PIEDICI ȊN CALEA SPOVEDANIEI

Raportarea omului la Spovedanie ţine depercepţia lui asupra vieţii, în general, de nivelul decunoaştere şi de educaţie, de sănătatea lui, astfel încâtunii creştini motivează ne-spovedania lor, prin:

faptul că nu au ce spovedi, considerându-sebuni din punct de vedere moral;lipsa de timp, pentru că sunt alte probleme,mult mai importante, de rezolvat;neputința „deschiderii” în faţa unei altepersoane, mai ales a preotului;problemele lor sufleteşti nu pot fi catalogatedrept păcate şi, în definitiv, sunt problemelelor, pe care, într-un sfârşit, le vor depăşi.

Nu există om perfectpe pământ, ceea ceînseamnă că nici eu nusunt perfect; pot greșifață de Creatorul meu,față de semenii mei, darși față de mine; iarSpovedania este o șansăoferită de Dumnezeu,nouă, oamenilor,pentru a ieși dinaceastă stare deautomulțumire și acrește spiritual în iubirefață de Dumnezeu și desemeni.

PSIHOLOGIA ȘI SPOVEDANIA

Duhovnicia este arta de a renaște omul spiritual,presupunȃnd și o componentă psihologică, deoarecelucrează cu sufletul, dar depășește limitelepsihologice.

Duhovnicul, în scaunul Spovedaniei, nu ne oferăsoluții omenești la problemele noastre, ci neîmpărtășește harul Duhului Sfânt, spre iertareapăcatelor și nașterea la viața în Hristos, care estebucurie și pace în Duhul Sfânt.

Spovedania este, din perspectiva psihologiei,psihoterapie ortodoxă, în sensul că duhovnicullucrează la vindecarea sufletului și cu mijloacepsihologice, dar este mai mult decât psihoterapie,este lucrare harică de refacere a legăturii omului cuDumnezeu, Izvorul vieții.

SFATURI PRACTICE

Căutarea și alegerea duhovnicului:

Duhovnic este cel ce are și dăruiește Duhul Sfânt.Misiunea duhovnicului este să ajute la creșterea

fiului duhovnicesc şi să-l facă din rob al păcatului unom liber; să-i dăruiască libertatea pe care ne-a dăruit-o Hristos, aceea de a iubi pe Dumnezeu și pe semeni.

Duhovnicul trebuie căutat cu răbdare, rugăciuneși speranță, dintre cei iscusiți; el trebuie să fie bărbatînalt după virtute şi înţelept în cele dumnezeieşti.

Pregătirea pentru Spovedanie:

Fiecare mărturisire a noastră este unică; deaceea, trebuie facută cu sinceritate, cu părere de răupentru greșeli, dar cu nădejde în iubirea milostivă alui Dumnezeu, fără teamă, după o pregătire prinrugăciune și cercetarea conștiinței.

„Mărturisiți-vă unul altuia păcatele și vă rugațiunul pentru altul, ca să vă vindecați, că mult poaterugăciunea stăruitoare a dreptului.”

(Iacov 5, 16)

Concept: Sectorul teologic-educaţional al Patriarhiei RomâneAutor: Pr. Lect. Univ. Dr. Vasile Gavrilă© 2014 - Editura Basilica a Patriarhiei RomâneTipografia Cărților Bisericești a Institutului Biblic și de MisiuneOrtodoxăPliantul se distribuie gratuit.

Parohia: ..................................................................................................................................Adresa: ..................................................................................................................................Contact: ..................................................................................................................................

PATRIARHIA ROMÂNĂ

- Renaşterea la viața în Hristos -

„Atunci Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă!Așa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, tot astfelși Eu vă trimit pe voi. Și zicând acestea, asuflat asupra lor și le-a zis: Luați DuhSfânt! Cărora veți ierta păcatele li se vorierta; cărora le veți ține, ținute vor fi.”

(Ioan 20, 21 - 22)

IMPORTANŢA SPOVEDANIEI

Spovedania sau mărturisirea cu pocăinţă apăcatelor reprezintă una dintre cele şapte SfinteTaine ale Bisericii, prin care se dăruiește iertareapăcatelor (de către episcop sau preot – în modvăzut, de către Hristos – în mod nevăzut) celor cese căiesc de păcate și le mărturisesc duhovnicului.

Întrucât păcatul înseamnă boala neascultării deDumnezeu, adică moarte, (ascultarea de Dumnezeuînsemnând viaţă), înţelegem că starea de păcat esteo stare de moarte, de înstrăinare și de despărțire aomului de Dumnezeu – Izvorul vieții; însă, prinmărturisire, omul iese din această stare.

Spovedania trezeşte conştiinţa, o curăţă, oluminează şi-l renaşte pe om spre o nouă viaţă;este șansa omului de a redeveni fiu al Împărățieilui Dumnezeu, prin har.

INSTITUIREA SFINTEI TAINE

Spovedania a fost instituită de MântuitorulHristos prin faptul că El Însuși a săvârșit-o, acordând,Cel Dintâi, iertarea păcatelor, și dăruind aceeaşiputere Apostolilor Săi și urmașilor acestora.

După Înviere, înainte de Înălțarea la cer,Mântuitorul le spune ucenicilor: „Luați Duh Sfânt!Cărora veți ierta păcatele li se vor ierta;cărora le veți ține, ținute vor fi”. (Ioan 20, 22)

PAȘII SAU ETAPELE SPOVEDANIEI

conștientizarea păcatului și hotărârea de a-lpărăsi;alegerea duhovnicului;mărturisirea păcatelor, în duh de pocăință șismerenie;lupta de a nu repeta păcatele, de a lucravirtutea, sub ocrotirea Bisericii, princălăuzirea duhovnicului.

UNDE NE SPOVEDIM

În biserică, în fața icoanei lui Hristos, prezent închip nevăzut, având martor un duhovnic (arhiereusau preot), care, prin harul duhovniciei, poate mijlociiertarea păcatelor.

CȂND NE SPOVEDIM

A patra poruncă bisericească ne îndeamnă să nespovedim şi să ne împărtăşim cel puţin în cele patruposturi de peste an; iar Sfântul Simeon alTesalonicului ne sfătuieşte să nu întârziem mai multde 40 de zile, pentru că nimic altceva ca lipsa demărturisire nu dă atâta putere demonilor şigândurilor potrivnice nouă, de a hrăni în inimanoastră greşelile nemărturisite.

CUM NE SPOVEDIM

Mărturiseşte-te ca şi cum acest ceas ar fi cel dinurmă, ca şi cum ar fi ultima oară aici, pe pământ, cândpoţi aduce pocăinţă pentru toată viaţa ta, înainte de apăşi în veşnicie şi a sta în faţa judecăţii lui Dumnezeu, caşi cum ar fi ultima clipă când poţi să arunci din sufletpovara unei îndelungi vieţi trăite în păcat şi nedreptate,pentru a intra liber în Împărăţia lui Dumnezeu.

ROADELE SPOVEDANIEI

Iertarea sau dezlegarea păcatelor:„Căci precum prin neascultarea unui om s-aufăcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prinascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi“(Romani 5, 19);Sfinţii Părinţi consideră că prin această Tainăse iartă toate păcatele pe care omul lemărturisește în stare de pocăință.

Împăcarea cu Dumnezeu, cu Biserica și cusine:

se dobândește prin pocăință sinceră și priniertarea păcatelor.

Bucuria pocăinței:Spovedania este, în primul rând, o întoarcere(convertire) şi o împăcare; este întoarcereanoastră la Hristos, a Cărui iubire pentru noi nuare limite, Care niciodată nu Se îndepărtează denoi, doar noi, deseori, ne îndepărtăm de El; este oconvertire care aduce bucurie curată, când putemspune: „Dă-mi, Doamne,să petreccealaltă vremeîn pace și întrupocăință și sădobândescîntru aceastăviață darulTău, iar încealaltă, fericirea de veci” (rugăciunea a douadupă Taina Sfintei Spovedanii, Carte derugăciuni, tipărită cu binecuvântareaPreafericitului Părinte Daniel, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române, Editura Institutului Biblic șide Misiune Ortodoxă, București, 2010).

SPOVEDANIA ȘI ȊMPĂRTĂȘIREA

Nu ne putem împărtăși cu Sfânta Euharistie defiecare dată când ne spovedim; trebuie să primimbinecuvântarea (acordul) duhovnicului; de asemenea,nimeni nu se poate împărtăși fără Sfânta Spovedanie;însă este bine să nu uităm că scopul Sfintei Euharistiieste împărtășirea credincioșilor și desăvârșirea sausfințirea lor.

CANONUL LA SPOVEDANIE

Duhovnicul, ca un bun doctor, ne va rândui uncanon spre îndreptare, care poate consta în:

eventuala oprire, pentru o vreme, de la SfântaÎmpărtăşanie, în funcţie de gravitateapăcatului, pentru căință;anumite rugăciuni, însoţite de post şi acte demilostenie;un program de întărire duhovnicească în luptacu ispitele.

Canonul este un mod de viețuire care duce laînsănătoșirea sufletească a creștinului.

Nu trebuie să ne mâhnească asprimea sau,dimpotrivă, blândeţea canonului şi nici să ne lăsăminfluenţaţi de canoanele primite de semenii noştri.Duhovnicul caută mai întâi la dispoziţia sau stareasufletească a celui care se spovedeşte, apoi la păcatulspovedit; ca un doctor care nu prescrie pentru aceeaşiboală aceeaşi reţetă, nici măcar la doi „pacienţi”, ciare pentru fiecare o anumită reţetă, adaptată la stareafiecăruia.

SPOVEDANIA ȊN SITUAȚII SPECIALE

Pe lângă Spovedania obișnuită a credincioșilor,mai există și situații speciale în viața noastră: cândurmează să parcurgem o etapă importantă (săbotezăm, să ne cununăm sau să cununăm pe alții);când avem pe cineva apropiat bolnav; când femeiaurmează să nască; când plecăm într-o călătorie mailungă; în toate aceste situații este bine să ne spovedimși, dacă primim binecuvântare, să ne și împărtășim.Atunci mergem la duhovnic, dacă avem, şi, dacă nuavem, ne căutăm un duhovnic (pentru o pregătire maiintensă).