constantin Acosmei. ~n al doilea `ns\avem o locvacitate ce, f\r\ s\ renun]e, ba chiarbaz`ndu-se `n continuare pe indeterminat [i peparcimonie nemiloas\ `n privin]a vocabularu-lui, a contextului [i a m\rcilor semnificante, sel\f\ie[te `ntr-un mod cred de neimaginat lapoetul rom=n, la care parte din tensiune provi-ne tocmai din senza]ia c\ de fapt de-abia dac\-[i scoate cu cle[tele [i alea dou\ trei cuvinte pecare ni le arat\ mai mult dec`t ni le adreseaz\,ca o expiere `nainte de ultima expira]ie. E opoft\ de vorb\ [i de mimare a comunic\rii cel-a f\cut pe Baldini chiar s\ produc\ la un mo-ment dat ni[te serii de monologuri teatrale,care s-au [i pus `n scen\, dup\ cum am aflat c\s-au f\cut [i c`teva spectacole [i cu versurilelui, ce, `ntr-adev\r, cum ziceam, se preteaz\ `n-tr-un mod aparent paradoxal la a[a ceva. Dac\e s\-l compar\m cu Quasimodo, c\ tot l-am po-menit aici, Baldini vine cumva pe linia mareluisicilian, unde avem tot un ton direct [i nec\u-tat, numai c\ romagnolul coboar\ `ntr-un co-locvial [i `ntr-un bathos care e imposibil laQuasimodo. Exist\ `ns\ cumva o dezvoltarelogic\ de la acesta la Baldini, `n sensul c\ lipsaoric\ror determin\ri contextuale de-aici seprefigureaz\ `n modul `n care Quasimodo acu-muleaz\ uneori, `n mi[c\ri bru[te [i retezate,tocmai specific\ri de context `ntre care aparentnu exist\ nici o consisten]\ sau con-secven]\.La premiatul cu Nobel din 1959 avem o proce-siune de imagini [i, uneori, personaje mutecare graviteaz\ `n prima faz\ `n jurul unei temedar produc apoi salturi [i acumul\ri ce declan-[eaz\ iruperi de pathos cutremur\toare [i lacu-nare `n acela[i timp, safice. La Baldini, `nschimb, acumularea de nedetermin\ri [i am`-n\ri `ntre]in imposibilitatea unui patetism [i facposibile efectele tragicomice [i de sumbr\clovnerie, ca la Acosmei.

Dar s\ revenim la panoram\, nu la cea `ncare publica Baldini c`nd era gazetar, ci la ceaa poeziei europene. Ce e hazliu cu redactoriiamericani este c\ v\d asemenea cazuri recog-noscibile pentru ei, de poe]i puternici debut`ndsau afirm`ndu-se abia la maturitate [i acolounde ele nu exist\. E `ns\ [i `n asta un noroc alcititorului, pentru c\ a[a s`nt inclu[i poe]i carenu respect\ regula de antologare de a nu fipublicat `nainte de 1970, dar care merit\ dinplin s\ fie cunoscu]i de un public mai larg. Este[i cazul poetei luxemburgheze Anise Koltz,n\scut\ pe 12 iunie 1928, deci `n acela[i an cuBaldini, ea `ns\ fiind `nc\ `n via]\ [i activ\.Numai c\ ea n-a debutat la 42 (c`t avea `n1970) sau la 48, ca poetul romagnol, de vreme

ce primul premiu literar chiar, cel din parteaGuvernului luxemburghez, l-a luat din 1962,`ntre 1963 [i 74 fusese deja organizator fonda-tor al Journées de Mondorf, `nt`lniri interna]io-nale bi-anuale `ntre poe]i `n special germano-foni [i francofoni, reluate de poet\ `ntre 1994 –’99, iar prima carte de versuri a publicat-o `n1959 (!), `n limba german\, dup\ ce mai publi-case o carte de basme `n aceea[i limb\. Dac\Baldini scria numai `n dialect, poeta se pre-zint\ `n autobiografiile pe care le-am g\sit euca scriind `n trei limbi, dar urm\rindu-i biblio-grafia am v\zut c\ a scris preponderent `n ger-man\ [i uneori `n Lëtzebuergesch (limba lu-xemburghez\) de la debut p`n\ `n anul 1975,c`nd a publicat dou\ volume, unul `n luxem-burghez\ [i unul `n francez\, dup\ care a publi-cat numai `n francez\, cu excep]ia unui singurvolum bilingv franco-german, p`n\ inclusiv `n2007 – L’Ailleurs des mots. E posibil ca aceas-t\ schimbare a limbii `n care scrie, produs\ `n1975, s\ fi oferit justificare redactorilor, pentruc\ textele incluse s`nt traduse din francez\. {i-ntr-adev\r, c`nd dau la prezent\rile celorantologa]i de la sf`r[itul voluminoasei c\r]i g\-sesc aceast\ specificare, „a scris `n limba fran-cez\ doar din anii ’70“. OK, zic [i eu, adopt`ndatitudinea perfect egal\ a vocii lui Baldini din„La alegere“. Pe Anise Koltz o urm\re[te defapt aceast\ percep]ie dual\ datorit\ celor dou\limbi principale (luxemburgheza cam intr`nd`n receptarea sa tot la partea german\) `n care ascris. Exist\ chiar istorii ale literaturii luxem-burgheze `n care este `n principal analizat\doar pentru una dintre limbi, de obicei france-za. ~ntr-o carte din 1993, `ns\ – Reason, Life,Culture – `n care Anna-Teresa Tymieniecka aadunat lucr\rile unei conferin]e de comunic\ri[tiin]ifice prezidate de ea pe temele din titlu,am g\sit un studiu de Rosemarie Kieffer dedi-cat poeziei Anisei Koltz. Fiind scris de cinevacare locuie[te `n zon\ [i lucreaz\ la InstitutulGrand Ducal luxemburghez, studiul parcurgedeopotriv\ cele dou\ etape de crea]ie cu res-ponsabilitate academic\, d`nd [i un foarte buncontext cultural local [i chiar biografic [i detradi]ii de familie operei, mai ales `n note. Darspecializarea filosofic\ a conferin]ei [i foarteprobabil [i a autoarei merge pe ecourile r\zbo-iului [i pe influen]ele filosofiei existen]ialistepostbelice, sartriene [i mai ales heideggeriene,asupra poeziei `n discu]ie. Punerea `n contextulpoeziei europene, iar\[i, at`ta c`t\ e posibil\`ntr-un material de 20 de pagini de carte, mer-ge exclusiv pe poezia de limb\ german\, `nspecial cea expresionist\, ceea ce ne arat\ c\ neafl\m de fapt `n cealalt\ „tab\r\“ de forma]iiculturale. E vorba deci de o „experien]\ a vidu-lui, a cruzimii vie]ii [i a lipsei de sens a aces-teia; [o viziune poetic\ `n care] nu exist\ co-municare [i nici comuniune `n cadrul societ\]iiumane“. Da [i nu, singurele excep]ii de la re-gul\ pe care Kieffer le concede fiind rarele ele-mente romantice (dar [i pe acestea le cite[te `nparte traklian) [i elementele de basm, din tine-re]e. Poten]ialit\]ile poetei s`nt mult mai am-ple, `ns\, c\ci iat\ ce citesc `n volumulL’avaleur de feu, ce-i drept ap\rut dup\ studiulde care ziceam, `n 2003, dar cuprinz`nd poemece evoc\ experien]e [i amintiri mult mai vechi,din timpul vie]ii so]ului ei Pierre, mort `n 1971.„{alele-]i plesnesc/ ca o barc\// eu devin/ ma-rea cu valuri// s\ te port/ s\ te `nghit“. Sau „Iu-bindu-m\,/ tu m-ai `nv\]at/ mi[c\rile soarelui“.S`nt poeme laconice dintr-o secven]a ampl\care reprezint\ volumul `nsu[i, [i din care s-aluat [i fragmentul din antologia american\ apoe]ilor europeni. Iat\, p`n\ la versurile dinantologie, versurile `n care apare titlul `nsu[i:„Tu e[ti cel cu care/ m\ iau la tr`nt\/ pe-un patdin iad,/ `nger al nop]ilor de groaz\/ Tu m-aitransformat `ntr-un/ `nghi]itor de fl\c\ri“. Ar fio cumplit\ simplificare [i chiar o mistificare,ba chiar o improviza]ie hazlie pe alocuri, s\

citim aici doar traume postbelice, lips\ de sensa vie]ii [i lips\ de comunicare [i comuniune.Acela[i lucru cred c\ se poate obiecta [i despreversuri mai vechi, chiar unele dintre cele citate`n studiul pomenit. De exemplu: „Taie-micrengile/ f\-m\ surcele cu fier\str\ul/ p\s\-rile-or s\ c`nte mai departe/ din r\d\cini“. Via]\crud\ da, dar lips\ de sens nu, sunet dur expre-sionist da, dar blocaj [i necomunicare nu. Maimult, aceast\ poezie rea de bun\, acoperindspa]ii imense prin salturi de insect\ geometricdesenat\ [i infinitezimal de laconic\, are [i e-fecte de un comic (inclusiv politic) devastator.{i, s\ mi se ierte, comicul e chiar poten]at c`nde `nso]it de ni[te comentarii prea filosofice, bachiar firoscofice. ~n studiul de care ziceam, au-toarea face ni[te considera]ii interesante despreumorul negru al rela]iei cu Dumnezeu, despre`ntreb\rile f\r\ semn de `ntrebare pe care i lepune poeta, despre absen]a [i cruzimea lui,despre omniprezen]a lui neputincioas\ etc. {iiat\ versurile: „Gustul m\rului/ mi-a r\mas pecerul gurii/ `l fac pe [arpe s\ d\n]uie/ arhanghe-lul m-a pus/ de paz\ la rai// De-acum por]ile-is`nt deschise:/ Glasnost [i Perestroika“.

~n antologia poe]ilor europeni Koltz esteprezent\ cu dou\ pagini selectate din deja men-]ionatul ~nghi]itor de fl\c\ri. Demontarea cre[-tinismului, `n special a p\r]ii sale de ritual, iaaici forme nemiloase [i aforistice, cu r\sturn\riingenioase [i groaznice `n acela[i timp: „~n a-batoarele bisericii/ s`ntem transforma]i/ `n vul-turi// Devor\m/ trupul lui Hristos/ `nfig`ndu-neg`turile/ `n s`ngele lui/ cu o violen]\ nest\p`ni-t\“. S`ntem acapara]i de o logic\ a neg\rii carede[i pulverizeaz\ nu at`t tradi]ii c`t cli[ee tradi-]ionale nu are ca rezultat disolu]ia sau aneanti-zarea, ci o viguroas\ afirmare de vitalism `ntr-oalt\ ordine, mai degrab\ areligios\ dec`t anti-religioas\, lucru care vine de fapt din filonulautentic suprarealist. La marii suprareali[ticeea ce se d\dea la o parte era religia „fraz\ in-ventat\“ tocmai pentru a recupera reala tr\irereligioas\, pe filiere ne-„ortodoxe“ – oculte,magice, alchimice – p`n\ la resuscitarea unorstraturi de experien]\ compatibile cu misticis-mul viu [i neosificat al, de pild\, p\rin]ilor pus-tiei, dac\ e s\ ne g`ndim la Calea [earpelui alui Gellu Naum, `n care accentul absolut puspe autonomia magic\ a sinelui se `mplete[teparadoxal dar at`t de revelatoriu cu des-p\ti-mirea [i pacea l\untric\, ce duce spre „piatr\“(filosofal\, da, dar [i „din capul unghiului“).La Anise Koltz avem o similar\ valorizare aunui fond necre[tin care duce p`n\ la urm\ la oadresare continu\, simpl\ [i re`mprosp\tat\ atemelor religioase, cu o for]\ vital\ poten]at\de aceast\ `ntoarcere la lucrurile dint`i – „iaup\catul originar/ asupra mea/ `nc\ o dat\/ ca ofor]\/ o carapace/ care m\ face invulnerabil\“.~ntocmai ca `n metafora citat\ ceva mai sus,religiei i se taie crengile [i trunchiul pentru a seputea auzi pas\rea duhului care-i c`nt\ de lar\d\cini. Vocea cu parcimonii oraculare cap\t\astfel un profetism care `l `nfiereaz\ peDumnezeu `nsu[i, „Nu mai cred `n Dumnezeu/de-aci-ncolo/ El trebuie/ s\ cread\ `n mine“, odivinitate o]ioas\ care doarme din ziua a [aptea`ncoace de se zguduie p\m`ntul de sfor\ielilelui. Nu e vorba `ns\ de o for]\ a unei voci cares-ar mul]umi cu diziden]a gnostic\, s\rind pes-te demiurg, c\ci iat\ [i o imagine tipic\ a gno-zei f\cut\ praf, sau mai bine zis balt\ din treivorbe – „`ngerul c\zut/ care se privea/ `n ap\/s-a-necat/ `n propria oglindire“. {i nici de sata-nism nu poate fi vorba, `ntruc`t nici necuratulnu mai e ce-a fost, cum citim `ntr-o alt\ strof\neinclus\ `n antologia american\ – „Alfabetula luat foc/ toate poemele trec prin iad/ fascina-te de conflagra]ie/ Am fost la banchetul diavo-lului// {i-a stins focurile/ coarnele i-au c\zut lap\m`nt/ convertit `ntr-un nou Mesia/ a luat lu-mea-n spinare“. Se ajunge a[ zice la o familia-ritate cu personajele biblice, cumva ca `n fol-

Panorama poeziei europenecontemporane (III)

19Est-Vest TIMPUL

martie 2009

clorul nostru, cu contexte `n care se face chiar hazde ilu[trii transcenden]i (buni sau r\i), prin[i cuinconsecven]e, boac\ne [i incompeten]e. Fa-miliaritatea poetei luxemburgheze nu e, `ns\, una acerului megie[, ci una care provine dintr-o obsesiv\repunere `n termeni de bun-sim] [i de egalitate,dureros de vitali, a unor `ntreb\ri ce vizeaz\adev\rurile b\tute `n cuie ale unor dogme cli[eizate[i netr\ite de prea mult\ vreme. „Niciuna dintrepl`ngerile/ noastre nu va fi auzit\// Dumnezeu esteun surdo-mut/ Pe noi nimeni nu ne-a-nv\]at/limbajul semnelor“. Puterea acestor asalturi `ntr-adev\r ca ni[te semne care vor s\ se scuteasc\ de unlimbaj specific e sus]inut\ de versul concis [i rapid(Kieffer le aseam\n\ cu dainas-urile letone), versliber dar cu m\suri altern`nd hexasilabi [ioctosilabi, gravit`nd a[adar `n jurul unor „b\nui]i“trimetri [i tetrametri (tipici c`ntecelor populare,baladelor, etc) [i sprijinindu-se din c`nd `n c`nd sauretez`nd mai nemilos cu c`te un trisilab sau disilabcare apare la `nceput sau la final de strof\.

Dac\ e s\ compar\m cu poezii din sfera„Antipsalmului“ poetei s`rbe Novica Tadic de caream vorbit `n episodul trecut vedem asem\n\ri care]in de r\sturnarea (cel pu]in aparent\) a conven]ieidogmatice prin violen]a imaginilor [i a impreca]ii-lor (auto-, `n cazul estic), iar diferen]ele apar atuncic`nd focaliz\m pe ecua]ia eu–cel\lalt, [i vedem c\`n vest apar ni[te poten]\ri magmatice ale sineluicare se adreseaz\ inchizitorial inclusiv (sau maiales) divinit\]ii, pe urmele unui individualism tipic,care e [i liberal antreprenorial dar [i artistic surrea-list [i `n ultim\ instan]\ de sorginte romantic\. ~nr\s\rit, de[i obraznic, sinele se autodinamiteaz\, [iaparentele izbucniri eretice se dovedesc, prin duce-rea la consecin]e, un mod mereu re`nceput [i piep-ti[ de a tr\i dogmele [i mai ales tainele. Altfel zis,occidentalul, c`t n-ar fi de manierat [i de organi-zator corporatist, el tot se auto- sau dez-divinizeaz\individualist. R\s\riteanul, `n schimb, oric`tegroz\vii ar zice [i-ar face tot mereu parc\ numai decapul lui ideoritmic, el de fapt [i cel mai `ndeob[tee de ob[te.

Dar sigur c\ aici avem de-a face cu nenum\rate`ntrep\trunderi [i nuan]e. ~n vest vedem filtr\ri [idecant\ri care duc, cum am v\zut, la un lirism afo-ristic [i geometric, `n timp ce `n est limba irupe n\-valnic, cu plin\t\]i sonore [i `ndesate cataloagelirice – un alt poem tradus de Charles Simic, scrisde Radmila Lazic (n. 1949), se intituleaz\ chiar„{ifonier antropomorf“ [i desf\[oar\ un asemeneacatalog stufos [i asfixiant, `ncep`nd cu „Nu mai eloc. E plin./ Tot ce-am str`ns, strat cu strat,/ `mp\-turite, `mpachetate ca ni[te r\ni `n bandaje“ [i con-tinu`nd la un moment dat, aiuritor [i exasperant cu„Coasta mic\ rupt\ a lui Adam./ Aripa de `ngersmuls\./ Blana lui Venus [i pata r\mas\./ Inele.Piepteni. Stàfii. Molii./ Nimeni nu g\se[te-acinimica./ Unde-i? ~ntoarce-le cu fundu-n sus! D\-i,scormone[te! [...]“. Conciziunea [i for]a aforistic\occidental\ vine, pe de o parte, dintr-o istorie a expe-rien]ei exoticului, a fascina]iei pentru orient (dinaintechiar de romantici, [i dup\ ei:) cu haiku-urile imagi[-tilor [i stampele moderniste, iar r\s\ritul, pe de alt\parte, nu e str\in de un spirit pronun]at laconic, bachiar deloc, de loc `nsu[i termenul fiind de-aici, cuun ton de fabul\ sau sentin]\, at`t de prezent `n poe-ziile balcanice, greac\, turc\, [i mai departe, evre-iasc\, arab\, at`t clasice c`t [i moderne. Kavafisscrie fragmentat [i concentrat `n marginile epopeii,ajung`nd el `nsu[i la oceanul epopeii prin f\r`me.Tot a[a, [i cataloagele lirice estice s`nt, mai ales `nvariante ca aceea pe care tocmai am citat-o maisus, acas\ la ele `n anumite tradi]ii occidentale, ti-pice pentru un Keats, de pild\, unde [i vin cu cu-loare de mo[teniri suprapuse, antice (iar\[i grece[ti,[i cu excrescen]e romane), sufocante, cov`r[itoare,sau se elibereaz\ apoi `n preeriile poetice auroraleale celui mai amplu practicant al acestui mod,Whitman.

Uit`ndu-ne cu aten]ie la aceste `ntrep\trunderi [iinfluen]\ri reciproce [i consecutive, `n „straturipeste straturi“, putem `ncerca s\ citim [i literaturi-le, `n mod specific poeziile contemporane cu sesi-zarea at`t a unor posibile tablouri de grup, dar [i aunor elemente de detaliu c`t mai aproape de carnea[i s`ngele versului `n desf\[urare.

[Not\: Am simplificat titlul acestui serial deoa-rece, de[i am pornit cu o recenzie, `ntre timp ariade cercetare, dup\ cum s-a v\zut deja, a dep\[itspa]iul c\r]ii care a prilejuit discu]ia.]

CAMIL CARDA[

„Oamenii cei mai mari s`nt aceia care aureu[it s\ se `ncread\ `n propriile lor judec\]i– ca [i cei mai pro[ti“, spunea Paul Valérype undeva. De ce o delimitare, atunci? Maimult... dup\ ce criteriu? Nu exist\ pere m\-l\ie]e c`nd e vorba de a aprecia o valoare ar-tistic\, totu[i forma lor e at`t de atr\g\toare[i impactul cu ]easta criticilor at`t de zemos,`nc`t legea gravita]iei devine o „nunt\ nece-sar\“ (sau „nun]i necesare“, pentru a reda cuexactitate titlul romanului ]epenegian) `ntrecrea]ie [i categoria estetic\ sub care pic\,`ntocmai schemei reprezentate de ginga[ul,dar ustur\torul proverb. Nu, nu m\ voi l\saprad\ concep]iei lui Dumitru }epeneagdespre „literatura de consum“!

{i totu[i... trenul! Se mi[c\ `n voie, la noimai lent, gasteropodic, la fran]uzi mai rapid,sarkozian, la japonezi parc\ ascult`nd deprivirile ascu]ite ale acestora, culcat pe opern\ moale, care-l face s\-[i ia zborul `nvis. Puf\ind la `nceput, apoi dezumanizat,trenul este un agent al expresiei mi[c\riirelativizate, care invit\ la contempla]ie.Vezi dincolo de o fereastr\ (e drept, `n per-sonalul rom=nesc – ba poate chiar „roma-nesc“ – realitatea este tu[at\ minu]ios de `n-s\[i calitatea geamului) ceea ce sub`ntindereprezentarea reliefului, sursa prim\ a ima-gina]iei unui scriitor sau pictor peisagist, mi-ri[tea (sau „tipsia de aur“, dup\ Geo Bogza),sondele, [oseaua `mp`nzit\ de limuzinelocale, tandre]ea v`ntului. Ce nevoie mai aide un roman pe care s\-l cite[ti `n tren? Cums\ pierzi din vedere aceste minun\]ii?

Titlul `n francez\ era „Roman de gare“,la noi a fost tradus prin „Roman de citit `ntren“. ~n mod evident, }epeneag se joac\,romanul `mbin`nd diverse viziuni narative,ambiguitatea purt\torului de cuv`nt fiindconjugat\ cu onomastica biblic\ a persona-jelor [i `nregimentarea motivelor cvasipre-zente `n opera sa: leul [i vulturul. De[i nu se`ntinde pe o suprafa]\ foarte mare, nara]iu-nea las\ loc unei sumedenii de nedumeriri,referitoare la focalizare, la modul de carac-terizare a personajelor [i la `ntrep\trundereadintre cadrul exterior de desf\[urare a ac]iu-nii, aproape banal, [i purt\torii de semnifi-ca]ii, care pot fi participan]ii la ac]iune saucircumstan]e spa]io-temporale deductibile.Prin urmare, romanul nu este tocmai de citit`n tren. Acum voi risca s\ m\ contrazic: bada, `ntr-un tren personal rom=nesc este chiarindicat s\ fie citit!

De ce c\l\torim cu trenul? Wittgenstein,`n „Despre certitudine“, spunea c\ pentru avedea c`t de neclar este sensul propozi]iei„{tiu c\ s`nt un om“, ar trebui s\ lu\m `nconsiderare nega]ia ei. A[adar, pentru avedea c`t de neclar e sensul `ntreb\rii „de cec\l\torim cu trenul“, s\ consider\m nega]iaei: de ce NU c\l\torim cu trenul? }epeneagNU practic\ acest joc. Scriitorul `ncearc\ s\ofere ni[te r\spunsuri la doar prima `ntreba-re: „Lua trenul [i pentru c\-i pl\cea s\ c\l\-toreasc\ `n tren. ~n primul r`nd, era mult maicomod cu automobilul, de pild\. De avions\ nu mai vorbim. ~n avion st\ `nghesuit, le-gat de scaun, n-ai mai mult spa]iu dec`t og\in\ `ntr-o cresc\torie ultramodern\. {i-apoi, `n tren, `i pl\cea s\ aud\ duruitul ro]i-lor pe [ine... Duruitul \sta era, pentru ea, unzgomot agreabil. {i pentru el? Pentru el, nu.Ro]ile de tren nu se mai aud ca pe vremuri,asta-i una la m`n\. A r\mas expresia, dar nu[i zgomotul. Acum n-auzi dec`t un fel def`[`it.“ Ne apare `n fa]a ochilor un Palomarr\t\cit prin imaginarul autorului romanului„La Belle Roumaine“, din care am reprodusfragmentul de mai sus. Sau e vorba de o

fobie, presentiment al mor]ii ca a[teptare,extinderea a[tept\rii prin evitarea `mbarc\rii`n luntrea acesteia: avionul? „Dar parc\ zi-ceai c\ `n avion nu se prea simte. E adev\-rat, doar `n avioanele mici. {i nici `n alea...{i atunci Mihalache se `nfuria [i declara c\el nu `n]elege, s\-l bat\ Dumnezeu dac\ `n-]elege ce rost are s\ ri[ti c`nd exist\ tren [i emai comod [i mai ieftin, po]i s\ te ui]i pefereastr\, s\ admiri peisajul, mun]ii, c`mpii-le. De ce s\ m\ gr\besc?“ De ce s\ ne gr\-bim cu interpretarea? S`nt `ns\ dou\ frag-mente scrise `n perioade diferite ale vie]iisale (ultimul dintre acestea apare `n volu-mul de proz\ scurt\ „A[teptare“, `n schi]a„Accidentul“), care surprind teama de avion[i comoditatea trenului. Onirism estetic,mon[er? Dincolo de frumuse]ea fobiilor(vezi Hitchcock, Kubrick, Lynch... sau iro-nia lui Kusturica), care este farmecul `n re-petarea exprim\rii izbitor de asem\n\toare aacestora? }epeneag, cel care critica at`t devehement literatura de consum, are micilesale sc\p\ri.

De ce a fost ales trenul? Psihologia abisal\ne va oferi un r\spuns? Nu este pomenit [i tu-nelul, din p\cate... Probabil, va g`ndi citito-rul, cele dou\ fragmente s`nt scoase din con-text, de fapt autorul a fost con[tient c\ ceea cereprezint\, „`n prim\ instan]\ [i cel mai ade-sea“, o platitudine, poate fi un generator su-pra`nc\rcat de semnifica]ii, prin modul `ncare este rela]ionat\ acea parte cu celelalteelemente ale textului. Numai textul `n totali-tatea sa are autoritatea de a decide asuprarelevan]ei fiec\rei componente `n parte.

Cum este arta fugii? Zadarnic\? Av`nd `nvedere c\ e presupus\ de anumite locuri `ncare poate fi exersat\ [i c\ unul dintre a-cestea e chiar trenul, r\spunsul la `ntrebareva fi pozitiv. }epeneag nu renun]\ nici `n ro-manul „Zadarnic\ e arta fugii“ la spa]iulpreferat, la acel refugiu care i-a marcat exis-ten]a. Dac\ n-ar fi fost trenurile, ce alt mij-loc de transport [i-ar fi ales pentru persona-je? Unii vor spune balonul, al]ii vor optapentru submarin. Poate fi adev\rat. Nu ausuple]ea trenului, nu au puterea sugestiv\ aacestuia, dar trebuie s\ plas\m ac]iuneaundeva, personajele nu r\m`n suspendate `naer! Tehnica lui Jules Verne va fi avut desuferit un upgrade oniric.

Nu am p\truns `n ad`ncurile prozei oni-rice... sau secretul nu const\ `n a critica fap-

tul c\ }epeneag `[i creeaz\ laitmotive bana-le. Ce e at`t de condamnat `n simpatia pen-tru un obiect care te poart\ oriunde dore[ti?Nu eram edificat `n alt\ privin]\: de ce tre-nul? De ce at`t de mult trenul? Dac\ progra-mul suprarealist d\duse gre[ prin `ncuraja-rea na[terii banalit\]ilor, iar oniri[tii propu-neau o schimbare paradigmatic\ prin p\stra-rea esen]ei acestuia (acele structuri prin in-termediul c\rora se cl\dea realitatea textual\oniric\), cum se face c\ tocmai }epeneag,lider al unei mi[c\ri at`t de influente la noi,nu se poate deta[a de carismaticul tren? {ice impact are asupra cititorului o asemeneacampanie pro-tren: mi-a fost deschis apeti-tul de a c\l\tori... nu pentru c\ s`nt student [icostul biletului este redus la jum\tate pentrucei ca mine! Citindu-l pe }epeneag m\ simtca m`nat de o for]\ invizibil\: „du-te, urc\-te`n primul tren ce sta]ioneaz\, nu te mai `n-toarce!“. M\ urc [i a[tept acolo, ghemuit`ntr-un col], imagin`ndu-mi c\ tr\iesc aceasenza]ie de confort, acel ata[ament fa]\ deneobi[nuitul fiec\rei zile. Fiindc\ nu e a[acum m-am a[teptat, de[i am a[teptat sufi-cient, cobor din tren [i m\ urc `n submarin...at`t de plictisit.

Cu ce m-am ales? Cu satura]ie. Dar e nu-mai vina mea, nu-i a[a, c\ m-am l\sat influ-en]at de ceea ce autorul nu inten]ionase,pentru c\ nu exist\ autor!... un mic smiledup\ acest statement. Textul exist\, nu auto-rul! Dac\ s-a `nt`mplat ca gara textului s\ fieplin\ de trenuri, autorul nu trebuie responsa-bilizat! Aici m\ poticnesc: dac\ onirismulestetic `ncearc\ s\ lanseze practica textua-list\, atunci nu cumva textualistul ar trebuis\ fie responsabil pentru ceea ce debiteaz\?Pentru c\, a[a cum `n]eleg eu, cititorul naiv,dac\ trenul este preferabil balonului sausubmarinului, atunci este pentru c\ textul ocere: `n mine exist\ un text care se mani-fest\ a[a [i nu altfel, sau `n mine exist\ untext pe care eu `l perfec]ionez `n scopul de ac\p\ta o form\ c`t mai apropiat\ de univer-sul oniric `nchipuit? Dilema textualist\ estevie. Onirismul estetic, ca form\ primordial\a textualismului, sufer\ de aceast\ cecitate.{i trenul o dovede[te.

~n fine, s`nt un cititor naiv [i onirismul numi-a spus foarte multe. C`teva c\l\torii cutrenul `mi vor deschide ochii, precis. M\ voi`ntoarce, ferchezuit [i `nnoit, cu alte impre-sii... mai pu]in trec\toare.

Ultimul tren al lui }epeneagImpresii trec\toare (II)

Est-VestTIMPUL20

martie 2009

MIHAELA GLIGOR

Reg\sirea

Motto:„Pu]in c`te pu]in `]i voi umple fiin]a, [i-]i voi prefacepl\p`nda via]\ `ntr-un sur`s“ (Rabindranath Tagore).

Pe 5 februarie 2009, la doar o or\ dup\ mie-zul nop]ii (dup\ ora Indiei), pe c`nd avionul sepreg\tea s\ aterizeze `n Calcutta, mi-am datseama c\… asta e! Nu mai pot da `napoi. C\-miva pl\cea sau nu, pentru urm\toarele [ase lunivoi tr\i aici, `n uria[a metropol\; m\ voi ames-teca printre cele peste 12 milioane de sufleteale sale; voi respira aerul mai mult sau maipu]in `nc\rcat de noxe [i mirodenii de tot felul.Calcutta, cu to]i oamenii ei, cu toate mirosurile[i culorile ei, `mi d\ un sentiment de „acas\“. Eun fel de familie `n mijlocul c\reia m-am `ntorsdup\ o c\l\torie lung\. S`nt at`tea locuri pe carele [tiu `n Calcutta [i at`]ia oameni care-mi s`ntprieteni. Iar ora[ul pare a nu se fi schimbatdeloc `n anul ce a trecut de la ultima noastr\`nt`lnire. Totul `mi pare la fel, strada cu aglom-era]ia ei, taxiurile galbene, auto-ric[ele, bici-cletele, ma[inile elegante, autobuzele, toates`nt a[a cum le-am l\sat. ~ns\, `n acela[i timp,nimic nu e la fel dou\ zile la r`nd. ~n drum spreUniversitate, urmez acela[i traseu, `ns\ nu se`nt`mpl\ s\ v\d acelea[i lucruri zilnic. Totul ealtfel de la zi la zi. Ora[ul e mereu `n schim-bare, `ns\ mereu acela[i. Paradoxul Calcutta.India te schimb\ mai mult dec`t ai vrea.Dumnezeu, oricare ar fi numele Lui / Ei, `]ieste mai aproape aici ca oriunde `n lume. Eparte a vie]ii de zi cu zi, e acea entitate omni-prezent\ care te vegheaz\. ~n Calcutta, `l simtpe Dumnezeu aproape de mine, mai aproape caoriunde [i ca oric`nd. Poate [i pentru c\ m\ v\daruncat\ `ntr-o mare de fe]e [i culori; poate [ipentru c\ aici cape]i un sentiment profund c\toate lucrurile se ̀ nt`mpl\ cu un scop anume, c\tr\ie[ti o via]\ predestinat\, c\ suferi pentru c\a[a ]i-a fost scris.

~n fiecare zi merg pe linia 107, Anandapur –Gariahat – Howrah. Cu toate acestea, nu ammers de dou\ ori cu acela[i autobuz. ~n parteadin fa]\ a autobuzului este amenajat un micaltar. Imaginii zeit\]ii `i s`nt oferite, ca ofrande,ghirlande parfumate de flori albe, pure, detuberoz\, i se aprind be]i[oare parfumate. ~na-inte de fiecare curs\, are loc un ritual completde Puja. Fiecare hindus practicant `l `ndepli-ne[te zilnic, cel pu]in o dat\. Momentele s`ntbine stabilite, fiec\rei zeit\]i i se interpreteaz\o alt\ mantra. Mici temple s`nt amenajate [i petrotuarele supraaglomerate. Oamenii se opresc,se `nchin\, `i aduc ofrand\ zeit\]ii [i `i l\s\ unb\nu] celui care vegheaz\ candela. Femeilehinduse cump\r\ zilnic ghirlande de flori pen-tru a `mpodobi statuia zeit\]ii care le ocrote[tecasele. Zeitatea protectoare a locuin]ei `[i arecamera sa, separat\. E un mic altar. E locul `ncare `ncepe ziua fiec\rui hindus practicant,locul `n care se `ncheie. Be]i[oarele parfumate,lum`n\rile, florile, baia ritual\ a zeit\]ii [i acelor din familie, toate alc\tuiesc un ritualcomplex.

C`nd mergi la Templu, mai `nt`i trebuie s\ ~lanun]i pe Dumnezeu c\ e[ti acolo. Faci astaprin intermediul unui mic clopo]el, aflat chiarla intrare, `n oricare Templu din India. Dup\ ceL-ai anun]at pe Dumnezeu c\ e[ti gata pentru`nt`lnirea cu El/Ea, te po]i ruga lini[tit, cu vocetare sau abia [optit\, `n picioare, `n fa]a ima-ginii zeit\]ii, sau `n genunchi. Iar c`nd ai termi-nat, ~i mul]ume[ti [i atingi din nou clopo]elul,ca Dumnezeu s\ [tie c\ ]i-ai `ncheiat ruga.Templul poate fi unul mare, aranjat, cu oamenidedica]i zeit\]ii respective, care `[i duc zilele `nvecin\tatea Templului [i au grij\ de bunul mersal lucrurilor. Ei aprind be]i[oare parfumate [i `]iofer\ pranam. La fel de bine, Templul poate fipe strad\, la umbra unui copac. De m\rimi di-ferite, dedicate unor zeit\]i diferite, `ns\ cuacelea[i „utilit\]i“, Templele de acest fel s`ntfoarte dese `n Calcutta. G\se[ti [i c`te 10 peaceea[i strad\. Oamenii se `nchin\ cu aceea[iadora]ie. Strada este cel mai fascinant lucru `nCalcutta. Femei g\tesc pe marginea trotuaru-lui, spal\ haine sau calc\, bijutierii `n[ir\ m\r-

gele colorate dup\ un tipar doar de ei [tiut,ric[ele, copiii, aglomera]ia. Cu to]ii `]i z`mbesc[i dac\ se `nt`mpl\ cumva s\ te ating\ din gre-[eal\, se `nchin\ `n fa]a ta de parc\ ai fi un sf`nt.Calcutta are o mie de chipuri, `[i schimb\ me-reu `nf\]i[area, parfumul, toanele.

~n Park Street [i zona din preajm\ e o alt\Calcutta. Sub fardul gros, se ascunde o reali-tate trist\. Cei care au v\zut Slumdog Millio-naire `[i dau seama c\ folosirea copiilor `n sco-puri mai pu]in ortodoxe e o afacere bun\ `nIndia. Park Street e un turn Babel modern. Veziaici toate neamurile P\m`ntului: francezi, spa-nioli, portughezi, americani, canadieni, ru[i,thailandezi, chinezi, coreeni. Li se cite[te dezo-rientarea pe chip. Nu par s\ aib\ un rost anumesub cerul Calcuttei. S`nt doar oameni cu banic\rora Calcutta li se pare ceva exotic, un loc `ncare `[i pot petrece zilele f\c`nd Dumnezeu [tiece. La Blue Sky, restaurantul unde se adun\ cuto]ii, pentru c\ e singurul din zon\ care serve[tem`ncare continental\, auzi toate limbile posi-bile. {tiu de Blue Sky de anul trecut [i c`nd amdrum `n zona Park Street, unde de altfel se g\-se[te [i celebra Asiatic Society, cu o Bibliotec\extraordinar\, merg s\ m\n`nc acolo. S`nt zilec`nd intru `n vorb\ cu cei din dreapta sau dinst`nga mea. Cel mult 10% dintre str\inii ajun[ipe la Blue Sky s`nt `n Calcutta pentru studii.Ceilal]i s`nt `n trecere, cum des mi se r\spunde.Spre ce anume? ~[i pierd ore `n [ir st`nd lataclale, apoi b`ntuie str\zile cu privirile `nce]o-[ate, cu o admira]ie pierdut\ undeva pe par-curs, se feresc din calea indienilor de r`nd, sestr`mb\ la cel mai mic miros, fie el de m`ncaresau de be]i[oare sau de altceva, se mir\ la fie-care pas. Z`mbesc ori de c`te ori `i v\d. ~miamintesc de c`]iva rom=ni care au avut camaceea[i reac]ie c`nd au dat cu ochii de India.Noroc c\ India are bra]ele deschise pentru to]i.

S`nt momente `n care te sim]i o parte aCalcuttei [i altele c`nd o ur\[ti. Culorile, miro-surile [i zgomotul au devenit deja elemente alecotidianului. Nu m\ mai mir\ nimic. Na[terea[i moartea s`nt `n Calcutta elemente care nu`nduio[eaz\ at`t de mult ca `n alte col]uri alelumii. C\ vii pe lume `ntr-o luxoas\ clinic\ sau

la col]ul str\zii e pu]in important aici. Existen]ata va fi, oricum, efemer\. Data viitoare o iei dela `nceput. C`nd e vremea s\ pleci, dac\ e[ti no-rocos, poate te va pl`nge cineva [i poate corpul`]i va fi acoperit de flori albe. Via]a [i moartease `nt`lnesc mereu pe str\zile Calcuttei. Pe tro-tuar, sub soarele deja torid, printre pa[ii gr\bi]iai trec\torilor, o femeie al\pteaz\. La nici doimetri de ea, pe sensul de mers, o ma[in\ ducespre crematoriu trupul unui b\rbat. Mortul eacoperit de minunate flori albe, parfumate. Co-pila[ul e gol [i mama lui `l culc\ pe un prosopzdren]uit [i murdar, direct pe caldar`mulfierbinte. (...)

Calcutta, 25 februarie 2009

Scrisori din Calcutta

Str\lucit reprezentant al informaticii muzi-cale, compozitorul Dan Timi[ s-a impus [i peplan interna]ional prin opera sa complex\, ce`mbin\ elemente ale tradi]iei (inclusiv ale filonu-lui rom=nesc) cu inova]ii menite s\ revolu]ione-ze g`ndirea componistic\, gra]ie unor tehnici `nplin\ evolu]ie, specifice artei digitale. ~nc\ dinanii de studiu a dovedit un extraordinar talentcomponistic, dar [i un interes deosebit pentru

descoperirea unor noi solu]ii `n dezvoltarea ex-presiei sonore, cu ajutorul computerului, con-tinu`nd cu succes [i experimentele ini]iate ̀ n ]aranoastr\ de Aurel Stroe [i de Grigore Moisil. ~nparalel cu studiile muzicale efectuate la Conser-vator, el a audiat [i cursurile Facult\]ii de Elec-tronic\, Telecomunica]ii [i Tehnologia Infor-ma]iei din Bucure[ti, unde a colaborat `ndea-proape cu Prof. Dr. Ing. Gheorghe {tefan. Mar-cat\ de aceste experien]e multidisciplinare, crea-]ia sa din acea perioad\ a fost distins\ cu impor-tante premii acordate de Uniunea Compozitori-lor [i Muzicologilor din Rom=nia [i de Conser-vatorul „Ciprian Porumbescu“ – dintre acestearemarc`ndu-se [i o serie de lucr\ri de referin]\,precum Cantata pe texte de Dimitrie Cantemir,Cvartetul de Coarde (o capodoper\ a genului !),splendida Sonat\ pentru Clarinet [i Pian, Trioulpentru Clarinet, Violoncel [i Pian, impresion-atele sale Lieduri pe versuri de Tudor Arghezi [i,nu `n ultimul r`nd, muzica conceput\ pentrufilmele unor tineri regizori – colegi de genera]ie,precum Horia Constantin [i Dinu Laz\r.

A fost [i un redutabil pianist, promov`nd con-secvent crea]ia rom=neasc\ `n cadrul Societ\]ii„Muzica“ (animat\ `n acea perioad\ de ilustrulmuzicolog Radu Stan), at`t ca solist, c`t [i camembru al trioului „N-T-N“, al\turi de excep-]ionalul clarinetist Ion Nedelciu [i de semnatarulacestor r`nduri (la violoncel) – to]i trei fiindlega]i [i prin cele mai profunde sentimente deprietenie.

Dup\ absolvirea Conservatorului ca [ef alpromo]iei 1978, a participat la mai multe edi]iiale cursurilor de var\ sus]inute la Darmstadt deMorton Feldman, Ton de Leeuw, MauricioKagel [i Brian Ferneyhough, precum [i la cur-surile de dirijat coordonate la Weimar de IgorMarkevitch. ~n 1982, s-a stabilit la Paris, unde aabsolvit [i Facultatea de Informatic\, activ`ndulterior ca profesor la prestigiosul IRCAM (In-stitut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique), unde a fost interesat de ingineria acus-tic\, de teoria muzical\, de nota]ia muzical\ [i de[tiin]a abstract\ a computerului. A elaboratTeorema matematic\ Timi[. Tot la IRCAM a pro-iectat, al\turi de Rob Gross, noi sisteme de fi[ieresonore aplicate [i in proiectul „Berkeley UNIX“.

~n 1987, este invitat s\ predea informaticamuzical\ la Universitatea din Santa Barbara(SUA), unde s-a remarcat [i `n calitate de fonda-tor al Centrului de Muzic\ Experimental\. Ino-va]iile sale fundamentale `n domeniul informati-cii muzicale au fost unanim apreciate, determi-n`nd efectiv o schimbare paradigmatic\. Men-]ionez `n acest sens dou\ studii revolu]ionare,intitulate Method and system for editing digitalaudio information with music-like parameters(Audio-to-MIDI/MIDI-to-Audio feature, UnitedStates Patent 5792971) [i Using time-stampedevent entries to facilitate synchronizing datastreams (United States Patent 20090006488).Ele au fost imediat aplicate de marile companiide specialitate `n cadrul c\rora Dan Timi[ [i-ades\v`r[it cercet\rile: Opcode Systems (ca Se-

nior Programmer `n realizarea „Studio Vision“,software distins cu mai multe premii), Eupho-nix, Zoom, Antares, Kind of Loud, TuneTo.com,Arboretum Systems (ca Director of Research andDevelopment), Muse Research (`n calitate deconsilier principal `n crearea „New Receptor 2Pro“ [i „Pro Max“), [i Apple (unde a contribuitdirect la elaborarea iPod [i iTunes).

Dan Timi[ a fost o somitate `n domeniul at`tde actual al informaticii muzicale, inova]iile saleesen]iale au condus la proiectarea unor noi coor-donate ale muzicii secolului al XXI-lea. A mun-cit enorm, dedic`ndu-se trup [i suflet cercet\rii[tiin]ifice `n acest domeniu de avangard\, dar [icrea]iei componistice propriu-zise, prin nume-roasele aplica]ii muzicale subsumate investiga]i-ilor sale. Epuizat `n aceast\ febril\, perpetu\ ex-plorare a Noului sonor – implic`nd zile [i nop]ide munc\ intens\ –, cordul i-a cedat, ̀ ntr-un modcu totul nea[teptat, `n fatidica zi de 3 Februarie2009… A fost extrem de iubit [i de colegii luiamericani, ce i-au dedicat un tulbur\tor omagiupe Internet, Tribute to Dan Timi[: http://www.mu-seresearch.com/blog /2009/02/tribute-to-dan-timis/

A fost (c`t de greu `mi este s\ scriu la timpultrecut !) un Om cu adev\rat ales, cu totul unic,av`nd un suflet de o rar\ noble]e [i generozitate!A avut numai prieteni, pe care i-a sprijinit `nmod neostentativ, cu un rar altruism, cu o pro-fund\ d\ruire – gra]ie sufletului s\u elevat! Amconvingerea c\, din infinitul spa]iilor astrale,spiritul lui ne va c\l\uzi `ntotdeauna… Pentrumuzicienii rom=ni [i americani dispari]ia luireprezint\ o pierdere ireparabil\.

Pentru mine, ea are semnifica]ia pierderiimult iubitului meu frate…

{erban NichiforBucure[ti, 13 Februarie 2009

In memoriam Dan Timi[(15 Iulie 1954 – 3 Februarie 2009)

~n vizit\ la Ramakrishna Mission

21Vitraliu TIMPUL

martie 2009

FLORIB|L|NESCU

„Nu-]i po]i face o idee de cum a fost scris\ muzica, ce-au f\cut dintr-`nsa [i ce-a mai r\mas!“

De c`nd am terminat de citit scrisorile luiSergiu Celibidache c\tre Eugen Trancu-Ia[i,ap\rute recent `n volum la Vremea (editorFabian Anton), ascult obsesiv piese orches-trate de el (din pu]inele care au r\mas `nregis-trate, mai ales probe/ repeti]ii). F\cuse mate-matici superioare `nc\ de la v`rsta de 11 ani,studiase Politehnica, Seminarul Pedagogic,apoi a plecat la Berlin... unde [i-a `ncuiat cei 28de profesori... Era doctor `n matematic\, doctor`n filosofie... [i tob\ de muzic\ (dup\ expresia„tob\ de carte“), ceea ce o determin\ pe Ioana,so]ia lui, s\ afirme `ntr-o emisiune a lui IosifSava c\ nu era precum acei muzicieni care„[tiu numai muzic\ [i nu pot vorbi nimic...“.

Celibidache se deta[a printr-un perfec]io-nism ce-i permitea s\ refuze cele mai maricompanii din lume dac\ nu `i era `ndeplinit\condi]ia legat\ de num\rul probelor premer-g\toare concertului. Dup\ 6 ani de zile detaton\ri [i refuzuri a acceptat s\ concerteze laLondra, doar cu... 8 probe, `i spune prietenu-lui s\u Eugen, la 6 ianuarie 1962, scriindu-ide la Torino. Tot `n aceast\ epistol\: „~nAmerica nu m\ duc din cauza niveluluimizerabil [i al gangsterilor. N-am dirijatniciodat\ la Paris fiindc\-i ultimul ora[ dinpunct de vedere muzical... Bani n-am, c\citrebuie s\ ajut o imensitate de oameni“. I sepropusese `n 1967 s\ aleag\ `ntre: New YorkPhilarmonic, Philadelphia Symphonic [iBoston Symphonic. „Orchestrele s`nt grozavedar mentalitatea caca.“ Este greu de `n]elesazi refuzul directoratului celor mai mariorchestre din lume, c`nd supravie]uim lalimita `necului moral, `ntr-o tranzi]ie ce paref\r\ sf`r[it.

„...pentru ca s\ plute[ti `n c\cat, nu-i nevoie nici m\car s\ [tii s\ `no]i.“

Tratativele purtate de suedezi pentru unconcert la Bucure[ti au ]inut 3 ani [i au e[uat.Am spune acum c\ era previzibil, dac\ ]inemcont de corsetul ideologic [i, nu `n ultimulr`nd, de orgoliile manevran]ilor-[efi ai culturiilocale. ~n 1970: „Nu se mai face turneul `nRom=nia, se pare c\ bucure[tenii au schimbatcondi]iile. ~mi pare r\u. Erau [i multe pro-bleme imposibil de rezolvat. 14 membri dinorchestr\ refuz\ s\ mearg\ `n ]\rile comuniste[i suedezii democra]i nu au solu]ie la asta“.Afl\m, `ns\, dintr-o scrisoare a lui EugenTrancu-Ia[i, abia `n ianuarie 1978, trimis\Ioanei Celibidache, c\ [i turneul din 1970 aavut loc. Este, de altfel, singura scrisoare aacestuia c\tre familia Celibidache, reprodus\de editor. ~ncercase regimul s\ pun\ gheara pemarele dirijor? Cu siguran]\. 1 mai 1964: „S`nt`n leg\tur\ prieteneasc\ cu toate lega]iileRepublicii Rom=ne din str\in\tate“, `ns\ nu[tim dac\ aceasta nu a fost o tactic\ de a `m-bl`nzi fiara, a[a `nc`t scrisorile s\ ajung\ ladestinatar. „Acum trei luni a trebuit s\ renun]la un turneu `n Rusia, cu cea mai bun\orchestr\ din Europa, din cauz\ c\ berlinezii`mi retrag pa[aportul de boi ce s`nt. Vezi, dac\nu te ocupi de politic\ se ocup\ ea de tine...“Cert este c\ avea nevoie [i de pu]in\ „diplo-

ma]ie“ pentru a reu[i s\ trimit\ bani [i pache-te. Poate chiar securi[tii acoperi]i din lega]iise sim]eau m\guli]i de a fi `n preajma unuimare artist. C\ Sergiu Celibidache, prin faimasa interna]ional\ [i prin caracterul puternic,jena regimul de la Bucure[ti este clar. ~[i do-rea foarte mult s\ concerteze `n Rom=nia,av`nd accese de patriotism, un patriotism cepoate fi tradus prin dorul de familie [i prie-teni, pe care `i [tia tr\ind `n lipsuri [i `nfr`n]i.Pe de alt\ parte, omul care refuzase cele maimari orchestre ale lumii devenise subiectulb`rfei arti[tilor rom=ni, care, ca orice m`n-c\tori de salam cu soia (metaforic, evident),se temeau c\ o eventual\ revenire a luiCelibidache le-ar fi aruncat `n aer posturiledin Filarmonic\. Folclorul epocii postdejiste:„Dac\ vine Celibidache v\ lichideaz\, v\ facepraf, pr\p\d!... Mai vine Celibidache? S\ numai vin\, domnule, s\ apuc [i eu s\ ies la pen-sie!“. Existau [i instrumenti[ti care `l a[teptaude prin 1966, ca pe Mesia al muzicii: „S\ vin\mai repede, domnule, s\ c`nt\m [i noi muzic\adev\rat\!“. Rom=nia practica „libertatea“„rezisten]ei prin cultur\“, sub stricta subordo-nare, supraveghere [i cenzur\ a aparatuluiideologic, [i Celibidache nu doar intuia, dar[tia exact ce se `nt`mpl\. (De peste 20 de anitrimitea pachete, bani [i scrisori, de prin toateora[ele `n care se afla `n turneu. Foarte multei-au fost returnate de po[ta rom=n\, strict su-pravegheat\ de Securitate.) Scria `n 1967:„Pentru ai no[tri nu pot s\ fac nimic: lucrurilemerg grozav f\r\ mine. Nu v\d cine arecurajul s\ admit\ c\, pentru ca s\ plute[ti `nc\cat, nu-i nevoie nici m\car s\ [tii s\ `no]i“.

Oarecum naiv, Eugen Trancu-Ia[i `ncercas\ vorbeasc\ la Bucure[ti despre celebrul (`nstr\in\tate) Celibidache. Scrisoarea adresat\la 18.02.1973 lui I. Dumitrescu de la revista„S\pt\m`na“ developeaz\ iner]ia intelectuali-lor, deveni]i agen]i propagandistici: „M-amagitat scriind la ziare, la radio [i la televiziu-ne, `ncerc`nd s\-i scot din apatie, s\-i fac s\-[i`ndrepte aten]ia asupra personalit\]ii luiSergiu. Unii au r\spuns evaziv, al]ii nu au r\s-puns deloc. (...) Un vag ecou `mi spune c\ deel se tem cei convin[i c\ [tiu toate tainele mu-zicii, cei ce cred c\ nu mai au nimic de `nv\-]at. Ei formeaz\ un zid de nep\truns pentruadev\ratele talente, pentru cei ce au dus faima]\rii noastre peste hotare. (...) Ce importan]\au atunci comemor\rile, dac\ noi uit\m deexisten]a rom=nilor celebri `nc\ `n via]\? (...)S`nt de acord c\ el nu face parte din oameniicu care lucrezi `n tihn\. Dar iat\ unde amajuns dup\ ani [i ani de tihn\!“. Tihna sub pul-pana grijulie a partidului-stat... lini[tea, con-formismul [i t\cerea care aplatizeaz\ con[tiin-]ele, `n orice regim politic.

Celibidache se comport\ ca un r\zvr\tit,este `ncrez\tor `n for]a muzicii, f\r\ a abdicade dragul „esteticii“ (`n cazul lui: faimei, „ne-muririi“) la libertatea g`ndirii. Devine o for]\prin os`rdia perfec]ionist\, animat\ de un harneverosimil. Nu altfel poate fi explicat\ goanamarilor capitale muzicale ale lumii dup\ el [i`ncr`ncenarea cu care s-a opus `nregistr\rilor.R\spunsurile dintr-un interviu luat de televi-ziunea rom=n\ `n 1978, dup\ repeti]ii cu s\lilepline-ochi, `naintea concertului ce avea s\ seproduc\ la Ateneu, s`nt revelatoare `n alt fel.~ntreb\rile s`nt conformiste, pe alocuri lem-noase. Nici r\spunsurile lui nu s`nt lipsite de oanume grij\, atunci c`nd c`mpul referen]ialeste susceptibil de a se atinge de tabuurileideologice.

„...orchestra d\ prob\ de o bun\voin]\ neli-mitat\, to]i s`nt interesa]i, nu exist\ unul cares\ nu vrea s\ fac\ ce facem cu to]ii, a[a c\ re-zultatele nu pot s\ lipseasc\. ...d`n[ii nu auf\cut muzic\ `n genul \sta [i tot ce au `nv\]atde la mine a fost mai mult sau mai pu]in neu-

tralizat. ~ns\, se poate observa o oarecare faci-litate `n reg\sirea drumului vechi.“

~ntrebat despre profunda sa voca]ie peda-gogic\, `[i d\ m\sura de maestru. Aceea[idimensiune r\zbate neostentativ din scrisorilec\tre Eugen Trancu-Ia[i:

„Nu [tiu dac\ e profund\, dar `n orice caz,pedagogia face parte din sistemul de lucru.Nu po]i s\ a[tep]i un rezultat de la cei cu carelucrezi dac\ nu le explici, nu-i convingi c\ cevrei dumneatale trebuie f\cut a[a. Adic\, dac\motivul pentru care chestia asta se face a[asau altfel nu-i un motiv obiectiv care s\ vie dela partitur\, care s\ vie de la ideea compozito-rului. Or, ca s\ po]i s\ dovede[ti asta, trebuies\ fii un bun pedagog, trebuie s\ [tii cu cinevorbe[ti, trebuie s\ [tii ce-i spui, c`t poate asi-mila, c`t poate prelucra, [i dintr-asta s\ sco]imaximum de eficien]\“.

Despre existen]a unei viziuni de perfec]io-nare: „Viziune nu, dar am o cuno[tin]\ per-fect\ a faptelor... s\ spun cum trebuie lucrat cas\ se ajung\ acolo unde b\ie]ii dau maximumpe care `l pot da. Dar trebuie s\ spun c\, nu[tiu, din noroc sau din circumstan]e `ntr-ade-v\r speciale, eu m\ `n]eleg mai bine dec`t a[ fiputut spera vreodat\ [i cu direc]ia [i cu cola-boratorii mei direct. Nu poate s\ fie o identi-tate de vederi, de efort, de ideal, de ambi]ie [ide realism mai profund\ dec`t exist\ `ntremine, orchestr\ [i conducere“. Probabil, dinacelea[i motive pentru care se `n]elesese [i cuinstrumenti[tii orchestrei din Paris, pe care `iconsider\, „individualmente“, cei mai buni.Reac]ia lor arat\ c\ dincolo de orgolii [i idio-sincrazii rezist\ Arta. 2 februarie 1970: „N-am avut la nici o orchestr\ din lume a[a mani-festa]ie nebuneasc\. M-am bucurat ca uncopil de succesul \sta care `mi va schimbavia]a. Nebunii de la Paris au f\cut o peti]ieunanim\ la pre[edintele statului ca s\-l lichi-deze pe Karajan. Soli[tii au amenin]at cu p\r\-sirea orchestrei dac\ nu vin eu“.

„Eu cred `n puterea de str\batere a crea-]iei... tot procesul contrar, adic\ presa care s-ab\gat cu toat\ ignoran]a [i complexele de in-ferioritate, ca s\ lanseze anumite [coli... dode-cafonie nu mai scrie nimeni, a durat 18 ani [ia disp\rut, s-a `nmorm`ntat pe veci“, maispune Celibidache pentru televiziunea ro-m=n\, `n 1978.

S\ fie `nt`mpl\toare acceptarea lui de c\treregimul de la Bucure[ti tocmai dup\ „cutre-murele“ din 1977? Mi[carea Goma, cutremu-rul de p\m`nt, revolta minerilor? Un gest debun\voin]\, de „deschidere“, care s\ recupere-ze un strop de simpatie pentru regim ori s\ a-bat\ aten]ia de la nenorociri [i de la ecourilepostului de radio Europa Liber\, prin imagi-nea recuper\rii fiului risipitor? Poate c\ epis-tolele din perioada 1970-1979, care lipsesc,din cine [tie ce motive, ar fi f\cut pu]in\ lumi-n\. Pentru aparatul de propagand\ ideologic\nimic nu era l\sat la `nt`mplare.

„`n fiecare secund\ trebuie s\ [tii de unde vii [i unde te duci“

Legat de `nregistrarea („eternizarea“) or-chestr\rilor sale: „Simt grozav nevoia s\ eter-nizez, dar nu se poate, cum s\ eternizez?“; iat\[i p\rerea despre tehnica `nregistr\rii: „Vai,da’ din contr\, da’ din contr\ s-a `ndep\rtat deo mie de ori, e mult mai prost dec`t era laomofonie, a]i creat valori complet noi, care nuexist\ nici `n muzic\, nici `n interferen]a su-netului... apari]ii complet noi, care au defor-mat total textul ini]ial... dirijorii s`nt surzidomnule, eu nu cunosc dirijor cu ureche. S`ntsurzi, to]i s`nt surzi! Karajan! E un surd lamuzic\. Dar dac\ spun eu a[a lumea o fi cre-z`nd c\ s`nt gelos, adic\ vreau cariera lui. Tre-buie s\ `n]elegi c\ sunetul, a[a cum `l produ-ce]i, este, are o calitate, dar nu are o calitate

muzical\. A[a-zisul progres tehnic este ototal\ st`lcire a rela]iilor reale `ntre sunet [imi[care. Sunetul se mi[c\. Or, totul este pro-iectat `ntr-un alt sistem referen]ial [i nu maicon]ine niciuna dintre m\surile omene[ti carei-au dat via]\... cu noile aparate [i amplifica]ii[i stereofonii ai s\ creezi valori sonore, impre-sii sonore, dar niciodat\ alea care poart\ ideeacompozitorului, a[a cum a auzit-o el. Deci,prin for]a lucrurilor, te `ndep\rtezi de esen]amuzicii, adic\, ajungi la impresii muzicale;noi ne slujim, ne folosim de impresii muzica-le, dar ca s\ le transcendem, nu ca s\ le `nl\n-]uim. Or, matale cu noile descoperiri po]i s\dai ni[te impresii extraordinare. Electroniaeste o bog\]ie de expresie extraordinar\, darnu se poate transcende, c\ n-apar]ine dec`t vo-in]ei omului. ~n sunet este altceva, care apar-]ine [i cosmicului. Octava (bate `n mas\) e unfenomen cosmic. Dumneata ai furat de la na-tur\ sunetul de frecven]\... Bimmm, ei, asta ]ise pare, pentru c\, `n fond, cosmosul [i-o reca-p\t\, [i-o rec`[tig\, ea se `mparte `n dou\, se`mparte `n trei [i d\ na[tere unei armonice, d\na[tere la o serie de epifenomene care ]i-arat\cum moare sunetul... `n fiecare secund\ tre-buie s\ [tii de unde vii [i unde te duci, deci,momentul \sta are o valoare relativ\, trebuies\ ]i-l `nsu[e[ti, dar dumneata c`nd e[ti aici e[ti[i aici (arat\ cu degetul pe mas\), de aici afir-ma]ia zen, adic\: eu s`nt aici pentru c\ nu s`ntaici, dac-a[ fi numai aici nici n-a[ [ti de undevin, [i nici nu [tiu unde m\ duc. Or, care eesen]a muzicii:... eu trebuie s\ [tiu de undevin, de ce am ajuns, cum am ajuns ...[i trebuies\ [tiu unde m\ duc. Deci, s`nt aici f\r\ s\ fiuaici. Asta este esen]a transcenden]ei! Or, `nmuzica asta prin impresie... se aud alte valoridec`t alea care au dat na[tere... sau alea careau animat sufletul compozitorului“.

Cea mai mare bucurie a dirijorului: „Rea-lizarea ideii pentru care a lucrat!“. Aproape unsistem filozofic!

„... nu m\ pot imagina c\ a[ avea 20 de ani,s\ [tiu a[a pu]in c`t am [tiut la 20 de ani... m\g`ndesc la \la de la 20 de ani cu experien]a deast\zi, deci, este o falsificare `n toat\ asta. Nucred c\ a[ face `nc\ o dat\ strada asta, adic\,uit`ndu-m\ `napoi, g`ndindu-m\ c\ am `nv\]at26 de ani de muzic\ p`n\ ca s\ pot s\ fac [i eupu]`n\ muzic\ cu ceilan]i, mi se pare foartedescurajant. [Calea este] Lung\, aspr\, f\r\nici un fel de [ans\ s\ po]i r\zbate pe c\i nor-male, cum spunea Enescu, `]i trebuie [tof\ demartir, [i, `ntr-adev\r, te `nfrun]i la ori[iceetap\ a vie]ii, chiar la cea la care m\ g\sesc,cu o mas\ de ignoran]i, cu ziduri de intereseorganizate, pe care noi, oamenii normali,n-avem cum s\ le pr\bu[im. Trebuie s\ le oco-lim, dac\ se poate.“

~mi vine greu s\ accept c\ normalitatea luiera din aceea[i stirpe cu a lumii pe care amtraversat-o [i `nc\ o tr\im, noi, e[ua]ii `n co-munism. Discursul lui muzical este nu doardublat, dar [i cop\rta[ [i complice discursuluietic. Figura frumoas\, calm\, senin\ din tim-pul repeti]iilor, z`mbetul superior, nu trufa[,pur [i simplu pe deasupra celor prezen]i, [i,totu[i, veghind, se `ntregea cu zv`cnetul carecontrola orchestra-sunetul-mi[carea, o `ncor-dare str\b\tut\ de c`te o expresie puternic\,hot\r`t\, extrem de sonor\: original! das istwunderbar!, original, alles! dolce! brutal!

Celibidache este un exemplu de rom=n (-armean!) foarte talentat [i cult, iubit de zeulPerfec]iunii, dar numai dup\ ce a ajuns `ntr-olume `n care a aflat c\ libertatea `nseamn\,mai ales, s\ fii nemilos cu tine `nsu]i.

„O prob\ nu este muzic\, o prob\ este osum\ de nu. Nu a[a de repede! Nu acoperi fa-gotul! Nu a[a de le[inat! Nu a[a de tare! Nua[a! Nu, nu, nu! C`]i nu s`nt aici? Milioane! {ida? Numai unul!“ (dintr-un documentar ger-man dedicat lui Sergiu Celibidache, 1992)

Celibidache, vagabondul perfec]ionistetic\ [i transcenden]\

22 CerneluriTIMPUL

martie 2009

POLEMICI CORDIALE

CONSTANTIN

ARCU

Ne `ntorceam din Delt\ pe [oseaua de cos-ti[\ [i amicul de la volan, magistrat respecta-bil, ]inu mor]i[ s\ facem popas `ntr-un ora[ `n-conjurat de podgorii. Voia s\ salute pe cineva.N-am f\cut nici o opozi]ie, g`ndindu-m\ la unpahar de vin alb [i rece, extras direct din piv-ni]\. {i a fost o zi `n care lucrurile s-au `nv\l-m\[it, pentru c\ spre sear\ st\team `nconjuratde necunoscu]i, pe terasa unei vile dintr-uncartier periferic.

~n capul mesei se afla un tip impun\tor, cufigur\ energic\ [i p\r grizonant, care acaparasediscu]ia de vreo jum\tate de or\ [i nu-i d\deadrumul cu nici un chip. Din c`nd `n c`nd iz-bucnea `n hohote de r`s. Ne ceruse s\-l numim,simplu, Olimpiu, c\-i fecior de-al Vr`ncioaiei,ce Dumnezeu! Numai c\ n-am avut prilejul, ti-pul p\rea de nest\vilit. Fusese securist [i-i pl\-cuse treaba asta, `ns\ imediat dup\ 1989 [efii l-au pus pe liber. Asta a `nsemnat nenorocirea]\rii, ne asigur\ el, au fost pensiona]i cei maidestoinici.

Trecerea pe linie moart\ nu i-a picat bine,se sim]ea `nc\ plin de energie. A cerut s\ fieprimit `n audien]\ de noul [ef al serviciului,care `nainte vreme avusese domiciliu for]at `nora[ul acela. Pare el [arpe cu ochelari, dar sedistra noapte de noapte cu o f\tuc\ de la cultu-r\, `nc`t aveam fotografii `n toate pozi]iile, re-cunoscu plin de m`ndrie. Domnul Olimpiu aa[ezat pe biroul [efului pozele alea color,cer`ndu-i f\r\ ocoluri s\ fie reactivat. Nu voiadec`t s\ lucreze [i s\ se `mplineasc\ `n muncape care o practicase ani `n [ir. Era dreptul lui lacarier\. Dar [eful abia de s-a uitat la poze, apoii le-a `ntins spun`ndu-i c\ e liber. Lui Olimpiunu-i venea s\ cread\. I-a f\cut semn s\ analize-ze mai bine situa]ia, `ns\ acela a plesc\it scurt:N]! Numai nu s-a l\sat `nduplecat, preciz\,admirativ. Oamenii pot fi purta]i ca p\pu[ile pea]\, ne asigur\ flutur`ndu-[i degetele prin aer,dar cu \sta nu mi-a mers.

Luam c`te o gur\ de vin, ascult`ndu-l hip-notizat. Din c`nd `n c`nd m\ ciupeam asigu-r`ndu-m\ c\ s`nt cu toate sim]urile `n priz\.Domnul Olimpiu savura uluiala noastr\, `i pl\-cea la nebunie s\ surprind\. V\z`ndu-se defi-nitiv `nl\turat, n-a avut `ncotro [i a luat leg\-tura cu un fost coleg ajung`nd rapid `n frunteaunei societ\]i de asigur\ri. {i a[a am cunoscut-o pe doamna Tartini, relu\ el.

De ̀ ndat\ ce am f\cut cuno[tin]\ [i a aflat cehram purt\m, ne-a spus c\ o [tie pe doamna ju-dec\tor Tartini [i amicul l-a corectat cu inocen-]\, numele magistratei era Sartini. Acum re-

peta gre[eala [i am avut senza]ia c\ o face voit,a[a c\ amicul se l\s\ p\guba[. Eu nu m\ sim-]eam atins nicidecum, n-aveam leg\tur\ cumagistra]ii. Dup\ nomenclator s`nt t\ietor defrunze la c`ini de profesie [i deci nu-mi batcapul cu treburi din astea. Nimic nu putea s\-mi p\teze reputa]ia. M\ bucuram de c\lduradup\ amiezii [i de vinul bun. ~ncepusem s\percep lumea printr-o p`nz\ sub]ire de vin alb[i Olimpiu `mi p\rea om de mare isprav\.

Un individ scheletic de al\turi se strecur\umil `n discu]ie interes`ndu-se dac\ portbaga-jul ma[inii era burdu[it cu pe[te. Subiectulnu-mi p\rea agreabil pentru c\ somnii, [tiucile,[al\ii [i tot neamul lor de r\pitori ne-au r`s `nnas [i ne `ntorceam ca ni[te fraieri. M-am bu-curat s\-l aud pe domnul Olimpiu relu`ndu-[idiscursul, cum c\ `n urm\ cu vreo doi ani so-cietatea de asigur\ri se afla `ntr-un proces [i aumirosit ei c\ reclamantul umbl\ cu `nv`rteli.Erau `n joc desp\gubiri mari pentru o vil\ dis-trus\ `ntr-un incendiu suspect [i nu ne puteampermite s\ pierdem, spuse. Ne-am interesatcare-i treaba cu doamna aia judec\tor de [ter-gea podelele cu noi la toate `nf\]i[\rile [i amaflat c\ b\rbatu-su n-avea loc de munc\. Ammers la sigur. Uite, doamn\, i-am propus noi,solu]ioneaz\ mata corect procesul \sta, c\ nuvrem altceva, [i `]i numim so]ul director alfilialei de asigur\ri din ora[. Zis [i f\cut, amb\tut palma, iar domnul Tartini s-a trezit pestenoapte director.

Pentru a devia cursul discu]iei probabil,amicul obiect\ c\ Sartini nu mai lucra ̀ n asigu-r\ri. Dar domnul Olimpiu [tia exact [i ce g`n-dim. P\i sigur, spuse, dup\ ce-am ob]inut hot\-r`rea, Tartini [i-a str`ns catrafusele [i s-a c\rat.

Se f\cuse `mbulzeal\ la func]ia de director, pelista de a[teptare se afla gata de munc\ so]iaunui judec\tor din recurs, unde ajunsese acumprocesul. {i de fapt el n-a condus nici o clip\sucursala, aveam oamenii no[tri care se ocu-pau de asta. I-am pl\tit salariu c`teva luni, darm\car tartina de nevast\-sa nu ne-a f\cut mize-rii, c\ se d\dea mare justi]iar\ la primele ter-mene. Ne-a f\cut scandal la telefon implor`nd[i amenin]`nd, p\cat c\ n-am `nregistrat-o s\trimit un CD la Consiliul Magistraturii, darp`n\ la urm\ tipul [i-a prezentat demisia. Exis-ta [i un plan de rezerv\, preg\tisem o surpriz\[i-l d\deam pe m`na procurorului dac\ nu seretr\gea de bun\ voie. Noi am respectat con-ven]ia, doar n-am promis c\-l ]inem o ve[nicie,nu? M\car `i prinde bine la curriculum...,ad\ug\, izbucnind iar\[i `n hohote de r`s.

Continu`ndu-ne drumul pe `nserat, amiculadmise c\ lucrurile se legau, nu putea s\ obiec-teze nimic. I-a tras-o, accept\ h`tru, dar e cevade speriat cum le zice [i madam Cecilia despredreptul la carier\ [i celelalte. Nu-]i spun c`t deconving\tor vorbe[te prin [edin]e despre acce-derea pe merite la func]ii, e o pl\cere s-o as-cul]i, m\ asigur\. {i cum d\ la o parte toatepreceptele [i se las\ dus\ de nas de acestdomn’ Olimpiu... A[a ne facem de cacao, a-d\ug\. I-am f\cut semn s\ p\streze discre]iepentru c\ dup\ toate paharele din ziua aceeaauzeam hohotele olimpiene de r`s rostogo-lindu-se implacabil `n spatele ma[inii, `iz\ream uria[e sorburile n\rilor [i groapa dinb\rbie proiectate pe cerul `ntunecat, buzelesub]iri ce slobozeau tunete asigur`ndu-ne c\-itot pe urmele noastre, d\-i bice, ha, ha, ha, eumi-s fecior de-al Vr`ncioaiei!

Dreptul la carier\BRIEFING

ADRIAN NI}|

Dac\ vom presupune, `mpreun\ cuNietzsche, c\ adev\rul este o femeie, se parec\ de dou\ mii de ani, filosofii nu numai c\ nuau cucerit aceast\ femeie frumoas\, dar nicim\car nu s-au apropiat prea mult de ea.Adev\rul s-a jucat cu ei, i-a provocat, i-a inci-tat dar mereu s-a ascuns, mereu a fost cu unpas `naintea oric\rei tentative de cucerire. Dinaceast\ perspectiv\, adev\rul ar fi mai cur`ndun ideal de atins, dec`t o valoare cert\ a so-ciet\]ii occidentale.

Critica lui Nietzsche, marc`nd `nceputulunei abord\ri postmoderne `n problematicaadev\rului, are meritul c\ scoate metafizicadintr-un somn dogmatic ce a durat aproapetrei secole (secolele 17-19). Nu vom fi mira]is\ vedem `n secolul 20 abord\ri ce reconside-r\ rolul adev\rului [i opusului s\u, minciuna.Una din cele mai importante cercet\ri cu pri-vire la rolul minciunii [i secretului pentru so-cietatea occidental\ `i apar]ine lui GeorgSimmel (1858-1918), unul din cei mai impor-tan]i sociologi contemporani. ~ntr-o mic\ lu-crare tradus\ recent, Despre secret [i socie-tatea secret\ (traducere de Cristian Cercel,Bucure[ti, Art, 2008), ce este de fapt un capi-tol din impozantul volum dedicat sociologiei(publicat `n 1908), Simmel demonstreaz\conving\tor c`t este de important secretul pen-tru societatea omeneasc\. ~ntr-o prim\ mi[ca-re, se arat\ c\ rela]iile dintre oameni se bazea-z\ pe faptul c\ ei [tiu c`te ceva unul despre

altul. De exemplu, negustorul [tie c\ rivaluls\u vrea s\ cumpere ieftin [i s\ v`nd\ scump,profesorul [tie c\ poate pretinde de la elevi oanumit\ calitate [i o anumit\ cantitate de ma-terie etc. Pe de alt\ parte, `n orice comunicareintervine ambiguitatea, disimularea sau chiarminciuna. Mai ales atunci c`nd rela]iile inter-umane s`nt de un anumit fel, secretul esteprezent din plin la numeroase niveluri. Exist\zone `n care s-ar p\rea c\ to]i [tim totul despreceilal]i, zone `n care penumbra ne[tiin]ei esteprezent\ mai mult, dar [i zone `n care se-cretele s`nt bine p\strate.

Plec`nd de la caracterizarea secretuluidrept ,,t\inuire con[tient voit\“, Simmel ana-lizeaz\ problematica secretului cu referire latrei feluri de rela]ii interumane: parteneriatul,prietenia [i c\snicia. Parteneriatul cu un anu-mit scop (o ac]iune comun\, o `ntreprindereetc.) este o forma]iune sociologic\ discret\prin excelen]\, c\ci participan]ii nu au nevoies\ cunoasc\ secretele celorla]i. Activitatea lorprincipal\ vizeaz\ construc]ia la care iauparte, ceea ce `nseamn\ c\ tot ceea ce au ne-voie s\ [tie unii de la al]ii pentru a-[i construiuniunea este s\ [tie c\ o construiesc. La acestnivel func]ioneaz\ o `ncredere instinctiv\ `ntr-o serie de ac]iuni, gesturi sau vorbe ale celor-lal]i care s\ asigure succesul `ntreprinderii.

Un interesant raport apare aici `ntre `ncre-dere [i discre]ie. Dup\ Simmel, discre]ia esterespectul pentru secretele celorlal]i, unit cudezinteresul pentru ceea ce nu se dezv\luie `nmod explicit, astfel `nc`t parteneriatul se ba-zeaz\ pe aceast\ leg\tur\ strict\ `ntre discre]ie[i `ncredere. Nu resim]im nevoia s\ cunoa[-tem mai mult despre colegul nostru, chiardac\ curiozitatea ne `mpinge adesea s\ punem`ntreb\ri. ~n cazul de fa]\ dreptul la `ntrebareeste strict limitat de dreptul la secret.

Se observ\ c\ `ncrederea poate fi suficientde sigur\ pentru ca ac]iunea practic\ s\ sepoat\ `ntemeia pe ea. Dar ca premis\, `ncre-

derea nu este altceva dec`t o stare interme-diar\ plasat\ `ntre [tiin]a [i ne[tiin]a cu privirela o anumit\ persoan\: atot[tiutorul nu arenevoie s\ se `ncread\ `n persoana respectiv\,iar atotne[tiitorul nu poate avea `ncredere `nchip ra]ional.

De[i limitele discre]iei s`nt greu de trasat,se pare c\ cel pu]in un lucru este cert: persoa-nele importante, [efii, persoanele mai `n v`rst\,profesorii no[tri, `n general personalit\]ile im-portante ale parteneriatelor `n care s`ntemprin[i cu to]ii pot marca limitele discre]iei. Ate interesa, de exemplu, despre pasiunile, sen-timentele, bolile lor s`nt fapte ce ]in de indis-cre]ie [i arat\ totodat\ o cras\ lips\ de respect.

Nu acela[i lucru se `nt`mpl\ cu secretele `ncazul prieteniei sau c\sniciei. Atunci c`nd nefacem noi prieteni, este chiar obligatoriu s\cunoa[tem c`t mai multe despre sentimentele,pasiunile, caracterul ori temperamentul per-soanelor respective. Adeseori, cea mai pro-fund\ modalitate de cunoa[tere se realizeaz\prin dragostea carnal\, ce deschide por]ile `n-tregii personalit\]i `n modul cel mai largposibil. Pentru mult\ lume, [i `n special pentrufemei, dragostea este unica form\ prin care `[ipot d\rui `ntregul eu, a[a cum artistului formaartei sale `i ofer\ unica posibilitate de a-[i`nf\]i[a `ntreaga intimitate.

Un aspect modern al prieteniei este ceea ceSimmel nume[te ,,prietenie diferen]iat\“, a-dic\ o rela]ie mai apropiat\ numai de anumitepersoane. Probabil c\ omul modern are preamulte de ascuns pentru a lega prietenii `n sen-sul antic al cuv`ntului, poate c\ personalit\]iles`nt prea individualizate pentru a face posibil\reciprocitatea `n]elegerii, ceea ce face ca ne-voia noastr\ de afectivitate, de prietenie s\ se`ndrepte spre cultivarea unei anumite laturi apersonalit\]ii. A[a se face c\ s`ntem prietenicu cineva pe baza sentimentelor, cu altcinevape baza comuniunii spirituale, cu altcineva `nvirtutea impulsurilor religioase, cu altcinevadatorit\ experien]ei comune de via]\ etc.Avantajul acestui tip de raport interuman estec\ se salvgardeaz\ secretele din celelalte c`m-puri. Prietenii nu au nevoie, [i nici nu e reco-

mandabil, s\ scruteze c`mpurile de interese [isentimentele care nu s`nt incluse `n rela]ie.

Este evident c\ `n c\snicie lucrurile s`ntmai complexe, c\ci `n cazul acestui tip de ra-port interuman sinele este deschis cel mailarg. Dac\ `n epocile timpurii, c\snicia era oinstitu]ie eminamente economico-social\, `nperioada modern\ c\snicia se bazeaz\ peuniunea sentimentelor de dragoste [i iubire,atrac]ia sexual\ dintre parteneri fiind prezent\`n mod natural. C`t de mare este zona de se-crete dintre cei doi parteneri? S-ar p\rea c\este foarte `ngust\, c\ `ntre parteneri nu exist\,[i nu ar trebui s\ existe, secrete. R\spunsul luiSimmel este altul: ispita deschiderii completear trebui dep\[it\, deoarece s-ar amenin]a con-siderabil viitorul cuplului. Cei care se pot d\-rui complet `n absen]a oricui pericol s`nt ceicare nu se pot d\rui deloc complet, c\ci bog\-]ia sufletului lor const\ `n evolu]ia continu\.Exist\ [anse mari ca la un moment dat cei dois\ se goleasc\ complet. Explica]ia sociologic\a acestei st\ri de lucruri este c\ oamenii s`ntconstrui]i `n a[a fel `nc`t au nevoie nu doar deo anumit\ propor]ie de adev\r [i eroare ca te-mei al vie]ii suflete[ti, dar [i de o anumit\ pro-por]ie de limpezime [i de confuzie. Ceea ce sepoate vedea limpede p`n\ `n str\fundurile su-fletului ne arat\, paradoxal sau nu, limita [ar-mului, interzic`ndu-i fanteziei s\-[i ]eas\ ga-ma sa de posibilit\]i, pentru a c\ror pierderenici o realitate nu o poate desp\gubi. Cel\laltnu trebuie doar s\ ne fac\ un dar de nerefuzat,ci [i posibilitatea de a-i face la r`ndul nostrudaruri: speran]e [i idealiz\ri, frumuse]i ascun-se [i farmece necunoscute nici m\car lui.

Se observ\ u[or din aceast\ analiz\ cumsecretul, adic\ t\inuirea de adev\ruri purtat\prin mijloace negative sau pozitive, este unadin cele mai mari cuceriri ale spiritului ome-nesc: spre deosebire de copil, ce d\ glas oric\-rei reprezent\ri, imediat ce `i apare `n minte oanumit\ imagine, pentru un adult secretulconduce la o uria[\ extindere a vie]ii, av`n-du-se `n vedere faptul c\ foarte multe con]inu-turi ale acesteia nu pot s\ ias\ la suprafa]\ prindezv\luirea lor total\.

Despre secret

23InterviuTIMPUL

martie 2009

– ~nainte de Cr\ciun, a circulat pe Internet[i `n media rom=neasc\ informa]ia c\ ta-bloul unui artist rom=n stabilit `n America,originar din Ia[i, intitulat Un Semn de laDumnezeu, a fost achizi]ionat de c\treMuzeul din Vatican. Cum ai primit vesteaaceasta? Cum a decurs tot procesul?

– Trebuie s\ recunosc, cu mul]umire `n su-flet, c\ am fost foarte pl\cut surprins de eve-niment. Chiar dac\ nu am s\ intru `n detaliispecifice, pot spune c\ a fost un proces des-tul de lung, la care au participat numeroaseforuri din Vatican, Roma, New York,Pennsylvania [i Maryland. Sper c\ acest pass\ fie un `nceput at`t pentru cultura [i artacontemporan\ rom=neasc\, c`t [i pentrumine ca artist.

– Cum s-a n\scut acest tablou? Care s`nt `ngeneral sursele tale de inspira]ie?

– Po]i fi inspirat de oricine, de orice [i oriun-de. Natura [i apa s`nt, probabil, principalelesurse de inspira]ie, datorit\ variet\]ii de cu-loare [i puterii lor constante de transformare,de multe ori neobi[nuite, greu de acceptat demintea uman\. S`nt de asemenea inspirat,mai ales `n ultima perioad\, de frumuse]eacorpului uman. Ve]i putea vedea `n cur`nd pesite-ul meu, www.dancumpata.com, Vis\to-rul (The Dreamer), un proiect la care lucrezde mai bine de un an [i care va cuprindezeci, poate sute de desene `n creion [i c\r-bune, reprezent`nd frumuse]ea femeilor depretutindeni, dar `n special frumuse]ea recu-noscut\ a femeilor din Rom=nia. Suita a`nceput s\ c`[tige deja popularitate [i va fiexpus\ par]ial `n numeroase galerii dinlume, poate [i la noi acas\, dac\ forurileartistice vor fi interesate.

– C`t de duri au fost pentru tine cei pestedou\zeci de ani petrecu]i `n America. Undeai mai expus? Cum este mediul artistic dinState?

– Am fugit din ]ar\ `n 1986 [i am petrecuturm\toarele unsprezece luni `ntr-un lag\rpolitic din Belgrad... o perioad\ despre carea[ putea scrie un roman. Dar [i acolo, `n ni[tecondi]ii destul de dificil de descris, am reu[its\ lucrez, s\ expun [i s\ v`nd din piesele me-le. Am date, martori [i nume pe care le voidezv\lui c`ndva, probabil `ntr-o biografieviitoare. Chiar dac\ trebuia s\ fug din lag\r[i s\ muncesc optsprezece ore pe zi s\-micump\r p`nze, pensoane [i culori, pasiunea,dorin]a de a m\ exprima artistic au fost maiputernice dec`t, s\ zicem, pornirea de a-micump\ra o pereche de pantofi, s\ nu maiumblu cu rupturi. Dup\ aceea am ajuns `nChicago unde, pentru aproximativ doi ani,situa]ia mea financiar\ nu s-a schimbatfoarte mult, dar am g\sit `n continuare resur-se s\ muncesc [i s\ expun. Dup\ c`teva ex-pozi]ii reu[ite `n Chicago, s-a produs oschimbare important\ `n cariera mea, amc`[tigat un concurs `n California. A urmat un[ir de expozi]ii pe coasta de Vest [i pe coastade Est, incluz`nd San Francisco, LosAngeles, Carmel, Beverly Hills, Hollywood,Washington, New York, culmin`nd cu achi-zi]ionarea lucr\rii A Sign from God de c\treMuzeul de Art\ al Vaticanului. S`nt dejatratative `n curs cu Smithsonian Art Museum[i Metropolitan Art Museum care, probabil,se vor concretiza `n viitorul apropiat.

– C`t timp dedici artei?

– Mi-e greu s\ spun c`t timp dedic artei `ngeneral. C`nd, cu mici [i nedorite `ntreru-peri, aproape toat\ via]a de p`n\ acum ai

f\cut art\, aceasta devine a doua ta natur\, oobsesie, este ceva ce-]i curge prin vine, oboal\ incurabil\, blestemul de care nu po]isc\pa, binecuv`ntarea care te alin\... Este olupt\ constant\ pe care [tii c\ nu o vei c`[tiganiciodat\, dar nici nu po]i s\ accep]i`nfr`ngerea at`t timp c`t po]i vedea, `n]elege[i crea.

– Ai avut vreodat\ sentimentul disper\rii, alr\t\cirii, `ntr-o lume str\in\, poate preamaterialist\?

– De r\t\cire niciodat\! Sper s\ nu fiu b\nuitde `ng`mfare, dar atunci c`nd crezi `n tine, `narta ta, `n ceea ce sim]i [i ceea ce la[i poste-rit\]ii, nu-]i pierzi a[a u[or busola. Publicul,colegii sau criticii pot s\ te accepte sau nu,pot s\ te `n]eleag\ sau nu, dar nimeni nu tepoate schimba. Po]i fi influen]at, ajutat, `n-drumat, dar `n profunzime r\m`i cel care e[ti[i creezi cea ce creezi, la[i `n urm\ ceea cela[i. De aceea moto-ul meu este „What youare is what you leave behind“. Lumea mate-rialist\ care nu te accept\? Asta se `nt`mpl\`n orice societate. Din p\cate, cu c`t ajungimai sus, anumite u[i se deschid din ce `n cemai greu, pentru motive pe care to]i le cu-noa[tem, dar pu]ini le admitem. Arta nu estenumai talent [i munc\ `n fa]a unei p`nzegoale. E un proces foarte complex, care `n-cepe cu o idee, cu ceva ce te fascineaz\ sau`]i captiveaz\ privirea sau sufletul, dar deacolo [i p`n\ la a ajunge un artist recunoscutpe plan interna]ional, realizat profesional,spiritual [i material, drumul e lung [i anevo-ios. {i c`nd `l parcurgi, se poate `nt`mpla s\te-apuce disperarea sau s\ te `mpingi singur,s\-]i dep\[e[ti limitele. Mul]i putem fi arti[ti[i mul]i s`ntem arti[ti buni, la nivelul fiec\-ruia de talent, dar nu to]i pot str\bate dru-mul, nu to]i reu[esc pa[ii corec]i. Po]i s\ `n-ve]i de la mul]i chestiuni tehnice, dar cine te`nva]\ cum s\ ajungi celebru, cum s\ facisaltul de la un artist bun la maestru? Cine-]id\ „cheia succesului“?

– Unii critici au recunoscut influen]erenascentiste `n operele tale. C`nd lucrezi, te`ntorci vreodat\ la marii arti[ti?

– Nu atunci c`nd lucrez. Dar din c`nd `n c`ndorice artist se `ntoarce la mae[tri, ca la ni[terepere esen]iale, revine la capodopere, nuneap\rat pentru inspira]ie. Am studiat foartemult perioada Rena[terii. S`nt absolut im-presionat de profunzimea [i greutatea culo-rilor, de modul `n care ele se `ntrep\trund, demesajele simple, dar deosebit de puternicepe care le transmit. C`nd am fost comparatcu mari autori interna]ionali, m-am sim]it o-norat, dar nu m-au deranjat peste m\sur\ne`n]elegerile.

– Te g`nde[ti s\ deschizi o expozi]ie `n ]ar\?}ii leg\tura cu arti[tii rom=ni?

– A[ dori [i s-ar putea s\ am o expozi]ie depictur\ `n viitorul apropiat la Palatul Parla-mentului, care era `nc\ `n construc]ie c`ndam plecat din ]ar\. Nu [tiu `ns\ ce demersurioficiale vor trebui `ndeplinite [i c`t de com-plicat va fi acest proces. Este un vis care, cupu]in ajutor, ar putea deveni realitate. Dinp\cate, ]in leg\tura cu foarte pu]ini arti[ti dinRom=nia. Dar s`nt buni arti[ti [i prieteni!Mi-ar face pl\cere s\-mi l\rgesc sfera decuno[tin]e `n Rom=nia, at`t pe plan culturalc`t [i pe plan social. Oricine este binevenit s\m\ contacteze prin e-mail, `l pot g\si pesite-ul meu.

– C`t de mult te afecteaz\ ignora]a, ideea c\unii colegi [i unii „privitori“ nu te `n]eleg?

– Sincer s\ fiu, nu m\ afecteaz\ `n mod deo-sebit, pentru c\ [tiu c\ ei reprezint\ o foartemic\ parte a cititorilor, a privitorilor [i a iu-bitorilor de art\. Am fost iubit, ur`t, l\udat,invidiat, aplaudat [i ignorat de-a lungul ca-rierei mele artistice. Am v\zut multe, amtrecut prin multe [i am `n]eles din toate, cafiecare, c`t am putut. Un lucru este `ns\ cert:at`t timp c`t creezi cu talent, munc\ [i cu pa-siune, eforturile tale vor fi recunoscute maidevreme sau mai t`rziu de cei ce au curajuls\ aprecieze ceea ce ai avut tu curajul s\ cre-ezi. S`nt convins c\ personalit\]ile intelec-tuale [i culturale din Rom=nia apreciaz\rezultatele modeste ale unui simplu coleg.A[ dori din tot sufletul s\ m\ `ntorc acas\ [is\ am ocazia [i bucuria s\ le transmit celormai tineri tot ce se poate transmite din punctde vedere artistic, c`t [i tot ce se poatetransmite din punct de vedere uman. Nu [tiudac\ cineva, undeva `mi va oferi aceast\[ans\, dar trebuie s\ `n]elegi c\ lumea artis-tic\ este mult mai complex\ dec`t a tragedou\ linii pe o foaie de h`rtie [i ar fi p\cat caexperien]a s\ se risipeasc\, `n loc s\ fietransmis\ genera]iei urm\toare, `n loc s\ ajutearti[tii [i arta contemporan\ din Rom=nia. C`tdespre ignoran]\... avem un control limitatasupra ei. Poate fi c`teodat\ par]ial elimina-t\, printr-un proces destul de dificil [i de lun-g\ durat\. R\utatea `n schimb, n\scut\ dininvidie, este o tr\s\tur\ individual\, pe de-plin controlabil\ [i care difer\ ca manifestarede la individ la individ, iar ca intensitate dela o situa]ie la alta. Dar nici ignoran]a, nicimicile r\ut\]i nu m\ vor opri s\ m\ `ntorcacas\, deoarece [tiu c\ marea majoritate arom=nilor apreciaz\ talentul [i succeseleob]inute prin decenii de munc\.

Interviu realizat de Gabriel St\nescu

„E[ti ceea ce la[i `n urma ta“ dialog cu Dan Cump\t\

Inscrip]ii

MIRCEA GHEORGHE

Bancurile politice rom=ne[ti din„iepoca de aur“ sugereaz\ „viitorimii“adev\ruri grave despre noi, cei care amtr\it o mare parte a vie]ii noastre sub co-munism: de exemplu, c\ una dintre ex-plica]iile rezisten]ei `ndelungate a regi-mului comunist `n Rom=nia, `n pofidamizeriei generale pe care o producea, afost capacitatea lui de a men]ine formal`n via]\ o mul]ime de legi absurde prinposibilit\]ile oferite sau sugerate oame-nilor de a le `nc\lca. {i [antaj`ndu-i,clip\ de clip\, cu posibilitatea represiu-nii brutale, dac\ ar fi avut curajul s\ leconteste.

Era ceva care „mergea“ `n toate ]\rilecomuniste, dar mai ales la noi, fiindc\ se`nt`lnea cu spiritul neamului. DespreRom=nia, Hannah Arendt spune `nEichmann la Ierusalim c\, `nc\ din1942, era cea mai corupt\ ]ar\ dinBalkani. Vas\zic\ cea mai lipsit\ de res-pect pentru legalitate, cea mai departede dura lex, sed lex. ~n spirit rom=nesc,`n comunism, era valorizat cu voio[iedispre]ul legii, nu doar ca lege comu-nist\, ci ca lege `n general: „Legea e cao barier\; dul\ii sar pe deasupra, javreletrec pe dedesubt [i de oprit `n fa]a ei, nuse opresc dec`t boii“.

Bariera putea fi instalat\ oriunde,oric`nd [i s\ opreasc\ accesul la orice,f\r\ nici o justificare ra]ional\ [i f\r\ nicio opozi]ie, c`t\ vreme, cu ceva abilitate[i curaj se putea trece de ea. A[a `nc`t,treptat, lumea se transforma sau `ncercas\ se transforme `ntr-o lume de javre [idul\i. Dar, oricum, num\rul celor carese opreau `n fa]a barierei era suficient demare pentru ca regimul s\ func]ioneze.

C`nd solu]iile individuale de ocolirea legilor n-au mai dus la nimic din cauzablocajului general, c`nd bariera a deve-nit un munte [i c`nd societatea s-a dezin-tegrat complet `ntr-o mul]ime bezmetic\de atomi, dispera]i s\ evadeze, prin ori-ce mijloace, dincolo de muntele acesta,totul a devenit o balt\ de revolt\ puru-lent\. ~n a[teptarea pescuitorilor obi[nu-i]i cu apele tulburi. Indiferent de cine [icum „a contribuit“ la c\derea comunis-mului rom=nesc, sf`r[itul acestuia a fostlamentabil. Nimeni nu s-a g\sit s\-lapere pe fa]\. {i cu at`t mai pu]in javreleori dul\ii...

DAN CUMP|T| (n. 1959, Bucure[ti)a urmat cursurile Liceului de Art\ „OctavB\ncil\“ din capital\ [i ale Universit\]ii deArte din Ia[i. Prima expozi]ie important\este vernisat\ `n 1978, iar `n anul urm\toreste declarat Artistul Anului. Urmeaz\ un

[ir impresionat de expozi]ii personale `nRom=nia, dar [i `n Iugoslavia, Ungaria,Italia, Fran]a. ~n 1987 se stabile[te `n Sta-tele Unite, iar acum lucreaz\ `n studiouls\u din Hagerston, Maryland. ~n perioadacare a urmat stabilirii `n State a avutexpozi]ii personale la Los Angeles, SanFrancisco, Carmel, Chicago, Hollywood,New York. ~n 1991 a fost ales membru alConsiliului Artelor din Hollywood, iardespre opera sa au scris cele mai pres-tigioase publica]ii de specialitate, de la„Herald Mail“ la „ArtNet Magazine“.Ast\zi operele sale s`nt r\sp`ndite `n cele-bre galerii de art\, muzee [i colec]ii din`ntreaga lume, de la Muzeul de Arte Fru-moase al Vaticanului la importante colec]iiparticulare.

martie 2008

24 EditorialTIMPUL

CMYK

CMYK

GABRIELA GAVRIL

(continuare din pagina 1)

~n cazul Rom=niei, situa]ia nu numai c\a fost invers\ – s-a ajuns la o politizareexcesiv\ a scenei publice –, dar a cunos-cut [i o distorsiune temporal\, din mo-ment ce comunismul era comb\tut dup\revolu]ia care, strict tehnic, l-a `nl\turat.Teoria loviturii de stat sau proclamarea„confisc\rii revolu]iei“ au fost deseori in-vocate [i au p\rut a rezolva anacronismulluptei anticomuniste [i al „neodisiden]ei“ `npostcomunism (`n]eles ca neocomunism).Vorbim de „politizarea `n exces“ a spa]iu-lui public imediat dup\ decembrie 1989,dar poate mai nimerit ar fi s\ ne referim lahegemonia unor teme, deoarece rareoriam asistat la o `nfruntare propriu-zis\ `n-tre viziuni politice bine definite, `n nume-le unor valori asumate, obi[nuit\ fiind ge-neralizarea unor practici [i difuzarea unorscheme retorice `n aproape toate mediile.E destul s\ ne amintim cum publica]iile dinmajoritatea localit\]ilor au devenit (lite-ral) peste noapte „libere“ [i aproape to]ieditoriali[tii, to]i colaboratorii vechi saude ocazie compuneau pamflete `mpotrivadictatorului executat. Anticomunismul/anticeau[ismul carnavalesc a acoperit vo-cile pu]inilor disiden]i [i le-a f\cut aproa-pe irecognoscibile, mai ales c\ se foloseade acelea[i strategii discursive ale denun-]\rii, ale condamn\rii. Acest lucru a fostcu putin]\ pentru c\, pe de o parte, disiden-]ii (mul]i dintre ei din mediile artistice) nuaveau experien]\ `n construirea unor plat-forme social-politice [i, pe de alt\ parte,pentru c\ solidarizarea din interior cu ei afost destul de redus\ `n timpul comunis-mului. Protestele anticomuniste au `mbr\-cat mai cur`nd o form\ literaturizant\, ex-cesiv personalizat\ dec`t una a g`ndirii po-litico-economice2 [i au fost slab sus]inutechiar de c\tre intelectuali.

~n 1956, `n Polonia `ncetase – `n opinialui A. Walicki – s\ mai fie un regim totali-tar; o genera]ie ce fusese ini]ial sedus\ deutopia sovietic\ se „treze[te“. Mul]i dintrecei care la `nceput se apropiaser\ de idea-lurile stalinismului (Leszek Kolakowski,Tadeusz Konwicki, Adam Wazyk [.a.)

ajung s\-l critice virulent, s\ intre `n con-flict cu puterea comunist\, s\ joace un rolimportant `n relansarea dezbaterilor poli-tico-ideologice. Realismul socialist `nce-pe s\ fie atacat, se simte o u[oar\ liberali-zare `n art\ – pot fi urm\rite acum filme,spectacole ce fuseser\ interzise cu c`tevaluni `n urm\, se ini]iaz\ discu]ii destul deaprinse pe marginea politicii culturale avremii. ~n deceniul al [aselea, scriitorii semobilizeaz\ `mpotriva cenzurii [i reu[escs\ se fac\ auzi]i `n ]ar\ [i `n Occident. Pro-iectele de modernizare discutate `n cercu-rile opozi]ioniste din Polonia `n anii ’70 –’80 au avut, desigur, incongruen]ele [inaivit\]ile lor, au fost contrazise `n bun\m\sur\ de evolu]ia realit\]ii, dar meritullor este incontestabil: au marcat dep\[ireacriticii negative a sistemului prin articula-rea unor direc]ii de g`ndire [i de ac]iunesocial\ [i politic\. Cei din KOR s-au con-centrat asupra construirii societ\]ii cet\]e-ne[ti, al]ii au insistat asupra importan]eipie]ei libere [i a reformelor economice.Spre exemplu, grupul liberal de la Gdanskdin jurul publica]iei „Przeglad Polityczny“,`nfiin]at\ `n 1983, analiza `nc\ de atunciposibilit\]ile de reformare a sistemului po-lonez pentru trecerea la economia de pia]\[i sus]inea necesitatea implic\rii politice a

intelighen]iei. Principiile liberalismului,dar [i ale social-democra]iei, viziunea cer-curilor intelectuale catolice [i ale sindica-li[tilor fuseser\ dezb\tute `n societateapolonez\ aproape pe toat\ perioada comu-nist\. S\ mai amintim c\, mai bine decincisprezece ani, au func]ionat pe terito-riul Poloniei publica]ii [i edituri „subte-rane“, de opozi]ie, care au impus alte cri-terii, alte ierarhii, alt stil dec`t cele oficiale[i au exercitat o influen]\ profund\ asupraautorilor [i a cititorilor lor. Numai `n 1982au ap\rut peste 800 de gazete clandestine3.

Intelighen]ia rom=neasc\ a fost mai de-grab\ luat\ prin surprindere de pr\bu[ireacomunismului [i nu dispunea, cum subli-nia [i M. {ora `n dialogul s\u cu S. Antohi,de proiecte de viitor, pentru func]ionarea`n postcomunism. De aceea, retorica rup-turii totale de comunism – de[i ac]iunilepropriu-zise de opozi]ie la totalitarism auavut un caracter izolat – devine, `n pofidaaporiei con]inute, principala form\ de le-gitimare [i elementul central al construc-]iilor identitare. A[adar, mai mult dec`t `nalte ]\ri fost comuniste, intelighen]ia ro-m=neasc\ s-a g\sit dup\ 1989 `ntr-un im-pas identitar. Pentru c\ nu se putea reven-dica de la o revolu]ie precum cea dinUngaria, din 1956, sau cea din 1968, `n

Cehia, pentru c\ nu avea `n trecutul recentmi[c\ri de mas\ anticomuniste, cum aufost cele organizate de Solidarnosc, a `m-br\]i[at ideea „rena[terii“ dup\ 22 decem-brie 1989 – dat\ cu valoare inaugural\.De[i, cu excep]ia de]inu]ilor politici, nusuportaser\ teroarea stalinist\ a anilor’50, nici experien]a Gulagului [i au f\cutparte `ntr-un fel sau altul din structurilesistemului comunist, mul]i intelectualipublici au ezitat/ ezit\ `nc\ s\-[i asumeaceast\ component\ a identit\]ii lormultiple.

1 ~n 1989, `n organismele provizorii de conducerea Rom=niei o pozi]ie dominant\ ocupau membrii no-menclaturii (marginaliza]i `n ultimul deceniu) [ireprezentan]ii valului al doilea al elitei comuniste, `nvreme ce opozan]ii regimului Ceau[escu, care fusese-r\ `n fapt izola]i `n timpul comunismului, au `ndeplinitun rol mai cur`nd decorativ (vezi Raluca Grosescu,„Conversia elitelor comuniste din Rom=nia `n perioa-da de tranzi]ie“ `n Mobilitatea elitelor intelectuale,coord. M.D. Gheorghiu, M. Lupu, Ed. Paralela 45,2008, pp. 299-338).

2 „E, de altfel, semnificativ faptul c\ nici una dinreac]iile disidente sau de opozi]ie la regimul comunistdin Rom=nia nu a luat forma unei reflec]ii politice sis-tematice.“ (Cristian Preda, Modernitatea politic\ [irom=nismul, Ed. Nemira, 1998, p. 159)

3 Vezi „Wirtualna Czytelnia Bibuly“ – www.en-cyklopedia-solidarnosci.pl.

Identit\]i problematice (I)

Colegiul de redac]ie:{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Alina Savin (Stockolm)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaMaria-Elena C=mpeanNicoleta DabijaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuLaura P\ule]Lucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:Dan AcostioaeiC\t\lina Butnaru (marketing)Radu Pavel GheoGabriela HajaAdrian MarinAndi MihalacheElena-Mirabela OpreaCristian P\tr\[coniuFlorin }upuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel Cucuteanu

Director executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n

paginile revistei apar]ine autorilor

Adresa redac]iei:

Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5

Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.ro

E-mail: redactia@timpul.ro

ISSN 1223-8597

Nr. catalog Rodipet 4624

Pre]: 1 leu

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i Abonamentele revistei „Timpul“ se

primesc la toate oficiile po[tale din ]ar\.Costul unui abonament este de 3 lei pe

trei luni, 6 lei pe [ase luni, 11 lei pe an.Cititorii din str\in\tate se pot abona

prin S.C. Rodipet S.A., cu sediul în Pia]aPresei Libere nr. 1, Corp B, sector 1,Bucure[ti, România, la P.O. Box 33-57, lafax 004021/318.70.02, e-mail: abona-mente@rodipet.ro; sau on line la adresawww.rodipet.ro.