2015 Valeanu, Vacaru Lohanul_Nr_33

�

p. p. p. p. 19191919 ��

Planșa 2. Unelte din os descoperite în situl intersecție (oasele sunt așezate în poziție fiziologică): 1. Nedintr-o ulnă stângă de Bos primigenius (a. vedere medială , 2. Fragment de unealtă păstrând suprafața activă (a. suprafațafractură contemporană); 3. Împungător realizat dintr-o Capreolus capreolus (a. vedere cranială, b. vedere caudală) (

ARHEOLOGUL

CONSTANTIN DASCĂLU

Mădălin-Cornel VĂLE Silviu VĂC

Constantin Dascălu (5 iunie 1879 - 15 noeste cunoscut în arheologia româneascparticipării sale ca reprezentant al statucampania de săpături arheologice din anul 19realizată de Hubert Schmidt.

in această postură a fost implicat înexpedierea la Berlin a materialelopublicând două scurte note despre

arheologice de aici. Dar moştenirea rămasă în urma lui Cons

acum la peste 100 de ani de la acele evenimentefi mult mai valoroasă pentru patrimoniul cultunaţional.

1. DATE BIOGRAFICE. 1.1. Copilăria şi şcoala primară La 5 iunie 1879 1 , în familia de

Mihalache şi Smaranda Dascălu din satul BlânCârniceni, jud. Iaşi, venea pe lume, în casa părcare era botezat cu numele sfântului în apropi

��*Articolul de faţă reuneşte pentru publicul larg cele publicate de autori în cadrulreviste de specialitate: Văleanu M.C., Văcaru Silviu, 2013, Moştenierea arheologîn revista Ioan Neculce - Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei, Iaşi, 2013, XM.C., Văcaru S., 2014, Arheologul Constantin Dascălu. Relatări de pe frontSesiunii de comunicări ştiinţifice a Muzeului Militar Naţional "Regele Ferdinand

1 A se vedea copia actului de naştere depus la dosarul de student Facultatea de Litere, dosare personale 659/1900-1901, f. 7). O copie a acestui dofamiliei Dascălu (Fig.1). 2 În unele cataloage mama este numită Măndiţa, probabil numele de alint, cel csăteni (Idem, Prefectura Iaşi, dosar 106/1888, f. 15).

D

Lohanul nr. 33, mLohanul nr. 33, mLohanul nr. 33, mLohanul nr. 33, m

de la Crețești-La

etezitor confecționat b. vedere laterală);

a activă a uneltei, b. tibie stângă de

(scara 5 cm).

U*

EANU – Iași CARU – Iași

oiembrie 1935) ă urmare a ului român la 910 la Cucuteni

n selectarea şi or arheologice, e descoperirile

stantin Dascălu, , se dovedeşte a ural şi ştiinţific

e agricultorilor ndeşti2, comuna rintească, un fiu ierea căruia s-a

l a două studii publicate în gului Constantin Dascălu, XIX, p. 275-301; Văleanu t: 1913-1916, în volumul I", p.83-88. (Arhivele Naţionale Iaşi, cument se află şi în arhiva

cu care era cunoscută între

născut, Costache3. La două zile după împreună cu copilul şi doi martori, „d-cincizeci şi unu ani şi al doilea martorîn etate de treizeci şi cinci ani, ambii dprezenta în faţa primarului Vasile Trtimp si ofiţerul stării civile, pentru a de

Copilăria şi-a petrecut-o încreştere în spiritul cinstei şi a muncii, tradiţionale ale familiei româneşti 5 .natură, sprijinit de familie să urmeze abandonul şcolar în lumea rurală atingDascălu va impresiona prin capacitatetimpul printre cei mai buni elevi în clas

Împlinind vârsta de şapte anipăşea pentru prima dată, alături de alCăminăreşti, sat aflat la o distanţă de datorită faptului că în Blândeşti nu exunitate de învăţământ.

Despre cum a învăţat în cldeoarece cataloagele de examene s-aînvăţător i-a fost Mihai Lazăr în toCăminăreşti, un dascăl cu reale calităfoarte bun cunoscător al materiilor prelevi în şase clase paralele.

În clasa a doua, aşa cum reiesbun din cei patru elevi înscrişi6. Dacavem nici un fel de informaţie, în clasprimul din cei cinci copii care au fcursurile acestei clase. După noteleînclinaţie a elevului către istorie şi geova studia cu plăcere în tot timpul vieţii

La 19 iunie 1892 susţineaabsolvire a şase clase. Era singurul această performanţă. Deşi notele pe camari, ele reflectau fidel cantitatea de elev8.

Cu toate acestea, putem afirmşcoala primară a fost una temeinică, unei simple şcoli săteşti. Aceasta îl momentul în care, în toamna aceluiaşielevi foarte bine pregătiţi şi cu poziurmare a înscrierii la Liceul Internarenumite licee din Iaşi.

1.2. Studiile liceale După absolvirea celor şase c

anului 1892 se înscria în clasa a trei

��3 În actele din perioada 1879-1907, numele său este C

Universitatea din Berlin în anul 1907, îşi schimbă prenumele înnumit în toate documentele ulterioare. În corespondenţa persona

4 Idem, Facultatea de Litere, dosare personale 659/1905 Aceste lucruri erau mărturisite de însăşi C. Dascălu

Muzeul de Istorie a Moldovei, nr. inv. 23095. 6 La examenul din ianuarie lua următoarele note: Religie: semes8 şi 8; gramatică 7 şi 8; scriere 7 şi 8; dictare 8 şi 8 (Idem, Prefec7 Notele la finalul clasei a IV-a erau: purtarea 7 în timpul anuludin iunie; religia 8, 9; citirea 8, 9; gramatica 7, 8; geografia 8, 9;8,9; desenul 8, 8 (Ibidem, dosar 60/1890, f. 10 v. – 11). 8 Notele obţinute erau: religia 8, 9; gramatica 8, 8; citirea şi cali9; istoria 9, 10; geografia 9, 10; învăţământul real 8, 9; des106/1892, f. 21).

ArheologieArheologieArheologieArheologie

martie 2015martie 2015martie 2015martie 2015

fericitul eveniment, tatăl, -l Tănasă Popa în etate de r d-l Dumitru Mohoreanu

de profesie agricultori”4 se rohin, care era în acelaşi eclara naşterea copilului. n satul natal, primind o cu respect faţă de valorile . Dotat intelectual de la

şcoala, în perioada când gea cote deosebite, copilul a de a învăţa şi de a fi tot sa în care va învăţa. i, la 15 septembrie 1888, lţi copii pragul şcolii din câţiva kilometri de casă,

xista în momentul acela o

lasa întâi nu avem date au pierdut. Ştim doar că oţi anii cât a învăţat la ăţi de pedagog, dar şi un edate ţinând cont că avea

e din catalog, este cel mai că pentru clasa a treia nu a a patra îl întâlnim iarăşi frecventat în mod curent e obţinute se observă o ografie, materii pe care le 7. a examenul general de din comună care reuşea

are le obţine nu sunt foarte cunoştinţe acumulate de

ma că pregătirea primită în chiar dacă era la nivelul va ajuta foarte mult în

i an, a venit în contact cu iţii sociale superioare, ca at, unul dintre cele mai

clase primare, în toamna ia a Liceului Internat din

Costache Dascălu. Ca urmare a admiterii la n Constantin, sub această nouă formă fiind ală a semnat sub diminutivul de Costică. 0-1901, f. 7. - a se vedea scrisoare adresată mamei sale,

stru 9 şi examen 10; citire 8 şi 8; aritmetică ctura Iaşi, dosar 106/1888, f. 15).

ui şi 7 la final, după susţinerea examenului ; aritmetica 8, 8; istoria patriei 8, 9; scrierea

igrafia 10, 10; aritmetica 9, 9; geometria 9, senul 10, 10; purtarea 9, 9 (Ibidem, dosar

�

p. p. p. p. 20202020 Lohanul nr. 33, martie 2015Lohanul nr. 33, martie 2015Lohanul nr. 33, martie 2015Lohanul nr. 33, martie 2015 ��

�

Iaşi, astăzi cunoscut sub numele de Colegiul Naţional „C. Negruzzi”, după ce, în prealabil, fusese vaccinat împotriva variolei la 30 august 1892 1 . Aici se va întâlni cu Traian Lalescu, care se înscrisese şi el în aceeaşi clasă. Între cei doi va fi o competiţie acerbă în toţi cei cinci ani de liceu, competiţie câştigată de fiecare dată de Lalescu2.

Deşi erau într-o clasă de limbi clasice, Lalescu avea avantajul de a fi foarte bun la matematică şi fizică. Punctele acumulate la aceste materii a făcut ca să nu fie întrecut niciodată de Dascălu. Totuşi, pentru a înţelege mai bine situaţia acestor doi tineri de excepţie, trebuie să o facem o menţiune. Tânărul Dascălu provenea dintr-o familie de agricultori, care, probabil, în afară de a-i oferi cele necesare urmării cursurilor liceale nu-i putea da decât dragostea părintească. Tatăl lui Traian Lalescu era funcţionar bancar, copilul se născuse la Bucureşti şi, alături de părinţi, se plimbase prin mai multe oraşe din România, avea o situaţie materială bună care-i oferea posibilitatea unei instrucţii susţinute. Şi aceasta s-a văzut în toţi anii de liceu. Deşi elevul Dascălu a făcut un efort deosebit pentru a se autodepăşi nu a reuşit niciodată să-l depăşească pe celălalt concurent la premiul I, Traian Lalescu.

Primele două clase de liceu au fost pentru proaspătul elev internist Dascălu cele mai grele. Venea de la o şcoală de la ţara, unde deşi se făcea carte cu adevărat, nivelul de aprofundare a cunoştinţelor era mai scăzut decât la şcolile de frunte de la oraş. Notele obţinute reflectă acea stare de nesiguranţă pe care o are orice copil când vine de la o şcoală de la ţara la una din oraş. Trebuie să privim doar notele la muzică şi vom înţelege uşor acest lucru. În clasa a III-a de liceu are doar media 6 pentru ca în clasa a VI-a să aibă media 9. De asemenea se pare că nu i-au plăcut deloc ştiinţele exacte: matematica şi fizica unde mediile în toţi anii a fost destul de modeste.

Clasa a treia o absolvă cu media 8,67, fiind clasificat al treilea din cei 20 de elevi înscrişi în clasă3. Şi acum se observă aceeaşi tendinţă de a învăţa şi a se concentra foarte bine la examenul de final de an, dovadă fiind notele obţinute la limba franceză unde media anuală a fost de 7,25 şi cea de la examenul anual a fost 10. La fel şi la religie 7,50 media anuală şi 9 la examenul final4.

Cea mai grea situaţie la învăţătură o are în clasa a IV-a, deşi reuşeşte să ia premiul al doilea cu media 8,235. Şi de această dată ştiinţele exacte îi dau cea mai mare bătaie de cap. Pe primul trimestru are la matematică media 4,71, pe al doilea 4,50 pentru ca pe al treilea să aibă nota 5, la fel ca şi la proba scrisă din luna mai. Media finală este una de corigentă, 4,71. Salvarea vine iar de la examenul de sfârşit de an unde ia nota 6 şi astfel termină anul cu media generală 5,36. Nici la fizică nu stă mai bine, având doar media 5,99. Excelează în schimb la

��1 Idem, Liceul Internat „C. Negruzzi” Iaşi, dosar 3/1895, f. 59.

2 Traian Lalescu s-a născut la 12 iulie 1882 şi a murit în plină creaţie ştiinţifică la 15 iunie 1929. A făcut studii universitare la Paris unde îşi susţine şi teza de doctorat. Întors în ţară va fi profesor la Universitatea Bucureşti şi la Institutul Politehnic Timişoara, al cărui prim rector este. Este unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale.

3 Situaţiunea elevilor din Liceul Internat Iaşi în anul şcolar 1895-1896, Iaşi, 1896, f. 7, în Arhivele Naţionale Iaşi, Liceul Internat „C. Negruzzi” Iaşi, dosar 3/1895.

4 Mediile pe obiecte au fost următoarele: religia 8,25; limba română 8,88, limba franceză 8,63; limba greacă 7,38; geografie 7,75; istorie 8,50; matematică 7,63; ştiinţe naturale 7,50; muzica 6; desen 9; gramatica 8; exerciţiul militar 8,50 (vezi foaia matricolă a elevului, ibidem).

5 Situaţiunea elevilor din Liceul Internat Iaşi în anul şcolar 1895-1896, Iaşi, 1896, f. 10, aflată în ibidem, dosar 2/1896.

istorie unde are media cea mai mare 9,19, dacă facem excepţie de exerciţiul militar6.

De acum înainte evoluţia ca elev este una liniar ascendentă. În clasa a V-a ca bursier al liceului se clasează al doilea cu media 8,57 din 17 elevi7, în clasa a VI-a tot al doilea din 27 de elevi8.

Ultima clasă de liceu, clasa a VII-a, nu aduce nici o modificare în ceea ce priveşte ocuparea primelor două locuri în clasă. Traian Lalescu este primul cu media 9,77, iar Dascălu al doilea, cu media 8,979. La premierea finală, Lalescu primeşte premiul de onoare, iar tânărul Dascălu premiul I10, promoţia 1900 fiind cea de a cincea serie de absolvenţi ai Liceului Internat (Fig.2).

Anii petrecuţi la liceul din Iaşi, mediul favorabil şi benefic de aici, dar şi rigurozitatea şi austeritatea regimului de internat, i-au dat adolescentului Dascălu o formare şi structurare interioară care îl va defini în viaţă, dar şi şansa de a acumula informaţiile necesare pentru a-şi continua cu succes studiile universitare.

1.3. Studiile universitare de la Iaşi După absolvirea liceului, tânărul Dascălu se înscrie

pentru a urma cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Iaşi, secţia Filologie Clasică şi Istorie. Pentru a se putea înscrie la facultate solicită conducerii liceului să i se elibereze un act care să confirme faptul că a finalizat cursurile şi a trecut examenul de bacalaureat.

La 23 iunie 1900 primea un Certificat de absolvire a studiilor liceale, în care se preciza: „Direcţiunea Liceului Internat „C. Negruzzi Iaşi adevereşte prin aceasta că şcolarul Dascălu M. C, de naţionalitate român, de religie ortodoxă, născut în comuna Cârniceni, jud. Iaşi, la anul 1879 luna iunie 3, frecventând cursurile acestui liceu a depus examenul de ultimă clasă liceală la anul 1899-1900, obţinând media generală 8,97 (opt 97%). Acest certificat echivalează cu diploma de bacalaureat în conformitate cu art. 109, al. 4 din Legea învăţământului secundar şi superior din 23 martie 1898”11.

Despre viaţa de student a proaspătului student nu avem prea multe informaţii. Într-o cerere, din 2 noiembrie 1900, pe care o depune la decanatul facultăţii aflăm că doreşte să fie înscris în anul preparator12. Nu ştim ce şi cum s-a întâmplat exact13, dar aşa cum rezultă dintr-o altă cerere acesta nu ar fi

��6 Religia 8,17; limba română 8,58; limba latină 8,33; limba franceză 8,52, limba greacă 8,05; geografia 7,36; istoria 9,19; matematica 5,36; ştiinţele fizice 5,99; muzica 8,39; desenul 9,09; gimnastica 8,17; exerciţiul militar 9,50 (Ibidem, dosar 2/1896, f. 84 v.). 7 Limba română 9,36; latina 7,42; limba franceză 7,40; limba greacă 8,84; limba germană 9,03; istoria 9,52; matematică 5,27; ştiinţe fizice 7,59; muzica 9; desen 8; Gimnastica 10; exerciţii militare 8,39 (vezi matricola şcolară, ibidem, dosar 2/1897, f. 107).

8 Conform matricolei şcolare, ibidem, dosar 2/1898, f. 99. 9 Situaţia elevilor din Liceul Internat Iaşi, anul şcolar 1899-1900, Iaşi 1900, f. 4, aflată în

matricola şcolară a liceului (Arhivele Naţionale Iaşi, fond Liceul „C. Negruzzi” Iaşi, dosar 2/1899). Mediile generale pe obiecte erau următoarele: gimnastica 9,75; limba română 9,38; limba franceză 7,75; limba germană 9,50; istoria 9,13; matematica 6,25;limba latină 8,50; filozofia 9,50; economia politică 10; igiena 7,75; limba greacă 9,50 (ibidem, f. 128).

10 Ca urmare a obţinerii premiului I, C. Dascălu ar fi fost înscris pe placa de marmură a absolvenţilor de la intrarea în Liceu Internat, ulterior, în anul 1970 această placă ar fi fost refăcută şi acesta ar fi fost eliminat din ea, în locul său fiind trecut Traian Lalescu, care obţinuse în acel an premiul de onoare. Această informaţie, care ne-a fost furnizată de descendenţii lui C. Dascălu, până acum nu a putut fi nici infirmată, dar nici confirmată.

11 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Facultatea de Litere, dosare personale 659/1900-1901, f. 8. 12 Ibidem, f. 2. 13 In Carnetul nr. 14 al ofiţerului de rezervă Constantin Dascălu se face menţiunea că la data de 1

noiembrie 1900 ar fi fost încorporat în Regimentul 13 Ştefan cel Mare, iar dintr-o adeverinţă păstrată în


�


�

urmat în acest an cursurile facultăţii. „Subsemnatul C. M. Dascălu, student al Facultăţii de Litere, luând la cunoştinţă de deciziunea Onor. Consiliului facultăţii am onoarea a supune cunoştinţei d-voastre următoarele: Din cele hotărâte de Onor Consiliul ar reieşi că dv. m-aţi considerat ca absolvent pe când în fapt sunt în anul al 3-lea de specializare, căci în 1900 n-am urmat deloc cursurile şi se înţelege nici examene n-am trecut; m-am reînscris în anul preparator, în 1901, încât în prezent sunt în ultimul an de audienţă a cursurilor. C. M. Dascălu”1.

Reîncepe cursurile universitare în toamna anului 1901. Având o situaţie materială precară solicită să fie scutit de plata taxelor pentru examene. Aşa cum aflăm din rezoluţia pusă pe cererea sa, consiliul profesoral a fost de acord cu cererea studentului Dascălu2. Şi în anul următor, la 31 octombrie 1902, face aceeaşi solicitare care, la fel, este aprobată3.

A fost un student cu bune rezultate la învăţătură. I-au plăcut mai ales limbile clasice şi arheologia. A avut marea şansă de a avea o pleiadă de profesori care s-au remarcat în domeniul lor ştiinţific. În dosarul personal au rămas mai multe bilete de examen şi ciornele cu răspunsurile lui Dascălu.

La 4 octombrie 1902, susţinea cu Teoharie Antonescu examenul la Istoria Orientului, având ca subiecte Distrugerea bibliotecii din Alexandria4 şi Despre Hipocrat5. Aici, credem, că trebuie făcută o scurtă paranteză. Profesorul Antonescu prin studiile de specializare făcute la Paris, Berlin, München, Heidelberg etc., reuşise să acumuleze un vast bagaj de informaţii, dar văzuse şi noile metode de predare în instituţiile universitare din Franţa şi Germania. Adeptul unităţii dintre studiile de istorie şi cele de arheologie6, a atras un mare număr de studenţi la cursurile sale. Aceştia aveau pentru prima oară posibilitatea să audieze cursuri despre antichitatea îndepărtată, despre lumea orientală şi greco-romană7. Dar poate cel mai mult i-a atras pe studenţi modul cum el raporta lumea dacică la istoria universală în proaspăta lucrare Dacia patria primitivă a arienilor (1901).

Întâlnirea tânărului Dascălu, iubitor al civilizaţiei antice şi al limbilor clasice, cu acest fascinant profesor pentru vremea aceea, i-a revelat dorinţa de a a căuta şi el în în pământ mărturii ale trecutului. Încă nu avea să ştie că doar peste câţiva ani va participa alături de unul dintre cei mai cunoscuţi arheologi germani ai timpului la săpăturile arheologice de la Cucuteni, care vor duce şi la descoperirea culturii preistorice ce poartă acest nume.

Pe 16 octombrie susţinea cu profesorul Găvănescu examenul la Psihologie8, urmând examenul la Limba elenă cu Caragiani9, pentru ca în finalul sesiunii să aibă examenul la Logică cu renumitul profesor P. P. Negulescu 10 . Nu avem notele de la examene, dar suntem siguri că le-a trecut cu bine pe

��arhiva familiei, la data de 15 octombrie 1901 ar fi fost recunoscut apt pentru a fi sublocotenent. De asemenea, într-o autoprezentare, acesta menţionează faptul ca între 1901 (?) şi 1902 ar fi făcut serviciul militar (Muzeul de Istorie a Moldovei, inv. nr. 23110).

1 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Facultatea de Litere, dosare personale 659/1900-1901, f. 29. 2 Cererea era depusă la 9 noiembrie 1901 (Ibidem, f. 10). 3 Ibidem, f. 11. 4 Ibidem, f. 14. 5 Ibidem, f. 16. 6 Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bucureşti, 1978, p. 37. 7 Idem. 8 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Facultatea de Litere, dosare personale 659/1900-1901, f. 19. 9 Idem, f. 18. 10 Ibidem, f. 17.

toate, studentul Dascălu înscriindu-se în sesiunea din vară unde conform cererii lui dădea următoarele examene: Limba elină, examen de an (I. Caragiani), Limba latină, examen de an (N. Gheorghiu), Preistorie, Ceramică, Istoria Orientului (Teoharie Antonescu), Limba franceză, examen de an (A. Naum)11.

Pentru următorii doi ani nu mai avem nici o informaţie despre studentul Dascălu. În dosarul personal, o nouă menţiune apare abia la 1 iunie 1905, când solicita să susţină examene la Istoria filosofiei cu profesorul Leondarescu şi la Istoria arhitecurii lu Teoharie Antonescu12.

Ajuns în anul terminal, în luna mai 1906, solicita decanului să i se aprobe să dea următoarele examene: Istoria românilor, Istoria medie, modernă şi contemporană (profesor A. D. Xenopol), Istoria arhitecturii medievale (profesor Teohari Antonescu), Istoria filosofiei artei (C. Leonardescu), Sociologie (C. Leonardescu)13.

În luna iunie încep examenele de licenţă la istorie. La primul examen oral, din 22 iunie 1906, a avut următoarele subiecte: Boieriile la români avându-l ca examinator pe C. Gheorghiu 14 , Monumentele megalitice cu profesorul P. Râşcanu15, şi Cauzele căderii republicii romane şi constituirea imperiului cu cel mai apropiat profesor al lui, Teoharie Antonescu16. Comisia îl declară admis cu „trei bile albe”17.

Trei zile mai târziu, în procesul verbal încheiat de cei trei profesorii examinatori se face menţiunea: „Admite cu toate bilele albe şi poate trece la examenul II, pentru licenţă”18 . Următorul examen pentru licenţă în specialitatea istorie îl susţine la 1 iulie 1906. Comisia „văzând şi rezultatul examenului 1-iu a hotărât a admite cu trei bile roşii şi al proclama licenţiat în istorie”. Semnează C. Leondarescu, C. Gheorghiu, I. Glăvănescu19 . Diploma de licenţiat în Ştiinţe istorice îi este eliberată pe 1 noiembrie 190620 (Fig.3).

1.4. Studiile universitare de la Berlin şi Bonn Tânărul Dascălu obţine prin concurs în toamna anului

190621 o bursă din partea Casei de Ajutor a Şcoalelor – Fondul Iosif Niculescu pentru studierea arheologiei la Berlin22.

În 13 decembrie 1907 este admis la Facultatea de Filosofie de la Universitatea din Berlin 23 , eliberându-i-se atestatele de înscriere (Fig.4) şi carnetul de student - carnet de înregistrare (Fig.5-6)24.

Din acesta rezultă că în semestrul de iarnă 1907/1908 ar fi fost înscris la cursul de introducere în arheologie a lui Kekule von Stradonitz şi la cel de epigrafie a lui Erin Preuner, iar în semestrul următor frecventează doar cursuri ale prof.

��11 Cererea este din 28 mai 1903 (Ibidem, f. 23). 12 Ibidem, f. 30. 13 Ibidem, f. 2. 14 Ibidem, f. 39 şi 45. 15 Ibidem, f. 40 şi 43. 16 Ibidem, f. 41-42. 17 Ibidem, f. 38. 18 Ibidem, f. 37. 19 Ibidem, f. 36. 20 Diploma de licenţiat se păstrează în arhiva familiei. 21 Al. Epure în Glasul Nostru, 1 Decembrie 1935, an II, nr. 38. 22 Muzeul de Istorie a Moldovei, inv. nr. 23111. 23 Friedrich-Wilhelms-Universität zu Berlin. 24 Muzeul de Istorie a Moldovei, inv. nr. 23091.


�


�

Stradonitz, situaţie care se repetă şi în următoarele două semestre. Fără a renunţa la cursurile prof. Stradonitz, abia în ultimele două semestre, cel de iarnă 1909/1910 şi vară 1910, se înscrie şi la alte cursuri, revenind la un alt curs a lui Erin Preuner sau urmând altele noi, precum cele ale lui Heinrich Wölfflin, Hubert Schmidt, Ulrich von Wilamowitz Mölendorff şi Richard Borrmann.

În paralel cu cursurile de la Berlin, Dascălu a revenit în ţară în martie-mai 1909 1 pentru a susţine examenul de capacitate, examen având ca disciplină principală istoria şi secundar limba română2.

În data de 22 noiembrie 1910 este admis la Facultatea de Filosofie de la Universitatea din Bonn 3 , eliberându-i-se atestatul de înscriere (Fig.7) şi carnetul de student - carnet de înregistrare (Fig.8-9). În semestrul de iarnă 1910, a urmat cursurile profesorilor Georg Loeschcke şi Heinrich Willers, iar în semestrul următor şi pe cele ale lui Heinrich Nissen, Adolf Dyroff, August Brinkmann, Paul Clemen sau chiar pe cele ale lui Oswald Külpe.

În anul universitar 1911/1912 urmează cursuri ale profesorilor Georg Loeschcke şi Heinrich Willers, fiind programat la data de 17 iulie 1912 pentru a susţine examenul de doctorat, având ca disciplină principală arheologia, cu profesorul Loeschcke, şi secundar istoria antică şi filozofia cu profesorii Willers (?) şi Külpe (Fig.10)4.

Deşi lipsesc informaţii privitor la ce s-a întâmplat exact în vara-toamna anului 19125, printr-un document care a fost remis lui C. Dascălu de Universitatea din Bonn la data de 28 noiembrie 1912 (Fig.11)6, i se solicita să participe la festivitatea de decernare a titlului de doctor, programată pe data de 20 decembrie 1912.

În acest document se specifică faptul că în conformitate cu regulamentele universitare, decernarea titlului de doctor are loc de regulă în termen de şase luni de la susţinerea examenului de doctorat, şi i se solicita lui Constantin Dascălu ca în cazul în care nu poate să participe la acest eveniment să se trimită cel puţin o informaţie universităţii şi un termen la care acesta poate participa.

În fapt, acest înscris confirmă că acesta a susţinut şi promovat examenul de doctorat în arheologie în luna iulie 1912 la Universitatea din Bonn, dar că nu a participat la conferirea titlului de doctor.

2. ACTIVITATEA ARHEOLOGICĂ A LUI

CONSTANTIN DASCĂLU Nu ştim exact când Constantin Dascălu l-a cunoscut

pe profesorul Hubert Schmidt, dar încă din primul semestru la

��1 Dascălu a fost însoţit la Berlin de soţia sa Elena şi de cei doi fii, Ştefan şi Sorin, ieşind din ţară

la data de 24 nov.1908, revenind la 7 martie 1909 şi plecând iar la Berlin la 4 mai 1909, conform paşaportului eliberat de Prefectura Iaşi în 4 noiembrie 1908. Conform documentelor aflate în arhiva familiei, la 1 iulie 1909 i se naşte la Berlin cel de-al treilea fiu, Constantin.

2 Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, Serviciul Învăţământ secundar, adresa 56247/5 iulie 1909, document din arhiva familiei, în care se menţionează că se restituie lui C. Dascălu cinci documente înaintate pentru a susţine examenul de capacitate, precum şi notele obţinute (istorie 9,17 şi lb. română – 8,00), dar şi faptul că diploma de pedagogie se reţine la minister.

3 Rheinische Friedrich-Wilhelms-Universität Bonn. 4 Document aflat în arhiva familie Dascălu. 5 Lui C. Dascălu i se transmite un ordin de concentrare la data de 10 aprilie 1912, dar la el este

concentrat abia în 2 iunie 1913, conform datelor din carnetului ofiţerului de rezervă. În arhiva familiei se mai regăseşte un document datat 5 octombrie 1912, prin care acesta ia ca împrumut suma de 240 lei de la Prima Societate de Economie din Urbea Iaşi. La data de 9 decembrie 1912 i se naşte cel de-al patrulea băiat, Emanoil.

6 Muzeul de Istorie a Moldovei, inv. nr. 23090.

Facultatea de Filosofie de la Universitatea din Berlin, semestrul de iarnă 1907/1908, în carnetul său de student apare disciplina Pre- şi protoistoria zonei mediteraneene, disciplină pe care Hubert Schmidt o preda, dar aceasta este barată, semn că nu a urmat acele cursuri7.

Abia în semestru de iarnă 1909/1910, urmează cursul de Culturi preistorice în zona mediteraneană a prof. Hubert Schmidt, cu care dă examen în semestru următor, în carnet regăsindu-se şi semnătura profesorului8.

Cu siguranţă că în primăvara anului 1910 au fost consolidate relaţiile dintre Schmidt şi Dascălu, iar participarea acestuia din urmă la săpăturile de la Cucuteni a fost probabil o soluţie inspirată a arheologului german faţă de o anumită stare de lucruri cu care s-a confruntat în etapele pregătitoare ale începerii cercetărilor arheologice în România, 1908-1909, dar şi în campania de săpături din toamna anului 19099.

Astfel, prezenţa pe şantierul de la Cucuteni a lui Constantin Dascălu, ca reprezentant al Ministerului Instrucţiunilor, i-a facilitat lui Hubert Schmidt gestionarea eficientă a energiei pentru a o canaliza asupra cercetărilor de aici şi nu a o consuma cu dispute inutile cu partea română10. Chiar însuşi Schmidt mărturiseşte acest lucru în raportul său despre săpăturile de la Cucuteni din 1910 11 , deşi acest comportament a fost clasat ca fiind la limita înţelegerii cu partea română12.

Aşa cum am mai arătat cu altă ocazie, Schmidt a dat dovadă de corectitudine, responsabilitate şi respect faţă de patrimoniul descoperit la Cucuteni 13 , iar prin caracterul şi construcţia interioară a lui Constantin Dascălu, a făcut o alegere în care susţine această stare de lucruri. Dascălu nu putea fi părtaş la un troc sau la o înşelăciune, indiferent de cine ar fi dorit să facă asta sau în ce ar fi constat. El a fost un împuternicit responsabil al părţii române, răspunzând ferm la reproşuri venite chiar din partea lui Nicolae Iorga14.

Despre prezenţa lui Dascălu pe şantierul de la Cucuteni, Schmidt aminteşte în anul 1911, atât într-una din intervenţiile publicate în Bukarester Tagblatt15, dar şi în studiul publicat Zeitschrift für Ethnologie16, însă nu mai aminteşte acest lucru în monografia staţiunii tipărită în anul 193217.

Pentru Constantin Dascalu, participarea la cercetările de la Cucuteni a reprezenta probabil o experienţă de maturizare, aşa cum o dovedeşte studiul său publicat în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, apărut la sfârşitul anului

��7 Muzeul de Istorie a Moldovei, inv. nr. 23091. 8 Idem. 9 La Muzeul de Pre- şi Protoistorie din Berlin se păstrează fondul de documente privitor la

cercetările pe care H.Schmidt le-a întreprins în România. Pe această temă, M.C.Văleanu a susţinut o conferinţă la Academia Română – Filiala Iaşi în data de 20.03.2012, care va face obiectul unui studiu viitor.

10 In opinia noastră, după cercetarea documentelor păstrate la Berlin, Iaşi şi Bucureşti, acuzaţiile aduse lui H. Schmidt că a înşelat partea română au fost mereu nefondate - a se vedea M.C. Văleanu - Prefaţă la traducerea in limba română a volumului H.Schmidt, Cucuteni din Moldova – România, 2007. Dispariţia de la Iaşi a colecţiilor de la Cucuteni a avut alte cauze - Idem.

11 A se vedea documentele din arhiva de la Berlin, precum şi Ursulescu N., Rubel Al, 2010, Die Ausgrabungen in Cucuteni im Jahre 1910 nach einem Unveröffentlichten Grabungsbericht von Hubert Schmidt, p.76-79.

12 Idem. 13 M.C.Văleanu, 2007, op.cit. 14 C. Dascălu, Săpăturile de la Cucuteni şi Colecţia Buţureanu, în BCMI, IV, 1911, p.106. 15 A se vedea, N. Ursulescu, M.C. Văleanu, Prima publicaţie a lui Hubert Schmidt despre

săpăturile de la Cucuteni, în Cercetări Istorice, XXIV-XXVI, 2005-2007, pag.11-36, 16 H. Schmidt, Verläufiger Bericht über die Ausgrabungen 1909-1910 von Cucuteni bei Iassy

(Rumänien), în nr. XLIII, p.581-601. 17 H. Schmidt, Cucuteni. In der Oberen Moldau, Rumänien. Die befestigte Siedlung mit bemalter

Keramik von der Stein kupferzeit in bis die vollentwickelte Brozezeit, 1932.


�


�

19101. Redactat la Bonn, materialul prezintă şi sintetizează într-o manieră concisă, înalt academică, esenţa cercetărilor şi rezultatelor campaniilor din 1909 şi 1910 întreprinse de Schmidt la Cucuteni.

În acelaşi mod, dar folosindu-se de intervenţia lui Nicolae Iorga, realizează un al doilea material, tipărit în numărul din 1911 al aceleaşi publicaţii, atrăgând atenţia asupra posibilităţii risipirii unei colecţii arheologice valoroase2.

Deşi înscrisurile dovedesc faptul că a susţinut examenul de doctorat în luna iulie 1912 la Universitatea din Bonn, el nu s-a mai prezentat la festivitatea pentru conferirea titlului, programată pentru data de 20 decembrie 19123 şi nici nu a mai făcut ulterior vreun demers pe această temă, deşi universitatea i-a oferit această posibilitate4.

Este însă greu de înţeles ce anume s-a petrecut în anul 1912 cu Constantin Dascălu, cum un tânăr atât de bine instruit şi capabil, s-a reîntors după riguroase studii la două importante universităţi din Germania, ca simplu profesor la un liceu dintr-un orăşel din Moldova.

Membri familiei ne-au precizat faptul că l-a baza deciziei lui Constantin Dascălu de a nu se mai deplasa la Bonn pentru conferirea titlului de doctor ar fi fost anumite chestiuni de ordin personal5.

Măcinat parcă de această neîmplinire, contemporanii relatează faptul că de multe era retras sau chiar se închidea adesea în bibliotecă unde studia mult istoria, şi în special istoria neamului său, pe care o retrăia cu putere atunci când o expunea sau explica elevilor săi sau celor apropiaţi6.

Despre arheologie – pasiunea tinereţii sale, arhiva familiei care s-a păstrat şi care ne-a fost pusă la dispoziţie de urmaşi nu ne-a oferit informaţii suplimentare. O informaţie ne sugerează că ar fi întreprins cercetări la Cetatea Romanului – Smirodava, implicând pe elevii săi de la liceul din Roman, sau că a fost membru al Sociatăţii de Numismatică, că ar fi scris un manual de istorie a românilor pentru elevi, care nu a fost tipărit de Ministerul Instrucţiunilor pe motiv că lucrarea sa era prea savantă7. O altă informaţie este aceea că Dascălu ar fi avut o relaţie de prietenie, destul de apropiată, cu Ioan Andrieşescu8.

Constantin Dascălu a revenit în atenţia cercetătorilor din domeniu în cadrul simpozionului internaţional consacrat aniversării a 110 ani de la descoperirea aşezării desfăşurat la Piatra Neamţ în iunie 1994, când cercetătorul Constantin Iconumu a prezentat o comunicare ştiinţifică plecând de la două documente inedite din arhiva familiei Dascălu, primul intitulat Lista obiectelor împrumutate la Berlin pentru publicaţie, iar cel

��1 C. Dascălu, Săpăturile de la Cucuteni, în BCMI, nr. III, 1910, p.195-196. 2 C. Dascălu, Săpăturile de la Cucuteni şi colecţia Buţureanu, în Buletinul Comisiunii

Monumentelor Istorice, nr. IV, 1911, p.106-107. 3 Muzeul de Istorie a Moldovei, inv. nr. 23090, precum şi documentul transmis de Universitatea

din Bonn cu programarea pentru susţinerea examenului de doctorat pentru data de 17 iulie 1912, aflat în arhiva familiei Dascălu.

4 A se vedea documentul păstrat la Muzeul de Istorie a Moldovei, inv. nr. 23090 şi Fig.11. 5 În documentul cu nr. de inv. 23095 de la Muzeul de Istorie a Moldovei, reprezentând note de

curs în limba germană, document nedatat, dar în care apare înscris o data 1910, se regăseşte ciorna unei scrisori a lui Constantin Dascălu către mama sa, un document interesant, care surprinde anumite realităţi sociale în schimbare la începutul secolului XX.

6 Conform Glasul Nostru, 1 Decembrie 1935, an II, nr. 38, reproducând un articol apărut în ziarul Românul, nr. 136 din 25 noiembrie 1935.

7 Idem. C. Iconomu, 1996, Contribuţii la istoricul cercetărilor de la Cucuteni, BMAII, p.165-200, reia aceste informaţii la pag. 168-169.

8 Nepotul său, d-nul Sorin Dascălu, fiul lui Emanoil Dascălu, ne-a relatat faptul că ştie de la tatăl său stie că Andrieşescu venea des la Roman, la C. Dascălu, motivând că aici se poate discuta bine arheologie şi se poate bea vin în aceeaşi măsură.

de-al doilea Catalogul prescurtat al colecţiei arheologice a dlui Buţureanu9.

În fapt, descoperirea acestor documente a fost posibilă datorită celui mai mic fiu a lui Constantin Dascălu, generalul Emanoil Dascălu, care a păstrat cu grijă arhiva familiei, constituită dintr-un fond documentar ce cuprindea atât acte oficiale, diplome, brevete, cât şi o serie de note şi însemnări rămase de la Constantin Dascălu, precum şi un important fond de carte de specialitate, achiziţionat de acesta, în principal în anii studenţiei din Germania.

O parte din cărţile şi revistele de specialitate au fost donate Institutului de Arheologie din Iaşi şi Muzeului de Istorie a Moldovei10. În anul 2010, strănepotul lui Constantin Dascălu, ing. Emanoil Radu Dascălu a făcut o altă donaţiei importantă de documente în legătură cu activitatea sa arheologică şi nu numai Muzeului de Istorie a Moldovei11 şi suntem siguri că acest important fond documentar va fi completat în viitor şi cu alte documente care se mai păstrează în arhiva familiei Dascălu, pentru a întregi donaţiile făcute anterior Muzeului de Istorie a Moldovei.

3. ACTIVITATEA MILITARĂ După absolvirea Liceului Internat din Iaşi, la data de 1

noiembrie 1900, Constantin Dascălu a fost încorporat în Regimentul 13 „Ştefan ce Mare”. La 15 octombrie 1901 a fost recunoscut apt pentru a fi sublocotenent 12 , acesta fiind şi motivul pentru care este nevoit să-şi amâne primul an ca student la Universitatea din Iaşi.

Ulterior, în urma absolvirii cursurilor universitare, Constantin Dascălu este înaintat la gradul sublocotenent în rezervă în cadrul Regimentului 25 Rahova, la 17 noiembrie 190613.

După decretarea mobilizării armatei române pentru campania din 1912-1913 prilejuită de Războaiele balcanice, Constantin Dascălu primeşte ordin de concentrare la 10 aprilie 1912. La acea dată acesta se afla la Bonn pentru finalizarea doctoratului, motiv pentru care nu s-a putut prezenta la ordin. Este concentrat abia la 2 iunie 1913, în cadrul Regimentului 14 Roman. Participă la campania din Bulgaria a armatei române. Este demobilizat la 31 august 1913, primind la 14 ianuarie 1914 medalia Avântul Ţării pentru participarea la război (Fig.12).

În anii următori este concentrat de mai multe ori în cadrul Regimentului 54 Infanterie (1 august - 6 septembrie 1914, 25 august - 14 octombrie 1915, 23 noiembrie – 11 decembrie 1915). În urma acestor concentrări este înaintat la gradul de locotenent14. Odată cu începerea pregătirilor pentru intrarea în război a României, este mobilizat pe front, la 15 august 1916. Va participa activ la luptele purtate de armata

��9 C. Iconomu, op.cit. 10 Idem, p. 169. Către Muzeul de Istorie a Moldovei, donaţia de carte a fost făcută de Emanoil

Dascălu in 2 noiembrie 1987, dar actul de donaţie a fost înregistrat abia în 10 martie 1990, sub nr. 288 şi cuprindea 115 titluri de carte. Comisia de evaluare acceptă înregistrarea unui număr de 105 titluri la biblioteca Muzeului de Istorie a Moldovei si 2 titluri sunt înregistrate la biblioteca Muzeului de Artă. Din păcate, ca urmare a lucrărilor de consolidare a clădirii Palatului Culturii, începute în anul 2008, fondurile de carte nu ne-au fost accesibile.

11 Adresa înregistrată sub nr. 3007/9.07.2010 la Complexul Naţional Muzeal Iaşi. Cele ce au făcut obiectul donaţiei au fost înregistrate sub în registrul de inventar de la nr. 23088 al nr. 23112.

12 Conform datelor din carnetul nr. 14 al ofiţerului de rezervă Constantin Dascălu, păstrat în arhiva familiei Dascălu, precum şi o adeverinţă datată 15 octombrie 1901.

13 Brevetul de înaintare în grad se păstrează în arhiva familiei Dascălu. 14 La 1 aprilie 1916.


�


�

română în Transilvania, dar şi pe frontul din Moldova. În urma încheierii păcii de la Buftea cu Germania, este demobilizat la 31 mai 1918.

În anul 1919 este iarăşi mobilizat, dar pentru o scurtă perioadă de timp (3 ianuarie – 1 februarie 1919)

Pentru faptele sale din timpul războiului, a fost înaintat la gradul de căpitan la 1 februarie 19201, primind şi două medalii Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu baretele Ardeal, Carpaţi, Mărăşeşti, la 1 iulie 1920 (Fig.13), şi cu baretele Ardeal, Bucureşti 1918, la 15 martie 1922 (Fig.14).

Şi în următorii ani, pentru aceleaşi merite deosebite primea medalia Victoria a marelui război pentru civilizaţie 1916-1921 (Fig.15), la 10 octombrie 1924, şi Steaua României în grad de cavaler, cu însemne civile2, la 13 februarie 1926 (Fig.16). *

În legătură cu cariera militară a lui Constantin Dascălu, deosibit de interesante sunt o serie de documente rămase de la el, din perioada când acesta a participat pe front, în calitate de ofiţer concentrat, la două campanii militare.

Nu vom încerca să ne aplecăm asupra desfăşurării în sine a luptelor şi nici să abordăm teme de strategie şi tactică militară pentru a încadra cele scrise de profesor în angrenajul mare al operaţiunilor militare în care a fost implicat. Intenţia noastră este doar aceea de a pune la dispoziţia celor ce se ocupă de starea de spirit a militarilor implicaţi direct în lupte. Raritatea documentelor de acest tip, cel puţin în paginile tipărite până acum, ne-a determinat să prezentăm publicului larg.

În arhiva familiei Dascălu s-au păstrat patru cărţi poştale trimise din timpul campaniei din 1913 şi o scrisoare din 9 august 19163. Scrisorile sunt însoţite de o menţiune făcută de fiul său, generalul Emanoil Dascălu.

Prima carte poştală păstrată are imprimată pe ea data 24 iulie 1913, data când a ajuns la poşta din Roman (Fig.17). Aşa cum reiese din cele scrise este de fapt a doua carte poştală pe care Constantin Dascălu o trimite din Bulgaria familiei sale. Aşa cum erau uzanţele pe front, nu sunt nici un fel de informaţii explicite asupra locaţiilor sau derulării manevrelor militare, ci doar câteva gânduri trimise către cei dragi de acasă.

A doua carte poştală are ca dată pe ştampila poştei din Roman 18 august 1913 (Fig.18). Odată terminată campania din Bulgaria şi începerea retragerii către baze a regimentelor se reduce şi cenzura militară, iar informaţiile transmise, este adevărat tot pe o carte poştală, sunt mai bogate. Constantin Dascălu spunea că este bucuros de veştile bune primite de la familie. La fel şi el, adăugând că este „în drum spre casă”. Pentru un observator fin al stării de spirit al soldaţilor sunt câteva informaţii preţioase. În primul rând Constantin Dascălu afirmă că „pe cât de voioşi am venit, pe atât de îngrijoraţi şi trişti ne întoarcem, necontenit ameninţaţi”. Pe drumul de întoarce „pe locul unde au cantonat trupe au rămas morminte înşirate în linie”.

Aceşti soldaţi nu muriseră din cauza luptelor de pe front, ci din cauza epidemiei de holeră care bântuia la acea vreme. Mii de soldaţi au murit de această boală. După spusele

��1 Decretul de înaintare este din 1 februarie 1920. 2 Brevetele militare se păstrează în arhiva familiei Dascălu. 3 Astăzi, arhiva familiei este în posesia d-lui ing. Emanoil Radu Dascălu, care a mai făcut in anul

2010 o donaţiei de documente Muzeului de Istorie a Moldovei.

lui Constantin Dascălu „întreaga armată e molipsită. Sunt regimente care au avut până la sute de cazuri. Noroc că nu are boala formă gravă”. Regimentul din care făcea parte avea puţine cazuri şi de aceea era încrezător că va ajunge cu bine acasă.

Ajuns la Zimnicea, Constantin Dascălu trimite noi informaţii despre el şi situaţia în care se aflau trupele din regimentul din care făcea parte (Fig.19). Pe data de 15 august trecuseră Dunărea şi călcaseră din nou pământul patriei. Primise de la familie informaţii, dar era îngrijorat de faptul că citise în ziare că apăruseră primele cazuri de holeră şi în Roman. Ajunşi în ţară intraseră în carantină, dar nu ştia câte zile va dura aceasta. Spera ca spre sfârşitul lunii august să poată porni spre casă.

Deşi nu dau prea multe informaţii, aceste cărţi poştale sunt deosebit de importante pentru a vedea starea de spirit a soldaţilor români din timpul campanie din Bulgaria (Fig.20). După cunoştinţa noastră, acest tip de izvoare, păstrate într-un număr foarte mic, a fost puţin folosit de istoriografia noastră. Cu toate că cenzura militară nu dădea nici o şansă celui care scria să trimită informaţii despre operaţiunile militare sau despre localizarea trupelor, ici şi colo răzbat lucruri care pot să fie folosite în reconstituirea stării de spirit a participanţilor la război. Spre deosebire de jurnalele întocmite de soldaţi şi ofiţeri, unele chiar „cosmetizate” pentru a fi publicate, sau de informaţiile seci oferite de actele oficiale, aceste informaţii sunt transmise către cei dragi. Ele exprimă ceea ce simte autorul în momentul în care scrie celor apropiaţi lui4.

Spre deosebire de cărţile poştale prezentate mai sus, în arhiva personală a familiei se mai află şi o scrisoare a lui Constantin Dascălu, scrisă în primele zile de după intrarea României în Primul Război Mondial5 (Fig.21). Fiind trimisă printr-o persoană de încredere şi informaţiile sunt mult mai bogate.

Documentul nu are dată, dar după cele scrise el poate fi cu uşurinţă datat 8 septembrie 1916. În acel moment, Constantin Dascălu se afla mobilizat cu Regimentul 85 din care făcea parte în satul Doamna Sărată, aflat la aproximativ doi km de Piatra Neamţ. După câte observăm din scrisoare informaţiile pe care le avea despre mersul operaţiunilor militare erau destul de reduse. Ele se rezumau la faptul că „luptele au început pe toată graniţa şi pretutindeni regimentele noastre, cu puţine pierderi , au respins pe unguri şi nemţi”.

Armata din care făcea parte şi regimentul său, la acea dată înaintase în Transilvania 20 de km, ocupând câteva oraşe şi sate. Pierderile din partea românilor erau minore, ei reuşind să ia 1.000 de prizonieri6. Din informaţiile oferite de Constantin Dascăl, trupele române cantonate în zona Piatra Neamţ-Bicaz au început ofensiva împotriva trupelor ungureşti şi austriece în noaptea de şapte spre opt septembrie, ora 127. În dimineaţa zilei de 8 septembrie, soldaţii Regimentului 85 primesc un neaşteptat

��4 Despre importanţa corespondenţei personale de pe front, vezi Silviu Văcaru, Activitatea secţiei

culturale a Legiunii române din Siberia, în Ion Agrigoroaiei, Dumitru Ivănescu, Sorin D. Ivănescu, Silviu Văcaru Silviu, Stări de spirit şi mentalităţi în timpul Primului Război Mondial, Iaşi, 2005, p. 132.

5 În Ordinul de zi dat de Regele Ferdinand, la 14 august 1916, printre altele se spunea: „Însufleţiţi de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâţi să înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor, care are credinţa neclintită în menirea lui” (Apud, Victor Cădere, Istoria războiului românesc, Vladivostoc, 1920, p. 6). 6 Despre operaţiunile desfăşurate de armata română la trecătorile Carpaţilor Orientali în primele luni ale războiului, vezi Nicolae Ciobanu, Mihai Şerban, Operaţia ofensivă a Armatei de Nord (15/18 august – 13 septembrie / 10 octombrie 1916), în DIS, vol. IV, 2011, p. 169-179.

7 Este vorba de etapa a doua a operaţiunilor ofensive ale grupului „Bicaz”, care efectuat operaţiuni de învăluire ale inamicului în zona Cheile Bicazului, pentru a crea condiţiile necesare declanşării ofensivei în zona depresiunii Giurgeului (Ibidem, p. 274).


�


�

botez al focului. „În ziua de Sf. Maria – ieri, 2 aeroplane au bombardat Piatra, aruncând 4 bombe. Detunăturile au fost îngrozitoare, dar n-a stricat nimic, căci una a căzut intr-un nuc, alta pe munte, alta în Bistriţa, iar a 4-a nu a făcut explozie. Aceasta, timp de 5 minute, la orele 6. La întoarcere, unul din ele începu să se aplece în jos, cu partea dindărăt. Noi credeam că a fost atins de focurile noastre. Deodată, de la înălţime, de peste 2000 m, mitraliera de pe aparat prinde a ţăcăni şi o ploaie de cartuşe începe să cadă deasupra şoselei plină de care şi automobile. N-a fost însă nimeni atins”.

Informaţiile sunt importante. Trupele austro-ungare foloseau aeroplanele, mijloacele cele mai moderne de luptă ale timpului, împotriva trupelor române aflate în spatele frontului. Chiar dacă efectul distrugător al bombelor a fost unul minor, efectul surpriză şi spaima au fost mari atât asupra soldaţilor, cât, mai ales, asupra populaţiei civile. „Astăzi ne aşteptăm iar să fim vizitaţi. Am simţit ceva emoţii ieri – nota în scrisoare Constantin Dascălu - azi suntem deja deprinşi”.

În timp ce scria scrisoarea era înştiinţat „că 3 aeroplane s-au îndreptat spre noi”. După o oră de aşteptare sunt informaţi că aeroplanele au luat o altă direcţie. Şi tot în acest interval de timp primeau ordinul de înaintare spre front.

Am prezentat aceste documente din dorinţa de a face cunoscute gândurile, stările emoţionale, trăirile unui participant la luptele din Primul Război Mondial.

N. Iorga într-un articol nota că alături de istoria scrisă de cei mari pentru cei mari, nouă, românilor faţă de popoarele occidentale ne lipseşte o istorie a ţării scrisă de cei mici pentru cei mulţi. „Istoria, care nu este compusă, ci numai însăilată, notată incidental şi sporadic, de cei modeşti şi puţin cărturari uneori, care nu se gândesc la nici un patron, nici la un public, ci pun pe hârtie ce ştiu, din simplu impuls instinctiv de a nu lăsa faptele să se piardă ori din nevoia de a face şi pe alţii, necunoscuţi, martori ai suferinţelor, isprăvilor şi întâmplătoarelor bucurii ale lor”1.

4. ACTIVITATEA DE PROFESOR Aşa cum am precizat anterior, ca urmare a promovării

examenului de capacitate susţinut în primăvara anului 1909, este numit cu 1 Septembrie 1909 profesor la liceul din Roman, dar îşi suspendă activitatea de aici pentru a urma cursurile universitare din Germania2.

Ulterior revenirii de la studiile din Germania, pentru activitatea desfăşurată la catedră la liceul din Roman, la 19 septembrie 1914 i se conferă de către Regele Carol 1, medalia Răsplata muncii pentru învăţământ, clasa I (Fig.22), mărturiile din epocă evocând faptul că era un profesor cu o vocaţie deosebită.

În această direcţie credem că este relevant un pasaj din discursul prof. Al. Epure de la înmormântarea lui Constantin Dascălu: Lecţiile lui nu erau o istorie a războaielor şi a datelor cronologice care încarcă memoria, ci o trăire firească a epociei respective cu întreaga ei viaţă culturală şi artistică […]. Şi nu este de mirare, că printre cele 26 de promoţii de elevi, această sămânţa aruncată de profesorul Constantin Dascălu a dat roade: unul dintre foştii săi elevi, promoţia 1930 a liceului din Roman, ��

1 N. Iorga, Istoria ţării prin cei mici, în Revista Istorică, an VII, nr. 1-3, 1921, p. 26. 2 Al.Epure, op. cit.

provenit ca şi el din mediul sătesc, a ajuns un istoric apreciat, cu contribuţii deosebite: Nicolae Gh. Grigoraş (1911-1987)3.

În fapt, această atitudine a lui faţă de istoria neamului său îşi va pune amprenta nu numai asupra comportamentului său ca ofiţer activ în armata română, în campania din 1913 şi în timpul Primului Război Mondial, ci şi asupra fiilor săi4.

A fost şi director al Liceului din Roman (20 iunie 19275 - 1 februarie 1929, 10 decembrie 1931 - 15 noiembrie 1935), remarcându-se printr-un spirit organizatoric deosebit, contribuind la înfiinţarea internatului liceului pentru copii din mediul rural, dar şi a famfarei şi a orchestrei liceului, desigur după modelul pe care el însuşi l-a trăit la Liceul Internat din Iaşi.

Constantin Dascălu a murit la data de 15 noiembrie 1935 la Roman, fiind omagiat de comunitatea locală printr-o amplă festivitate funerară (Fig.23) şi a fost înmormântat în zona centrală a Cimitirului Eternitatea din localitate6.

5. DOCUMENTE PĂSTRATE DE LA

CONSTANTIN DASCĂLU 5.1. Documente donate Muzeului de Istorie a

Moldovei Aşa cum aminteam anterior, în anul 2010, strănepotul

lui Constantin Dascălu, ing. Emanoil Radu Dascălu a făcut o importantă donaţiei de documente Muzeului de Istorie a Moldovei în legătură cu activitatea sa de arheolog şi nu numai, iar în continuare prezentă lista acestor documente. Nr. inv. 23088: Catalogul prescurtat al colecţiunei arheologice a dlui Gr. C.

Buţureanu, document nedatat, 12 file (Fig.24). Acest document a fost publicat de C. Iconomu în 19967 şi conţine o descriere a obiectelor aflate în proprietatea dnei Buţureanu, colecţie care ulterior a fost achiziţionată de Muzeul Naţional de Antichităţi Naţionale din Bucureşti8. Probabil că acest înscris a stat la baza articolului publicat de C. Dascălu în anul 19119.

Nr. inv. 23089: Lista obiectelor descoperite de H.Schmidt şi împrumutate la Berlin, document nedatat, 4 file (Fig.25). Acesta document a fost publicat de C. Iconomu în 199610 şi conţine o descriere şi desenele obiectelor descoperite în anul 1910 de către H.Schmidt, împrumutate pentru studiu acestuia la Berlin. Analiza comparativă a acestuia cu documentul cu nr. 2180/1910 din arhiva Muzeului de Pre şi Protoistorie la Berlin, pune în evidenţă faptul că ambele documente au fost redactate de către C. Dascălu, exemplarul de la Berlin fiind în fapt o ciornă, dar în lb. germană, care conţine mai multe greşeli de numerotaţie. La Arhivele Naţionale din Iaşi se păstrează un alt document similar cele două, dar într-o formă îngrijită, copiat de o altă persoană.

Nr. inv. 23090: Invitaţie/înştiinţare a Universităţii din Bonn, datată 28 noiembrie 1912 către Constantin Dascălu pentru a se prezenta la festivitatea de conferire a titlului de doctor, programată pentru 20 decembrie 1912, 1 filă (Fig.11)11.

Nr. inv. 23091: Carnet de student (Anmeldebuch), Universitat zu Berlin - stud. Constantin Dascălu (1907), 10 file. Conţine informaţii despre

��3 Ecaterina şi Cedric Măgirescu, Medalion C.Dascălu în Cronica Romaşcană, nr.251, 30

octombrie – 5 noiembrie 1995, p.5. 4 Cel de-al doilea său fiu, Sorin Dascălu (3 martie 1908 - 9 octombrie 1941), a căzut eroic în

timpul luptelor de la Tatarca-Ucraina şi a fost avansat postmortem la gradul de căpitan, iar mezinul, Emanoil Dascălu (9 decembrie 1912- 18 mai 2009), a fost general în Jandarmeria Română.

5 În arhiva familiei Dascălu se păstrează decizia Ministrului Instrucţiunii nr.3396/21.VI.1927 de numirea ca director al liceului din Roman a lui Constantin Dascălu .

6 Glasul Nostru, 1 Decembrie 1935, an II, nr. 38. 7 C. Iconomu, op.cit., p.183-195. 8 M.C.Văleanu, op.cit., 2007, p.III, nota 2; I. Andrieşescu, O pagină din istoria arheologiei

preistorice în România: Gr.C. Buţureanu şi introducerea sa la „Preistoria în România. Studii de arheologie preistorică şi etnografie” (1898, inedit), în RPAN, I, 1937, p.17, nota 1.

9 C. Dascălu, 1911, op.cit. 10 C. Iconomu, op.cit., p.175-183. 11 Acest document, coroborat cu un altul, aflat încă în arhiva fam. Dascălu (Fig.10) este cel care

evidenţiază faptul că Constantin Dascălu susţinut şi promovat examenul de doctorat.


�


�

disciplinele urmate de acesta între 1907 şi 1910, note, profesorii (Fig.5-6).

Nr. inv. 23092: Carnet de student (Anmeldebuch), Universitat zu Bonn - stud. Constantin Dascălu (1910) - 8 file. Conţine informaţii despre profesorii şi disciplinele urmate de acesta între 1910 şi 1912 (Fig.8-9).

Nr. inv. 23093-23100: carnete, file cu note de curs şi însemnări ale lui Constantin Dascălu, în lb. germană, uneori cu pasaje scrise şi în limba română. Documente nedatate. Documentul cu nr. 23095, care la un moment dat are menţionat anul 1910, conţine şi ciorna unei scrisori a lui C. Dascălu către mama sa.

Nr. inv. 23101-23109: Diverse însemnări, note de curs şi notiţe ale lui Constantin Dascălu în lb. română, dintre care unele nedatate, altele poartă înscrise diverse date (31 decembrie 1903, 31 iulie 1903, 11 ianuarie 1904, 21 mai 1909).

Nr. inv. 23110: Constantin Dascălu - autoprezentare în lb. germana, 1 filă, document nedatat, dar din conţinut rezultă că a fost realizat după anul 1910.

Nr. inv. 23111: Adresă a lui Constantin Dascălu de eliberare bursă, nedatată, din conţinut cel mai probabil din anul 1909, 1 filă. Acesta menţionează că era bursier al Casei Şcoalelor - fond Iosif Niculescu şi că a depus certificatul eliberat de Universitatea din Berlin că a urmat cursurile semestrului de iarnă 1908-1909, fiind nevoit a se întoarce în ţară pentru examenul de capacitate. Menţionează şi depunerea unui memoriu de activitate.

Nr. inv. 23112: Adresa solicitarea drepturi salariale ca urmare a mobilizării lui Constantin Dascălu pe front, semnată, Elena Dascălu, 28.XI.1916. 5.2. Documente publicate din arhiva familiei În arhiva familiei, astăzi păstrată de strănepotul lui

Constantin Dascălu, ing. Emanoil Radu Dascălu, se regăsesc o serie de documente, dintre acestea, până acum, doar câteva au fost publicate integral 1 , iar altele citate sau amintite 2 . Ne exprimăm încrederea că şi acestea vor fi donate Muzeului de Istorie a Moldovei, acolo unde vor putea fi păstrate pentru generaţiile viitoare. În continuare, prezentăm lista a acestor documente. 1. Copie act naştere Costache Dascălu, 5 iunie 1879 (Fig.1). 2. Anuarul Liceului Internat din Iaşi, 1899-1900, cu extras cu situaţia premianţilor (Fig.2). 3. Diploma de licenţiat a Universităţii din Iaşi în ştiinţe istorice a lui C. Dascălu ( Fig.3). 4. Atestatele de înscriere la Universitatea din Berlin – Facultatea de Filosofie, 13 dec. 1907 (Fig.4). 5. Atestatul de înscriere la Universitatea din Bonn – Facultatea de Filosofie, 22 nov. 1910 (Fig.7). 6. Invitaţie/înştiinţare a Universităţii din Bonn către C.Dascălu pentru a susţine examenul de doctorat, programat la data de 17 iulie 1912, având ca disciplină principală arheologia, cu profesorul Loeschcke, şi secundar istoria antică şi filozofia cu profesorii Willers (?) şi Külpe (în limba germană)3 (Fig.10). 7. Brevetul nr. 8176 din 14 ianuarie 1914 pentru conferirea medaliei Avântul Ţării pentru participarea la campania din anul 1913 (Fig.12). 8. Brevetul nr. 17624 din 1 iulie 1920 pentru conferirea medaliei Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu baretele Ardeal, Carpaţi, Mărăşeşti (Fig.13). 9. Brevetul nr. 29081 din 15 martie 1922 pentru conferirea medaliei Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu baretele Ardeal, Bucureşti 1918 (Fig.14). 10. Brevetul nr. 7884 din 10 octombrie 1924 pentru conferirea medaliei Victoria a marelui război pentru civilizaţie 1916-1921 (Fig.15).

��1 A se vedea: Văleanu M.C., Văcaru S., 2014, Arheologul Constantin Dascălu. Relatări de pe

front: 1913-1916, în volumul Sesiunii de comunicări ştiinţifice a Muzeului Militar Naţional "Regele Ferdinand I", p.83-88.

2 A se vedea: Văleanu M.C., Văcaru Silviu, 2013, Moştenierea arheologului Constantin Dascălu, în revista Ioan Neculce - Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei, Iaşi, 2013, XIX, p. 275-301;

3 Aşa cum am precizat anterior, acest înscris, coroborat şi cel păstrat în inventarul Muzeului de Istorie a Moldovei, nr. inv. 23090 (Fig.11), confirmă că acesta a susţinut şi promovat examenul de doctorat în arheologie în luna iulie 1912 la Universitatea din Bonn, dar că nu a participat la conferirea titlului de doctor.

11. Decretul Regal nr. 8098 din 13 februarie 1926 privind numirea ca membru al Ordinului Steaua României în grad de cavaler, cu însemne civile (Fig.16). 12. Diploma de acordare a medaliei Răsplata muncii pentru învăţământ, clasa I, 19 septembrie 1914 (Fig.22).

Având în vedere interesul public, prezentăm o transcrie integrală a patru cărţi poştale şi a unei scrisori în legătură cu activitatea militară a lui C. Dascălu, care se păstrează în arhiva familiei. 13. Carte poştală (Fig.17):

< 24 iulie 1913>1

Dragă Elenă, Iţi scriu a 2-a c(arte) p(oştală) din Bulgaria. Până acum am dus-o

bine. După cum ţi-am spus şi nu avea nicio grijă. Adresa mea este: Regimentul 14 activ, Divizia 7-a, Armata de operaţii.

Vă sărut cu dor. _____________________________________

1 Data de pe ştampila poştei de la Roman. Adresa de pe cartea poştală: „Doamnei Elena Dascălu, str. Tudor

Vladimirescu, <nr.> 3, Roman”. 14. Carte poştală (Fig.18): <18 August 1913>1

Dragă Elenă, Îmi pare bine că-mi scrii, că sunteţi sănătoşi cu toţii. Până în prezent

sunt sănătos şi-n drum spre casă. Noi care am fost cei mai înaintaţi ne vom întoarce cei din urmă şi mai încet şi pe cât de voioşi am venit, pe atât de îngrijoraţi şi trişti ne întoarcem, necontenit ameninţaţi. Pe unde ne întoarcem , pe locul unde au cantonat trupe au rămas morminte înşirate în linie. Câte vom mai întâlni şi câte se vor mai ...2, căci întreaga armată e molipsită. Sunt regimente care au avut până la sute de cazuri. Noroc că nu are boala formă gravă.

Regimentul nostru, până acum, nu are aşa multe cazuri. Cea ce-i rău e că nu te poţi păzi.

Vă sărut pe toţi, Costică. _____________________________________


Vladimirescu, <nr.> 3. Roman”. 2 Scris neinteligibil.

15. Carte poştală (Fig.19): <24 August 1913>1

Dragă Elenă, Bucuroşi şi voioşi am venit până acum, şi noi şi soldaţii. Tu să fii

veselă şi îngrijeşte de copii. Adresa: slt. C(onstantin) D(ascălu), Reg(imen)t(ul) 14, divizia 7.

Vă sărut cu dor, Costică. _____________________________________


Vladimirescu, <nr.> 3, Roman”. 16. Carte poştală (Fig.20): Zimnicea, 19 august <1913>1

Dragă Elenă, De la 15 aug(ust), de când am trecut Dunărea, nu şi-am scris, dar nici

de la tine n-am primit decât telegrama ta. Imi pare f(oarte) bine că sunteţi sănătoşi şi că vă păziţi. Mă speriasem citind în jurnale că şi în Roman s-au ivit cazuri, dar era adevărat. Nu se ştie câte zile regimentul va face aici carantină. Sunt patru zile de când nu-au mai fost cazuri de holeră. Probabil că dacă nu se vor mai ivi timp de 9 zile vom pleca la 24-25 a(ugust).

Până atunci vă doresc sănătate şi mai scrie-mi 1-2 ori. Ce leafă ai primit pe iulie, august? Văd că aici îmi opreşte leafa pe lunile servite.

Vă sărut cu mare dor, Costică. _____________________________________

1 Data de pe ştampila poştei de la Roman este 3 septembrie 1913. Adresa de pe cartea poştală: „Doamnei Elena Dascălu, str. Tudor

Vladimirescu, <nr.> 3, Roman”. 17. Scrisoare (Fig.21): <9 septembrie 1916>1

Lista ilustraţiilor:

Fig.00 Constantin Dascălu (5 iunie 1879 - 15 noiembrie 1935) Se adaugă în prima fila a studiului, fără număr.


�


Fig.1 Copie act naştere Costache Dascălu, 5 iunie 1879, păstrat în arhiva familiei Dascălu. Fig.2 Anuarul Liceului Internat din Iaşi 1899-1900, cu extras cu situaţia premianţilor. Fig.3 Diploma de licenţiat a lui C. Dascălu. Fig.4 Atestatele de înscriere la Universitatea din Berlin – Facultatea de Filosofie, 13 dec. 1907. Fig.5 Prima pagină a carnetului de student – carnet de înregistrare, Universitatea din Berlin. Fig.6 Extrase din carnetul de student, Universitatea din Berlin. Fig.7 Atestatul de înscriere la Universitatea din Bonn – Facultatea de Filosofie, 22 nov. 1910. Fig.8 Prima pagină a carnetului de student – carnet de înregistrare, Universitatea din Bonn. Fig.9 Extrase din carnetul de student, Universitatea din Bonn. Fig.10 Universitatea din Bonn, invitaţie/înştiinţare pentru prezentarea la examenul de doctorat programat pentru data de 17 iulie 1912. Fig.11 Universitatea din Bonn, invitaţie/înştiinţare pentru prezentarea la festivitatea de decernare a titlului de doctor. Fig.12 Brevetul nr. 8176 din 14 ianuarie 1914.

Fig.00 Constantin Dascălu (5 iunie 1879 - 15 noiembrie 1935) Se adaugă în prima fila a studiului, fără număr

Fig.1 Copie act naştere Costache Dascălu, 5 iunie 1879, păstrat în arhiva

familiei Dascălu.

Fig.2 Anuarul Liceului Internat din Iaşi 1899-1900,

cu extras cu situaţia premianţilor

Fig.3 Diploma de licenţiat a lui C. Dascălu.

Fig.4 Atestatele de înscriere la Universitatea din Berlin

– Facultatea de Filosofie, 13 dec. 1907�

Fig.5 Prima pagină a carnetului de student

– carnet de înregistrare, Universitatea din Berlin

�


�


Fig.6 Extrase din carnetul de student,

Universitatea din Berlin

Fig.7 Atestatul de înscriere la Universitatea din Bonn

– Facultatea de Filosofie, 22 nov. 1910

Fig. 8 Prima pagină a carnetului de student

– carnet de înregistrare, Universitatea din Bonn

Fig.9 Extrase din carnetul de student,

Universitatea din Bonn

Fig. 10 Universitatea din Bonn, invitaţie/înştiinţare pentru

prezentarea la examenul de doctorat programat pentru data de 17 iulie 1912

Fig. 11 Universitatea din Bonn, invitaţie/înştiinţare

pentru prezentarea la festivitatea de decernare a titlului de doctor


�

p. p. p. p. 29292929 ��

Fig. 12 Brevetul nr. 8176 din 14 ianuarie 19

Fig. 13 Brevetul nr. 17624 din �

Fig. 14 Brevetul nr. 29081 din 15 martie 19

Lohanul nr. 33, mLohanul nr. 33, mLohanul nr. 33, mLohanul nr. 33, m

914

22

„FALSUL DAR” AL ÎM

CONSTANTŞI DISTRUGEREA BIZANŢ��

��Valeriu POPOVICU

În studiul istoric „MAREÎnvinuiri şi adevăr”, autorul KOSTAa expus în mod critic viaţa şConstantin, citând toate sursele istobizantine, bizantine şi post-bizantiprimul împărat creştin, sprijininduizvoarele istorice antice ale secolelor

u vom face o descriere a tutuîmpărat, ci vom expune mai întocmit un fals docume

Constantin, prin care împăratul ar fi Silvestru (314 – 335) cât şi urmaşilorîn realitate a fost alcătuit mult mîmpăratului, între anii 752 şi 778 d. Crau lăsat să se înţeleagă faptul că el a focu puţin înainte ca acesta să părăseascpentru a se stabili în Bizanţ Acest document s-a numit „Darul „Donatio Constantini”, sau „Dania lu Papa Adrian, între anii (771- 795prima oară de acest document, într-o Mare (Charlemagne), de la care ceruînapoieze toate drepturile şi privilegi„Dania lui Constantin”. Falsificatorii au scris foarte artistic că este scris chiar de mâna împăratuluavând semnătura şi pecetea acestui„Dar”sunt multe, mari şi evidentpreocupat în următoarele opt secole, document. Falsitatea documentului a fost descal XV-lea. Dovezile clare, legate descoase la lumină în anul 1430 de cătredescoperirile lui Lorenzo Valla, dupadevărată nebunie printre papi, care control situaţia şi astfel cea mai mare ieşit la lumină. Dar pe întreaga perioadă până la dpapii s-au folosit de puterea politică ce„fals DAR”. După mutarea tronului imperial la Romei au scos din calendarul BiseriCristos, numele Sfîntului şi cel Constantin cel Mare. În schimb, „Darul fals” care îi purtatăcere. Timp de opt secole nimeni nu documentului şi de autenticitatea lui.

N

IstorieIstorieIstorieIstorie

martie 2015martie 2015martie 2015martie 2015

MPĂRATULUI TIN ŢULUI (1204 d.Cr) ��

U-URSU – Paris, Franța

ELE CONSTANTIN – AS V. KARASTATHIS1

şi înfăptuirile Marelui orice ale timpurilor anti-ine care fac referire la u-se în mod deosebit pe r IV – V şi VI.

uror înfăptuirilor marelui întâi, cum papalitatea a

nt atribuit împăratului făcut mari concesii papei săi. Acest fals document mai târziu, după moartea

r., însă cei care l-au scris, fost alcătuit de Constantin, că Roma (313-315 d. Cr.),

lui Constantin”,în latină ui Constantin” 2

5 d.Cr.) vorbeşte pentru scrisoare către Carol Cel se să-i recunoască şi să-i iile care erau cuprinse în

acest document, afirmând ui Constantin, documentul ia. Minciunile din acest te, însă nimeni nu s-a

de autenticitatea acestui

operită de abia în secolul e falsitatea documentului e Nicolaus Casanus, cât şi pă zece ani, au creat o nu mai puteau ţine sub înşelătorie a veacurilor a

descoperirea falsului, toţi e li s-a atribuit prin acest

Constantinopol, toţi papii cii Unite de atunci a lui întocmai cu Apostolii,

a numele a fost acceptat în

s-a îndoit de originea

Lohanul nr. 33, martie 2015� ��

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�


Sponsori: Ec. Floriana Enache – SC Enache Morărit SRL, Ing. Marcel Tofan – SC Miluca SRL, Ing. Ioan Ciomaga – Viacons Rutier SRL, Dr. Nelu Tătaru – Crataegus Pharm SRL, Ing. Nicolae Șelaru, Adrian Dominte – SC Anta 95 SRL, Ec. Neculai Baltag – Balnec SRL, Ing. Victor Bordei, Ing. Ştefan Catargiu, Av. Aurica Năstase, Av. Cristi Ciocan, Av. Cătălin Țocu, Ing. Nicoleta Rotariu, Notar Armașu Ionuț, Ing. Constantin Silimon, Veniamin Boțoroga, Marian Vasile, Ing. Nechifor Ioan - SC. Zooprod SRL, Ing. Constantin Kogălniceanu, Adriana Buștiuc, Aurel Căciulă, Sofia Dancă, Av. Radu Bobârnat, Notar Macovei Radu-Ticu.

LLLooohhhaaannnuuulll nnnrrr... 333333 ––– MMMaaagggaaazzziiinnn cccuuullltttuuurrraaalll – şşştttiiiiiinnnţţţiiifffiiiccc ISSN:ISSN:ISSN:ISSN: 1844184418441844----7686 7686 7686 7686 fffooonnndddaaatttăăă::: nnnoooiiieeemmmbbbrrriiieee 222000000777 Redactor șef: Vicu Merlan; Secretar de redacţie: Eliza Merlan Colaboratorii acestui număr:

Daciana MATEI, Daniel ROXIN, Vicu MERLAN, Mariana PROCIUC, Mădălin-Cornel Văleanu, Silviu Văcaru, Valeriu POPOVICU-URSU, CHIRIAC, Dragoş MATEI, Dragoș CURELEA, Daniela CURELEA, Anca VANCU, Matei DOBROVIE, Dumitru RĂILEAN, Mircea CHELARU, Ovidiu DRÂMBA, Marian BOLUM, Vasile D. CÂRCOTĂ,Viorel RÎMBOI, Cornel Popovici STURZA, Peter HURLEY, Peter Mattis, Magdalena DARIE, Marius SUMEDREA, Mihai ȘOMĂNESCU, Mihai VINEȚIU, Alexandra DAVIDOIU, Aurel CORDAȘ, D. Cotea, Irimia Artene, Nicolae SAVIN, Alexandra HARHAGEA, Tatiana BOȚU, Carmen CĂPRARIU, Dorin ACHIM, Nina MUNTEANU, Paul -Vlad MERLAN, Rivelina Vali GHIURȚU, Ioana NICOLESCU, Corneliu VĂLEANU, Petruș ANDREI, Marian HOTCA, Alexandru VÎLCU, Tamara CHETRAN, Elena OLARIU, Claudiu M. FLORIAN, Veniamin BOȚOROGA, Crina BRAȚ CIOBOTARIU, Ionuţ CARAGEA, Vlada BUNESCU, Luca CIPOLLA, Nicolae Vălăreanu SÂRBU, Teona SCOPOS, Val ANDREESCU, Ștefan MÎRZAC, Corneliu LAZĂR, Livia ANDREI, Raia ROGAC, Dumitru GABURA, Lina CODREANU, C. C. ZINCU, Maruca PIVNICERU, Vasile FILIP, Mihai POPESCU, Elena BURLACU, Sofia DUMITRIU, Cristina GEORGESCU, Magda STAVINSCHI, Constantin TOMA, Lăcrămioara IUSTINA, Marvin ATUDOREI, Maria SÂRBU, Marco TORRES, Cristian IACOV, Avram D. TUDOSIE,Tudor MATEI, Călin Petru BĂRBULESCU, Andrei POPESCU, Ioana Ivan, Nick Begich, Manuel PRICOP, George BIANU, Dia Radu,Monica DASCĂLU, Ovidiu Buruiană, Eugenia FARAON, Cristina RUSU, Arhim. Ioanichie BĂLAN.

Referenţii ştiinţifici:Prof. univ. dr. acad. Constantin TOMA (biologie), prof. dr. doc. H.C. Grigore POSEA (geomorfologie), prof. univ. dr. Ioan DONISĂ (geografie), Magda STAVINSCHI (astronomie), prof. dr. ing. Avram D. TUDOSIE (viticultură), dr. Georgeta BURLEA (psihologie), prof. Lina CODREANU (literatură), prof. dr. ing. Paul ŞUŞNEA (mecanică), dr. George SILVESTROVICI (medicină generală), ec. Aurel CORDAŞ (economie).

Co laborator i i acestu i număr al rev iste i sunt di rec t responsabi l i asupra conţ inutului art icole lor publ icate. ContactContactContactContact:::: Puteţi citi revista on line pe http:// lohanul.slizhusi.ro Articole noi pot fi trimise la adresa de e-mail: [email protected] sau prin poştă la C. P. 51, Huşi, jud. Vaslui, 735100. Contact telefon: 076.1997.505; 074.5894379


CUPRINS:CUPRINS:CUPRINS:CUPRINS: ARHEOLOGIEARHEOLOGIEARHEOLOGIEARHEOLOGIE

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Daciana MATEI, Pelasgia, leagănul civilizației românești…………………….…..4 - �� Performanțele uluitoare ale Culturii Cucuteni………………………..….10 - Vicu MERLAN, Situl arheologic Armășeni ”Muncel”……………………………………11 - Vicu MERLAN, Săpăturile arheologice de la Lohan ”Camping”…………………….…14 - Mariana PROCIUC, Vicu MERLAN, Studiu arheozoologic al materialului faunistic din două situri de tip Cucuteni…………….15 - Mădălin-Cornel Văleanu, Silviu Văcaru, ARHEOLOGUL CONSTANTIN DASCĂLU………………………………….19

ISTORIEISTORIEISTORIEISTORIE --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- Valeriu POPOVICU-URSU, „FALSUL DAR” AL ÎMPĂRATULUI CONSTANTIN…………………………..…29 - Laurențiu CHIRIAC, MĂNĂSTIREA RĂCHITOASA…………………….…….…31 - Dragoş MATEI, Studiu istoric privind politica internă a domnitorului Alexandru Ypsilanti..........................................................34 - Dragoș CURELEA, Contribuții privind demersurile diplomatice întreprinse de Vasile Alecsandri în slujba Unirii de la 1859…….42 - Daniela CURELEA, Unele aspecte succinte privind Unirea de la 1859 reflectate în documentele de epocă....................................46 - Anca VANCU, Iadul de gen feminin. Mărturiile supravieţuitoarelor din temniţele comuniste……………………………….….49 - Matei DOBROVIE, Rezistenţa anticomunistă din munți – o luptă pentru libertate şi demnitate………………………50 - Dumitru RĂILEAN, Războiul împotriva ţărănimii………………………………..…..53 - Mircea CHELARU, Orânduirea de după 1947 nu a fost opțiunea poporului român!...54- Pro f . u n iv . d r . Ovidiu DRÂMBA, Apariția și avatarurile țiganilor………..…55

NUMISMATICANUMISMATICANUMISMATICANUMISMATICA -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Marian BOLUM, Monedele statului român (1990-2014)………………………………….58

GEOGRAFIEGEOGRAFIEGEOGRAFIEGEOGRAFIE

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Vasile D. CÂRCOTĂ, Toponimele geografice…………………………………...68 - Viorel RÎMBOI, Aspecte privind implicaţiile activităţii umane asupra terenurilor din Dealurile Fălciului…….….70 - Cornel Popovici STURZA, Cheile Nerei din Caraş-Severin………………………………73

ACTUALITATEACTUALITATEACTUALITATEACTUALITATE

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Peter HURLEY, Sunteți cei mai sufletiști oameni din Europa………………………...76 - Peter Mattis, Poate Rusia să învingă NATO?............................................................77 - Magdalena DARIE, Confruntarea titanilor: propagandă, manipulare, omenirea în pragul unui «război total»…………………………79 - Marius SUMEDREA, Al Doilea Război Rece a început……………………………….84 - Mihai ȘOMĂNESCU, De ce nu sunt (cu) Charlie……………………………………….87 - Alexandra DAVIDOIU, Cel mai puternic laser din Europa…………………………….92

ECOLOGIEECOLOGIEECOLOGIEECOLOGIE -- Daniel ROXIN, Otrăvirea apelor României şi subjugarea populaţiei!............................................90 - Mihai VINEȚIU, IPOTEZA plecare CHEVRON: n-a găsit ce să scoată sau a terminat cu ce avea de băgat?......................................................................91

ECONOMIEECONOMIEECONOMIEECONOMIE -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Aurel CORDAȘ, Economia cu arta……..92

VITICULTURVITICULTURVITICULTURVITICULTURA -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Valeriu D. Cotea, Avram D. Tudosie, Irimia Artene, Mari ctitori - fondatori și înălțători ai Școlii de Viticultură „Dimitrie Cantemir” din Huși………………………………………………….96

PEDAGOGIEPEDAGOGIEPEDAGOGIEPEDAGOGIE

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Nicolae SAVIN, Distrugerea sistemul de învăţământ din României………………...103 - Alexandra HARHAGEA, LOCUL ŞI ROLUL FAMILIEI ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL………………………....104 -Tatiana BOȚU, UTILIZAREA JOCULUI LOGICO- MATEMATIC……………..…105 -Carmen CĂPRARIU, Culoare şi imaginaţie!....................................................107

MUZICAMUZICAMUZICAMUZICA

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Dorin ACHIM, MUZICA ESTE UN NESECAT IZVOR DE SĂNĂTATE ………………………...108 - Nina MUNTEANU, PRIMII VIOLONIŞTI ŞI NAŞTEREA MUZICII PENTRU VIOARĂ…….111

EVENIMENTEVENIMENTEVENIMENTEVENIMENT

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Paul -Vlad MERLAN, Șezătoare culturală la Huși ”Lohanul 7 ani împreună”(2007 – 2014)……………………………………….113

BIBLIOTECONOMIEBIBLIOTECONOMIEBIBLIOTECONOMIEBIBLIOTECONOMIE -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Rivelina Vali GHIURȚU, Biblioteca publică……………………………………..116

LITERATURLITERATURLITERATURLITERATURAAAA

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- -- Ioana NICOLESCU, Greşeli gramaticale frecvente în limba română.……………….117 - Corneliu VĂLEANU, HAIKU-uri aforistice pe tema iubirii………………………….….119 - Petruș ANDREI, Erai în stare…………..120 - Marian HOTCA, Vis ……………………120 - Alexandru VÎLCU, O stea………………121- Tamara CHETRAN, Mamă…………….122 - Elena OLARIU, Curgă nectarul……...…122- Claudiu M. FLORIAN, Fuse unul odată.122 - Veniamin BOȚOROGA, Murmură gândurile…………………………………...123 - Roxana Andrei, Bucuria noastră ………123 - Crina BRAȚ CIOBOTARIU, pentru el...124 - Ionuţ CARAGEA, Dintr-un singur gând124 - Vlada BUNESCU, Apoteoză……………125 - Luca CIPOLLA, Stupore……………….126 - Nicolae SÂRBU, Sub umbre pe ape……127 -Teona SCOPOS, DOR DE EMINESCU.128 - Val ANDREESCU, Sprijin reciproc……128 - Ștefan MÎRZAC, Cuvinte cu dor ………129 - Corneliu LAZĂR, Logodna dintre ape…129 - Petruș ANDREI, Gabriela Ana Balan – Balsam pentru inimă și gând……………..135 - Petruș ANDREI, Mariana Popa – „Puterea gândului pe pragul luminii”………………137 - Livia ANDREI, Pro amicitia……………138 - Raia ROGAC, THEODOR CODREANU – 70…………………………………………...139 - Dumitru GABURA, Theodor Codreanu – interpretul structurilor arheale………….142 - Lina CODREANU, Urcuşul anevoios pe scara memoriei locale…………………..…143

- Petruș ANDREI, Lina Codreanu – Eseistica literară…………………………………..….145 - C. C. Zincu, Cenaclul la distanţă ……....150 - Maruca Pivniceru în dialog cu Magda Stavinschi – astronom…………………….152 - MARUCA PIVNICERU în dialog cu dr. STANA BUZATU………………………....156 - MARUCA PIVNICERU în dialog cu DIANA-MARIA ŞINCAI………………....158 - Elena OLARIU, SCRISOAREA NESEMNATĂ DE TINE………………….164 - Corneliu VĂLEANU, Pentru o palmă de pământ…………………………………...…164 - Vasile FILIP, Urmele omului………..…..166 - Mihai POPESCU, Eminescu şi „părintele istoriei”…………………………..................167 - Elena BURLACU, Jurnalul unui hușean169 - Petre Laurențiu, 110 ani de la nașterea lui RADU GYR…………………………… ….171�

��PSIHOLOGIEPSIHOLOGIEPSIHOLOGIEPSIHOLOGIE

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Sofia DUMITRIU, Relaţii toxice. Cum să renunţi la o relaţie nepotrivită…………..173 - Cristina GEORGESCU, Cercetători confirmă: practica yoga şi regimul vegetarian activează «enzima nemuririi»……………174

FIZICAFIZICAFIZICAFIZICA -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Magda STAVINSCHI, Din istoricul determinării și păstrării orei la Observatorul Astronomic din București ……………………………………………178 - Marvin ATUDOREI, Noi rezultate în cercetarea piramidelor………………………………………..181 - Ştefan MÎRZAC, Cu fizica printre oameni…...184

��ASTROLOGIEASTROLOGIEASTROLOGIEASTROLOGIE

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Maria SÂRBU, Previziuni astrologice. Ce-i aşteaptă pe români în 2015……………….184

MEDICINAMEDICINAMEDICINAMEDICINA -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - Marco TORRES, Savanţii americani descoperă că de fapt chimioterapia sporeşte creşterea tumorală…………………….……………………..186 - Cristian IACOV, A refuzat chimioterapia și a trăit 102 ani………………………………………….…..187

MEDICINA NATURALAMEDICINA NATURALAMEDICINA NATURALAMEDICINA NATURALA

- Avram D. TUDOSIE, Valoarea bio-alimentară a vinului………………...........197

GEOCHIMIEGEOCHIMIEGEOCHIMIEGEOCHIMIE -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - C. TOMA, Lăcrămioara IVĂNESCU, Nașterea geochimiei medicale…………..206

DEZBATERIDEZBATERIDEZBATERIDEZBATERI

- Tudor MATEI, Românii cumpără zilnic otravă207 - Călin Petru BĂRBULESCU, Află secretele făinii albe care te vor șoca…………………………..…..210 - Andrei POPESCU, De-ale lui Big Brother….....211 - Ioana Ivan, România poate INTERZICE organismele modificate genetic…………………..220 - Dr. Nick Begich, Controlul minții umane……...226 - Manuel PRICOP, Coperta publicaţiei The Economist …………………………………………230 - George BIANU, Uniunea Europeană este deja vârful de lance pentru instaurarea sinistrei „Noi Ordini Mondiale“ (II)…………………………….236

SPIRITUALITATESPIRITUALITATESPIRITUALITATESPIRITUALITATE

-��, Dr. Constantin Dulcan: Avem nevoie de bucurie ca de pâinea cea zilnică…………….....241 - Monica DASCĂLU, Vei descoperi o nouă stare de spirit în doar zece zile de regim…………………..242 - Ovidiu Buruiană, Realitatea de necontestat a Divinului din perspectiva omului şi a ştiinţei……245 - Eugenia FARAON, MEDJUGORJE ………….254 - Cristina RUSU, Învierea Mîntuitorului Hristos cea mai mare bucurie a creştinilor…260 - George BIANU, Arhanghelul Mihail…………..265 - Arhim. Ioanichie BĂLAN, Cât de necesare sunt rugăciunile pentru cei morți………………………..273

�


Hristos a înviat!

Paște fericit!

�

2015 Valeanu, Vacaru Lohanul_Nr_33

Documents

Transcript of 2015 Valeanu, Vacaru Lohanul_Nr_33