Suport de curs Frizer Modulul 2

FRIZER

Cod Denumire

Ocupaţia 514113 FRIZER

Modul 514113. 2

APLICAREA NSM ŞI

APLICAREA

NORMELOR PSI

CUPRINS

514113.2.1. Aplicarea NSM

514113.2.2. Aplicarea normelor PSI

514113.2.3. Sesizarea situaţiilor critice

514113.2.4. Aplicarea măsurilor de urgenţă

CENTRUL EUROPEAN PENTRU PROMOVAREA SI INTEGRAREA ROMILORProiect "Cresterea competentelor anteprenoriale in zonele rurale”, POSDRU/110/5.2/G/89513

1

Suport de curs Frizer Modulul 2

514113.2.1. Aplicarea NSM

Sistemul naţional de norme privind asigurarea securităţii şi sănătaţii în muncă este compus din:

- norme generale de securitate a muncii, care cuprind prevederi de securitate a muncii general valabile pentru orice activitate;

- norme specifice de securitate a muncii, care cuprind prevederi de securitate a muncii valabile pentru anumite activităţi.Prevederile acestor norme se aplică cumulativ indiferent de modul de organizare a activităţilor reglementate.

Normele Generale de Securitate a Muncii cuprind principalele măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale şi sunt aplicabile tuturor persoanelor fizice şi juridice, salariaţilor, persoanelor angajate cu orice forme legale, precum şi ucenicilor, elevilor şi studenţilor în perioada efectuării practicii profesionale şi cărora le revin o serie de obligaţii pe parcursul desfăşurării activităţii la locul de muncă (vezi art. 19 din Legea Protecţiei Muncii nr, 90/1996).

Normele specifice de securitate a muncii cuprind prevederi de securitate a muncii valabile pentru anumite activităţi sau grupe de activităţi caracterizate prin riscuri similare. Prevederile acestor norme se aplică cumulativ, indiferent de forma de proprietate sau modul de organizare a activităţilor reglementate.

Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate naţională, cuprinzând prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea diferitelor activităţi în condiţii de securitate. Respectarea acestor prevederi nu absolvă persoanele juridice sau fizice de răspunderea ce le revine pentru asigurarea şi a altor măsuri, corespunzătoare condiţiilor concrete în care se desfăşoară activităţile respective, prin instrucţiuni proprii.

Întrucât, sistemul naţional al normelor specifice este structurat pe activităţi, persoanele juridice sau fizice vor selecţiona şi aplica cumulativ normele specifice corespunzătoare, atât activităţii de bază, cât şi celor conexe sau complementare.

Structura fiecărei norme specifice are la bază abordarea sistemică a aspectelor de securitate a muncii-practicată în cadrul Normelor generale-pentru orice proces de muncă. Conform acestei abordări, procesul de muncă este tratat ca un sistem, compus din următoarele elemente ce interacţionează:← EXECUTANTUL: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă. ← SARCINA DE MUNCĂ: totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate de executant, prin

intermediul mijloacelor de producţie şi în anumite condiţii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de muncă.

← MIJLOACE DE PRODUCŢIE: totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini, aparate, dispozitive, unelte etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se utilizează în procesul de muncă.

← MEDIUL DE MUNCĂ: ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.

Reglementarea măsurilor de securitate a muncii în cadrul normelor specifice, vizând desfăşurarea uneia sau mai multor activităţi în condiţii de securitate, se realizează prin tratarea tuturor aspectelor de securitate a muncii la nivelul fiecărui element al sistemului: executant-sarcină de muncă-mijloace de producţie-mediu de muncă, propriu proceselor de muncă din cadrul activităţii care face obiect de de reglementare.

Prevederile sistemului naţional de reglementări normative pentru asigurarea securităţii muncii constituie, alături de celelalte reglementări juridice referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă, baza pentru:

activitatea de concepţie şi proiectare a echipamentelor tehnice şi a tehnologiilor;

CENTRUL EUROPEAN PENTRU PROMOVAREA SI INTEGRAREA ROMILORProiect "Cresterea competentelor anteprenoriale in zonele rurale”, POSDRU/110/5.2/G/89513

2

Suport de curs Frizer Modulul 2

autorizarea funcţionării unităţilor; instruirea salariaţilor în domeniul securităţii muncii; cercetarea accidentelor de muncă, stabilirea cauzelor şi a responsabilităţilor.

Pregătirea şi instruirea în domeniul protecţiei muncii este parte componentă a pregătirii profesionale şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate. Instructajul de protecţia muncii la nivelul persoanelor juridice şi fizice cuprinde trei faze:

- instructajul introductiv general-are ca scop informarea lucrătorilor despre activităţile specifice unităţii respective şi principalele măsuri de protecţia muncii care trebuie respectate în timpul lucrului (vezi Norme Generale de Protecţie a Muncii pag. 22-24).

- instructajul la locul de muncă-are ca scop prezentarea riscurilor şi măsurilor de prevenire specifice locului de muncă unde a fost repartizată persoana respectivă (vezi Norme Generale de Protecţia Muncii pag. 24-25).

- instructajul periodic-are drept scop să aprofundeze normele de protecţia muncii ( vezi Norme Generale de Protecţia Muncii pag. 25-26)

Instructajul de protecţia muncii se va consemna în mod obligatoriu în fişa individuală de instructaj menţionându-se materialul predat, durata şi data instruirii. Fişa de instructaj se va semna de cel instruit dar şi de cel care a efectuat şi verificat instructajul ( vezi Norme Gen. de Prot. Muncii pag. 26-27).

Persoanele fizice şi juridice care utilizează în activitatea lor salariaţi şi alte persoane prevăzute de lege,vor trebui să le pună la dispoziţie echipament de protecţie şi echipament de lucru în condiţiile prevăzute de lege.

Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare participant la procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc, de accidentare şi îmbolnăvire profesională (vezi Norme Gen. de Prot. Muncii: art.102-107, pag. 32-34 şi Capitolul V „ accidentele de muncă şi bolile profesionale” din Legea Protecţiei Muncii nr. 90/1996).

Echipamentul individual de lucru reprezintă mijloacele pe care persoanele juridice le acordă unui salariat pentru protejarea îmbrăcămintei şi încălţămintei personale în timpul procesului de muncă, (vezi Norme Gen. Prot. Muncii- art.108, pag.34).

Pentru a se preveni îmbolnăvirile profesionale, normele de igienă a muncii prevăd examinarea medicală a lucrătorilor din aceste unităţi atât la angajare cât şi periodic dar şi obligaţia pentru salariaţi, de a utiliza materialele igienico-sanitare primite conform indicaţiilor personalului sanitar (vezi „Ordin al ministrului sănătăţii privind aprobarea Normelor de medicina muncii „ nr. 1957/1995 –M.O. nr. 60 bis/26 martie 1996: art.122-147; Normele Gen. de Prot. Muncii art. 114-119, pag.36-39 ).

Nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la protecţia muncii atrage răspunderea disciplinară, administrativă, materială, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.

514113.2.2. Aplicarea normelor PSI

În afara normelor generale de protecţia muncii deosebit de importante sunt normele de PSI ( Prevenire şi Stingere a Incendiilor).

Astfel, fiecare unitate trebuie să aibă în dotare echipamente de stingere a incendiilor şi să aibă afişat planul de evacuare în caz de incendii iar personalului angajat îi revin următoarele obligaţii:

să fumeze doar în locurile special amenajate; să supravegheze aparatele electrice folosite în procesul muncii pe durata

funcţionării lor; să nu depoziteze materiale combustibile în apropierea instalaţiilor electrice; să nu blocheze cu diferite materiale căile de acces sau mijloacele de stingere

a incendiilor;

CENTRUL EUROPEAN PENTRU PROMOVAREA SI INTEGRAREA ROMILORProiect "Cresterea competentelor anteprenoriale in zonele rurale”, POSDRU/110/5.2/G/89513

3

Suport de curs Frizer Modulul 2

să cunoască modul de evacuare, sistemul de alarmare şi mânuirea materialelor de stingere a incendiilor;

să nu folosească în alte scopuri materialele materialele destinate stingerii; să anunţe conducătorului sectorului de activitate orice încălcare a normelor

PSI.De asemenea, la sfârşitul fiecărei zile de lucru se va executa:

curăţirea locurilor de muncă şi evacuarea deşeurilor; scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice folosite în procesul

de muncă (de ex. boiler electrie); deconectarea instalaţiei electrice,în cazul în care este posibil acest lucru; verificarea că au fost închise sursele de alimentare cu gaze; închiderea încăperilor.

La stingerea incendiilor se pot folosi următoarele substanţe: apa substanţe chimice, dintre care cele mai folosite sunt: stingătoare de mână

cu spumă şi stingătoare cu bioxid de carbon. (vezi C.R.F.P.A.-Dolj-Norme PSI).

La orele de laborator instructorul va informa cursanţii referitor la dotarea cu materiale de stingere a incendiilor (hidranţi, instinctoare portabile etc.) şi locul lor de amplasare în clădirea în care se va desfăşura cursul. De asemenea, vor face aplicaţii practice simulând producerea unui incendiu, formând echipe de intervenţie astfel încât toţi cursanţii să participe la demonstraţiile practice.

514113.2.3. Sesizarea situaţiilor critice

Siguranţa muncii presupune o utilizare corectă a echipamentului de lucru, a ustensilelor şi a aparatelor electrice folosite în procesul muncii. Astfel:

- echipametul de lucru al personalului din frizerii va fi întreţinut în permanentă stare de curăţenie şi se va schimba zilnic sau mai des, ori de câte ori este necesar. Abaterea de la această măsură de protecţia muncii constituie contravenţie de la normele de igienă şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.

în timpul folosirii ustensilelor tăioase lucrătorul trebuie să aibă mâinile uscate iar purtarea instrumentelor în buzunarul halatului de lucru este interzisă;

aparatele electrice nu se folosesc cu mâna udă; nu se smulg cablurile din priză (se recomandă, dacă este posibil, întreruperea

alimentării cu energie electrică cu ajutorul întrerupătoarelor); orice aparat electric va fi apucat şi ţinut numai de mâner; în timpul utilizării aparatelor electrice pardoseala trebuie să fie uscată; pentru aparatele din dotare se folosesc prize şuco, care prezintă două orificii şi

lamele de protecţie; toate aparatele electrice trebuie să aibă împământare; este interzisă folosirea aparatelor improvizate; periodic se va proceda la verificarea aparatelor electrice şi a ustensilelor folosite de

către tehnicieni autorizaţi; defecţiunile la aparatele şi tablourile electrice vor fi remediate de către personal

calificat în acest domeniu; zonele în care se află instalaţiie de curent electric trebuie să fie lipsite de umiditate; pentru a elimina, pe cât posibil, poziţiile forţate, nenaturale ale corpului lucrătorului în

timpul lucrului, acestuia i se va pune la dipoziţie un scaun dimensionat corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi operaţiunilor ce se execută sau se vor utiliza scaune reglabile.

CENTRUL EUROPEAN PENTRU PROMOVAREA SI INTEGRAREA ROMILORProiect "Cresterea competentelor anteprenoriale in zonele rurale”, POSDRU/110/5.2/G/89513

4

Suport de curs Frizer Modulul 2

alături de toate aceste norme de protecţie, pe tot parcursul procesului de muncă, se vor avea în vedere şi se vor respecta normele de igienă a muncii prin folosirea corectă a materialelor igienico-sanitare; neutilizarea acestora constituie abatere de normele de protecţia muncii.

514113.2.4. Aplicarea măsurilor de urgenţă

Primul ajutor este asistenţa medicală de urgenţă aplicată la locul accidentului. Primul ajutor este necesar pentru a micşora riscurile accidentatului (a evita agravarea stării lui) şi a face posibil transportul acestuia. În general primul ajutor este simptomatic, adică tratează simptomele accidentatului (dureri, stare de inconştienţă, sângerări, absenţa pulsului etc.) şi nu cauzele lor (tratament etiologic). Scopul său este de a asigura supravieţuirea, a evita complicaţiile şi de a scurta timpul de vindecare.

Salvatorul trebuie să nu îşi depăşească niciodată nivelul cunoştinţelor, deoarece poate agrava starea accidentatului. Obligaţia primară a salvatorului este să stabilizeze starea accidentatului, astfel încât acesta să poată fi trnsportat cu riscuri minime către punctul cel mai apropiat unde poate primi asistenţă medicală de specialitate. Orice altă acţiune se află în plan secundar. Moralul accidentatului trebuie susţinut pe tot parcursul acţiunii de salvare. Nu avem voie în nici o situaţie să reproşăm unui accidentat că a fost necesar să îl salvăm. Pe durata transportului starea accidentatului trebuie supravegheată în permanenţă; până în momentul în care acesta este preluat de medicii specialişti responsabilitatea aparţine salvatorului. Acesta din urmă trebuie să fie capabil de autocontrol şi să aibă capacităţi organizatorice.Etapele primului ajutor sunt:

I. Scoaterea accidentatului din mediul în care s-a produs accidentul. Acest lucru nu este întotdeauna posibil.

II. Îndepărtarea curioşilor trebuie avută în vedere pe toată durata acţiunii. Ideal ar fi să avem cel puţin un colaborator care să facă acest lucru;

III. Examinarea accidentatului se face cu foarte multă blândeţe, pe cât posibil fără a-l mişca;

Se controlează: pulsul (la încheietura mâinii, la carotidă sau artera femurală) respiraţia (de obicei se aude sau se simte în ureche; eventual se poate folosi o

oglindă rece, care se abureşte) reflexul pupilar

Dacă nu se constată semne vitale se încercă, în cazul în care există şanse de reuşită (a trecut foarte puţin timp - de ordinul minutelor - de la încetarea activităţii cardiace), resuscitarea (masaj cardiac şi respiraţie artificială). În caz de insucces sau inutilitate evidentă accidentatul trebuie lăsat exact aşa cum l-am găsit, pentru ca procuratura să poată eventual întocmi actele de deces.În continuare se stabilesc leziunile existente:

hemoragiile externe sunt vizibile. Cele interne pot apare în craniu, torace sau abdomen şi sunt de obicei însoţite de vănătăi sau plăgi. Locul respectiv se durifică din cauza sângelui care curge în interior. În cazul hemoragiilor interne craniene, deosebit de periculoase, accidentatul devine palid şi îşi poate pierde cunoştinţa

fracturile se pot identifica prin palparea cu blândeţe (atenţie!) a întregului corp. Dacă accidentatul este căzut pe spate, este descălţat şi se trece un ac peste talpă. Dacă nu simte nimic, avem de a face cu o fractură de coloană.

IV. Acordarea primului ajutor va fi aprofundată pentru fiecare caz în parte în continuare;

V. Anunţarea unui post medical de nivel cât mai înalt. Toate spitalele, autosanitarele, echipele de salvamont, salvamar etc. folosesc o frecvenţă radio “de salvare”;

VI. Organizarea şi efectuarea transportului către postul medical;

CENTRUL EUROPEAN PENTRU PROMOVAREA SI INTEGRAREA ROMILORProiect "Cresterea competentelor anteprenoriale in zonele rurale”, POSDRU/110/5.2/G/89513

5

Suport de curs Frizer Modulul 2

VII. Supravegherea permanentă accidentatului, care trebuie transportat pe targă cu capul înainte, pentru ca salvatorul care stă în spate să poată observa orice modificare apărută. Plăgile pot fi cauzate de factori mecanici (muşcături, tăieturi, rosături), termici (arsuri

şi degerături) sau chimici (plăgi produse de baze şi acizi). În toate cazurile se execută toaleta plăgii, care constă în:

Degajarea plăgii de haine (raţională - nu se taie haine acolo unde nu este neapărat necesar) sau păr (prin tăiere în smocuri care vor fi apucate individual, pentru a nu cădea fire în plagă, dinspre plagă către exterior). Umezirea părului ajută foarte mult;

Dezinfectarea instrumentarului se poate face prin clătire cu dezinfectant foarte puternic (alcool), fierbere minimum 30 de minute sau flambar;

Dezinfectarea mâinilor salvatorului se face prin spălare cu apă şi săpun de 2-3 ori, fără a şterge mâinile pe prosop (este o sursă de infecţie), apoi mâinile se clătesc cu alcool şi se usucă prin scuturare. Din acest moment salvatorul va atinge numai obiecte sterilizate.

Curăţarea plăgii se face în 3 etape: se curăţă pielea din jurul plăgii cu un tampon de tifon înmuiat în apă cu săpun; se curătă plaga cu un tampon de tifon (niciodată vată - poate lăsa scame în plagă)

înmuiat în dezinfectant slab (apă oxigenată, rivanol). Spălarea se face din interior spre exterior;

extragerea corpurilor străine. Corpurile mari (pietricele, ace) se scot cu o pensetă, cele mici sau sfărâmicioase (scame, pământ) cu ajutorul lichidelor (apă oxigenată din abundenţă, jet de apă cu o seringă, dintr-o pungă de plastic găurită etc.). Există pastile (Perogen) care se dizolvă în apă, rezultând apă oxigenată.

Dezinfectarea plăgii se face cu un tampon de tifon îmbibat în dezinfectant. Mai întâi se dezinfectează pielea din jurul plăgii cu un dezinfectant tare (alcool, iod), apoi plaga cu un dezinfectant slab (rivanol, apă oxigenată, mentol). Plaga se dezinfectează prin turnare, în cel mai rău caz prin tamponare. Atenţie - niciodată nu se aduce plaga în contact cu dezinfectanţi tari, aceştia provocând necroza (“arderea”) ţesuturilor!Acoperirea plăgii se face cu bucăţi de pansament steril. Dacă dimensiunile compreselor nu sunt suficiente pentru a acoperi întreaga plagă, se pun mai multe comprese, dar nu alăturate, ci suprapuse pe 1/4-1/3 din suprafaţă. Dacă hemoragia străbate stratul de pansament, se mai adaugă straturi. După 4-5 straturi se poate pune un strat gros de vată care să absoarbă sângele. Pansarea se face cu faşă sterilă, fiecare zonă a corpului în mod diferit. Totuşi majoritatea acestor zone pot fi aproximate cu trunchiuri de conuri. Pentru segmentele conice există elemente comune de pansare

a. rola de faşă se apucă cu mâna dreaptă, capătul faşei cu mâna stângă b. rola se ţine sub planul faşei

Pansarea începe în zona subţire a trunchiului de con, sub plagă, cu 3-4 ture de fixare, mai strânse (1). Apoi se merge pe diagonală în sus (2), iar deasupra plăgii se înfăşoară din nou 3-4 ture de fixare (3). În continuare se coboară din nou către partea de sub plagă, tot pe diagonală (4). Jos se mai înfăşoară 2-3 ture de fixare (5), apoi se fixează pansamentul fie cu leucoplast sau un ac de siguranţă, fie despicând faşa şi făcând un nod (atenţie, nici prea strâns, nici prea larg, în nici un caz pe plagă!)

Arsurile sunt provocate de expunerea la temperaturi înalte. Primul pas constă în îndepărtarea hainelor şi obiectelor care conservă căldura. Apoi peste zona afectată se toarnă apă rece timp de cel puţin zece minute, până când durerea nu mai reapare atunci când nu se mai toarnă apă. Plaga nu se tratează în nici un fel, doar se pansează steril. Băşicile nu trebuie sparte niciodată. În cazul arsurilor produse de lichide sau gaze fierbinţi se va bea apă rece cu înghiţituri mici.

CENTRUL EUROPEAN PENTRU PROMOVAREA SI INTEGRAREA ROMILORProiect "Cresterea competentelor anteprenoriale in zonele rurale”, POSDRU/110/5.2/G/89513

6

Suport de curs Frizer Modulul 2

Fracturile pot fi închise sau deschise. În al doilea caz osul rupt a rupt ţesuturile înconjurătoare şi a ieşit în afara corpului, complicând astfel situaţia, deoarece pot fi lezate vase sangvine importante sau nervi. Fracturile, dacă nu sunt deschise şi, deci, vizibile, se pot identifica prin palparea uşoară a corpului accidentatului, în special în locurile în care acesta simte dureri puternice. Se administrează analgezice (calmante) şi se imobilizează. În cazul fracturilor deschise se efectuează mai întâi hemostaza (oprirea sângerării) şi toaleta plăgii.

Uneori poate apare doar fisurarea osului în urma lovirii sau solicitării anormale. Durerea este foarte localizată iar membrul afectat nu poate fi folosit. Se intervine ca şi în cazul fracturilor.ATENŢIE! Niciodată nu trebuie încercată în cadrul primului ajutor reducerea fracturii (reaşezarea oaselor în poziţia naturală), deoarece un nespecialist poate astfel produce leziuni suplimentare!Imobilizarea fracturilor

Pentru imobilizare se folosesc obiecte de o construcţie specială, numite atele, care pot fi însă improvizate (scânduri, crengi, tablă etc.). Se imobilizează ambele capete ale osului rupt. Extremităţile membrului imobilizat trebuie lăsate libere pentru a putea observa orice schimbare (umflare, paloare) care ar putea indica o imobilizare incorectă, care stânjeneşte circulaţia sângelui (vezi garou). Capetele osului, ca şi atelele, trebuire învelite în materiale moi (vată, prosop etc.). Imobilizarea este specifică pentru fiecare tip de fractură în parte şi trebuie învăţată prin exerciţii practice. În general se folosesc câte două atele, pe ambele părţi ale membrului afectat. În cazuri extreme un picior se poate imobiliza legându-l de celălalt iar un braţ prin legarea de corp.Alte afecţiuni ale aparatului loco-motor

Cârceii sunt nişte contracţii involuntare, dureroase, ale muşchilor, cauzate de lipsa de calciu şi favorizate de frig, umezeală şi efort. Se relaxează membrul în cauză, se administrează calciu gluconic, se masează uşor locul şi se fereşte de frig şi umezeală.

Întinderile de muşchi, ligamente sau tendoane sunt produse de solicitarea anormală a elementului respectiv şi favorizate de lipsa de calciu, de antrenament sau o încălzire necorespunzătoare. Apar dureri surde în locul afectat. Se administrează vasodilatatoare, antiinflamatoare, se aplică comprese reci şi se imobilizează. La solicitări mari poate apare chiar ruptura elementului în cauză, identificabilă prin palpare şi caracterizată de o durere puternică. În acest caz membrul afectat trebuie ţinut în repaos.

Entorsele apar la solicitarea anormală a unei încheieturi, care se umflă şi devine dureroasă. Se administrează analgezice şi antiinflamatorii, se aplică comprese şi se imobilizează. Uneori, la solicitări mai puternice, poate apare luxaţia, oasele deplasându-se unul faţă de celălalt şi ieşind din articulaţie. Intervenţia este identică.(vezi C.R.F.P.A.-Dolj „Măsuri de prim ajutor”).

CENTRUL EUROPEAN PENTRU PROMOVAREA SI INTEGRAREA ROMILORProiect "Cresterea competentelor anteprenoriale in zonele rurale”, POSDRU/110/5.2/G/89513

7