Periartrita scapulohumerala (PSH), umar dureros, umar blocat(tratament, simptomatologie, recuperare) Umarul este o piesa anatomica foarte eleganta, avand cea mai mare amplitudine a miscarii dintre toate articulatiile corpului. Insa aceasta amplitudine a miscarii poate determina aparitia problemelor articulare. Intelegerea felului in care sunt interconectate si construite diferitele structuri ale umarului poate ajuta la modul in care se pot produce leziunile, la intelegerea modului in care functioneaza umarul si la cat de dificila poate fi recuperarea umarului dupa traumatisme. Structurile cele mai profunde ale umarului includ oasele si articulatia, urmate de ligamente si capsula articulara. Muschii si tendoanele sunt situati la nivel superficial. Cele mai importante structuri ale umarului se impart in mai multe categorii si anume: ligamentele si tendoanele; muschii; oasele si articulatiile; vasele de sange; nervii; bursele. Oasele care intra in alcatuirea umarului sunt scapula, clavicula, si humerusul (osul bratului). Acoperisul umarului este alcatuit dintr-o portiune a scapulei numita acromion. Exista de fapt patru articulatii care formeaza umarul si anume: articulatia glenohumerala care se formeaza in locul in care capul humeral se potriveste la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei; articulatia acromioclaviculara care se gaseste intre acromion si clavicula si articulatia sternoclaviculara care realizeaza conexiunea intre brat, umar si scheletul principal al toracelui anterior. Cartilajul articular este materialul care acopera capetele articulare ale fiecarui os, iar functia acestuia este sa absoarba socurile si sa ofere o suprafata foarte neteda pentru a inlesni miscarile. Ligamentele sunt acele structuri de tesut moale care conecteaza oasele intre ele. O capsula articulara este ca un sac impermeabil care inconjoara articulatia. Capsula articulara de la nivelul umarului, este formata dintr-un grup de ligamente care leaga humerusul de glenoida. Aceste ligamente sunt principala zona de stabilitate a umarului, ele tinand umarul la locul sau si impiedicand dislocarea sa. Tendoanele coafei rotatorii constituie urmatorul strat al articulatiei umarului. Cele patru tendoane ale coafei rotatorii fac legatura intre humerus si cel mai profund strat de muschi. Tendoanele rotatorilor se alatura muschilor rotatori profunzi. In partea exterioara a articulatiei umarului se afla marele muschi deltoid care realizeaza ridicarea bratului la 90 de grade. Nervii care traverseaza spre brat trec prin axila, pe sub articulatia umarului. Exista trei mari nervi care au originea comuna la nivelul umarului: nervul ulnar, nervul radial si nervul median.

Periartrita scapulohumerala - PSH Periartrita reprezinta inflamatia tesuturilor din jurul unei articulatii, iar in cazul umarului, notiunea de periartrita scapulo-humerala include durerile ce au drept cauza procese sau afectiuni cum ar fi: degenerative, nervoase inflamatorii si sunt afectate in special tendoanele articulatiei umarului. Periartrita scapulohumerala este un sindrom clinic dureros care este insotit de redoare si de limitarea miscarilor, din cauza afectarii structurilor periarticulare ligamente, capsula, tendoane, bursa, muschi, prin leziuni degenerative si/sau inflamatorii. La nivelul structurilor umarului si in primul rand la nivelul tendoanelor are loc un proces de uzura a carei agravare si accelerare pot fi determinate de microtraumatisme, traumatisme, expunere la frig etc. Patologic, periartrita scapulohumerala are drept substrat leziunile degenerative ale tendoanelor, in special ale bicepsului si supraspinosului, caracterizate prin calcificari si prin necroze care duc la rupturi partiale. O forma particulara de periartrita scapulohumerala este cea determinata de inflamatia articulatiei glenohumerale, a carei evolutie catre fibroza este responsabila, prin diminuarea importanta a miscarilor la acest nivel, de aparitia afectiunii numita ,,umar blocat sau ,,umar inghetat. Aceasta articulatie, scapulo-humerala, este cea mai mobila articulatie din organism, fiind una cu plasarea articulara imperfecta, mobilitatea si stabilitatea fiindu-i asigurate de aparatul ligamentar si muscular. Periartrita scapulo-humerala reprezinta un sindrom clinic caracterizat prin limitare de mobilitate, durere, impotenta functionala a umarului,asociate in diverse grade, determinate de leziuni ale tesuturilor periarticulare in tendoane, burse sau in capsula articulara. La nivelul tendoanelor umarului are loc un proces de degenerare mai ales la pacienti de peste 40-50 ani, de uzura, cu favorizarea ruperii unor fibre si aparitia de calcificari. Pe fondul acestor leziuni, care raman asimptomatice mult timp, apar episoade inflamatorii, favorizate de microtraumatisme, de suprasolicitarea articulara sau de expunerea la frig. Periartrita scapulo-humerala se poate prezenta sub forma a patru tablouri clinice si anume: umarul dureros simplu, umarul dureros acut, umarul blocat si umarul pseudoparalitic

Dureri de umar dislocat La oameni la diferite varste indiferent de sex apar dureri de umar. Aceste dureri de umar dislocat reprezinta motivul important pentru a ne adresa medicului ortoped, reumatolog sau medicului bft in privinta alcatuiri unui tratament de recuperare. Cand este vorba despre simptomatologia pentru diferitelor dureri de umar dislocat putem sa le impartim in functie de mecanismele etiopatogenice:- la leziunile de tip cronic apare frecvent durere la nivelul membrului superior dominant cu intensitate semnificativa in timpul nopti care ingreuneaza mobilitatea articulatiei umarului.- la leziunile acute cum ar fi rupturile musculare sau / si intinderile musculare, durerea apare imediat cu iradiere de-a lungul bratului si este accentuata la palparea locului unde s-a produs leziunea. Prin diagnosticare este importanta excluderea origini cardiace a dureri.

Umarul dureros simplu dislocat sau blocat La nivelul umarului, se gasesc doua articulatii si anume: articulatia glenohumerala ( cavitatea glenoida si capul humeral ) care este cea mai mobila articulatie a organismului iar a doua articulatie are: un plan osteomuscular superficial ( acromion si deltoid ) si un plan musculotendinos profund din care fac parte: tendoanele supraspinosului, subspinosului, micului rotund, subscapularului si bicepsului. In aceasta etapa a durerii de umar, au loc procese degenerative ale tendoanelor celei de- a doua articulatii a umarului. Apar dureri moderate ale umarului, la anumite miscari, cum ar fi : dezbracat, imbracat, cusut, pieptanat si orice alta activitate care implica miscari din articulatia umarului. In acest stadiu, inca nu este afectata mobilitatea articulara, persoana in cauza putandu-si misca bratul in mod normal. Se pot gasi unele puncte dureroase la palparea articulatiei. Pentru evitarea suferintei ar fi foarte bine ca din aceasta etapa sa va prezentati la medic pentru un diagnostic si un tratament corespunzator. Daca nu este facut acest lucru si daca se rateaza sansa unui tratament bun inca din acest stadiu al Umarul este o piesa anatomica foarte eleganta, avand cea mai mare amplitudine a miscarii dintre toate articulatiile corpului. Insa aceasta amplitudine a miscarii poate determina aparitia problemelor articulare. Intelegerea felului in care sunt interconectate si construite diferitele structuri ale umarului poate ajuta la modul in care se pot produce leziunile, la intelegerea modului in care functioneaza umarul si la cat de dificila poate fi recuperarea umarului dupa traumatisme. Structurile cele mai profunde ale umarului includ oasele si articulatia, urmate de ligamente si capsula articulara. Muschii si tendoanele sunt situati la nivel superficial. Cele mai importante structuri ale umarului se impart in mai multe categorii si anume: ligamentele si tendoanele; muschii; oasele si articulatiile; vasele de sange; nervii; bursele. Oasele care intra in alcatuirea umarului sunt scapula, clavicula, si humerusul (osul bratului). Acoperisul umarului este alcatuit dintr-o portiune a scapulei numita acromion. Exista de fapt patru articulatii care formeaza umarul si anume: articulatia glenohumerala care se formeaza in locul in care capul humeral se potriveste la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei; articulatia acromioclaviculara care se gaseste intre acromion si clavicula si articulatia sternoclaviculara care realizeaza conexiunea intre brat, umar si scheletul principal al toracelui anterior. Cartilajul articular este materialul care acopera bolii, aceasta avanseaza.