21 isprăvnicia creştină

C e c red A dventi tii de şZiua a apteaŞ

Studiul 22

Isprăvnicia creştină


De memorizat: „Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte

ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu,


De memorizat: încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit

credincios în lucrul încredinţat lui."

1 Cor. 4,1.2.


A.

Toate sunt ale

lui Dumnezeu

Al cui este pământul şi tot ce este pe el? Lev. 25:23

ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca

nişte străini şi venetici.

Al cui este pământul şi tot ce este pe el? Ps. 24:1

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

Al cui este pământul şi tot ce este pe el? Deut. 10:14

ale Domnului, Dumnezeului tău,

sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce

cuprinde el.

Al cui este pământul şi tot ce este pe el? 1Cor. 10:26

Căci ,,al Domnului este pământul şi tot

ce cuprinde el.

Cui a dat Domnul pământul? Ps. 115:16

Cerurile sunt ale Domnului, dar

pământul l-a dat fiilor oamenilor.

Care trebuie să fie concepţia creştinului referitoare la relaţia sa faţă

de bunurile pământeşti? 1Cor. 4:1.2

Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca

nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte

ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.

Care trebuie să fie concepţia creştinului referitoare la relaţia sa faţă

de bunurile pământeşti? 1Cor. 4:1.2

Încolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul

încredinţat lui.

Care trebuie să fie concepţia creştinului referitoare la relaţia sa faţă de bunurile pământeşti? 1Petru. 4:10

Ca nişte buni ispravnici ai harului

felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe

care l-a primit.


B.

Dăruirea sistematică în

Biblie

Prin ce sistem de dăruire în V.T. a arătat Dumnezeu dreptul Său de

proprietate asupra bunurilor copiilor Lui? Lev. 27:30

Orice zeciuială din pămînt, fie din

roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este

un lucru închinat Domnului.


proprietate asupra bunurilor copiilor Lui? Gen. 28:20-22

Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis:

,,Dacă va fi Dumnezeu cu

mine ... dacă-mi va da pâine să mănânc şi



haine să mă îmbrac,... piatra

aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de

aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu,



şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi

vei da.

Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în N.T.: Mat. 23:23

Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi daţi

zeciuială din izmă, din mărar şi din

chimen,


şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi

credincioşia;


pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea (zecimile) să nu le

lăsaţi nefăcute.

Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în N.T.: Evrei 7:8

Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sunt

nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva,

despre care se mărturiseşte că este

viu.

Cum a arătat ap.Pavel perpetuarea dăruirii sistematice şi în NT? 1Cor. 9:13.14

Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele

sfinte, sunt hrăniţi din lucrurile dela

Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au

parte dela altar?

Cum a arătat ap.Pavel perpetuarea dăruirii sistematice şi în NT? 1Cor. 9:13.14

Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să

trăiască din Evanghelie.

Care să fie spiritul care să stea la baza credincioşiei creştinului? 2Cor. 9:7

Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu

părere de rău, sau de silă, căci ,,pe cine dă

cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu

Care să fie spiritul care să stea la baza credincioşiei creştinului? Fapte 20:35

Este mai ferice să dai decât să

primeşti.


C.

O piatră de încercare a

credincioşilor

În ce L-au încercat israeliţii de pe vremuri pe Dumnezeu? Mal. 3:8

Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi

voi? Dar voi întrebaţi: Cu ce Te-

am înşelat? Cu zeciuielile şi darurile

de mâncare.

Zecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Mal. 3:10

Aduceţi însă la casa vistieriei toate

zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la

încercare, zice Domnul oştirilor,

Zecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Mal. 3:10

şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide

zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de

binecuvântare.

Zecimea este piatra de încercare a propriei noastre credincioşii: Fapte 5:3.4

Petru i-a zis: ,,Anania, pentruce ţi-a umplut Satana

inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?


Dacă n'o vindeai, nu rămânea ea a ta?

Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai

să faci ce vrei cu preţul ei?


Cum s'a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N'ai minţit

pe oameni, ci pe Dumnezeu.

Notă suplimentară

Introducere: „Banii nu ne-au fost daţi ca prin ei să ne onorăm şi glorificăm pe noi înşine. Ca

administratori credincioşi trebuie să-i folosim pentru onoarea şi gloria lui Dumnezeu. Unii

socotesc că numai o parte din bunurile lor sunt ale Domnului. Când au pus deoparte ceva pentru scopuri religioase şi de calitate, ei

gândesc că pot socoti partea rămasă ca fiind a

Notă suplimentară

lor şi să facă cu ea ceea ce găsesc că ar fi potrivit. Dar aceasta este o greşeală. Tot ceea

ce posedăm este al Domnului şi suntem răspunzători faţă de el pentru folosirea lui. În

folosirea fiecărui ban se va vedea dacă îl iubim pe Dumnezeu în mod suprem şi pe

aproapele nostru ca pe noi înşine."

Notă suplimentară

Domnul nu a dat pământul şi bunurile lui numai unora, ci întregii omeniri ca să fie folosite pentru binele tuturor. De aceea,

Biserica lui Dumnezeu trebuie să sprijine cu conştiinţă curată orice sforţare colectivă, care

are ca scop realizarea unor reforme sociale echitabile pentru fiecare om care doreşte să facă imposibil egoismul omenesc, pentru ca

baza convieţuirii umane să fie responsabilitatea şi dragostea reciprocă a

oamenilor.

Notă suplimentară

„Suntem ispravnicii acelor daruri cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu... Dumnezeu ne-a dat

toate bunurile din bunătatea Sa şi ni le-a rânduit spre folosul nostru doar ca nişte

bunuri încredinţate, de care trebuie să dăm socoteală. Să le folosim astfel ca totdeauna să

se audă în urechile noastre chemarea: Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta (Luca 16,2).

Să nu uităm cine cere această socoteală:

Notă suplimentară

este Acela care recomandă lepădarea de sine şi modestia, dar condamnă risipa, mândria,

fala şi vanitatea, care aprobă folosirea bunurilor”, dar cere ca aceasta să se facă

ţinând cont de porunca de a iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine.

Notă suplimentară

„Oare noi care ne bucurăm de o lumină deplină şi de privilegiile Evangheliei, trebuie să ne mulţumim a da mai puţin decât aceia

care trăiau pe vremuri sub o dispensaţiune a harului mai puţin privilegiată? Nicidecum. Oare obligativitatea noastră nu trebuie să

crească în mod proporţional cu binecuvântările cele mari de care ne

bucurăm?"

Notă suplimentară

„Zecimea este sfântă, rezervată de Dumnezeu pentru Sine. Ea trebuie să fie adusă în

tezaurul Lui, pentru a fi folosită la susţinerea lucrătorilor Evangheliei în lucrarea lor. De

multă vreme Domnul este jefuit pentru că sunt unii care nu-şi dau seama că zecimea este

partea rezervata Domnului."

Notă suplimentară

„Dăruirea sistematică nu trebuie să devină însă o constrângere sistematică. Numai daruri de bunăvoie primeşte Dumnezeu. Adevărata dăruire creştină izvorăşte din

principiul, dragostei recunoscătoare. Iubirea de Hristos nu poate să existe fără o dragoste

corespunzătoare faţă de aceia pentru care El a venit în lume ca să-i răscumpere."

Notă suplimentară

După cum Dumnezeu Şi-a rezervat un pom în Eden, o zi pe săptămână care să-l fie

dedicată Lui, astfel Şi-a rezervat o parte din bunurile pe care ni le-a dăruit, ca semn de recunoaştere că toate cele dobândite le-am

primit de la Dumnezeu.„Dumnezeu dă omului nouă zecimi, pe când El pretinde o zecime pentru scopuri sfinte,

după cum a dat omului şase zile pentru lucrările sale proprii şi Şi-a rezervat, Şi-a pus

Notă suplimentară

deoparte ziua a şaptea pentru Sine. Căci, ca şi Sabatul, a zecea parte a câştigului este sfântă;

Dumnezeu a rezervat-o pentru Sine.“

Notă suplimentară

Mulţi sunt ispitiţi să cadă în păcatul lui Anania şi Safira. Păcatul lor constă în a fi

prezentat „puţinul" pe care l-au adus pe altar ca fiind „totul", sau „jertfa întreagă".

Credincioşia nu înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât restituirea lui Dumnezeu a ceea ce declară El că pretinde de la noi. A

minţi pe Dumnezeu este egal cu a crede într-un Dumnezeu care nu este atotştiutor şi

atotvăzător,

Notă suplimentară

ori aceasta nu înseamnă doar o lipsă decunoaştere a adevăratului Dumnezeu, ci

este o adevărată idolatrie.

Concluzii dogmatice

Noi suntem ispravnicii lui Dumnezeu, înzestraţi de El cu timp, posibilităţi,

capacităţi, bunuri, cu binecuvântările şi resursele pământului, dar suntem răspunzători

pentru buna folosire a lor. Prin serviciul nostru credincios faţă de Dumnezeu şi faţă de

semenii noştri recunoaştem dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra a tot ceea ce a creat El, restituind zecimea Proprietarului care a rânduit-o pentru susţinerea Evangheliei,

Concluzii dogmatice

respectiv a bisericii Sale. Isprăvnicia este un privilegiu dat nouă de Dumnezeu pentru creşterea în dragoste, spre a învinge

egoismul şi lăcomia. Ispravnicul se bucură de binecuvântările care se răsfrâng asupra altora

prin credincioşia sa.

Concluzii etice

Ispravnic înseamnă administrator de bunuri străine. Creştinul are o dublă isprăvnicie: în

viaţa de toate zilele, la locul lui de muncă este ispravnicul bunurilor comune, iar în viaţa de

credinţă este ispravnicul bunurilor lui Dumnezeu. În primul caz datoria sa este să fie cinstit în totul faţă de colectivitate şi faţă de bunurile ei. În cel de al doilea caz datoria sa o

exprimă termenul de credincioşie.

Concluzii etice

Ambele ispravnicii sunt apărate şi dirijate de porunca a opta „Să nu furi". Cinstea şi

credincioşia trebuie să izvorască dintr-un principiu personal, lăuntric, care îşi are

motivaţia în propria conştiinţă şi care este reală chiar când nu este controlată. Nu este o cinste şi o credincioşie dependentă doar de

legi, de revizori şi de teama de a nu fi descoperit, ci una al cărei temei este principiul

în sine al nobleţei credincioşiei şi al cărei

Concluzii etice

revizor este conştiinţa iluminată de Duhul lui Dumnezeu şi în supunere faţă de prescripţiile

Legii divine şi rânduielilor stabilite de Dumnezeu în biserică.

Note teologiceDăruirea sistematică în biserica A. Z. Ş.:

La început, lucrarea a fost susţinută de jertfe ocazionale şi personale. Mulţi şi-au vândut

proprietăţile ca să ajute lucrarea. Joseph Bates şi-a sacrificat casa pentru tipărirea unei broşuri despre Sabat. J. White lucra ca

spărgător de piatră la calea ferată, şi din puţinul realizat astfel ajuta colaboratorii

trimişi în lucrare. În aprilie 1858, o clasă biblică condusă de J.N. Andrews (1829-1883)

Note teologicea ajuns la concluzia că dăruirea regulată şi proporţională este principiul Bibliei. Ei au

recomandat „binefacerea sistematică". Planul a fost susţinut cu entuziasm în 16 ianuarie

1859 şi adoptat în comunitatea Battle Creek. Apoi alte comunităţi s-au alăturat planului.

Planul prevedea dăruirea regulată a unei sume săptămânale pentru lucrare în raport cu

posibilităţile. În „Review and Herald" din 9 aprilie 1861, J. White ridică prima dată

Note teologiceproblema principiului zecimii biblice. În 1876

D.M. Canright (1840-1919) face atentă biserica, afirmând că zecimea dată pentru

susţinerea servilor lui Dumnezeu „este partea Domnului". Sesiunea Conferinţei Generale din 5 octombrie 1876 a adoptat ca principiu denominaţional sistemul dăruirii sistematice (zecimea). În practica generală a bisericii a

fost introdusă în decembrie 1878.

Note teologicePrincipiul zecimii în istoria bisericească: În biserica primară şi postapostolică nu este cunoscut un alt sistem de dăruire. Dar din

scrierile lui Ciprian (sec. III) reiese că a scăzut credincioşia creştinilor. Ambrozie, Hieronim

şi Ioan Gură de Aur, de multe ori, atrag atenţia credincioşilor creştini că plata zecimii

este o datorie sfântă creştină. Augustin consideră că invazia popoarelor germanice ar

fi o pedeapsă divină pentru necredincioşia

Note teologicecreştinilor în plata zecimii. Ioan Gură de Aur, referindu-se la unii creştini care se

uimesc când aud despre un coreligionar că dă zecime din venitul său, afirmă: „Ce ruşine!

Ceea ce pe vremuri pentru iudei a fost ceva de la sine înţeles, pentru creştini a devenit

obiectul uimirii". Dacă reţinerea zecimii a fost atunci un lucru nedemn, gândeşte-te cu cât mai nedemn pentru un creştin este el acum!

Până în secolul VI, zecimea a avut un caracter

Note teologicebenevol. Dar începând cu acest secol se

înmulţesc canoanele care impun sistemul sub ameninţarea anatemei în cazul de

nesupunere. În timp ce Conciliul din Tours II (566) recomandă credincioşilor credincioşia

în darea zecimii, Conciliul din Macon II (585) o hotărăşte ca ordin legal, recunoscută de legislaţia carolingiană pentru Franţa ca o prestaţie obligatorie a credincioşilor faţă de paroh. Carol cel Mare a introdus sistemul

Note teologicezecimii conform uzanţei vechi testamentale în tot imperiul său. Ne darea zecimii a fost

declarată păcat ce trebuie mărturisit la spovedanie. Sinodul din Arles (813) a decretat

că zecimea se va da nu numai din roadele câmpului, ci şi din toate veniturile realizate din comerţ. În această etapă, sistemul biblic

şi-a pierdut caracteristica lui de voluntarietate, devenind impozit impus şi stors cu sila.

Marele teolog scolastic, Toma de Aquino,

Note teologicea văzut în sistemul zecimii dreptul divin dat

servilor lui Dumnezeu.Reformatorii nu au pus prea mult în discuţie sistemul zecimii, ci l-au practicat în forma existenta la data aceea. Cei care totuşi, s-a

pronunţat în public, aprobându-i a fost Martin Luther: „Zecimea este o orânduire

divină, distinsă şi ar merita ca creştinismul să rămână la uzanţa ca preotul să fie întreţinut

din zecime".

Note teologiceŢăranii revoltaţi în primăvara anului 1525 s-au declarat a fi pentru sistemul zecimii, dar nu pentru abuzuri. În timpul refomaţiunii şi a erei protestantismului ortodox, zecimea a fost

singurul sistem folosit pentru întreţinerea bisericilor reformaţiunii din principatul

transilvănean. În oraşul Cluj-Napoca şi astăzi există strada Dijmei, care şi-a primit numele

de la grânarele bisericii aflate în această stradă, unde se aducea zecimea în natură.

Note teologiceBiserica romano-catolică pe vremea aceea a

respins orice încercare de a şterge din uzanţă plata zecimii către biserică. Sinodul din

Trident (1545-1563) s-a declarat ca fiind de acord cu fundamentarea biblică a principiului

decretând că este o datorie a credincioşilor faţă de Dumnezeu.

Revoluţia franceză (1789) a desfiinţat în Franţa sistemul zecimii al bisericii catolice.

Note teologiceÎn ţările protestante, probabil din cauza

necredincioşiei membrilor bisericii, contribuţia voluntară a fost înlocuită cu

contribuţia impusă, cu impozitul către biserică.

Având în vedere că în teologie asistăm la o tendinţă de reaşezare a motivaţiilor dogmatice

pe fundamentare biblică, contribuţia sistematică a reînviat în practica mai multor denominaţiuni. Creştinii principali ai zilelor

Note teologicenoastre fac cunoştinţă din nou cu

binecuvântările credincioşiei şi ascultării de Cuvânt. Încheiem această succintă trecere în revistă a acestui principiu biblic cu o luare de

atitudine în această problemă din partea unuia dintre cei mai mari evanghelişti ai

contemporaneităţii: „Biblia ne învaţă să dăm zeciuială. Adică a zecea parte din câştigul

nostru net aparţine lui Dumnezeu."

Copyrightul aparţine casei de editură

Viaţă ş i Sănătate

(http://www.viatasisanatate.ro)Transcriere pe computer şi fişiere PowerPoint: AZSVaslui.org

21 isprăvnicia creştină

Spiritual

Transcript of 21 isprăvnicia creştină