ION Dragei mele Fanny L.R. CAPITOLUL I NCEPUTUL Din soseaua ce vine de la Crlibaba, ntovarasind Somesul ba n dreapta, ba n stnga pna la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb, mai sus de Armadia, trece rul peste podul batrn de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde n cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Br-gaului. Lasnd Jidovita, drumul urca nti anevoe pna ce-si face loc printre dealurile strmtorate, pe urma nsa nainteaza vesel, neted, mai ascunzndu-se printre fagii tineri ai Padurii Domnesti, mai poposind putin la Cismeaua Mortului, unde picura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pe subt Rpele Dracului, ca sa dea buzna n Pripasul pitit ntr-o scrntitura de coline. La marginea satului te ntmpina din stnga o cruce strmba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata de picioare. Sufla o adiere usoara si Hristos si tremura jalnic trupul de tinichea ruginita pe lemnul mncat de carii si nnegrit de vremuri. Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste n vazduh tese o tacere nabu-sitoare. Doar n rastimpuri fsie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albastriu se cazneste sa se nalte dintre crengile pomilor, se balabaneste putin ca o matahala ametita si se pravalc peste gradinile prafuite, nvaluindu-le ntr-o ceata cenusie. n mijlocul drumului picoteste cinele nvatatorului Zaharia Herdelea, cu ochii ntredeschisi, suflnd greu. O pisica alba ca laptele vine n vrful picioarelor, ferindu-se sa nu-si murdareasca labele prin praful ulitei, zareste cinele, sta putin pe gnduri, apoi si iuteste pasii si se furiseaza n livada ngradita cu nuiele, peste drum. Casa nvatatorului este cea dinti, taiata adnc n coasta unei coline, ncinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita si cu doua ferestre care se uita tocmai n inima satului, cercetatoare si dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, n dreptul usii, unde se spala dimineata nvatatorul, iar dupa amiazi, cnd a ispravit treburile casei, dna Herdelea, strajuieste o ulcica verzue de lut. In ograda, ntre doi meri tineri, e ntinsa vesnic sfoara pe careacuma atrna niste camasi femeesti de stamba. n umbra camasilor, n nisipul fierbinte se scalda cteva gaini, pazite de un cocos mic cu creasta nsngerata. Drumul trece peste prul Doamnei lasnd n stnga casa lui Alexandru Pop-Glanetasu. Usa e nchisa cu zavorul; coperisul de pae parca e un cap de balaur; peretii spoiti de curnd deabia se vad prin sparturile gardului. Pe urma vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urma casa primarului Florea Tancu, pe urma altele... ntr-o curte mare rumega, culcate, doua vaci unguresti, iar o baba sade pe prispa, ca o scoaba, prajindu-se la soare nemiscata, parc-ar fi de lemn... Caldura picura mereu, din cer, ti usuca podul gurii, te sugruma. n dreapta si n stnga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii, acoperin-du-si fetele subt stresinile stirbite de ploi si de vite. Acum un dulau latos, cu limba spnzurata, se apropie n trap lenes, fara tinta. Din sant, dintre buruenile caruntite de colb, se repede un catel murdar, cu coada n vnt. Latosul nu-l ia n seama ca si cnd i-ar fi lene sa se opreasca. Numai cnd cellalt se ncapatneaza sa-l miroase, i arata niste colti amenintatori, urmndu-si nsa calea cu demnitatea cuvenita. Catelul se opreste nedumerii, se uita putin n urma dulaului, apoi se ntoarce n buruiene unde se aude ndata un rontait caznit si flamnd... Deabia la crciuma lui Avrum ncepe sa se simta ca satul traieste. Pe prispa doi tarani ngndurati ofteaza rar cu o sticla de rachiu la mijloc. Din departare patrund pna aici sunete de viori si chiuituri... Dumineca. Satul e la hora. Si hora e pe ulita din dos, la Todosia, vaduva lui Maxim Oprea. Casa vadanei este chiar peste drum de bisericuta veche, pleostita si darapanata. Vaduvia-i saracie lucie. Femeia a dat din rau n mai rau. Ce agoniseste un cap de barbat ntr-o viata ntreaga, o muiere nepriceputa prapadeste ntr-un an de zile, si mai putin. Cnd a mpreunat Maxim minile pe piept, n ograda erau clai de fn, n cele doua grajduri nu mai ncapeau vitele, n sura si subt sopron n-aveau loc carele. Se vedea de departe belsugul... Acuma ograda-i goala batatura, iar n grajduri rage a pustiu o nchipuire de vaca stearpa si vesnic flamnda. Hora e n toi... Locul geme de oameni... Nucii batrni de lnga sura tin umbra. Doar cteva pete albe de raze razbesc printre frunze gdilnd fetele aprinse de veselie. Zaduful atta sngele lumii. Peste Magura Cocorilor atrna soarele ngalbenit de necaz ca mai are o postata buna pna la sfintit. Cei trei lautari cnta lnga sopron sa-si rupa arcusurile.Briceag, cu piciorul pe o buturuga, cu cotul stng pe genunche, cu obrazul culcat pe vioara, cu ochii nchisi, si sfrie degetele pe strune si cntecul salta aprig, nfocat. Holbea e chior si are un picior mai scurt, iar la vioara numai trei coarde, dar secondeaza cu aceeasi patima cu care Gvan, un tigan urt si , negru ca un harap, apasa cu arcul pe strunele gordunii. Din cnd n cnd Briceag se opreste sa-si acordeze vioara. Holbea si Gvan atunci si ndoiesc mestesugul ca sa pastreze masura. Apoi Briceag rencepe mai aprins, strm-bndu-se uneori la Holbea, alteori la Gvan, cu deosebire cnd schimba melodia. Subt tropotele jucatorilor se hurduca pamntul. Zecile de perechi bat irArdeleana" cu atta pasiune ca potcoavele flacailor scapara scntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se nvltoreste, se aseaza n straturi groase pe fetele brazdate de sudoare, luminate de oboseala si de multumire. Cu ct Briceag iuteste cntecul, cu att flacaii se ndrjesc, si nfloresc jocul, trec fetele pe subt mna, le dau drumul sa se nvrteasca singure, topaie pe loc ridicnd talpile, si ciocnesc zgomotos calciele, si pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nadusite... Glasurile se neaca n nourul de praf ce-i mbratiseaza pe toti... Rareori ncepe vreunul mai poznas cte o chiuitura, n tactul svapaiat al jocului, cu ochii pe dos, cu gtul ragusit. Dar dupa doua-trei versuri o sfrseste ntr-un iuit aspru, istovit. Apoi dansul urmeaza tacut, din ce n ce parca mai salbatec. Flacaii si ncolacesc bratele mereu mai strns pe dupa mijlocul fetelor. Snii acestora tremura sub iile albe si se ating din cnd n cnd de pieptul flacailor, turburndu-le ochii si inima. Nu schimba nici o vorba. Nici nu se privesc. Doar pe buze flfie zmbete placute si fugare... Jocul tine de vreun ceas, fara ntrerupere, si tinerii nu se mai satura. De doua ori Briceag, cu crcei n degete, a ncercat sa se opreasca si, de amndoua orile, flacaii s-au napustit la el urlnd desperati, cu priviri amenintatoare si rugatoare. - Zi, tigane! Mai zi, cioara!... Toate perechile se mbulzesc n jurul lautarilor, se ciocnesc, se izbesc cu coatele goale. Ctiva baietandri, ngaduiti de curnd la hora, ametiti de atta nvrteala, se clatina de ici-colo deabia mai tinndu-se n picioare, spre marea rusine a fetelor cu care joaca. Vreo trei perechi s-au retras n sura, mai la larg, unde nsa praful se urca pna-n capriori, des de sa-l tai cu cutitul... La ctiva pasi de plcul jucatorilor stau fetele care au ramas nepoftite, privind cu jind, soptindu-si uneori cine stie ce si izbucnind n rsete silite. La urechi si n cosite au si ele buchetele de vzdoage pestrite si n mna cte un ghiveci mai marisor pe care sa-l daruiasca flacaului cutare sa-l puna npalarie. Printre fete se mai rataceste si cte-o nevasta tnara, cu naframa de matase n cap, gata sa intre n hora daca s-ar ntmpla sa-i vie chef barbatului ei sa joace. Mai laoparte mamele si babele, gramada, forfotesc de necazuri si-si admira odraslele. Copii neastmparati alearga printre femei si chiar prin hora, fura florile fetelor si se bucura cnd victimele i ocaresc sau se nfurie. Vreo ctiva mai ndraciti se lasa pe vine aproape de jucatori uitndu-se cu mare bagare de seama la poalele fetelor, iar cnd poalele zboara mai tare, dezvelind picioarele goale mai sus de genunchi, se ntreaba repede: - Ai vazul? - Vazut. Da' tu? - Si eu. Si apoi urmeaza sa pndeasca poalele pna ce vre-o baba indignata i ia la goana, cecace nu-i opreste ca peste cteva minute sa renceapa... Barbatii se tin mai pe departe, pe lnga casa, pe la poarta, grupuri-grupuri, vorbind de treburile obstesti, aruncnd rareori cte-o privire spre tineretul dimprejurul lautarilor. Primarul, cu mustati albe rasucite tinereste, cu niste ochi albastri mari si blajini, cauta sa-si pastreze demnitatea apasnd vorbele si nsotindu-le cu gesturi energice, n mijlocul unui plc de batrni fruntasi. Stefan Hotnog, un chiabur cu burta umflata ce si-o mngie ntr-una parca ar avea junghiuri, gaseste fel de fel de clenciuri primarului numai ca sa arate celorlalti ca el de 10 nimeni nu se sinchiseste. ntre dnsii Trifon Tataru, mititel, cu parul galbui si glasul subtire, se uita cnd la unul cnd la altul, nfricosat parca sa nu se ncaiere, fiindca amndoi i sunt rude, cam de departe, nici vorba. Pe-alaturi, ca un cine la usa bucatariei, trage cu urechea Alexandru Glanetasu, dornic sa se amestece n vorba, sfiindu-se totusi sa se vre ntre bogatasi. Pe prispa stapneste Simion Butunoiu care acum vreo douazeci de ani a fost nvatator n sat, iar azi mannca o pensie de cinci zloti pe luna si munceste la pamnt mai abitir ca un flacau. mprejurul lui s-au adunat Macedon Cercetasu cu straja Cosma Ciocanas, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu Stefan Ilina si cu altii, ascultnd cu evlavie palavrele dascalului, auzite si rasauzite. Din cnd n cnd Simion Butunoiu stranuta att de zgomotos ca toate femeile se ntorc spaimntate, sau se porneste pe tusa lui obisnuita cu care de multe ori scoala noaptea tot satul din somn. Macedon asteapta cuviincios pna ce ispraveste dascalul cu tusa, apoi ia din fereastra o sticla cu rachiu, nchina foarte ceremonios, trage o dusca zdravana si trece bautura batrnului care mormaie scurt sa ne tieDumnezeu pe toti" si pune grliciul la gura. Sticla pe urma umbla din mna n mna. Macedon e cam cherchelit si comanda militareste tuturor sa bea: - Forvert, Simioane! Vaitar, Cosma!... Vaitar, vaitar!... A facut oastea doisprezece ani, i-a fost draga foc si, cnd e beat, s-acuma numai n comenzi nemtesti se cearta cu nevasta-sa. Altminteri nsa are o inima de ceara si n douazeci si opt de ani nu si-a batut muierea niciodata; mai curnd Floarea s-a ntmplat sa-l mustruluiasca. Sticla ajunge la Toader Burlacu goala. - Goala, ai? rde Macedon ncntat. Goala?... Halt!... Haptac!... Unde esti caprar de zi?... Forvert!... Un copil de vreo zece ani sare drept n picioare pe prispa si striga rznd: -Hir! - Nu rde la front, magarule! se rasteste Macedon. Na sticla si da fuga la cantina la Avrum sa-ti mai dea o portie pentru mine!... nteles, caprar? Caprarul nsa refuza ordinul, raspunznd repede: - A zis jupanul ca nu-ti mai da fara bani, bade Macedoane, nici sa nu ma mai trimiti, ca-i degeaba... Macedon si salta putin mustata, ncrunta din sprncene privind aspru la copil, apoi se aseaza pe prispa clatinnd din cap si oftnd. - Ehei, unde-i vremea cnd eram eu straja-mester!... Atunci sa fi poftit jupanul sa nu-mi dea, ca-i aratam eu supunere... 11 Mai boscorodeste ceva, pe urma nceteaza si se uita ursuz la nevasta-sa care are bani, dar nu-i da si care taifasuieste cu alte femei fara sa se sinchiseasca de comenzile lui... Tocmai atunci se traste pe poarta, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. E vara cu fata cea mai frumoasa din Pripas, cu Florica, si ceva neam cu nevasta lui Trifon Tataru. Are picioarele ncrcite din nastere, iar bratele lungi si osoase ca niste cangi anume spre a-si tr schilozenia, si o gura enorma cu buzele alburii de sub care se ntind gingiile mbaiate, cu colti de dinti galbeni, rari si lungi. Trifon Tataru o tine pe lnga casa, sa-i vada de copii. Cnd e vreme buna apoi Savista sade n poarta, se ciorovaieste cu toti copiii din sat si primeste pomana trecatorilor milosi... Vine cu galagie mare. Ggie ceva cu glasul ei aspru, speriat. N-o baga n seama nimeni. Doar Trifon face un semn nevestei, care se apropie repede, suparata: - Da acasa nu puteai sta, mai femeie? Zau parca te mannca talpile... Lasi tu ograda pustie pe vremea asta... Si nici barem slugile nu-s la ndemna... Ce vrei? Ai? Spune ce vrei, Savisto? Oloaga facuse doua ceasuri din ulita cea mare, unde stateaTrifon, pna aici. ncepe sa blbie foarte grabita si cu importanta, nsotindu-si sfortarile cu niste gesturi desperate si nepricepute. - Ce face? zice Maria lui Trifon, care se sileste sa ghiceasca ce spune. S-a batut Vasile Baciu... cu Avrum?... Cu Florea Caruntu?... Ei, s-apoi? Ce-ti pasa tie, femeia lui Dumnezeu? Si pentru asta ai venit tu atta cale? Vai de mine, ca esti mai rea ca copiii cei fara minte... Uite ce ti-ai facut poalele? Si numai azi te-am primenit... Of, bata-te... Savista urla ceva ce vrea sa nsemne ca ei nu-i pasa de poale, si pe urma se porneste brusc pe un rs prostesc de bucurie. - Cum ai zis?... Cine-i beat?... Vasile Baciu... Parca azi s-a mbatat nti... Maria o lasa rusinata si se ntoarce ntre femei. Oloaga se trie n mijlocul fetelor, se framnta sa-si faca loc si priveste apoi cu mare placere la hora. Are douazeci si cinci de ani si tremura de fericire cnd aude lautarii ori cnd vede vreo petrecere... Savista n-are parte sa se desfete multa vreme. Pna sa se aseze bine, pna sa se certe cu fetele pentru un loc mai bun, jocul nceteaza. Briceag, asudat si istovit, ncheie nvrtita cu o apasare zdravana de arcus nct i si plezneste 12 o struna la vioara. Ion, feciorul Glanetasului, tinnd de bru pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la lautari rugndu-i: - Mai zi, ma Briceag... numai un pic, auzi? Un picut de tot, tigane! Alti flacai striga poruncitor: - Trage, tigane! Ce te codesti?... De ce te platim, cioara dracului? Briceag arunca o privire dispretuitoare spre cei ce-l ocaresc, iar lui Ion i raspunde convingator, aratndu-i vioara: - Nu mai pot, Ionica... Zau, nu mai pot... Crede-ma!... Mi-au amortit degetele... Pe urma si struna mi s-a rupt. - Un pic, omule, nu ntelegi? staruie flacaul. Tiganul nsa se nfurie brusc, ntoarce spatele, trnteste vioara n bratele lui Holbea si ncepe sa blesteme catranit: - Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume, pleznire-ar acolo unde-o fi cine m-a nvatat sa tin arcusul... Ca io-i spun cu frumosul ca nu pot si el ma omoara sa mai zic... Dare-ar Dumnezeu sa trazneasca toate jocurile cu pe cine le-a nascocit... Ion asculta cteva clipe mirat cum njura Briceag. Apoi deodata se ncinge ca focul si izbucneste ragusit: - Ho, cioara, fi-ti-ar neamul de rs, ho!... Si nchide pliscul ca tepocnesc de-ti sar maselele tocmai n curtea bisericii!... Briceag a mai patit-o cu Ion; tace. Numai dupa ce flacaul se ndeparteaza bodoganind, ncepe iar sa se necajeasca cu ceilalti lautari, pe tiganeste. Flacaii mbratiseaza pe fete, multumindu-le pentru joc. Fetele se zbat n bratele lor si soptesc cu sfiala si cu placere: - Multumim... Ion strnge la piept pe Ana cu mai multa gingasie, dar mai prelung. - Da-mi drumul, Ionica! murmura fata usor, cu multumire n glas. - Sa vii, Anuto... stii tu unde! zice Ion domol. Ana nu raspunde, privirea ei nsa luceste de bucurie. Se zmuceste sa scape din mbratisare, soptind ntruna moale: - Da-mi drumul Ionica... zau, da-mi drumul!... Flacaul o trage mai aproape, cu un zmbet aprins, o apuca cu o mna de tte si i le strnge ca pe doua mere, nct Ana ssie de durere. - Sa nu cumva sa nu vii! repeta Ion nfingnd n ochii ei o privire poruncitoare si lacoma. Ana fuge glont la fete, mbujorata si scuturndu-si poalele de praf. Apoi potolindu-si sufletul, spune Margaretei lui Cosma Ciocanas, o fiinta ursuza, voinica, cu picioare ct donitele, cu brate barbatesti si cu o fata osoasa roscata: 13 - Si Ionica... mereu... zau asa... Dar, ncurcndu-se, schimba repede vorba: - Vai de mine ce caldura... toata m-am facut o aparaie... Margareta nu jucase si-i era necaz pe fetele care au avut noroc. Nu raspunse nimic Anei, ci urma sa priveasca cu jind spre ceata flacailor care nchinau cu rachiu sau aprindeau tigari; parea ngrijorata rau sa nu se ntmple s-o pofteasca la joc cineva si ea sa nu bage de seama... Ion urmari din ochi pe Ana cteva clipe. Avea ceva straniu n privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut. Tot atunci zari mai alaturi si pe Florica, fata vadanei lui Maxim Oprea, cu care se tinuse pna acuma, putin posomorta, dar mai frumoasa ca oricnd. Flacaul clipi aspru, ca si cnd ar fi vrut sa-si alunge un gnd din creieri, si striga la un baietel: - Adusesi, bre? - Adus, bade Ionica - facu copilul cu importanta. Am dat-o lelii Zanobiei, s-o tie... Si, n vreme ce Ion se duse spre grupul unde era mama-sa, baietelul urma:- L-a facut tare jupanul, bade, s-a pus zece bucatele de zahar, de zice ca-i mai bun ca mierea... Zenobia, cu sticla de rachiu n mna, se plngea Todosiei, vadanei, de un afurisit de junghiu care o taia prin sale de cteva zile si nu-i mai trecea. - Ia da sticla ceea, mama! zise Ion scurt si nghiti ndata o dusca zdravana. Da d-ta bei o leaca? - Lasa-ma pe mine n plata lui Dumnezeu ca doar nu-s nsarcinata -raspunse Zenobia lund totusi sticla si tragnd o gura. Aoleu, da stiu ca-i bun... Vezi numai, dragul mamii, sa nu bei mult ca ti se suie la cap si cine stie ce pozna ti-o veni sa faci... Omul la betie sa-l fereasca Dumnezeu... Ion i lua sticla si-i ntoarse spatele fara sa-i mai asculte sfaturile. Copilul ramasese pironit locului, cu ochii pofticiosi la rachiu. Cnd se ndeparta flacaul, avu parca o suparare. Dar i trecu repede si, sterpelind ntr-o clipire un ghivecel de flori din mna Margaretei, o zbughi ca sageata, urmat de blestemele aprige ale fetei care astepta mereu s-o cheme cineva la joc... Ion trecu ncet prleazul de lnga grajd, ntorcnd capul spre Ana care nu-l scapa deloc din ochi si care, peste cteva clipe, l urma cu pasi grabiti, rosa ca focul de rusine, nchipuindu-si ca toata lumea o pndeste. 14 n dosul surii era o livada marisoara, presarata cu pomi, taiata n doua de o carare ce cobora pna la Grla Popii si se oprea chiar n spatele crciumii lui Avrum. Fnul cosit de curnd, adunat n cteva claite proptite cu pari, umplea vazduhul cu un miros mbatator. Ion merse pe carare doi-trei pasi, apoi coti n stnga si se aseza sub un nuc batrn si scorburos, pe o radacina ncovoiata ca un jilt. Fata sosi tremurnd de emotie, dar cu o stralucire bucuroasa n ochi. - Aici erai? murmura Ana asezndu-se repede, fara sa se uite la dnsul. - Ca parca-i mai bine aici - facu flacaul ncet; apoi ndata ridica sticla: Sa traim, Anuto! - Sa traiesti Ioane! raspunse ea privind nelinistita spre carare, pe unde treceau mereu oameni, care la crciuma, care napoi. - Bea si tu, Anuto, ca pentru tine l-am luat si l-am facut dulce ca gura ta! - Despre mine poate sa sece rachiul - zise fata, mai potolita. Mi-e sila si cnd i simt mirosul, ca taica nu mai lasa sa treaca nici o ziulica fara bautura si fara betie... Nu stiu, zau, ce s-omai alege de noi. - Apoi asa bea omul la suparare - zise Ion, adaognd pe urma cu alt glas: Bea, Anuto... Mi-a casunat si mie asa odata... Ana si nmuie buzele n rachiu, se strmba si dadu repede sticla napoi, tusind si rznd: - Avai de mine... nu pot... parca-i otrava... - Ba-i bun - zise Ion ducnd iarasi sticla la gura... Tacura amndoi un rastimp, fara sa se priveasca. Apoi flacaul si trecu bratul pe dupa mijlocul ei si ofta: - Hei, Anuto, mult aleanu-i n inima mea! Fata Anei, lunguiata, arsa de soare, cu o ntiparire de suferinte, se posomori. - Ce ndur eu, sa fereasca Dumnezeu pe toata lumea - gemu dnsa. Acu tata si-a pus n gnd sa ma marite cu George-aTomii si o tine mortis cu George. Si, Doamne, greu ti mai vine sa taci si sa nghiti cnd nu ti-i drag omul... Ion se uita lung la buzele ei subtiri care se miscau usor dezvelindu-i dintii cu strungulite, albi ca laptele, si gingiile trandafirii de deasupra. Stia dnsul ca Vasile Baciu e ntr-o ureche si ca de-o apuca hais, apoi hais o tine sa stie de bine ca da cu carul prin toate santurile. Dar tocmai aceasta l ntarta si pe el. Nu-i fusese draga Ana si nici acuma nu-si dadea seama bine^daca i-e draga. Iubise pe Florica si, de cte ori o vedea sau si amintea de ea, simtea ca tot o mai iubeste. Purta n suflet rsul ei cald, buzele ei pline si umede, 15 obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albastri ca cerul de primavara. Dar Florica era mai saraca dect dnsul, iar Ana avea locuri si case si vite multe... i asculta glasul plngator si-l cuprindea mila, n acelasi timp nsa se gndea la Florica. Apoi deodata tresari, o strnse la piept si, fara sa rosteasca vre-o vorba, o saruta lung pe buze. Fata cuprinse cu bratele gtul lui Ion, molesita si aprinsa, si inima-i batea att de navalnic nct el o auzea. - Noroc, noroc, Ioane! striga atunci un glas aspru pe carare. Flacaul ridica ochii furios si vazu pe Ilie Onu care, ntorcndu- se de la crciuma cu o sticla de rachiu, rdea gros si batjocoritor. - Du-te-n... Doamne iarta-ma - ssi Ion ncruntat. Ilie Onu ajunse la sura si se facu nevazut. Era frate de cruce cu George al Tomii si unde putea sa-i faca rau lui Ion, i facea, fiindca odata, la o nunta, l umpluse de snge ca sa-l mblnzeasca. Ion ncepu sa suduie si sa se catraneasca, dar ntlnind ochii caprui nlacrimati de fericire si de teama ai Anei, se potoli... Ilie aducea rachiul pentru George care se silea din rasputeri sanvete pe Briceag un cntec nou ce-l auzise de la lautarii din Bistrita la un chef al doctorului Filipoiu, la beraria cea mare din Armadia. Briceag, cu ochii tinta la buzele flacaului care fluiera melodia, tria nesigur cu arcusul pe strune; Holbea credincios, ncerca si el sa secondeze. George se umfla, nchidea putin ochii si fluiera din ce n ce mai aprig, caci mprejurul lor se adunase un plc de flacai care-l priveau cu admiratie. - Ei, acu ai nteles? zise George oprindu-se n mijlocul cntecului. - Las ca l-am prins - mormai Briceag pornind sa traga cu mai multa siguranta. - Am sosit, George - striga Ilie ntinznd sticla. - Iute te-ai ntors - vorbi cellalt bnd si trecnd ndata rachiul lui Ilie ca el sa poata rencepe dascalirea lautarilor. - Noua nu ne dai un paharel, vere? se lingusi Holbea, zgndarindu-l cu arcusul. - Sa va dau, cioroilor, firea-ti ai naibii! rse George foarte multumit ca au sa vada toti cum cinsteste el pe tigani. - Beti-o toata - zise apoi catre Gavan cnd vru sa-i napoieze sticla. Dar atunci sari Ilie ca un cocos: - Ia stati, bre, sa mai bem si noi, ca cioarele astea o sa plezneasca de atta holirca... Urma o ciorovaiala nesfrsita ntre Ilie si tiganii care nu mai voiau sa renunte la bautura si era ct pe-aci sa se ncinga si o bataie, deoarece Ilie, aprinzndu-se, se repezea mereu cu piciorul sa sparga gorduna. 16 Deodata toata lumea se ntoarse spre ulita. Toti barbatii scoasera palariile, iar cei de pe prispa se sculara n picioare... Venea preotul Belciug mpreuna cu d-na Maria Herdelea, nevasta nvatatorului, cu domnisoara Laura si cu Titu. Primarul si fruntasii satului iesira n poarta ntru ntmpinarea domnilor. - Petreceti, petreceti! zise preotul cu un zmbet binevoitor. - Apoi ce sa facem , domnule parinte - raspunse primarul cu palaria n mna. Dumnezeu de-aceea a lasat sarbatorile, sa se mai veseleasca si prostimea. - Negresit, negresit - murmura Belciug ntinzndu-si zmbetul. - Da de ce nu poftiti si d-voastra sa vedeti petrecerea noastra? relua Florea Tancu cu un glas foarte blajin, punndu-si palaria n cap. Taranii de asemenea se acoperira unul cte unul, n vreme cepreotul sopti cteva cuvinte d-nei Herdelea, care-i raspunse raspicat, dndu-si capul pe spate cu mndrie: - Da, putem privi putin si noi... Mie chiar mi plac petrecerile poporului... Maria Herdelea era fata de taran de pe la Monor, dar - fiindca umblase totdeauna n straie nemtesti si mai ales ca s-a maritat cu un nvatator - se simtea mult deasupra norodului si avea o mila cam dispretuitoare pentru tot ce e taranesc. - Poftim mai aproape! facu atunci primarul, bucuros, dnd la o parte pe taranii care se mbulzeau: Ia faceti loc mai oameni!... Dati-va la o parte!... Vreo ctiva fruntasi dadura ndata ajutor primarului strignd: - La o parte!... La o parte!... Belciug intra binisor n ograda si se opri aproape de poarta. Babele cucernice se repezira numaidect sa-i sarute mna. - Lasati, lasati! murmura preotul, ntinznd nsa dosul palmei spre sarutare, cu o multumire ce-i nviora fata tabacita de slabiciune. Flacaii, obositi si cu gndul la joc, ramasesera tot mprejurul lautarilor. Numai George, totdeauna silitor sa-si arate istetimea, se vr printre batrni, mbulzindu-se ca s-ajunga ct mai aproape de popa si familia nvatatorului. Ilie se tinea si aici dupa dnsul ca un catel. Titu Herdelea, un tnar de vreo douazeci si trei de ani, n haine curatele si saracute, cu o cravata albastra azurie la gulerul nalt si teapan, ras de mustati si lung ct un par, cum vazu pe George, i ntinse prieteneste mna mbracata n manusi de-ata cenusii: 17 - Noroc, George!... Nu mai jucati?... Tocmai ne abaturam si noi sa va vedem... - Cum nu, domnisorule! Numai sa se hodineasca-o tra tiganii, c-au zis atta de-a amortit si sufletul dintr-nsii - spuse flacaul cu glas ndulcit. Apoi apropiindu-se mai bine, adaoga: Da d-ta nu vrei sa joci cu noi, domnisorule? Titu rse si se uita la Laura, care zmbi ncurcata. - Eu?... Nu, George. Altadata. Acuma nu se poate. Dar flacaul starui: - ti dau eu o fata, domnisorule, de sa te lingi pe buze. Usoara ca pana si frumoasa ca o domnisoara... Dar trebuie sa joace si domnisoara Laura... Sora lui Titu se facu deodata serioasa si se agata nfricosata de bratul mamei sale, murmurnd: - O, auzi ce idee!... Ma mir ca nu vi-i... Preotul vorbea cu primarul si cu ceilalti tarani despre mersulvremii, toti fiind ntelesi ca ar fi bine sa mai dea Dumnezeu o gura de ploaie , sa se mai nmoaie pamntul, caci altfel ramne porumbul nesapat de-al doilea... George nsa se tinea scai de Titu si de Laura, spre marea indignare a doamnei Herdelea care n-ar fi ngaduit nici n ruptul capului ca fata ei sa se amestece printre tarani. Ca sa schimbe vorba, fiindca se mai strngeau si alti oameni sa asculte staruintele flacaului, zmbind putin batjocoritor, Titu se uita deodata mprejur, ca si cnd si-ar fi adus aminte ceva, si apoi ntreba: - Oare Ion unde-i? George, desi stia ca, dintre toti feciorii satului, domnisorul numai cu Ion e mai prieten, se simti aproape jignit auzind acum ntrebarea. De aceea raspunse cam n sila: - Pe aici trebuie sa fie si dnsul... Dar Ilie Onu, de la spate, se amesteca iute n vorba: - Ba e n gradina, subt nuc, cu Ana... - Unde? facu George, ntorcndu-se brusc la el, parca i-ar fi tras o palma. - Acolo, unde zic - ncheie Ilie scurt, rnjind multumit. George puse nasul n pamnt si tacu. Nimeni nu mai deschise gura, si Titu, bucuros c-a scapat usor de invitatia la dans, se apropie de Belciug care ncepuse sa povesteasca oamenilor cum i-au scos lui doctorii cei mari un rinichi, n spitalul din Cluj... Vorbele lui Ilie lovira pe George drept n suflet. Ana lui Vasile Baciu i era fagaduita lui de nevasta. Ea fata cu stare, el fecior de bocotan, - se potriveau. Parintii lor erau ntelesi mai demult, iar Ana i placea. Nu zicea 18 ca-i cine stie ce frumoasa, dar nici el nu pica. Era greoi, spatos si umeros ca un taur; umbla leganat si cu genunchii nmuiati... Fierbea. Se gndea mereu sa-si croiasca drum pna n gradina, s-o vaza cum sade ochi n ochi cu Ion. Dar mereu si lua seama, zicndu-si ca poate mai mult ar strica dect ar folosi, daca cumva nu s-ar isca si o bataie, caci Ion e artagos ca un viespe nemncat. De va sti fata ca el stie, mai rau se va nrai. Mai bine sa-i lase n pace. O lingura de istetime face uneori mai mult dect un car de putere. Dar Ion, ce vrea Ion? De ce cauta sa-i nvrteasca el capul fetei?... si arunca ochii, fara sa vrea, spre Florica vadanei lui Maxim. Statea tot asa de pleostita ca si dnsul. Se vede ca si ea stia si o bateau aceleasi gnduri... Asta i mai potoli supararea. Cnd nu esti singur, suferinta se usureaza. Ofta odata din baierile inimii si-si trase palaria pe ochi, zicndu-si:- De-amu am sa joc numai cu Florica... Cel putin sa plezneasca fierea si ntr-nsul!... Lautarii si potriveau zgomotos instrumentele pentru a da de stire tuturor, si mai ales celor razletiti prin gradina, ca rencepe jocul. Flacaii bateau nerabdatori din calcie, scoteau cte un chiot de veselie si-si aruncau privirile din ce n ce mai des printre fetele care asteptau cu inima strnsa sa fie poftite n hora. In clipele acelea sosi, de pe ulita, Vasile Baciu, lalaind un cntec de betie, cu palaria ntr-o ureche, cu ochii nrositi si tulburati de bautura. Se clatina usor n mers si dadea ntr-una din mini parca s-ar sfadi cu un dusman nchipuit. Cnd zari grupul cu domnii n mijloc, se opri putin, ntepenindu-se gnditor, apoi se duse glont la preotul Belciug si-i zise: - Eu, domnule parinte, spun drept, s mare pacatos... MaareL. Si betiv si stricat, cum nu se mai pomeneste n sapte sate, zau cruce!... Asa-s eu, ce mai calea-valea... Beau, si beau, si beau de usuc, nu altceva!... Ce-i drept nu-i pacat, asa-i domnule parinte? Ca de suparare beau daca beau asa-i?... Si beau pentru ca beau dintr-al meu... Preotul si curmase povestirea si luase o nfatisare grava, privind foarte aspru pe Vasile Baciu. Taranul nsa avea acuma un zmbet bun pe buze si vorbea aplecat ca la spovedanie, parca nici n-ar fi vrut sa stie de nimeni n lume: 19 - S-amart rau, domnule parinte, crede-ma! Poate ca nu ma crezi? De-aceea beau si iar beau si iar... Uite-asa! Ai sa zici dta: da de ce esti amart, betivule? Apoi cum sa nu fiu, domnule parinte? Ca o fata am si eu si nu-mi place deloc fata pe care o am. Nu-mi place, auzi? Ca nu vrea sa ma asculte. Si tare ma doare inima si tare-s suparat ca nu vrea sa se uite n gura mea. Am dreptate, ori n-am, spune d-ta! Belciug nu suferea mirosul de rachiu, caci era bolnavicios, iar Vasile mereu i duhnea n nas si rgia. Purtarea taranului l indigna nsa mai ales pentruca-i stirbea demnitatea n fata poporului. Doamna Herdelea asculta foarte serioasa, cu capul sus, cu buzele strnse punga si privea mnioasa la oamenii care se mbulzeau mprejurul lor, curiosi, rznd pe nfundate de Baciu. Lui Titu, dimpotriva, i placeau ngaimarile betivului si nu stia cum sa-l zgndare, fara sa bage popa de seama. Belciug si nghiti mnia si cauta sa-l potoleasca cu o dojana blnda. - Rau faci, Vasile, ca nu te sfiesti macar de tineretul care te vede mereu pe doua carari. Omul de treaba nu se tine toata ziulica numai sa mbogateasca pe jidovi si sa-si otraveasca trupul cu hlbariile lor dracesti... Asa, Vasile!...Baciu lua deodata o nfatisare solemna, se dadu doi pasi napoi si raspunse cu o mustrare caraghioasa n glas: - Vai de mine, domnule parinte? Dar cui i-am facut vreun rau? Baut-am eu banii cuiva, ori averea cuiva? Ca beau, beau... Da beau din munca si din sudoarea mea... Atunci de ce sa ma napastuiesti? Ce ti-am gresit eu d-tale, spune drept! Primarul gasi cu cale sa se amestece, l lua de brat si vru sa-l dea la o parte, mulcomindu-l: - Bine, bine mai Vasile, asa-i cum zici... Dar lasa pe dumnealor n pace, ca dumnealor au venit sa vada jocul, nu sa auda prostiile tale... Apoi, ntorcndu-se spre flacai, striga poruncitor: - Da voi ce faceti, mai feciori? Jucati ori nu jucati? Atunci nsa Vasile Baciu zari pe George, care statea posomort, ca un copac cu maduva uscata, si ndata l apuca de mna si-l tr n fata preotului: - Uite-l, domnule parinte! l vezi? Asta-i ginerele meu care mi-i drag! Cu dnsul ai sa-mi cununi d-ta fata, macar de-as sti ca are sa crape inima dintr-nsa!... - Bine, bade Vasile, lasa ca... - facu George rusinat, rznd silit. Omul se ncapatna din ce n ce si ncepu sa strige: - Nu vreau sa te las, ai nteles? Mie-mi trebuie ginere cumsecade, nu fleandura... Io-ti dau fata, iar tu sa ai biciu, sa-i scoti din cap gargaunii!... Eu nu vreau sa stiu de-alde calici tantosi care umbla sa-i mpuieze capul. Eu nu 20 vreau si nu vreau, si daca nu vreau, i pun gtul pe taietor si numai una-i trag cu barda, macar sa stiu ca ma duc pe urma la spnzuratoare. Asa-i mai George? - Asa, asa - murmura flacaul vrnd sa-l astmpere. Vasile se uita mprejur triumfator si scuipa ascutit tocmai ntre picioarele primarului. Apoi, ca si cnd si-ar fi adus aminte de ceva, porni spre grupul fetelor, tragnd pe George dupa dnsul si strignd n gura mare. - Anuto!... AnutooL. Unde esti tu, fata tatii? George rosi parca l-ar fi bagat ntr-un cuptor aprins. O furie amestecata cu rusine i cuprinse sufletul. Si deodata i zise ncet, sa nu-l auda si alti oameni: - Las-o pe Anuta, ca-i cu Ion-a-Glanetasului n gradina, sub nuc... Baciu tresari ntepat. Scoase un tipat scurt si se ndrepta cu pasi mari spre coltul surii, unde tocmai se ivea Ana, tremurnd de spaima, caci i auzise glasul. Taranul o vazu, se opri n mijlocul ograzii,unde ajunsese, si raschira picioarele, si trnti minile n solduri si si mpinse burta nara, privind sagetator pe Ana. Statu asa cteva clipe, apoi izbucni: - Bine, Anuto, asa ne-a fost vorba? Si se repezi spre ea cu pumnul ridicat, gata s-o izbeasca. O femeie tipa disperata: - Vaoleu! Sariti c-o omoara! Pna sa ajunga nsa la fata, Vasile zari pe Ion sosind tot de dupa sura, si numaidect uita pe Ana si se ntoarse amenintator spre flacau. Vazndu-l cum vine drept la el, Ion avu o tresarire usoara, dar si urma calea, linistit, ca si cnd nar ntelege nimic, cu o privire nepasatoare catre Baciu. - Ce ti-am spus eu tie, golane, ai? urla, apropiindu-se mereu, Vasile Baciu, pe care linistea lui Ion l ntarta mai rau. Flacaul primi ocara ca o lovitura de cutit. O scaparare furioasa i tsni din ochii negri, lucitori, ca doua margele vii. Raspunse cu o voce putin tremurata, dar si batjocoritoare: - Ce-s eu, sluga dumitale, sa-mi poruncesti? - Am sa-ti poruncesc, tlharule, si daca nu asculti de vorba, am sa te umplu de snge! urla taranul aprins de mnie pna n maduva oaselor, aruncndu-se la el. Acuma Ion se opri, nclesta pumnii si striga nabusit, parca ar fi cautat sa se stapneasca: - Sa nu dai, bade Vasile, ca...! Sa nu dai!... Sa nu dai!... Ctiva barbati si flacai se zvrlira pe Vasile, ostoindu-l. Ion statea neclintit, ca un lemn, doar inima-i batea coastele ca un ciocan nfierbntat. Dintru 21 nti se gndise sa-l lase n plata Domnului, ca-i beat si e tatal Anutei. Dar de cnd l-a suduit si s-a apropiat sa-l loveasca, si-a pierdut cumpatul. i clocotea tot sngele si parca astepta nadins sa-l atinga baremi cu un deget Vasile, ca sa-l poata apoi sfrtica n bucatele, mai ales ca la spatele lui vazuse pe George care privea dispretuitor si multumit. Baciu se zvrcolea n bratele oamenilor, urlnd nencetat: - Lasati-maaa!... Lasati-ma sa-i scot blohotaile!... Trebuie sa-i beau sngele, altminteri pleznesc!... Lasati-ma!... Taranii nsa l dusera, aproape pe sus, pna la poarta, n vreme ce el nu mai contenea si se smucea din rasputeri: - Ce are hotul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Lasa-ma, Nistore!... TffP.... Ion schimba fete fete. Genunchii i tremurau, iar n cerul gurii simtea o uscaciune parca i s-ar fi aprins sufletul. Fiece vorba l mpungea drept n inima, cu deosebire fiindca le auzea tot satul. Mereu i fulgera sa se repeaza si, cu un pumn zdravan, sa- i nabuse n gt ocarile. Deodata cu gndul acesta nsa i rasarea n mintesi Anuta, oprindu-l pe loc. Se uita dupa ea, dar n nvalmaseala fata o stersese acasa plngnd. Femeile si fetele se mprastiasera care ncotro, ca un crd de galite speriate de uliu, si priveau din ulita si de prin ograzile vecine asteptnd n fiece minut sa nceapa bataia. Profitnd de ncaierare, preotul pleca, spunnd scandalizat doamnei Herdelea: - Asemenea destrabalati trebuiesc dati pe mna jandarmilor sa le nmoaie ciolanele. Numai asa s-ar face oameni de omenie... Pacat ca Ion nu l-a scuturat putin... Ar fi meritat-o... nvatatoarea clatina din cap, n culmea indignarii, si ridica usor rochia, sa nu mature praful ulitei, si porni repede mpreuna cu Belciug si cu Laura. Titu ramase mai n urma. i parea rau ca nu poate vedea cum se ispraveste cearta si, mergnd, ntorcea mereu capul.... Hora se sparse. Tiganii se retrasesera spaimntati n sura; Gavan si rezemase gorduna ntr-un colt, hotart s-o apere cu orice pret, sa nu i-o sparga batausii. Flacaii se adunara mprejurul lui Ion, attndu-l: - Ce te-ai lasat, Ionica, sa te ocarasca?... Trebuia sa-i tragi macar vre-o doua scatoalce, sa te pomeneasca!... Altii, ctiva, prieteni de-ai lui George, stateau mai deoparte, rnjind. Mai trzior veni ntre ei si George, urmat de Ilie Onu, care nu-l slabea, ca o umbra credincioasa. - Uite cum se strica toata veselia din pricina... zise George, suparat putin, cu o privire spre feciorul Glanetasului. 22 Ion nsa nu vedea, nu auzea. Rusinea l tintuise locului. Se uita mereu dupa gramada de oameni, ntre care se zbatea Vasile Baciu, mereu muncit de pornirea de a-l zdrobi. George mai schimba cteva cuvinte cu tovarasii lui, apoi striga lautarului cu glas mndru: - Hai, tigane, la Avrum!... Ce mai stam aici de pomana?... Glasul acesta zbrni ca o trmbita n urechile lui Ion. Din doi pasi fu lnga Briceag si-i porunci scurt: -Hai! Tiganul statea ncurcat, uitndu-se cnd la unul, cnd la altul, nestiind pe care sa-l asculte. - Apoi stai, Ioane - facu George, tot trufas - ca eu l-am arvunit!... Ion, parca nici nu l-ar fi auzit, repeta mai aspru: -Hai! n ochii lui ardea atta mnie ca Briceag strnse din umeri spre George, puse vioara la obraz si ncepu ndata un cntec de veselie. Prietenii lui Ion pornira sa chiuie si sa pocneasca din degete, n semn de izbnda, apoi sa tropaie de rasuna batatura. Ion o lua nainte spre poarta, iar ceilalti dupa el,fluiernd si chiuind. Lautarii i urmara cntnd; Gavan, cu gorduna agatata de-a umar, sufla greu ca un gnsac ndopat. n ulita, ceata poposi o clipa, tropaind furtunos pe loc, spre marea admiratie a fetelor care se uitau din portile ograzilor. Pe urma pornira cu totii n stnga, chiuind n tactul cntecului, ntovarasiti de o droaie de copii. George ramase, cu ai lui, lnga sura, furios dar nendraznind sa se mpotriveasca. i era necaz mai cu seama ca el daduse arvuna tiganilor si tot el avea sa le plateasca restul pna la patru zloti. Adevarat ca banii i strngea de la flacai, cte douazeci de creitari de caciula, dar pna sa-i adune trebuia sa se sfadeasca cu mai toti si sa-si bata capul, caci Briceag nu mai vrea sa astepte, de cnd a patit-o odata de-a ramas neplatit. nsarcinarea aceasta i placea, nici vorba, fiindca i se parea ca-l nalta deasupra tuturor. Acuma, nsa, vaznd ca flacaii tin totusi partea lui Ion, se simti umilit, mai ales ca aceasta venea dupa ce aflase ca Ion umbla serios dupa Ana... Se uitase cu jind cum au plecat toti cu lautarii si avuse o clipa gndul sa se amestece si el ntre ei si sa se arate ca nu-i suparat. Dar si daduse seama ca s-ar cobor prea mult n ochii tovarasilor lui. Drept razbunare si mngiere, dupa ce ceilalti cotira spre ulita cea mare, zise zmbind: - Eu nu mai dau tiganului nici un creitar. Sa-i dea Ion, ca Glanetasu are destui. Flacaii nsa nu pricepura batjocura lui. Erau plouati c-au ramas batuti si fara lautari. Ilie Onu rupse tacerea: 23 3 >ca ca = 68 CU & s * s> g ju "cu c/ 6 e 8. 1 1 ea 8 IU c u U 3h I 53 8 1 t.sl ^ L 3 < 'S l 1IS I ca ca 1S 3 33 00 5 I cu 3 Om "B. 60 ca g S "a | 1 -O ii .ca ja fi o -O II -o 3 M L 3 a O ca'Se T, S - > 3 j .S .a g s tu " a s ci -S L < *S'S.S-g^ tu 3 "" o u .d _ ' c- - ca Oc jf L O - Razboiul n-ar putea realiza visurile d-voastra. Se stie doar ca Romnia e aliata noastra. Deci... - Aliantele nsa nu sunt eterne! - Vrei sa zici ca Romnia s-ar putea ntoarce mpotriva noastra? zmbi capitanul. Gresita socoteala. Foarte gresita. Pe care Romnia nici nu va face-o niciodata, caci toate interesele ei o silesc sa fie alaturi de noi. O silesc! Accentuez special: o silesc! - Dar daca totusi n-ar fi cum crezi? Ce-ai face atunci d-ta? - Curioasa ntrebare! zise Liviu devenind grav. Mi-as face, evident, datoria. Se mai poate discuta aceasta? Dar nici prin gnd nu mi-ar trece vreodata sa sovaiesc macar o clipire n fata unui dusman al mparatului, oricine ar fi dusmanul! - Fratii nostri... - Aici nu ncape fratie. Cnd fratele ti-e dusman si vrea sa-ti rapeasca tie casa ta si ograda ta ca sa si le mareasca pe ale sale, ei bine, i dai la cap ca si altui dusman si nici nu-ti mai pasa ca ti-a fost cndva frate! Virgil ascultase zmbind dialogul dintre Titu si Liviu. El facuse demult aceleasi ntrebari si primise aceleasi raspunsuri, desi i demonstrase subrezenia temeliei lor. Dar, fiindca stia ca pe capitan l scie si-l tulbura totdeauna asemenea discutie, Virgil era bucuros ca Titu l ncolteste. - Lasa-l, dragul meu, ca n-o scoti la capat cu dnsul! striga n cele din urma medicul rznd, deoarece vedea ca Titu se posomoreste. E renegat de342 tot... E pierdut pentru noi... Are sa se schimbe nsa cnd l vom face gheneral n Romnia-Mare. Liviu Pintea zmbi dispretuitor: - Cred c-ar fi fost mai placut sa fi vorbit de altceva... - Da, despre Radetzky sau de cucerirea Bosniei - zise Virgil raznd. - Mi-ar fi facut multa placere sa cunosc si eu operele cumnatului nostru - continua capitanul, fara sa asculte gluma fratelui sau, ntorcndu-se spre Titu. Nu vorbesc romneste att de bine ct as dori, fiindca am stat numai ntre straini si nam avut ocazie sa vorbesc limba mea natala, dar citesc cu drag, cnd am ragaz, carti romnesti. n general nsa ma intereseaza romanele si nu pot suferi poeziile... - Atunci tocmai ai nimerit-o! striga medicul. Caci Titu scrie numai poezii... - Ce-are a face? Cel mult n-am sa-l citesc... Desi convorbirea fusese tinuta tot timpul ntr-un ton de intimitate prieteneasca, totusi Titu iesi plouat din locuinta capitanului Liviu Pintea. Argumentele ofiterului se razboiau n sufletul lui cu convingerile sale entuziaste si-i nteteau n creieri ntrebarea nfricosatoare: dar dac-o fi avnd capitanul dreptate? Din fericire Virgil nu-i dadu vreme sa se zbuciume si-i zise serios: - Vazusi cte baliverne salasluiesc ntr-un spirit strmt de militar?... Primejdia asta ne ameninta nsa pe toti, daca nu ne vom apara din rasputeri sufletele de invazia straina!... Sibiul avea o nfatisare de sarbatoare. Strazile gemeau de lumea romneasca, sosita de pretutindeni: preoti, nvatatori cu nelipsita umbrela subtioara, profesori, avocati, tarani. Cu tot caracterul sau german, orasul parea azi o resedinta romneasca. n marea de romni, strainii disparusera. - Parca miile de robi muncitori si harnici ar fi pus stapnire pe cuiburile trntorilor! se gndea Titu rensufletit la vederea furnicarului de romni. Seara avu loc la Hotel Traian, un banchet de cunostinta. Titu sedea la masa reprezentantilor presei, pe cnd Virgil Pintea, ca unul din fruntasii Astrei, trecuse aproape de batrnul presedinte. ntre gazetarii galagiosi, Titu se simtea strain. Toti se cunosteau, si povesteau pataniile nationale, procesele, articolele, vorbeau de tirajul ziarelor, de deputatii romni de la Budapesta, de guvernul unguresc, de procurori. O lume noua si deschidea tainele n fata tnarului reprezentant al Tribunei Bistritei. Si lumea aceasta l zapacea si-i racea sperantele. n toate vorbele ce le auzea misunau 343preocuparile marunte, personale, interesate. Nici unul nu rostea un cuvnt despre vreun ideal superior. Fiecare parea ncntat de sine nsusi si ngrijorat vesnic sa se ridice deasupra celorlalti cu orice pret. Vecinul lui din dreapta era Barbu Luca, tnarul poet, care nsa acum deabia se sinchisea de dnsul, si alerga mereu sa ciocneasca ba cu ilustrul asesor consistorial, ba cu magnificenta sa Cutare si, de cteori se ntorcea la locul sau, soptea n treacat lui Titu: - E o canalie ilustrul, dar trebuie sa-i faci curte, caci altfel nu poti trai!... Pe la sfrsitul banchetului, dupa multele discursuri umflate, Titu si simti inima att de mncata de amaraciune, ca-i venea sa plnga cu hohot. - Pretutindeni egoismul, o Doamne! si zicea privind cu ochii rataciti la fetele rosite de bautura, cu rsuri prefacute pe buzele umede. - Titule, Titule! l destepta deodata glasul lui Virgil de la spate. Ia vino ncoace! Ce-i cu d-ta, poete? Ce esti asa de trist cnd toata lumea e vesela? Deabia acasa si dezveli nedumerirea, cu lacrami n ochi, ca un copil nepriceput care a suferit jigniri grele ntia oara cnd a pasit n lumea larga. Virgil Pintea l asculta pe gnduri, dnd din cap ntelegator. - Toti am trecut prin amaraciunile d-tale de acuma - zise dnsul apoi, ca un parinte blnd. Dar viata asa e, dragul meu. Viata e nimicitoarea iluziilor. Numai cel ce-si poate pastra visurile n ciuda cruzimilor vietii, numai acela nu va pierde ncrederea niciodata... Fireste ca spectacolul nu e naltator daca intri n culise sa vezi sforile... Nu te uita nsa la indivizi, caci indivizii sunt marunti, sunt oameni, care totdeauna si cauta rosturile lor. Priveste de departe si atunci ai sa vezi cum se va schimba panorama... Serbarile astea, de pilda! Nu te uita la oameni, la discursurile lor, la conferintele si procesele verbale n care fiecare cauta sa-si arate meritele reale sau nchipuite... Nu! Astea sunt nimicuri. D-ta ncearca sa vezi ansamblul! Si atunci vei simti n toate manifestarile acestea, bune, rele, naltatoare sau josnice, civilizate sau salbatece, vei simti bataia pulsului unui popor care vrea sa traiasca si care se lupta crncen ca sa poata trai... ntr-o batalie numai rezultatul are nsemnatate hotartoare. Ce-mi pasa .mie cum beau si mannca soldatii n vremea razboiului prelung? Istoria nu va sti dect: am biruit sau am fost biruiti... S-apoi iarasi, lupta noastra e o defensiva activa, cum ar zice fratele meu capitanul. Dusmanul ne ataca prin toate mijloacele moderne de cotropire, prin cultura lui, prin scoala lui, prin arta lui, prin banii si prin munca lui... Noi trebuie sa dam din mini ca baremi sa nu ne necam. Att.344 Daca ne mentinem la suprafata, am izbutit... Tinta este sa nu patrunda dusmanul n cetatea noastra. Ei, si tinta aceasta, cu toate maruntisurile omenesti care pe d-ta te ntristeaza, e cstigata. Asta-i mndria noastra. Si trebuie sa fie si mndria d-tale si a oricui i-e drag aevea neamul!... Trei zile, ct tinura serbarile, Titu lua parte la toate sedintele, conferintele si banchetele festive, linistit, multumit, rasunndui n urechi cuvintele lui Virgil Pintea de cte ori vreun amanunt ncerca sa-l turbure, nsufletirea nsa nu-l mai stapni pna a treia seara, la balul care ncheia solemnitatile... Toate doamnele erau n costume nationale din toate tinuturile, oferind un spectacol ncntator. Si, spre miezul noptii, toate domnitele acestea, frumoase ca znele si gingase ca florile, se prinsera ntr-o hora imensa, fredonnd n cor, cu glasuri dulci, ademenitoare, cuvintele unui cntec popular pe care Virgil Pintea, mbracat taraneste, l cnta din fluier n mijlocul lor... Hora aceasta i se paru lui Titu un simbol al ntregei vieti ardelenesti, legatura ntre multimea cea mare, umila si ostenita, si conducatorii ei, iesiti tot din snul ei si neuitndu-si obrsia. - Traiasca romnii! izbucni deodata Titu nemaiputndu-si stapni emotia. Strigatul fusese n sufletul tuturor, caci ndata toata sala se umplu de glasuri nflacarate. -Traiasca romnii!...Traiasca doamnele romne!...Neamul romnesc!... Politaiul orasului interveni discret pe lnga batrnul presedinte al Asociatiei sa potoleasca entuziasmul primejdios. Glasul presedintelui nsa se pierdu ca o chemare neputincioasa n vrtejul unui uragan zguduitor... In aceeasi noapte Titu vru sa-si scrie articolul pentru Tribuna Bistritei, dar nu izbtufi sa lege nici doua vorbe. Inima i era att de plina de fericire nct mereu trecea n birou la Virgil Pintea, sa-si mpartaseasca impresiile. - Ce minunata-i viata romneasca! zicea ntr-una. Ce mare e neamul nostru! Nu exista n lume popor mai bun, mai harnic, mai mndru, mai puternic... Nu poate sa existe! , n culmea nsufletirii si aduse deodata aminte ca mine trebuie sa plece de-aici, dincolo. Dar si zise cu h-^arre: - Nu mai plec nicaieri! Ram^^aici!... Ar fi o tradare sa plec de aici!... Aici e nevoie de oameni! Aici e nevvjjg mai mare ca oriunde!... Adormi foarte decis, sa se opreascaVft Sibiu, sa intre la vreo gazeta, n sfrsit sa se faca folositor norodului. * 345A doua zi se destepta frnt de osteneala, pe cnd Virgil Pintea l scutura din rasputeri: - Sus! Sus, lenesule!... E ora zece si trenul n-are sa te astepte pe d-ta, stimate poete, sa-ti mistui n somn impresiile nationale!... Haidem, sa nu ntrziem de la politie, unde trebuie sa-ti scoatem biletul de trecerea frontierei, altfel rami aici... - Cum sa ramn aici? sari Titu, biruindu-si deodata oboseala. Imediat sunt gata! Numai cinci minute!... S-ar putea sa mai ramn aici, odata ce am pornit la drum?... Dincolo e fericirea cea adevarata... Acolo trebuie sa fie! George turba... Dintru-nti i venise sa se napusteasca la Florica si s-o zdrobeasca. Dupa ce a scos-o din saracie si din noroi, dupa ce nu e n stare sa-i faca baremi un copil, acuma umbla sa-l si necinsteasca? Se opri nsa gndindu-se ca Ion e capul tuturor relelor si ca deci cu dnsul trebuie sa se rafuiasca... Al Glanetasului i-a facut destul rau, numai rau, si fara nici o pricina... Toata ziua de Smbata si ascunse mnia parca nici n-ar banui nimica-n lume. Si, fiindca Ion n-a venit pe la ei, seara s-a dus la crciuma unde l-a si ntlnit. Vorbira mai prietenos ca alta data si George i spuse ca mine se va duce la padure, si spunndu-i l privi att de senin nct vazu bine bucuria n ochii lui Ion, care, ca sa-l descoase, ntreba: - Da cnd vrei sa pornesti, George? Glasul lui, tocmai pentru ca voia sa para nepasator, avea o tremurare usoara de multumire pe care George o simti foarte bine. Raspunse linistit: - Apoi cnd o nsera mai bine, ca sa mergem pe racoare... Dumineca dupa amiazi trecu iar pe la crciuma si iar ntlni pe Ion, si iar aduse vorba ca disear trebuie sa plece la padure. Ion era ametit putin de rachiu si chiuia si horea parca toata lumea ar fi fost a lui. n ochii lui stralucea sfidatoare bucuria bucuriilor. Apoi cnd sa iasa George, Ion i ura drum bun si mai ceru o sticla de bautura, sa-si astmpere focul... Pe Florica nsa George degeaba o iscodise. si vedea de treburile ei prin casa, ca totdeauna, nct barbatul se gndi ca poate ea nici nu e vinovata... i pregati merinde n traista si ea nsasi agata traista de loitra... Cnd ncepu sa 346 se ntunece, Toma Bulbuc opri cu carul n ulita, n fata casei. George njugase boii si-l astepta. O sluga de-a lui Toma veni n carul feciorului, sa-i mai tie de urt pe drum. Cnd si facura cruce sa porneasca sluga striga:- Da topor nu-ti iei, bade George? George tresari. nadis nu luase, gndindu-se c-o sa-i trebuiasca acasa. Sari jos din car si alerga n tinda. Savista, care se trse pe prispa, nepri-cepnd cum poate pleca dnsul cnd ea i-a spus ca are sa vie Ion Glanetasu, bigui plngator: - Nu duce, bade... Stai aci... - Sa nu patesti ceva, George, ca te-ai ntors din cale - murmura si Florica. - Vezi mai bine tu sa nu se ntmple pe-aici vre-o pozna! zise barbatul tare, de frica sa nu auza nevasta cum i bate lui inima. - N-ai nici o grija, ca doar ma cunosti si ma stii! raspunse femeia linistita. Carele se urnira. ntunericul le nghiti curnd, lasnd n urma numai scrtitul rotilor, din ce n ce mai mulcom. Pe bolta vnata stelele se aprindeau pe rnd ca niste luminite fricoase. Peste sat se cobora o ceata plapnda, alburie care parca subtia bezna si o racorea... George tremura n car ca si cnd l-ar fi zgribulit frigurile. De vorbea, i drdiau dintii. Iesisera din sat si suiau pe coasta, printre ogoare tacute pe care claile nnegreau ca tlharii la pnda... Doua zile planuise dnsul ce-o sa spuie tatalui sau cnd va sosi clipa, si acuma nu-i venea nimic n minte. I se parea ca a plecat de acasa de un veac si vedea mereu pe Ion cum se furiseaza n ograda, cum se aseaza n pat lnga Florica... Apoi deodata gemu: - Parca nu mi-e bine... Ma ntorc... O lua drept peste cmp. Auzi cum striga tatal sau ceva, dar nu ntelese nimic. Vru totusi sa raspunda bine, bine, si n-avu glas. Cnd nu mai auzi carele, ncepu sa alerge. Se rostogoli de vre-o doua ori prin santuri, peste haturi. i era cald de se nabusea. Un strop de sudoare i cazu pe mna si-l nfiora parca l-ar fi atins un carbune aprins. Cu ct se apropia, cu att i era mai frica sa n-ajunga prea trziu... Sari gardul porumbistei din dosul casei, iesi n gradinita din fata si de-aci n ograda. Casa dormea nepasatoare si tacuta ca o matahala moarta. Peste drum un cine hamai de doua ori, iar n balta din vale broastele oracaiau urt, ntr-o ntrecere attatoare... Vru nti sa intre buzna, dar se razgndi nainte de a porni spre tinda... Poate ca Ion totusi n-a venit nca, satunci... 347 Batu n usa, usor, cum bat flacaii n geam la fete. Glasul Floricai raspunse ndata, limpede, nedormit: - Cine-i? George tacu... Glasul femeii i zbrnaia n creieri, spunndu-i: - Vezi, nu dormea... l astepta...Auzi pasii Floricai, desculti, apropiindu-se, ncurcati de fosnetul camasii. Usa se crapa hoteste sa nu faca zgomot. - Tu esti? sopti ea. - Eu, eu - mormai George, intrnd repede. Nevasta, recunoscnd glasul, se dadu la o parte ca pleznita de un bici. Dar, nainte ca George sa-i fi simtit spaima, se reculese si, punnd zavorul, ntreba ngrijorata: - Vai de mine, George, da ce-i de te-ai ntors asa? - Nu prea mi-e bine... Dar lasa, ca nu-i nimic... Culca-te tu! Pna mine-mi trece - zise barbatul ncet, ca si cnd i-ar fi fost teama sa nu destepte pe cineva. Florica vru sa mai ntrebe ceva, dar raspunsul lui soptit si tremurat parca-i pusese un calus n gura. Se urca n pat, se nveli si cauta sa vaza prin ntuneric ce face George. Nu vedea nimic, dar l auzea suflnd greu s-apoi deodata dezbracndu-se grabit. Cnd se ntinse lnga ea, sub cearsaf, un fior i trecu prin spinare, caci George era un sloi de ghiata. - Ce ti-e de te cutremuri asa? ntreba barbatul cu un glas gros si greu ca un dangat de clopot. - Ce sa-mi fie... M-a cuprins frigul cnd ti-am deschis... Vremea parca statea n loc, precum stateau si dnsii nemiscati, oprindu-si respiratia ca sa auda mai bine orice urma de zgomot, ntr-o asteptare amortita. De afara patrundea ca prin puf oracaitul broastelor, ndulcit, ca un cntec de dragoste. Geamurile nsa se stingeau n ntuneric ncetul cu ncetul, aratnd ca vremea totusi trece si ca cerul se nnoureaza treptat- treptat. O stea verzuie, care mai clipea singurateca, disparu deodata, acoperita parca de o perdea neagra, trasa de o mna tainica... Cine stie cta vreme s-a scurs astfel?... Se gndeau acum amndoi, aproape n acelasi timp: - Poate ca nu mai vine... Si pe cnd se gndeau, auzira deodata poarta, scrtind foarte usor, apoi niste pasi care se apropiau de casa, rar, cu mare bagare de seama. Apoi 348 cinele de peste drum hamaind iar de doua ori. Cntecul broastelor se curma scurt ca si cnd arunci un bolovan n apa... George si Florica ncremenira. Peste un minut pasii n ograda se mai apropiara putin. Apoi iar urma tacerea, apasatoare ca o piatra de mormnt... S-apoi tacerea fu clatinata brusc de un fulger orbitor, n lumina caruia si vazura, amndoi, ochii sticlitori de ncordare. n aceeasi clipainsa rasuna un suerat lin ca o chemare veche. Atunci George se ridica n pat si asculta, iar dupa un rastimp sopti stins: - Mi se pare ca e cineva-n ograda?- Cine sa fie? zise Florica cu un glas gtuit de spaima. - Ma duc sa vad! mormai repede George, sculndu-se si trecnd cu pasi hotarti n tinda. Cnd atinse zavorul, i trazni prin creieri ca nu poate iesi afara cu mna goala. Se gndi sa ia toporul, dar si aduse aminte ca toporul l-a luat n car. Tot atunci si mai aminti ca n coltul tinzii, dupa usa, trebuie sa fie sapa cea noua pe care a cumparat-o Joia trecuta n Armadia si careia numai ieri i-a pus coada. ncet, sa nu se mpiedice de Savista si s-o scoale, pipai n ungher si o gasi... Pe urma deschise usa si pasi pe prispa cu sapa n dreapta. Vru sa izbeasca dar nu vazu nimic de ntuneric... Zise aspru si tare: - Cine-i?... Cine-i? Un vnt rece se porni deodata, desteptat parca de glasul omului, fsind trist prin frunzele pomilor si trntind poarta ograzii care ramasese crapata. Atunci George prinse n marginea gradinitei din fata casei o miscare nevruta, dupa care auzi ndata: -Ssst... ssst... ssst!... George facu ctiva pasi spre gradina, ndrjit. Si ntreba iar, mai apasat: - Cine-i? - Sst... ssst... st! raspunse acuma mai aproape. Cu amndoua minile, George ridica sapa si izbi. Simti ca fierul a patruns n ceva moale si n gnd i rasari ntrebarea: Unde loi fi lovit? Dar numaidect se auziarasi, mai ncet si rugator: - Ssst... ssst... George izbi a doua oara. Sapa ssi n aer. Apoi un prit surd, urmat de un zgomot nabusit, ca si cnd se pravalea un sac plin. Mai ales zgomotul acesta nfurie mai crunt pe George. Parca tot ntunericul s-ar fi schimbat 349 dintr-o data ntr-o balta de snge nchegat, care-l asmutea. Lovi a treia oara, fara a-si mai da seama unde... Oracaitul broastelor rencepu brusc, speriat, amenintator, ca o vaicareala vltorita n vazduh de vntul ce sufla mereu mai mnios si mai ntepat. George tresari, ca si cnd deodata si-ar fi revenit n fire, si intra grabnic n tinda, zavornd bine usa si aseznd sapa la locul ei... n casa Florica statea acuma ghemuita de groaza, pe lavita, lnga fereastra. - Ce-ai facut, omule? murmura femeia ntinznd bratele spre dnsul ca o aparare sau ca o rugaciune. - L-am omort! raspunse scurt George.350 CAPITOLUL XIII SFRSITUL Ion se prabusise sub lovitura a doua care-i crapase teasta. Lovitura urmatoare n-o mai simti, precum nu simtise durere nici la cea dinti... Venise de-a dreptul de la crciuma, ametit nsa mai mult de fericire dect de rachiu, desi bause atta de speriase pe vaduva lui Avrum. Venind, fluera vesel ca pe vremea cnd era holtei si se ducea la fete, nainte de-a fi avut vreun gnd de nsuratoare. Dar sufletul i era asa de plin de bucurie, ca se stapnea sa nu sara sa mbratiseze gardurile pe lnga care trecea si cinii care-l latrau ici-colo. Strecurndu-se n ograda Floricai, trase o njuratura nabusita, fiindca poarta scrtise putin si-i era frica sa nu se trezeasca Savista. Dealtfel se hotarse ca, daca oloaga s-ar destepta si ar crcni, s-o cotonogeasca fara multa vorba. Lasa poarta deschisa nadins ca sa nu mai scrtie cnd va pleca. Toate le potrivise cu mare grija, numai la George nu se gndise deloc, parca nici n-ar fi fost pe lume... Cnd se deschise usa tinzii cu zgomot, i se ncuiba n minte sa faca ssst, tot din pricina Savistei. Dupa pasi nsa cunoscu ca nu e Florica.. Avu o strafulgerare de gelozie: o fi mbratisat altul pe femeia inimei lui... Dar la George nu se gndea... Napuca sa crsneasca din dinti, cnd auzi glasul lui George. Iar glasul acesta l ului att de mult ca i se molesi toata fiinta de 351 parca nici mna nu si-ar mai fi putut-o misca. n creieri totusi i ramase uitat acel ssst, pe care simtea nevoia sa-l rosteasca prosteste, fara voia lui... n aceeasi clipa si dadu seama deodata ca i-a sosit ceasul. Mintea i se lumina, desi gura-i boscorodea ntr-una ssst, tot mai domol si mai nesigur. Astepta loviturile, ngrijorat doar cu ce o sa-l trazneasca? Auzi foarte lamurit vjind n aer ceva, simti o izbitura ascutita n bratul drept, dar fara durere si urmata doar de o fierbinteala ciudata, care parca-i topea creierii, nct ncepu sa-si aminteasca repede, ca ntr-o aiurare, cum se ducea la liceu n Armadia, cum a fugit de la scoala ca sa umble cu vitele pe cmp si sa tina coarnele plugului, apoi dragostea lui dinti cu fata dascalului Simion Butunoi, maritata acum cu unul din Sascuta, apoi dragostea lui sa aiba pamnt mult, si Ana, si copilul, si Florica, si Titu cu toata familia Herdelea si cu cntecele cele frumoase, seara n foisor, si-i parea rau ca toate au fost degeaba si ca pamnturile lui au sa ramie ale nimanui... Vji iar ca o vijelie ngrozitoare ntr-un pustiu fara margini, si ntelese ca iar l loveste... Apoi deodata, ca si cum sufli n lumnare, se facu ntuneric deplin.Pe urma se trezi ca dintr-un somn greu. Habar n-avea ct statuse n nesimtire si nici ce se ntmplase. Numai cnd si auzi propriile-i gemete, si aduse aminte... Era ud leoarca. Se simtea parca-ar zacea ntr-o balta murdara. O fi sngele meu! se gndi dnsul. Vru sa pipaie, dar nu-si putu clinti mna dreapta. Deabia deschise ochii obositi... Ploua marunt. Picurii i cadeau pe obraji si-l ntepau, caci carnea lui ardea. Vazduhul era cenusiu, ca si cnd se apropie zorile, dar cerul era nabusit de nouri, si ploaia cernea mereu, marunta, rece, unsuroasa... Dureri cumplite i tsneau de pretutindeni si-i clocoteau n cap ametitor. Chiar gemetele i mplntau cutite n piept. Se gndea nsa numai la baltoaca n care se balacea, care-l scrbea si din care .voia sa scape cu orice pret. - Mor ca un cine! i trecu apoi deodata prin mintea aprinsa de desperare. Si ndata ncepu sa se trasca din rasputeri, sprijinindu-se pe mna stnga, n ciuda suferintelor ngrozitoare ce-i sfsiau trupul. Gemea cu gura nclestata si se tara mereu, mereu. Poate un sfert de ceas sa fi tinut sfortarea crncena care-l duse pna sub nucul batrn de lnga gardul dinspre ulita. Mai avea vre-o doi pasi ca sa ajunga la poarta... Sub nuc nsa i se ntuneca iarasi tot... Doar gemetele nabusite se mai zvrcoleau n corpul crmpotit. Apoi ploaia statu. Din pomi si de pe stresini picura din ce n ce mai rar. Nourii se mprastiau. Cerul albastrea proaspat, spalat... O vaca mugi undeva prelung, puternic, nct cinii, desteptati din atipeala, pornira deodata n tot satul sa latre speriati. Cucuriguri vioaie $i raspundeau cu nversunare... 352 Oamenii ieseau prin ograzi, frecndu-si somnul din ochi sau ntinzndu-si oasele. Pe ulita cea mare ncepeau a urui carele pornite la cmp... Paraschiva raposatului Dumitru Moarcas trecu cea dinti pe dinaintea casei lui George, desculta, zgribulita, leopaind grabita prin noroiul moale si rece, strngndu-si naframa la gt si pe gura. Un horcait greu o opri, ca traznita. Se nchina de spaima, dar totusi se apropie de gard si, printre nuiele vazu pe Ion plin de snge... ncepu sa tipe parc-ar fi calcat-o tlharii: - Sariti!... Tuuulai!... Sariti!... Florica iesi ndata n usa, n camasa, nepieptanata... Asa veghiase toata noaptea, pe lavita, ascultnd gemetele nfioratoare din ograda, asteptndu-i parca rndul n fiece minut, cu ochii tinta la George care, pe urma, se asezase pe dunga patului, sufla aspru, tresarea uneori si poate ca faurea ceva n mintea Iui nfierbntata... Era alba la fata ca varul stins si picioarele-i tremurau si deabia o tineau. Vazu baltoaca desnge, lnga gradinita, aproape de prispa, apoi dra rosiateca, spalacita, ce se ntindea pna sub nuc, unde Ion zacea ca o gramada de carne... Lumea se nvrtea cu ea, dar n-avea putere sa stoarca nici un glas si nici o lacrima. Ramase pe prispa, ca o stafie surprinsa de lumina zilei... Ograda se umplu repede de oameni care se minunau, strigau, se nchinau, njurau, pe cnd, printre picioarele lor, copiii cu parul ciufulit se mbulzeau curiosi, cercetnd sngele ca niste copoi nestruniti. n curnd sosi si primarul Florea Tancu, sfatos ca se gaseste n treaba oficiala, racni sa se dea la o parte toata lumea, se uita la mort cu gravitate, fara sa-si faca cruce ca ceilalti oameni, si declara solemn ca nimeni n-are voie sa se apropie pna ce nu vine notarul. Porunci apoi strajei Cosma Ciocanas sa iea un cal din grajdul lui George si sa plece n goana spre Jidovita... , < Vremea trecea. Cerul se limpezi de tot si soarele ncepu sa zbiceasca umezeala... Fiindca mustele bziau tot mai obraznice, primarul ceru o velinta sa acopere cadavrul. Florica aduse un cearceaf nou si alb ca floarea. Atunci iesi afara si George, slabit la fata, cu ochii rataciti n fundul capului. Zarindu-l, lumea care pna aci se interesase numai de mort, se gndi si la ucigas. Florea Tancu ntreba simplu: - Tu l-ai omort? Si George nu raspunse, dar pleca fruntea-n pamnt... Glanetasu veni mai trziu, alergnd, mpreuna cu Zenobia care bocea si afurisea de rasuna tot satul... Spre prnz n sfrsii sosi notarul Stoesscl cu judecatorul cel nou din Armadia, cu medicul circumscriptiei si cu doi jandarmi. Paraschiva spuse 353 judecatorului cum a auzit pe Ion horcaind, dar doctorul, care se uitase la cadavru, rse ironic, zicnd: - Palavre, muiere!... Dupa asemenea lovituri, nenorocitul n-a mai horcait dect cel mult n fata lui Dumnezeu, cnd i-a citit sentinta prin care i-a hotart lacasul n rai sau iad, dupa cum sa purtat aici pe pamnt!... Medicul, ntre doua vrste, ovrei, vorbind romneste ca un romn, avea slabiciunea glumelor si calambururilor, chiar n momente neprielnice. Deoarece Paraschiva se jura pe toti sfintii din calendar c-a auzit horcaitul, doctorul se grabi sa reconstituie crima stiintificeste: mortul a fost trt de cineva, probabil de ucigasul nsusi, de la prispa pna aproape de poarta, spre a induce n eroare justitia... Judecatorul i ntrerupse explicatiile, adresndu-se primarului: - Se stie cine l-a omort? - Eu l-am omort! pasi George hotart n fata judecatorului.- Cum l-ai omort? - Cu sapa... - Si de ce? - Pentru ca venise la nevasta-mea si... - Destul! l opri judecatorul, adaugnd catre jandarmi: Este arestat! ntre timp doctorul si scosese haina, si sumesese mnecile camasii, iar acuma se apuca sa faca repede autopsia cadavrului. Jandarmii golisera ograda de lume. Numai George ramasese sa priveasca cum taie medicul carnea moarta, si Florica, lnga prispa, nlemnita... Taind si forfecnd, doctorul guraliv arata ranile si explica judecatorului care fuma tigara dupa tigara, spre a-si alunga greata: - Uite asta, domnule judecator, asta a fost cea mai grea... L-a pocnit n crestetul capului, dar osul a fost att de rezistent ca doar a pleznit... Mare minune! Rar caz! Sau poate lovitura n-a fost prea de tot puternica... Orisi-cum e o minune sa dai cuiva n cap cu sapa si teasta sa nu se sparga. Asa ceva numai printre tarani se gaseste... n schimb patru coaste rupte complect... Lovitura mortala si asta, fireste... Poftim cum i-a deschis cosul, mai-mai sa-ti ncapa degetele n rana... Si ce lunga!... Zece... treisprezece centimetri... Ehei, sapa!... Da, si bratu-i zdrobit, dar nu prea rau... Asta n-ar fi avut importanta... se vindeca... cel mult bratul ramnea cu betesug... Desigur nsa ca a fost ultima lovitura, cnd ucigasul a mai pierdut din furie... Apoi, ispravind si spalndu-se pe mini, declara hotart: - A fost un om ca otelul!... Putea sa traiasca o suta de ani!... Judecatorul porunci jandarmilor sa porneasca cu George. Florica acum se dezmetici si strnse repede merinde ntr-o traista pe care barbatul o lua, 354 ntunecat, cu inima chinuita. Apoi George ridica ochii ntristati spre dnsa si-i ntlni ochii mari albastri privindu-l drept cu o imputare si o mila, care nu stia daca sunt pentru el sau pentru cellalt. Avu un nceput de miscare ca si cnd ar fi vrut s-o mbratiseze sau baremi sa-i ntinda mna... Dar se opri, rusinat sa-si deschida sufletul n fata attor oameni ce-i pndeau toate gesturile. Privirea i se mohor iar, si zise poruncitor: - Vezi, Florico, ia seama... Ca eu cine stie cnd m-oi ntoarce... Femeia i raspunse dnd din cap cu resemnare. Vegherea si emotiile i stersesera bujorii din obraji si-i desenasera cearcane vinete sub ochi. Asa nsa parea mai frumoasa, nct George, tulburat,se ntoarse brusc spre poarta, urmat de jandarmii tacuti. Savista, care toata vremea statuse pitulata pe prispa ca o gaina speriata, izbucni ntr-un scncet prelung: - Bade George... bade, bade, badeee!... George ajunsese n mijlocul ulitii. ntoarse capul, dar ochii lui mngiara pe Florica... Apoi porni cu pasi rari si disparu... - Credinta mea este ca, daca n-ar exista femeia, n-ar mai fi nevoie de justitie criminala! zise judecatorul pe ungureste medicului si notarului, privind cu mare atentie la Florica. Femeia este nceputul tuturor pacatelor! - Si chiar sfrsitul - adaoga doctorul rznd, ncredintat c-a facut un spirit. Notarul Stoessel, ca mai mititel, se grabi sa zmbeasca spre a fi pe placul tuturor, si apoi ntreba respectuos: -Daca doriti, putem face actele la primarie, unde-i mai comod si mai curat... * Propunerea fu primita si se suira cu totii n trasura ce astepta n ulita. Atunci primarul Florea Tancu se apropia cu palaria n mna si ntreba ce sa faca cu mortul. - Sa-l ngropati! striga medicul. Ce ntrebare caraghioasa!... Ei, haidem! Da-i drumul ca ma asteapta clientii acasa... Mortul era acoperit cu cearceaful nsngerat. Un roi de muste zburataceau primprejur... Zenobia navali acuma si ncepu sa-l boceasca hohotind, iar dupa ce se satura de plns, blestema pe George cu pe tot neamul lui, pe Florica, pe doctor si mai ales pe judecatorul care n-a pus jandarmii sa taie n bucatele pe ucigasul batrnelelor ei. Blestemele i le curma numai sosirea Glanetasului cu carul n care fu ridicat cadavrul... Batrnul, cu capul gol, o lua nainte, boii cu carul mortuar dupa el, s-apoi Zenobia, ncurajata de multimea de femei care lacramau nabusit... 355 Florica, n mijlocul ograzii, se uita dupa car, cu ochii mari, ncremeniti. Nu mai putea. Durerea o sugruma. Lacramile i se pornira singure siroaie, arzndu-i obrajii ca hrtia... n Pripas nu se pomenise omucidere de cnd se tinea minte. Acuma oamenii fierbeau si se cruceau. Vestea a alergat degraba n Jidovita, n Armadia, n toate mprejurimile. Si toata lumea compatimea si lauda pe Ion, c-a fost asa s-asa de bun si de harnic... Totusi pe George nu-l ocara nimeni, si-i doreau sa scape usor din pacostea ce-a dat peste dnsul. Numai Vasile Baciu spunea pe ici, pe colo: - Dumnezeu nu bate cu bta. Iaca, mi-a furat pamnturile, sacu l-a saturat Dumnezeu de pamnt!... Toma Bulbuc, tatal lurGeorge, sosi acasa seara, cu carele de lemne. Pe drum aflase nenorocirea si avea remuscari ca nu s-antors si el cnd a vazut ca se ntoarce feciorul. Descusu pe Florica si pe Savista, iar a doua zi, n zori, fu n Armadia. Nu i se dadu voie sa vorbeasca cu George si nici macar sa-l vaza. Un paznic de la temnila nsa i spuse ca, foarte curnd, acuzatul va fi transportat la Bistrita, n nchisoarea tribunalului, deoarece vina lui merge la Curtea cu Jurati. Atunci Toma se repezi la Herdelea, sa-i ceara sfaturi. Familiei nvatatorului i adusese zvonul nca de ieri o femeie din Pripas si Ghighi plnsese toata seara pe bietul Ion, dar erau dornici de amanunte si Toma Bulbuc trebui sa le povesteasca mai nti tot ce stia. Herdelea l sfatui apoi sa ia pe Grofsoru, care-i cel mai strasnic avocat din lume. Se dusera mpreuna la Grofsoru caruia Toma i fagadui toata averea lui, numai sa-i scape baiatul din belea. - Bine ar fi sa ti-l scap cu doi-trei ani, mosule! raspunse avocatul. n orice caz eu voi face ce-mi sta n putinta... Preotul Belciug vazu o milostivire cereasca n ntmplarea aceasta sngeroasa, i parea rau de Ion, dar n aceeasi vreme se bucura ca biserica va cstiga prin moartea lui. Se felicita pentru norocoasa idee ce i-a fost inspirata de Dumnezeu de-a asigura pe seama sfntului locas o avere att de frumoasa... Hotar sa faca o nmormntare deosebit de solemna omului care a lasat de buna voie bisericii tot ce a stapnit n valea plngerilor. Dadu voie ca groapa lui Ion sa fie sapata chiar n curtea noii biserici si fagadui sa-i ridice, 356 pe socoteala sa, o piatra pe mormnt spre a eterniza crestineasca fapta a celui raposat ntru Domnul. La nmormntare se strnse mai tot satul. Sotii Herdelea cu domnisoara Ghighi venira nadins sa nsoteasca la groapa pe Ion care, desi le facuse buclucul cu jalba lui, a fost om saritor si de isprava. De altfel prilejul era bun sa ncerce si o nvoiala cu pamatuful n privinta locului casutei lor... Belciug sluji cum stia el mai frumos si mai miscator. Dar mai ales printr-o cuvntare funebra nduiosa si inimile cele mai mpietrite. Multi oameni si ziceau ca Ion si-a simtit moartea de cnd si-a daruit bisericii averea. Preotul l dadu drept pilda tuturor bunilor crestini: - Biserica este leaganul nostru, unde ne ntoarcem cnd ne-a obosit viata, unde vesnic gasim mngiere si naltare, este scutul neamului nostru credincios si asuprit. Cine daruieste bisericii, daruieste poporului si cine daruieste poporului, preaslaveste pe Dumnezeu. Cta vreme biserica noastra va fi mare si statornica, toate vijeliile si urgiile lumii le vom nfrunta cu tarie... Nici un ochi nu ramase nsa uscat atunci cnd, prin gura preotului, Ion si lua ramas bun de la parinti, de la toti prieteniisi cunoscutii. Iar cnd n sfrsit pomeni pe George, care i-a curmat viata pamnteasca, si-i zise te iert caci n-ai stiut ce faci, tot norodul izbucni ntr-un hohot de plns si Zenobia, naucita de jale, se izbi cu capul de dunga cosciugului nct deabia o potolira cei dimprejur... Pe urma Ion fu cobort n pamntul care i-a fost prea drag, si oamenii au venit pe rnd sa-i arunce cte o mna de lut umed care rabufnea greu si trist pe scndurile odihnei de veci... Glanetasu facu pomeni bogate la care familia Herdelea, mai populara, trebui sa ia parte si chiar sa guste din toate mncarile de sufletul lui Ion. Preotul Belciug, bolnavicios ca totdeauna, a venit doar spre a cinsti amintirea mndrului crestin raposat, dar n-a luat n gura nici macar o picatura de rachiu ndulcit cu secarea... Dupa pomeni, Belciug pofti acasa la dnsul pe Herdelea mpreuna cu stimata doamna si dragalasa domnisoara, sa se mai odihneasca putin nainte de-a pleca la Armadia care, oricum, e o plimbare zdravana pentru niste dame delicate. Fireste ca familia primi invitatia cu placere; doar d-na Herdelea, fiindca nu uita asa de lesne uneltirile oamenilor rai, cam strngea din buze si raspundea n monosilabe preotului care-si nflorea cuvintele cu zmbete bucuroase, parca nici un nor n-ar fi ntunecat vreodata prietenia dintre fruntasii Pripasului. Astfel i veni usor nvatatorului sa aduca vorba de locul cu pricina, iar raspunsul lui Belciug nsenina deodata chiar si pe dascalita. 357 - Negresit, frate Zaharie - zise popa frecndu-si minile. Cum sa nu ne iubim noi romnii unul pe altul? Nu-i destul ca ne mannca inspectorii afurisiti, sa ne mai ciorovaim si noi pentru nimicuri? Facem, Zaharie, cum nu! Sa stii ca Joia viitoare, cnd vin prin Armadia, trec pe la tine si mergem mpreuna sa facem actele cum se cuvine ntre frati... Cnd vorbeau nsa mai n tihna, se pomenira cu Vasile Baciu, ciupit bine de la pomeni, reclamnd preotului pamnturile lui Ion care i se cuvin lui acum dupa orice dreptate omeneasca. Belciug se supara: - Ba sa-ti fie rusine, mai omule, sa mai umbli dupa avere, cnd vad ca ai ajuns de rsul satului cu betiile! Omul mai bea cteodata, nu zic, dar nu ca porcul, cum faci tu!... Folosinta pamnturilor pe care ti le-a lasat raposatul, fie iertat, am sa tio las si eu, daca-i fi om de treaba. Dar daca n-ai sa o slabesti cu crciuma, apoi sa stii ca eu te scot si din casa, Vasile! Asa ca, ori te faci om de omenie, ori de unde nu... Vasile Baciu vru sa-l ntrerupa, ceeace nsa pe Belciug l nfurie att de rau, ca l lua de mna si-l scoase afara: - Hait, hait... aici mic nu-mi trebuie betivi nerusinati!... Lacrciuma sa fii obraznic, beciznicule!... Familia Herdelea i mpartasea indignarea. - Asta-i cel mai ticalos din tot satul! zise d-na Herdelea, cea mai revoltata de ndrazneala taranului. Cteva zile pe urma n casa Herdelea numai de Ion si de Belciug se vorbea. D-na Herdelea se nduiosa mai ales amintindu-si cu cta sfintenie o asculta bietul Ion cnd cnta ea seara n pridvor, iar nvatatorul nu mai era suparat de amaraciunea ce i-a pricinuit-o cu jalba raposatul, ba chiar spuse: - Cine stie? Poate ca ne-a fost spre bine, ca de cnd ne-am mutat n Armadia parca toate ne ies n plin!... Belciug devenise omul cel mai de treaba din lume. Dascalita gasea ca, orice s-ar zice, e un preot fara pereche, care nu umbla dupa blestematii, desi e nca destul de tnar si vaduv de attia ani, si ca Pripasenii nici nu merita asemenea popa, caci sunt niste criminali care se ucid unii pe altii ca salbatecii. Iar cnd odata Ghighi, vorbind de dnsul, scapa, fara sa vrea, porecla pamatuful, care avusese atta catare pna atunci, doamna Herdelea o 358 dojeni ca nu-i frumos sa ocarasca o fata cuminte pe un slujitor vrednic al lui Dumnezeu... n acelasi timp Herdelea astepta vesti de la Titu, care trebuia sa fi sosit n Romnia. Citise n Gazeta Transilvaniei, la Grofsoru, darea de seama despre stralucitele serbari de la Sibiu si inima-i sarise din loc de bucurie vaznd, printre reprezentantii presei, si pe Titu Herdelea (Tribuna Bistritei). Umbla cu ziarul n buzunar doua zile si-l arata tuturor prietenilor, dupa ce avusese grija sa sublinieze cu creion rosu numele fiului sau. Totusi, fiindca nu primise nca nici o stire de la el, i era frica sa nu fi patit ceva la trecerea granitei. - Doar l-o feri Dumnezeu de asemenea pacoste! zise dascalita cnd afla ngrijorarea sotului ei. Si apoi e dnsul istet deajuns... - O, Titu e un baiat rar! De-ar fi si altii ca el!... murmura Ghighi oftnd visatoare. Dealtfel Ghighi, de o vreme ncoace, era ntr-o stare sufleteasca ciudata. Aci i venea sa plnga, aci sa rda, fara nici un motiv aparent. Si deoarece mai trziu observa ca mhnirile ei sunt n strnsa legatura cu zilele cnd nu venea Zagreanu sa se consulte cu Herdelea asupra unor foarte nsemnate si interminabile chestiuni pedagogice, fata se rusina ca s-a ndragostit prea mult si ncepu sa declare parintilor ei tot mai deseori ca nu-l poate suferi. Declaratiile acestea apoi fura punctul de plecare al unor controverse zgomotoase, mult asemanatoare celor ce au zguduit casa Herdelea n Pripas, petimpul aparitiei lui George Pintea. Atta doar ca nici nvatatorul si nici mai ales d-na Herdelea nu luau pe Ghighi n serios ca odinioara pe Laura... Deprecierea aceasta o enerva pe Ghighi si mai rau si o ntarta mpotriva lui Zagreanu, nct curnd spuse ca mai degraba s-ar marita cu un maturator de strada dect cu dnsul. Degeaba i reamintea Herdelea norocul Laurei. Dar unde scrie ca si ea are sa nimereasca negresit ca sora-sa? Cine poate sa stie ce fel de caracter are Zagreanu? Sub masca lui de baiat model se poate prea bine sa se ascunda un ipocrit sau un om betiv sau alt stricat... S-au mai vazut destule cazuri. Si barem de-ar fi din vreo familie de seama... dar tatal lui e simplu caraus... - Nu-s eu de nasul lui! striga Ghighi cu mndrie. S-apoi stati sa vedem nti cnd va fi numit undeva si pozna asta de Zagreanu! Pna atunci are sa curga apa multa pe Somes... Singur argumentul cu numirea li se parea batrnilor cumpanitor. Herdelea se mira ca nu mai vine nici un raspuns la cererea lui de pensie si-i era chiar frica sa nu se fi razgndit inspectorul. De cnd se obisnuise cu gndul ca e pensionar, era nerabdator sa-si aiba patalamaua la mna. nceputul 359 anului scolar batea la usa si, daca nu se rezolva repede pensionarea lui, nseamna ca iar sa bata drumurile n fiecare zi pna-n Pipas, n loc sa-si vaza de slujba ce o avea la Grofsoru si sa-si ncaseze n tihna, lunar, pensioara cuvenita... Mereu ntreba pe Zagreanu ce mai stie, dar tnarul, mai ngrijorat, nu stia dect ceea ce-i fagaduise inspectorul: ca locul din Pripas e al lui... Deocamdata nsa, fiindca se apropia Joia cnd Belciug avea sa vie sa sfrseasca cu locul casei, sotii Herdelea se sfatuira si se nvoira sa ntabuleze averea lor din Pripas pe numele Ghighitei, pentru orice eventualitate. Nu-i ameninta nici un sechestru sau vre-o alta nenorocire, dar e bine ca fata sa aiba oleaca de zestre, nu ca sarmana Laura. Ei nsisi vor trai cu ce au, iar daca Herdelea nu va mai putea munci la Grofsoru, nu-i nimic, se vor ajunge si din pensioara, ca lor nu le mai trebuie nici fumuri, nici mariri, ci doar ct sa bage n gura si sa-si tie zilele batrne. Preotul Belciug trase cu brisca chiar la dnsii. Era obosit de alergaturile pentru biserica cea noua, dar totusi bucuria i lucea n ochi ca n sfrsit tinta vietii lui e nfaptuita. Povesti cu nsufletire ce pregatiri a facut pentru sfintirea care va avea loc Dumineca, cum a invitat pe episcopul din Gherla si cum episcopul a raspuns ca va veni negresit, cum are siguranta ca toti preotii din judet vor fi de fata, mpreuna cu toata inteligenta romna din Armadia si mprejurimi, ca va fi si o petrecere cu dans unde desigur d-soara Ghighi va avea rolulprincipal si ca n sfrsit Pripasul va deveni n ziua aceea un adevarat centru romnesc de nadejdi frumoase... n privinta locului care-l interesa pe Herdelea, preotul venise narmat cu tot ce trebuia spre a se putea face repede toate formele. Plecara mpreuna pe la judecatorie, pe la notarul public, pe la cartile funduare... Pna la amiazi ispravira tot, ba avura vreme sa treaca si la Grofsoru care se nsarcina, gratuit, sa transcrie grabnic averea raposatului Ion Glanetasu pe numele bisericii romne din Pripas... n aceeasi seara si cu nvoirea dascalitei-, Herdelea facu o nstiintare episcopiei cum ca si retrage plngerea mpotriva preotului Belciug, declarnd ca eminentul parinte sufletesc al Pripasului numai dintr-o scapare din vedere, iar nu din rea vointa, n-a venit cu crucea la Boboteaza... Chiar a doua zi sosi apoi si comunicarea inspectorului ca ministerul a binevoit sa-i ncuviinteze trecerea la pensie, multumindu-i pentru serviciile aduse statului. Herdelea tremura citind adresa si se ngmfa de multumirile ministrului. Fireste ca, pna seara, toata Armadia afla regretele guvernului de-a fi pierdut un nvatator att de harnic ca Herdelea si toata lumea se minuna de asemenea distinctiune rara... La Beraria Grivita, unde intra sa bea o bere, Herdelea ntlni pe Zagreanu care tocmai primise si el numirea. 360 - Bravo, urmasule! striga Herdelea, aratndu-i adresa inspectorului. Si-i doresc sa capeti si d-ta, peste treizeci de ani, o hrtoaga ca asta colea! n cinstea acestor vesti, Herdelea ciocni cteva pahare cu Zagreanu, spernd n sinea lui ca tnarul, avnd numirea n buzunar, va deschide vorba despre Ghighi. Zagreanu nsa se posomori de tot, suspina foarte des si nici macar nu se uita n ochii lui Herdelea... - Mi se pare mie ca Zagreanu vostru e cam hotoman! zise Herdelea acasa, povestind mutenia tnarului. -Ei, acuma vedeti c-am avut dreptate! striga Ghighi, cautnd sa para triumfatoare, desi inima i tremura ca varga. nainte de prnz, pe cnd Ghighi si potrivea rochita de bal n care voia sa mearga, a doua zi, la sfintirea bisericii din Pripas, veni Zagreanu, mai gatit ca de obicei si mai grav. - Vrea sa-mi ceara mna - se gndi Ghighi, speriata de rusine si nendraznind sa sufle un cuvnt. Zagreanu ntreba pe d-na Herdelea daca nu-i acasa cumva domnul colega si, aflnd ceea ce stia, se uita la Ghighi, rosi, vru sa plece ndata si n sfrsit i saruta mna si-i zise: - Domnisoara... cred ca veniti la sfintire n Pripas?... - Da... tocmai ma pregatesc sa... - murmura fata.- Atunci... atunci la revedere n Pripas! blbi Zagreanu zapacit, iesind repede fara a-si lua ramas bun de la d-na Herdelea. - Ori e viclean, ori e fricos - si zise dascalita, clatinnd din cap fara nsa a se supara cum s-ar fi suparat altadata. Baremi de-ar da Dumnezeu sa fie bine... ndata dupa masa Ghighi colinda toate pravaliile ca sa gaseasca niste panglicute fara de care rochia ei n-ar fi avut nici un farmec. Voia sa fie mine cea mai draguta dintre toate fetele, mai ales ca-si zicea n gnd, melancolica Poate ca e ultima mea petrecere de fata!... Trecnd pe la posta, auzi o bataie n geam. Era Balan care-i facea semn sa intre. - Scrisori!... Si una chiar de la Bucuresti! zise Balan cu zmbetul lui blajin P