editorial

L a 12 noiembrie 2009 se vor împlini 150 de ani de la înfiinţarea, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a Statului Major General al ArmateiPrincipatelor Unite, organism indispensabil modernizării sistemului militar naţional şi

ridicării capacităţii de apărare a ţării.De la crearea statului român modern şi până în prezent, Statul Major General a reprezentat

factorul generator al schimbărilor profunde pe care le-a parcurs organismul militar românesc:organizarea şi pregătirea armatelor pentru campanii, înfiinţarea unor noi arme şi specialităţimilitare, fondarea şi eficientizarea industriei naţionale de apărare, coordonarea programelor de reformă structurală, regândirea procesului instructiv-educativ, fundamentarea strategiei de înzestrare, elaborarea regulamentelor şi a doctrinelor militare, întrebuinţarea forţelor în luptă,pregătirea efectivelor în vederea participării la misiuni internaţionale, redimensionarea şi perfecţionarea învăţământului militar ş.a.

În decursul anilor, Statul Major General şi-a adaptat şi perfecţionat constant structuraorganizatorică în funcţie de politica militară şi deciziile politice ale statului român, afirmându-şi cu consecvenţă rolul şi funcţiile specifice în armată şi societate, capacitatea de adaptare şi reacţieinstituţională, optimizarea managementului militar privind cristalizarea unei strategii militare realiste,instruirea şi educarea trupelor şi pregătirea întregii ţări pentru apărarea independenţei şi integrităţiisale teritoriale. De la structurile sale incipiente la corpul de elită al începutului de secol XXI, acestorganism superior al Armatei Române a cunoscut transformări succesive, devenind în scurt timp o instituţie de prestigiu în elita Armatei Române, capabilă să contribuie la apărarea şi promovareaintereselor vitale ale României, precum şi participarea activă a ţării noastre la asigurarea securităţiizonelor de interes ale NATO şi Uniunii Europene.

În conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 346 din 21 iulie 2006, în prezent StatulMajor General asigură conducerea, organizarea, planificarea şi operaţionalizarea forţelor, ridicareagraduală a capacităţii de luptă şi mobilizarea armatei, conducerea operaţiilor întrunite, antrenareacomandamentelor şi trupelor, pregătirea de bază şi de specialitate a personalului militar în activitate şi în rezervă, managementul carierei individuale a personalului militar, planificareaarmamentelor, standardizarea în domeniul militar, implementarea sistemului de comandă, control,comunicaţii, computere, informaţii, informatică, supraveghere, recunoaştere, logistică şi infrastructură, desfăşurarea relaţiilor militare internaţionale, asistenţa religioasă în MinisterulApărării Naţionale şi încheierea înţelegerilor tehnice cu armatele altor state, precum şi promovareavalorilor specifice culturii militare şi educaţiei civice.

În întîmpinarea acestui moment aniversar, pe parcursul anului se va desfăşura o suită de ceremoniale, manifestări ştiinţifice, culturale şi sportive prin care vor fi evocate evoluţiainstituţiei, implicarea acesteia în conducerea trupelor în campanie, reformarea instituţională şi performanţele obţinute de-a lungul unui deceniu şi jumătate de activitate.

Serviciul Istoric al Armatei, Editura Militară, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Studioul de Arte Plastice al Armatei, Studioul Cinematografic al Armatei, Muzeul Militar Naţional ,,FerdinandI”, Muzeul Aviaţiei, Muzeul Marinei Române, instituţiile militare de învăţământ, cercurile şi bibliotecile militare vor organiza şi găzdui simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifice, evocări,standuri şi lansări de carte, expoziţii tematice, întâlniri cu veterani de război, spectacole de gală,competiţii sportive ş.a. cu participarea tuturor categoriile de personal din Ministerul ApărăriiNaţionale şi a membrilor familiilor acestora, a unor specialişti, istorici, artişti, elevi, studenţi,parteneri şi colaboratori din afara instituţiei militare, a cadrelor militare în rezervă şi în retragere,veteranilor de război, precum şi a unui numeros public militar şi civil.

În plan editorial, vor fi realizate, în premieră, ,,Enciclopedia Armatei Române”, ,,AlbumulArmatei României 1859 — 2009”, precum şi numere speciale ale revistelor ,,Gândirea militarăromânească” şi ,,Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”. De asemenea, în preajmaaniversării zilei de naştere a Statului Major General vor fi înmânate, în cadru festiv, Premiul ,,TudorR. Popescu”, ediţia a V-a, pentru coordonarea procesului de participare a personalului militar la misiuni internaţionale, premiile revistei ,,Gândirea militară românească” pentru cele maivaloroase apariţii editoriale cu tematică militară din anul 2008, precum şi cupe, premii şi diplomecâştigătorilor competiţiilor sportive dotate cu Cupa ,,S.M.G. — 150 de ani”.

Cu prilejul adunării festive consacrate sărbătoririi unui secol şi jumătate de activitate, joi, 12noiembrie 2009, la Mormântul Eroului Necunoscut va avea loc un ceremonial militar prin care vor fiomagiate patriotismul, curajul şi jertfa supremă a ostaşului român din toate timpurile, iar la sediu, în prezenţa oficialităţilor militare şi civile, a foştilor şefi ai S.M.G., invitaţilor de onoare, membrilorcorpului diplomatic şi a actualei echipe a Statului Major General, festivitatea de acordare a ordinelor, medaliilor şi distincţiilor militare onorifice de către preşedintele României, ministrulApărării Naţionale şi şeful Statului Major General unor categorii de personal militar şi civil cuperformanţe deosebite în activitate. De asemenea, Drapelul de Luptă al Statului Major General vafi decorat de preşedintele României.

După 38 de ani de activitate în uniforma Armatei Române, am satisfacţia de a-mi încheia cariera în anul care marchează finalizarea configurării şi realizarea unei structuri organizaţionale viabile,performante şi credibile în slujba statului şi a poporului român, capabilă să contribuie la gestionareaproblemelor complexe care privesc asigurarea independenţei, integrităţii teritoriale şi a unui mediusigur şi stabil de securitate, adecvat dezvoltării sustenabile a ţării şi a prosperităţii sale.

La Mulţi Ani! �

General-locotenent (r) dr. Ion CIUPEI

Director adjunct al Statului Major General 2007-2009

2009 - ANUL STATULUI MAJOR GENERALstudii/documente

1916 - CONVEN}IILE MILITARE CU ALIA}II –„DE JURE” {I “DE FACTO”

Drd. Vasilica MANEA

Centrul de Studii [i P`strare a Arhivelor Militare Istorice

La 23 iulie 1916 avea loc la Paris în sala de consiliu aMinisterului de Război francez din „Rue Saint Dominique”,Conferinţa Înalţilor Comandanţi Aliaţi şi a reprezentanţilor lor.Problema principală aflată pe ordinea de zi a fost dezbaterea şisemnarea proiectului convenţiei privind condiţiile participăriiarmatei române la operaţiunile militare de partea Antantei.Importanţa acestei conferinţe rezidă atât în deciziile luate, cât şiîn faptul că în cadrul acestui for s-a semnat „primul act oficialcare vorbeşte de intrarea României în război alături de Antantă”— aşa cum aprecia colonelul Vasile Rudeanu, care a participat lalucrările Conferinţei din partea României, în calitate de şef alMisiunii Militare Române.

Conferinţa s-a desfăşurat sub conducerea generalului Pierre-Auguste Roque, ministrul de război francez,şi s-a bucurat de participarea generalului-şef J.J.C. Joffre, a generalului William R.Robertson, şeful Statului Major al ArmatelorImperiului Britanic, şi a adjunctului său,generalul Frederick Barton Maurice -directorul Secţiei Operaţii a Statului MajorImperial, precum şi a generalilor Jilinski şiMihailo Rašić şi a colonelului di Braganza,reprezentanţi ai Înaltelor comandamente:rus, sârb, şi respectiv italian, pe lângăMarele Cartier General francez1.

Planul de acţiune propus pentru armataromână ţinea cont atât de propunerilefăcute mai înainte de ruşi, cât şi deobservaţiile făcute de partea română, care nuacceptase planul anterior, deoarece ,,nu voise să atace Bulgaria”(cum se exprima generalul Joffre), sperând ca ea să rămânăneutră. Noul plan căuta să dea satisfacţie guvernului de laBucureşti, în sensul începerii războiului cu pătrunderea imediatăa armatei române în Transilvania şi totuşi să păstreze Antanteimarile avantaje oferite de intrarea României în război:posibilitatea de a prinde armata bulgaro-germană între focurile adouă ofensive concomitente şi convergente, cu obiectiv comunSofia — ofensiva unei armate ruso-române spre sud, pornind dela Dunăre, şi ofensiva spre nord a armatelor aliate de la Salonic2.În timpul dezbaterilor, colonelul Rudeanu a subliniat importanţape care o avea joncţiunea armatelor aliate de la Salonic cuarmata ruso-română pornită de la Dunăre, „manevră strategicăimperios impusă de intrarea României în război alături deAntantă”, care reprezenta „cheia întregului sistem defensivaustro-ungar”, reuşita ei putând deschide drumul victorieidecisive; în caz de nereuşită ofensiva armatelor ruso-române lasud de Dunăre, se putea transforma rapid în defensivă”3.

Proiectul de convenţie semnat în final de participanţi — careţinea cont şi de observaţiile făcute de partea română, princolonelul Rudeanu care luase parte la întocmirea lui la MareleCartier General francez şi de punctele de vedere ale părţii ruseşi franceze — cuprindea opt articole4. Primul punct stipulaangajamentul României privind începerea operaţiilor militare ladata de 25 iulie/7 august 1916, Puterile Aliate recunoscândnecesitatea de a asigura acoperirea mobilizării şi concentrăriiarmatei române, ca şi acţiunea sa împotriva Austro-Ungariei, încazul unei ofensive inamice asupra frontierei sale sudice. Înacest scop se angajau ca trupele aliate să declanşeze ofensivaînainte cu opt zile de cea română, nu cu zece zile, cumpropusese Rudeanu. Efectivul armatei române destinat ofensiveide sud a fost stabilit la aproximativ 150.000 de oameni, Româniaîncepând acţiunile ofensive chiar în ziua declarării stării derăzboi. Principalul obiectiv al acţiunilor conjugate ale forţelor

aliate ruso-române şi franco-sârbo-ruso-britanice îl constituia„nimicirea forţelor inamice şi realizarea joncţiunilor efective în celmai scurt interval de timp”. Pentru îndeplinirea acestei misiuni,comandamentele celor două fronturi aliate urmau să-şi pună deacord planurile de operaţii, să-şi coordoneze informaţiile,repartiţia trupelor şi marşurile lor operative; se mai preconizatrimiterea , în acelaşi scop, a câte unui reprezentant autorizat pelângă fiecare din comandamente. Pe lângă Marele CartierGeneral român urmau să fie acreditate misiuni aliate,acesta la rându-i trimiţând delegaţi autorizaţi pe lângă Înaltelecomandamente aliate.

Proiectul de convenţie făcea referiri exprese şi la încheiereaarmistiţiului, în sensul că acesta urma să fie semnat cu acordul

comun al părţilor contractante.Asigurarea materialelor de război şi

transportul lor la destinaţie se făceau decătre guvernele britanic şi francez, în bazaacordurilor mediate anterior de cătrecolonelul Rudeanu.

Ultimul articol prevedea includereaproiectului de convenţie în convenţiamilitară definitivă ce urma a fi semnată laBucureşti.

Neavând acceptul guvernului pentru asemna proiectul de convenţie şi din cauzadatei fixate pentru intrarea României înrăzboi - dată pe care numai guvernul de laBucureşti era îndrituit a o fixa - şi pentru „a

nu expune de la început ţara la nejustificatesacrificii”, colonelul Rudeanu a refuzat pentru moment iscălireaproiectului convenţiei militare,ceea ce a trezit reacţia dură aşefului Statului Major al armatei britanice, generalul Robertson,care tot timpul conferinţei a privit cu scepticism intenţia Românieide a se angaja în război: „România nu va intra niciodată înrăzboi, manevrează politic”5.

Redăm mai jos acest moment istoric descris de cătrecolonelul Rudeanu în memoriile sale intitulate „Memorii din timpde pace şi război”6: „Imediat pe un ton sec şi aspru, şeful StatuluiMajor al armatei imperiale britanice spuse în limba engleză că deaproape doi ani colonelul Rudeanu repetase mereu la Ministerulde Externe de la Roma, la Forreign Office de la Londra şi laMinisterul de Externe de la Paris, că de îndată ce condiţiile puse

Prima iscălitură aunei persoaneoficiale române peun act oficialîntocmit cureprezentanţiiAntantei pentruintrarea Românieiîn război, era dată

”

”

Locotenent-colonelulVasile Rudeanu, 1891,

Regimentul 30Dorobanţi

2 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

de preşedintele Brătianu vor fi satisfăcute, România aveasă intre imediat în război. Aceste condiţii erausatisfăcute dar şi astăzi colonelul Rudeanu refuzasă iscălească proiectul de convenţie militară cuRomânia prelungind astfel manevrele politiceale preşedintelui Brătianu pentru caRomânia să nu intre în război.

Cuvintele de mai sus care măprezentau în culori atât de penibilecăzură asupra mea ca o puternicălovitură. Am vrut imediat să răspund, dargeneralul Jilinscki interveni zicând: „Nicieu n-am autorizarea guvernului meudar împărtăşesc proiectul, îl iscălesc„ad referendum”, şi-l transmit Înaltuluicomandament al armatelor ruse pentrua decide7.

Auzind aceste cuvinte, fără apregeta o singură clipă am tras brusc depe masă micul pachet cu exemplareleconvenţiei militare şi le-am iscălit, pefiecare, „ad referendum”, cu o iscăliturăclară, hotărâtă, după cum se poate vedea peultima pagină a fotografiei proiectului deconvenţie.

Conferinţa a fost închisă prin câteva cuvinte alepreşedintelui, care mulţumi înalţilor comandanţi aiarmatelor Antantei sau reprezentanţilor lor pentru proiectul deplan de campanie destinat armatei române ce ei stabiliseră. Îlprivea ca sprijinit pe temeinice consideraţii de bună strategie,făgăduitoare a unei apropiate victorii decisive a Antantei. […]

Prima iscălitură a unei persoane oficiale române pe un actoficial întocmit cu reprezentanţii Antantei pentru intrareaRomâniei în război, era dată.”

Proiectul de convenţie militară, semnat la conferinţainteraliată din 23 iulie 1916, a fost imediat comunicat de MareleCartier General francez, Marelui Cartier General rus şi, prinMinisterul de Externe francez, guvernului de la Bucureşti.

Îndelungatele, controversatele, şi în cele din urmă rodniceletratative dintre guvernul român şi guvernele Antantei şi dintreînaltele lor comandamente militare, erau finalizate la 4/17 august1916 la Bucureşti, prin semnarea celor două convenţii: politică şimilitară.

Cele cinci exemplare din fiecare document au fost semnatepe rând de miniştrii Franţei, Marii Britanii şi Italiei şi de către toţiataşaţii militari din Quadrupla Înţelegere8.

Convenţia politică secretă9 semnată la Bucureşti de I.I.C.Brătianu, Saint-Aulaire, sir George Barclay, Carlo Fasciotti,Poklevski Coziel, conţinea şapte puncte. În conformitate cuarticolul I al convenţiei, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Italia seangajau să garanteze integritatea teritorială a României, în toatăîntinderea frontierei sale avută la data semnării convenţiei şi îirecunoşteau dreptul de a-şi reîntregi teritoriul cu străvechile saleprovincii subjugate de Imperiul Austro-Ungar (articolul 3). Larândul său, România se angaja să sisteze relaţiile economice şicomerciale cu inamicii aliaţilor ei (articolul 2). Prin convenţiapolitică se fixa şi traseul viitoarei frontiere de la Nord şi Vest.

Prin articolul IV al convenţiei se stabilea şi traseul viitoareifrontiere, marcată de Tisa (în Transilvania), Prutul (în Bucovina)şi Dunărea (în Banat). Conform prevederilor aceloraşi articole,România se angaja „să nu ridice fortificaţii în faţa Belgradului,într-o zonă ce urmează a fi determinată ulterior şi să nu menţinăîn această zonă decât forţele necesare serviciului de poliţie”.Populaţia sârbă care îşi exprima dorinţa să părăsească Banatulurma să fie despăgubită după doi ani de la încheierea păcii.

Articolul V consemna acordul părţilor semnatare aleconvenţiei ca „să nu încheie pace separată sau pacea generaladecât împreună şi în acelaşi timp”, iar teritoriile naţionale să fierecunoscute României la Conferinţa de Pace. Articolul VI înscriaprincipiul egalităţii în drepturi al ţărilor aliate, atât pe timpulpreliminariilor, cât şi al viitoarei conferinţe de pace, secretulconvenţiei trebuind să fie păstrat până la încheierea păciigenerale (articolul 8).

Convenţia militară a fost semnată de către I.I.C.Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri şi

ministru de Război, şi de ataşaţii militari aiţărilor aliate aflaţi la Bucureşti: colonelul M.F.

Després, ataşat militar al Franţei , lt.colonelul C.B. Thomson, ataşat militar de

la Legaţia Marii Britanii , lt. colonelul L.G.Ferigo, ataşat militar al Italiei şicolonelul A. Tatarinov, ataşat militar alRusiei. Acest act istoric care fixacadrul general de participare aRomâniei la război în cooperare cuPuterile Aliate, cuprindea 17 articole,al căror conţinut integral îl redăm încontinuare10:

,,Art. 1. Pentru a da urmareTratatului de Alianţă încheiat la 4/17august 1916 între România, Franţa,Marea Britanie, Italia şi Rusia,

România se angajează, mobilizândtoate forţele sale de uscat şi maritime,

să atace Austro-Ungaria, cel mai târziu la15/28 august 1916 (opt zile după ofensiva

de la Salonic).Operaţiile ofensive ale armatei române vor

începe chiar în aceeaşi zi de la declararearăzboiului.

Art. 2. De la semnarea prezentei Convenţii şi pe tottimpul mobilizării şi concentrării armatei române, armata rusă seangajează să acţioneze de o manieră deosebită pe tot frontulaustriac în scopul de a asigura operaţiile române susmenţionate.

Această acţiune va fi în special ofensivă şi viguroasă înBucovina unde trupele ruseşti vor trebui cel puţin sa-şi păstrezepoziţiile ca şi efectivele lor actuale.

Începând din 12/25 august 1916 flota rusă va trebui săasigure securitatea portului Constanţa, să împiedice oricedebarcare a trupelor duşmane pe coastele româneşti, ca şi oriceincursiune pe Dunăre în amonte de gurile acestui fluviu.

La rândul său, România recunoştea flotei ruse dreptul de autiliza portul de război Constanţa şi de a lua măsurile necesareîmpotriva flotei inamice.

Navele de război ruse care vor servi pe Dunăre, atât pentrua garanta ţărmurile, cât şi pentru a pregăti concursul armatei şial flotei române, vor fi sub ordinele Comandamentului decăpetenie al armatelor române şi vor coopera pe acest fluviu cuescadra monitoarelor române. Detaliile acestei cooperări vor fistabilite conform articolelor prezentei Convenţii.

Art. 3. Rusia se angajează (ca) în momentul mobilizăriiarmatei române să trimită în Dobrogea două divizii de infanterieşi o divizie de cavalerie pentru a coopera cu armata românăîmpotriva armatei bulgare.

Aliaţii se angajează să preceadă cu cel puţin opt zile, printr-oofensivă afirmată a armatelor de la Salonic, intrarea în război aRomâniei în scopul de a facilita mobilizarea şi concentrareatuturor forţelor militare române. Această ofensivă va începe la7/20 august 1916.

Dacă, în cursul operaţiilor militare, Puterile Aliate, după oînţelegere între statele majore respective, s-ar hotărî săsporească ajutorul militar în cooperare cu armata română,această sporire de forţă nu va modifica cu nimic stipulaţiileconvenţiilor încheiate.

Art. 4. Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia se angajează săfurnizeze României muniţiile şi materialul de război care vor fitransportate de vapoare româneşti sau aliate şi tranzitate prinRusia. Aceste livrări şi transporturi vor trebui efectuate înmaniera de a asigura sosirea în România în flux continuu a unuiminim de 300 tone pe zi, calculat pe o lună de transport. În cazulîn care Aliaţii vor avea la dispoziţie noi căi de acces, facilitândtranzitul de muniţii, România va putea beneficia de aceasta.

Art.5. Aliaţii se angajează să furnizeze României în limitaposibilului caii, cauciucul, medicamentele, articolele de

Ion I.C. Brătianu, 1917

3document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

subzistenţă şi echipamentul pe care le va cere, în cantităţile şicategoriile ce se vor fixa de comun acord.

Art.6. Aliaţii vor pune la dispoziţia României personalul tehnicnecesar fabricării în ţară a muniţiilor şi a materialului de război.

Art.7. Din momentul încheierii prezentei convenţii, statelemajore ale armatelor româno-ruse, ca şi Statul Major al Armateide la Salonic, se vor pune de acord pentru a stabili modalităţilecooperării lor. Acordul în timpul operaţiilor militare ale armatelorromâno-ruse, ca şi toate schimbările, precizările şi suplimentărileîn vederea unei legături permanente se vor stabili la MareleCartier General respectiv, aşa cum va fi spus mai jos.

Art. 8. Cooperarea armatelor aliate nu implică subordonareauneia dintre părţile contractante faţă de cealaltă, ea nu implicădecât numai o liberă acceptare a dispoziţiilor sau a modificărilordatorate situaţiei generale, necesităţilor cerute de scopul urmăritşi de camaraderia de arme.

Art. 9. În principiu, trupele regale române şi trupele imperialeruse îşi vor păstra propriul lor comandament, zona lor de operaţiidistinctă şi o completă independenţă în conducerea operaţiilor.Linia de demarcaţie între cele două armate va trece de la Vatra- Dornei, Bistriţa şi văile râurilor Sájo şi Someş la Debreţin. Ţintaprincipală a acţiunii româneşti, în măsura în care situaţia militarădin sudul Dunării o va permite, va fi Transilvania, în direcţiaBudapesta.

Trupele ruse prevăzute la articolul 3, destinate să cooperezecu armata română, vor fi puse sub comanda Comandamentuluide căpetenie al armatei române.

În cazul când contingentul de trupe ruse operând la Sud deDunăre va fi considerabil sporit, în maniera de a fi superiortrupelor române cu care va coopera, acest contingent va puteaforma în afara teritoriului român o armată independentă care vafi pusă sub comanda Comandamentului suprem rus. În acestcaz, această armată acţionând în afara teritoriului român vatrebui să aibă o zonă de operaţii distinctă şi va fi condusă dupădirectivele Comandamentului Suprem rus, conformându-se înîntregime planurilor celor două cartiere generale pe bazelestabilite mai sus.

Dacă în vederea scopului urmărit, vor trebui să aibă locoperaţii militare cu forţe combinate româno-ruse, comandamentulacestor forţe va fi indicat de către zona de operaţii respectivă;toate ordinele şi instrucţiunile relative la conducerea acesteioperaţii vor fi redactate în româneşte şi ruseşte.

Art. 10. În principiu, în teritoriul naţional, ca şi în teritoriulocupat de armata uneia dintre părţile contractante, armateleceleilalte părţi contractante nu vor putea să pătrundă decât dacăinteresul general şi scopul comun le-ar reclama şi numai cuconsimţământul scris şi în prealabil pentru fiecare caz particular.

Art.11. De fiecare dată când în cursul operaţiilor armatelealiate vor avea nevoie să utilizeze pentru transportul trupelor, alproviziilor şi al furniturilor militare, una sau mai multe căi feratede pe teritoriul statului aliat, aceasta va fi stabilită pentru fiecarecaz particular de către delegaţii marilor cartiere generale aliate.

Administrarea, organizarea transporturilor şi aprovizionareacu resurse locale vor reveni, în toate cazurile, autorităţilorteritoriale.

Art.12. Prizonierii, prada de război şi trofeele luate de cătreuna din armate îi aparţin. Prada de război luată în timpul luptelorcomune şi pe aceleaşi câmpuri de bătălie va fi împărţită în modproporţional cu efectivele care au luat parte la aceste lupte.Totodată, în scopul de a facilita aprovizionarea armatei române,Comandamentul imperial rus îi va ceda materialul de război şimuniţiile luate din prada de război mixtă de care ea ar aveaurgentă nevoie.

Art.13. Pentru a coordona acţiunile armatelor română, rusă şialiate, şi pentru a atinge mai sigur scopurile militare, unreprezentant al armatei române, ajutat la nevoie de un număr deofiţeri adjutanţi va fi prezent (se va găsi) la Cartierele Generalerus şi aliate în momentul deschiderii ostilităţilor de cătreRomânia; la fel reprezentanţi ai armatelor rusă şi aliate şiadjuncţii lor vor trebui să se găsească la Cartierul General alArmatei române. Cartierele generale ale armatelor cooperantetrebuie să se informeze reciproc şi în timp util asupra conjuncturiimilitare, a repartizării trupelor şi a mersului operaţiilor.

Art.14. Dacă în cursul operaţiilor vor interveni unele situaţiicare să necesite luarea de noi măsuri şi să ridice problemeneprevăzute în convenţie, toate acestea vor fi notate la fiecareCartier General împreună cu delegatul armatei aliate, dar nu vordeveni definitive decât după acordul comandanţilor şefi.

Art. 15. Pentru a putea lua în timp util, la comandament,măsurile pregătitoare pentru operaţii, părţile contractante vortrebui să se înţeleagă asupra unui plan de acţiune militară înaintede ziua deschiderii ostilităţilor de către armata română..

Art. 16. Problema unui armistiţiu va fi decisă de comun acordde către comandamentele supreme ale armatelor cooperante .

Convoi de prizonieri germani luaţi în luptele din Transilvania, septembrie 1916

4

studii/documente

1 (43) � 2009 � document

Art. 17. Prezenta convenţie rămâne în vigoare din ziuasemnării până la pacea generală”.

Semnarea acestor documente — rezultat al eforturilor depuse,al abilităţii şi al tenacităţii cu care au acţionat diplomaţii români,consemna oficial intrarea României în război alături de Antantă şiacceptarea condiţiilor formulate de I.I.C. Brătianu în timpultratativelor cu Antanta, care vizau angajarea ţării în războiul decoaliţie, fiind un câştig imens pentru factorii români de deciziepolitică şi militară. Prin Tratatul de alianţă politică, precum şi prinConvenţia militară, partenerii de coaliţie se obligau să respecteinviolabilitatea frontierelor de la 1 august 1914 ale României„recunoscându-i dreptul istoric de a reintegra la vatra istoricăprovinciile istorice Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşulşi Bucovina” — aflate sub dominaţie austro-ungară. Româniaobţine şi statutul de partener egal la tratativele de pace, fapt deo importanţă covârşitoare pentru un stat mic aliat11.

Mai mult decât atât, în calitate de aliat al Antantei, statulromân „îşi păstra individualitatea politică şi militară”, cooperareamilitară neimplicând „subordonarea uneia din părţi faţă decealaltă”, ci doar „o acceptare a dispoziţiilor sau a modificărilordatorate situaţiei generale”; armata română avea comandamentşi zonă de operaţii proprii, subordonându-i-se orice trupe aliatecare acţionau pe teritoriul naţional12.

Legătura permanentă de comandament cu aliaţii eraasigurată de reprezentanţi militari speciali şi misiuni militarenumite în acest scop. Potrivit articolului 13 din convenţia militarăpe lângă fiecare Cartier General aliat se ataşa câte un ofiţersuperior din armatele respective, ajutat, la nevoie, de un ofiţeradjunct. Misiunea acestora era de informare a Înaltuluicomandament pe lângă care erau ataşaţi şi a comandamentuluipropriu asupra repartizării trupelor şi a desfăşurării operaţiilormilitare. Ulterior, „pentru a se asigura o cooperare mai largă întretrupele române şi cele ruse, s-au numit comisari ai guvernului pelângă corpurile de armată ruse […]. Îndată după începereaoperaţiilor, ofiţeri de legătură ruşi au sosit la cartierul Armatei deNord române, comandată de generalul Prezan şi au stabilitlegătura dintre flancul drept al armatei române şi cel stâng alarmatei ruse”13.

La 19 septembrie, generalul Constantin M. Coandă era numitca reprezentant al armatei române pe lângă Stavka, prin ordinulde zi semnat de ministrul de Război, Vintilă Brătianu,prezentându-se la postul său la Moghilev în cursul aceleiaşi luni;din partea rusă era numit colonelul de stat major AlexandruTatarinov, ataşatul militar al Rusiei la Bucureşti14.

Obţinându-se agrementul din partea Înaltului Comandamentfrancez, la 15 septembrie, ca reprezentant al armatei române pelângă armata aliată de la Salonic, comandată de generalulSarrail, a fost numit generalul Leon Mavrocordat15.

Prin Înalt ordin, la sfârşitul lunii septembrie, ca reprezentantal armatei române pe lângă Marele Cartier General italian afost numit generalul de divizie Ioan Perticari, căruia i-a fostataşat la finele lunii următoare, maiorul Ioan Trăilescu, pentrucare se obţinuse agrementul din partea guvernului italian,pentru numirea în funcţia de ataşat militar pe lângă Legaţiaromână din Roma16.

În Franţa, prin acelaşi ordin din 19 septembrie, a fost numit încalitate de reprezentant al Marelui Cartier General român, pelângă Înaltul Comandament francez, colonelul Vasile Rudeanu.Acesta îşi păstra şi funcţia de şef al Misiunii militare în Franţa ,care avea complexa şi dificila misiune de a pregăti şi expedia înţară, în flux continuu, muniţiile, armamentul şi materiile primenecesare armatei, potrivit tabelelor de înzestrare întocmite cuStatul Major francez şi aprobate de guvernul francez17.

Până la numirea unui nou titular şi la Marele Cartier Generalenglez (sfârşitul lunii septembrie),colonelul Rudeanu a avut şimisiunea de a reprezenta Înaltul Comandament român pe lângăMarele Cartier General englez18.

Ataşaţii militari ai Antantei la Bucureşti erau numiţireprezentanţi pe lângă Marele Cartier General român. Aceeaşicalitate a avut-o şi colonelul sârb Dragomir Andonovici, până înfebruarie 1917, când a fost înlocuit de căpitanul de cavalerieMomcilo Petrović. Ca delegat al armatei belgiene era trimis înRomânia, la jumătatea lunii noiembrie, colonelul de cavalerieAlfred Cumont19.

Să urmărim, în continuare, în ce măsură prevederileconvenţiilor au fost şi respectate de părţile semnatare.

După încheierea tratatului politic secret şi a Convenţieimilitare, intrarea României în război, alături de Antantă, eraiminentă.

Zece zile mai târziu, la 14/27 august 1916 la PalatulCotroceni din Bucureşti s-a întrunit Consiliul de Coroană, care ahotărât declararea stării de război cu Austro - Ungaria. Cu acestprilej , preşedintele Consiliului de Miniştri I.I.C. Brătianuevidenţia, din nou, mobilul intrării României în război: „Într-ovâltoare ca aceea a actualului război în care harta lumii sereface, o ţară ca noastră, o ţară cu aspiraţii uninaţionale, nupoate să rămână neutră până la capăt, fără să-şi compromitădefinitiv tot viitorul. Pe de altă parte, având drept ideal unitateanaţională, suntem datori să urmărim realizarea lui […]. Iată dece nu putem să mergem alături decât de aliaţi şi în contraPuterilor Centrale […]. România s-a angajat deja şi nu mai putemda îndărăt; ţara noastră şi toţi românii de peste munţi aşteaptă cunerăbdare intrarea României în război”20.

În seara aceleiaşi zile, ministrul României la Viena, EdgarMavrocordat, a prezentat ministrului de Externe al Austro —Ungariei declaraţia de război a României, în care se arăta căRomânia a fost împinsă la acest act extrem „de dorinţa de acontribui la grăbirea sfârşitului conflictului şi sub imperiulnecesităţii de a salvgarda interesele sale de rasă [de neam —n.a.] se vede silită de a intra linie alături de cei care îi pot asigurarealizarea unităţii sale naţionale21. De semnalat că starea derăzboi era declarată numai Austro — Ungariei, nu şi Germanieisau Bulgariei, cu care România nu avea diferende teritoriale, cucea din urmă rezolvându-le în anul 1913, prin Tratatul de Pacede la Bucureşti.

Prin urmare, respectând punctul 1 înscris în Convenţiamilitară, chiar în noaptea declarării stării de război, armataromână a început campania eliberatoare în Transilvania şiBucovina. „Aşteptată de mult timp, această intervenţie întârziatădin multiple motive aducea cauzei aliaţilor 500.000 de oameniînarmaţi şi rezerve importante”, într-un moment în care evoluţiaoperaţiilor militare nu era deloc favorabilă Antantei22.

Reuşita acestei acţiuni depindea însă, într-o foarte maremăsură, de modul cum partenerii de coaliţie au înţeles sărespecte clauzele acordurilor încheiate şi să-şi coordonezeoperaţiile militare pe restul fronturilor, în vederea pregătiriicondiţiilor favorabile declanşării şi apoi susţinerii ofensiveiarmatei române.

Aşa cum se observă din derularea evenimentelor în perioadaimediat următoare intrării României în război, Puterile Aliate nuşi-au respectat în întregime obligaţiile asumate prin documenteleoficiale semnate în ziua de 4/17 august 1916, nici din punct devedere operativ-strategic şi nici în ce priveşte înzestrareaarmatei române cu muniţii şi material de război.

Potrivit Convenţiei militare, armatele aliate de la Salonictrebuiau să sprijine mobilizarea şi concentrarea armatei româneprintr-o ofensivă anticipată declanşată în ziua de 7/20 augustîmpotriva armatei bulgare. Chiar dacă la 5/18 august, generalul

Mareşalul J.J.C. Joffre

trece în revistă compania

de onoare, cu prilejuldecorării oraşului

Mărăşeşti

5

studii/documente

document � 2009 � 1 (43)

Joffre trimisese generalului Sarrail ordinul de începere a ofensivei,evenimentele s-au precipitat, luând o întorsătură neaşteptată.Armata bulgară, printr-o coincidenţă deloc întâmplătoare, mizândpe o victorie împotriva trupelor generalului Sarrail — care ar fi pututinfluenţa decizia de intrare în război a României la data fixată prinConvenţia militară — a pornit o ofensivă împotriva aripilor frontuluialiat de la Salonic, soldată cu slăbirea aripei stângi a acestuia.Măsurile luate de generalul Sarrail în următoarele trei zile n-auputut opri ofensiva bulgară, planul ofensivei proiectate pentru ziuade 7/20 august devenind irealizabil23.

Această situaţie, care ar fi putut anula efectele convenţieiîncheiate de Antantă cu România a produs, după cum evidenţiacolonelul Rudeanu în memoriile sale, citate anterior — „o mareenervare la Marele Cartier General francez. PrescripţiaConvenţiei militare privind ofensiva armatei de la Salonic nefiindîndeplinită, România putea să nu intre în război în ziua de 28august”24. Pentru a înlătura impresia nefavorabilă produsă laBucureşti de ofensiva bulgară şi a aplana eventuala reacţienegativă a premierului român, generalul Joffre îl chema pecolonelul Rudeanu, la Înaltul Comandament francez pentru a-iexplica situaţia. „Guvernul român nu trebuie să se impresionezede faptul că armatele aliate de la Salonic nu luaseră ofensiva înziua de 20 august cum prevedea Convenţia militară” — susţineaJoffre — deoarece „trimisese generalului Sarrail ordinul ca sătreacă la ofensivă de îndată ce ofensiva bulgară avea să fiestăvilită”, informând telegrafic şi guvernul de la Bucureşti că„misiunea iniţială a armatelor de la Salonic, aceea de a înlănţuilibertatea de acţiune a forţelor bulgare la frontiera greacă s-aîndeplinit de la sine, prin faptul că aceste forţe s-au angajat luândofensiva, iar armatele aliate manevrează ca să le bată”. În final,generalul Joffre îşi exprima speranţa că situaţia „de facto” nu vaavea o influenţă hotărâtoare asupra atitudinii României în cepriveşte intrarea în război la 28 august25.

Colonelul Rudeanu şi-a exprimat îndoiala relativ la îngrădirea„libertăţii de acţiune a forţelor bulgare de la frontiera greacă,atâta timp cât cele bulgaro-germane de la Dunăre erau libere săacţioneze ofensiv”, soluţia salvatoare a situaţiei fiind — după cumopina ofiţerul român — „numai o puternică ofensivă a armateloraliate la Salonic, care ar fi biruitoare şi ar ameninţa să înaintezespre Sofia” […]. Cât priveşte atitudinea guvernului de laBucureşti socotesc că se va respecta data de 28 august pentruintrarea României în război”26.

Cum este binecunoscut, România nu numai că şi-a onoratangajamentul asumat la 4/17 august, ba mai mult — cum seexprima Brătianu în discursul său din Camera Deputaţilor din 16decembrie 1919 — a găsit şi înţelegerea necesară faţă de aliatulfrancez: „nu am putut să recriminăm contra francezilor, căci nuputeam. Luaseră un angajament peste puterile lor şi când a fostsă-l ţină, nu l-au putut ţine şi am plătit scump aceastăneputinţă”27.

Ofensiva bulgară împotriva trupelor aliate de la Salonic aavut urmări nefaste pentru România, oferind Puterilor Centralerăgazul necesar pentru a aduce în grabă trupe de rezervă de pefronturile din vest, pe care le-au trimis pe frontul românesc. „Încăîn luna august a fost alcătuită Armata a IX-a germană, care a fostpusă sub comanda generalului Erich von Falkenhayn, schimbatîn aceeaşi lună din funcţia de şef al Marelui Stat Major al trupelorterestre ale Reich-ului […], 16 divizii de infanterie, o divizie decavalerie germane, 7 divizii de infanterie, o divizie şi o brigadă decavalerie austriece au sosit pe frontul din Transilvania. În plus, afost adus corpul alpin, care era o trupă unică în felul ei în armatade operaţiuni […]”. În ziua de 15/28 august 1916, feldmareşalulvon Mackensen era numit comandant suprem al armateigermano-bulgaro-turce din nord-vestul Bulgariei28.

Fidelă aliaţilor săi, a doua zi de la intrarea trupelor române înBraşov, Germania declara starea de beligeranţă României.

În cursul zilei de 18/31 august 1916 trupele bulgare atacauprin surprindere elementele înaintate ale armatei române înDobrogea.

În ziua următoare, Bulgaria şi Turcia au făcut publicădeclaraţia de război adresată guvernului de la Bucureşti.

În scurt timp, operaţiunile militare ale armatei româneevoluând nefavorabil, aceasta va fi nevoită să susţină singură

două fronturi de aproape 1600 km lungime, ca „parteneră” într-un război de coaliţie.

La aflarea ştirii că Bulgaria ne declarase război, colonelulRudeanu s-a adresat generalului Pellé rugându-l să intervină pelângă generalul Joffre pentru a da ordin generalului Sarrail săgrăbească ofensiva, „situaţia strategică a armatei noastre, înurma declaraţiei de război bulgare, devenind extrem de gravă”29.

A doua zi, la 2 septembrie (stil nou - n.a.), generalul Pellé îiaducea la cunoştinţă că, în urma neaşteptatei ofensive bulgare şi„a atitudinii dubioase a Greciei care, din ordinul regelui,împinsese armata sa spre nord şi ridica temerea unei joncţiuniîntre armata greacă şi cea bulgară, generalul Sarrail fusesenevoit să-şi schimbe planul, iar ofensiva, care mai înainte fusesepregătită înspre nord, avea s-o îndrepte spre vest […]. Pe de altăparte, generalul-şef, de acord cu generalul Haig30, au hotărât săreia imediat ofensiva pe Somme, pentru a împiedica pe germanisă ridice din Franţa noi divizii şi să le trimită în Transilvania”31.

Intervenţiile colonelului Rudeanu din zilele următoare făcutela generalul Pellé, generalul Castelnau, şeful de stat major algeneralului Joffre şi la directorul politic din Ministerul de Externefrancez, Phillipe Berthelot, n-au avut rezultatele scontate. S-aobţinut doar făgăduiala că: „generalul Sarrail va porni fărăîntârziere ofensiva aşteptată” […]. În cursul zilei de 3 septembrie[stil nou - n.a.] armatele anglo-franceze reluau ofensiva peSomme” […], nu la sud de Dunăre, cum era de dorit pentrupartea română32.

La atitudinea pasivă a generalului Sarrail faţă de respectareaarticolului 3 din Convenţia militară, determinată în parte poate deofensiva bulgară, reacţiona şi premierul I.I.C. Brătianu, care îndupă-amiaza zilei de 4 septembrie îi înainta reprezentantuluinostru pe lângă Marele Cartier general francez, următoareatelegramă, cu rugămintea de a o înainta generalului Joffre:„Comunicaţi din partea mea generalului Joffre că ofensivaSarrail, dacă există, nu corespunde convenţiei şi făgăduielilor.Inamicul transportă trupe numeroase din Macedonia la Dunăre.Pe de altă parte, am regretul de a semnala că două divizii şi uncorp de armată [inamice] au fost transportate de pe frontul rus înTransilvania”33.

Răspunsul generalului Joffre reînnoia promisiunea căofensiva Sarrail avea să înceapă fără întârziere, deoarecedăduse ordine în consecinţă, în zilele de 29 august şi 2septembrie. În plus, a intervenit pe lângă generalul Alekseev,şeful Înaltului Comandament rus, ca să reia cu toată energiaofensiva lui Brussilov pentru a împiedica pe austro-ungari săridice forţe din această parte şi să le trimită contra armateiromâne: „Comunicaţi domnului Brătianu că fac tot ceea ce stă înputerile mele pentru a sprijini armata română. Să intervină şiDomnia-sa prin reprezentantul român de la Petrograd”34.

După telegrafierea în ţară a răspunsului lui Joffre, colonelulRudeanu pleca la Londra pentru a interveni în acelaşi sens pelângă şeful Statului Major General britanic. Aici era primit degeneralul Robertson, care îl trimitea la generalul Joffre pentru ainterveni în sensul grăbirii dezlănţuirii ofensivei armatelor de laSalonic, afirmând că, în ce-l priveşte, dăduse dispoziţiigeneralului Milne „să se conformeze în cea mai largă măsurăposibilă, ordinelor generalului Sarrail. Pe de altă parte, noi facemmari sforţări ca să înzestrăm cât mai bine cu armamente,echipamente şi material de război diviziile ce avem la Salonic”35.

Între timp, după şase zile de atacuri duşmane (august 19/1septembrie — 24 august/8 septembrie), armata română dinputernicul „cap de pod” de la Turtucaia, rău condusă şi slabsprijinită din spate şi din flancuri era înfrântă fiind nevoită să sepredea, costul acestui dezastru fiind mii de morţi, 25.000 deprizonieri şi o mare cantitate de armament şi materiale de războicapturată de inamic.

Întors de la Londra la Marele Cartier General francez, unde„toţi erau penibil impresionaţi de cele ce se întâmplaseră” laTurtucaia, aflând dureroasa veste a înfrângerii Armatei a 3-aromâne, colonelul Rudeanu îşi exprima regretul că „dacăarmatele ruse de la aripa dreaptă a armatelor noastre n-ar firămas quasi-inactive, iar generalul Sarrail ar fi executat ofensivabulgară, dezastrul de la Turtucaia ar fi putut fi evitat”36.

Şi reacţia preşedintelui Consiliului de Miniştri, I.I.C. Brătianu,a fost promptă şi imediată, acesta telegrafiindu-i colonelului

6

studii/documente

1 (43) � 2009 � document

Rudeanu să transmită generalului Joffre că: „Turtucaia a căzutfiind atacată de forţe considerabile pe care bulgarii le-au pututconcentra graţie inactivităţii generalului Sarrail, a cărui ofensivăbine afirmată trebuia să preceadă cu opt zile intrarea noastră înacţiune. Dată fiind această situaţie, înaintarea noastră înTransilvania trebuie să fie oprită pentru a ne putea acoperiîmpotriva forţelor bulgaro-germane de pe frontul de sud. Nu noisuntem de vină că se pierd astfel toate avantajele pe care Aliaţiile-ar fi avut dacă ar fi ajutat înaintarea noastră în Transilvania,mai cu seamă dacă forţele inamice n-ar fi avut, încă de laînceputul intrării noastre în război, deplină libertate de acţiune”37.

Solicita, de asemenea, lui Rudeanu să intervină pe lângăpreşedintele Briand pentru a sprijini înzestrarea armatei române,care la momentul respectiv era „lipsită de aviaţie de vânătoare şide mijloace convenabile de artilerie antiaeriană”38.

Acţiunea armatei române în Transilvania şi Dobrogeaevoluând nefavorabil, regele Ferdinand şi primul ministruBrătianu au intervenit insistent la Petrograd, Paris şi Londra,caarmata română să fie sprijinită operativ şi material, conformobligaţiilor asumate prin actul militar încheiat la 4/17 august.

La 24 august/6 septembrie 1916, regele Ferdinand, într-unmesaj transmis ţarului Nicolae al II-lea prin generalul Coandă,reprezentantul Marelui Cartier General român pe lângă ÎnaltulComandament rus, după ce sublinia că s-a angajat în război„bazat pe promisiunea că va fi susţinut pe toate fronturile” şi căacum armata română era atacată în Dobrogea de forţeimportante, cu artilerie superioară, cerea împăratului să-l susţinăpe frontul din Transilvania prin „ofensiva pe celelalte fronturi, aşacum a fost convenţia”. A doua zi, răspunzând mesajului , prinintermediul generalului Coandă, generalul Alekseev recomandaguvernului de la Bucureşti cel mai mare calm, considerândinsuccesul român doar „un episod de război”. Promitea însă căva interveni pe lângă generalul Joffre, ca acesta să-i ordonegeneralului Sarrail să pornească o ofensivă energică39.

În cursul aceleiaşi zile de 25 august/7 septembrie, la ordinuladresat de generalul Iliescu pentru a interveni pe lângă generalulAlekseev ca trupele ruseşti să acţioneze în direcţia Vatra-Dornei„mai viguros şi mai repede”, Coandă răspundea că acesta dinurmă îi făcea cunoscut în comunicarea de răspuns că vaproceda „în limitele posibilului” şi mai ales în direcţia Cîrlibaba,„timpul prost” nepermiţând ca această ofensivă „să sedezvolte”40.

La 27 august/9 septembrie 1916, generalul Alekseev îisolicita generalului Coandă să fie ţinut la curent aproape zilnic,relativ la deciderea noastră privind părăsirea Dobrogei, cerându-i să nu fie părăsită, deoarece „ea apără prin flanc stâng,România”41.

Intervenţia generalului Coandă pe lângă ţar, din data de 28august/10 septembrie 1916, de a trimite României artilerie grea

cu tragere rapidă şi trupe, de care armata română avea marenevoie, mai ales după înfrângerea de la Turtucaia, n-a avutşanse de reuşită, acesta motivând că şi armata rusă ducea lipsămai ales de „muniţii de calibru greu”. Promitea însă că va studiaproblema cu generalul Alekseev42.

La 1/14 septembrie, şeful Stavkăi informa pe reprezentantulromân la Marele Cartier General rus că ofensiva armatei de laSalonic va fi declanşată peste opt zile, iar trupele ruse vor atacaîn direcţia Kovel peste trei zile, după care vor înainta în direcţiaSighet-Borşa-Cîrlibaba43.

Situaţia trupelor române aflate în ofensivă în masivulCălimanului, devenind destul de dificilă , a determinat o nouăintervenţie a generalului Iliescu pe lângă generalul Coandă înziua de 2/15 septembrie. Acesta îi ordona să solicite generaluluiAlekseev ca trupele ruseşti să-şi intensifice acţiunile ofensive,întrucât exista pericolul ca acţiunea Armatei române de Nord cuArmata rusă de Sud să fie separată printr-un atac duşman dindirecţia Vatra-Dornei spre Buşteni şi Valea Bistriţei44. Întelegrama de răspuns din ziua următoare, generalul Coandăînştiinţa Marele Cartier General român că generalul Alekseev,luând cunoştinţă de cele comunicate de generalul Iliescu, l-aasigurat că „acţiunea Armatei Lecitzki [Armata IX n.a.] va deveniîn curând foarte intensă […], generalul Brussilov va grăbi pe câtposibil operaţiunile, ţinând seama că timpul este defavorabil şidrumurile dificile”. Părerea generalului Coandă era însă că„operaţiunile ruseşti fiind foarte încete […] este mai bine cadetaşamentele noastre (din masivul Căliman-n.a.) să-şi reglezeacţiunea după mersul acţiunii aripii stângi ruseşti fără a oprecipita”, având în vedere şi faptul că „ofensiva spre Ravelmerge foarte încet şi a dat loc la pierderi foarte mari”45.

În pofida acestor repetate intervenţii la generalul Alekseev,ofensiva rusă solicitată nu a avansat. Situaţia dificilă în care seafla armata română (Corpul 1 Armată eşuase în ofensiva de laOlt, iar Armatele 1, a 2-a şi de Nord se aflau în dificultate) şiinformaţiile furnizate de ataşatul militar francez la Bucureşti înlegătură cu sosirea mareşalului Hindenburg pe frontul dinDobrogea şi mutarea Cartierului general al lui Mackensen la nordde Balcani, a determinat Marele Cartier General român să facădin nou apel la generalul Coandă să intervină pe lângă ţarulNicolae al II-lea şi pe lângă Stavka46. Această intervenţie vizaînceperea ofensivei aripii stângi a armatei ruse „cât mai curândşi mai energic”, în caz contrar Comandamentul român fiindnevoit să recurgă la retragerea a 2-3 divizii de pe frontul dinDobrogea, linia noastră de apărare în Transilvania, fiind „extremde subţire”. Se impunea, de asemenea, şi o intervenţie pe lângăArmata Sarrail pentru declanşarea unei ofensive energice caresă împiedice pe bulgari să trimită trupe spre Nord . La 6/19septembrie, Alekseev îl asigura pe generalul Coandă că vatelegrafia generalului Sarrail pentru ofensivă şi va trimite un nou

Primul Război Mondial. Regele Ferdinand I şi generalul Al. Averescu trec trupele în revistă, 1917

7

studii/documente

document � 2009 � 1 (43)

corp de armată în sprijinul Armatei Lecitzki, cerând relaţii înlegătură cu utilizarea liniei ferate Iaşi — Fălticeni47.

Influenţată şi de atitudinea echivocă a Greciei, Armata de laSalonic a rămas inactivă destul de mult timp, declanşândofensiva abia după 16 zile de la intrarea României în război, nucu opt zile înainte, cum fusese convenit în documentul militarsemnat la 4/17 august, fiind prea târziu pentru armata românădeoarece inevitabilul se produsese.

Totodată, deplasarea cu încetineală a trupelor ruseşti cătreRomânia şi neintroducerea la momentul oportun în operaţii aCorpului 47 Armată, comandat de generalul rus A. M.Zaioncicovski, a lipsit trupele române de sprijinul de care aveauneapărată nevoie la începerea acţiunii militare. Nici presiuneaaliată de la flancul drept al dispozitivului ofensiv de pe frontulCarpaţilor n-a fost bine „afirmată”, cum se stipula în convenţie.Pe de altă parte, şi generalul Mihail V. Alekseev — şeful MareluiCartier General rus — a tergiversat introducerea hotărâtă şioportună a forţelor ruse în ofensivă.

Mai mult, nici calitatea trupelor trimise pe frontul dinDobrogea nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, dacă e să dămcrezare observaţiilor făcute de generalul Brusilov, comandantulFrontului de sud-vest, în „Memoriile” sale: „Ar fi trebuit sătrimitem aici, nu un corp de armată compus din divizii de mâna adoua, ci o întreagă armată formată din trupe bune. Într-adevăr, înacest caz, intrarea României în acţiune […] ar fi luat o altăturnură”48. Generalul Zaioncicovski avea, la rându-i, aceeaşipărere: „Îmi face impresia că, Corpul 47 Armată şi cu minesuntem oase ce s-au aruncat României pentru a o determina casă intre [în război — n.a.] alături de Antantă”49.

Nici obligaţiile asumate de către aliaţi prin articolul 4 alConvenţiei militare, în legătură cu furnizarea materialului de

război, nu au fost în întregime îndeplinite. Astfel, muniţiile şimaterialul de război pe care Franţa şi Anglia se angajaseră a lelivra României au sosit cu întârziere, datorită rutei ocolitoareArhanghelsk — Vladivostok pe care erau trimise, şi nuîntotdeauna în cantităţile prevăzute. Situaţia onorării comenzilorîn muniţii, alimente, diferite materiale şi armament de război seva reglementa parţial abia în primăvara anului 1917.

Nerespectarea de către aliaţi a angajamentelor asumate princonvenţia amintită a afectat negativ evoluţia operaţiilor militarepe frontul românesc în campania anului 1916, care a culminat ,în final, cu părăsirea de către armata română a Olteniei,aMunteniei şi a Dobrogei, şi cu retragerea în Moldova. Acesta afost finalul nefericit al ofensivei desfăşurate de forţele militareromâne, ceea ce Petin a numit „Drama română”.

Aşadar, lipsită de sprijinul aliat pe care conta în virtuteaactelor oficiale încheiate, România a fost nevoită, în campaniaanului 1916, să înfrunte „tunurile [duşmanului — n.a.] printretertipurile diplomaţilor şi ezitările comandamentelor”50, aşa dupăcum sublinia maiorul francez Civrieux în lucrarea sa „IntervenţiaRomâniei în campania din Muntenia”.

Indiferent de forţa militară sau întinderea geografică afiecărui partener de coaliţie, obligaţiile asumate prin convenţiilemilitare semnate trebuiau onorate în egală măsură, fiindnecesară armonizarea obiectivelor individuale şi conjugareaacţiunilor proprii către acelaşi obiectiv — victoria finală a coaliţiei.Eludarea acestui principiu de egalitate în respectarea obligaţiilorasumate a avut consecinţe negative asupra ofensivei militareromâne, pornite pe baza unor premise care, dacă ar fi fostrespectate, i-ar fi asigurat sorţi de izbândă. �

1 General Vasile Rudeanu „Memorii din timpde pace şi război”, Ediţie îngrijită de DumitruPreda şi dr. Vasile Alexandrescu, Editura Militară,Bucureşti, 1989, p. 261; 264.

2 Ibidem p. 266.3 Ibidem p. 267.4 Vezi şi Dumitru Preda, „România şi

Antanta. Avatarurile unei mici puteri într-unrăzboi de coaliţie. 1916-1918”, InstitutulEuropean, 1998, p. 50-53.

5 General Vasile Rudeanu, op.cit, p. 264.6 Ibidem, p. 269.7 Acesta după cum arată colonelul Rudeanu

în memoriile sale, până la rechemarea în Rusiala începutul lunii noiembrie 1918, a avutîntotdeauna o atitudine binevoitoare şi dupăintrarea României în război, insistând adesea pelângă Marele Cartier General francez ca „îninteresul sprijinirii armatei noastre să sesporească forţele aliate de la Salonic şi să sedea operaţiilor de pe frontul de la Salonic o maimare vigoare”.

8 Dumitru Preda, op. cit, p. 80.9 Ibidem, p. 81-82.10 M.St.M. Serviciul Istoric „România în

războiul mondial 1916-1919”, vol I. Documenteanexe, Imprimeria Naţională Bucureşti, 1934, p.11-14.

11 „Istoria militară a poporului român” , vol.V, Editura Militară, Bucureşti, 1988, p. 694.

12 Ibidem.13 Victor Atanasiu, Anastasie Iordache,

Mircea Iosa, Paul Oprescu, „România în primulrăzboi mondial”, Editura Militară, Bucureşti,1979, p. 220.

14 Centrul de Studii şi Prelucrare a ArhivelorMilitare Istorice (C.S.P.A.M.I.), fond MR

Secretariatul General, dosar nr. crt 90, f. 153; nr.crt 94, f. 287; 305.

15 Ibidem fond M.St.M. Biroul ataşaţi militari,dosar nr. crt 86, f. 120, 150.

16 Ibidem fond MR Secretariatul General,dosar nr crt 94, f. 69-70; dosar nr. crt 1552, f.12.

17 Generalul Vasile Rudeanu , op.cit., f.301.

18 Ibidem.19 C.S.P.A.M.I., fond MR Secretariatul

General, dosar nr. crt. 94.20 Victor Atanasiu, Atanasie Iordache,

Mircea Iosa, Ion M. Oprea, Paul Oprescu ,op.cit., p.139; „Istoria militară a poporuluiromân”, vol 5, p. 390.

21 M.St.M. Serviciul Istoric, „România înrăzboiul mondial 1916-1919”, vol I, Documente —Anexe, p. 5.

22 „Războiul mondial (1914-1918)”,traducere din franceză, Şcoala Superioară deRăzboi, Tipografia M.St.M, 1922, p. 241.

23 General Vasile Rudeanu, op.cit., p.297.24 Ibidem, p. 298.

25 Ibidem, p. 299.26 Ibidem.27 Vezi textul discursului în. „România în

timpul primului război mondial .Mărturiidocumentare”, vol I 1914-1916, autori : DumitruPreda, dr. Ştefan Pâslaru, Maria Georgescu, dr.Marin Stănescu, Editura Militară Bucureşti, 1996,p. 35.

28 Sorin Zamfir, Jean Banciu, „Primul războimondial”, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1995, p. 170.

29 Generalul Vasile Rudeanu, op. cit., p.302.

30 Douglas William Haig, conte, mareşalbritanic, şeful secţiei operaţii a Satului MajorGeneral imperial (1912-1914), comandant alCorpului 1 Armată (1914), al Armatei 1 (1915), iarde la 17 decembrie 1915 al CorpuluiExpediţionar britanic pe frontul de Vest.

31 General Vasile Rudeanu, op. cit., p. 302-303.32 Ibidem, p. 304.33 Ibidem.34 Ibidem, p. 305.35 Ibidem, p. 305-306.36 Ibidem, p. 306.37 Ibidem, p. 307.38 Ibidem, p. 306-307.39 Victor Atanasie, Anastasie Iordache,

Mircea Iosa, ion M. Oprea, Paul Oprescu, op.cit., p. 221.

40M.St.M Serviciul Istoric, „România înrăzboiul mondial, 1916-1919” Documente-anexe, vol. 2, p.301, 306.

41 C.S.P.A.M.I., fond M. St. M. Secţia a 2-aInformaţii, dosar nr. crt. 472, f. 15.

42 Ibidem, fond Marele Cartier General,dosar nr. crt. 169, f. 26-27.

43 Victor Atanasie, Anastasie Iordache,Mircea Iosa, Ion M. Oprea, Paul Oprescu, op.cit., p. 221.

44 M.St.M Serviciul Istoric, „România înrăzboiul mondial, 1916-1919”, Documente-anexe, vol. 2, p.308-309.

45 Ibidem, p. 309-310.46 Ibidem, p. 310-313.47 Ibidem, p. 313-315.48 „ Istoria militară a poporului român”,

vol. 5, p. 699-700.49 Ibidem, p. 700.50 Ibidem, p. 699.

8

studii/documente

1 (43) � 2009 � document

Abstract: The negotiations between the Romanian gov-ernment and the ones of the Entente were concluded throughsigning the military and political conventions. The MilitaryConventions stipulations, entirely reproduced, are a telling

proof for the circumstances in which Romania engaged in thecoalition during the First World War. The future developmentof the events reviewed this agreement.

Key words: conference, coalition, strategic manoeuvre.

1916. Military conventions with the Allies — de jure and de facto

În preajma intrării României în Primul Război Mondial,vedea lumina tiparului la Bucureşti broşura Cele treiregulamente1, semnată de colonelul Teodor

Georgescu, care îndeplinea, la acea dată, funcţia decomandant al „şcoalelor militare de artilerie, geniu şi marină”,aşa cum se putea citi pe coperta lucrării.

Născut la 26 iulie 1866, Teodor Georgescu parcursesetreptele ierarhiei militare de la gradul de sublocotenent, obţinutîn 1885, până la cel de colonel, în 1912, în următorul an fiindnumit comandant al Regimentului 2 Artilerie„General de divizie Gheorghe Manu”.

Unul din capitolele lucrării, intitulatInformaţiuni şi învăţăminte din războiulactual, din care reproducem mai jos unfragment, este dedicat „lecţiilor învăţate”din desfăşurarea operaţiilor militare dinprimii ani ai Marelui Război. În urmaparcurgerii acestui capitol se poateîntrevedea intenţia autorului de asintetiza importantele transformări pecare le suferise arta militară în anii 1914-1915. Colonelul Teodor Georgescu sesizează în mod inspiratponderea pe care o căpătase artileria în desfăşurareaacţiunilor militare, ca şi răspândirea folosirii unor noi armeprecum aruncătoarele de flăcări.

Pe de altă parte, autorul supralicitează folosirea gazelorasfixiante pe câmpul de luptă, hazardându-se să prezică oînlocuire a utilizării explozivelor prin gaze. De asemenea, estesubliniată în repetate rânduri importanţa menţinerii unui moralridicat al trupelor, observaţie justă dacă ne gândim la ce s-aîntâmplat în Rusia anului 1917 sau Germania anului 1918.

Este lesne de constatat dorinţa autorului de a împărtăşicamarazilor săi observaţiile sale pentru ca în momentul intrăriiRomâniei în război, armata să fie pregătită de a face faţă unuiconflict militar care se deosebea în mod pregnant de celeprecedente. Din nefericire, noile modalităţi de ducere arăzboiului au fost asimilate de organismul militar românescdoar după ce s-a confruntat cu acestea pe câmpul de luptă încampania dramatica din toamna şi iarna anului 19162.

Fapte, înv`]`minte tactice. Noi mij loace de lupt`. Informa]iuni.

Trebuie să existe o conlucrare continuă şi cât mai strânsăîntre artilerie şi infanterie. Artileria nu poate să observe şi sădiscearnă totdeauna singură obiectivele, care sunt cerute deinfanteria amică a fi bătute de artilerie.

De aceea infanteria trebuie să comunice artileriei, toatedatele de care aceasta are nevoie pentru a trage cu efect.Aceste date se vor transmite prin ordonanţe, telefon,semnalizare etc. şi se vor referi asupra poziţiei infanteriei şiartileriei inamice, ce trebuie bătută, indicându-se în specialpărţile mai periculoase pentru infanteria amică; asemenea sevor da şi indicaţii asupra preciziei tragerii artileriei amice,uşurându-se astfel regularea tragerii. Ori de câte ori infanteriatrebuie să execute un salt mai însemnat, să avizeze artileriaamică, pentru, a o sprijini cu focurile sale.

Atacurile învăluitoare, executate chiar cu mici fracţiuni detrupe, impresionează foarte mult pe inamic.

Trebuie a se da o mare atenţiune citirii corecte a hărţilor,căci greşelile pot aduce mari neajunsuri; nu trebuie să negrăbim, ci este preferabil a întârzia câteva minute pentru a neorienta mai bine înaintea unei executări. Ori de câte ori ni sedă o însărcinare, este bine, să cerem toate explicaţiile de caream avea nevoie, astfel ca să nu mai avem nici o îndoială, sausă ne scape lucruri pe care trebuie să le cunoaştem înaintea

executării misiunii.

În chestiune de orientatepersonal`, cât de mult` curi-ozitate nu stric`.

Să ne silim a nu fi nervoşi în cursulluptelor.

Să arătăm linişte şi tărie de caracter. Ofiţerii să nu se plângă între ei, în

auzul trupei, cu privire la lipsurile dediferite categorii, asupra timpului defavorabil

etc., căci toate acestea impresionează rău trupele.Artileria de câmp sârbă caută cu orice preţ să obţină efecte

cât mai mari, în timpul cel mai scurt.De aceea, deseori ea alegea poziţii descoperite sau prea

puţin mascate înapoia crestelor, pentru a executa o trageredirectă. Ştie însă să-şi construiască şi bune adăposturi detunuri pe care le maschează în mod foarte dibaci.

La aripile şi la mijlocul unei linii de artileriei se instaleazătunuri false. Când o baterie se află sub focul inamicului, atunciservanţii se adăpostesc în şanţuri, reîncepând tragerea cândinamicul nu mai trage.

De multe ori se întrebuinţează tragerea pe secţii şi chiar cucâte un singur tun; între tunuri se lasă de regulă intervale mari.De multe ori se împing tunuri izolate pe linia trăgătorilor, pentrua respinge atacurile infanteriei inamice, aceste tunuri trag cuşrapnele cu durata de ardere pusă la zero, sau cu mitralii pânăla distanţele cele mai apropiate.

„INFORMA}IUNI {I ÎNV~}~MINTE DIN R~ZBOIUL ACTUAL”

1916:

Lucian DRĂGHICI

Toţi comandanţii săfie animaţi deîndatorirea de a-şicomunica reciprocştirile aflate despreduşman

””

Baterie de artilerie din timpul Primului Război Mondial

9

studii/documente

document � 2009 � 1 (43)

Datoria comandantului artileriei este de a preveni intenţiilecomandantului trupelor, ţinându-se continuu în legătură, atâtcu comandanţii superiori, precum şi cu linia de foc cea maiînaintată. Toţi comandanţii trebuie să fie animaţi de îndatorireade a-şi comunica reciproc ştirile aflate despre duşman.

Trebuie să ne folosim de toate mijloacele pentru acomunica la timp artileriei toate observaţiile făcute deinfanteria noastră asupra tragerii artileriei proprii şi inamice,precum şi asupra următoarelor puncte: situaţia frontului deluptă a infanteriei amice în diferite momente ale luptelor;poziţia inamicului; ţinte bine vizibile şi demne de bătut şi maiales punctele de pe frontul de luptă inamic asupra cărora va finecesar a se executa o concentrare a focului artileriei.

Artileria nu poate observa toate, deci o completare aserviciului de observare a tragerii prin concursul infanterieieste foarte necesară; se va contribui astfel a mări efectulfocului artilerie şi se vor evita erorile.

S-a observat că artileria, la începutul războiului, întrebuinţaprea puţin bateriile false şi adăposturile pentru tunuri şi servanţi.Acestea trebuiesc construite imediat după ocuparea poziţiei.

Să se întrebuinţeze cât mai rar tragerile de secerare, înschimb executarea unui foc rar în cursul nopţii asupra zonelorde teren ocupate de inamic este de mare folos; asemenea estefoarte eficace o tragere regulată chiar asupra crestelor, care seva lungi apoi treptat înapoia lor. Să ne silim a executaconcentrări de focuri, ori de câte ori situaţia va cere a zdrobirepede anumite obiective periculoase.

Să fim animaţi de voinţa nestrămutată, de a apăra cel puţinceea ce câştigasem anterior, cunoscând că orice pas făcutînapoi ne expune focului celui mai aprig al inamicului şi

pierderile vor fi mult mai mari decât dacă am rămânea înpoziţia deja ocupată.

Risipa muniţiilor micşorează efectul propriu şi dă încredereinamicului.

Toate gradele trebuie să ştie că atât timp cât conducereaunităţilor lor va permite, trebuie să stea acoperiţi şi să nu seexpună fără folos focului inamic. Aceasta trebuie observat înpermanenţă la instrucţie, explicându-se în acelaşi timpoamenilor.

Teama de pierderi nu trebuie însă să: micşoreze avântulofensiv al trupei, nici să paralizeze puterea ei de rezistenţă.

Când inamicul se găseşte în poziţie, nu sunt suficienterecunoaşterile executate numai cu patrule. În acest caz se vorîntrebuinţa linii de trăgători foarte subţiri, asupra cărora artileriainamică nu poate avea mari efecte, consideraţie de caretrebuie să se ţină mereu seamă. În acest scop, se vor risipi întrăgători, de fiecare batalion 2 plutoane, cu intervale de circa10 paşi între trăgători. Această linie de trăgători forţează peinamic să deschidă focul demascându-şi prin aceastaîntinderea frontului şi foarte adesea chiar forţa sa.

În atac, rezervele să înainteze prin salturi în grupe risipiteîn trăgători, dispuse în linii subţiri cu intervale mari.

Infanteria trebuie să fie bine instruită în executarealucrărilor de fortificaţie pasageră.

Ofiţerii şi subofiţerii trebuie să cunoască perfectîntrebuinţarea explozivilor.

Artileria va căuta ca printr-un foc concentric şi din poziţii deflanc bine alese, să distrugă poziţiile duşmanului în mod succesiv.

Recunoaşterile, precum şi descoperirea ţintei, sunt de oaşa mare însemnătate, încât nici o jertfă să nu se cruţe pentru

desăvârşirea lor.Locurile de observaţie dinapoia frontului nu sunt bune.Artileria să nu aleagă poziţii imediat înapoia

crestelor sau în imediata apropiere a adăposturilor;tunurile să aibă între ele intervale mari. Atât artileria câtşi infanteria sunt datoare să-şi facă adăposturi chiaratunci când ocupă poziţii adăpostite.

Este bine să se conteze numai pe resursele dinapoi,deci pe o organizare intensivă a aprovizionărilor şi atransportului lor din ţară spre armată.

Sunt cauze care produc acalmii în decursul luptei,de pildă oboseala, dar cea mai obişnuită este lipsamuniţiilor şi imposibilitatea momentană de a seaproviziona. În aceste cazuri trăgătorii se fortificăimediat pe locurile ce ocupă, după aprecierea şefilor.

Pentru recunoaşteri, în cursul războiului actual,serviciile aduse de cavalerie au fost destul de restrânse,izbindu-se mai peste tot de unităţi de infanterie inamicăpeste care nu mai puteau trece.

Artileria să nu aibă preferinţa nici pentru salve, nicipentru rafale, ci mai totdeauna lovitură cu lovitură.

Capacitatea de: rezistenţă a fronturilor bineorganizate ţine săptămâni întregi pe cei doi adversariîntr-un contact aproape imediat, transformând adeseorirăzboiul de câmp într-un fel de război de asediu.

Trupele care n-au intrat încă în luptă trebuie să fieneîncetat instruite, de asemenea şi recruţii şi rezerviştiicare sosesc din depozite.

În principiu, infanteria trebuie să părăsească coloanade marş din momentul ce a ajuns la 10 — 12 km depoziţiile probabile ale artileriei inamice.

Aceste poziţii trebuie să-i fie aduse la cunoştinţă decomandament. Comandantul, la rândul său, are datoriade a cere aceste informaţii.

Asupra avioanelor nu se va trage decât când vorzbura jos şi când se va avea siguranţă că sunt aleinamicului. Când se aude zgomotul motorului, trebuieevitată orice mişcare şi pentru aceasta se va procedaastfel::

1. în cantonamente se va intra imediat în case;2. în apropierea unei păduri se va intra în pădure;

Întrebuinţarea gazelor asfixiante în războiul modern este privită în unele locuri ca un splendid triumf al raţiunii

10

studii/documente

1 (43) � 2009 � document

3. în apropierea unui taluz, a unui gard sau zid, trupele sevor alipi cât mai mult în partea unde este umbră;

4. în marş se vor opri mai întâi, iar dacă trupele se găsescpe drumuri, ele le vor părăsi imediat, culcându-se în şanţuri.

Pionierii trebuie să dispună da toate mijloacele pentru luptade apropiere: aruncătoare de bombe de mână, bombe de tun,maşini pentru aruncat rachete şi lichide gazoase etc.

Maşinile pentru aruncat rachete3 se aseamănă custropitorile de mână pentru stingerea incendiului. Cu ele searuncă lichidul care se aprinde singur imediat. Valurile deflacără au influenţă pe o lungime şi lăţime de peste 20 m.

Aeroplanele franceze aruncă între altele şi un proiectilconţinând aer lichid, care explodează când ajunge la pământ şinimiceşte totul în rază de 5 — 6 metri.

Germanii întrebuinţează o torpila de uscat care poate duce,la o distanţă de 10 km, 200 kg de exploziv. Torpila trebuie să fiepusă în mişcare fie printr-o maşină de aruncare (minenwerfer),fie printr-un alt mijloc de propulsie; pe urmă, sistemul eiautomotor începe a funcţiona.

Germanii au ajuns să substituie armele prin întrebuinţareamitralierelor în anumite cazuri, din ce în ce mai mult.

Întrebuinţarea lor bine chibzuită face că linia luptă esteaproape goală; iar infanteria nu iese la creastă decât cândatacul este ameninţător.

Experienţa a probat că tragerile de baraj cu tunul actual suntatât de necesare, încât nimic nu ar trebui să împiediceexecutarea lor.

Localităţile învecinate cu frontul de luptă trebuiesc puse înstare de apărare şi transformate în adevărate redute greu de cucerit.

Se va întrebuinţa foarte mult cimentul pentru a întări clădirilece ar fi rămas nedărâmate de inamic şi a le da o mai marerezistenţă spre a putea proteja mai bine pe apărători.

Fiecare clădire izolată poate fi transformată într-o fortăreaţămică; fiecare lucrare executată va cauza inamicului noi pierderi,cari îl vor slăbi şi mai mult.

Nu este de ajuns a organiza numai poziţia dinspre inamic;trebui a se organiza şi spatele poziţiei.

Întrebuinţarea gazelor asfixiante în războiul modern esteprivită în unele locuri ca un splendid triumf al geniului (sic!). Eleconstituie un foarte bun mijloc pentru a se :face faţă lipseieventuale a materiilor prime pentru fabricarea explozivilor. Deşi,încă în perioada experimentală, întrebuinţarea gazelor pecâmpul de bătaie a dat în adevăr rezultate atât de bune, încâtînlocuirea explozivelor prin gaze va avea loc fără nicio îndoială.

Un ordin german de pe Frontul de VestÎn acest război de tranşee, unde mai înainte de toate se

impune menţinerea poziţiilor noastre, comandanţii de toategradele, în cele mai multe cazuri, trebuiesc a-şi puneurmătoarele întrebări, a răspunde la ele şi ca urmare a luadispoziţiile necesare:

1. Ce ar mai trebui de făcut pentru a întări valoareadefensivă a poziţiei, a întări (fortifica) apărările accesorii,adăposturile, tranşeele, măsurile de contraatac etc.?

2. Ocuparea repede a poziţiei este ea asigurată? (dispoziţiiîn caz de alarmă, exerciţii de alarmă, număr suficient şiinstalaţii bune a căilor de comunicaţie) etc.?

3. Sunt suficiente dispoziţiile luate pentru a evitasurprinderile (posturi de ascultare, posturile santinelelor,baraje de sapă, patrule) etc.?

4. Cum s-ar putea micşora pierderile (adăposturi, drumuride comunicaţie, traverse [...], adăposturi pentru posturile deobservaţie, măşti, observaţii făcute cu ajutorul periscoapelor,micşorarea numărului santinelelor pe timpul zilei) etc.?

5) Cum am putea vătăma cât mai mult posibil pe inamic(mine, aruncătoare de mine, grenade aruncate de armă,trageri cu carabina cu lunetă «periscoape», patrule prevăzutecu grenade de mână, atacul cu ajutorul minelor, legăturastrânsă cu artileria; a asigura ca acţiunea artileriei să fie cât derepede şi cât mai eficace posibil; a nu rămâne niciodatăneactiv în faţa inamicului)?

6) Ce dispoziţii trebuiesc luate în cazul când poziţiile detranşee ar fi pierdute? Cum a fost pregătită şi prevăzutăangajarea rezervelor?

7) Care sunt cele mai bune mijloace pentru a perfecţionainstrucţia ofiţerilor, a subofiţerilor şi a soldaţilor(în tranşee şi încantonamentele dinapoi etc.)?

8) Cum s-ar putea menţine în cel mai înalt grad buna starede spirit a trupei. A da exemplu de o bună dispoziţiesufletească pentru îndeplinirea datoriei, a avea grijă de hrana,sănătatea, de odihna şi petrecerea oamenilor, a cunoaşte latimp oamenii lipsiţi de vigoare, abătuţi, puţin siguri, a le vorbi şia-i împiedica de a deveni vătămători celorlalţi)?

Moralul este lucrul cel mai principal (sic!), el singur duce laizbândă. �

1 Colonel T. Georgescu, Cele trei regulamente, Bucureşti, Institutul deArte Grafice „Carol Göbl”, 1916.

2 Pentru o analiză a utilităţii „lecţiilor învăţate” din analiza unor conflictemilitare, vezi general-maior prof. univ. dr. Teodor Frunzetti, Conflicte de ieri,conflicte de mâine, postfaţă la Vladimir Zodian, Adrian Pandea, Mihai V.Zodian, Enciclopedie de istorie militară universală, Editura Militară,Bucureşti, 2006, pp. 526-530.

3 Autorul se referă, în mod evident, la aruncătoarele de flăcări.

„Moralul este lucrul

cel mai principal, el singur conduce

la izbândă”

11

studii/documente

document � 2009 � 1 (43)

Abstract: The Romanian military theorists were con-cern with the constant renewal of military doctrine, in com-parison with the changes happened on the internationalplan. Colonel Teodor Georgescu proposes us a theoretical

analysis of the first two years from what was to be called theFirst World War.

Key words: lessons learned, military art, the First WorldWar, information, cooperation.

1916: Information and lesson learned from the current war

După Unirea Principatelor, şi înainte de Marea Uniredin 1918, revenirea Dobrogei în cadrul statalromânesc a reprezentat a doua etapă majoră a

construcţiei noastre statale. Trecuseră patru veacuri şi jumătatede când ţinutul dintre Dunăre şi Mare a fost smuls cu sabia desub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân dar, la dobândireaIndependenţei, în 1878, potrivit mărturiilor vremii, româniicontinuau să reprezinte grupul etnic cel mai numeros al acesteiprovincii periferice a Imperiului otoman. Necontenitreîmprospătat, prin legături organice, culocuitori din toate provinciile româneşti depeste Dunăre — mocani din Transilvania,cojani din Principate — elementul românescdin Dobrogea sugera lui Ion Ionescu de laBrad, care visa alături de Nicolae Bălcescula renaşterea daco-românismului —imaginea unei „Dacii în miniatură”.

Sunt cunoscute împrejurările extremde complicate care au însoţitrecunoaşterea independenţei de stat aRomâniei pe plan juridic internaţional, finalizată prin semnareaTratatului de la Berlin, la 13 iunie 1878. Atmosfera din ţară eradominată în acele momente de două simţăminte contradictorii:satisfacţia pentru neatârnarea dobândită prin jertfa sângelui, şirevolta împotriva ingratitudinii fostului aliat, Rusia imperială,care revendica ultimativ retrocedarea părţii de sud aBasarabiei în „schimbul” Dobrogei, situaţie imposibilă înmăsura în care ambele teritorii erau ţinuturi româneşti.

Marii prieteni ai dobrogenilor s-au arătat în acesteîmprejurări proeminenţii oameni de stat — principele Carol I,primul ministru Ion C. Brătianu, ministrul de externe MihailKogălniceanu - , alături de care s-au angajat reprezentanţii deseamă a culturii româneşti, printre care Mihai Eminescu, peatunci ziarist la oficiosul conservator „Timpul”. Remarcabilelearticole publicate de tânărul poet au căpătat, în perspectivăistorică, valoarea unor repere ale politicii de stat faţă deminorităţile naţionale care aveau să intre, începând cu dataindependenţei, în componenţa României întregite.

În lunile care au precedat instalarea autorităţiloradministrative şi militare în noua provincie transdunăreană, ela făcut o fiebinte şi argumentată pledoarie pentru punereatemeliei relaţiilor armonioase între deja numita „Dacie Mică” şi„Orientul în miniatură” existent aici — acel fantastic conglomeratetnic alcătuit din zeci de neamuri aparţinând atâtor rase alepământului. La întrebarea : cum să preluam şi să stăpânimnoul colţ de ţară, Eminescu a dat glas tradiţionalei toleranţe şiomenii ale poporului său: doar — credea el — cu învoirea şiconsimţământul tuturor locuitorilor ce-l locuiesc.

„A face ce fac toţi, adică a stăpâni cu baioneta, e lucru uşor;a păstra acest Orient în miniatură, cu tot amestecul său de

popoare...este o artă, este adevărata politică”, reflectagazetarul1. El înţelegea prin aceasta, printre altele,respectarea tradiţiilor, limbii, culturii şi credinţei fiecăruia.Argumentaţia sa a stăruit în mod deosebit asupra dreptului lainstruire în limba naţională pe care, în stadiul ciclului primar, îlvedea sub forma învăţământului confesional. Polemizând cuziarul guvernamental „Românul” Eminescu scria: „Departe dea voi să deznaţionalizăm deosebitele elemente de acolo, noisuntem, din contra, de părere că şcoala elementară trebuie săfie confesională şi că în ea turcii să înveţe turceşte, tătarii

tătăreşte, căci aceasta este singura calepe care pot înainta”2.

Replica ziarului liberal a fost cât sepoate de urbană dar şi de argumentată.Admiţând ideea învăţământului în limbafiecărei etnii, acesta conchidea: „Toţicetăţenii români însă, fără distincţiune deorigine sau de religiune, sunt datori acunoaşte limba comună a statului, limba

prin intermediul căreia ei se pot înţelegeunii cu alţii ca membri ai unei singure familii politice”3.

Raţiunea şi bunul simţ ale poetului, cât şi tăriaargumentelor aduse, l-au determinat să admită aceastănecesitate, aşa cum rezultă din următoarele rânduri: „Noiconcedem ca limba românească să fie obiect de studiuobligatoriu”4, paralel cu menţinerea limbilor naţionale,înţelegând că numai cunoaşterea temeinică a limbii oficiale astatului era condiţia accesului neîngrădit şi în deplină egalitatela exercitarea funcţiilor publice, a oricărei profesiuni,aparticipării la viaţa politică. De altfel, întreaga legislaţie privindorganizarea Dobrogei după 1879, inclusiv viaţa culturală, afost călăuzită de respectarea drepturilor minorităţilor locale. Petărâmul învăţământului spre pildă, plecând de la obligativitateaînvăţării limbii oficiale a statului, în beneficiul cetăţenilor de altăetnie, însuşi Mihail Kogălniceanu se pronunţa împotriva acelorvoci care cereau folosirea exclusivă în şcoli a limbii române.Pornind de la acest principiu, autorităţile au numit hogi înfuncţiile de învăţători de limba turcă, chiar şi în şcolileromâneşti frecventate de copii mahomedani5.

Toate acestea au făcut ca angajamentul solemn asumatde domnitorul Carol I în „Proclamaţia către dobrogeni” cuprilejul instalării oficiale a autorităţilor române („religiuneavoastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate delegile noastre”6) să rodească într-o nouă mentalitate colectivă,întemeiată pe solidaritate, a populaţiei eterodoxe şi eteroglotea Dobrogei, iar rezultatele politicii înţelepte a statului românnu s-au lăsat aşteptate. O constată, cu un sfert de veac maitârziu, savantul în floarea vârstei Nicolae Iorga, drumeţneobosit pe plaiurile Vechiului Regat, din codrii Moldovei pânăla ţărmurile Mării.

EROII MUSULMANI DE LA M~R~{E{TI {I OITUZProf. univ. dr. Ioan Bitoleanu

Facultatea de Drept [i Administra]ie Public` Constan]a

a Universit`]i „Spiru Haret”

... a păstra acestOrient în miniatură,cu tot amestecul săude popoare... este oartă, este adevăratapolitică...

””

12

studii/documente

1 (43) � 2009 � document

Cu vaporul, cu trăsura sau cu sania, el a străbătutDobrogea de la Sulina, la Tulcea, pînă la Constanţa şiMangalia, lăsând urmaşilor descrieri şi informaţii nepreţuitesub aspect literar dar, mai ales, istoric. Pretutindeni a constatefectul înnoirilor aduse de statul român, progresele resimţite înviaţa economică, în urbanistică şi cultură, deşi tabloul etnic şi-a păstart diversitatea. Istoricul a rămas impresionat, mai cuseamă, de rolul şcolii în propovăduirea valorilor naţionale înnoua provincie însetată de cultură — instituţie încadrată cudascăli din Regat, adevăraţi apostoli printre dobrogeni.

Într-unul din anii începutului de veac al XX-lea, către sfârşitulverii, vizita Tulcea, unde atmosfera orientală se împletea cu noulsuflu românesc, vizibil la tot pasul. Mahalaua lipovenească pecare o străbate, străzile principale pe care „se grămădeau miciprăvălii bulgăreşti, greceşti, ruseşti şi evreieşti”, cafenelele careînşiră pe scaune „căciuli mocăneşti şi bulgăreşti, pălării ţărăneştişi orăşeneşti, fesuri turceşti şi turbane tătăreşti, într-o tărcatăexpoziţie etnografică”7, sunt impresii care ilustrează tabloulcosmopolit al aşezărilor dobrogene vizitate.

Dar evenimentul care ne reţine atenţia în drumul cătreexplicarea titlului ales pentru studiul de faţă este călătoria plinăde peripeţii cu sania trasă de cai, prin nămeţi de poveste spretârgul Măcinului de lângă Dunăre, într-un an apropiat primeisale veniri în Dobrogea. La clubul oraşului îl aşteptau primarul,judecătorul şi poliţaiul urbei, reputaţia sa de mare învăţat alţării deschizându-i drumul pretutindeni unde mergea. Oimpresie vie i-au lăsat cele două şcoli de băieţi şi de fete —vizitate curând după sosire. In curtea celei dintâi — relateazăsavantul — se jucau prin zăpadă, cu o zburdălnicie de vrăbii,vreo sută de băieţaşi purtând căciuli, fesuri, şalvari, sumane,cojocele sau jiletci turceşti.„Prind din fugă pe un turculeţochios, buzat şi oacheş — povesteşte mai departe Iorga — şi-icer o poezie: îmi spune una vitejească, despre Negru Vodă” şicum a răpus el pe tătarii păgâni de odinioară care-i cotropiserăţara. Şi dialogul a decurs astfel:

„Bravo, băieţele, şi, zi, ce eşti tu? Musulman, fireşte, dar,încolo, român”. Băiatul stă pe gânduri o clipă, apoi răspundeblând, supus, dar hotărât: Nu, turc”8.

Întâmplarea este tulburătoare şi plină de înţelesuri.Băieţelul Mamut Abdula sau Cadâr Asan ( numele nu suntalese întâmplător şi le vom mai întâlni întrupate în viitori ostaşiai României) putea avea atunci 9-10 ani. În 1916 când a fostîncorporat în războiul de Reîntregire, avea 20-21 de ani şi,dacă în urmă cu un deceniu putea afirma cu mândrie că esteturc, dar nu ştia ce înseamnă a fi şi un bun român (în înţelesuldat de Iorga afirmaţiei sale), vrăjmaşii care i-au cotropit ţara auaflat-o cu prisosinţă la Turtucaia, Muncelu, Mărăşeşti sau Oituzunde s-a distins prin vitejie.

Adeseori cercetătorul faptelor istorice este ajutat deîntâmplare, ceea ce conferă şi un anumit farmec descoperirii.Podurile caselor vechi oferă de multe ori cele mai neobişnuitesurprize. Fiii şi nepoţii celor plecaţi dintre noi depozitează aicilucruri care, pentru ei, nu mai au valoarea atribuită de părinţisau bunici acestor relicve. Tot atât de des însă alţi urmaşi ledescoperă, uitate şi prăfuite, aducându-le iarăşi la luminădimpreună cu datele preţioase pe care le conţin.

Aşa se face că, în vechiul târg al Medgidiei, fostă aşezareotomană de pe Valea Carasú, un vrednic şi pasionat iubitor deistorie, inginerul agronom Neacşu Georgică, a intrat în posesiaunui valoros document, legat de campaniile militare din 1913-1914 şi 1916-1919. În familia sa se păstrează o legendă care,ca orice poveste neobişnuită cuprinde, probabil, şi un sâmburede adevăr. Bunicul său, Voicu, purta şi porecla de Turcuîntrucât, haiducind în tinereţe, tatăl acestuia a răpit o turcoaică,fiica unui bey de la sud de Dunăre, fiind nevoit să-şi piardăurma în Dobrogea, unde s-a stabilit în comuna Şipote. A făcutcampania din 1916, aşezându-se în Medgidia după încheierearăzboiului, ceea ce explică de ce nu apare în evidenţeledocumentului menţionat mai sus, Registrul-cazier cuprinzândmembrii Societăţii Demobilizaţilor din Medgidia, al căruiprim volum a fost descoperit şi păstrat multă vreme de DumitruChiravola, secretar al primăriei oraşului în perioada interbelică,el însuşi combatant în ambele campanii şi răsplătit cunumeroase medalii.

Veli Abdul Azis din Regimentul34 Infanterie,participant laluptele de laPanciu şiMărăşeşti, decorat cu medalia „Cruceacomemorativa a războiului 1916-1918” cu barete

GimadinIsmail din

Regimentul9 Artilerie,

căzutprizonier

în luptele de laCorabia, distins

cu medalia„Avântul Ţării”

13

studii/documente

document � 2009 � 1 (43)

Din evidenţele societăţii rezultă că numărul ostaşilor dinMedgidia participanţi la marele război de reîntregire aneamului a fost de 242, din care 28 de musulmani9. Volumul Idin Registrul-manuscris cuprinde 21 de nume, indicândunitatea militară în care au fost încorporaţi, luptele la care auparticipat, decoraţiile primite, cât şi alte detalii de inters pentrureconstituirea faptelor savârşite. Aceşti sunt: Abdul Gani Idris;Abdul Gani Regep; Abdul Moiun Ghengi Amet; Abdul SeptarMubin; Ali Osman; Benlişa Ilias; Cadâr Asan; Cadâr Faic;Elmambet Ilias; Emin Mamut; Gafar Vabid Omer; Gelal IbraimAsir; Gimadin Ismail; Iusuf Ablai; Iusuf Gani; Mamut Abdula;Memedula Feizula; Omer Velila; Şefchi Isleam; Veli Abdul Azis.

Erau oameni ce cele mai diverse profesiuni, aşa cum suntmenţionate în registru: plugari şi muncitori, cultivatori de fructe,potcovari, cizmari şi tăbăcari, precupeţi şi negustori, geambaşişi cafegii. Ei au fost încorporaţi sau mobilizaţi în cele maidiferite unităţi: Reg. 34 şi 74 Infanterie, Reg. 9 şi 25 Artilerie,Reg. 9 Roşiori, Reg. 9 Călăraşi, Reg. 2 Grăniceri, Batalionul 9Pioneri. Din evidenţele ţinute rezultă că aceşti ostaşi, avândgradul de la soldat până la sergent, au participat de laînceputul până la şfârşitul războiului la luptele din Dobrogea,de la Turtucaia, Tg. Ocna, Nămoloasa, Muncelu, Mărăşeşti şiOituz, unul dintre ei chiar la campania din vara anului 1919 dinUngaria. Doi dinre ei au fost răniţi, unul având statutul deinvalid de război. Pentru faptele de arme săvârşite, au fostrecompensaţi cu medaliile „Avântul Ţării”, „CruceaComemorativă a Marelui Război” cu barete, Medalia „Victoria”,„Coroana României”, „Steaua României”, Medalia ”Bărbăţie şiCredinţă”. Sergentul Iusuf Ablai spre pildă, din contingentul

1910, a primit rând pe rând medaliile „Avântul Ţării”, „CruceaComemorativă”, „Coroana României”şi „Steaua României”.

Cinci dintre ostaşii de origine musulmană au căzutprizonieri în timpul înfruntării dramatice de la Turtucaia, fiindinternaţi în lagărele din Bulgaria şi Turcia, state inamicecomponente ale Puterilor Centrale cu care România s-a aflatîn război. Este de înţeles mânia nestavilită şi indignareaautorităţilor militare din aceste ţări faţă de ostaşii bulgari, turcişi tătari ai armatei române, luaţi prizonieri, consideraţi trădătorişi trataţi cu deosebită asprime în timpul captivităţii lor.

Astfel, plecând din nordul Dobrogei, de la Măcin, trecândprin Medgidia, în centrul provinciei, ajungem în sudul acesteia,către Constanţa, în comuna Valu lui Traian, locuită şi de familiide tătari. Originar de aici, inginerul septuagenar AbduraimSuleiman a relatat în scris amintirile bunicului său, AtmolaAblachim, depănate nepotului în copilăria acestuia, cătrevârsta de 10 ani.Atunci amintirile rămân vii şi suficient decoerente, dacă naraţiunea are o încărcătură emoţională. Înacest caz şi credibilitatea relatării faptelor rezultă dinîmprejurarea că, din punct de vedere al povestitorului, lipseşteorice interes de a exagera sau înflori întâmplările petrecute.

Aşadar, probabil în timpul luptelor din Dobrogea, laînceputul campaniei militare, când trupele germano-bulgaro-turce se aflau în ofensivă, iar armata română a suferit maripierderi (numai la Turtucaia au căzut 25.000 de prizoneri)soldatul Atmola Ablachim a fost luat în captivitate, alături de alţiostaşi musulmani. Internaţi într-un lagăr din partea europeanăa Turciei, ei au avut parte de un tratament sever, fiind hrăniţinumai cu pâine şi apă. Cum, însă, paza lăsa de dorit — undeputeau să scape prinşii aflaţi în inima Imperiului otoman —soldatul Atmola a evadat, o lună de la capturare, aşadar prinoctombrie 1916. Stând ascuns, ziua, prin păduri, râpe saulăstărişuri, mergând doar noaptea, călăuzindu-se prin mijloaceempirice şi hrănindu-se numai cu ce-i oferea natura, el astrăbătut Bulgaria, ajungând din nou în patria sa, în sudulDobrogei, după aproape două luni de marş istovitor şi presăratcu felurite primejdii.

Era acasă, printre ai săi, dovedind a fi, fără să-şi punăproblema explicit, „un [bun] român”, cum spunea NicolaeIorga, dar rămânând, totodată, un fiu al neamului său tătărescşi al credinţei strămoşeşti. �

AcmolaAblachim

din Valu lui Traian,

judeţulConstanta, căzut

prizonier la turci şi evadat

din lagăr

1 Anexarea Dobrogei, în „Timpul”, nr. 182 din 19 august 1878.2 Idem, nr. 219, din 5 octombrie 1878.3 „Românul”, din 10 octombrie 1878.4 „Timpul”, nr. 224 din 11 octombrie 1878.5 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Editura Ex Ponto,

Constanţa, 1998, p. 361.6 Monitorul Oficial, nr. 236/1978, p. 7167-7162.7 N. Iorga, România cum era până la 1918, vol. II, Editura Minerva,

Bucureşti, 1972, p. 315.8 Ibidem, p. 301.9 Corneliu Marinescu, Medgidia, Studiu monografic, Editura

Dobrogea, 2006, p. 68.

studii/documente

14 1 (43) � 2009 � document

Abstract: The second major stage in the national state build-ing was represented by the moment of 1878 when Dobrudja wasagain a part of Romania. The inhabitants of this land, characterizedby multiculturalism and ethnic diversity, proved their patriotism

fighting in the First World War campaigns. The author provides usnovel information about the heroism of the Muslim ethnics.

Key words: Great Union, the First World War, Muslim,Dobrudja, military campaign

The Muslim heroes from Mărăşeşti and Oituz

În ciuda condiţiilor grele impuse de armistiţiul de laFocşani, încheiat între România şi Puterile Centrale,aviaţia română a căutat pe cât i-a fost posibil să nu

se dezorganizeze. Doar o mică parte din efectivele ei au fostdemobilizate, însă şi acelea numai pentru o mică perioadăcare nu a durat mai mult de 2-3 luni pentru unii şi maximumpână la schimbarea guvernului Marghiloman pentru alţii.

Mai rău a fost în privinţa dotării tehnice unde nu se stăteaprea bine. În toamna anului 1917, când s-au începuttratativele pentru armistiţiu, aviaţia română avea 11 escadrilecu un număr total de 118 aparate de zbor. Avându-se învedere necesarul, pentru anul 1918 s-a preconizat mărireanumărului de escadrile la 33, iar al aparatelor de zbor ar fiurmat să ajungă la mai mult de 350. Dupăcâte se cunosc, cea mai mare parte aacestora fuseseră comandate şi chiarexpediate însă oprite prin Rusia. Primuleşalon, 48 aparate, ce ajunsese laOdessa, după ce o parte dintre elefuseseră devastate de revoluţionariibolşevici, au fost ridicate de germani, încursul lunilor iulie şi august 1918 şi înciuda protestelor noastre au ajuns înAustro-Ungaria1.

În paralel cu tratativele pomenite mai sus, considerate cao soluţie trecătoare pentru aviaţia noastră, eforturile acesteiapentru a se pregăti în vederea întregirii hotarelor nu auîncetat. În prima parte a lunii decembrie 1917, deci dupăarmistiţiu, s-a reuşit trimiterea celei de-a treia serii de voluntaricare să înveţe pilotajul în Franţa, iar şcoala de aviaţie a fosttrimisă la Odessa, deoarece la Botoşani era aproape deluptele ce aveau loc în acea zonă. De asemenea, imediatdupă semnarea armistiţiului, s-a trimis un grup de 14 aviatorila Salonic care au învăţat pilotajul unor avioane mai modernedecât cele pe care zburaseră până atunci. Cum au reuşit săajungă acolo şi cum au revenit, va face obiectul unui alt studiuîn viitor. Acum vom arăta doar că impresia aviatorilor francezila început a fost destul de reţinută şi numai după ce tânărulPaul Magâlea a executat primul zbor, demonstrând multăvirtuozitate, aceştia şi-au schimbat atitudinea2.

După cum apreciază documentele, spre sfârşitul luniiianuarie nu mai exista armată rusă în Moldova. Fusesetrecută peste Prut, unde a continuat dezordinea, jafurile şiomorurile sub pretextul instalării unei noi ordini. Toateacestea au determinat tânăra Republică Moldovenească săcheme trupele române în ajutor. Acestea au intrat în Chişinăula 27 ianuarie, ajungând după lupte cu bandele ruse, lasfârşitul lunii februarie, în Cetatea Albă. Trebuie arătat căprimele ajutoare solicitate de guvernul basarabean, auînceput să fie trimise încă de pe 6 ianuarie 1918, când acestaa solicitat României ajutor militar pentru apărarea căilorferate şi a depozitelor de aprovizionare. Însă din cauzanumărului mare de resturi ale armatei ruse ce ajunseserăacolo şi ameninţau însăşi existenţa naţională a celor de pestePrut, au revenit insistând pentru intervenţia armatei române3.

Astfel, la 20 ianuarie, s-au trimis în Basarabia două diviziide infanterie şi două de cavalerie. Acestea au fost însoţite deun manifest către locuitorii acelor ţinuturi prin care se explicacă armata română va instala ordinea şi liniştea. Bineînţelescă la dispoziţia trupelor trimise acolo a fost pusă şi Escadrila4 Aviaţie care, după luptele abia încheiate, nu mai avea odotare tehnică corespunzătoare.

Zborurile aviatorilor noştri pentru acest vechi pământromânesc, răpit de ţarismul rusesc, au început la Iaşi în 5ianuarie 1918 (datele calendaristice sunt pe stil vechi).Atunci, lt. pilot Niculescu Vasile, a executat mai multeîncercări ale avionului abia revizuit şi pentru reglarea staţieide radio. După toate acestea, împreună cu lt. observator

Crăciunescu Petre, în 13 ianuarie a făcutlegătura cu Divizia 11 Infanterie,întorcându-se la Iaşi în aceeaşi zi. Totspre Divizia 11 a pornit şi în 15 ianuarie,însă a rămas în pană de motor.Reparat, a ajuns iarăşi la Chişinău înziua următoare, pentru ca, în 22 sărepete aceeaşi misiune. Trebuie arătatcă acolo, chiar în ziua de 14 ianuarie aaterizat pilotul francez De Mailly Nesle,

însoţit de maiorul Rochefort, care au avuto misiune specială. Era tocmai momentul când trupeleromâne intrau în Chişinău. Numai că, la aterizare, avionul afost distrus. Atunci mulţimea adunată în jurul aparatului, aprofitat de cele întâmplate şi a furat busola cpt. francez şimănuşile plt. Iliescu, aterizat acolo de mai înainte şi caresărise în ajutorul celor accidentaţi4.

Datorită mişcărilor de trupe anarhiste ruse, la 23 ianuarie,acelaşi ofiţer pomenit mai sus, împreună cu lt. GheorghiuErmil, a fost trimis să execute o misiune de recunoaştere înregiunea Bender-Borisovka. Din cauza situaţiei meteonefavorabile a fost nevoit să piloteze avionul la numai 200 mînălţime. Astfel s-a expus numeroaselor focuri de armă ce s-au tras asupra avionului la Bender de către cei care seretrăgeau sau voiau a se baricada în vechea cetate, încât deacolo să poată devasta cu mai multă uşurinţă. Cu maresatisfacţie, a doua zi, împreună cu sg. Iliescu Teodor, care aavut şi pasager în avionul său, lt. Nicolescu Vasile, însoţit delt. Crăciunescu ca observator, au zburat pe deasupraChişinăului cu ocazia defilării trupelor noastre, fără să seteamă că de jos s-ar mai putea trage vreun cartuş.

Misiunile acestor echipaje s-au continuat în Basarabia cucea din 26 ianuarie, când s-a reuşit să se facă legătura cuCorpul 6 Armată, aflat atunci la Moghilev. Însă situaţia dinBasarabia nu le-a permis puţinilor noştri aviatori să se bucureprea mult de faptul că oraşul Chişinău fusese asiguratîmpotriva anarhiştilor. În 28 ianuarie, lt. Niculescu, însoţit delt. Burduloiu Traian, viitorul general, a trebuit să execute orecunoaştere ce avea itinerariul Chişinău — Grigoriopol —Tiraspol — Chişinău, pentru a se cunoaşte bine situaţia celorce ameninţau populaţia cu trecerea lor prin acea zonă.Manifestându-şi cât mai zgomotos prezenţa, aceştia au tras

AVIA}IA ROMÂN~ ÎN ANUL 1918ing. Vasile TUDOR

... ne-a fost teamă căo să fim pedepsiţipentru demonstraţiaaeriană făcută atâtavreme peste aceloraş...

””

studii/documente

15document � 2009 � 1 (43)

mai multe focuri asupra avionului nostru, iar un glonţ l-a lovitîn picior pe observator, fără să-l rănească.

De la 1 februarie, acest strălucit ofiţer de rezervă,împreună cu vechiul său coechipier la bord, din ordin, s-adeplasat la Bălţi pentru a fi la dispoziţia Diviziei de Cavalerie.Acolo, din cauza lipsurilor de tot felul şi a situaţiei meteo,primul zbor l-a executat abia la 9 februarie, când a trebuit săajungă la Râbniţa pe o vreme cu ninsoare, total improprieunei activităţi aeriene, fapt pentru care rezultatele au fostnesemnificative. Tocmai de aceea, în ziua următoare, pentrua se convinge de imposibilitatea zborurilor a fost luat capasager un căpitan, iar într-un alt zbor pe încă unul, amândoide la Statul Major al Diviziei. Aceştia au confirmat cărecunoaşterile aeriene cu rezultate bune, pe vreme rea, nusunt posibile.

În sfârşit, la 16 februarie, împreună cu vechiul săucoechipier, a reuşit o adevărată misiune de recunoaşterezburând la 1200 m mai mult de 3 ore. Afară de rezultateleexcelente, în conformitate cu ordinele primite au lansat şipachete cu manifeste pentru populaţie la Bălţi, Lipcani şiBriceni. Au aterizat la Hudeştii Mici, pentru a transmiteinformaţiile culese, după care, cu satisfacţia serviciului binefăcut, s-au îndreptat spre Rădăuţi şi de acolo la Bălţi.

Faptul că era singurul avion ce a putut zbura în acearegiune, deoarece cel de-al doilea suferise o stricăciune greude reparat acolo, i-a oferit ocazia ca, împreună cu col.Marţian, să execute un zbor în care să fie văzute trupelenoastre urmărind pe cele ruse. Însă ceaţa nu le-a permis ovedere de ansamblu a acelor operaţii de curăţire aplicatărevoluţionarilor.

După o perioadă inactivă din cauza vremii, la 3 martie,împreună cu lt. Crăciunescu, stăpâniţi de mari emoţii, auzburat timp de 25 minute la 200 m înălţime pe deasupraoraşului Bălţi cu ocazia unirii ţinutului cu România, patriamamă. Încă două asemenea zboruri au mai făcut în ziuaurmătoare, având la bord un ofiţer străin care, după nume, separe a fi fost german. După toate acestea, era normal ca săse revină la Chişinău unde urma să se instaleze escadrila,

dar a doua zi a ajuns la Bălţi cu o altă misiune. Astfel, atrebuit să rămână acolo din cauza timpului nefavorabilzborului. Însă, după mai multe discuţii şi încercări de a-iconvinge pe cei din partea armatei noastre, a zburat cu unofiţer de la Statul Major al Diviziei care nu-şi putea explicacum de nu se poate folosi avionul aflat acolo. Din aceeaşicauză, abia la 25 martie au putut zbura până la Chişinău şiretur, iar la 26 martie au revenit la escadrila de acolo. Aşa aavut şansa ca, a doua zi la 27 martie 1918, timp de 25 minuteşi la 200 m înălţime, să zboare peste oraşul Chişinău aflat însărbătoare, salutând din spaţiul nemărginit UNIREABasarabiei cu România5. Entuziasmul a fost pe măsuradreptăţii, deoarece declaraţia de unire a Sfatului RepubliciiDemocrate Moldoveneşti suna astfel:

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul ţării declară:Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), înhotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şivechile graniţe cu Austria... de azi înainte şi pentru totdeaunase uneşte cu mama sa, România...”6.

Cum s-a mai arătat, bucuria celor cu simţire româneascăa fost mare şi în 29 martie, când lt. Niculescu a mai făcutcâteva zboruri cu alţi ofiţeri şi chiar basarabeni, plimbându-şimândri cocardele tricolore peste mitropolia din Chişinău.Pentru el şi toţi românii de acolo, acela fusese marele altar alneamului, păstrat cu atâta sfinţenie, împotriva tuturor celorsuferite.

Odată cu stabilizarea frontului în Moldova, pe la sfârşitulanului 1916, comandamentul rus a insistat ca refacerea armateiromâne să se facă pe teritoriul său, variantă cu care noi şi aliaţiioccidentali am continuat să nu fim de acord. În schimb, pe lasfârşitul anului 1917, s-a hotărât ca şcoala de aviaţie, cea caredăduse pe aproape toţi combatanţii aerieni ai României deatunci, să fie dispersată la Odessa. Deşi pregătirile se făcuserăcu mult mai înainte, unii dintre piloţi având un fel de paşapoarteîncă din luna august, şcoala a pornit la Odessa numai lasfârşitul lunii decembrie din anul 1917.

Din efectivul ce s-a deplasat la Odessa au făcut parte cpt.Beroniade Constantin şi cpt. Pleniceanu Sever, care a ajunsacolo cu soţia, fiica şi mama, cpt. Papazolu cu soţia, cpt.Sănătescu, lt. Savu Mihail cu soţia, mama şi 5 surori, lt.Mănoiu Aurel, slt. Garofeanu Al., ajut. slt. Tănase Nicolae,ms. Bonţescu Vasile, plt. Busuioc Florea, cap. RomanescuIon cu soţia şi cap. Beller Radu7. Aceştia au fost urmaţi dealţii care, încă din timpul deplasării acolo, au fost jefuiţi înurma debandadei ce începuse a se întrona pe acelemeleaguri. Printre cei sosiţi acolo s-au aflat mr. ProtopopescuŞtefan, comandantul şcolii, 2 profesori instructori de zbor,mai mulţi piloţi şi mecanici, telefonişti, furieri, bucătari etc8.Împreună cu toţi aceştia de mai sus au mai făcut deplasareaun număr de 19 meseriaşi de la Liga Naţională Aeriană, carel-au avut printre ei pe Magnani Giusepe, şeful constructor, celcare lucrase cu Vlaicu Aurel, sosit şi el cu soţia şi fata9.

La puţin timp după sosire, şcoala a fost jefuită derevoluţionarii bolşevici, unii sosiţi chiar de pe frontul dinMoldova, ceea ce a determinat pe un număr de 6 sergenţi, 5caporali şi 8 soldaţi să revină în ţară, fugind de acolo10. Darnecunoscându-se situaţia, s-au trimis în continuare avioaneacolo. Unele chiar cu misiuni speciale, aşa cum glăsuiescdocumentele.

Astfel, la 26 februarie 1918, Corpul de aviaţie raporta căîn ultima vreme, din ordinul Marelui Cartier General, s-auexecutat o serie de misiuni secrete cu 4 avioane de laRezerva Generală a Aeronauticii, având la bord piloţi francezi

Plutonier aviatorC. Popa

16

studii/documente

1 (43) � 2009 � document

care încă mai erau la noi. Aceştia au zburat în urma unorordine primite verbal de la Marele Cartier General şi la 19februarie se credea că nu vor mai reveni11. Ori nu a fost aşa,deoarece trei dintre ele la 5 martie se înapoiaseră la Iaşi.Numai despre unul de tip Nieuport nu se ştia nimic.Asemenea acestora tot la Odessa a fost trimis de Grupul 3Aviaţie pilotul francez Vincent Maurice. El întorcându-se chiarîn ziua în care Misiunea franceză a părăsit unităţile aviaţieiromâne12. Deşi va face obiectul unor studii viitoare,considerăm că s-a recurs la aceştia pentru a respectaarmistiţiul încheiat la Focşani între România şi PuterileCentrale în 26 noiembrie 1917. Afirmăm acestea deoarecedupă ce s-a semnat la Buftea protocolul preliminar de paceîntre România şi Puterile Centrale, la 13 martie 1918, plt.Bucur Stan trecea cu avionul prin Chişinău în drum spreOdessa13.

Cum se pierduse legătura cu şcoala de la Odessa încădin 20 decembrie 191714, Statul Major a hotărât la sfârşitullunii februarie din anul 1918, să trimită pe calea aerului pe mr.Beroniade care să constate adevărata stare de lucruri. Caurmare, acesta s-a deplasat acolo cu un avion, raportândcurând de executare.

Astfel, la 9 martie 1918, Direcţia Aeronautică trimitea laMinisterul de Război raportul mr. Beroniade Constantin caresosise cu avionul la Odessa în 5 martie 1918, aterizând chiarpe terenul folosit de şcoala noastră de pilotaj. În ziuaurmătoare a lăsat corespondenţa adusă de la Iaşi la ServiciulMaterialelor de acolo, iar în 7 martie când a revenit, a fostluat şi închis de sentinelele bolşevice care ocupaseră terenulde zbor şi arestau pe toţi românii întâlniţi15.

Cu acea ocazie mr. Beroniade a constatat că şcoalafuncţionase normal doar o mică perioadă de timp,executându-se puţine zboruri, deoarece aşa cum pomeneşteîn raportul său „de la data de 14 ianuarie, de când a începutrevoluţia la Odessa şi până la 1 martie, când au intratAustriecii şi Germanii, niciun ofiţer român nu a mai putut săîndeplinească misiunea...”16 În acea situaţie, cu toţii s-auascuns pentru a scăpa de închisoarea şi teroarea bolşevicilorrevoluţionari precum şi a dezertorilor care se dădeau la totfelul de samavolnicii. Dar şi aşa cea mai mare parte dintre eiau fost jefuiţi de tot ce au posedat. Vom folosi doar câtevaexemple: lt. Poli Vacas, jefuit17, elevul pilot SenteaConstantin, trimis la şcoala de pilotaj din Odessa, în 12decembrie 1917 a fost jefuit de banii şi efectele militare decătre o bandă de bolşevici la Akerman. Plt.maj. LohanGheorghe, o bandă de ruşi i-au luat lucrurile personale întimp ce era la spital, altora li s-au luat actele, aşa cum areclamat cpt. Ciulei Gh. căruia în luna ianuarie 1918, atuncicând a fost devastată şcoala i-a dispărut foaia matricolă18.Alţii precum cpt. Racoveanu Gheorghe, plt. Şiara Ion şismstr. Alexandrescu Constantin au fost nevoiţi să-şiabandoneze toate bunurile şi să fugă în ţară îmbrăcaţi cuhainele civile cele mai proaste. În ciuda celor pătimite aceştiachiar au reuşit să aducă o corespondenţă trimisă degeneralul Vivescu, comandantul român al Odessei, legată decele petrecute pe acele meleaguri19. De asemenea, lt.Ionescu Emanoil, viitorul general, cap. Popa Constantin, plt.Bărbulescu Simion au avut aceeaşi soartă. Cum erau mulţicare reclamau că au fost jefuiţi, s-a cerut să li se aprobescăderea efectelor ce au aparţinut statului şi să elaboreze ohotărâre în privinţa lucrurilor personale pierdute20.

Cum ofiţerii nu au mai ajuns la şcoală, din ordinul unuicomitet revoluţionar rus, aceasta a fost dată pe mâna a 3-4

soldaţi români, conduşi însă de un alt comitet revoluţionarrus, care îşi avea sediul chiar pe aerodromul şcolii. Dinordinul aceluia, „... şcoala a fost devastată, luându-se apoitotul din magaziile de materiale existente acolo şi mijloacelede transport, cu care au dispărut unii dintre revoluţionari...”21

Dintr-un Proces-Verbal încheiat în 29 martie 1918 de ocomisie constituită în acest scop, s-au constatat pierderilesuferite de şcoala de aviaţie în urma revoluţiei bolşevice şi abandei Racovschi, luându-se 447 cămăşi, 555 izmene, 200mantale englezeşti, 1200 perechi bocanci americani, pături,cearceafuri, costume de zbor, şoşoni pentru zbor, şaluri,fulare, caschete blană, ochelari, dolmane îmblănite,combinezoane îmblănite etc. De asemenea, 5000 cartuşepentru puştile model 1879, 3000 cartuşe revolver, 500cartuşe model 1916, multe piese de schimb pentru avioane,două hangare din pânză tip „Besoneau”, sculele meseriaşilorşi altele. Odată cu acestea, 5 ofiţeri în frunte cu mr.Protopopescu au fost ridicaţi de marinari, urcaţi pe un vaporşi duşi la Simferopol22.

Cu puţin mai înainte de a intra germanii în Odessa, piloţiiboşevici au luat în zbor şi au fost duse într-o direcţienecunoscută 2 aparate Sowith, 2 aparate Nieuport 80 CP şiunul de acelaşi tip dar cu anvergura de 23 m, precum şi unulde tip „Farman 40”23. Tot atunci s-a luat totul din magaziileRezervei Generale a Aeronauticii. În acea perioadă s-au mailuat:

30 motoare de avion noi = 900 000 leipiese de schimb şi scule = 759 010 leimateriale consumabile = 812 710 lei24

Arhivele militare ne-au păstrat un tabel cuprinzândpagubele cauzate de bolşevici şcolii de aviaţie de la Odessa:

6 avioane x 70 000 lei = 4 200 000 lei2 motoare x 20 000 lei = 40 000 leipiese de schimb pentru avioane şi scule = 320 000 leimateriale consumabile, efecte zbor, armament =

375 000 leiValoarea în 1916 = 1 570 479 leiValoarea actuală = 4 741 437 lei25

Dar bolşevicii nu au reuşit să pună mâna pe toateavioanele şcolii. Cu unul, la începutul lunii martie a venit înzbor până la Tecuci maistrul de marină Bonţescu Vasile, carea plecat de la Odessa fără hartă şi busolă, ajungând totuşi laTecuci26. La 11 martie 1918, generalul de brigadăGăvănerscu Constantin raporta Marelui Cartier General că înurma revoluţiei ruse de la Odessa o mare parte dinmaterialele aviatice aflate la şcoala ce depindea de MareleCartier General au fost sustrase sau răspândite. Între altele2-3 avioane rămase în plin câmp. Din informaţiile primite dela personalul şcolii, se preciza că acele materiale erau păzitede sentinele germane care nu lăsau pe nimeni să se apropiefără aprobarea comandamentului lor. Cum acea situaţie numai permitea a se lăsa şcoala la Odessa s-a cerut aducereaei în ţară, ceea ce s-a petrecut până la 24 aprilie 1918, cândaceasta a raportat Marelui Cartier General că „s-a începutşcoala în limita posibilităţilor la Tecuci, odată cu lucrările deinstalare şi montare a aparatelor de şcoală...”27.

Cu toate că fostul inamic se afla încă la noi în ţară, înprimele zile ale lunii februarie din anul 1918, o parte dintrepiloţii rămaşi în urma războiului, au fost trimişi la Iaşi, peterenul de la Abator, unde au făcut trecerea pe avioaneleenglezeşti de tipul „Sopwith” care apucaseră a sosi înRomânia, deoarece o parte dintre ele aveau să fiesechestrate în Rusia28.

17

studii/documente

document � 2009 � 1 (43)

Odată şcolarizaţi pe noul tip de avion, cea mai mare partedintre aceştia au fost repartizaţi la Grupul 3 Aeronautic alcărui comandant era maiorul Giosanu Haralambie, unuldintre cei mai bravi aviatori români din timpul războiului, omcorect şi cinstit care dăduse dovadă de multă bărbăţie pefront. Terenul de bază al celor două escadrile, adică cea„Ardeleană” şi „S-12” se afla la Roman. De acolo, unii dintreaceştia au plecat din ordinul comandantului de Grup la Iaşi în15 martie 1918, pentru a se aduce de la Regia GeneralăAeronautică alte aeroplane, gândind cu toţii desprebinefacerile unei noi dotări. Însă odată ajunşi în vecheacapitală a Moldovei au aflat despre cele 3 consilii deCoroană, care consideraseră condiţiile puse de PuterileCentrale drept un dictat şi mai apoi ca un ultimatum, faptpentru care opinia publică se frământa serios şi nelinişteaarmata. Dar noi ne înclinasem doar pentru puţină vreme,continuând să înzestrăm noile escadrile cu avioane. Chiarpeste câteva zile, mai precis la 18 martie 1918, s-au maitrimis aviatori să aducă de la Iaşi alte avioane pe „caleaaerului”. Dar, a doua zi după sosirea la Roman, s-a aflat desemnarea tratatului preliminar de pace între România şiPuterile Centrale29, care în afară de faptul că făcea din ţaranoastră o colonie germană, obliga guvernul român sădemobilizeze cât mai repede cea mai mare parte din armatăşi să scoată din ţară pe toţi străinii care serviseră în misiuneafranceză.

Cu toate condiţiile grele ale armistiţiului, aviaţia a căutatpe cât posibil să nu se dezorganizeze. O mică parte dintrepiloţi a fost demobilizată, dar acţiunea aceea nu a durat maimult de 2-3 luni pentru unii şi maximum până la schimbareaguvernului Marghiloman pentru alţii. Mai precis până înpreajma reintrării noastre în război, pentru a scoate inamiculdin ţară şi pentru alipirea Transilvaniei. Pentru acest motiv s-au reorganizat escadrilele vechi şi au apărut altele noi, aşacum a fost cazul escadrilei „Farman 7”, care mai târziu adevenit escadrila „S-12” 30 şi au fost chemaţi alţi piloţi şiobservatori. La 20 mai 1918, Grupul 2 Aeronautic înaintacererea de chemare temporară în activitate asublocotenentului de rezervă Sava Ioan, originar din

Transilvania, apreciat ca fiind „un pilot neîntrecut, încercat întot ce se poate încerca, element serios, cult, foarte binecrescut, care face cinste corpului ofiţerilor...”31. Acelaşicomandant de Grup insista ca până la pacea generală cpt.Gafencu Grigore, lt. Cristescu, lt. Alimănescu Teodor, lt.Mincu Constantin, toţi piloţi de valoare, probaţi în greleîmprejurări, să fie păstraţi în unităţile lor32. Au fost unii şi ca lt.Paşcanu Sergiu, ori lt. Ioanid S. Ion care au dorit să rămânăîn aviaţie până la deschiderea şcolii naţionale de poduri şişosele pe care o urmaseră înainte de război33. Aşa stândlucrurile, la 15 iulie 1918, s-a înfiinţat Grupul 5 Aeronautic,care vrea să activeze în Transilvania, fapt pentru care i s-astabilit sediul la Sibiu34.

Instabilitatea politică de atunci avea cele mai multerepercusiuni asupra moralului populaţiei din ţara noastră, maiales că la 26 ianuarie — 8 februarie 1918 a fost schimbatguvernul I.I.C. Brătianu — Take Ionescu, fiind adus un altulcondus de generalul Averescu, care se bucura de multăpopularitate în rândurile armatei. Se operase aceastăschimbare, deoarece germanii nu doreau să încheie pace cuguvernul Brătianu.

Guvernul Averescu nu a durat prea mult fiind şi el înlocuitcu un guvern al cărui şef a fost Al. Marghiloman, om politiccunoscut pentru orientarea sa filogermană. În prima fază aarmistiţiului, se ajunsese la un acord în sensul că trupele şiaviaţia să rămână pe locurile în care se găsiseră la datarespectivă. Să nu se mai tragă niciun foc, să nu mai zboareniciun avion, totul era interzis cu desăvârşire.

Tratativele de pace s-au purtat la Buftea, o localitate delângă Bucureşti. Cum se ştie, în urma acestora România mairămânea o mică ţărişoară ce avea de plătit o maredespăgubire de război, care trebuia să demobilizeze toatecontingentele, iar diverse comisii germane de control aveausă supravegheze respectarea celor hotărâte în castelulprinţului Ştirbei. În ce priveşte aviaţia, aceasta a reuşit săzboare şi încă destul de mult, atât în misiuni încredinţate câtşi în cele de pregătire. Anul 1918 a fost cel în care s-auaccidentat mortal un număr de 8 piloţi, printre care unii foartebuni şi chiar comandanţi de escadrile, aşa cum au fostcăpitanii Roguschi Gheorghe, Gheorghiu Gheorghe, CraiuVasile ori maiorul Capşa Nicolae, precum şi ultimul doborâtde pe cerul Europei, caporalul voluntar în aviaţia francezăRomanescu Ion35.

Foştii membri ai guvernului, cu excepţia lui Take Ionescu,care a părăsit ţara într-un tren special, au rămas la Iaşi, peatunci un oraş supraaglomerat din cale afară. De asemenea,regele locuia în palatul ce fusese reşedinţa lui Al.I. Cuza, depe strada Lăpuşneanu, iar regina cu copiii în localul Corpului4 Armată, pe fosta stradă Carol.

Cum situaţia ţării era grea, Brătianu nu a putut să steaprea mult în spatele scenei politice, doar în aparenţă. Aşa că,după ce l-a informat pe rege, l-a chemat pe Victor Antonescu,cel care fusese mai înainte ministrul nostru la Paris şi-lcunoscuse pe Clemenceau, preşedintele consiliului deminiştri al guvernului francez, rugându-l să ajungă neapăratîn Franţa unde să dea garanţii aliaţilor că armistiţiul cât şipacea separată au fost soluţii de moment, mai precis, pânăcând trupele aliate de la Salonic vor începe înaintarea, ceeace s-a şi făcut.

Tot atunci, cu toată prezenţa fostului inamic în ţaranoastră, s-au făcut mai multe zboruri interesante. Dintreacestea, unul a rămas de-a dreptul istoric. Este vorba dezborul executat de lt. Niculescu Vasile—Popa de la Bacău

Sublocotenent aviator

Constantin Motaş

18

studii/documente

1 (43) � 2009 � document

până la Blaj şi înapoi. Aceasta pentru că în Transilvania seajunsese la saturaţie din cauza situaţiei grele a poporuluiromân şi unde dorul de libertate devenise enorm, mai alesdupă ce, la 18 octombrie 1918, deputatul român AlexandruVaida—Voievod care până atunci fusese amânat de trei ori depreşedintele camerei ungare, a reuşit să citească înParlamentul din Budapesta rezoluţia Comitetului Executiv alPartidului Naţional Român, document ce proclama dreptulromânilor la autodeterminare, la o viaţă mai bună, de sinestătătoare.

Cu toate că iarna venise destul de timpuriu, s-a aflat de lacei trimişi de către transilvăneni la Iaşi că, în perioada 13-15noiembrie 1918, vor avea loc la Arad tratative între ComitetulNaţional Român Central şi reprezentanţii guvernului maghiar,care erau tocmai o recunoaştere a stării generale, fapt pentrucare Marele Cartier General a cerut printr-o telegramăGrupului 1 Aviaţie de la Bacău să pregătească un avion ceurma să zboare până la Blaj şi înapoi la Bacău sau chiarpână la Iaşi. În telegramă se specifica şi că avionul respectivva fi însoţit de un trimis al Marelui Cartier General care urmasă sosească cu instrucţiunile necesare efectuării aceleimisiuni speciale36.

Misiunea a fost deosebit de grea, mai ales că, avionul careera unul de tip „Farman” vechi, folosit în luptele abiaîncheiate, trebuia să rămână o noapte la Blaj, unde pornireamotorului în dimineaţa unei zile de iarnă puternică era o mareproblemă ca de altfel şi siguranţa lui. Acel zbor, ce trebuiaexecutat într-un teritoriu care încă nu era al României, i-arevenit lt. av. Niculescu Vasile—Popa, ofiţer provenit dintrerezervişti, absolvent al seminarului pentru preoţi37. Acesta amai adăugat un rezervor suplimentar pentru benzină şi a făcutavionului pregătirea necesară, scoţând armamentul de labord38. Era mai mult ca sigur că va merge peste munţi în chipde purtător al unei solii paşnice pe vechi pământ românesc.Când totul a fost gata din punct de vedere tehnic, s-a trecut laaşteptarea delegatului Marelui Cartier General, care nu a fostaltul decât cpt. Precup din artilerie, originar din Transilvania.Acesta, în afara instrucţiunilor a adus şi multe manifeste cetrebuiau lansate asupra satelor de peste munţi39.

În ziua de 23 noiembrie, când vremea a fost favorabilă,Vasile Niculescu, pilot format în anul 1915, a decolat de laBacău pe un ger cumplit, trecând Carpaţii pe la 2800 — 3000m înălţime. Survolând porţiunea cea mai lată a acestora,după 2 ore şi 15 minute a ajuns la Blaj, unde a aterizat peistorica Câmpie a Libertăţii. Au fost înconjuraţi de majoritatealocuitorilor din regiune, cărora cu câteva minute mai înaintecăpitanul Precup Victor le lansase ultimele manifeste ce lemai avea în carlingă. Au fost primiţi cu ovaţii şi strigăte de„Ura” şi „Trăiască România Mare”, urale ce ar fi sfredelit oriceinimă indiferent cât ar fi fost ea de împietrită. Eraumanifestările libertăţii ce-şi simţeau apropiata descătuşare,cea aşteptată cu atâta încredere secole de-a rândul.

Într-adevăr, aterizarea de la Blaj a marcat un moment deînsemnătate istorică, deoarece era primul mesager al Ţării,atunci când românii transilvăneni erau în plină luptă cu fostaorânduire Austro-Ungară, mesaj care pentru popor areprezentat mai mult decâr orice altă acţiune diplomatică. Cadovadă, cei prezenţi, folosindu-se de o mitralieră, au păzit cutoată siguranţa avionul care, oricum aparţinea încă uneiputeri străine, din punct de vedere politic şi administrativ.

A doua zi, acelaşi echipaj a decolat, ducând pânăaproape de Iaşi documentele trimise de Consiliul NaţionalRomân Central în care probabil că se spunea de organizarea

Marii Adunări Naţionale Constituante la Alba Iulia şi desprerezultatele tratativelor ce avuseseră loc la Arad cu delegaţiamaghiară şi în care nu se ajunsese la nicio înţelegere.

După cum se ştie, la 1 decembrie 1918, a avut loc MareaAdunare de la Alba Iulia care a consfinţit odată pentrutotdeauna unirea Transilvaniei cu România, desăvârşindu-sepentru vecie unirea şi întregirea statului şi neamuluiromânesc. Păcat că vremea nefavorabilă nu a permis aviaţieisă trimită un avion acolo care să fi lăsat generaţiilor viitoarecâteva înălţătoare vederi aeriene ale unuia dintre cele maisemnificative momente din zbuciumata noastră istorie.

Pe de altă parte, după 10 noiembrie 1918, când Regele aordonat noua mobilizare, Corpul 4 Armată Iaşi a hotărât caDivizia 7 sub comanda generalului Neculce să treacă înTransilvania prin pasurile munţilor Moldovei. De asemenea,Divizia a 8-a comandată de generalul Zadic să se îndreptespre Cernăuţi şi Bucovina, trecând vechea graniţă la 8noiembrie, ca în ziua următoare un aeroplan să arunceproclamaţii care vesteau sosirea armatei româneeliberatoare40. Basarabia se alăturase României la începutulanului 1918 în urma hotărârii Sfatului ţării, ţinut la Chişinău îndata de 17 martie/9 aprilie. Cum am arătat, aviaţia a rămaspe aerodromurile pe care s-a găsit ziua armistiţiului, iar piloţiişi servanţii fuseseră demobilizaţi, dar li se pusese în vederesă fie gata oricând pentru a răspunde la prima chemare.

Corpului 4 Armată i-a fost repartizat Grupul 3 Aviaţie, careavea două escadrile ce se aflau la Roman. Escadrila„Sopwith 12” era comandată de cpt. Racoveanu Gheorghe,fost marinar şi avea ca piloţi pe Bărbulescu Simion,Gheorghe Stan, Popa Constantin şi alţii. În dotarea acesteiase aflau avioane „Sopwith” de fabricaţie englezească şifranţuzească, care, de altfel, era întreaga aviaţie a Corpului4 Armată. Aceasta, la cea de-a doua mobilizare, în bazaOrdinului nr. 3973 al Corpului de Aviaţie, a hotărât ca partedin avioane şi eşalonul greu să plece în Transilvania pe caleaferată, urmând ca plt. Stan Gheorghe41 cu Lacriţeanu Eugenca observator, precum şi plt. Popa Constantin42 împreună cult. Motaş Constantin, conform ordinului din 23 decembrie1918, să treacă munţii în zbor, fiecare echipaj cu avionulrespectiv, atunci când vremea avea să permită.

La 15 decembrie 1918, comandantul escadrilei a trimis otelegramă prin care anunţa că eşalonul greu a ajuns peterenul Someş-sat sau Someşeni şi a ordonat ca atunci cândtimpul va fi bun cele două avioane rămase să decoleze spreTransilvania. Cu aceeaşi telegramă se dădeau relaţii asuprasituării şi stării aerodromului, ce se afla la răsărit de oraşulCluj.

După o aşteptare bună din cauza norilor de zăpadă careau acoperit cerul în toate zilele acelea, în conformitate cuordinul de serviciu nr. 115 al comandantului Grupului 3Aviaţie cele două avioane au decolat spre Cluj, la 22decembrie 1918. Unul dintre acestea a fost pilotat de plt.Popa Constantin, care a decolat la ora 1200 şi care a lăsatchiar câteva însemnări despre acest zbor, ajunse în posesianoastră, în urma unei scrisori datată 16 iulie 1986, păstrată înarhiva personală:

«... Împreună cu slt. Motaş Constantin43, ca observator,am trecut Carpaţii pe deasupra Ceahlăului, urcând cu avionulpână la 3000 m, cu toate că aveam un vânt puternic dindirecţia nord şi era un ger de minus 25-28 de grade Celsius.Când am apreciat că am trecut în Transilvania şi am începutsă execut manevrele de coborâre, m-am trezit cântând „Pe-al nostru steag” iar Motaş mai sentimental aproape că

19

studii/documente

document � 2009 � 1 (43)

plângea. Însă motorul a avut puterea doar să ne treacă pestegraniţa veche, deoarece din cauza frigului a început să-iscadă turaţia din ce în ce mai mult, punându-mă până laurmă în situaţia de a ateriza forţat în curtea fabricii decherestea Gheorghieni, chiar lângă gară. Acolo, zăpadamare, m-a obligat să aterizez avionul „placat”, din care cauzăaxa roţilor s-a îndoit, iar acestea au devenit un fel de patine.Avionul a alunecat de parcă ar fi avut schiuri, fără săcapoteze ori să se pună „sondă”, oprindu-se într-o poziţie caşi cum ar fi fost „căzut pe burtă”.

În acea situaţie eu am rămas lângă avion, iar ConstantinMotaş, viitorul academician, a plecat cu trenul la Someşeni —Cluj unde se găsea escadrila, pentru a anunţa incidentul.După vreo două zile de aşteptare, a sosit Costică Ţiganul,şeful tehnic al escadrilei, care a trecut imediat la depanareaavionului. Acesta a ridicat avionul, a îndreptat axa roţilor şi amai pus două diagonale între jambele trenului de aterizare.Când totul a fost gata, nu i-a mai rămas decât să porneascămotorul care funcţiona foarte bine. Costică, care era un băiatextraordinar de priceput, captivându-ne cu marea lui pasiunepentru meseria de mecanic, mult mai grozavă decât cea depilot, zicea el, mi-a propus să zburăm împreună, garantându-mi în acest fel calitatea lucrării. Nici nu am apucat să-i spuncă aveam chiar plăcere, că el era deja în avion, arătându-midestul de hotărât ca un mare comandant, cu mâna lui curăţitănumai parţial, direcţia Clujului.

Am decolat destul de uşor pentru că zăpada fusese binetasată de oamenii curioşi să vadă aeroplanul românesc,poate primul sosit pe acele meleaguri, chiar dacă venise cucarburatorul îngheţat. Am aterizat pe terenul de la Someşeniîn bune condiţii spre bucuria generală. Şeful mecanic a maiverificat încă o dată trenul de aterizare şi întreg avionul,găsind totul normal. Şi a fost! Întreaga campanie din anul1919, am făcut-o cu acel avion fără să am probleme!

A doua zi, plini de bucurie şi mândrie patriotică, împreunăcu Motaş, am zburat mai mult de o jumătate de oră deasupraClujului la o altitudine de numai 300 m, ca să vadă toţiromânii de acolo tricolorul nostru, simbolul dezrobirii lor.

Zborul acela l-am executat în 26 decembrie 1918, imediatdupă ce trupele noastre intraseră în Cluj sub comandageneralului Moşoiu Traian, originar din Transilvania.

Chemaţi în ziua următoare la comandantul Diviziei a 7-a,la a cărei dispoziţie eram împreună cu toată escadrila, ne-afost teamă că o să fim pedepsiţi pentru demonstraţia aerianăfăcută atâta vreme peste acel oraş care până atunci fuseseplin de secui şi trupe maghiare. Ne-am urcat în primul tren cea sosit în gara Someşeni şi am coborât la Cluj, luând-o pe josspre centrul oraşului, unde aflasem că se găseacomandamentul diviziei. Ajunşi în piaţa oraşului, străjuită deo imensă catedrală în stil gotic, ce avea în faţă statuiaecvestră a lui Matei Corvin, înconjurat de patru căpitani dintrecare doi, după spusele lui Iorga ar fi fost români. Acel tablouera însufleţit de o mare adunare de oameni care, cântând şijucând îşi manifestau bucuria eliberării, marcată prin sosireatrupelor române. Văzându-ne în uniforme de aviatori, câţivadin mulţime s-au apropiat şi ne-au întrebat în mândru graitransilvănean, dacă noi am fost cei care, cu o zi mai înainte,se învârtiseră cu un aeroplan românesc, atât de falnic, pecerul Clujului, încât scosese pe toată lumea de prin case.După răspunsul nostru afirmativ, i-au vestit pe ceilalţi şi încâteva momente ne-au copleşit cu îmbrăţişările şi sărutărileca apoi să ne ia pe sus. Mulţimea extaziată ne-a purtat peumeri prin toată piaţa, iar seara a dat banchet în cinsteanoastră. Cel care ne-a organizat această primire şi care amers în locul nostru la Divizie a fost Amos Frâncu, un fruntaşal mişcării naţionale de acolo. Nu am să uit niciodată celetrăite de noi laolaltă cu acea mulţime de oameni fericiţi şi cuochii cuprinşi de lacrimile bucuriei. Nu cred că poate cinevasă redea măreţia acelei sărbători la a cărei reuşităcontribuise tocmai acea participare a maselor de localnicicuprinse de bucuria marilor momente, acelea care sunt derăscruce în istoria unor popoare. Asemenea acesteia maivăzusem în Bucureştii anilor 1914 şi 1915, când toată lumeacerea intrarea României în război pentru a readuce fraţii depeste munţi la sânul patriei mame...» �

1 AMR, fond 1696, dosar nr. 28, p. 32 Nae Iliescu — Mitralieră, Din viaţa mea de

zburător, Editura militară, 1975, p. 613 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului

pentru întregirea României, 1916-1919, ediţia aII-a, vol. 3, p. 83-87

4 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 144, p. 1395 Idem6 Constantin Kiriţescu, op. cit., p. 1147 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 95, p. 1808 Ibidem, dosar nr. 153, p. 759 Ibidem, p. 18110 Ibidem, p. 18211 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 152, p. 2912 Ibidem, dosar nr. 3, p. 4713 Ibidem, dosar nr. 159, p. 23014 Ibidem, dosar nr. 95, p. 21315 Ibidem, dosar nr. 153, p. 14116 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 153, p. 142

17 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 144, p. 18218 Ibidem, dosar nr. 143, p. 10219 Ibidem, dosar nr. 152, p. 5820 Ibidem, p. 2121 Ibidem, dosar nr. 153, p. 14122 Ibidem, dosar nr. 144, p. 28423 Ibidem24 Ibidem, dosar nr. 95, p. 4325 Ibidem, p. 4226 Petrescu C.N., Marinari pe cerul Patriei,

Editura Europroduct, Piteşti, 2003, p. 16027 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 155, p. 30628 Xxx, România în anii primului război

mondial, Editura Militară, Bucureşti, 1987, p. 34329 Istoria României în date, Editura

Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 30830 Iliescu Nae — Mitralieră, op. cit., p. 6231 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 95, p. 81

32 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 159, p. 18333 Idem34 Ibidem, p. 8435 Theodor Radu, Zborul nostru, Editura

Institut de Arte Grafie E. Marvan, Bucureşti,1930, p. 6

36 AMR, fond nr. 3831, dosar nr. 2185, p. 6537 Idem, p. 6638 Ibidem, p. 6539 AMR, fond nr. 3831, dosar nr. 2185, p. 6540 Kiriţescu Constantin, vol. III, ed. II, Istoria

războiului pentru întregirea României 1916-1919, p. 355

41 Monitorul Oastei, nr. 43 din 20 octombrie1930, p. 854

42 Idem, p. 85443 Monitorul Oastei, nr. 43 din 20 octombrie

1930, p. 871

20

studii/documente

1 (43) � 2009 � document

Abstract: The Romanian air forces’ actions in Besserabiadeveloped under the difficult circumstances of the hostileinternational context and at the same time due to a lack of

personnel. Despite of all those hardships, the masters of thesky fulfilled their duty.

Key words: demobilization, armistice, reconnaissancemission, air squadron, the Great Union from Alba Iulia.

Romanian air forces in 1918

MEMORIUL PERSONAL AL LOCOTENENTULUIREZERVIST GIB MIH~ESCU

PE URMELE UNEI ERORI DE ARHIVARE:

drd. IULIAN BO}OGHIN~

Centru de Studii [i P`strare a Arhivelor Militare Istorice

Foaia matricolă a lui Gib Mihăescu

Prima filă a memoriului original

21

studii/documente

Pentru cei care l-au cunoscut,Gib Mihăescu a rămas cuimaginea unui om de omenie,

blând şi modest, generos şi sincer1. Saucum avea să scrie George Călinescu „cufirea lui simplă şi bună şi modestia fărăumilinţă”2, „el n-a duşmănit pe nimeni şin-a izbutit să aibă duşmani”3 şi „a trecutprintre noi plin de respect pentru toţi şifără nici o apreciere de sine”4.

Portret care adesea a permis să sespună că Gib Mihăescu e un scriitor fărăbiografie sau, altfel spus, că existenţa sanu a fost marcată de acele momentedeosebite care să constituie sursaoperei sale5. Nimic mai eronat, căcichiar dacă Gib Mihăescu nu a fost oprezenţă zgomotoasă şi spectaculoasăprintre contemporani6, oricât de succintăar fi privirea asupra biografiei sale, esteevidentă tentaţia pentru o viaţă care nuse înscrie în tiparul comun. Elev dificil şiinegal în comportare, student întârziatatras de viaţa boemă a Capitalei, tânărofiţer trăind din plin marea experienţă arăzboiului, gazetar rătăcit pe drumurilenecunoscute până atunci ale ţării,proaspăt avocat pornit în urmărirea uneiiubiri himerice, scriitorul robit deaventura creaţiei şi fascinantele taineale bolţii cereşti, sunt numai câteva dindatele unei existenţe agitate, ale unei

arderi la mari temperaturi, în care nu odată imaginaţia păleşte în faţa existenţeireale. Din acest punct de vedere,scriitorul are o viaţă pe măsura operei7.Operă în care „ciclul de război” (aşa cumpoate fi numită o bună parte din scrierilelui Gib Mihăescu, pornind de la schiţepână la romanul Rusoaica) poate fi cititîn registrul unui jurnal de campanie, acărui menire este de a păstra

emoţionantele impresii provocate dedramele războiului8. Căci experienţafrontului a constituit un unic moment înexistenţa scriitorului, sub a cărui forţă deşoc Gib Mihăescu a purces pe noi cărăriartistice ce până la sfârşitul vieţii nu maiaveau să fie părăsite. „Zilele de front aureprezentat trăirea intensă, situaţiaexcepţională, râvnită totdeauna descriitor, capabilă să-i antreneze toate

resursele sufleteşti, să-i potoleascăsetea de noutate izvorâtă din profundaoroare faţă de banalitate”9.

Ori tocmai această stare de spirit afăcut ca atât schiţele, proza şi mai apoiromanele sale, inspirate deevenimentele din război, să poată fioricând decodate din registrul literar încel autobiografic. Aşa că ceea ce sepoate spune despre Gib Mihăescu estefaptul că asemenea altor colegi degeneraţie, avea să fie profund marcat deexperienţa tranşeelor, fapt mărturisitdupă un deceniu şi jumătate de lasfârşitul războiului, pentru a subliniaimportanţa existenţială a acestuieveniment: „…războiul m-a vărsatsublocotenent de rezervă. Asta e unlucru înfiorător de important pentru mineşi o adevărată mustrare, ţinând seamacum m-a cules acest război de pedrumuri. Nu de pe drumul cel lung pecare l-am făcut mânat din urmă şi dinlături de gradaţii serviciului de recrutare,cu întregul meu contingent de puştanineîmbrăcaţi şi zgomotoşi şi sfârşind sărâdă numai când cădeau de răscruntăoboseală sau de schijele zbârnâitoare,împroşcate de un aeroplan hain. Nu depe drumul acesta vreau să spun că m-acules războiul. Acest marş sălbatec,trebuie să recunosc, îmi dă cel puţin odirecţie în viaţă, oricât de bine s-ar fi

document � 2009 � 1 (43)

... a trecut printrenoi plin de respectpentru toţi şi fărănici o apreciere desine...

””

22

văzut la capătul lui chiar marginile vieţiiînsăşi”10. Astfel se explică metamorfozaboemului de dinainte, în scriitorul —avocat, serios, implicat social şiresponsabil, de după război.

Revenind la zilele şi nopţile derăzboi, vrem să subliniem cătumultuoasele destine ale personajelordin universul imaginar al scriitorului ne-au stârnit interesul pentru a explora întruidentificarea unor posibile urme lăsateprin arhive. Mărturii documentare princare speram să reconstituim dramaticarealitate a vremurilor de război ce amarcat ireversibil existenţa lui GibMihăescu şi a celor din jurul său.Rezultatele au fost pe cât de inedite, peatât de surprinzătoare, căci ce altcevaam putea spune despre celeconsemnate în paginile memoriuluipersonal al celui care în scriptelemilitare era înscris ca „locotenentMihăescu I. Gheorghe”11.

Astfel, respectând tipicul întocmiriidosarelor personale, prima pagină a fostrezervată înscrisurilor din foaiamatricolă, unde regăsim la capitolul I„Starea civilă la începutul carierei” cudatele personale, precum „Numele şiprenumele: Mihăescu I. Gheorghe”, „Celdin urmă domiciliu la Drăgăşani, plasaDrăgăşani, judeţul Vâlcea”, „fiul lui Ion şial Ioana”; „domiciliaţi în Drăgăşani, plasaDrăgăşani, jud. Vâlcea”, pentru cacelelalte rubrici, precum „însurat la…., cu…., atunci domiciliat în …, plasa…, jud.…, copii…, venit la corp la…, de la …” sănu fie completate, fiindcă nu era cazul, lafel cum nici la capitolul II, „Schimbări înstarea civilă în cursul carierei”.

Dintre următoarele trei capitole alefoii matricole, doar cele referitoare la„campanii, rane, acte de bravură sau decuraj (în timp de războiu sau în timp depace)” este completat pe două rânduriastfel: „1918 martie 5 Demobilizatord<in> zi nr. 1554/1918. Lupte: Rgt 42Inf. P<artea> A<ctivă> de la 15 iunie1917 — 5 martie 1918, comand<ant> depluton. A luat parte la luptele de laMuncelu şi Basarabia”.

Dincolo de aceste înscrisuri, peurmătoarea filă a memoriului personal,rezervat capitolului „Servicii şi diversepoziţiuni”, se găsesc consemnatemomentele reper ale carierei salemilitare. De aici putem constata căGheorghe I. Mihăescu a fost însumatelev la Şcoala Militară de Infanterie pe 1aprilie 1917, pentru ca în aceeaşi zi săfie înaintat caporal, iar pe 1 iunie 1917,avansat sergent. Acuta criză de efectivea determinat reducerea stagiului depregătire, astfel că pe 15 iunie 1917Gheorghe I. Mihăescu a terminatcursurile Şcolii Militare de Infanterie şi afost repartizat la Regimentul 42Infanterie cu gradul de elev plutonier.Peste alte 45 de zile, la 1 august 1917,prin Înaltul Decret 1457 a fost înaintatsublocotenent de rezervă, grad cu carea şi fost demobilizat odată cu sfârşitulrăzboiului, căci în gradul de locotenentde rezervă a fost avansat pe 1 aprilie1921, conform Înaltului Decret 3620.

Ultima însemnare este datată 19octombrie 1935, când rubrica „Diferitepoziţiuni” a fost completată cu „Şters,fiind mort”, conform cu „adresa PrimărieiSector 1 Galben, nr. 1841/1931, adresaC.R. Bucureşti nr. 3732/1937, o<rdinde> zi nr. 143/1937”. Fără a insista preamult, ţinem să ne exprimămnedumerirea asupra datării adreseiprimăriei, însă cum nu va rămânesingurul semn de întrebare vom trecemai departe, cu amendamentul că vomreveni.

Prin urmare, ca în orice memoriupersonal, foaia matricolă este însoţită defoile calificative, întocmite pentru fiecarean. Aşa că, lui Gheorghe I. Mihăescuprima foaie calificativă i-a fost întocmităîn 1917, pentru perioada 1 iulie — 25iulie, pe când, cu gradul de elevplutonier, se pregătea cu sârguinţă săprimească botezul focului la „porţileMoldovei”. Foarte apreciat de superioriisăi, dovadă cuvintele cu carelocotenentul Silviu Ionescu,comandantul Companiei a III-a, a găsitde cuviinţă să-l caracterizeze: „fizicplăcut, robust, inteligent şi cu calităţisufleteşti alese. Orice însărcinare ce i s-a încredinţat, a executat-o cu dragosteşi sfinţenie. Dându-i comanda unuipluton, m-am convins că cunoaşteîndeajuns regulamentele”, încheind cupropunerea de „a fi avansat la gradul desublocotenent”.

Caracterizarea (de acum)sublocotenentului Gheorghe I.Mihăescu, consemnată în cea de-adoua foaie calificativă, pentru perioada 5iulie 1917 — 5 martie 1918 a fost făcutăîn aceeaşi notă. Astfel, comandantulRegimentului 42/66 Infanterie avea să-lprezinte pe tânărul sublocotenent cafiind „sănătos, deplin rezistent laoboseli, educaţie militară satisfăcătoare.A comandat tot timpul un pluton dinCompania a III-a, luând parte la toateacţiunile regimentului în timpul cât a fostîn prima linie pe Dealul Muncel. A datrezultate bune graţie tactului său şicunoştinţelor profesionale suficiente”,calităţi care-l îndreptăţeau să-l propună„a înainta la gradul de locotenent derezervă cu promoţia sa (iulie 1917)”.

Această a doua foaie calificativăavea să fie şi ultima din dosarulpersonal, nu însă şi ultimul documentclasificat aici, căci la fila 6 se găseşte odeclaraţie asupra activităţii desfăşurateîn timpul războiului, pe care, cupermisiunea dumneavoastră, o redămîn întregime în cele ce urmează:

„DeclaraţieSubsemnatul Gh. P. Mihăescu,

avocat din R. Vâlcea, str. GeneralPraporgescu nr. 17, sublocotenent derezervă din Reg<imentul> 42/66, declarcă tot timpul Campaniei 1916 am făcutparte din Reg<imentul> 42 Inf<anterie>,Comp<ania> 3. Am luat parte activă întoate luptele de înaintare, începând cuatacul pichetului R<âul> Vadului, Boiţa,Tălmăcelul, Vestinu, Şelimber, Sibiu şiîn retragere prin aceleaşi poziţiuni pânăîn Carpaţi. Pe munţii Carpaţi la: Colţii,Cărbunarul, Bulzul, Copăcenii,Lotrişorul, Seaca, Toaca şi alte localităţipe stânga Oltului, apoi în luptele până laTârgşor, podul Prahovei cătreTârgovişte, căzând prizonier pe ziua de23 noiembrie st.v. 1916. Cum ultimeleresturi ale reg<imentelor> 42 şi 2 Vâlceala Crângul lui Bot, lângă Ploieşti; de lacare dată am fost transportat înGermania, la Stralsund, unde am statpână după încheierea păcii de la Buftea,fiind repatriat la 23 st.v. martie 1918 şidus în Piteşti, unde se regăseaureg<imentele> 44 şi 4 Argeş, venite dinMoldova.

N-am obţinut nici un grad în timpulcampaniei, ComandantulReg<imentului> a fost răposatul colonelApostol Dumitrescu, iar al batalionului,dl. maior Ştefănescu, actualmentecolonel, comandantul Cercului deRecrutare R. Vâlcea. N-am obţinut nici odeclaraţie sau medalie şi nici n-am fostrănit.

Sublt. Rezervă 1922 aprilie 4/ss/ Gh. P. Mihăescu R. Vâlcea”Citim şi cu surprindere luăm la

cunoştinţă cele declarate desublocotenentul în rezervă Mihăescu.Recitim şi nedumerirea ne cuprinde din

studii/documente

1 (43) � 2009 � document

O declaraţie a scriitorului

23

studii/documente

ce în ce mai mult, căci, ca şidumneavoastră, constatăm că celedeclarate prea puţin coincid cuînscrisurile din foaia matricolă şi din celedouă foi calificative ale sublo -cotenentului de rezervă MIhăescu. Prinurmare, ne vedem puşi în situaţia de asublinia că faptele din declaraţia mai suscitată sunt cu totul şi cu totul altele decâtcele din documentele aflate întrecoperţile aceluiaşi memoriu personal,prezentate anterior, cât şi faţă de celedeja publicate relativ la aceastăperioadă din biografia lui Gib Mihăescu.

Ca argument, ne mărginim săinvocăm doar cele două monografiidedicate scriitorului de MihailDiaconescu în 1973 şi de Florea Ghiţăîn 1984.

Explorând şi exploatând mai cuseamă arhiva personală a familieiMihăescu, a Facultăţii de Drept, aPrimăriei Drăgăşani, mărturiile edite, darşi memoria celor care l-au cunoscut, ceidoi biografi aştern pe hârtie pas cu pasrefugiul din calea năvălitorilor, pribegiape întinsul Moldovei, cât şi odiseea canovice, dar demn ofiţer al armateiromâne pe Frontul Reîntregirii.

Cu alte cuvinte, toate sursele citatemai sus stau mărturie că la sfârşitul luinoiembrie 1916, împreună cu prietenulşi concitadinul său, George Stoian, dupătentativa eşuată de a ajunge laDrăgăşani „uzi, înfometaţi şi învineţiţi defrig, mai apucă să găsească unul dinultimele trenuri care plecau spreMoldova[…]. Nemâncaţi, nedormiţi,îngheţaţi, deznădăjduiţi mai ales, cei doiîşi fac drumul mai departe, când pe jos,când în trenuri, dacă se mai ivea ocaziasă sosească vreunul. Nu sunt singuri.Drumurile spre Moldova, pline denoroaie, sunt înţesate de trupe şi derefugiaţi”12. Pribeag prin locuri bântuitede nenorocirile războiului, Gib „e tentatuneori să abandoneze ideea de aajunge în Moldova şi să se lase în voiasoartei. Privea atunci «spre cei careveneau din urmă, puhoiul ameninţător alduşmanului care înainta, înainta grăbit,îl simţea cum înaintează, nevăzut deadâncimea liniştii din urmă şi hotărâreade a mai înainta se înfiripă iarăşi. Călcamai departe pe drumul ce se deschideaca o pârtie printre tarlalele de pământnegru şi înţelenit, pătate ici-acolo depetecele galben-verzui al vegetaţiilorpărăginite. Simţea că într-acolo trebuiesă fie Moldova aceea, către careporniseră. Între soare-răsare şimiazănoapte»”13.

Aşa au ajuns cei doi vâlceni laBârlad, unde era „[…] ceva mai multăordine. Autorităţile militare au luatmăsura să-i încartiruiască pe refugiaţi.Dar lumea nu mai are, pur şi simplu,unde să-i adăpostească. Mulţi se tem denoii veniţi. O atmosferă de apăsătoare

primejdie domneşte mai departe pestetot. La Bârlad, Gib şi George Stoian seîntâlnesc cu câţiva refugiaţi din oraşullor. Maiorul Gh. Petrescu, DumitriuŞtefan, fostul şef al muzicii militare dinDrăgăşani, şi comerciantul ViduNicolaescu […]. Singurul lucru care îlpoate face pentru ei e să le dea sămănânce pe săturate conserve de la unregiment şi să-i ajute seara să-şigăsească un loc să se poată întinde pejos, printre refugiaţii adăpostiţi lacafeneaua din mijlocul oraşului. Pânăspre dimineaţă, poliţia şi patrulelemilitare vor deschide mereu uşile aceleicafenele, ca să îndese înăuntru, pesteocupanţii mai vechi ai localului, noi şi noipribegi.

A doua zi, cei doi au ocazianesperată să se agaţe de un tren caremergea la Iaşi. De la Bârlad, până spreNicolina au călătorit aproape întreaga zi.În gară la Iaşi, trenul a fost înconjurat curepeziciune de militari şi toţi cei carecoborau au fost triaţi. După ce s-aulegitimat şi au arătat că sunt studenţi(aveau amândoi acte în acest sens), Gibşi G. Stoian au fost trimişi mai departe,chiar în noaptea aceea, spre Dorohoi,unde se înfiinţase de puţin timp o şcoalăde infanterie. Aici cei doi s-au despărţitpentru o perioadă de timp. GeorgeStoian a fost admis elev. Gib — respinspentru „gravă insuficienţă toracică“. Eraîn ziua de 30 noiembrie 1916. Timp deaproape două săptămâni de acumîncolo, Gib călătoreşte pe jos îndărătspre Iaşi, mâncând şi adăpostindu-senoaptea, din mila unor necunoscuţi, însatele prin care trecea. Între timp la Iaşise creează o nouă şcoală de infanterie.Frontul făcea adevărate dezastre înefectivele româneşti. În jurul datei de 20-21 decembrie, Gib I. Mihăescu e primit,mai mult la insistenţele sale, în rândulelevilor. Instrucţia e drastrică şiprogramul, legat de nevoile frontului,supraîncarcat. Fapt remarcabil, Gibrezistă cu bine şi în mai 1917 absolvăşcoala cu gradul de elev plutonier”14.

Numai că asupra acestui ultimdetaliu, cei doi biografi nu au căzut deacord, căci în timp ce Mihail Diaconescuscrie că Gib Mihăescu a absolvit Şcoalade Infanterie de la Iaşi, Florea Ghiţă opomeneşte pe cea de la Botoşani,subliniind la notă că informaţia dată deN. Guvedia despre absolvirea şcolii deofiţeri din Bacău e inexactă15.

Însă nu acest amănunt constituiesubiectul nostru, aşa că revenim asupradeclaraţiei pentru a sublinia că dinconsemnările existente în foia matricolăşi în foile calificative, cât şi din mărturiileadunate de cei doi autori amintiţi maisus, putem afirma cu certitudine căacest document nu-i aparţinepersonajului nostru. De altfel, însuşiautorul declaraţiei, când şi-a afirmatidentitatea a lăsat scris „Gheorghe P.

Mihăescu”. Ori, în cazul acesta, în modnatural ne punem întrebarea cum de aajuns acest document în memoriulpersonal al lui Gheorghe I. Mihăescu,mai cu seamă că pentru oricine făceadoar un simplu exerciţiu de comparaţiecu piesele deja existente la dosar eralesne de observat inadvertenţa dintredatele cuprinse în declaraţie şi restuldocumentelor. În mod normal,următoarea întrebare se ridică asupraidentităţii acestui Gheorghe P.Mihăescu: cine era el?

Pentru a afla nu ne-a mai rămasdecât să căutăm ceva urme în fondul dearhivă creată de Regimentul 42/66Infanterie.

Rezultatele nu au întârziat să apară.În jurnalul de operaţii al regimentului, înordinea de bătaie, adică acolo unde suntenumeraţi toţi ofiţerii şi subofiţerii cufuncţiile ce le deţineau, al patrulea ofiţerdin Compania a III-a a Batalionului I esteînscris „sublocotenentul de rezervăMihăescu Gheorghe”16. Pentru ca încontinuare să se poată urmări pas cupas odiseea acestui tânăr ofiţer şi asubordonaţilor, până aproape de Sibiu şimai apoi în retragere. Până în ziua de23 noiembrie 1916, când în jurnalul deoperaţii au rămas consemnateurmătoarele fapte: „[…] până la ora 8a.m. neprimindu-se nici un ordin de laDivizia 22-a sub ale cărei ordine segăseau toate trupele şi totodatăneştiindu-se nimic despre situaţiagenerală a frontului, s-au adunatavanposturile, care se compuneau din80 de oameni, 4 ofiţeri şi s-au pornitspre Ploieşti, în scopul de a se ocupa opoziţiune organizată în acest scop laVest de Ploieşti (câmpul de retragere).În momentul când s-a ajuns la câmpulde tragere, s-a primit ordinul verbal de laDivizia 22-a să se înapoieze şi să seocupe poziţia Câmpul lui Bot, călare peşoseaua Ţigănia — Ploieşti — Calea

document � 2009 � 1 (43)

Familia scriitorului

24

ferată.În acest scop s-a dispozat ca

batalionul din Regimentul Vâlcea nr. 2,sub comanda căpitanului GeorgescuDumitru să ocupe pădurea Crângul luiBot, până la şoseaua lui Bot — Ploieşti,iar o companie compusă din oameni dinRegimentul 42 Infanterie, sub comandalocotenentului Dumitrescu Gheorghe, săocupe poziţia călare pe calea ferată.

Când batalionul din RegimentulVâlcea nr. 2 a pătruns cu primeleelemente în pădurea lui Bot, la ora 9,30a.m. patrulele din cavaleria inamicăajunseseră deja în pădure. În acelaşitimp, o coloană inamică compusă dininfanterie, cavalerie şi artilerie înainta peşosea cam la un kilometru departe depădure. Imediat după aceasta, a începutbombardamentul artileriei asupra păduriiCrângul lui Bot, flanc apărat de trupe dinDivizia 22, aceste trupe s-au retras,lăsând în vânt aripa stânga aRegimentului Vâlcea nr. 2. Din aceastăcauză, inamicul a căzut în flanculRegimentului Vâlcea nr. 22, care larândul său a fost nevoit a se retragespre Ploieşti.

Trupa Regimentului 42 Infanterie cese găsea călare pe calea ferată, deasemenea a fost nevoită a se retrage,urmărite de focul artileriei inamice. Cuaceastă cauză au fost luaţi prizonieri:locotenentul de rezervă TeodosiuConstantin, locotenentul de rezervăMihăescu Gheorghe, sublocotenentulde rezervă Negriţoiu Ion. La ora 2 p.m.toate trupele noastre erau în completăretragere pe direcţia Ploieşti — Bucov. Laora 4 p.m. rămăşiţele Regimentelor 42Infanterie şi «Vâlcea» nr. 2 au ajuns lapodul de peste Teleajen, dintre Ploieşti

şi Bucov, unde din ordinul Diviziei 22, aufost instalate în avanposturi. Până la ora9 p.m. au continuat a sosi mereuoameni rătăciţi din Regimentul 42Infanterie”17.

În încheierea acestor note de jurnalpentru ziua de 23 noiembrie 1916 suntprezentate două tabele, primulcuprinzând o situaţie statistică cupierderile suferite în acele lupte, anumeun locotenent, 10 sublocotenenţi, unplutonier, 28 sergenţi, 61 caporali, 477soldaţi, pentru ca în cel de-al doileatabel pierderile prezentate anterior doarnumeric, să fie nominalizate. Aşa seface că, la curentul 2 îl regăsim pesublocotenentul de rezervă MihăescuGheorghe, din Compania I şi, un faptfoarte important, este trecut şi domiciliul,anume „comuna Ştefăneşti”18.

Dincolo de ineditul informaţiilorcuprinse în jurnalul de operaţii alRegimentului 42/66 Infanterie, cuajutorul cărora am putut să-l identificămpe sublocotenentul rezervă GheorgheMihăescu, autorul declaraţiei, am ţinutsă prezentăm pe larg evenimentele din23 noiembrie 1916, pentru a analiza cudreaptă măsură faptele ce aveau săiasă la iveală în ultimele zile ale anului1916. Aflată în cantonament la Doljeşti,judeţul Roman19, alături de toţi cei carereuşiseră să iasă cu bine din calvarulretragerii, comanda regimentului a primitordin să identifice cauzele ce audeterminat numărul mare de pierderi,mai cu seamă „în ceea ce priveşte peacei militari a căror pierdere nu ejustificată din împrejurări, ci s-a făcut debună voie”20.

Trecându-se la executarea ordinului,triste şi nefericite surprize aveau sămâhnească şi mai mult sufletele greuîncercaţilor vâlceni din Regimentul42/66 Infanterie. Căci ce altă stare despirit putea să stârnească raportulcomandantului de regiment, colonelulDumitrescu, care pe 19 decembrie 1916solicita comandantului RegimentuluiVâlcea nr. 2 „[…] a da ordin elevului-plutonier Buholţeanu de a ne trimite odeclaraţie asupra celor ce ştie desprepredarea în mâna inamicului alocotenentului Teodosiu şi sublo -cotenentului Mihăescu şi Negriţoiu înlupta de la Crângu lui Bot, de la Nord dePloieşti, când ofiţerii mai sus arătaţidiscutau asupra modului cum să sepredea şi la care discuţie a asistatnumitul elev-plutonier”21.

În aceeaşi zi, elev-plutonierulConstantin Buholţeanu lăsa scris astfel:„Fiindu-mi cerută declaraţia asupraofiţerilor mai jos notaţi, am onoarea araporta următoarele:

În ziua de 23 noiembrie 1916, ora 10a.m. în timpul luptelor de la Crângul luiBot, Nord de Ploieşti, controlând lanţulde trăgători, am aflat de la soldaţi că

sublocotenenţii Mihăescu, Negriţoiu şilocotenentul Teodosiu din regimentul 42Infanterie se aflau în spatele lanţului detrăgători, într-o casă lângă cantonul C.F.

Am mers acolo, am intrat în casă şii-am întrebat că ce fac acolo. Dânşii mi-au spus că mănâncă şi totodată seodihnesc. Le-am spus să iasă afară,fiind soldaţi singuri şi că inamicul seapropie şi nu are cine să-i comande. Mi-au arătat drapelul alb pe care gazdacasei îl pusese pe poartă şi că preferăsă rămână acolo.

Văzând că nu ies afară, m-amîndreptat spre lanţul de trăgători,lăsându-i în casă”22.

Ori tocmai ordinul în rezoluţie pus peaceste rapoarte de către colonelulDumitrescu la 23 decembrie 1916, cumcă „se va anexa la plângerea de dare înjudecată ce se va face contra acestorofiţeri”23 este cauza declaraţiei, desprecare putem spune, fără teama de agreşi, că se poate considera „intriga”demersului nostru.

Căci, în paranteză fie spus, dupărăzboi, fie din considerente obiective(precum reglementarea proprietăţii şi amoştenirii victimelor războiului), fie dinmotive subiective,autoritatile romane autrebuit să găsească o explicaţie pentrunumărul mare de pierderi. În moddeosebit pentru numărul inexplicabil demare al prizonierilor de război, aşa că înperioada următoare întoarcerii acasă,aceştia au trebuit să dea o declaraţie încare să explice condiţiile capturării.Explicaţii coroborate apoi cu informaţiidin alte surse, pe seama cărora ocomisie constituită la nivelul marilorunităţi (armate, corpuri, divizii etc.) sepronunţa asupra (eventualei) vinovăţii arespectivului militar. Sau altfel spus,comisia avea toate împuternicirile săhotărască dacă respectivul militar a fostfăcut prizonier luptând sau dacă s-apredat fără luptă. Fără a produce preamulte efecte din punct de vedere juridicşi material (de altfel nici nu ne putempronunţa asupra finalităţii acesteiacţiuni), pentru noi extrem de interesanteste consecinţa activităţii acestorcomisii, constituită în urma număruluifoarte mare al rapoartelor, declaraţiilor şimemoriilor celor întorşi din prizonierat.

Încheind paranteza şi revenind lasubiectul nostru, dorim să spunem căacesta a fost contextul scrierii declaraţieicând, pe 30 martie 1922, Regimentul42/33 Infanterie solicita Poliţiei dinRâmnicu Vâlcea să pună în vederesublocotenenţilor de rezervă MihăescuGheorghe şi Oprescu Nicolae, să deaseama în scris pentru perioadapetrecută pe front (unităţile cu care aluptat, prin ce locuri, ş.a., cuprinse dealtfel în documentul citat)24.

Aşadar, după ce am dat de urmatizului şi am identificat cauzele şi

1 (43) � 2009 � document

studii/documente

Gib I. Mihăescu (în picioare, dreapta) elev ofiţer pe frontul din Moldova, 1916

1 Florea Ghiţă, Gib I. Mihăescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p. 52 George Călinescu, Gib I. Mihăescu, în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 777

din 27 octombrie 1935, p. 1, apud. Florea Ghiţă, op. cit., p. 53 Nichifor Crainic, Gib I. Mihăescu, în „Gândirea”, nr. 10/1935, apud Florea

Ghiţă, op. cit., p. 64 Pan M. Vizirescu, În amintirea lui Gib I. Mihăescu, în „Gândirea”, nr.

1/1936, apud Florea Ghiţă, op. cit., p. 65 Florea Ghiţă, op. cit., p. 66 Diana Cristev, Publicistica lui Gib I. Mihăescu, în Gib I. Mihăescu,

„Însemnări pentru timpul de astăzi”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1975, p. 57 Florea Ghiţă, op. cit., p. 78 Diana Cristev, Războiul şi literatura lui Gib I. Mihăescu, în Gib I. Mihăescu,

„Linia întâi”, Editura Militară, Bucureşti, 1983, p. 69 Ibidem, p. 2510 Ibidem, p. 511 Arhivele Militare Române, (în continuare A.M.R.), fond Direcţia Cadre şi

Învăţământ, Memorii Bătrâni, litera „M”, locotenenţi, dosar nr. 280, f. 112 Mihail Diaconescu, Gib.I. Mihăescu ,Editura Minerva, Bucuresti, 1973, p. 38

13 Ibidem, p. 3914 Ibidem, p. 39-4015 Florea Ghiţă, op. cit., p. 3616 A.M.R., fond Biblioteca documentară, Registre Jurnale de Operaţii,

dosar nr. 861, f. 2v17 Ibidem, f. 140-14118 Ibidem, f. 14119 Ibidem, f. 15320 Idem, fond Regimentul 42 Infanterie, dosar nr. 51, f. 20121 Ibidem, f. 20322 Ibidem, f. 203v23 Ibidem, f. 20324 A.M.R., fond Direcţia Cadre şi Învăţământ, Memorii Bătrâni, litera „M”,

locotenenţi, dosar nr. 280, f. 525 Florea Ghiţă, op. cit., p. 3226 Mihail Diaconescu, op. cit., p. 44-4527 Florea Ghiţă, op. cit., p. 38-4128 Ibidem, p. 44

originile declaraţiei existente la dosar, înîncheiere nu ne mai rămâne decât sădăm răspunsul la întrebarea pusă maiînainte, cum de a ajuns un document cenu-i aparţinea în memoriul personal al luiGib Mihăescu?

Singura explicaţie ce ni se pare a fipertinentă şi pe care îndrăznim să oafirmăm, constă în izbitoarele asemănăridintre datele de identificare ale celordouă persoane: nume Mihăescu,prenume Gheorghe, domiciliuDrăgăşani, judeţul Vâlcea, aceeaşiunitate militară: Regimentul 42/66Infanterie, Compania a III-a, şi dincolode astea, aceeaşi meserie: avocat. Căci,după cum bine se ştie, Gib Mihăescu afost un „student întârziat” al Facultăţii deDrept din Bucureşti, unde s-a înscris înanul întâi pe 16 octombrie 1914. Alegerefăcută mai mult de autoritarul său tată,care însă a fost contrară sensibilităţiisale, contrară pasiunii pentru lectură,incompatibilă cu acea „lene” înnăscută25.Toate astea cât şi firea boemă, trecereade la viaţa liniştită din urbea natală laritmul cosmopolit al Capitalei, l-audeterminat pe studentul Mihăescu I.Gheorghe să cadă în plasa tentaţiilorbucureştene. Viaţa aventuroasă nu aîntârziat să-şi ceară tributul: conflictul cutatăl său şi examenele pierdute. Aşa autrecut cei doi ani, până la mobilizarea dintoamna anului 1916, ani irecuperabili, pecare grozăviile războiului i-au aruncatîntr-un cotlon al nostalgicelor amintiri.

Asemenea altor tineri din generaţiasa, maturizat de experienţa tranşeelor,Gib Mihăescu a devenit un om cu opersonalitate bine conturată, capabil deîndrăzneli neaşteptate. Întorcându-se lafacultate, într-un gest de mândrie şi defrondă, n-a ezitat să se afişeze în

uniformă26. Prins din nou în tentaculeleboemiei bucureştene, plăcerile literare lacare nicio clipă nu s-a gândit să renunţe,cât şi necruţătoarea tuberculozăagravată pe front au făcut caîndelungatei „cariere” de student să-ipună punct în iunie 1923, odată cususţinerea ultimelor examene şi alicenţei27. Dedicându-se literaturii şiziaristicii, chemat de o bizară aventurăerotică, în decembrie 1923, GibMihăescu a ajuns la Chişinău, unde s-aangajat ca avocat la cabinetul luiAlexandru Oprea, preşedintele BănciiPopulare „Redeşteptarea”28.

În felul acesta putem spune că şiprofesia, anume avocat, a devenit unmotiv al confuziei.

Prin urmare, accesând evidenţele cuofiţerii rezervişti de la Cercul de RecrutareVâlcea, persoana însărcinată cupăstrarea memoriilor personale, probabildin grabă, dar mai cu seamă confuză deizbitoarea asemănare a datelor personalenu a mai acordat atenţia cuvenităsingurului element distinctiv: iniţiala tatălui,„I” în cazul lui Gib Mihăescu, „P” în celălaltcaz. De altfel, după cum se poate vedeadin reproducerea alăturată, litera „P”prezentă în declaraţie are o formă destulde alungită, bucla fiind prea puţinrotunjită. (foto)

Încă o dovadă a confuziei şi căeroarea nicicând nu a fost conştientizatăeste adresa „Cu Nr. 202 din august 1922,Garnizoana R. Vâlcea pentru a pune învedere D-lui Colonel Ştefănescu,Comandantul Cer<cului> Rm. Vâlcea sănoteze pe sublt. rezervă Mihăescu P.Gheorghe pe timpul Campaniei 1916-1918”, lipită pe prima copertă a dosaruluiîn care se regăsesc arhivate foaiamatricolă şi foile calificative ale luiMihăescu I. Gheorghe. (foto)

În încheiere nu ne mai rămâne decâtsă afirmăm că dincolo de greşeala dedatare a adreselor Primăriei Sectorului 1Galben, a neconcordanţelor privindlocalitatea şcolii de ofiţeri şi gradul cucare a terminat, toate amintite lamomentul potrivit, demersul de mai susne determină să sperăm că am reuşit sădemonstrăm inedita eroare dearhivare. Indiscutabil, trebuie săspunem că ne domină sentimentul cănu este singura, însă faptul că s-astrecurat printre documentele cefăceau referire la unul dintre clasiciiliteraturii române, Gib Mihăescu, ne-apermis să o identificăm şi să o supunematenţiei dumneavoastră. �

Monumentul funerar al scriitorului în cimitirul din Drăgăşani

25document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Abstract: The destiny of the well-known writer, GibMihăescu, was influenced by his involvement in the FirstWorld War’s battles. Sometimes the archival documents couldcontain untrue data. How do we find the truth about one’s man

career, is something which only a dedicated researcher canpresent.

Key words: writer, personal file, appreciation leaf, opera-tions’ log.

Following an archival mistake: the personal file of the Lieutenant reservist Gib Mihăescu

26 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

Toamna anului 1918 a adus cuea limpezirea destinuluiexistenţial rezervat de Primul

Război Mondial Imperiului Austro-Ungar.Dezintegrarea colosului “cu picioare delut” s-a conturat ca una dintreconsecinţele imediate ale încheieriiacestei conflagraţii. În ultima parte aanului, întregul stat dualist a devenit unuriaş ceaun în clocot, sfâşiat de mişcărirevendicative de tot felul. Dar, dintre toate acestea,predominantă a fost lupta pentru eliberarea naţională anaţionalităţilor asuprite. În contextul general revendicativnaţional s-au înscris, în mod firesc şi legic, şi românii de peteritoriile imperiale locuite de către ei. Cu tot finalul previzibil,într-un ritm mai accelerat, al dezmembrării monarhiei dualiste,guvernanţii de la Viena sperau într-un miracol menit aîmpiedica acest deznodământ. În momentele de maximăîncordare a luptei de eliberare naţională, de la Viena au fostlansate repetate chemări la negocieri sau promisiuniconcesionale pe această temă naţionalităţilor asuprite.Imensul efort întreprins, preponderent în toamna anului 1918,a fost de la bun început sortit eşecului. Toată gama demanevre şi încercări ale conducerii politico-militare de la Vienanu a asigurat, dacă nu oprirea, cel puţin micşorarea ritmuluidesăvârşirii acţiunilor concentrate de dizolvare a Imperiului.

Prin actul de la 2 noiembrie 1918, declarareaindependenţei de stat, Ungaria a pus capăt tuturor viselor şizbaterilor Vienei de asigurare a supravieţuirii statului dualist.Lovitura de graţie — anticipată, dar necredibilă ca finalitate — avenit tocmai din partea celor cu care, începând din anul 1867,au constituit dualismul asupririi celorlalte naţionalităţii dinImperiu. Dar, în acelaşi timp, proaspătul declarat statindependent — Ungaria — nu a renunţat la pretenţia deperpetuare a dominaţiei asupra teritoriilor şi naţionalităţilorasuprite şi până atunci. Acestor naţionalităţi şi teritoriului locuitde ele, după părerea noilor conducători politici de laBudapesta, drepturile la autodeterminare nu le trebuiau luateîn considerare.

Tocmai cantonarea în acest conservatorism anacronic, într-o disonanţă totală cu efervescenţa mişcărilor naţionale deeliberare, au amplificat acţiunile românilor pentru libertate şiUnire naţională. Amplele lor manifestări, de ordin politic, socialsau militar, interne şi internaţionale, au urmărit cuperseverenţă un singur obiectiv prioritar: Unirea, ca naţiuneliberă, cu România. Legat indisolubil de finalizarea acestuideziderat naţional, prioritare au devenit acţiunile organizatoricemenite a asigura transpunerea lui în viaţă.

Acţiunile românilor din teritoriile fostului Imperiu sunt astăzibine cunoscute. Fără a face o trecere în revistă a acestora,prezintă un document ilustrativ al evenimentelor politicedesfăşurate în Cluj, spre sfârşitul anului 1918 şi anul 1919.

Documentul intitulat: „Notiţe pe zile — din toamna 1918”,este copia unui extras „din notiţele luate zi de zi la SenatulNaţional Român de către secretara preşedintelui [acestuia]Sidonia DOCAN”. Documentul selecţionează şi redă — succint

— istoricul organizării şi activităţiidesfăşurate de Senatul Naţional Romândin Cluj între 18 octombrie 1918 şi 4august 1919.

Comunicările, pe zile, cronologic,redau — uneori cu detalii — acţiunileîntreprinse în Cluj de către fruntaşiipolitici ai românilor ( în frunte cu dr. AmosFrâncu ) de organizare a luptei acestora

pentru libertate naţională şi unitate.Confruntaţi cu lipsa unor directive precise de la ConsiliulNaţional Român Central de la Arad şi cu presiunea măsurilorcoergitive ale ungurilor, conducătorii politici ai românilor dinCluj au fost obligaţi să acţioneze, într-o primă fază,independent.

Notiţele Sidoniei DOCAN surprind momentele iniţiale deincertitudine, trecerea la organizarea şi apoi desfăşurareaactivităţii Senatului Naţional Român din Cluj, precum şisublinierea diferendelor dintre acesta şi Consiliul NaţionalRomân sau dintre membrii săi.

Documentul a fost predat Serviciului Studii Istorice, dincadrul Marelui Stat Major român, de către generalul IoanHIDU, la începutul anului 1932, în vederea documentăriiacestuia în legătură cu organizarea şi activitatea gărzilornaţionale române din Cluj. Documentul este compus dintr-oprimă filă — titlul - scrisă de mână în tuş negru şi dinurmătoarele 7 file bătute la maşină. În continuare, redauintegral documentul nominalizat.

NOTI}E

PE ZILE – DIN TOAMNA 1918

COPIEExtras din notiţele luate zi de zi la Senatul Naţional Român

de secretara preşedintelui Sidonia Docan1

Din frământările premergătoare deznodământului final[Anul] 1918

18 octombrie/vineri/În Parlamentul din Budapesta citeşte Alex.Vaida Voevod în

numele Românilor o Declaraţie, lăsând uşile [lipsă text].Întoată Ţara mare dor de Pace şi Independenţă — cu un suflu derevoltă impacientă [sic].

28 [octombrie]Începe dezmembrarea Monarhiei! Atmosferă încărcată.

Pentru România cine luptă! Cine se îngrijeşte de soartă şiviitorul lor ? Acest nenorocit popor, aruncat şi jertfit de toţi întoate pericolele, pe spinarea lui vreau să se ridice ţările laglorie, mărire şi independenţă, [lipsă text].

30 [octombrie]Revoluţia dezlănţuită! Hoarde barbare încep distrugerea

[lipsă text], ungurii dezorganizează „Nemzeti Tanács” în toatepărţile .… Dr.Frâncu se zbate cu elementele din jurul lui de apune baze şi asigura o situaţie indestructibilă cauzeiromâneşti! Convoacă şedinţe, trimite curieri la MatadoriiComitetului Naţional.

ACTIVITATEA SENATULUI NA}IONAL ROMÂN (CLUJ)OGLINDIT~ ÎN NOTI}ELE SIDONIEI DOCAN,

dr. Cornel }UC~

Centrul de Studii [i P`strare a Arhivelor Militare Istorice

Văd cu ochii, trăiescîn constantă emoţieacele zile grandioasede zbucium sprelumină şi adevăr...

””

27document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

De unde nu vine nici un cuvânt, nici o indicaţie! Ei oare nuau sentimentul că acum ori niciodată?!?

31 [octombrie]/joi/Austria aşa de imperialistă, e Republică! În fine, ne vine şi

nouă în minte, că ar trebui să recunoaştem farbă [sic], sădeclarăm ferm, ce voim? Nu cutezăm ori nu ştim ce e de făcut?

Şi banca „ECONOMUL” este invitată de a adera la„Nemzeti Tanács”! Nu! şi nu!!

Îi succede în fine la dr.A.Frâncu a convoca o şedinţă la“VATRA” pentru 5 ore p.m. trebuie aduse hotărâri ori va fi preatârziu [lipsă text].

Revoluţie!! Soldaţii îşi rup insignele, străzile pline de o lumesălbatică, care distrugere vrea, aleargă, urlă…când jos, subbanca „ECONOMUL”, sparg cu drugi de lemn vitrinele prăvăliei,năvălesc jefuind hainele, distrugând tot. Te cuprinde groaza defuria maselor dezlănţuite …seara întuneric pe străzi, nimeni nucutează să iasă, ordin ca porţile să fie încuiate, tăcere înăbuşităca înainte de vifor [lipsă text].

1 [noiembrie]Vine ştirea despre asasinarea lui Tisza! Cel mai înverşunat

inamic al Românilor, instigatorul Războiului, cu Wilhelm II. Treisoldaţi au pătruns în Palatul său din Pesta şi l-au împuşcat fărămilă, precum ne-a jertifit şi masacrat el pe noi.

În toate părţile proclamaţii către popor în ungureşte şiromâneşte/ şi nu se risipesc pereţii Clujului?/ şi nemţeşte,iscălite [lipsă text] dr.Apathy, infam şi obraznic jidan.

Un membru din Comitetul Naţional în trecere prin Cluj ne-aaruncat în fine şi nouă cuvântul „Organizaţi-vă, fără altăîndrumare.

Dr.Kertesz şi Vincze au invitat la Senatul Naţional Maghiarpe dr.Frâncu şi dr.Păteanu, unde după un formidabil discurs deceasuri al d-rului Frâncu — unde Apathy se făcuse alb caperetele şi numai putea combate argumentele desfăşurate, nicinumai cuteza faţă de aşa o energie necrezută de ei, într-un capde Român — au cedat, recunoscând drepturi şi jurământulromân, au promis chiar conlucrarea paralel, de groaza maselorromâne, care ar putea în fine să se ridice [lipsă text].

2 [noiembrie]Adunarea de la „VATRA” de ieri d.p. nu s-a putut ţine, toate

uşile erau încuiate! Intrigi! Ori Frica? Furia şi disperarea luiFrâncu şi Păteanu, de nedescris. Alăturat date exacte, trăite şiscrise de dr. Păteanu secretarul S[enatului] N[aţional]R[omân].

În oraş consternare şi groază mare. Aseară se răspândisefaima în armată că ar avansa cehii, ba că ar fi chiar în Apahida.La gară au plasat tunuri şi mitraliere ca să împiedice intrarealor în oraş. Ordin sever de a încuia porţile. Când trec pestrăzile goale, fără lumină, repede, în tăcere lugrubă mă-ntrebîngrijorată: va fi rău sau bine de noi Românii? Şti-va lumeaodată măcar ce suferim, ce sacrificii dăm? Doamne ajută-ne!

Apoi din nou spiritele se mai calmează când se aude, sespune, că francezii şi englezii vor ocupa Ardealul ! Acesteasunt şi ştirile jurnalelor.

Dr.Frâncu convoacă şedinţă Constituantă pentru duminică3 noiembrie. În fine!!!

3 [noiembrie]Duminică, 3 ore d.p., sub steag român tricolor, cu

însufleţire delirantă, cu discurs de foc, la „Cercul Industriaşilorunguri”, din piaţa „Mathia, dr.Frâncu, dr.Păteanu fixeazăpunctul nostru de drept, acel soclu solid pe care s-a ridicatSenatul Naţional Român pe urma căruia s-a putut înfăptuiRomânia Mare! Ce numai energia şi curajul neînfrânt au pututasigura!

S-a oprit de a se impune jurământul unguresc. Apelul către„ FRAŢI ROMÂNI” !

4 [noiembrie]Sfatul Naţional Român instalat cu telefon, ordonanţă la

Banca „ECONOMUL”. Eu sunt numită secretară.Revoluţie, adversarii au arme, noi nimic!5 [noiembrie]Manifest imprimat către români. Comandantul Regimetului

[63] român e căp[itan] Cotuţiu, telef[on] 955, în Cazarma dinMagyar-ut/Calea Victoriei/.

Ungurii foarte speriaţi vin ca la mântuire la Senatul Român,că nedreptăţile săvârşite îi umplu de groază de o eventualărăzbunare justificată.

În comunele româneşti ei atacă pe sătenii paşnici, ş-apoicer ajutor că s-au răsculat „valahii”. Se repetă neîntreruptatrocităţile lor de ură.!

Aici, în Senat, se lucrează zi şi noapte cu febrilitate pentrua evita ciocnirile şi măcelurile.

Consfătuire la gen[eralul] comand[ant] Siegkeri [sic].Senatul Român trimite în toate părţile ofiţeri români şi

asistenţă militară pentru liniştirea spiritelor, se formeazăsubcomisariate la sate.

7 [noiembrie]Consfătuiri cu prefectul/ungur/ şi general. Ţăranii, fără

deosebire de naţionalitate, se răzbună pe organele oficialepentru nedreptăţile îndurate.

Ministrul de război, Barta, a admis jurământul Românpentru tot Ardealul şi românii din Ung[aria].

Dr. Mihaly e de acord cu tot ce a decis Senatul Român aici/În fine!/, când a văzut că dr. Frâncu a scos castanele din foc.Ungurii, direct, provoacă revoluţia.

Doamne, fă să învingă dreptatea! Ce mândră sunt că-mieste dat să fiu tocmai în centrul activităţii acesteia unde, cutoate fibrele încordate, se lucrează viitorul nostru. Văd cu ochii,trăiesc în constantă emoţie acele zile grandioase de zbuciumspre lumină şi adevăr [lipsă text].

Răzvrătiri pretutindeni! Toţi aristocraţii aleargă sub scutulSenatului Român!!! Mare învălmăşeală, circulaţie restrânsă,trenuri puţine, auto, trăsuri puţine. Sforţări supraomeneşti de amenţine ordinea şi liniştea în spiritele amărâte, surescitate denedreptăţile îndurate, duse la extrem în cursul războiului,răcnirile forţate, ajutoarele, alimentele reţinute etc., i-auexasperat. Sosesc ofiţeri, soldaţi bucovineni, rămân şiformează Legiunea. Zi de zi câte una! Allegro la ispravă, niciun răgaz pentru odihnă … Se hotărăşte prelucrarea întregiiadministraţii.

[Adăugat pe manşetă, de mână, în tuş negru]: În 8noiembrie, seara, 3600 oameni şi 14 ofiţeri, conduşi de Ditrich,săvârşesc cea mai înfiorătoare crimă la Beliş.

10 [noiembrie]Preşedintele bolnav, enormă muncă, răspunderea, dar

cauza sfântă, nervii încordaţi îl stăpânesc [lipsă text].

Prima pagină a „Notiţelor“

28 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

11 [noiembrie]Mari discuţii peste ţinuta de urmat, împrejurările

complicate. Seara s-a răspândit faima despre intrareaRomâniei! Straşnică emoţie la noi, mare frică la unguri.

12 [noiembrie]Predarea Flamurei tricolor a “Femeilor române din Cluj”,

prin deputaţie de doamne. Abia ajunse la rând-vorbire foartepotrivită de doamna Nuţy German - flamura cusută de d-raAnna A.Popp, răspunde preşedintele. Înălţătoare momente.

13 [noiembrie]Enorm lucru, organizare, dispoziţii în toate direcţiile.14 [noiembrie]Pe frontul Senatului s-a scos prima dată Flamura donată

de femeile române, prima ieşire cu steguleţe tricolor româneşti/cusute în ruptul capului/ de d-ra Anna Popp. În auto:preşedintele cu lt.col. Hidu. Inima îmi sare din piept demândrie. Timp frumos! Şi Dumnezeu cu noi! Proces verbaloficial dresat la Consiliul Naţional Român şi Consiliul NaţionalMaghiar din Cluj, că, la intervenţia deputatului Urmanczy,căpitanul Ditrich cu 60 oameni a ars pe rug românii din Beliş.

Arad. Consfătuirea miniştrilor cu Partidul Naţional, unde dr.I.Maniu declară că dorim să ieşim din cadrul unguresc şi să fimindependenţi. Depus şi eu jurământul.

15 [noiembrie]Ninge! De n-ar fi în defavorul nostru noianul acesta de

zăpadă, care închide drumurile.Sunt rugată, cu nr.220/1918 a.c., iscălit dr.Frâncu,

dr.Haţiegan, căpitan Cotuţiu să fără amânare Crucea RoşieRomână.

Şedinţă la Comitet, „prietenii” ţes ceva, umblă ca şopârlile,mici la suflet şi gândire, chiar şi în timpurile aceste extrem degrave.

16 [noiembrie] A abzis [sic] Preşedintele!! / A stat 13 zile la cârmă şi a

format 13 legiuni/Eram sigură, că n-au să se liniştească până ce nu-i vor

scoate cârma din mână, deşi nici unul din ei nu ar fi fost capabila face faţă evenimentelor covârşitoare, li-e frică că le va faceprea mare ţara, va elupta [sic] prea multe şi mari drepturi!

Şi prea „Sf.S” /Dr.D/ a fost perfid. Nici un cuvânt nu a găsitsă salveze situaţia şi „prietinul” pe nedrept lovit, atunci când,cu o energie de oţel, toată suflarea a consacrat-o marii cauze! Ce mici, ce mizerabili suntem!

Preşedintele a plecat blazat şi s-a înrolat ca simplu glotaş,lucru ce i-a ofensat apoi pe cei rămaşi, că le-a dat o palmă!

17 [noiembrie]În Blaj, cu mare solemnitate: depunerea jurământului.

Expresidentul era să plece la Năsăud, dar ei speriaţi au mişcattoate pietrele să-l reţină: „Nu de dragul meu fără de frică, să numă pun cu Regatul în înţelegere”. Doamne, foarte mi-e frică sănu se piardă cauza când e aproape terminată aşa de strălucit.Invidie, invidie ….

Seara, mare consfătuire cu domnii veniţi şi din provinciecare, aproape fără excepţie, şi-au exprimat admiraţia,recunoştinţa faţă de Acela „care a aprins prin graiul săuscânteia care a luminat toate spiritele şi a rupt lanţurile care numai suntem dispuşi a le purta”. Mai ales dr. Tripon şi dr. Paholeau insistat pentru înlăturarea neînţelegerii, ba chiar şi dr.Dăianu a ridicat glasul — împins de remuşcare oare? Dar dr.E.Haţiegan nu înţelegea să lase terenul câştigat, ambiţia,aspiraţiile lui îl duceau departe, departe.

Predarea flamurei tricolor pentru Comandamentul Prim alLegiunilor Române Ardelene, comandant lt.col.Hidu. Intrigi şivetto şi, în direcţia aceasta, chiar şi din partea doamnelor! Cegâscărie fără judecată.

18 [noiembrie]O dezordine şi lipsă de energie la conducere, adevărat

casă fără stăpân, balamuc obositor. Timpul urât, ger, zăpadăca la Crăciun. Străinii spun, Senatul Român e numai cu un capmai mic de cum era!

19 [noiembrie]Ninge! Frig. Comisarul dr. Haţiegan plecat la Arad, la

consfătuire. Ce va rezulta de acolo? Cum vor cimenta, acoperi,dezbinarea provocată? Tocmai momentele mele mai solemne,când armonia şi mândria trebuiau să predomine, că s-a creatposibilitatea unei independenţe absolute, într-o ţară de acumliberă. Ce ingratitudine!!

Noaptea s-a produs o alarmă cu o mitralieră într-un hotel.Acte rezervate închise în lada de fier din sala mare.20 [noiembrie]Prăbuşirea Haidudorogului. Circularea vicalului naţ[ional]

rom[ân],domnul Marchiş.La Senat, aici nimeni nu cutează a lua — da nici nu ştie — o

dispoziţie promptă. Domnii senatori par cam jenaţi că eu,femeie, asist la aceste frământări sterpe. Trag paralelă între ceera şi ce este, ar fi mulţumiţi să plec. Dar eu rămân şi aştept,cu o singură mare frică în suflet, nu cumva să prăbuşeascătotul.

Comand nasturi, steaguri tricolor, legitimaţii, scriu la infinit.Străinii zic, numai cu un cap s-a scurtat Senatul Român şi cedeosebire …. .

21 [noiembrie]Eu în coli le-am spus părerea mea şi lui Haţiegan şi

maiorului Vidrigin.Spre seară s-a ivit Expresidentul pentru câteva ore şi tot

mecanismul s-a pus în mişcare, a intrat viaţa în toate pisicileplouate. E curios efectul ce produce asupra lor. Li-e necaz căvine şi, în acelaşi timp, sunt bucuroşi că dispune ce trebuiefăcut!

22[ noiembrie]Plecat expresia: Noul Senat insistă nu cumva să înfiinţez

Crucea Roşie!? Ce inerţi!23[ noiembrie]Se fac pregătiri de mutare, Senatul se instalează în altă

parte. Mi se dă foarte clar a înţelege că sunt superfluă, dar,fiindcă am promis expresidentului să stau pe loc, fac urecheasurdă, deşi mă costă; lipsa de iniţiativă şi energie,incapacitatea, cercuri strâmte în care se întorc, mă face să amteamă …va da Domnul, ca dorobanţii, cu ivirea lor, să punălucrurile la punct şi sunt sigură că expresidentul veghează.

24 [noiembrie]Ştafete cu aeroplanul la Blaj, proclamaţii de la şeful Statului

Major, generalul Prezan. Lansăm şi noi Apel să încetezeexcesele şi atacurile contra insignelor naţionale şi tricolor.

Pentru prima Dec[embrie]1918 se hotărăşte adunare laAlba Iulia ca să se pronunţe poporul. Dr. Haţiegan pleacă la 28noiembrie, expresidentul la 29 noiembrie. Putea-va pocni peinfami, care acum îl fac şi nebun!

25 [noiembrie]Aici tot sfat mult, treabă puţină, intră ies ca la moară, şi, în

odaia telefonului principal, la întrebarea mea mirată îmirăspunde dr.Haţiegan: noi suntem „Democraţi”….

28[ noiembrie]Colonel Sturdza s-a ivit la Senat şi caută să vorbească la

telefon. E trădător/ori ba? Când vom vedea clar? şi şti precis?Locotenentul Peştean şi-a dat uniforma în păstrare, închisă înlada de fier Satu Mare.

29 [noiembrie] Mâine, în 30 noiembrie, la ora 2 d.p. pleacă trenul separat

la Alba Iulia. În adunarea din 27 noiembrie, în care s-au ales

29document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

delegaţii, au pus mărinimos în cercul II, pe locul prim, şi peExpresident.

Fac, comand neîntrerupt steguleţe, flamuri tricolor. Vin satedupă sate care-şi reclamă steagul pentru care au avut atâta desuferit, vreau să-l vadă fâlfâind în toate unghiurile.

30 [noiembrie]Mare val, pregătiri pentru Alba Iulia. Tren special care va

lua pe cale toate trenurile urmând din diferite direcţii. Timpulurât, umed, dar însufleţire este.

1 decembrieLa 2 ore plecam cam 1000 persoane. Pentru timpurile

tulburi călătoria destul de bine până la Teiuş unde, puşcăasupra trenului nostru, cade mort Ioan Arion care sta mândrulângă tricolor. Învălmăşeală mare, întristare în sufletelenoastre. Plecaţi veseli, duceţi jertfa la locul mântuirii!

Dimineaţă, după datină străveche slujbă religioasă înaintede adunare. Lume imensă, grupuri pitoreşti de ţărani din toateţinuturile. Cu mare emoţie şi mulţumire privesc aceste mândreşi demne figuri, care au suportat atâtea încercări şi crâncenenedreptăţi, păstrând cumpătul şi seninătatea.

În sală reprezentanţi de pe toate plaiurile locuite deRomâni, însufleţite. Păcat numai că jaluzia [sic] conducătorilors-a manifestat în alcătuirea listei, de unde lipsesc numelepersoanelor mai marcante, ce a stârnit murmur de reprobare,reclamări în multe grupe din sală. S-ar trece şi peste acestedeplasate vanităţi, numai de ar conduce apoi bine destineleNeamului întregit.

2 [decembrie]Mare afluenţă de la sate; curg, curg oamenii după flamuri,

cocarde să aibă cu ce primi pe „fraţi”!3-5 [decembrie]Aici, la Senat, ai noştri tot sfătuiesc şi nimic nu

hotărăsc…în schimb, Apathy se agită, montează secuii!Pretind să luăm jos Flamura tricolor de pe Senat. Conjuraţiepentru extirparea Legiunii şi fruntaşilor a tot ce e românesc.

6 [decembrie]Vitejii de unguri aleargă apoi la noi, să-i apărăm, că „vin

moţii”! Mocanii, auzind că secuii vreau să ne omoare, vin să neapere, nu se dau la o parte, să se vadă, care e mai viteaz.Situaţia critică.

Pe socoteala expresidentului fel de fel de zvonuri, puse încirculaţie de „prieteni”.

8 [decembrie ]Haţiegan plecat Sibiu pentru 3 săptămâni, subst[ituindu-l]

dr.O.Utalea10 [decembrie]Secuii s-au calmat îndată ce au auzit că românii se mişcă.

În schimb, prin Sălaj sparg, fură…. Direct penibil, să vezi întimpuri aşa critice, că nu avem oameni de talia evenimentelor.Câte vieţi costă tărăgăneala aceasta! La Sălaj, Lăpuş, Aitonîmpuşcă şi chinuie oamenii, destul să fie român.

11 [decembrie] Un punct luminos, Proclamaţia generalului Moşoiu. Tot ştiri

de atacuri, omoruri! Nedecizia, tărăgăneala aceasta, temacină, un enervament nesfârşit.

12 [decembrie]Secui cântă pe străzi sub comanda ofiţerilor „Olah vert

iszik, olah hust eszik a szekely baka”, „Secuiu bea sânge devalahi şi mănâncă carne de valah” ilustrând cultura poporului,care revendica dreptul de a civiliza şi propaga”libertatea” înlumea întreagă … .

13 [decembrie]Ştiri slabe şi noi incapabili de acţiune. Azi s-a mutat

cancelaria militară din parter în Cazarma din Magyar — u,Calea Victoriei.

Domnii senatori aranjează din nou mesele, semn căsituaţia e grea, nu ştiu ce fac, aşa baremi par ocupaţi. Nu ştiuunde e Expresidentul. Nu se poate ca el să nu mişte ceva?când cunoaşte inerţia de aici.

15 [decembrie]Dr. Tripon comunică din Bistriţa, că Expresidentul e acolo.Ungurii tot cer protecţia noastră şi pe sub mână ne

asasinează.La Someşfalău 15 feciori din gardă au susţinut foc cu 300

secui! 1 mort, 7 răniţi numai, bravo!16 [decembrie]Azi, trecând secuii spre gară, iarăşi au împuşcat asupra

Flamurei de la Senat.17 [decembrie]Împuşcă asupra porţii parohiale [lipsă text].Românii au trecut linia demarcaţională.18 [decembrie]Din Sibiu vorbeşte colonelul Alimănăşteanu, cere legătură

cu Comandamentul ungar, aşteaptă la telefon lt.Bereşteanu…. Bravo, în fine!

„Ellenzek”, într-un articol, recunoaşte că Românii au dreptsă ocupe Clujul şi alte puncte. Un calm aparent.

19 [decembrie]Tumult, omor la gară, în cazarmă împuşcă, beţi, nebeţi, au

căzut 11 oameni, la care victimă şi unu de-ai lor, baronul Zeyk,pe care l-au omorât în casă, împuşcând din stradă pefereastră. Ziua de 19 decembrie e zi de asalt şi asupraSentaului. Batalionul secuiesc al lui Werböczi a atacat gardanoastră. Avem un mort, pe Cornel Petrovici, şi 5 răniţi. Flamurafemeilor române pe front ciuruită de gloanţe, dar persistă şirămâne …. De la Nemzeti Tanácsul unguresc telefonează: „netessek komolyan venni”! „să nu luaţi în serios!”. Ne cred nebunisau îşi bat joc de noi?!

La Gherla adunarea social-democrată. Ungarii, jandarmiiîmpuşcă, au 9 morţi, 46 răniţi.

Colonelul Telia, cere albituri şi o ambulanţă! Acuma nu eridicolă Crucea Roşie, ce oameni fără judecată, fără cap, cacopii!

În acest timp merg caravane de nemţi spre Gilău, încărcaţicu de toate. Fură, pradă în „numele civilizaţiei” pe unde trec.

Dacă aceasta e atmosfera în care înaintează Românii liberispre Cluj, aceste frecări pline de ură sunt rezultatul educaţieidată în şcoli, jurnale, dezvoltată necontenit cu ameninţări şivorbe.

20 [decembrie]Azi pare că se mai pregăteşte ceva, rezultatul de ieri nu le

pare suficient?! Primesc îndrumarea a nu mai eliberalegitimaţii. Primii, care nu respectă acest decis, sunt tocmaidomnii senatori, care dau după plac la cei aleşi.

21 [decembrie]Trupe române trec prin Apahida şi intră triumfal în Dej.22 [decembrie]Sosit Expresidentul. Toţi de aici speriaţi. Se simte o forţă, o

energie în apatia aceasta grozavă!23 [decembrie]Aviz de la generalul Gherescu, că mâine intră cu trupele

române!! Bravo, bravissimo!!24 [decembrie]„Mare”adunare ungurească, de la care numai lumea a

lipsit!Ajunul de Crăciun catolic, /marţi/.Mic şi mare aleargă spre Piaţa Mathia la primirea Armatei

române la Cluj. Nu-i vis?! Un mic atentat.Vorbirea oficială dr. A Frâncu, primul president al Senatului

Naţional Român, din partea doamnelor /în locul A.Popin/ De

30 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

Lemeny, presidenta Reuniunii „Sf.-Maria”/ prea în vârstă/casiera, d-na Olivia Telia, protopopii Tuliu, Roşescu, căpitanulSimu, dr. Dandea, pentru tinerime. Banchet, numai bărbaţi.

Intrarea Armatei în frunte cu generalii Niculcea şi Gherescu,de înfăţişare marţială, produce o emoţie indescriptibilă. Plângbărbaţii, plâng femeile, copii, toţi zguduiţi de o emoţie sfântă.Apoi zi horă în jurul pieţei, în jurul lui Mathia.

25 [decembrie] /Miercuri/Senatul dă „Banchet” la New York, 400 persoane, foarte

animat. La miezul nopţii soseşte căpitanul francez Vierne, dinMisiunea Berthelot, purtat în triumf prin sală. Onorurile le facedr.Frâncu, d-na Docan, cu mai multe persoane vorbindfranceza.

31 [decembrie] /Marţi/Primirea generalissimului Berthelot. Mare primire la gară.

Aranjat de dr. Frâncu, elegant, ordine, impunător. Vorbiri: înnumele Senatului primul president, dr. Frâncu, franţuzeşte/conţinut politic-istoric/,din partea doamnelor: Sidonia Docan/franţuzeşte/,oferă buchet admirabil cu inscripţia „Doamneleromâne din Cluj eroicului general Berthelot”. Apoi se predă obroderie, ţesătură de artă românească a d-rei Elena Hossu—Zongiu. În numele moţilor, învăţătorul Costea din Gilău, oferăsabia de onoare donată de dl. Frâncu. Moaţele, în frunte cuZotiţia Ciuta în costum naţional, predă Buciumul PelagieiRoşu, donat tot de dr. Frâncu. Annette Tomuţa [cântă]un marşcompus de ea, dedicat generalissimului.

Apoi ungurii rece şi scurt primiţi.Priveliştea ce prezintă masa ţăranilor români, mocanele

călări la ieşirea din gară, cu sumedenia de flamuri tricolore,însufleţirea entuziastă ce manifestau pentru general. Descrienu se poate. De la gară până în oraş a fost o mare de oameniemoţionaţi, impresionând profund pe ilustrul oaspete şi prinaspectul pitoresc.

[ANUL] 19191 ianuarie Expresidentul, dr Frâncu, dă banchet în onoarea

căpitanului francez Vierne. Ceaiuri în onoarea lui, rând perând, la doamnele din Cluj: Docan, Ranta, Poruţiu ….

2 [ianuarie]Pregătiri de mutat, de la „Economul”, Senatul la Prefectura

oraşului/ Dr.Valentin Poruţiu/: Izbândă! Beatitudine!4 [ ianuarie]Dau demisia din demnitatea de Secretară a Senatului.6 [ ianuarie]Ajun de Crăciun, festivitate la chioşc, colaci pentru soldaţi.

Seara pom de Crăciun, medalii de amintire pentru ofiţeri,banchet, dans la New York, însufleţire ….

15 [ianuarie]Arestarea lui dr. Apathy.16 [ianuarie]Trimis la Senat: actele, tabelul, sigiliile ce se aflau în

păstrarea mea, prin servitoarea Maria /de la „Economul”/,preluat pachetul dl. Feneşan la Senat.

Cu ocazia mutării Senatului au dus în loc de FlamuraSenatului, donată de Femeile Române din Cluj, [pe] aceea aComandamentului militar. Am reclamat mai de multe ori înzadar, această confuzie nu s-a limpezit.

19 [ianuarie]Preluat Senatul Magistratura. Funcţionarii unguri [care au]

denegat jurământul înlocuiţi cu români.20[ ianuarie]Primar interimar, dr. Iulian Pop, prefectul judeţului dr.

Simion Tămaş, subprefect dr. Utalea.22[ ianuarie]Nelinişte. Ungurii se organizează, e vorbă să atace Armata

Română. Grevă pe toată linia: poştă-tren-oficii, clocoteşteînnăbuşit.

24[ ianuarie]Primirea generalului Pathey. Banchet organizat de

generalul Holban. Manifestaţii ostile în oraş, s-au dat şi câtevasalve în aer, miliţia a restabilit ordinea, controlat publicul searaşi noaptea./ Generalul Holban nu prea corespunde [pentru]Cluj/

25 [ianuarie ]Prăvăliile închise, iarăşi ordine, linişte la suprafaţă. O

telegramă a D-lui Apathy, agravantă, prinsă în original deCancelaria secretă.

General Pathey plecat la Csucsa, unde lucrurile nu mergbine, morţi, răniţi, schingiuiri…Sălbăticii!

30[ ianuarie]De la „Universul” un trimis special cercetează,

intervievează [pe] expresidentul dr.Frâncu despre începutulînceputului cu Senatul. Cum să spui “adevărul” atunci cândaruncă umbră asupra a 2-a formaţie a lui şi încă să apară înjurnal!? Nu e încă momentul ….

31 [ianuarie]Senatul Naţional Român s-a dizolvat, terminând şi

misiunea, românii intră în diferite funcţii.Vineri. La brazdă cu mic şi mare!10 [ februarie]Sublocotenent Jacob Grămadă, Mitucul — Drag CernăuţiPaul Farcaş, comerciantul Deuş trimit 2 scrisori pline de

recunoştinţă şi elogii la „primul President ales al Poporului, dr.Amos Frâncu”.

15 [ februarie ]Accident de ecrasit [sic] la Dej, mai mulţi ofiţeri români,

între ei viteazul maior Coroamă, gravi răniţi aduşi la ClinicăCluj.

Una dintre paginile „Notiţelor“

31document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Abstract: In the archival fund created by Army’s HistoryDepartment can be found “Daily notes from autumn 1918”written by Sidonia Docan, the secretary of Romanian NationalSenate. They are quite captivating and describe in detail the

events and the emotions of those people participating at theAct of the Great Union in 1918.

Key words: Great Union, Parliament from Budapest,Romanian Military legion, flag, chauvinism.

The activity of the Romania National Senate (Cluj) reflected in the notes of Sidonia Docan

2 [martie ]Sosirea colonelului francez Frousson pentru cazul Beliş-

Josika Falva, unde românii, cu o barbarie demnă de evulmediu, au fost arşi de vii pe rug, de către „Urmanczy ”,proprietar.Deputat.

5 [martie ]Ştirile politice şi militare par şovăitoare, ungurii răspândesc

fel de fel de minciuni, multe crime, vărsări de sânge peteritoriile neocupate încă.

25 [martie]Expresidentul ne părăseşte pentru Cernăuţi, unde i se

oferă situaţie frumoasă.De câte ori e aici, totdeauna îl aşteaptă chestii complicate,

la care nimeni [nu] cutează a da dezlegare.AprilieParastas pentru victimele liniei de demarcaţie.1 [mai ]Ambii prefecţi se consultă cu dr. Frâncu, mare complicaţie cu

funcţionarii în urma declaraţiilor făcute de dr. E.Haţiegan. Prefecţiiau cerut să le concipieze o depeşă la generalul Berthelot.

10 [mai ]Primul Te-Deum în piaţa ambelor biserici române şi

defilarea trupelor comandate [de] col.Opreanu.14 [mai ][Lipsă text] Preluat Teatrul Naţional.27 [mai ]Prima intrare a M.M.L. la Cluj. Aniversarea a 25-a a

procesului Memorandului. Serata studenţilor, vorbire cu conţinutistoric dr. Frâncu. Colectă pentru statuia lui Mihai Viteazul: d-naDocan, d-na Păteanu, d-na Anna Popp. Tabelul 4248„Economul”/4068 coroane/ predat tabelul la „Frăţia de Cruce”.

28 [mai ]Propagandă pentru dezrobirea românilor subjugaţi.

Meetinguri.„Liga” studenţilor tot cu menirea de mai sus, pusă la cale

de dr. Frâncu.Meetingurile din judeţe oprite prin dr.V.Poruţiu, permise

numai în Cluj respectiv Mănăştur.1[ iunie ]Mare fierbere printre tineri pentru oprirea meetingurilor,

depeşe la Rege.9 [iunie ]Dr. Frâncu organizează şi vorbeşte la Şiria, apoi Teiuş

Câmpeni.21 [iunie ]Abrud-Vidra, casa lui Avram Iancu, stârnind mare

însufleţire.29 [iunie ]Constituantă pentru „Frăţia de Cruce” în legătură şi cu

Cununa „Surorilor de Cruce”. Secţii sportive de tir etc.12 [iulie] Pleacă Frâncu, însoţit de d-na Docan, exsecretara

Senatului, preşedinta Crucii Roşii, Anna Popp, preşedinta„Cununa Surorilor de Cruce” din Frăţia de Cruce, LuciaMureşan şi mai mulţi membri, ca să încheie seria„Meetingurilor la statuia lui Tudor Vladimirescu în Târgu-Jiu”,unde sunt primiţi cu însufleţire nespusă. La 13 iulie se rostesccuvântări entuziaste.

17 [iulie ]Primiţi în audienţă de către Majestăţile Lor la Cotroceni,

reţinuţi la dejun, predau cârja lui Iancu şi un tablou istoric cugorunul lui Avram Iancu din Ţebea. Luptele la Tisa, contactpermanent cu Armata.

2[ august ]Vizita Majestăţilor Lor, venind de la Tisa, înaltă mulţumită

pentru Cantina Crucii Roşii din gară.4 [august ]Intrarea Armatei Române la Budapesta. Generalul Moşoiu

în frunte.Cu mândrie nespusă şi emoţie sfântă notez acest

eveniment de glorie!Înfiinţat Filiala Crucii Roşii Române la Cluj în 22 mai 1919. La cererea d-lui. dr. Amos Frâncu dau, pentru uzul d-lui

personal, aceste acte.1 martie 1922

Sidonia G.I.Docan m.p.Secretara preşedintelui S[enatului] N[aţional]

R[omân]

[Notă]: În cursul revoluţiei din 1918.

1 [decembrie]Plecarea la Alba-Iulia. Pe drum, la Teiuş, au puşcat asupra

trenului şi au nimerit în inimă pe Ioan Arion, care sta lângătricolorul nostru ce ne însoţea.

19 [decembrie]Asalt la Senatul Naţional Român.Omorât studentul Cornel

Petrovici, în Cluj, de Batalionul de secui al căpitanului Werböczi.La Cristiş: preotul Ioan Opriş e împuşcat de jandarmi, chiar

înaintea altarului, în biserică.În Şiria: Virginia dr.Hotăranu ucisă mişeleşte cu 37

împunsături de baionetă de către secui, [care] i-au tăiat capulşi [i-au] pus în loc un cap de scroafă, semn de civilizaţie pioasăa acelora ce se girează răspânditori de cultură.

18 noiembrie /seara/ Cazul Beliş, comună de moţi înjudeţul Cojocna/

Deputatul „Urmanczy Nandor, fabricant îşi aduse prin„Pesti Hirlap” un detaşament de unguri, sub comandacăpitanului Dictrich, pentru a se răzbuna pe români, [pentru] căsoldaţi unguri refugiaţi de pe front îl devastaseră. Sosinddetaşamentul în comună, femeile, moşnegii şi copiii ieşiră săvadă ce e? Cu 8 mitraliere îi secera şi 40 de morţi şi gravi răniţisunt adunaţi şi arşi pe rug. Dr. Frâncu, Comandantul Gărzii dinCluj, trimite protest energic la Arad, Budapesta şi Paris.Conferinţa din Arad se dizolvă. Astfel şi ultima pretactare apartidului Naţional cu ungurii fu întreruptă.

A fost la faţa locului comisie, s-a trasat proces-verbal în 14noiembrie 1918.

Fabrica Urmanczy a început, de prezent, a face şoproaneşi grajduri pe locul rugului din 1918, ca să împiedice ridicareaunui monument.

Nota: S. Docan1924. �

1 Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, Piteşti, fondMarele Stat Major, Serviciul Studii Istorice, Arhivă donată, dosar nr.32, f.8-15

32 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

După Marea Unire din 1 decembrie 1918, ArmataRomână a făcut eforturi deosebite de adaptare lanoile realităţi.

Un domeniu reglementat imediatdupă acest eveniment a fostintroducerea Calendarului Gregorian.Acest lucru a fost justificat pe de o partede evitarea confuziilor în relaţiile cuautorităţile militare aliate, iar pe de altăparte de relaţiile cu populaţia dinProvinciile româneşti unite cu Ţara.Singura excepţie era Basarabia în careera folosit în continuare CalendarulIulian.

Calendarului îi este caracteristică oanumită durată a anului: 365 de zile laegipteni, 355 de zile la romani, până lareforma lui Iuliu Cezar din anul 46 î.H., care a stabilit odurată de 365 de zile şi 6 ore*. Anul era împărţit în 12 luniegale şi începea la 25 martie, la echinocţiul de primăvară. Lafiecare patru ani se adăuga o zi în vederea sincronizării cuanul cosmic.

Actualul Calendar — Gregorian — are la bază durataanului tropic (365 de zile, 5 ore, 48 minute şi 46 secunde) şia fost introdus în anul 1582 de Papa Grigore al XIII-leapentru că s-a descoperit că vechiul calendar determinase odiferenţă de 10 zile între timpul măsurat prin calendar şitimpul cosmic. Astfel, după 4 octombrie a urmat 15octombrie.

În România, prin Înalt Decretul nr. 1053 din 5 martie1919, ziua de 1 aprilie 1919 a devenit 14 aprilie, adoptându-se astfel calendarul gregorian.

În armată noul calendar a fost introdus prin Înalt Decretulnr. 341 din 24 ianuarie 1919, data de 1 februarie devenind14 februarie. Pentru evitarea confuziilor, noua dată eraurmată de abrevierea „st.n.” [stil nou].

Supunem atenţiei cititorilor, în integralitate, cele douăînalt-decrete menţionate mai sus, care au făcut ca 1919 săfie pentru ţara noastră cel mai scurt an.

NOTA * Drimba Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei,Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1995, p. 314.

* * *Înalt Decret nr. 341 din 24 ianuarie 1919*

FERDINAND IPrin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională,Rege al României,La toţi de faţă şi viitori, sănătate:

Asupra raportului ministrului nostru secretar de Stat laDepartamentul de Război sub nr. 63.486/1919

Având în vedere jurnalul consiliului nostru de miniştri subnr. 76/919,

Am decretat şi decretăm:Art. I — Cu începere de la 1/14 februarie 1919 se

introduce în armată stilul calendaristic gregorian pentru oricefel de corespondenţă cu autorităţile militare sau civile.

Pentru evitarea erorilor şi confuziilor, alături de datastilului nou se va scrie în paranteze şi cuvintele prescurtate„st.n.”.

Toate drepturile, situaţiile şi mutaţiile întregului personalaparţinând armatei, stabilite prin diferite ordine, bazate pelegiuirile în vigoare, vor fi socotite, cu începere de la acea

dată, ca făcute pe stil nou.Art. II — Plata soldelor, precum şi

orice fel de lichidări de drepturi în bani şiîn materie, delegările de credite şi alteasemenea operaţii de ordonanţări,încheierea registrelor de contabilitate şia conturilor de gestiune etc., se vorregula prin instrucţiuni ministerialeemanate de la ministerul de război, înînţelegere cu ministerul finanţelor.

Acele instrucţiuni ministeriale vorregula şi modul de lichidare a drepturilorpe cele 13 zile, diferenţa între stilul nouşi cel vechi.

Art. III — şi cel din urmă. Miniştrii noştri secretari de Statla Departamentele Războiului şi Finanţelor sunt însărcinaţicu aducerea la îndeplinire a decretului de faţă.

Dat în Bucureşti, la 24 ianuarie 1919.FERDINAND

MINISTRU DE RĂZBOI MINISTRUL FINANŢELORGeneral de corp de armată OscarVĂITOIANU Kiriacescu

NOTA * Se găseşte publicat şi în Monitorul Oficialnr. 243 din 26 ianuarie 1919

Raportul domnului ministru de război cătreM.S. Regele

Sire,Introducerea în armată a stilului calendaristic gregorian a

devenit o necesitate imperioasă pentru evitarea erorilor şiconfuziilor, atât în regularea raporturilor de serviciu cuautorităţile militare ale Puterilor Aliate, cu care cooperăm, câtşi în relaţiile noastre cu populaţia din Transilvania, Bucovinaşi celelalte provincii locuite de români, unde se lucrează,cum se ştie, numai cu stilul nou, afară de Basarabia.

Această imperioasă necesitate mai este justificată şipentru reglementarea raporturilor cu toate serviciile căilorferate române şi acelea ale poştelor, telegrafelor şitelefoanelor, cu care servicii armata se găseşte în foartestrânse legături şi unde se lucrează ca şi până acum, numaicu stilul nou.

Pentru aceste motive, am întocmit, de comun acord cudomnul ministru al finanţelor, alăturatul proiect de decretpentru introducerea în armată a stilului calendaristicgregorian.

Dacă şi Maiestatea Voastră aprobă acest proiect dedecret, încuviinţat şi de Consiliul de Miniştri prin jurnalul nr. 76 din 1919, cu cel mai profund respect O rog săbinevoiască a-l semna.

Sunt, cu cel mai profund respect,Sireal Maiestăţii VoastrePrea plecat şi prea supus servitor,Ministru de război

„CEL MAI SCURT AN AL SECOLULUI XX”drd. Lumini]a GIURGIU

Serviciul Istoric al Armatei

Introducerea în armată a stiluluicalendaristicgregorian a devenito necesitateimperioasă pentruevitarea erorilor şi confuziilor...

”

”

33document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

General de corp de armatăVĂITOIANUNr. 63.4831919, ianuarie 19

Director superiorIntendant general

STANCIOVICI

BAZĂ: Serviciul Istoric al Armatei, Fond R.S.E.M. rola 1339, cd. 19

* * *Înalt Decret nr. 1053 din 05 martie 1919*

FERDINAND IPrin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională,Rege al României,La toţi de faţă şi viitori, sănătate:Asupra raportului ministrului nostru secretar de Stat la

Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii şi cel al Justiţiei subnr. 7.827/919,

Văzând şi jurnalul Consiliului nostru de Miniştri cu nr. 414de la 05 martie 1919,

Sub rezerva ratificării ulterioare a Corpurilor legiuitoare,Am decretat şi decretăm:Art. I — Se aprobă de noi adoptarea calendarului

gregorian în ziua de 1 aprilie 1919.

În acest scop se hotărăşte:a) Ziua de 1 aprilie 1919 devine 14 aprilie 1919;b) Salariile şi pensiile vor fi achitate în luna aprilie pe

17 zile şi va începe noua lună de la 1 mai 1919;c) Toate termenele pe stil vechi în curs la data

promulgării prezentului decret prevăzute prin legi,regulamente, decrete şi decizii, acte şi hotărâri judecătoreşti,administrative, civile şi militare, în cambii şi obligaţiuni deorice natură, se vor socoti şi îndeplini după stil vechi.

Orice termene în viitor se vor fixa şi urma pe stil nou.Art. II — Măsurile în detaliu ce eventual ar decurge din

adoptarea pe ziua de 1 aprilie 1919 a calendarului gregorian,se vor lua prin decizii ale Consiliului de Miniştri.

Art. III — Miniştrii noştri secretari de Stat laDepartamentele Cultelor şi Instrucţiunii şi cel al Justiţiei suntînsărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiilorprezentului decret lege.

Dat în Bucureşti, la 5 martie 1919.FERDINAND

MINISTRUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII MINISTRUL JUSTIŢIEIDr. C. Angelescu D. Buzdugan

NOTA * Se găseşte publicat şi în Monitorul Oficial nr. 274din 06 martie 1919

BAZĂ: Serviciul Istoric al Armatei, Fond R.S.E.M. rola1339, cd. 31-32 �

Abstract: After the Great Union from 1918, theRomanian Army decided to take measures regarding reor-ganization and legislative adaptation to the new realities.Choosing of the Gregorian calendar was required in order to

avoid the confusions created by the use, at the same time, ofthe Julian calendar.

Key words: Great Union, Gregorian calendar, Julian cal-endar, allied powers, civil population.

The shortest year of the XX century

34 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

1.

Decizia Ministerului de Război, luată acum 90 de ani de aînfiinţa la 21 iulie 1919 prima şcoală românească detancuri, iar câteva zile mai târziu, la 1 august acelaşi an

înfiinţarea întâiului batalion înzestrat cu tancuri franceze RenaultFT-17 (ambele puse sub comanda locotenent-coloneluluiPredescu Pandele, ajutat ca locţiitor tehnic alcomandantului de maior inginer aviatorGheorghe Negrescu) atestă apariţia unuinou gen de armă în rândul trupelor de uscat— arma tancurilor.

La 6 decembrie 1919 batalionul a fostmutat în Târgovişte.

Prin Înalt Decret Regal nr. 5488 din 25decembrie 1920, din 1 ianuarie 1921, oraşulTârgovişte, unde istoria îţi răsare la totpasul, dobândeşte o nouă aură a celebrităţii— deoarece Batalionul Carelor de LuptăRenault FT-17 s-a transformat în Regimentul Carelor de Luptă(comandant colonelul din artilerie Predescu Pandele de la 1ianuarie 1921 până în aprilie 1922).

Perioada interbelică a reprezentat etapa de zămislire atancurilor ca armă a trupelor de uscat, un deziderat spremodernizarea armatei române, a creşterii gradului de mecanizareşi motorizare a ei.

În urma situaţiei internaţionale grave, create în Europa în anul1939 când primejdia de război era iminentă, în ce priveştetancurile, evenimente notabile au loc, deoarece „(...) începând cudata de 1 noiembrie 1939, Regimentul Carelor de Luptă s-atransformat în Regimentul 1 Care de Luptă (comandant colonelIoan St. Beldiceanu între 1937-1940 — ofiţer brevetat de stat major,absolvent al Şcolii Speciale Militare de la Saint-Cyr — Franţa,promoţia 104 Crucile de Război), concomitent luând fiinţăRegimentul 2 Care de Luptă (cu garnizoana iniţială în TârguMureş) comandant colonelul Aurel Săndulescu”.1)

Prima mare unitate motomecanizată din armata română a fostcreată la 20 octombrie 1939, când în garnizoana Turda a luat fiinţăComandamentul Brigăzii 1 Motomecanizate, care la 19 ianuarie1941 s-a transformat în Divizia 1 Motomecanizată dislocată îngarnizoana Târgovişte, pentru ca la 26 februarie 1941 „(...) prinÎnalt Decret Regal nr. 1124, Divizia 1 Motomecanizată să setransforme în DIVIZIA 1 BLINDATĂ — comandant generalul deartilerie Nicolae Scarlat Stoenescu — cea mai înaltă formăorganizatorică a trupelor de tancuri din armata română”2). Spredeosebire de alte armate ale unor ţări din Europa în care tancurileau cunoscut o răspândire şi dezvoltare rapidă, acest procesevolutiv în ţara noastră nu a avut loc.

Faptul că timp de aproape două decenii în armata noastră aexistat doar Regimentul Carelor de Luptă se datoreşte în principalsituaţiei economico-financiare a ţării, a fondurilor insuficientealocate la bugetele de stat care nu permiteau satisfacereacorespunzătoare a nevoilor de înzestrare a armatei. Din punctulde vedere al înzestrării armatei eram dependenţi de străinătate.Ca atare, Marele Stat Major a elaborat concepţia de apărarearmată a ţării PRIN FORŢELE PROPRII ALE NAŢIUNII.

Principala forţă de izbire a Diviziei 1 Blindate o constituiau celedouă regimente de tancuri. Regimentul 1 Tancuri, (Regimentul 1

Care de Luptă — denumirea tancurilor în armata română înperioada interbelică şi pe timpul celui de-al doilea război mondial—n.n.) cu 91 tancuri Sk�da R-2, comandat de colonelul EmilianIonescu şi Regimentul 2 Tancuri, cu 70 de tancuri R-35 comandatde colonelul Aurel Săndulescu (anexa).

Generalul Stoenescu s-a aflat la comanda Diviziei Blindatedoar... 17 zile întrucât, un nou decret, nr. 158/1941 îi schimbă sfera

preocupărilor militare şi totodată şi destinulcarierei militare, deoarece de la 27 ianuarie1941 a fost numit ministrul finanţelor înguvernul Mihai Antonescu (funcţie deţinutăpână la 25 septembrie 1942).

Răspunderea comenzii Diviziei 1Blindate a revenit comandantului secund aldiviziei, generalului de artilerie Ioan AlecuSion. (foto)

Această aniversare a ZILEI ARMEITANCURI constituie un prilej ca să aducemîn memoria contemporanilor secvenţe, nume

de oameni şi locuri despre cei care, aruncaţi devalul istoriei în vâltoarea cumplită a celui de-al doilea războimondial, au îndeplinit porunca ţării indiferent de punctul cardinalspre care şi-au îndreptat blindatele, despre cei care, fărăexperienţă de război, în 1941 s-au înfrăţit cu moartea înainte de acunoaşte viaţa, pentru eliberarea fraţilor din teritoriile anexate înmod samavolnic, cu forţa, fără niciun temei istoric şi legal cu un anîn urmă.

Duminică 22 iunie 1941, puţin trecut de miezul nopţii.În oraşul Piatra Neamţ la punctul de comandă mobil amenajat

în garnitura de tren „Patria”, generalul Ion Antonescu îl primeşte în„vizită de prezentare” pe generalul Eugen von Schobert,comandantul Armatei a 11-a germane, subordonatăConducătorului Statului, comandantul Grupului de Armate aflatesub comanda sa: Armatele a 3-a şi a 4-a române comandate degeneralii Petre Dumitrescu şi Nicolae Ciupercă şi Armata a 11-agermană.

În cursul acestei întrevederi, generalul Antonescu a aprobat caDivizia 1 Blindată română, până în acel moment la dispoziţiaMarelui Cartier General român, să fie integrată operativ în cadrulArmatei a 11-a germane. Structura Armatei a 11-a germane:Corpurile 11, 30 şi 54 Armată — fiecare corp cu o compunerevariabilă de 2-3 divizii de infanterie.

Divizia Blindată a părăsit urgent zona în care era concentrată;a ajuns în judeţul Botoşani unde, de câteva zile, se afla Corpul 11Armată din Armata a 11-a germană.

Itinerariul EROIC DE LUPTE ŞI JERTFE al unităţilor Diviziei 1Blindate (anexa) sub comanda generalului Ioan Alecu Sion, ajutatde la 12 iulie 1941 în actul de comandă de colonelul PompeiDemetrescu numit comandant secund, începe în zilele fierbinţi aleverii anului 1941...

1.1. Ac]iunile de lupt` ale Diviziei 1 Blindate în partea de nord a Basarabiei (2-11 iulie 1941)

Trecută sub stropii unei ploi de vară pe malul stâng al Prutuluiîn noaptea de 3/4 iulie 1941, Divizia 1 Blindată cu indicativul radio„IUREŞ” (încadrată la est de Divizia 22 Infanterie germană şi lavest de unităţile Corpului de Cavalerie român) a constituit între 2

ITINERARIUL EROIC AL DIVIZIEI 1 BLINDATE ROMÂNE

Colonel (r) George GHEORGHIU

ECOURI ÎN MEMORIA TIMPULUI

„Cu dărnicie de nemuritori

data-au Patriei viaţa fragedă

de muritori”.Vasile Pârvan

””

35document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

şi 11 iulie 1941 „vârful de lance” al Corpului 11 Armatăgerman în ofensiva impetuoasă a acestuiaîmpotriva marilor unităţi ale Armatei a 9-asovietice din partea de nord a Basarabiei, pedirecţia Edineţi-Moghilev, cu misiunea de aocupa trecerile peste Nistru de la Moghilev înscopul forţării şi realizării de capete de podla est de cursul de apă de către marileunităţi ale Corpului 11 Armată. Divizia 1Blindată cu Regimentul 1 Care de Luptă —„detaşament înaintat” a început marşulspre Moghilev.

Alarmat de realizarea de capete depod la est de Prut comandamentulsovietic, sub protecţia întunericului a aduso brigadă de tancuri în pădurile şi văile dela est de localitatea Brătuşenii Noi (30 kmde Prut). Contraatacul violent al acesteiatrebuia să rupă dispozitivul Diviziei 76Infanterie germană (din primul eşalon alCorpului 11 Armată german), să arunce şi săînece în apa Prutului unităţile obosite ale acesteia,istovite de efortul a 3 zile de luptă grele cu un inamiccare s-a apărat cu îndârjire. Greu încercaţi erauinfanteriştii Regimentului 203 Infanterie, uzi până la piele, doar cumica protecţie a gropilor pline cu apă, expuşi coloşilor de oţel careveneau şi măturau în calea lor prin focul ucigător din mers,capabili, într-o clipă să-i transforme în terci uman. „(...) În aceastăsituaţie, Corpul 11 Armată german a solicitat Diviziei 1 Blindate,intervenţia urgentă”.3) Jurnalul de operaţii al Regimentului 1Artilerie Motorizat consemnează: „În seara zilei de 4 iulie, cătreorele 2000 un agent al unui regiment de artilerie german aduceinformaţia că regimentul său este în contact cu inamicul în zonaBrătuşenii Noi. Inamicul dispune de circa 50 care de luptă. Sesolicită ajutorul nostru”.4)

Generalul Sion a dat ordinele pentru intervenţie curepeziciune; se apropia căderea serii. Ordinele au fost scurte darprecise. A intrat în luptă Batalionul 1 Care de Luptă comandat demaiorul Gheorghe Spirescu care „(...) a atacat pe direcţia nordBrătuşeni — cota 258 — cu Companiile 1 şi 2 în eşalonul întâi şiCompania 3 în eşalonul 2”.5)

Divizioanele II şi III au dezlănţuit cu toate bateriile focul desprijin direct. Brătuşenii şi căile de acces apropiate au fostînconjurate cu trageri de interdicţie şi hărţuială. Sub potopul deproiectile trase de obuzierele Divizionului II la cadenţă maximă,carele de luptă româneşti, sub ploaia de vară care nu maicontenea, se revarsă ca o vijelie pe colina cu cota 258. La distanţafocului eficace de tragere, blindatele româneşti au angajat lupta cucele sovietice, atacate în forţă, din flanc. Situaţia frontului germaneste restabilită în timp ce se făcea noapte. O parte din tancurilesovietice s-au îngropat la teren în lanurile cu grâu în care s-auascuns, altele s-au risipit care încotro, spre nord; unele dintre elevor fi găsite de cercetaşii diviziei părăsite de către echipaje.

Divizia 1 Blindată înregistrează o nouă izbândă contribuind (cuBatalionul II Care de Luptă comandant maior Marinescu Aurel) ladespresurarea unui batalion german de cercetare moto special (decercetare în adâncime — n.n.) pus în dificultate în zona Chetroşica— Parcova.

Prin lupte grele, unele desfăşurate pe timp nefavorabil (ploaie,drumuri desfundate) făcând faţă şi unor acţiuni ostile din spate aleunor grupuri răzleţe de partizani şi bande de civili înarmaţi, Divizia1 Blindată română, cu pierderi mici a sprijinit marile unităţi aleCorpului 11 Armată german să parcurgă într-un timp relativ scurtspaţiul dintre Prut şi Nistru. La 10 iulie 1941 Divizia 1 Blindată, pedrumuri desfundate de ploi, a parcurs într-o zonă săracă de căi decomunicaţie practicabile aproximativ 30 km şi a curăţat malul dreptal Nistrului capturând grupuri răzleţe sovietice care încercau să serefugieze la est de Nistru.

La 11 iulie, către ora 1500, comandantul diviziei blindate aprimit dispoziţia operativă de a se îndrepta cu divizia spre Bălţi

deoarece de aici urma să fie integrată operativ Corpului54 Armată german.

Scrisoarea de mulţumire adresată decomandantul Corpului 11 Armată german, general

de infanterie von Kortzfleisch, comandantuluiDiviziei 1 Blindate la 12 iulie 1941:

„(...) Excelenţă,Cu ocazia plecării diviziei dumneavoastră

de sub ordinele corpului meu, mă gândescîncă o dată cu privirea în trecut, la acţiuneadumneavoastră în cadrul Corpului 11Armată; la forţarea Prutului la 2.07.1941 aluat parte artileria diviziei dumneavoastră,când Regimentul 203 Infanterie a fost lovit la4 iulie seara de un puternic atac dat de carede luptă la Brătuşani, regimentul

dumneavoastră de care a executat uncontraatac şi a degajat infanteria noastră. La 5

iulie a atacat o companie de care sub comandacăpitanului Catană cu un succes strălucit o

poziţie de ariergardă rusă la est de Fântâna Albă.La 6 iulie divizia a ajuns după un marş foarte greu în

regiunea sud Moghilev pentru acţiunile viitoare pesteNistru.

Pentru ajutorul nepreţuit pe care frumoasa dumneavoastrătrupă l-a adus, vă aduc mulţumirile mele adevărate şi toatărecunoştinţa mea pentru succesul obţinut de diviziadumneavoastră în condiţii atât de grele. Vă transmit cele mai buneurări dumneavoastră şi totodată trupei dumneavoastră pentrucampania ce urmează. Rămân cu expresia celor mai înalteconsideraţiuni al dumneavoastră devotat

Kortzfleisch, general de infanterie”.6)

De remarcat faptul că între 2-10 iulie 1941 Compania a 5-aCare de Luptă comandată de căpitanul Napoleon Popescu aacţionat pe direcţia Lipnic-Otaci-Moghilev cu misiunea deflancgardă a Corpului 11 Armată german.

1.2. Ac]iunile operativ` ale Diviziei 1 Blindatedesf`[urate în podi[ul central al Basarabiei.Eliberarea Chi[in`ului. Trecerea la urm`rireainamicului [i ajungerea la Nistru

Acţiunile operative ale Diviziei 1 Blindate desfăşurate înpodişul central al Basarabiei, eliberarea Chişinăului, trecerea laurmărirea inamicului şi ajungerea la Nistru s-au desfăşurat între12-22 iulie 1941, în cadrul Corpului 54 Armată german.

În concepţia comandantului Corpului 54 Armată german,generalul de cavalerie Erik Hansen, Divizia 1 Blindată constituia„cheia deschiderii lacătului” apărării sovietice din masivul Corneşti— nimicirea inamicului de aici — precum şi grăbirea ajungeriitrupelor româno-germane spre Nistru, prin eliberarea Chişinăului,concomitent cu interzicerea retragerii inamicului spre Tighina.

15 iulie 1941. În declanşarea atacului pentru eliberareaChişinăului, Divizia Blindată trebuia să traverseze masivulîmpădurit Corneşti, cu inima lui — Codrii Bâcului, care seprelungeau cu vestitele păduri de stejari seculari ale Orheiului.Masivul Corneşti cuprindea înălţimi care ajungeau până la 400 m,bogat împădurite, care se răsfirau ca o labă de gâscă spre sud.Alegerea unui itinerariu prin această zonă încărcată de obstacoleşi surprize reprezintă o probă de geniu şi de intuiţie pentruComandamentul Corpului 54 Armată german şi CONSTITUIEFIRUL ROŞU care marchează concepţia operaţiei acestuia pentrueliberarea Chişinăului, în care ROLUL PRINCIPAL a REVENITDIVIZIEI BLINDATE ROMÂNE. Aceasta cu atât mai mult cu câtposibilităţile de varientare (ocolire) în interiorul unui masiv pădurospot fi complet anulate în momentul când coloanele s-au opritdatorită unui obstacol. O asemenea oprire în interiorul unei păduriseculare este, practic fatală pentru o mare unitate mai cu seamăblindată (mecanizată).

Colonelul A. Săndulescu

36 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

Să ne imaginăm scurgerea coloanelor celor două mii deautovehicule ale diviziei, printre care maşinile Sk�da care tractauimpunătoarele tunuri de calibrul 105 mm prin condrii seculari aipădurilor situate pe înălţimi, pe drumurile înguste care abiapermiteau trecerea moto-mitralierelor. Parcurgerea acestei zoneaccidentate şi acoperite, constituie una din performanţele realizateîn materie de deplasare şi surprindere în campania din vara anului1941 a Diviziei Blindate, care a „deschis lacătul” apărăriiChişinăului şi a permis cucerirea acestui oraş, înainte ca el să fieorganizat de inamic pentru apărare.

Terenul a permis executarea unui marş (în condiţii extrem dedificile) pe timp de zi, în ascuns, faţă de cercetarea aerianăinamică. Deplasarea diviziei, rămasă până în final necunoscutăcomandamentului sovietic, a pecetluit soarta forţelor lui din masivulCorneşti, din zona Chişinăului, cât şi de la acesta până la Nistru.

16 iulie 1941. Puţin după miezul nopţii, comandantul Corpului154 Armată german, generalul Hansen, transmite ordinul de atacfixat pentru zorii zilei la ora 330 dimineaţa. Comandantul Diviziei 1Blindate, generalul Sion a ordonat: „Inamicul va fi atacat cumaximum de foc şi aruncat brutal din calea diviziei”.7)

La ora 330 dimineaţa, Divizioanele II Obuziere şi III TunuriGrele, deschid focul...

Primul tanc R-2 care a intrat în chişinău a făcut parte dinCompania 3 comandată de căpitanul Victor Grabinschi, avându-lca mecanic conductor pe sergentul Gheorghe Tătaru.

În jurul orei 820 sublocotenentul (r) Aurel Marinescu, ofiţer înstatul major al Batalionului 1 (comandat de maiorul GheorgheSpirescu) a înfipt tricolorul românesc pe turla bisericii SfântaTreime, sub privirile şi uralele locuitorilor, cei mai mulţi cu ochii înlacrimi.

Apariţia neaşteptată pentru inamic a carelor de luptăromâneşti, surprinde o baterie de artilerie grea sovietică care sedeplasa „liniştită” pe una din străzile oraşului, neştiind că româniiintraseră în Chişinău. Generalul Sion solicită colonelului Nistor„(...) să pună la dispoziţia locotenent-colonelului Otto Benedictdouă plutoane de vânători, care să captureze subunitatea deartilerie grea prinsă şi imobilizată de tanchişti”.8) EliberareaChişinăului de către Divizia 1 Blindată împreună cu populaţia civilădin oraş, a constituit o performanţă deosebită, populaţia furnizândtrupelor noastre informaţii despre inamic, ajutând răniţii sau peostaşii aflaţi în situaţii dificile, oferindu-le protecţie, adăpost şihrană, ferindu-i de sovietici şi de bandele de terorişti de a-i capturaşi ucide. Au existat situaţii când soldaţii sovietici care cunoşteau şivorbeau româneşte au căutat să-i inducă în eroare pe români, căvor să se predea, procedeu viclean care însă nu a reuşit.

În seara zilei de 16 iulie 1941, comandantul Corpului 54Armată german felicită Divizia Blindată pentru eliberareaChişinăului dar este ferm şi categoric: „Cât mai repedespre Tighina”.9) Şoferii şi echipajele fac plinurile cubenzină şi se completează muniţia, iarcomandamentele diviziei şi regimentelororganizează mişcarea spre Nistru...

„IURE{” spre NistruInamicul surprins şi înfrânt în lupta

Chişinăului se retrage pe tot frontul spreTighina.

Divizia 1 Blindată, cu Regimentul 3Vânători Motorizat în eşalonul întâi, sfarmăforţele principale ale Diviziei 95 Infanteriesovietică în zona Chirca, apoi printr-omanevră largă, cade pe valea Bâcului în zonaRoşcani — Bulboaca unde, înfiptă ca o pană îndispozitivul inamic, interceptează comunicaţiaspre Tighina şi desparte în două, spre nord şisud forţele inamice ce se retrăgeau la est deNistru.

20 iulie 1941 ora 1800. Forţele principale aleRegimentului 3 Vânători Moto se găsesc în faţa Nistrului

la podul de la Varniţa. Locotenentul Vasile Manoliu, comandantulplutonului moto din compania de cercetare a regimentului, ajungecu plutonul său aici şi găseşte podul aruncat în aer. Sub tirulartileriei sovietice, subunităţile regimentului se instalează înapărare... După 23 zile de luptă şi marşuri grele, mai ales pe timpde noapte, prin teren accidentat, prin arşiţa verii sau ploaie, Divizia1 Blindată a intrat într-un binemeritat repaus de refacere, prinregruparea unităţilor în zona Sângera — Româneşti — Mereni —Criuleni şi apoi în Chişinău, Regimentul 3 Vânători Motocantonând în cartierul „Sf. Dumitru”.

Din această zi, Divizia 1 Blindată, operativ a ieşit dinsubordinele Corpului 54 Armată german.

Joi 31 iulie 1941, la catedrala din Chişinău, la ora 1100 s-aoficiat un tedeum pentru pomenirea celor căzuţi în lupte. GeneralulSion a decorat pe militarii propuşi pentru decorare, apoi s-aadresat ostaşilor, prezentând faptele de arme săvârşite înoperaţiile militare pentru eliberarea Basarabiei. După-amiaza, încantonamentele fiecărei unităţi s-au desfăşurat şezători ostăşeşti,recitări de poezii patriotice, s-au cântat marşuri eroice, au avut locdansuri şi întreceri sportive.

1.3. Dincolo de Nistru, pe c`ile de acces spre Odessa

Pe o ploaie intermitentă, Divizia 1 Blindată, la 6 august 1941 atrecut Nistrul; operativ, a intrat în subordinele Corpului 5 Armatăromân (comandant generalul Aurelian Son), cu misiunea: „(...)urmărirea trupelor ruseşti în retragere pe direcţia: Sipca,Nicolaevca, Catargi şi interceptarea căilor de comunicaţie şiretragere a inamicului din jurul Odessei dinspre nord şi nord-est.”10)

Dincolo de Nistru, terenul care coboară lin spre litoralul MăriiNegre este şes, fără drumuri pietruite şi complet lipsit de acoperirinaturale. În caz de ploaie, terenul şi drumurile devin impracticabilepe fundul văilor, chiar şi pentru tehnica de luptă pe şenile.Localităţile sunt mici şi rare. Localităţile dispuse pe căile de acceserau puternic întărite cu fel de fel de lucrări de apărare, în carepredominau tranşeele şi şanţurile anticar, supravegheate cu foc.De departe, stepa pare cu desăvârşire netedă. Cât priveşti, vezilanuri de grâu, porumb, mei, sorg şi floarea-soarelui. Din lanurilenesfârşite te pândeau mari pericole. Acestea ascundeau gropi,râpe, viroage şi multe alte amenajări cu sute de kilometri deşanţuri anticar, tranşee, poziţii pentru infanterie amenajate genisticdin timp, cazemate din lemn şi pământ în care se găseauamplasate tunuri uşoare şi mitraliere cu 4 ţevi, reţele de sârmăghimpată, câmpuri cu mii de mine anticar şi antiinfaterie, grenadecapcană, ambuscade de mitraliere sau de tancuri. Condusă

energic şi cu competenţă de către generalul Sion,secondat excelent de şeful de stat major, locotenent-

colonelul Nicolae Cristea, Divizia 1 Blindată animicit rezistenţele ariergărzilor inamice

organizate pe localităţile aflate pe itinerariile demişcare (Mihailovca, Antonovca, Catargi,Blagodatnoe, Spiridonovca, Arghirovscaia,Kol.Bol. Bujalik) care au fost fixate de frontcu forţe reduse şi întoarse cu grosul prinintervale. A străpuns primul aliniament deapărare al Odessei, a parcurs spre MareaNeagră 120 de km, găsindu-se la 14august 1941 cu forţele principale la 10 kmde ţărmul mării şi la 15 km de Odessa.

Karpova, o încle[taresângeroas`, pe via]`

[i pe moarte18 august 1941

Pentru ruperea celui de-al doilea aliniamentprincipal de apărare sovietic al Odessei, în intenţia

de a oferi unităţilor Diviziilor 7 şi 11 Infanterie (din

Generalul de artilerie Ioan Alecu Sion

37document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Corpul 3 Armată, aflat pe direcţia loviturii principale a Armatei a 4-a române) un sprijin puternic de foc mobil, Armata a 4-a a stabilitca Divizia 1 Blindată, prin Regimentele 1 Care de Luptă şi 1Artilerie Motorizat, să sprijine efectiv ofensiva marilor unităţi sus-menţionate. Divizia 1 Blindată a fost fărâmiţată, iar tancurile risipitela diferite unităţi de infanterie: Batalionul 1 Care de Luptă a fostdestinat să sprijine atacul Regimentului 3 Dorobanţi „Olt” (prevăzuta acţiona pe direcţia loviturii principale a Diviziei 11 Infanterie). Oaltă companie de tancuri a fost repartizată în sprijinul unuiregiment din Divizia 7 Infanterie. Plutonul 2 (Compania a 5-a)comandat de locotenentul Gh. Crânguş a fost repartizat în sprijinulunui batalion de grăniceri.

Atacul Diviziei 11 Infanterie urma să disloce şisă nimicească rezistenţele inamicului organizatedin timp pe localitatea din apropierea staţiei decale ferată Karpova şi la est de aceasta „(...)între calea ferată şi cota 102, să cureţe deinamic satele pe care se sprijineaapărarea, şi în final să cucerească pantelede nord-vest situate în lungul canaluluiVâgoda”.11)

La ora 330 dimineaţa, Regimentul 3Dorobanţi „Olt” a pornit la atac, după opregătire de foc de o intensitateneobişnuită. Sub protecţia paravanuluipotopului de proiectile trase de artilerie, încadrul căreia se găseau şi obuziereleDivizionului I din Regimentul 1 ArtilerieMotorizat, la ora 415 tancurile Batalionului 1comandat de maiorul Gh. Spirescu au pornitvijelioase să sprijine lupta unităţii de infanteriede-a lungul căii ferate Karpova — Odessa.

Ieşit cu bustul din turela tancului pentru a verifica modul derealizare a dispozitivului de luptă, maiorul Gh. Spirescu a fostrănit mortal de glonţul tras de un lunetist inamic. AsupraRegimentului 3 Dorobanţi „Olt” s-a abătut un foc ucigător care adeterminat ca infanteriştii să se adăpostească, să nu maiînainteze un metru. Tancurile nu au mai fost însoţite în acţiunealor de atac. Servanţii sovietici ai tunurilor anticar, instruiţi ca săaştepte apropierea blindatelor până la 5-10 metri de tunuri,protejaţi în faţă de un şanţ antitanc rămas nedescoperit detanchiştii români, trăgeau cu precizie asupra tancurilor noastrepe care le incendiau fără dificultate.

Din tancurile lovite care ardeau, încremenite în lanurile cugrâu, se înălţau limbi de foc şi fum negru înecăcios, în timp ce cucombinezoanele în flăcări, echipajele, adevărate torţe vii, searuncau peste gurile de acces şi se rostogoleau pe pământ întoate direcţiile, în încercarea de a stinge flăcările care îi cuprinseseşi să-şi salveze astfel viaţa. Tanchiştii răniţi mai uşor îşi târau, prinlanurile de grâu în flăcări şi fum, camarazii arşi şi grav răniţi,urmăriţi de grindina rafalelor mitralierelor inamice.

Unele tancuri imobilizate continuau lupta, echipajele acestoraexecutând focul de pe loc asupra rezistenţelor inamice. Tancurilecomandate de sergenţii Constantin Pantazi şi Gheorghe Petricica,lovite în plin, au luat foc. Echipajele comandate de bravii sergenţi,după ce au stins focul, au continuat să tragă asupra inamicului cutot armamentul de bord până la ultimul proiectil de tun şi cartuş demitralieră. Sergentul Nicolae Afrim în tancul fumegând, cucomandantul său în turelă mort, a continuat să tragă asuprainamicului până la epuizarea muniţiei. Sergentul MirceaDobrinescu a manifestat un curaj personal deosebit pe timpulcând şi-a adus tancul în liniile proprii, când a şi fost rănit, iarcomandantul său de pluton ucis.

În după-amiaza zilei de 18 august 1941, în urma pierderilorgrele suferite de către Regimentul 1 Care de Luptă, s-a renunţat lacontinuarea acţiunilor operative ale Diviziei Blindate, împreună cuDivizia 11 Infanterie. „(...) Din Regimentul 1 Care de Luptă maisunt în stare de funcţionare, cu posibilităţi de întrebuinţare, numai23 care.”12) După luptă, locotenentul Gheorghe Crânguş a fost

găsit mort, în afara tancului, cu trupul ciopârţit sălbatic cubaionetele, într-o baltă de sânge.

„(...) La 20 august 1941 orele 1530 divizia blindată comunicăverbal Regimentului 1 Care de Luptă înfiinţarea Detaşamentului«Colonel Eftimiu» din care făcea parte şi un batalion care de luptă”prilej cu care i se desăvârşeşte fărâmiţarea. Misiunea încredinţatăDetaşamentului a fost să participe la „dezorganizarea completă aforţelor inamice din faţa Odessei.”13)

Cu tancurile rămase în stare operativă ale Regimentului 1 Carede Luptă a fost constituit un batalion de tancuri pus sub comanda

locotenent-colonelului de cavalerie Nicolae Harhas.În cadrul Detaşamentului „Colonel Eftimiu” batalionulde tancuri a susţinut cu succes lupta pentru

respingerea unui contraatac puternic inamicsusţinut de tancuri la satul Beliaevca, apoi în

sprijinul unităţilor de infanterie la Maiaky şiFrantzfeld, în care s-au distins, printre alţii,căpitanul Niculae Mitu (absolvent al ŞcoliiSpeciale Militare de la Saint Cyr — Franţa),locotenentul Gh. Alexa, sublocotenentAlexandru Velican, sublocotenent (r)Alexandru Oltei, sergent-major Atanasie

Manolescu, sergent-major (r) Pârvan Popescu.Batalionul de tancuri a acţionat în cadrul

Detaşamentului „Colonel Eftimiu” până la 1septembrie 1941. După această dată a fostînlocuit cu subunităţi din Regimentul 2 Care deLuptă. Tanchiştii Regimentului 1 Care de Luptăau revenit în ţară, la 15 septembrie 1941, încazărmile din Târgovişte.

Evocarea prezentată în ce priveşte lupta dela Karpova din 18 august 1941 a scos în

evidenţă în primul rând dragostea faţă de armă şi regimentul lor agradaţilor, subofiţerilor şi ofiţerilor activi şi de rezervă, ataşamentullor dus până la sacrificiul suprem pentru drapelul unităţii.Echipajele au avut resursele fizice dar (şi) mai ales morale, pentrua săvârşi fapte de arme care au depăşit limitele înţelegerii umane.Acţiunea ofensivă de la Karpova a Regimentului 1 Care de Luptăconstituie şi rămâne totodată o pagină de onoare şi demnitatemilitară românească.

CAMPANIA REGIMENTULUI 2 CARE DE LUPT~ AL DIVIZIEI 1 BLINDATE ÎN VARA ANULUI 1941

În ziua de 12 iunie 1941, Regimentul 2 Care de Luptă cu 65ofiţeri, 98 subofiţeri şi 736 trupă, cu 70 tancuri „R-35”, diversecamioane, 56 motociclete, sub comanda colonelului AurelSăndulescu, se găsea la Bârlad cu Batalionul 1 în raionul deaşteptare Epureni-Tutova, iar cu Batalionul 2 cantonat în Creţeşti,în apropiere de Huşi.

Colonelul Săndulescu ştia că regimentul era integrat operativArmatei a 4-a române şi că generalul Ciupercă, comandantulacesteia a hotărât ca regimentul de care de luptă să sprijineofensiva marilor unităţi de infanterie ale Corpului 3 Armată pentrueliberarea teritoriului naţional dintre Prut şi Nistru în partea de suda Basarabiei.

Între 7-13 iulie 1941 Regimentul 2 Care de Luptă a acţionatoperativ în sprijinul marilor unităţi ale Corpului 3 Armată pentrulărgirea capului de pod la est de Prut; ulterior, între 14 şi 24 iulie1941, la urmărirea inamicului spre Nistru. Între 1-3 august a avutloc o refacere la Chişinău.

După 3 august 1941, Regimentul 2 Care de Luptă a trecutNistrul şi a sprijinit marile unităţi ale Corpului 3 Armată pentruruperea primului aliniament de apărare al Odessei, „(...) organizatdin timp, cu lucrări temeinice de campanie, bine amplasate lateren, săpăturile fiind semănate cu iarbă deasă şi chiar cu ceapăverde, realizând camuflajul în mod perfect. Existau în cantităţi

Insigna tanchiştilor din unităţile de care de luptă

38 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

mari, eşalonate în adâncime tunuri anticar şi de câmp, la care seasociau sute de mine a.t. Echipajele, mai ales ofiţerii au fostobligaţi în nenumărate rânduri să iasă din care pentru arecunoaşte trecerile sau înlătura minele a.t. Peste 100 de mine aufost ridicate din faţa carelor, pe timpul înaintării de către ofiţeriiCompaniei a 7-a”.14)

Între 18 august — 1 septembrie 1941 regimentul a purtat acţiunide luptă, în cadrul aceluiaşi corp, de rupere a celui de-al doileaaliniament de apărare al Odessei, iar cel de la 1 septembrie 1941a intrat în compunerea Detaşamentului motomecanizat „ColonelEftimiu”. La 16 octombrie 1941, tancurile regimentului împreună cualte subunităţi au pătruns în Odessa.

În campania din 1941, tancurile regimentului au fost folositepentru însoţirea infanteriei ca sprijin mobil de foc, atacând în faţaacesteia la o depărtare de 500-600 m; echipajele au nimicit cufocul armamentului de bord, rezistenţele inamice (în specialarmamentul automat) descoperite pe direcţiile de atac, contribuindla cucerirea de către subunităţile de infanterie (cavalerie, grăniceri)a obiectivelor fixate.

În luptele cu inamicul s-au distins tanchiştii din plutoanelecomandate de locotenentul Nicolae Ilie, sublocotenenţilor DinuGeorgescu Marin, Ionel Pârvulescu, Ioan Giorgi, Liviu Munteanu,sublocotenent (r) Gheorghe Sotir. Carul cu seria 01619 a fost lovitîn rezervorul cu benzină. Fruntaşul Ilie D. Micu mecanic conductora fost mistuit de flăcări la postul său. Carul seria 010673 echipajsublocotenent Ioan Giorgi, mecanic conductor sergent-majorMihai Roman, a primit 8 lovituri anticar care au zdrobit picioarelesubofiţerului. În timpul unei lupte, două proiectile perforante aulovit motorul carului comandantului de companie, căpitanulGheorghe Răuţă, care a luat foc. Când flăcările au început să iaproporţii, căpitanul şi conductorul, sergentul-major Vasile Stoleruau sărit din car. După un moment, în carul incendiat s-a produs oexplozie puternică, omorând câţiva infanterişti, aflaţi în apropiereacarului. Sergentul-major Ion Gh. Cernea, agent din comandaBatalionului 1, sub bombardament violent de artilerie, la Hânceşti,cu braţul smuls, prin spirit de sacrificiu, s-a prezentat lacomandantul batalionului, cu un ordin de la divizie.

Ataşamentul maiştrilor mecanici şi al mecanicilor conductoripentru maşinile încredinţate precum şi nivelul cunoştinţelor lortehnice au constituit factori care au permis ca tehnica blindată,departe de utilajele speciale ale batalioanelor şi regimentului, săfacă faţă cerinţelor zilnice ale capacităţii operaţionale.

Concluzii

Divizia 1 Blindată a avut o forţă de aproximativ � din valoareaunei divizii blindate germane a anului 1941. În 1941 „diviziablindată germană dispunea de 130 care de luptă mijlocii, 79 carede luptă uşoare, 160 de transportoare blindate”.15)

Tehnica de luptă din dotarea diviziei a corespuns parţialcerinţelor ducerii operaţiunilor militare pentru anul 1941.

Fără autoblindate (şenilate sau semişenilate) cercetarea nu adispus de elementele de pătrundere în adâncimea dispozitivuluiinamic. S-a executat în lungul itinerariilor cu prudenţă — patrulelede cercetare căutând să se sustragă ambuscadelor faţă de caremotocicletele erau extrem de vulnerabile — şi s-a limitat numai ladescoperirea prezenţei inamicului.

Divizia blindată a dus cu precădere acţiuni de luptă ofensive,formă de luptă insuficient cultivată în armata noastră. Impuse deschimbările intervenite în situaţiile operative ale marilor unităţisubordonarea şi resubordonarea unităţilor diviziei a fost frecventă.„Fărâmiţate” pe subunităţi şi „risipite” pe la marile unităţi deinfanterie, cavalerie şi grăniceri, tancurile nu şi-au valorificatputerea de izbire. Infanteria nu a urmat tancurile a.t. inamice.Atacul la sol al blindatelor nu a avut sprijinul tactic al aviaţiei debombardament. Aviaţia nu a influenţat cel puţin moral pe inamic,prin prezenţa ei în aer.

Dispozitivul de luptă a fost constituit din GRUPĂRI TACTICEcare au avut ca nucleu principal cele două batalioane de vânători

moto întărite cu artilerie, subunităţi de tancuri, pionieri fapt ce apermis diviziei o mare libertate de acţiune. Luptele GRUPĂRILORTACTICE au constat în îmbinarea focului terestru de toate categoriilecu manevra şi cu puterea de izbire a tancurilor, dar au scos înevidenţă nevoia existenţei unui al treilea batalion de vânători.

Acţiunile artileriei au avut un caracter descentralizat fiecareGRUPARE TACTICĂ a dispus de câte un divizion de artilerie.Hărţile nu au corespuns cu terenul. Ofiţerii de artilerie s-au doveditFOARTE BUNI cunoscători ai tragerilor, nimicind sau neutralizândcu focul bateriilor în timp scurt şi cu consum mic de muniţie,obiectivele inamice.

Conducerea a fost descentralizată; punctul de comandă a fostdispus în eşalonul întâi. Exercitarea actului de conducere s-a făcutşi prin contactul direct al şefului de stat major al diviziei, al ofiţerilordin comandamentul acesteia şi al ofiţerilor de legătură.

Divizia blindată a dispus de mijloace de transport motorizate,fapt ce i-a permis să asigure prin formaţiunile sale de serviciiunităţilor ei, în primul rând „Muniţie, carburanţi şi pâine”16)

corespunzător dinamicii desfăşurării acţiunilor operative.Personalul medical în frunte cu medicul maior Popescu Buzău adepus eforturi susţinute, ziua şi noaptea pentru asigurarea uneiasistenţe medicale deosebite, acordate răniţilor, pentru salvareavieţilor lor, făcându-şi pe deplina datoria.

Campania a scos în evidenţă capacitatea de rezistenţă fizicăremarcabilă a ostaşilor, conştienţi şi capabili să însufleţească şi săamplifice puetrea tehnicii mânuite, elanul şi voinţa de a-i aplicainamicului lovituri decisive, ajungând până la sacrificiul suprem.Comandanţii de subunităţi, ofiţerii şi subofiţerii activi şi de rezervă,fără experienţă de război, au dovedit spirit de iniţiativă, curaj şiexemplul personal atunci când au fost puşi să depăşească limiteleunor situaţii de moment dificile.

Pentru faptele de arme săvârşite pe timpul campaniei, dinRegimentul 3/4 Vânători Motorizat au fost decoraţi cu ordinul„Mihai Viteazul” cl. a III-a maior Ivan Atanasie, căpitan Ilău MicDumitru, locotenenţii Cezar Luchian şi Luciu Vlădoianu; au fostdecoraţi cu „Crucea de Fier” germană cl. a II-a, colonel NistorConstantin, locotenent-colonel Petrea I. Gheorghe şi Căpitan IlăuMic Dumitru. Tot cu această decoraţie au fost răsplătiţi colonelEmilian Ionescu, căpitan Florea Pârvănescu şi sublocotenentAlexandru Velican, toţi din Regimentul 1 Care de Luptă.

Din Regimentul 1 Artilerie Motorizat au fost decoraţi cu Ordinul„Steaua României” cl. a V-a căpitanii Florea Popescu, GheorgheDimache şi Stelian Niculescu, iar cu Ordinul „Coroana României”cl. a IV-a locotenent-colonelul Laurenţiu Hulubei şi maiorulConstantin Teţu.

1941. Sfârşit de noiembrie. Toamna îşi adunase de mult întolbă culorile arămii. În garnizoanele de reşedinţă, unităţile divizieiblindate, desfăşoară programul normal de instrucţie. Se puneaccent pe pregătirea instructorilor; nu peste multă vreme, în unităţise va încorpora un nou contingent...

ECOU

„(...) Cine a avut ocazia ca noi, să vadă pe soldatul român înluptă, poate să mărturisească cu conştiinţa împăcată despre vitejiaşi eroismul acestuia.

Mai mult decât vitejia şi competenţa soldatului care a plecatvictorios de pe toate câmpurile de bătaie vorbeşte camaradulgerman cu entuziasmul şi cu sinceră admiraţie de tovarăşul său dearme român. Această victorie au meritat-o din plin şi suntemmulţumiţi că am fost lângă ei, ne-a spus astăzi un ofiţer germansuperior, vorbind despre aliaţii români.

A trebuit o lună pentru câştigarea victoriei şi astăzi pare unadevărat miracol că a trecut un an, numai un an, de când Molotovcu forţa imensităţii Rusiei impuse României în 1940 să cedezebolşevismului Basarabia şi Bucovina de Nord.”*

Franco TrandafiloZiarul „Il Popolo d’Italia”

24 iulie 1941

39document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

ANEXA NR. 1

Comandamentul Diviziei 1 Blindate la 21 iunie 1941

Comandantul diviziei — gl. Nicolae STOENESCU

Comandantul secund — gl. Ioan SION— col. Popeius DEMETRESCU

(de la 12.07.1941)

Şeful de stat major al diviziei — lt.col. Nicolae CRISTEA

Şeful biroului 1 — cpt. Radu BARBACIORU cu ajutori şef birou: — mr. Simion BOCIANU şi

— cpt. Nicolae BĂNCESCU

Şeful biroului 2 — cpt. Eugen ŞTEFĂNESCUcu ajutor şef birou: — cpt. Constantin HANDOCA

Şeful biroului 3 — mr. Ioan MAVRICHI cu ajutori şef birou: — mr. Gheorghe GURIADE şi

— cpt. Lazăr CATANĂ

Şeful biroului 4 — lt.col. Mircea VLĂDESCU cu ajutori şef birou: — cpt. Victor DAVIDESCU şi

— lt. Gheorghe EREMIA

Şeful grupului cercetare — mr. CĂŢOIU

Comandant companie transmisiuni — cpt. Mihai Gh. VARIA

Comandant batalion geniu moto — lt.col. BĂDICEANU

Comandant batalion — lt.col. OPRESCUarmament special

Şeful serviciului armament şi muniţii — lt.col. Otto BENEDICT cu ajutori: — cpt. Lazăr BUZDUGAN şi

— slt. (r) Nicolae SĂLĂGEAN

Şeful serviciului intendenţă — mr. intendenţă Ioan VIDEA

cu ajutori: — cpt. Florea MINOESCU ofiţer verificator

— slt. adm. Ioan GLODEANU of. cu subzistenţa

— lt. (r) Constantin NICULESCU ofiţer cu echipamentul

— lt. adm. Dumitru POPESCU mânuitor bani publici

Şef serviciu sanitar — mr. medic Ilie POPESCU cu ajutor: — cpt. (r) farmacist Dionisie MARULIS

Şef serviciu auto — mr. Ioan OPRESCU cu ajutori: — lt. Colou ŞTEFAN şi

— lt. (r) Vasile CHIRTOP specialist în carburanţi

Şeful secţiei topografice — lt. (r) Gheorghe PODARIU

Ofiţer contabil — slt. adm. Florea ŞERBAN

Comandantul cartierului — cpt. Ioan STAN

Ofiţer cu popota — cpt. (r) Iancu FIRTULESCUşi aprovizinarea

Comandant pluton circulaţie — lt. SCUTAŞU

Şeful serviciului pretorial — mr. jandarmi Ovidiu BASARAB

Comandant pluton poliţie — lt. VASILESCU

Comandantul detaşamentului — lt. Alexandru GEORGESCU

Şeful oficiului poştal — lt. (r) Vasile IONESCU cu ajutori: — slt. Constantin APOSTOLESCU

oficiant şi— slt. Ioan GAJDAN impiegat*

* Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată, dosar 549/2, f. 7, 8

Tancurile Skoda R2 şi Skoda R35

40 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

ANEXA NR. 2

Unităţile Diviziei 1 Blindate la 22 iunie 1941

1. Regimentul 3/4 Infanterie Motorizat (Târgovişte)Comandantul regimentului: col. Constantin NISTORComandant secund: lt.col. Gheorghe POPESCUAjutor tactic: lt.col. Gheorghe PETREAComandantul Batalionului 1 Vânători Moto: mr. Gheorghe

ŞERBANComandantul Batalionului 2 Vânători Moto: mr. Traian

ROMANRegiment complet motorizat până la nivel de grupă de ostaşi.Plutonul de vânători (infanterie n.n.) era organizat pe 3 grupe

cu întregul echipament de luptă precum şi 3 autocamioane Tatrapentru deplasarea celor 3 grupe.

2. Regimentul 1 Care de Luptă Uşoare R-2 (Târgovişte)Comandantul regimentului: col. Emilian IONESCU (3 care de

luptă la comanda regimentului)Comandant secund: lt.col. Cristache ILIESCUAjutor administrativ: lt.col. Virgil RUNCEANUComandantul batalionului 1 care de luptă: mr. Gheorghe

SPIRESCU(Batalionul cu 46 Care de Luptă Uşoare R-2)Comandantul Batalionului 2 Care de Luptă: mr. Aurel

MARINESCU(Batalionul cu 42 Care de Luptă Uşoare R-2)

3. Regimentul 1 Artilerie MotorizatComandantul regimentului: col. Gheorghe

CONSTANTINESCUComandant secund: lt.col. Laurenţiu HULUBEIAjutor comandantului: lt.col. Nicolae BALOTESCUComandantul Divizionului I: mr. Ştefan NICOLESCUComandantul Divizionului II: mr. Constantin TEŢUComandantul Divizionului III: mr. Ştefan GHEORGHIADE

Comandantul companiei anticar: cpt. Dumitru PRISECARUDivizioanele I şi II cu 12 obuziere fiecare, cal. 100 mm Sk�da

tractate de camioane TatraDivizionul III Artilerie Grea cu tunuri Schneider cal. 105 mm

(fabricaţie franceză, cu bătaie între 15-17 km tractate decamioane Sk�da) cu 12 piese

Regimentul dispunea de 24 obuziere cal. 100 mm, 12 tunurical. 105 mm şi 9 tunuri anticar cal. 47 mm precum şi osubunitate de artilerie a.a.

4. Batalion geniu moto — comandant lt.col. BĂDICEANU

5. Grupul de cercetare — comandant mr. CĂŢOIU

6. Batalion armament special — comandant lt.col. OPRESCU

7. Compania de transmisiuni — comandant cpt. Mihai Gh. VARIA

În casetă pe fundal rastru

„FILE DIN ISTORIA CAVALERIEIŞI TANCURILOR DIN ARMATA ROMÂNIEI”

AUTORIPartea de cavalerie:General de brigadă (r) Emil GHEORGHIŢĂ — veteran de

război din arma cavalerie.Combatant pe ambele fronturi de est şi de vest, pe frontul de

est în Regimentul 7 Roşiori purtat „Cuza-Vodă” din Iaşi, grav rănitla 6 mai 1944, în bătălia Moldovei.

Cavaler al ordinelor „COROANA ROMÂNIEI” şi „STEAUAROMÂNIEI”, decorat cu medalia germană „CRUCEA DE FIER”.

Partea de tancuri:Colonel de tancuri (retragere) George GHEORGHIU —

promoţia de ofiţeri armat tancuri 30 decembrie 1950, cu oactivitate de peste 30 de ani în structurile de învăţământ militar deprofil ca ofiţer instructor.

41document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Absolvent al Academiei Militare Generale, 3 ani (1956-1959),Facultatea tancuri şi mecanizate.

Prefaţa cărţii este semnată de:General de divizie (r) Constantin LAŢEA — veteran de război,

fost deţinut politic.Ofiţer de artilerie, absolvent al Şcolii Superioare de Război

(1940-1942) şi al Facultăţii de matematică în anul 1939,combatant pe ambele fronturi de est şi de vest.

CONŢINUTUL LUCRĂRII(pe scurt)

Partea I:Rolul calului în lupta cavaleriei, dusă în viteză, al distanţe mari,

pline de îndrăzneală, în bătăliile conduse cu iscusinţă de mariicomandanţi de oşti, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ioan Vodă celCumplit, în epoca feudală.

Prezentarea acţiunilor roşiorilor şi călăraşilor sub conducereaviitorului rege Carol I, în luptele războiului de independenţă din1877-1878.

Şarjele eroice de cavalerie din campaniile anilor 1916, înrăzboiul de reîntregire naţională.

Secvenţe din luptele cavaleriei române pe frontul de est —portrete ale marilor comandanţi de mari unităţi şi unităţi decavalerie, fapte de eroism săvârşite, de cele mai multe ori intrateîn legendă.

Partea a II-a:Apariţia tancului în armata română.Legătura dintre „cal” şi „calul putere”.Evoluţia tancurilor în armata română între anii 1919-1941.Campaniile tanchiştilor români în 1941 (eliberarea Basarabiei),

1941 (ieşirea din cele trei încercuiri de la Cotul Donului), acţiuniletanchiştilor în 1943 în peninsula Kuban şi în Crimeea.

Participarea Diviziei 1 Blindate „România Mare” în bătăliaMoldovei din august 1944.

Evoluţia tancurilor în armata română în perioada 1949-1989.Postfaţă:88 de ani de istorie a armei tancuri. Tradiţie şi actualitate.

* Din volumul „Sânge românesc pentrunoua Europă” — Presa italiană despreRomânia şi războiul ei, Bucureşti, 1943, p.188-189.

1) Istoria Armei Tancuri din ArmataRomâniei, Editura Militară, Bucureşti,2001, p. 70

2-3) Arhivele Militare Române, fondDivizia 1 Blindată, dosar 549/2, f. 16, 28.

4) Arhivele Militare Române, fondRegimentul 1 Artilerie Motorizat, dosar1255/2 (nr. 32), f. 33

5) Arhivele Militare Române, fondRegimentul 1 Care de Luptă, dosar 1156/3,f. 112

6) Arhivele Militare Române, fondDivizia 1 Blindată, dosar 549/2, f. 73

7) Arhivele Militare Române, fondRegimentul 3/4 Vânători Motorizat, dosar1125/2, f. 40

8) Arhivele Militare Române, fondDivizia 1 Blindată, dosar 549/2, f. 92 (verso)

9) Arhivele Militare Române, fondRegimentul 1 Artilerie Motorizat, dosar1255/2 (nr. 32), f. 50

10) Arhivele Militare Române, fondDivizia 1 Blindată, dosar 549/2, f. 124

11) Document citat la nr. 4, f. 8612) Arhivele Militare Române, fond

Regimentul 1 Care de Luptă, jurnal deoperaţii 225, f. 88

13) Arhivele Militare Române, fondDivizia 1 Blindată, dosar 549/10, f. 2

14) Arhivele Militare Române, fondRegimentul 2 Care de Luptă, dosar nr. 63(nr. 3, vol. 1), f. 74, 81

15) Locotenent-colonel ConstantinOnişor, Curs introductiv de tacticatancurilor, Academia de Înalte StudiiMilitare, Bucureşti, 1992, p. 145

16) Colonel (r) Ilie Culişniuc Olaru,Activitatea serviciilor în luptele pentrueliberarea Basarabiei în volumul „Sprecetăţile de pe Nistru”, Editura VasileCârlova, Bucureşti, 1996, p. 542-543.

Abstract: This year we celebrate 90 years from the creation ofthe tanks’ speciality (branch). The author proposes us to remem-ber the actions of the 1st Armoured Division, at the beginning of the

Second World War, during the campaign from Besserabia.Key words: armoured car, tank, armoured, Besserabia,

aligment

Echoes in the time memory. The heroic path of the Romanian1st Armoured Division

42 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

La 8 noiembrie 1922, Rectorul Universităţii din Iaşi, profesorulTraian Bratu, prezenta în Aulă Darea de seamă asupraanului şcolar 1921/1922. Se obişnuia ca, în cadrul

deschiderii anului universitar, să se înfăţişeze activitatea desfăşuratăîn anul anterior, urmărindu-se câteva componente consideratesemnificative, atât pentru rezultatele obţinute, cât şi pentru dificultăţilece se cereau depăşite şi învăţămintele ce trebuiau trase. Celepublicate în anuarele Universităţii au constituit şi constituie documenteimportante în refacerea drumului parcurs deprestigioasa instituţie de învăţământ superior caimportant focar de cultură naţională, înscris înschimbul internaţional de idei şi curente1.

Fondul Universitate. Rectorat, aflat laDirecţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale,conţine (alături de alte fonduri create deUniversitatea din Iaşi de-a lungul anilor)documente extrem de valoroase, multe dintreele folosite în scrierea (în condiţii de care nu neocupăm aici) a unor istorii referitoare la primainstituţie modernă de învăţământ superior astatului român. În cadrul cercetărilor reluate înultima vreme — din perspectiva elaborării istorieipe care Universitatea din Iaşi o merită laîmplinirea a 150 de ani de existenţă — urmărind înspecial perioada interbelică, ne-a atras atenţia manuscrisulmenţionatei dări de seamă2, pe care nu l-am găsit, cel puţindeocamdată, sub formă editată.

Din mai multe puncte de vedere, documentul are o semnificaţieaparte, ce se lasă descoperită la o analiză atentă. Prezentată la scurttimp după încheierea războiului şi înfăptuirea Marii Uniri, Darea deseamă insista asupra menirii instituţiei în noul cadru naţional şi în noulcontext geopolitic al României. La greutăţile provocate de războisuportate, în general de întreaga societate românească, de oraşul Iaşiîn special, cu statut de capitală a statului din noiembrie 1916 şi pânăîn noiembrie 1918, se adăugau responsabilităţile de naturăsufletească, atunci când un număr impresionant de tineri dinBasarabia au păşit pe băncile Universităţii. Alături de problemele degăzduire, Universitatea din Iaşi — sublinia Rectorul — trebuia sărealizeze apropierea tinerilor de pe ambele maluri ale Prutului, încalitatea sa de cel mai important laborator de la răsărit de Carpaţi, „încare se plămădeşte unitatea sufletească şi de conştiinţă naţională acetăţenilor statului român în graniţele lui fireşti”. Rectorul insistaasupra legăturilor strânse ale culturii româneşti cu Europa apuseană şia integrării studenţilor basarabeni în acest spaţiu spiritual, scoţându-idin izolarea la care fuseseră supuşi de regimul ţarist.

Este de remarcat modul în care Rectorul Traian Bratu, ca şi alţiintelectuali români, a înţeles că unirea provinciilor realizată în 1918reprezenta un act important în consolidarea unităţii sufleteşti aromânilor şi nu sfârşitul unui drum. România întregită nu era, nutrebuia să fie numai un concept geografic, cantitativ, ci un stat bazat peo solidaritate izvorâtă din înţelegerea dintr-o perspectivă mai amplă, aistoriei comune şi a aspiraţiilor de viitor. Universitatea ieşeană erachemată de a acţiona în acest sens şi îşi definea — prin Rectorul său— misiunea în cadrul societăţii româneşti, a celei de la răsărit deCarpaţi, în special. Cele mai multe date incluse în Darea de seamăsunt subordonate acestui gând, cu preocuparea de a avea o evoluţiecorespunzătoare cerinţelor României întregite, ca stat membru alfamiliei Europene apusene.

Documentul ne relevă atitudinea profund democratică aProfesorului, a Rectorului de excepţie care a fost Traian Bratu (1921-1922; 1932-1938). Acordând o atenţie specială asigurării unor condiţiicorespunzătoare studiului şi cercetării ştiinţifice, Rectorul îi îndemna

pe studenţi să muncească pentru a se pregăti cât mai bine,propovăduind iubirea şi respingând ura. Insistenţa prin care repetanecesitatea împletirii factorului cultural cu cel moral (ca adversar alextremismului) dovedeşte responsabilitatea asumată faţă de misiuneaUniversităţii de a da tot ce are mai bun şi mai sfânt în formarea tinerilor,pentru a deveni conducători folositori şi luminaţi.

Reproducem aici integral textul documentului; câteva fragmenteau fost utilizate de noi în articolele referitoare la evoluţia Universităţii

din Iaşi în perioada interbelica3. Notele noastre aumenirea să explice sau să completeze unelechestiuni şi să sugereze posibilităţi decontinuare a dezbaterii, ţinând seama deevoluţia Universităţii în perioada interbelică.

Dare de seamă asupra anului şcolar1921/22

(Inaugurarea cursurilor în Aulă la 8 XI 1922)

După cum neamul nostru e fericit de avedea împlinit visul dezmierdat de cei mai bunifii ai săi şi pentru care s-au jertfit cei mai aleşidintre ei, însă deocamdată, luptând cunenumărate greutăţi, se zbate încă şi se

zbuciumă ca să vindece rănile rămase pe urmarăzboiului, să aşeze şi să orânduiască noul stat şi să se organizeze înnoua sa casă — tot astfel şi Universitatea noastră, oglindind în cadrulei mai restrâns starea generală a ţării, se înfăţişează în anul şcolarexpirat cu o viaţă plină de cele mai variate semne ale vremilor pe carele trăim, de la cele mai îmbucurătoare până la acelea care pricinuiesccele mai mari griji şi cel mai dureros zbucium.

Putem deci afirma că Universitatea din Iaşi simte pe deplin vremilemari prin care trece neamul nostru, dar în acelaşi timp se resimte şi detoate greutăţile acestor vremi şi de toate problemele care se pun deodată cu realizarea unităţii noastre naţionale [1].

Nu ajung cuvintele care să poată exprima fericirea pe care o simteaceastă Alma Mater a nostră, când vede crescând în fiecare annumărul mare de studenţi şi de studente care caută lumină şi căldurăla sânul său, venind din toate ţinuturile locuite de români, nu numai dincuprinsul României Mari de astăzi, ci şi din Transnistria şi dinMacedonia, nu pot să spun cât e de mândră şi de fericită, cândconstată că mai bine de jumătate din cei 4656 de studenţi înscrişi înanul trecut vin de dincolo de graniţele vechiului regat[2]. Sunt lucruriacestea atât de mari, atât se nespus de mari, încât pot să zic că noisuntem cea mai fericită generaţie a neamului nostru, cu atât mai multcă acum 10 ani nici unul din noi nu am fi cutezat să visăm măcar că levom trăi şi vedea aevea [3]. Şi acum ele sunt o realitate. ŞiUniversitatea noastră poate susţine cu mândrie că ea constituie, noicredem în întreaga Românie Mare, dar desigur la răsărit de Carpaţi,cel mai important laborator în care se plămădeşte unitatea sufleteascăşi de conştiinţă naţională a cetăţenilor statului român în graniţele luifireşti[4]. Şi Universităţii noastre nu i se poate tăgădui meritul de a-şi fidat seama şi a fi fost conştientă, dintru început, încă din 1918, decinstea excepţională a acestui rol mare care-i revenea, ci e o ocaziede mulţămire sufletească şi pot proclama sus şi tare şi în momentulacesta că toţi rectorii acestei Universităţi de la 1918 încoace şi toţimembrii Senatului şi-au dat pe deplin seama de acest fapt, l-auaccentuat în toate împrejurările şi au lucrat în consecinţă[5].

Dar din noua situaţie, de cinste pentru noi şi de însemnătatecovârşitoare pentru neamul nostru, în care ne-am văzut puşi dupărealizarea unităţii noastre naţionale, au răsărit şi multe greutăţi, cu carea trebuit să luptăm şi care sunt departe de a fi cu totul înlăturate. Nunumai de ordin material. Lumi cu totul deosebite au început a se întâlni

Universitatea din Ia[i în noul context na]ional[i geopolitic al României întregite

Prof. univ. dr. Ion AGRIGOROAIEI

Universitatea „Al. I. Cuza” Ia[i

...cel mai importantlaborator în care seplămădeşte unitateasufletească şi deconştiinţă naţionalăa cetăţenilor statuluiromân în graniţelelui fireşti...

”

”

43document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

în Universitatea noastră. Studenţi de dincolo de Prut, până acumizolaţi aproape hermetic de ceilalţi români, crescuţi sub influenţaculturii slavice, ruseşti, care incontestabil este o cultură, dar cu totuldeosebită şi întemeiată pe totul alte rădăcini, şi istorice şi sufleteşti,faţă de a noastră cu rădăcinile ei greco-latine şi cu legăturile ei strânsecu Europa apuseană, trecuţi apoi şi prin vremile turburi ale revoluţiei,aceşti studenţi de peste Prut înfăţişau cu totul altă lume, decât cei dinBucovina, educaţi în parte măcar sub influenţa culturii germane, maibine zis austriace, şi iarăşi alta decât cei din vechiul regat, careînfăţişau cultura noastră românească, cu influenţe venite din multepărţi, dar cu un incontestabil caracter neolatin şi cu tendinţe hotărîtespre Apus. Şi studenţii aceştia, care reprezentau lumi atât dedeosebite, trebuiau apropiaţi între ei, pentru ca să vadă nu numai căsunt cetăţenii aceluiaşi stat, ci că sunt fraţi şi că trebuie să se înţeleagăşi să se iubească între ei ca buni fraţi. Şi discret, dar conştientă şi cutenacitate, Universitatea după puterile ei a înlesnit această apropiereîntre fraţi de un sânge şi chiar între toţi fiii noului stat român şi a căutatsă stabilească punţile de înţelegere între ei. Şi Universitatea e mândrăde a putea releva cu prilejul acesta solemn că studenţii de peste Prutla un moment dat au ştiut, numai şi numai din îndemnul inimii lor auştiut, să renunţe la un protest public în contra păcatelor administrativedin Basarabia, pentru a nu face un rău serviciu ţării tocmai în timpulconferinţei de la Genua. A fost o atitudine românească vrednică detoată lauda şi o amintesc cu plăcere, totodată însă ca o dovadă deînceput de unitate sufletească, ca un rod la producerea căruia şiUniversitatea noastră îşi revendică partea ei. Şi tot astfel cu bucurie însuflet spun că la diferite serbări corul studenţesc, format în majoritatedin basarabeni, ne-a cântat „Trăiască Regele” şi alte cântece, dupăcum astăzi acelaşi cor a arătat partea ce o iau ei la viaţa familieinoastre universitare.

Dar impresia mea este că nu numai studenţii nu se puteau înţelegeîntre ei, ci chiar şi noi, profesorii şi conducătorii acestei Universităţi, cuei, nu eram totdeauna înţeleşi şi apreciaţi după adevăratele noastreintenţiuni. Dar cred că nu greşesc când spun că şi din direcţia aceastas-au făcut progrese însemnate, că aprecierea şi înţelegerea devin dince în ce mai intime. Dovadă este faptul că de pe acum am început săavem studenţi distinşi, ba chiar colaboratori şi asistenţi recrutaţi din ceiveniţi din lumea până ieri atât de deosebită de peste Prut[6].

Mai vizibile sunt greutăţile cu care avem de luptat din puct devedere material.

Universitatea noastră cu toate laboratorile şi instituţiunile ei actualea fost croită într-un trecut nu prea îndepărtat, întrucât chiar eu am luatparte, printre reprezentanţii studenţilor în Litere din Bucureşti, lainaugurarea acestui palat în anul 1898[7]; dar pe atunci imperiile dinvecinătatea noastră păreau atât de bine consolidate, încât nimeni nuîntrezărea putinţa unei realipiri atât de apropiate a provinciilor răpite lapatria-mamă. Şi după război deodată Universitatea, croită cauniversitate mică şi modestă de provincie şi adesea primejduită închiar existenţa ei, s-a văzut chemată la un rol de mâna întâi, atât în cepriveşte numărul studenţilor, cât şi în ceea ce priveşte misiunea deîndeplinit şi a trebuit să vadă că este neîncăpătoare şi insuficientînzestrată. În fiecare ceas şi la fiecare pas siliţi suntem să constatăm cănu putem oferi studenţilor tot ceea ce am dori să le punem la îndemână:săli de cursuri îndestulătoare, laboratorii şi seminarii, institute şi clinicidestul de mari şi de bine înzestrate, biblioteci destul de bogate şi debine organizate, cămine care să adăpostească pe toţi cei ce merită ş.a.Ba lupta noastră zilnică cu greutăţile izvorâte din situaţia moştenită dela războiul cel mare merge şi mai departe: Şi astăzi încă ne zbuciumămca să avem combustibil de la o zi la alta şi să ne putem amăgi nevoilecele mai urgente. De aceea în anul şcolar expirat am fost siliţi săîntrerupem cursurile sau în neputinţă de a le redeschide la timp dincauza lipsurilor de acest fel. Şi primejdia încă nu a trecut.

Însă dreptatea cere să stabilesc că aci nu e vorba de reavoinţăspecială faţă de noi sau de o ignorare şi uitare intenţionată aUniversităţii din Iaşi din partea autorităţilor superioare. Ci e o chestiunefoarte complicată, în care joacă rol şi situaţia financiară a ţării îngeneral cu valuta atât de scăzută şi cu datoriile atât de mari alestatului, şi lipsa de talent de organizare, pe care trebuie să ne-orecunoaştem, şi ceva din starea generală sufletească şi morală dedupă război. Nu suferim numai noi, ci sufăr şi instituţii din Bucureşti,printre altele şi universitatea-soră de acolo. De aceea, dacă o acţiune

energică şi susţinută pentru remedierea relelor de care suferim estenecesară şi îndreptăţită, reacţiunea pătimaşă şi o condamnareviolentă a guvernelor care au fost sau a celui actual pe tema aceastaar fi nedreaptă. Faţă de modul cum au fost — sau n-au fost — susţinuteşi din alte părţi cererile Universităţii putem spune că s-a făcut ceea cese putea face.

Când s-a stabilit tendinţa spre înfiripare a finanţelor statului, s-aîntocmit şi tipărit un memoriu asupra situaţiei şi nevoilor acesteiUniversităţi. Memoriul a fost înmânat celor în drept şi a fost distribuit şituturor parlamentarilor Moldovei întregite. Pe cât ştiu, nu s-a găsitnimeni care să fi pus la îndoială adevărul şi îndreptăţirea celorconţinute în acel memoriu. Ba am avut satisfacţia de a auzi pe Dl.Ministru al Instrucţiunii [C. Angelescu] recunoscând că din punctul devedere al intereselor culturii noastre naţionale Universitatea noastrăocupă poate locul dintâi, având misiunea cea mai importantă deîndeplinit.

Bugetul în curs însă fiind tot al anului precedent cu mici rectificări,a trebuit să fim mulţămiţi dacă am obţinut în anul acesta construireaunui etaj la Căminul Studentelor — o dovadă a recunoaşteriiînsemnătăţii căminurilor — şi construirea încă a unei cisterne pentrucombustibil, încât în viitor, când ni se vor putea pune din nou ladispoziţie sumele necesare, să ne putem procura şi depozita totcombustibilul necesar aici, ca să nu fim ameninţaţi de a rămânea fărăcombustibil în toiul iernii. Nu e mult aceasta, totuşi e un ajutor şi unprogres, totodată dovadă de bunăvoinţă.

Ne-a venit însă ajutor şi din altă parte. Guvernul marii şigeneroasei noastre surori, guvernul Franţei, ne-a trimis şi ne trimite înmod gratuit un număr însemnat de reviste şi ne-a trimis cărţi, ceea ceconstituie un ajutor cât se poate de preţios în situaţia noastră actuală,când din cauza valutei cărţile streine ne sunt aproape inaccesibile. Îmiîndeplinesc deci o plăcută datorie exprimându-i cu ocazia aceastarecunoştinţa noastră, cum am făcut-o şi cu prilejul vizitei cu care ne-aonorat Universitatea Excelenţa Sa Dl. Daeschner, ministrul Franţei laBucureşti.

Căminurile, care dau casă şi masă la circa 500 studenţi şi studenteşi numai masă la încă aproape 200 de studenţi şi studente şi care, deşise găsesc poate încă în perioada de dibuire şi căutare a celei maibune organizări, trebuie să devină cu timpul centrul, inima vieţiiuniversitare, constituie un câştig imens pentru studenţimea noastră, unajutor pe care studenţii noştri nici nu-l puteau visa înainte de război. Şidoar cei 80 de lei lunar necesari existenţei înainte de război erau peatunci poate tot atât de greu de agonosit ca şi cei 1000 de lei care suntastăzi minimul necesar pentru existenţă[8]. Doresc ca studenţimea săpreţuiască aceste căminuri după valoarea şi importanţa lor reală şi săcontribuie în mai largă măsură la progresul lor şi moral şi material:moral, păstrând ordinea şi disciplina absolută în căminuri, lucrândintens, încât căminurile să adăpostească floarea studenţimii şi

Filă de manuscrisdin Darea de seamăasupra anului şco-lar 1921-1922

44 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

abţinându-se de la agitaţiuni sterpe şi vătămătoare, material,ocupându-se cu mai mult zel decât în anul şcolar expirat de mărireafondului inalienabil al Căminului. Pentru mărirea acestui fond,Universitatea a tipărit şi lansat un apel către instituţiunile publice şiparticulare care ne-ar fi putut ajuta. Apelul nu a avut ecoul pe care-ldoream noi. Şi cu regret trebuie să spun că am impresia că nicistudenţimea nu i-a dat tot sprijinul aşteptat făcând propagandă pentruel. În anii anteriori, când căminul era încă în formare, stundenţimea cuun entuziasm vrednic de toată lauda a alergat şi s-a zbătut pentru a-imări fondul şi a-i asigura existenţa. Acum însă am impresia că îlconsideră ca un bun definitiv câştigat şi al ei, căruia numai statul edator a-i purta de grijă. Punctul de vedere e greşit, căminul nu e încădeplin asigurat, nici în partea sa morală, nici în cea materială şi repetapelul meu cătră studenţime de a contribui din toate puterile laasigurarea lui, atât în ceea ce priveşte câştigarea recunoaşteriidreptului său la existenţă, cât şi în privinţa viitorului său material.Universitatea din partea-i le asigură de tot interesul ce îi poartă atâtpentru cele sufleteşti, cât şi pentru cele materiale[9].

Dar au fost şi locuri unde apelul nostru a găsit ecoul dorit: BancaIaşilor a donat pentru fondul căminului 20 000 lei, Societatea pentruconstrucţiuni şi locuinţe ieftine 10 000 lei, Banca Dacia 7 000 lei,Moara Păcurari 5 000 lei, Banca Moldova efecte în valoare nominalăde 5 000 lei, Prefectura Jud. Câmpulung, Bucovina, 200 lei. Şi îmi faco plăcută datorie de a le mulţămi şi cu prilejul acesta şi de a le exprimarecunoştinţa noastră. Pe lângă aceasta, din serbările date de studenţis-a luat cota obligatorie de 25%, în total 5 848 lei, astfel avereacăminurilor a crescut cu peste 52 000 lei plus dobânzi.

În şfârşit, îmi împlinesc o pioasă datorie pomenind că în cursulanului expirat Universitatea a primit legatul care constă din toatăaverea distinsului profesor şi bun român, care a fost regretatul I. V.Praja. Veniturile acestui legat abia mai târziu vor putea fi folosite şi deUniversitate, fiind deocamdată destinate unor scopuri culturaleromâneşti în afară de Universitate, însă nouă ni s-a făcut cinstea de ani se încredinţa administrarea lor. Şi memoria defunctului o vom cinstiîmplinindu-i cu sfinţenie dorinţa[10].

Acestea sunt multiplele griji şi preocupări, în mijlocul căroraUniversitatea şi-a desfăşurat activitatea sa ştiinţifică şi culturală şi s-asilit a-şi îndeplini misiunea de a da ţării elementele pregătite de careare nevoie în toate ramurile vieţii sale. Şi cred că Universitatea a făcuttot ce i-a fost cu putinţă faţă de nenumăratele lipsuri şi de stânjenirilede tot felul. S-au ţinut cursuri, adesea cu paltonul în spinare, s-au făcutlucrări în laboratorii, cât s-au putut mai multe cu materialul redus decare se dispunea. S-au ţinut de către profesorii noştri şi conferinţe, fieîn Aulă, fie la Ateneul din Tătăraşi, fie la Universitatea Populară dinChişinău şi aceste conferinţe, chiar dacă s-au ţinut pentru societăţi debinefacere sau instituţiuni culturale în afară de universitate, totuşi potfi socotite ca o extensiune a activităţii noastre strict universitare şi lerevendicăm şi ca un titlu de merit al universităţii noastre[11].

Tot astfel amintesc aici bibliotecile populare înfiinţate pe la sate, şiîn Bucovina, şi în Basarabia, şi în Moldova de dincoace de Prut, decătră cercurile regionale ale studenţilor noştri în vremea de vacanţă, oactivitate vrednică de toată lauda şi cu care şi universitatea semândreşte[12].

Activitatea didactică a fost desfăşurată de un corp didactic compusdin 57 profesori titulari şi 2 agregaţi, deci 59 profesori, 5 conferenţiari,5 docenţi sau titraţi care au ţinut cursuri libere, pe lângă aceasta 15catedre au fost suplinite[13]. Corpul didactic a avut de înregistrat douăpierderi dureroase: s-a stins Triandafil, docent şi conferenţiar de laFacultatea de Drept, un tânăr în plină asccensiune, ales printre aleşi şiplin de promisiuni pentru viitor şi Arhimandritul Isopescul, profesorsuplinitor de la Facultatea de Litere, filologul nostru cel mai de seamăîn ramura limbilor orientale, semitice, era întru toate la înălţimea culturiimoderne. Amândurora Universitatea le păstrează o duioasă şi pioasăamintire. Dintre elementele noi, un număr de 9 profesori au intratdefinitiv în universitate în anul şcolar expirat.

Studenţi am avut:La Facultatea de Drept (datele sunt neoficiale)

Înscrişi în 1919/20 în anul I: 284; în 1920/21, în anul I 498; în1921/22, anul I 555; la doctorat în 1919/20: 80, în 1920/21: 140, în1921/22: 188.

Totalul studenţilor înscrişi în 1921/22: pentru licenţă 1387, ladoctorat 408, în total 1795.

Numărul licenţilor şi doctorilor promovaţi în decursul anului expiratnu-l cunosc şi nu-l pot comunica.

La Facultatea de Litere şi Filosofie au fost în anul 1921/22:

Înscrişi din 1918/19, deci în anul IV: 17 studenţi, 27 studente, total 44

“ “ 1919/20 “ “ “ III: 39 “ 47 “ “ 86

“ “ 1920/21 “ “ “ II: 31 “ 34 “ “ 65

“ “ 1921/22 “ “ “ I: 91 “ 136 “ “ 227

În total 422, din care 261 din vechiul regat, 141 din Moldova depeste Prut, 19 din Bucovina, 1 din Ardeal.

S-au produs 13 licenţiaţi şi 8 licenţiate, în total 21 titraţi.

La Facultatea de Ştiinţi au fost:

În anul III 285 studenţi, în anul II 339 studenţi, în anul I 396studenţi.

În total 1100, dintre care 398 din vechiul regat, 690 din Basarabia,9 din Bucovina, 3 din Ardeal.

Din acest total, 659 sunt la cele 3 secţii de ştiinţe aplicate (dinaceştia 449 de peste Prut).

Facultatea de Ştiinţi a produs 26 licenţiaţi şi 6 ingineri, în total 32titraţi.

La Facultate de Medicină am avut:

a) studiind medicina propriu-zisă:în anul I 456 studenţi (156 fără frecvenţă) 109 din regat, 320 Bas.

25 Buc. 1 Ardeal 1 transnistrian“ “ II 207 “ (32 “ “ ) 63 Regat, 126 Bas. 16 Buc. 1 Ardeal

1 transnistrian“ “ III 266 “ (20 “ “ ) 106 Regat, 145 Bas. 15 Buc.

“ “ IV 89 “ (6 “ “) 54 “ 34 “ 1 “

“ “ V 49 “ (8 “ “) 41 “ 8 “

Absolvenţi: 75 (49 din Regat, 22 Bas., 1 Buc., 3 din Ardeal), dintrecare şi-au dat teze şi au obţinut titlul de doctori 28 studenţi şi 11studente, total 39 titraţi.

b) studiind farmaciaElevi în anul I: 27 (20 Regat, 6 Bas., 1 Buc.); în anul II: 24 (16

Regat, 7 Bas., 1 Buc.).Studenţi în anul I: 87 (21 Regat, 66 Bas.); în anul II: 59 (17 Regat,

41 Bas., 1 Buc.); în anul III: 23 (7 Regat, 16 Bas.)

Aici şi în pagina următoare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în două ipostaze

45document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Absolvenţi: 25 (20 Regat, 3 Bas., 1 Ardeal, 1 Macedonia). Din eilicenţiati 15.

Înscrişi la doctoratul în farmacie 2.Înscrişi în total la Facultatea de Medicină 1389 studenţi şi studente

(525 din Regat, 794 din Basarabia, 61 din Bucovina, 6 din Ardeal, 2 dinTransnistria, 1 din Macedonia). Din ei sunt 844 studenţi şi 545studente.

Au frecvenţa 1102, sunt fără frecvenţă 287, s-au înscris laexamene în iunie 957, şi-au dat toate examenele din iunie 248.

Totalul studenţilor înscrişi:La Drept 1745, la Litere 422, la Ştiinţe 1100, la Medicină 1389.

Total general 4656 studenţi şi studente.În afară de Facultatea de Drept, de la care nu am date statistice

oficiale, celelate trei facultăţi adăposteau:1188 studenţi din vechiul regat1625 “ “ Basarabia

89 “ “ Bucovina10 “ “ Ardeal6 “ “ Transnistria (poate sunt mai mulţi şi socotiţi

ca basarabeni)2 “ “ Macedonia

Aceste trei facultăţi au produs în decursul anului şcolar expirat 107titraţi. (Cum am spus, nu ştim câţi titraţi a produs Facultatea de Dreptîn acest an, numărul lor însă în orice caz e considerabil mai maredecât numărul titraţilor celorlalte trei facultăţi la un loc. Eu am semnat,ca rector, aproximativ 150 de diplome de licenţiaţi în drept)[14].

Şi acum închei această poate prea lungă dare de seamă cu douăapeluri şi anume:

Universitatea noastră se resimte încă de vremile războiului prinpregătirea nu totdeauna la înălţime, de care daţi dovadă Dvoastră,studenţii. Ştim că nu e vina Dvoastră. Dar ştim de asemenea cădatoria Dvoastră este să nu faceţi ca nivelul intelectual şi cultural alacestei Universităţi să scadă. Munciţi deci din toate puterile pentru apăstra şi a ridica şi bunul mers al acestei Alma Mater, a cărei grijă decăpetenie este să vă dea tot ce are mai bun şi mai sfânt şi care sepreocupă, pe cât îi permit puterile, şi de viaţa Dvoastră materială, camamă bună ce vă este. Ridicându-vă cât mai sus în domeniul culturalşi în cel moral, vă îndepliniţi şi cea mai sfântă datorie cătră ţară şineam, căruia îi veţi putea fi conducători buni, luminaţi şi folositorinumai dacă şi din punct de vedere cultural şi moral veţi fi la înălţime.Şi în vacanţe, când vă duceţi fiecare pe la părinţii şi fraţii Dvoastră,răspândiţi şi pe acolo ceva din focul sacru, la care v-aţi încălzit aici şicăutaţi să fiţi folositori, însă propovăduind, după pilda Mântuitorului,

numai iubirea şi conducându-vă numai de iubire, căci numai aceastaeste rodnică, pe când ura e stearpă, ca tot ce e negativ[15].

Al doilea apel se adresează cătră toţi cei ce iubesc Universitateanoastră.

Greutăţile cu care luptă statul, până când să se poată aşeza înmod unitar şi stabil pe noile temelii şi să-şi vadă finanţele orânduite înraport cu obligaţiunile moştenite din război şi cu nenumăratele nevoiale oamenilor de acum, sunt atât de mari, încât toate instituţiuniletrebuie să caute a-şi strânge mijloace cât mai multe pe căile lor propriişi nimeni pentru cele ce nu se pot acoperi în modul acesta să facă apella punga statului. Sunt ţări în care nevoile învăţământului superior suntacoperite aproape în mod exclusiv din mijloace proprii, adunate dindonaţiuni şi legate, încât statul nu contribuie cu mai nimic. La noi,stimatul nostru coleg, profesorul I. Simionescu, a emis odată ideea săse înfiinţeze şi aici o mare „Asociaţie a prietenilor şi foştilor aleşi aiUniversităţii din Iaşi”, cu scopul de a-i înlesni adunarea de fonduri şiprin aceasta asigurarea autonomiei adevărate şi de a purta grijaintereselor ei materiale şi morale[16]. Şi apelul meu cătră toţi prietenii şifoştii şi actualii elevi ai acestei instituţiuni este: strângeţi-vă, organizaţi-vă, contribuiţi, adunaţi fonduri, faceţi propagandă pentru aceastăUniversitate, care trebuie să fie inima şi creierul şi fala Moldovei Mari,pentru ca ea în veci şi glorioasă să trăiască, să crească şi săînflorească! �

1 A se vedea, de exemplu, „AnuarulUniversităţii Mihăilene din Iaşi 1930-1935” (încontinuare „Anuar 1930-1935”), Iaşi, 1936,passim.

2 Direcţia Judeţeană Iaşi a ArhivelorNaţionale, Fond Universitate. Rectorat, dosar1000/1922, f. 526-533.

3 Ion Agrigoroaiei, Pagini din istoriaUniversităţii ieşene în perioada interbelică, înUniversitatea din Iaşi. De la modelul francez lasistemul Bologna (coordonator, Gh. Iacob), Iaşi,2007, p. 224 şi urm.; idem, Valul de studenţibasarabeni la Universitate din Iaşi, în „RevistaRomână” (Iaşi), nr. 1, 2007.

[1] Universitatea se confrunta cu consecinţeleefortului uriaş făcut de oraşul Iaşi în cei doi ani,când a îndeplinit rolul de „capitala rezistenţei pânăla capăt”. Bucuria realizării idealului naţional seîmpletea cu preocuparea de a relua firul activităţiinormale prin refacerea unor clădiri, a instalaţiilor,a mobilierului, procurarea combustibilului etc.

[2] Era un salt uriaş în raport cu perioadaanterioară războiului (în 1914, din 335 de studenţiînscrişi, 8 erau din Basarabia şi Bucovina), odovadă a eliberării culturale, parte componentă aunirii Basarabiei cu România, şi a dorinţeitinerilor basarabeni de a se instrui într-ouniversitate românescă. Din cifrele date în parteaa doua a Dării de seamă rezultă că cel puţin 2000de studenţi erau basarabeni, un număr mai mic

din Bucovina şi Ardeal, câţiva din Transnistria şiMacedonia. Universitatea a depus un efortconsiderabil pentru a asigura desfăşurareacorespunzătoare a procesului de învăţământ,având de depăşit încă numeroase probleme.

[3] Rectorul are în vedere, probabil, în specialunirea Basarabiei cu România. În prejma şi laînceputul războiului, majoritatea cercurilor politiceşi a opiniei publice româneşti se pronunţau pentruintrarea în acţiune alături de Antanta, implicitpentru eliberarea teritoriilor româneşti deţinute deAustro-Ungaria. În condiţiile alianţei cu Rusia, pede o parte, şi ale procesului de rusificare, pe dealtă parte, unii considerau Basarabia pierdută sauo chestiune amânată pentru altă etapă.Dezvoltarea puternică a mişcării naţionale dinBasarabia într-un interval scurt de timp a fostîntâmpinată cu deosebită satisfacţie şi cuoarecare uimire în dreapta Prutului; presa ieşeanăsaluta cu entuziasm Reînvierea Basarabiei.

[4] Atât în această Dare de seamă, cât şi înalte documente similare, Rectorul insista asupralocului şi rolului Universităţii din Iaşi în plannaţional şi european. Astfel în Darea de seamă peanul universitar 1932/1933, prezentată ladeschiderea cursurilor anului 1933/1934, TraianBratu insista asupra menirii specifice aUniversităţii din Iaşi, ţinând seama că „Nistrul şi olinie dreaptă spre nord au ajuns să fie hotarul derăsărit al civilizaţiei vest-europene”. Noi, românii

„suntem şi vom rămânea în legătură sufleteascăcu lumea Europei de apus din ţara noastră”.Florile civilizaţiei trebuie să fie cultivate de fiecarepopor potrivit „cu caracterul lui, cu originea lui, cutradiţia şi istoria, cu înrudirile sufleteşti ale lui, iarla noi toate acestea ne îndreaptă spre apus. Înfelul acesta, Universitatea din Iaşi, cu cele douăfacultăţi ce are la Chişinău (Teologia, înfiinţată în1926 şi Ştiinţe agricole, în 1933, - n. ns., I. A.),este în acest colţ sud-estic al Europei, bastionul,focarul cel mai înaintat spre răsărit al culturiiconcepute în sens vest-european” („Anuar 1930-1935”, p. 10).

[5] Universităţile din Iaşi şi din Bucureşti auavut o contribuţie însemnată la cultivareaconştiinţei naţionale şi la apropierea Marii Uniri.Universitatea din Iaşi a primit cu deosebită bucurieactele de unire, precizând şi misiunea ce o aveade îndeplinit în noul cadru naţional. La 1 aprilie(st.v.) 1918, Rectorul, profesorul N. Leon,transmitea următoarea telegramă lui Ion Inculeţ:„Sunt fericit să transmit Preşedintelui «SfatuluiŢării» călduroase urări din partea Universităţii dinIaşi pentru măreţul act ce aţi săvârşit sprereîntregirea Ţării şi a Neamului. Universitatea dinIaşi va depune toată munca şi inima caldă spre acimenta această legătură. Ea se bucură că forţenoi se adaugă la lucru pentru idealul şi menireanoastră”. La 1 decembrie 1918 erau trimise câte otelegramă lui Iancu Flondor şi Iuliu Maniu, în care

46 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

Universitatea din Iaşi îşi exprima „sentimentele dedragoste frăţească şi de adâncă admiraţie” pentruhotărârile de unire, „întregind, după realipirea lapatria mamă a Basarabiei şi Bucovinei, RomâniaMare” (Arh. J. Iaşi, Fond Universitate. Rectorat,dosar 4/1919, f. 64, 288, 289).

[6] Se relua şi sublinia rolul Universităţii dinIaşi în viaţa spirituală a României întregite şi înspecial, la răsărit de Carpaţi şi se preciza locul eiîn legătură indisolubilă cu Europa apuseană.Rectorul înfăţişa problemele întâmpinate înprocesul de adaptare a numărului mare destudenţi veniţi din Basarabia la această lumeapuseană, a tinerilor care fuseseră izolaţi deromânii din Regat şi supuşi influenţei culturiiruseşti. Aceştia veneau din cu totul altă lumedecât cea din Regat şi — sesiza atent Rectorul —decât cea din Bucovina. Sunt idei care merită a fireţinute în dezbaterea referitoare la dificultăţilemanifestate în procesul integrării Basarabiei înRomânia întregită, nu numai din punct de vedereadministrativ ci, în primul rând, spiritual-sufletesc.

Rectorul remarca cu satisfacţie rezultateleîmbucurătoare, obţinute într-un timp foarte scurt —adăugăm noi, în ce priveşte relaţia dintre profesorişi tinerii veniţi din Basarabia. A existat, din fericire,o puternică presiune cantitativă, Universitateanefiind pregătită pentru un asemenea „asalt”; altedificultăţi au izvorât din necunoaşterea sistemuluinostru de învăţământ, a limbii române, după cumechivalarea studiilor liceale s-a lovit de anumiteobstacole, neînţelegeri.

Rectorul avea cuvinte de laudă pentruatitudinea adoptată de acei studenţi basarabenicare au renunţat la un protest public ce puteaaduce deservicii ţării pe plan extern. În aprilie-mai1922 a avut loc Conferinţa internaţională de laGenova, cu participarea a numeroase state,inclusiv a Rusiei Sovietice, în cadrul căreia au fostdezbătute modalităţile de refacere economică aEuropei centrale şi răsăritene. Dincolo demanifestarea unor abuzuri în administrareaBasarabiei, anumite elemente dintre studenţiibasarabeni erau în slujba Moscovei şi audesfăşurat la Iaşi o activitate menită să creeze ostare tensionată şi să prezinte statul român întregitîntr-o imagine negativă pe plan internaţional.

[7] Inaugurarea noului Palat Universitar de laCopou avusese loc la 21 octombrie 1897, înprezenţa regelui Carol, a reginei Elisabeta, aprimului ministru D. A. Sturdza, ministrului Cultelorşi Instrucţiunii Spiru Haret, rectorului N. Culianu, aunor profesori şi studenţi din ţară şi din străinătateetc. (I. Agrigoroaiei şi I. Toderaşcu, Noul PalatUniversitar de la Copou. 100 de ani de lainaugurare, Iaşi, 1997, p. 13).

[8] A crescut într-o oarecare măsurăcapacitatea căminelor şi a cantinelor. În 1933 s-aconstruit o cantină modernă, iar în 1934, un„pavilion model pentru locuinţa studenţilor, iar în1935, o clădire specială pentru brutărie”. În aceştiani, capacitatea Căminului „Regina Maria” era depeste 450 de locuri, iar a Căminului „Carol al II-lea”, de 391 de locuri: „42 gratuit, 325 plătesc câte100 lei lunar, iar 23 câte 300 lei. La cantină iaumasa 1091 studenţi, din care 54 gratuit, iar restulcâte 15 lei pe zi până în luna aprilie, apoi câte 17lei” („Anuarul 1930-1935”, p. 625). Aceste sumetrebuie raportate la diferenţa de curs în condiţiileinflaţiei de la sfârşitul războiului, pe de o parte, şia stabilizării monetare din 1923, pe de altă parte.

[9] Cel care s-a preocupat permanent deasigurarea unor condiţii cât mai bune de studiu

studenţilor, insista în mod deosebit nu numaiasupra aspectului material, ci şi al celui moral;căminele „trebuie să devină cu timpul centrul,inima vieţii universitare”. Având în vedere situaţiaîn care „căminul nu e încă deplin asigurat, nici înpartea sa morală, nici în cea materială”, Rectorulapela la studenţime să contribuie la consolidareaacestuia.

[10] Universitatea va beneficia de sprijinul,sub formă de donaţii în bani şi alte forme, anumeroase persoane juridice şi fizice: fundaţiiregale, bănci, societăţi industriale, profesori şiabsolvenţi ai Universităţii, diferite persoaneparticulare etc. (vezi, de exemplu listele cu donaţiidin „Anuar 1930-1935”, p. 37 şi 53).

[11] Rectorul consemna cu satisfacţie, cumândrie chiar, această activitate de răspândire aculturii în întreaga Moldovă, activitate ce se vaintensifica în anii următori, în mare parte subcupola a ceea ce s-a numit ExtensiuneaUniversitară. În februarie 1918 s-au deschiscursurile Universităţii Populare din Chişinău.Programul de deschidere, expus de Halippa,răspundea nevoilor culturale ale provinciei,cursurile urmând „să întregească învăţământulsecundar, aşezat şi el pe temeiuri româneşti” înBasarabia. De asemenea, în cadrul Ateneului„Tătăraşi” din Iaşi, fondat în 1919 şi dotat cu oclădire nouă în 1920, alături de personalităţi alevieţii culturale din întreaga ţară, numeroşiuniversitari ieşeni au desfăşurat o activitatenotabilă, prin conferinţe, participarea la şezători, laexcursii cu caracter educativ-patriotic etc. (Const.Cloşcă, Ateneul „Tătăraşi” din Iaşi — aşezământcultural naţional 1919-1940, Iaşi, 1984). De-alungul anilor, în Aula Universităţii din Iaşi (azi, Aula„Gheorghe Asachi”), un număr impresionant depersonalităţi din ţară şi din străinătate auprezentat, în faţa profesorilor şi a studenţilor, apublicului ieşean, conferinţe pe cele mai variateteme din domeniul literaturii şi limbii române, aistoriei, filosofiei, sociologiei, medicinei, dreptului,biologiei, religiei, etc. Începutul remarcat deRector se va dezvolta substanţial în perioadaurmătoare. Astfel, în intervalul ianuarie 1935 - mai1938 s-au prezentat în Aulă peste 240 deconferinţe, unii conferenţiari ţinând mai multeconferinţe (I. Agrigoroaiei, În arhiva Universităţiidin Iaşi, în vol. Nicolae Iorga 1871-1940. Studii şidocumente, vol. IV, coordonatori: C. Buşe, C.Gaucan, Bucureşti, 2007, p. 14-15).

[12] O statistică întocmită la mijloculdeceniului al IV-lea a înregistrat 45 de cercuri,societăţi şi asociaţii studenţeşti; cu excepţia uneisocietăţi înfiinţate în 1897, celelalte şi-au începutactivitatea după 1918. Dintre primele înfiinţatedupă război, amintim aici: Societatea „AvramIancu” (1918), Cercul studenţesc dorohoian(1921), Cercul studenţilor din oraşul şi judeţulTighina (1922), Cercul studenţilor din oraşul şijudeţul Bălţi (1922), Societatea studenţiloragronomi „Ion Ionescu de la Brad” (1924), Cerculstudenţilor din oraşul şi judeţul Cetatea-Albă(1926) ş.a. („Anuarul 1930-1935”, p. 609-612).

[13] În anii interbelici a sporit numărulcadrelor, cu preocuparea de a se completaschema ierarhică a Catedrelor şi a asigurapremisele ascensiunii permanente, didactice şiştiinţifice. Astfel, în 1938/1939 Universitatea dinIaşi funcţiona cu 115 profesori şi conferenţiari, 218şefi de lucrări (lectori), asistenţi şi preparatori. Unconferenţiar putea fi provizoriu, suplinitor saudefinitiv, un profesor — agregat, suplinitor, titular

sau onorific. Pe lângă posturile finanţate de labuget, puteau fi şi posturi extrabugetare, precumpreparatori, asistenţi şi şefi de lucrări (Arh. J. Iaşi,Fond Universitate. Rectorat, dosar 1535/ 1935,vol. I, f. 1-3; „Anuarul 1930-1935”, p. 501-502).

[14] Numărul studenţilor a creccutconsiderabil, aproape continuu, de la 673 în1918/1919, la 4656 în anul de referinţă şi la 6914în 1933/1934, după care a început să scadă, mailent până în 1938/1939 (aproape 3200 destudenţi) şi mai mult la începutul războiului (în jurde 1800 în 1940/1941). După provincia deprovenienţă, cei 6500 de studenţi din anul1935/1936 se repartizau astfel: Moldova — 2899,Basarabia — 1712, Muntenia — 707, Bucovina —287, Dobrogea — 186, Transilvania — 110 şi 132cetăţeni străini. Numărul studenţilor basarabeni semenţinea ridicat şi ca urmare a înfiinţării în 1926 şiîn 1933, a facultăţilor de Teologie şi, respectiv, deŞtiinţe Agricole, ca facultăţi ale Universităţii dinIaşi; secţia de Învăţământ farmaceutic de laFacultatea de Medicină s-a desfiinţat, fiindconcentrat la Bucureşti. Secţia de Ştiinţe aplicatede la Facultatea de Ştiinţe s-a desprins, stând labaza constituirii Şcolii Politehnice din Iaşi, în 1937,fapt ce explică, în parte, scăderea numărului destudenţi din anii 1937-1940.

[15] Este remarcabil acest apel al Rectorului,prin care-i îndemna pe studenţi să se ridice câtmai sus în domeniul cultural şi în cel moral, sărespingă — în Universitate şi în afara ei — ura şi săpropovăduiască iubirea. De pe aceeaşi poziţiedemocratică — pe care s-a situat marea majoritatea profesorilor — respingând mişcările extremiste,prof. Traian Bratu va repeta, şi în calitate de rectordin anii 1932-1938, îndemnurile la muncă şidisciplină. În Darea de seamă pe anul universitar1932/1933, el îi îndemna pe studenţi să acordeatenţia cuvenită pregătirii de specialitate. „Deaceea, cuvântul repetat de noi necontenit este: învremurile grele de astăzi, numai cel bine, celfoarte bine pregătit poate fi sigur că va reuşi înviaţă, că va fi singur stăpân pe destinul său. Deci,fiecare student să-şi formeze rădăcini puterniceale existenţei sale într-o cultură profesionalăsolidă şi temeinică, prin muncă cinstită, ordonatăşi continuă” („Anuarul 1930-1935”, p. 14). Acelaşiîndemn va fi reluat în dările de seamă din aniiurmători (Ibidem, p. 23-24, 29).

[16] Rectorul menţionase ajutorul financiarprimit de la mai multe instituţii pentru fondulcăminelor studenţeşti şi legatul încredinţat spreadministrare. Câţiva ani mai târziu, Fundaţia„Regele Ferdinand” a acordat o sumăconsiderabilă pentru construirea BiblioteciiCentrale Universitare, o remarcabilă realizarearhitectonică şi funcţională, clădire inaugurată înanul 1933. Apelul la înfiinţarea unor asociaţii caresă adune fonduri nu a avut, credem, finalitateadorită. Poate fi menţionată Asociaţia „PrieteniiUniversităţii”, înfiinţată în 1935, ce îşi propunea săajute Universitatea şi alte instituţii culturale aleIaşului şi ale Moldovei. Asociaţia a editat revista„Însemnări ieşene” (1936-1940), condusă de M.Sadoveanu, Gr. T. Popa şi G. Topîrceanu (dupămoartea acestuia, Mihai Codreanu), revistă ce acombătut extremismul naţionalist şi tendinţelerevizioniste externe. Rectorul sublinia căadevărata autonomie nu putea fi asigurată fără obază financiară corespunzătoare, teză mereuvalabilă în viaţa universitară.

Abstract: The year 1918 brought a significant event inthe history of Romania: the creation of the national unitarystate. The author presented us a unique document regardingthe new objective, but also the inherent difficulties of a well-

known cultural institution - the “Alexandru Iona Cuza”University from Iasi.

Keywords: university education, culture, national unity,national conscience, society

The University from Iasi in the new national and geopolitical context of the Greater Romania

47document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Anul acesta se împlinesc 70 de anide la intrarea în dotarea marineiromâne a unei nave

reprezentative, cu valoare de simbol —bricul „Mircea”.

La 17 mai 1939 a fost primit în portulConstanţa, în cadrul unei importantesolemnităţi, noua navă şcoală „Mircea”.

Portul Constanţa a îmbrăcat în acea zifrumoasă de mai, haina de sărbătoare, într-unmoment cu multiple semnificaţii pentru marina militară şi comercialăromână. Despre această zi solemnă în Jurnalul de bord al navei seconsemna: „Toate navele noastre acostate la dana militară eraunerăbdătoare de a primi pe mult aşteptatul «Mircea»; lângă una dinnave se afla adăpostit discret şi îmbătrânit gloriosul bric «Mircea»aşteptându-şi obosit „înlocuitorul” pentru a continua campaniilefructuoase dând Marinei noastre navigatori oţeliţi la suflet, tenace,curajoşi şi purtând cu aceeaşi mândrie pavilionul românesc pestemări şi oceane.

Vechiul „Mircea”... odihnea părând că visează la vremurile deglorie... şi încrezător în superbul urmaş.

După ancorare, marinarii au adus la bordul noului bric„Mircea” pavilionul şi cartea de aur donată de Liga Navală”. 1)

La festivităţile de primire a noului bric „Mircea” au participat oserie de persoane reprezentative ale vieţii politice şi dinconducerea marinei, la momentul respectiv.

Astfel, pe distrugătorul „Regina Maria” se aflau în aşteptare,din primele ore ale dimineţii, „viceamiralul Petre Bărbuneanu,comandantul Marinei Regale, generalul Stoicescu, comandantulForţelor Aeriene, generalul Macici, comandantul garnizoaneiConstanţa, Nicolae Ottescu, Rezident Regal al Ţinutului«Marea», generalul Nicolau, primarul oraşului Constanţa,contraamiralul Victor Schmidt, comandantul Litoralului Maritim, I.Caranfil, fost ministru al Aerului şi Marinei, amiralii în rezervăBucholtzer, Sebastian Eustaţiu, Negru, Coandă, Gavrilescu,Rizea, Radu Irimescu, fost ministru al Aerului şi Marinei, ing.Chiriac, ofiţerii superiori din garnizoană şi toţi ofiţerii din Marină”2).

Ulterior, gornistul a anunţat sosirea generalului adj. PaulTeodorescu, ministrul Aerului şi Marinei însoţit de Eugen Titeanu,subsecretar de stat la Ministerul Propagandei Naţionale,contraamiralul Gheorghiu, secretar general al Ministerului Aeruluişi Marinei şi rezidentul regal.

La ora 11, oficialităţile şi oaspeţii invitaţi s-au îmbarcat labordul navei-şcoală „Mircea”.

„Spiritul Mircea”

Încă de la data înfiinţării Şcolii de Marină prin Decretul Regaldin 3 octombrie 1881 s-a luat în considerare şi nevoia construiriiunui bastiment şcoală, unde elevii trebuiau să pună în practicăcunoştinţele teoretice fapt pentru care s-a comandat la şantiereleTahmes Iron Works din Londra un bric potrivit ca mărime cumijloacele ţării şi cu efectivele din marină. Acest bric botezat cunumele Mircea, cu un deplasament de 360 t, avea 2 catarge cuvelatura completă şi o mică maşină pentru o viteză de 8 noduri;nava a sosit la Galaţi în ziua de 12 august 1882 sub comandamaiorului Urseanu Vasile, după ce a străbătut distanţa în jurulEuropei în 24 zile.

Timp de 57 de ani bricul a pornit în campanii fructuoase ca sădea ţării navigatori pregătiţi, curajoşi şi disciplinaţi.

Faţă de nevoile de dezvoltare ale marinei,bricul „Mircea” rămăsese prea mic,necorespunzător cerinţelor. Astfel că, în anul1934 „Mircea” a fost ancorat în Galaţi urmânda fi păstrat şi îngrijit ca o relicvă marcantăpentru generaţiile viitoare, cărora să leamintească faptul că prin el, marina militară arenăscut şi s-a dezvoltat.

Retras din lista navelor active în 1934,bricul „Mircea” a fost considerat un simbol al

suveranităţii României pe ape, făcând cunoscută în lume ţara şioriginea ei.

Carol al II-lea a evaluat cel dintâi şi cel mai bine ce a însemnatbricul „Mircea” pentru viaţa marinărească română, sintetizândaceasta în cuvintele „Spiritul Mircea”. La 15 august 1934,adresându-se ministrului aerului şi marinei, regele sublinia:

„Sunt convins că în această marină se va perpetua tot acelspirit «Mircea», spirit fără de care marina noastră nu poate exista— acest spirit al marinei, care este o dragoste de larg şi totodată unspirit de necurmată disciplină, spirit de înfăptuire exactă a celei maimici manevre”.3)

Prin aceste cuvinte se exprimă concepţia şefului statuluidespre pregătirea marinarului la şcoala minunată a velelor, departe

NAVA-{COAL~ „MIRCEA” - A 70-A ANIVERSARE DE LA LANSARE

Constantina STOIANOVICI

Serviciul Istoric al Armatei

... în această marinăse va perpetua totacel spirit „Mircea”...

Carol al II-lea

””

La posturi pe N.M.S. „Mircea”

48 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

de uscat, în contact cu capricioasa mare, pentru a forma elementeviguroase, tenace şi hotărâte în toate acţiunile lor.

Această concepţie era în concordanţă cu elementele degândire şi doctrină militară în epocă în ceea ce priveşte formareaşi pregătirea ofiţerilor de marină. Astfel se considera că deşiarmamentele şi aparatele ce compuneau, la momentul respectiv,diferitele feluri de nave de luptă impuneau ofiţerilor cerinţacunoaşterii acestora după o îndelungată pregătire, totuşi şcoalamării unde se învaţă răbdarea, camaraderia, oţelirea sufletului şităria de a domina elementele naturii nu se poate face mai binedecât departe de uscat, în largul mării la bordul unei nave cu vele.Multe dintre marinele de război au înţeles rostul acestor necesităţişi le-au introdus în sistemul de pregătire al tinerilor destinaţi adeveni ofiţeri de marină.

Ca atare şi în marina noastră se simţea nevoia unei noi naveşcoală cu vele.

Carol al II-lea a observat urmările lipsei lui „Mircea” şi a datalarma: „se pierde spiritul «Mircea» - ne trebuie neapărat şi cât maigrabnic un nou «Mircea»”.

Liga Navală, bazându-se şi pe sesizarea suveranului a pusproblema cercetării şi dezbaterii în comitetele sale şi a începutpropaganda prin revista „Marea Noastră” lansând totodată, un apelpentru ţară, pentru strângerea de fonduri.

În acelaşi timp amiralitatea marinei regale a studiat diferitetipuri de navă şcoală din marinele străine şi a stabilit tipul care sărăspundă cel mai bine la nevoile marinei noastre militare şicomerciale.

La 26 ianuarie 1938 ministrul aerului şi marinei, Radu Irimescu,a încheiat un contract cu şantierul Blohm Vass din Hamburg pentruconstruirea acestei nave, contract în care se prevedea ca termende livrare data de 15.01.1939.

Lucrările pe cală au început la 15.04.1938. Lansarea navei aavut loc la 22.09.1938 cu mare solemnitate; la festivitate au asistatmembrii Legaţiei Române din Berlin, oficialităţile civile,reprezentanţii militari şi ai Marinei Germane din Hamburg, ofiţeriidelegaţi ai Marinei Regale, o companie de onoare germană,reprezentaţii şantierului Blohm & Vass, reprezentanţi ai Străjii Ţăriişi un numeros public.

Probele de recepţie ale navei au început la 16 ianuarie 1939,iar la 25 ianuarie a fost luată în primire de comandorul RomanAugust împreună cu ofiţerii şi echipajul său.

În ziua de 29 martie 1939, după solemnitatea de arborare apavilionului naţional, nava părăseşte portul Hamburg, îndreptându-se spre patrie aproape pe acelaşi drum ca şi bricul „Mircea” în1882, urmând să facă opriri la Southampton, Lisabona şi Malta.

Nava a costat 120 milioane lei, o parte din sumă fiind achitatăprin subscripţie publică, deschisă şi susţinută de Liga NavalăRomână, căreia i se datorează în acest sens o laborioasă activitatede propagandă la public, înainte de punerea pe cală a navei.

La data lansării, pe navă se puteau ambarca 15 ofiţeri, 28maiştri şi subofiţeri, 40 marinari, 40 ofiţeri elevi şi 100 elevi.

Analiza caracteristicilor şi a aparaturii din dotarea navei relevăgradul ridicat de modernitate al acesteia.4)

Lungimea navei fără bompres 75 m, lăţimea 12 m. La unpescaj de 5 m, deplasamentul ei comporta 1650 tone. Înzestratăcu trei catarge, avea o suprafaţă de vele totală de 1750 m2. Unmotor Diesel de 520 C.P., dezvolta o viteză de 9,5 noduri cu velelestrânse.

Pentru serviciile bordului nava mai poseda trei motoare Dieselde câte 61 C.P., pentru serviciul în staţiune un dinam de 60 Kw şipentru noapte o baterie de acumulatori.

De altfel, totul era prevăzut la bord pentru a corespundescopului de navă şcoală modernă: maşini auxiliare pe punte,servo-motor pentru cârmă, vârţ de ancoră, cabestane etc., toatemanevrate electric. La bord: încălzire centrală, instalaţii electricede iluminat, ventilaţie, bucătării electrice.

De asemenea este de remarcat faptul că noul „Mircea” purta laprovă galionul reprezentat prin bustul primului voievod care şi-a întinshotarele până la „Marea cea Mare”, domnitorul care a cunoscut celdintâi perspectiva ieşirii noastre la larg — Mircea cel Bătrân.

Deosebit de semnificativ pentru ceea ce a reprezentat şi urmasă reprezinte bricul „Mircea” în marina română este discursul rostitde ministrul aerului şi marinei gl.adj. Paul Teodorescu lafestivitatea de primire a navei şcoală în portul Constanţa.5)

„Am ţinut ca intrarea bricului în rândurile navelor noastre să fiefăcută în prezenţa gloriosului său predecesor bricul Mircea de la1882 şi a valoroşilor săi comandanţi, ca un omagiu de recunoştinţăpentru tot ce a reprezentat vasul şi echipajele lui, în decursul a maibine de jumătate de veac, în Marina noastră, ca pregătireprofesională şi formare a unui spirit marinăresc.

Bricul Mircea alături de fregata Mircea ne înfăţişează nu numaipartea formală de pură comparaţie a unui vas perimat cu un vasultramodern, ci înţelesul adânc al unui trecut bogat în faptepilduitoare şi a unui viitor sigur de realizările lui.

Cele 2 nave fixează momentul a 2 mari epoci: aceea abătrânului bric Mircea — a marinei mici care s-a închis acoperită deglorie; aceea a tânărului bric Mircea — a marinei mari — care s-adeschis de curând, plină de speranţe.

Epoca bricului Mircea de la 1882 e aceea a începutului Marineinoastre, care cu tot entuziasmul tinereţii ei a format echipajecurajoase, a pregătit cadre destoinice, a creat Marina Comercialăcare a purtat cu o desosebită mândrie frumosul nostru tricolor, peîntinsul apelor şi a pus piatra solidă la temelia Marinei moderne.

Această eră, de prosperitate şi înflorire înscrie cea mai scumpăpagină din istoria Marinei româneşti.

Epoca bricului Mircea nou, care se deschide, va fi perioada derealizare a unei marine puternice atât militară cât şi comercială,aşa cum au dorit-o bătrânii marinari.

Ea va însemna suveranitatea României pe apă şi mântuirea eispre Marea Largă aşa cum a profeţit Mihail Kogălniceanu”. �

Se dă onorul la ridicarea pavilionului pe nava şcoală „Mircea”

1) AMR, Fond Microfilme, rola F II.2.116, cd. 4802) dr. Marian Moşneagu, „Regele şi Regina Mării Negre”, Ed.

Muntenia, Constanţa, f. 1163) AMR, Fond Microfilme, rola F II.2.116, cd. 4844) AMR, Fond Microfilme, rola F II.2.116, cd. 4855) AMR, Fond Microfilme, rola F II.2.116, cd. 491

Abstract: The need for the construction of a training shipwas taking into account from the moment of the creation ofthe Navy School, through the Royal Decree no. 3. On 17th

May, 1939, the training ship “Mircea was welcomed inConstanta harbour. The analysis of the components of theship and the devices on board demonstrate its modernity atthe moment of its inauguration ceremony.

Key words: training vessel, brig, Royal Navy, Constantaharbour, national flag

“Mircea” — the training vessel at its 70th anniversary

49document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

În ziua de 4 aprilie, odată cu îmbunătăţirea situaţiei meteo,este declanşat cel de-al treilea raid al aviaţiei anglo-americaneasupra teritoriului României şi primul al ofensivei aeriene dinanul 1944. Trebuie menţionat că în perioada 20-25 martie1944, în schimbul de lor mesaje, generalul Maitland Wilson,comandantul forţelor aliate din Mediterana, îi cerusemareşalului Antonescu să retragă imediat trupele româneştidin Rusia şi să accepte capitularea. Întrucât până la data de 28martie 1944, data ultimei radiograme, partea română nudăduse nici un răspuns, a fost lansat ordinul începeriibombardamenelor aeriene asupra rafinăriilor de petrol şi căilorde comunicaţie din România, cu scopul sprijinirii ofensiveisovietice, care în acel moment se desfăşura înnordul Moldovei şi Basarabiei1.

Decolate la ora 10.30 de pe areodrmurileSan Pancrazio, Grotaglie, Brindisi şiManduria, situate în sudul Italiei,bombardierele americane au survolat MareaAdriatică, urmând apoi intinerariul Nord LaculScutari — Krusevac — Vidin, în direcţiaRomâniei. Vremea deosebit de urâtă dedeasupra Balcanilor a obligat ca o parte dinformaţia de avioane americane săabandoneze misiunea şi se întoarcă la baza,spre obiectiv continuând să zboare doaraproximativ 170 de bombardiere B-24Liberator din Escadra 47 Aeriană2.Bombardierele rămase, şi în special cele dinGrupurile 449, 367, 98, 450 şi 451 au urmat în continuaretraseul Cetate — Nord Caracal — Văleni (Nord-Vest Roşiorii DeVede) — Lunguleţul (punctul iniţial pentru atac), de unde au luatdirecţia de 115°, care coincidea cu traseul căii ferate, peporţiunea Triaj — Gara de Nord. Urmând traseul căii feratebombardierele americane au ajuns deasupra Bucureştiului, deunde de la o altitudine de 6500-7000 de metri au lansat uncovor de bombe asupra reţelei feroviale, Triajului, AtelierelorCFR, Griviţei, Gării de Nord dar şi asupra zonelor învecinateacestora. După atacarea obiectivului avioanele americane s-au întors la baze pe traseul: sud Bucureşti — Adunaţii Copăceni— Caracal — Vidin3.

Pentru interceptarea bombardierelor americane aviaţiaromână de vânătoare a acţionat cu 81 de avioane devânătoare, cărora li s-au mai adăugat alte 91 de avioanegermane4. Cu toate acestea greul luptelor, care au durataproape 2 ore, a fost dat de către piloţii români, întrucât aviaţiade vânătoare germană a fost iniţial direcţionată către Ploieşti,pentru ca apoi să revină şi să atace bombardierele americanepe drumul de întoarcere. Artileria antiaeriană a intervenitprompt însă efectele, după cum declară prizonierii americanii,se pare că au fost reduse din cauza înălţimii mari de zbor(6500 — 7000 metri), proiectilele explodând mult sub formaţiilede bombardiere5.

Din rândul bombardierelor americane care au atacatBucureştiul pierderile au fost severe cauzate de intervenţiaaviaţiei de vânătoare româneşti şi germane, numărulbombardierelor doborâte fiind de 11, confirmate de datele dearhivă româneşti6. Din avioanele americane doborâte în ziuade 4 aprilie 1944 au fost capturaţi 45 de prizonieri americani(21 de ofiţeri şi 24 subofiţeri), cel mai mare ofiţer în grad fiind

căpitanul Anthony D. Polink din Grupul 449 (Escadrila 719)7.Conform declaraţiilor prizonierilor americani pierderile marisuferite de Forţa a 15-a Aeriană în această misiune s-a datoratfaptului că escorta de vânătoare proprie nu a sosit la punctulde întâlnire cu bombardierele şi ,,s-a reîntors la baze imediatdupă pătrunderea deasupra teritoriului romând lăsândbombardierele singure tocmai când aveau mai mare nevoie deprotecţie”8. Deasemenea prizonierii americani au mai declaratcă ,,aviaţia de vânătoare româno-germană a opus o puternicărezistenţă, atacând violent valurile de Liberatoare şiapropiindu-se uneori până la 20-30 de metri de inamic, urmânddistrugerea lui cu orice preţ”9.

În total bombardierele americane aulansat deasupra obiectivului un număr de2532 de bombe brizante, la care s-auadăugat şi o mulţime de bombe incendiare,care au provocat moartea a 2763 de oamenişi rănirea a altor 2341 de persoane. Deasemenea 6866 de locuitori au devenitsinistraţi, prin distrugerea totală a 1246 delocuinţe, iar alte 1270 au fost parţial distrusesau avariate. La nivelul instalaţiilor, liniilor şimijloacelor CFR au fost distruse total, parţialsau avariate Atelierele Griviţa, zona Gării deNord, staţia Bucureşti-Militari, DirecţiaMedicală şi Maternitatea CFR. Au mai fost de

asemenea distruse grav sau avariate linile CFRdin halta Griviţa, staţia Bucureşti-Mărfuri, iar în triajul Bucureşticirca 1000 de vagoane au fost distruse sau incendiate.Bombele americane au mai căzut şi în zonele aferente zoneitransporturilor CFR, în zona centrală şi unele cartiere locuiteale Capitalei, fiind distruse total, parţial sau grav avariate:Liceul Aurel Vlaicu, localul Cretzulescu, Circa 33 Poliţie, ogrădiniţă de copii, o şcoală primară, Judecătoria ocolului 8

Interven]ia for]elor [i mijloacelor de ap`rare pasiv` dup` bombardamentulasupra Bucure[tiului din 4 aprilie 1944 Alexandru ARAM~

Formaţiile de A.P. ale Zonei printr-unremarcabil efort, aureuşit să soluţionezeîntr-un timp minimproblema salvăriivictimelor şiinternării lor în spitale

”

”

Distrugeri provocate de bombardamentul

din 4 aprilie 1944 la Gara de Nord

50 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

urban, Şcoala Politehnică, Institutul Dr. Cantacuzino, InstitutulBotanic, Imprimeria şi Manutanţa Armatei. De asemeneapagube importante s-au înregistrat la uzina ElectricăGrozăveşti, unde au fost avariate grav cabluriile de alimentareşi posturile de transformare, la Uzina de apă şi la reţeaua deconducte, precum şi la apeductele Bragadiru şi Arcuda-Ulmi.Reţeaua de transport cu mijloace în comun — S.T.B. nu scapănici ea de furia bombardamentului, mai multe garnituri detramvai fiind distruse sau grav avariate, iar liniile şi fireleelectrice aeriene fiind distruse în mai multe locuri. Graveconsecinţe ale bombardamentului din 4 aprilie suportă şihotelurile Athenée Palace, Ambasador, Splendid, Papadopol,blocurile „Generala“, „Mica“, „Kapriel“, „Băicoianu“, moaraRomânească, „Banca de Credit“ şi Rafinăria de petrol „Blank“10.

Chiar dacă şi-a ratat în mare parte ţintele, bilanţulbomardamentului din 4 aprilie 1944 a fost dezastros pentrubucureşteni: sub sutele de imobile dărâmate au fost îngropaţipeste 5000 de morţi şi răniţi, majoritate femei, copii şi bătrâni11,fiind cea mai mare pierdere suferită vreodată de capitalaRomâniei în timpul războiului. Numărul mare de victime s-adatorat faptului că o mare parte din bombe aruncate de valuldoi de bombardiere, îndreptate către staţiile de cale feratăGara de Nord şi Chitila, au căzut deasupra cartierului delocuinţe din vecinătate, din pricina faptului că bombardiereledin valul doi au aruncat bombele după fumul şi praful provocatde atacul primului val. De asemenea exerciţiile de alarmăaeriană din zilele precedente, după care populaţia nu a mailuat în serios alarma şi nu a coborât în adăposturi, a contribuitla dezastru. Victimele din bombardamentul din 4 aprilie 1944au fost îngropate într-un cimitir nou numit „4 aprilie”, care a foststabilit în cartierul Giuleşti din Bucureşti.

Imediat după atac, cu aprobarea Marelui Stat Major,Comandamentul Apărării Pasive a dispus intrarea îndispozitivul de intervenţie a celor trei detaşamente dincompunerea Corpului Special de Intervenţie, precum şi aGrupului de Pompieri Militari din Bucureşti. Alături de acesteaau mai activat şi echipele de ridicare, dezamorsare şidistrugerea a bombelor neexplodate din rezervaComandamentului A.P., echipele de aceeaşi specialitate dinPloieşti şi Braşov, echipele instruite în Penitenciarul Văcăreşti,pentru dezgroparea bombelor neexplodate, dar şi companiatehnică de apărare pasivă germană din Ploieşti. Acţiunile deintervenţie au fost conduse de comandantul Zonei de ApărarePasivă Bucureşti, colonelul Ion Repanovici şi coordonatepersonal de comandantul Comandamentului de ApărarePasivă, generalul Gh. Marinescu12.

Documentele prezentate în continuare vin să ilustreze

efectele primului bombardament american asupraBucureştiului, dar şi eforturile forţelor şi mijloacelor de apărarepasivă pentru înlăturarea urmărilor dezastruoase ale ataculuiaerian de la 4 aprilie 1944, atac care avea să se avea să semanifeste cu serioase urmări în starea de spirit din rândul pop-ulaţiei Capitalei.

* **

DARE DE SEAMĂCuprinzând precizări asupra efectelor produse pe teren, de

bombardamentul din 4 aprilie 1944 şi activitatea formaţiunilorde A.P. în cursul zilei de 5 Aprilie 1944.

CAPITOLUL IEfectele pe teren şi intervenţiile făcute

1.Stingerea incendiilora) Zona Gării de NordIncendiul care a cuprins imobilul Gării de Nord în partea

dinspre Piaţa Duca şi Cal. Griviţei a fost stins încă din ziua de4 Aprilie a.c.

Astăzi la ora 17 a fost complet stins şi incendiul cecuprinsese partea dinspre Bulevardul Dinicu Golescu aaceluiaşi imobil.

Au activat Companiile I şi IV.În lungul triajului până la Chitila Triaj s-au stins toate

incendiile de la vagoane.A fost salvată prin izolare Centrala de comandă de la Staţia

Chitila Triaj.Au activat:

- Compania I Pompieri Bucureşti- ” Pompieri Ploieşti- Secţia Pompieri Bucureşti Noi

În această regiune mai arde încă un vagon cu cărbuni careurmează a fi stins în curând.

b) Zona Athenée PalaceAu fost stinse următoarele incendii:

- Hotel Athenée Palace- Hotel Splendid - Cal. Victoriei 57- ” ” 59 şi 61- Cal. Victoriei 100

Distrugeri provocate de bombardamentul din 4 aprilie 1944 pe Calea Victoriei

Distrugeri provocate de bombardamentul din 4 aprilie 1944 pe Calea Griviţei

51document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Au activat Companiile 3 şi 5 Bucureşti.c) Zona Institutul Babeş, Facultatea de Medicină Veterinară

şi Institutul Cantacuzino.Toate incendiile din această zonă au fost stinse complet. A

activat Compania 6 Pompieri Bucureşti.d) Manutanţa ArmateiIncendiul a fost stins cu care ocazie s-au făcut importante

salvări.A activat Compania 2 Pompieri Bucureşti.e) Incendii numeroase şi de mai mică importanţă de pe

străziile:- Mareşal Badoglio- Romană colţ Dorobanţi- Palatul Cotroceni- Lt.Col. Papazoglu 9- Elena Doamna 52, 64, 66, 68- Mărăşeşti 70- Cuza Vodă 24, etc.etc.

Toate aceste incendii au fost stinse încă din ziua de 4Aprilie a.c.

Deasemenea alte numeroase incendii au fost rezolvate deunităţile de pompieri din Bucureşti în zona Cotroceni, BanuManta, Filantropia, etc.

Din cauză că o parte din unităţi sunt încă pe teren, lascormonit de dărâmături şi ajutoare la dărâmări şi apoi pentrumotivul că 2 companii de pompieri din Bucureşti au fostdeplasate la Ploieşti azi la ora 15, împreună cu ofiţerii care aulucrat pe teren în Capitală în zilele de 4 şi 5 Aprilie a.c.,nu sepoate încă da o situaţie exactă a numărului incendiilor, decâtdupă ce se lucrările pe teren în Capitală se termină şi unităţileplecate la Ploieşti se întorc în garnizoană.

2. DărâmăturiSituaţia imobilelor dărâmate parţial sau total pe sectoare

de A.P. este arătată în anexa Nr.1.Operaţiunea de degajare a dărâmăturilor s-a efectuat în

general cu echipele organizate de Zonă în cadrul Circ. şisectoarelor de A.P.

Activitatea unităţilor de detaşamente speciale deintervenţie se arată în anexa nr. 2

Pentru motivul că dărâmăturile produse sunt numeroase şideci lucrul pe teren pentru a completa soluţionarea a degajăriidărâmăturilor cer un număr mult mai mare de braţe decât celangajat până în prezent, s-a luat hotărârea ca începând dindimineaţa zilei de 7 crt. să se pună la lucru, în cadrul muncii defolos obştesc, toţi premilitarii municipali aflaţi în garnizoană, încare scop s-a transmis pentru difuzare prin presă un ordin dechemare a premilitarilor.

3.Bombe rămase neexplodateSituaţia numerică până astăzi 5 aprilie 1944, ora 18, se

prezintă astfel:Sectorul I .......................................53 buc.

” II........................................25 buc.” III........................................48 buc.” IV....................................... 63 buc.

Total 189 buc.din acest total au fost ridicate un număr de 18, rămânând

deci încă pe teren restul de 171 bombeÎn cadrul activităţii de dezarmare şi ridicare a bombelor

neexplodate, activează echipe germane sub conducerea D-luiColonel Ribur, în sectorul I şi IV, iar în sectorul II şi III lucreazăechipele din detaşamentul special Maior Novacovici.

4.Victimea) RăniţiPână la 5 IV a.c. la ora 18,30 s-au identificat pe întreaga

Capitală 1484, din care 1284 spitalizaţi, iar restul au fost lăsaţiacasă.

Din cei spitalizaţi un număr de 34 au murit.b) Morţi1169 — în care se cuprind şi cei 34 morţi în spital

5. SinistraţiSectorul I .... 37 — cazaţi în locul de adunare interioară

Piaţa Brătianu” .... 3 — cazaţi în locul în localul Aro

Sectorul II .... nu are nici un sinistratSectorul III.... 163 — cazaţi pe cont propriu la rude şi

cunoscuţiSectorul IV.... 39 — cazaţi la locul de adunare interioară Şc.

Primară Tabla-Buţii.Total sinistraţi identificaţi: 24213.

CAPITOLUL IIEfecte de ordin general

1.ElectricitateaO bombă căzând în sala cazanelor uzinei de electricitate

Grozăveşti, a distrus pompele de apă fără însă a lovi cazanele.Din această cauză, Uzina rămâne scoasă din serviciu pe o

durată de timp apreciabilă.Transformatoarele de 30 kw. pentru curentul adus de la

Uzina electrică Schitu Goleşti a fost distrusă de bombe şi decinici această sursă de electricitate nu mai poate fi folosită

Uzina electrică Filaret, rămasă intactă, acoperă necesităţilede curent pentru jumătate din Capitală.

S-au luat măsuri pentru a se furniza curent în primul rândla autorităţi, întrepinderi şi uzina de apă, o mare parte dinabonaţi fiind scoşi din circuit.

2.GazeDouă conducte de gaze naturale au fost distruse.

3.ApăAu căzut cinci bombe în staţia de pompare de la

Grozăveşti.Pentru executarea reparaţiilor se lucrează cu toată

intensitatea, atât la uzină cât şi la conductele din oraş.În raza Capitalei au fost distruse prin bombardament un

număr de 15 conducte.Capitala este complet lipsită de apă.S-au pus în funcţiune puţurile de mare adâncime ce nu pot

însă alimenta cu apă decât încăperile de la subsoluri.Apeductele de la Arcuda şi Bragadiru care debuşează în

rezervoarele de la Cotroceni au fost lovite pe traiect şi mai graveste faptul că şi pe traseul de la rezervoare la uzină cele 5conducte primare au fost avariate.

Până în ziua de 7 crt. uzina de apă va fi pusă în funcţiune.

4.Telefoane.Din cauza lipsei de curent electric o parte din telefoane au

Ruinele unei case distruse de bombardament pe Calea Griviţei (4 aprilie 1944)

52 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

fost întrerupte.5.TramvaieleCirculaţia tramvaielor a fost complet sistată, din cauza

lipsei de curent şi distrugerii parţiale a liniilor.

Capitolul III Greutăţi întâmpinate şi propuneri

1.Stingerea incendiilorLegăturile telefonice în sectorul IV întrerupte, efect al

bombardamentului.Transmiterea ordinelor cu foarte mare întârziere.Lipsa de apă a impus utilizarea de navete cu cisterne, fapt

care a avut drept rezultat o pierdere de timp în promptitudineaintervenţiilor.

Din cauza lipsei de apă, autopompele n-au putu fi folsitedecât într-o măsură neglijabilă şi numai pentru releuri.

2.DărâmăturiZona dispune de suficiente braţe de muncă şi de scule

uşoare(lopeţi, târnăcoape, casmale). Nu are însă unelte greleşi maşini, iar echipele de degajarea marilor dărâmături aleîntreprinderilor sunt şi ele cu totul insuficient înzestrate, subacest raport.

Aceaşi lipsă se constată şi la unităţile din detaşamentelespeciale de instruire, fapt raportat de Zonă de repetate ori.

3.Bombe neexplodatePrezenţa acestora pe teren prezintă un enorm pericol, cu

toate măsurile ce se iau pentru îndepărtarea cetăţenilor dezonele periculoase.

Se impune deci o activitate într-un ritm cât mai accentuatpentru dezarmarea şi îndepărtarea bombelor de pe teren,condiţie care n-a putut satisfăcută pe zonă.

Este aceasta o situaţie destul de gravă, pe care oreprezintă în mod evident faptul că după 26 de ore de lucru,din 189 bombe nu s-au putut dezarma şi ridica decât un numărde 18 bombe.

Vor fi necesare deci 10 zile de acum înainte până lalichidarea tuturor bombelor neexplodate.

Cauza se datorează faptului că, deşi avem echipaje

instruite nu avem însă, trusele necesare cu care ar fi trebuit săfie dotate.

Cu improvizaţii nu se pot executa operaţiuni atât deriscante, ca operaţia de dezarmare a bombelor explozive.

Rezultatul este că populaţia Capitalei este menţinută substare de teroare prin prezenţa acestor bombe pe teren, căsuntem asaltaţi şi imploraţi să venim în ajutorul a mii decetăţeni fără ai putea satisface.

Se impune procurarea cât mai neîntârziată a truselor şidotarea cât mai urgentă a echipelor instruite.

4.Serviciul AsistenţeiA funcţionat defectuos.Locuitorii rămaşi fără adăpost n-au fost îndrumaţi de către

organele de resort spre locurile de adunare interioară, astfel căasistenţa ce trebuia să fie asigurată de către autorităţi,sinistraţilor, a rămas la mijloacele pe care fiecare şi le-a pututasigura prin rude şi cunoştinţe.

CONCLUZII GENERALEFormaţiile de A.P. ale Zonei printr-un remarcabil efort, au

reuşit să soluţioneze într-un timp minim problema salvăriivictimelor şi internării lor în spitale.

Aproape în totalitatea lor, răniţii grav au primit pe terenprimele ajutoare şi au şi fost în câteva ore internaţi în spitaleledin Capitală.

Unităţile de pompieri, cu toate greutăţile ce au avut deîntâmpinat, au dat dovadă de o temeinică pregătireprofesională şi de un admirabil spirit de sacrificiu, reuşind cuexcepţia câtorva focare de mari proporţii, să domine, în scurttimp situaţia.

COMANDANTUL MILITAR AL CAPITALEI,General de Corp de Armată

Iosef Teodorescu

COMANDANTUL ZONEI A.P. BUC.,Colonel I. Repanovici

Sursa: Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fondPreşedenţia Consiliului de Miniştri, dosar 14/1944, f. 6-11

Vagoane distruse în Triajul CFR după bombardamentul din 4 aprilie 1944

53document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

* * *Anexa Nr. 2

ACTIVITATEA CORPULUI SPECIAL DE INTERVENŢIE

1. Între 4.IV. orele 17 şi 5.IV orele 6 a activat pe terennumai Detaşamentul Nr. 1 (în timpul nopţii cu echipele reduse)efectuându-se următoarele lucrări:

- În Sectorul II s-au identificat 22 de bombe neexplodate,s-a provocat explozia a 5 bombe şi a fost ridicată una, îngreutate de 250 kgr.

- S-au ridicat parţial dărâmăturile de pe str. Polizu şi dela Gara de Nord.

- S-au scos de sub dărâmături 5 persoane în viaţă şi s-a dat asistenţa la numeroşi răniţi.

- S-au cules obiectele de valoare de sub dărâmături, care aufost puse sub pază şi au fost consemnate într-un proces verbal.

2. Activitatea de la 5.IV. orele 6- Detaşamentul Nr. 1 a fost întărit cu Compania 2 R.D./

Det. Nr. 3, intrând în dispozitiv după cum urmează:- Unităţile de dărâmături în str. Polizu- Compania Articieri în Piaţa Victoriei, Statuia Aviatorilor,

cal. Dorobanţi şi Bd. Lascăr Catargiu.- Compania 2 Artificieri în regiunea Vest şos. Filantropia,

Cimitirul Sft. Vineri şi Israelit, Şcoala Calvină şi Gimnaziul D-na Stanca.

În cursul zilei de 5.IV., au sosit în Bucureşti:a) Detaşamentul Special de Intervenţie Nr. 2 cu:

- Eşalonul 1 auto, la orele 10- Eşalonul 2 auto, la orele 15,30

cărora li s-au fixat ca zonă de intervenţie cartierul Griviţab) La orele 15.45, a sosit în Capitală Subdetaşamentul Nr.3

cu comanda Detaşamentului, comanda Grupului Artificieri şiComp. I Artificieri, iar la orele 17 a sosit Plutonul de Poliţie.

În cursul zilei de 5.IV. a.c., s-a lucrat numai cu Detaş. Nr. 3şi Compania 2 R.D. din Detaş. Nr. 3.

Lucrul s-a executat numai ziua din cauza lipsei de lumină astfel: - Cu artificieri în zona Gării de Nord, Pirotechnia Armatei,

Gara Obor, Piaţa Victoriei şi Cazarma Pompierilor. - Cu unităţi de ridicarea dărâmăturilor pe str. Polizu şi cal.

Griviţei.

3. Lucru efectuata) Elemetele de artificieri:

- Au distrus pe locul de cădere una bombă.- Au ridicat trei bombe din care:- 1 bombă Dep. Cotroceni- 1 ” Cazarma Pompieri - 1 ” Gara De Nord- Au identificat şi au făcut săpături în vederea extracţiei

pentru 16 bombe, după cum urmează: - 5 bombe Gara de Nord - 4 ” Arsenalul Armatei

- 7 ” Gara Obor b). Elemetele de ridicare dărâmăturilor:

- Au ridicat dărâmăturile de pe str. Polizu, care a fostredată circulaţiei.

Pe această stradă se mai află un tramvai deteriorat caren-a putut fi scos de pe linie şi evacuat, din lipsa uneltelor mari.

- S-au scos de sub dărâmături 12 cadavre ce au fosttransportate la morgă.

- S-au executat trei transporturi de răniţi cu autobuzele.- S-au cules obiecte de valoare de sub dărâmături şi au

fost puse sub pază, urmând a fi predate rudelor sau Circ. deA.P. respective.

4.Greutăţi întâmpinateEchipele de artificieri au un randament cu totul redus din

cauza lipsei truselor pentru dezamorsarea bombelorneexplodate.

Această lipsă a dus la imposibilitatea dezarmării bombelorneexplodate şi la soluţia de a provoca explozia pe locul deidentificare.

S-a simţit pe teren insuficienţa organelor de poliţie, ceea cea obligat unităţile speciale să-şi reducă efectivul, folosind oparte din oameni în atribuţii poliţieneşti.

Aparatul de lucru mai este considerabil redus din lipsaautovehiculelor de transport, precum şi a autoturismelor şimotocicletelor pentru recunoaşteri şi a controlului lucrului peşantier.

5). Propuneri1. Să se împingă săptămânal câte două cisterne de

carburanţi în gara Otopeni pentru reaprovizionarea unităţilor,cunoscut fiind că din lipsa carburanţilor pe piaţă, se consumăîn prezent, din stocul intangibil al Detaşamentului Nr.1.

2. Să se afecteze neîntârziat fiecărui Detaşament camijloace de întărire, câte:

- 2 autoturisme - 3 motociclete cu ataş- 8 autocamioane- 1 cisternă- 2 automacarale sau macarale cu trepied a 1-4 tone- 2 tractoare- 2 aparate de tăiere autogenă- 4 vinciuri de 1-5 tone

Deasemenea să se pună la dizpoziţia ComandamentuluiCorpului: 2 autoturisme şi 2 motociclete.

3. Să se întărească Detaşamentele cu mână de lucrusuplimentară în procent de 600% faţă de efectivulDetaşamentelor.

Sursa: Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fondPreşedenţia Consiliului de Miniştri, dosar 14/1944, f. 16-18

�

1. Mihnea Romalo, România în al doilearăzboi mondial, Bucureşti, Editura Vestala,2001, pag. 91-92. Pentru mai multe detalii vezi şiIvor Porter, Operaţiunea Autonomous, înRomânia pe vreme de război, traducere deGeorge G. Potra şi Delia Răzdolescu, Bucureşti,Editura Humanitas, 2008, pag. 189-200

2. Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fondPreşedenţia Consiliului de Miniştri — CabinetulMilitar, dosar 94/1944, f. 6

3. Ibidem4. Idem, dosar 36/1944, f. 1725. Idem., dosar 94/1944, f. 76. Arhivele Militare Române, fond 948, dosar

175, f. 77. Idem, dosar 176, f. 688. Idem, dosar 175, f. 79. Ibidem10.Col. (R) Gheorghe Florea Creangă-

Stoileşti, Istoria Apărării Civile, Ed. Porto-Franco,Galaţi, 1993, pag. 488-489

11. Mihnea Romalo, Op. Cit., pag. 9212. Col. (R) Gheorghe Florea Creangă-

Stoileşt, Op.Cit, pag. 49013. Cifrele sunt provizorii, ţinând cont că au

fost obţinute imediat după atac, numărul morţilor,răniţilor şi sinistraţilor în urma bombardamentului4 aprilie 1944 fiind mult mai mare.

Abstract: On April 1944, the allied forces fromMediterranean Sea launched the bombing operation of the oilrefineries and the roads from Romania in order to back up theSoviet offensive developed in Moldavia. The bombardment on

our capital, on 4th April, 1944, had a disastrous outcome,causing prominent loses.

Key words: bombardment, fighting aircraft, passivedefence, bombs, victims of a disaster

The intervention of the forces and passive defence arsenal after the bombings on Bucharest on April 4th, 1944

54 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

Participanţi activi la operaţiile declanşate la 22 iunie1941 la flancul de sud al frontului sovieto-german, oparte dintre militarii români, activi sau de rezervă,

care după 23 august 1944 au ales calea exilului, şi-au scrismemoriile, iar alţii şi-au împărtăşit impresiile de pe front înarticole publicate în ziarele şi revistele ce apăreau în ţările lorde rezidenţă, venind cu o viziune nouă asupra a ceea ce areprezentat participarea armatei române laCampania din Est (22 iunie 1941 — 23 august1944). Unul dintre aceşti ofiţeri, fin observatoral evenimentelor ce au marcat desfăşurareaCampaniei anului 1942, a fost locotenent-colonelul Romulus Grozeanu, care pe tottimpul Bătăliei de la Stalingrad a făcut partedin Comandamentul de Căpetenie al armateiromâne. El şi-a împărtăşit impresiile culese înmarea încleştare de la Stalingrad şi CotulDonului în toamna anului 1942, în trei articolepublicate în ziarul „Stindardul” nr.120/121/1972; nr. 122/123/1973 şi nr.124/125/1973 pe care le vom prezenta înintegritatea lor.

*La 19 noiembrie 1972 s-au împlinit exact 30 de ani de când

armatele sovietice treceau la ofensiva lor la nord-vest deStalingrad, în marele cot al Donului, precum şi la sud deaceastă localitate, în stepa calmucă, gigantică operaţie care arămas cunoscută sub numele de „Bătălia de la Stalingrad”.

Două armate române, totalizând 18 divizii, au participat laaceastă bătălie, inamicul dezlănţuind grindina infernală a miide guri de foc şi năpustind tăvălugul a mii de tancuri şi detunuri de asalt tocmai asupra sectoarelor ocupate de unele dinaceste divizii româneşti.

După război, calomniatorii de totdeauna ai poporuluiromân, autori interesaţi, strategi improvizaţi şi profani închestiuni militare, au lansat o legendă, acuzând diviziileromâneşti care au fost atunci strivite că datorită lor s-a pierdutatunci bătălia şi că datorită lor Armata a 6-a germană ar firămas încercuită în regiunea Stalingrad.

Unul din primii autori militari care au spulberat acestsfruntat neadevăr a fost generalul german Hans Döerr înlucrarea sa care are reputaţia de a fi cea mai documentată şicea mai obiectivă cu privire la drama de la Stalingrad: „DerFeldzug nach Stalingrad”, E. S. Mittler & Sohn, Darmstadt,1954. Într-un capitol intitulat „Aliatul român”, generalul Döerromagiază atitudinea, priceperea şi loialitatea mareşaluluiAntonescu, a comandanţilor de armate Petre Dumitrescu şiConstantinescu-Claps, precum şi a comandanţilor de mariunităţi române angajate în această bătălie. Cât priveştesoldatul român, a cărui modestie şi sobrietate au impresionatpe toată lumea, el s-a bătut cu multă vitejie, în multe ocazii —spune generalul Döerr — trupele române s-au comportat înmod strălucit. Generalul german semnalează şi lipsurile îndotarea unităţilor româneşti, cu deosebire lipsa totală a unuiarmament anticar corespunzător şi a unei artilerii greledivizionare, armament pe care Mareşalul Antonescu l-areclamat necontenit de la germani şi pe care aceştia nu l-autrimis. Astfel dotate, cu efective necomplete şi cu trupa uzatăîntr-o serie de acţiuni anterioare, Comandamentul SupremGerman a încredinţat diviziilor române sectoare de apărare cumult prea mari pentru posibilităţile lor. În concluzie, generalul

Döerr spune: „Pe plan militar, Germania a avut o comportareabuzivă faţă de acest aliat şi de aceea, cel puţin noi, trebuie săne abţinem în a pronunţa sentinţe defavorabile împotriva lui...”.

La rândul nostru, vom trece la examinarea faptelorîncepând cu antecedentele.

La sfârşitul primului an de campanie, adică la sfârşitul luidecembrie 1941, obiectivele impuse armatelor germane n-au

putut fi atinse, anume:Grupul de armate NordNu s-a reuşit a se lua în stăpânire oraşul

Leningrad (centru politic şi industrial). N-afost cucerită baza navală de la Kronstadt,cucerire care ar fi privat astfel flota sovieticăde singura ei bază aflată în Marea Baltică. Nus-a realizat legătura cu Armata Finlandeză,această legătură însemnând o ameninţarede moarte pentru aprovizionările sovieticedin portul Murmansk.

Grupul de armate CentruAcest grup de armate avea drept obiectiv

Moscova şi regiunea înconjurătoare, obiectivde primul ordin pentru tot frontul de est.

Trupele germane au ajuns într-adevăr în faţa Moscovei,până la 25 km distanţă, la 17 noiembrie 1941. Sovieticii autrecut însă la atac, cu forţe proaspete aduse din Siberia şi dinExtremul Orient, operaţie care nu a fost posibilă pentru ruşidecât după ce au fost absolut siguri că Japonia nu-i va ataca.Cine le-a dat asigurări în acest sens? Cel mai mare spion allor, Dr. Richard Sorge, corespondent al agenţiei DNB la Tokio,care beneficia de protecţia ambasadorului german în capitalaJaponiei. Sorge, care purta numele de cod Ramses,transmitea şefului spionajului sovietic, la 15 octombrie 1941,următorul mesaj: „Ramses către Director, 15 octombrie 1941.Armata din Kwantung (armata japoneză la graniţa cu UniuneaSovietică) nu va atac Siberia. Japonia este decisă să nuînainteze decât spre sud. Repet: neutralitatea Japoniei esteabsolut sigură. Rusia nu va fi atacată de Japonia!”. Mesajulacesta a costat viaţa a sute de mii de soldaţi germani şi aschimbat decisiv situaţia în favoarea Sovietelor. Prin ataculrusesc frontul a fost mult împins înapoi, pierderile pentrugermani fiind foarte grele, atât în oameni cât şi în material.Neaşteptata întorsătură a avut o mare influenţă asupramoralului trupelor germane şi cel al populaţiei din interior. Din1934, germanii înregistrau primul insucces.

Grupul de armate SudAcest grup de armate n-a reuşit să se menţină la Rostov,

unde urma să facă un cap de pod suficient de mare care ar fipermis debuşarea ofensivei spre Caucaz. N-a reuşit, deasemenea, să ocupe Sevastopolul. La sfârşitul anului (26-28decembrie), ruşii au reuşit să debarce două armate (51 şi 44)la Kerci şi la Feodosia, deci să ridice un nou obstacol în caleaunei ofensive spre Caucaz.

Pe întregul front, nu s-a reuşit să se distrugă forţelesovietice în ansamblul lor. Sovieticii au suferit desigur pierderifoarte mari, numărul prizonierilor capturaţi de germaniatingând proporţii până acum necunoscute în istoriarăzboaielor. Prin retrageri strategice, pe poziţii dinainte stabiliteşi perfect organizate, comandamentul sovietic a reuşit totuşisă-şi salveze grosul efectivelor.

Germanii n-au reuşit să distrugă industria grea sovietică,industrie producătoare de armament şi material aeronautic,

Acum 30 de ani1

Ofensiva sovietic` de la Stalingraddr. Dumitru Dobre

Institutul Na]ional pentru Memoria Exilului Românesc

... unităţile române,sub conducereaofiţerilor lor, s-aucomportat vitejeşteşi au suportatlipsurile curemarcabilătenacitate...

”

”

55document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

serviciile germane având prea puţine informaţii despreoperaţia de evacuare a industriei de armament către Urali şidincolo de Urali, operaţie începută încă din 1937.

Pentru ce nu au putut fi atinse obiectivele fixate?

Cauzele sunt multiple, importanţă capitală avândurmătoarele:

a) Necunoaşterea situaţiei interne din URSS. Serviciilegermane au fost convinse că cel mult la 6 săptămâni dupăînceperea ostilităţilor va izbucni o revoluţie în interior,consecinţă a insucceselor de pe front.

Indicaţii în aceasta direcţie au fost destule, germanii ausubestimat însă perfecţiunea de organizare a sistemului poliţistsovietic. Comuniştii au fost din timp informaţi asupra oricăreiîncercări de rebeliune sau de manifestare a nemulţumirilorîmpotriva regimului. Reţeaua de supraveghere poliţistă afuncţionat în mod desăvârşit, chiar şi în teritoriile pe care leanexase de curând, cum a fost cazul în Ţările Baltice şi înBasarabia.

b) Germania n-a reuşit să realizeze surpriza atacului de la22 iunie 1941.

Atât concentrarea forţelor de atac cât şi data precisă aatacului au fost aduse la cunoştinţa conducerii sovietice,anume prin informaţiile organizaţiei comuniste de spionaj„Orchestra Roşie” care — după cum s-a aflat cu mult prea târziu— dispunea de agenţi şi de informatori până şi în MareleComandament German (OKW). Aceeaşi „Orchestră Roşie” i-ainformat de altfel pe ruşi în tot timpul războiului, punându-i lacurent cu toate operaţiile plănuite, mişcări de trupe, înfiinţareade noi baze etc.

Astfel, hotărâri operative de cea mai mare importanţă, luatede OKW, erau cunoscute de sovietici înainte ca acestea să fiajuns la grupurile de armate germane, care urmau să executeoperaţiile decise.

La 12 noiembrie 1941, de exemplu, „Orchestra Roşie” i-aanunţat pe şefii de la Moscova că „pentru 1942 obiectivulprincipal al Armatei Germane va fi Caucazul, ofensiva urmândsă înceapă în luna mai”. Prima consecinţă a acestei informaţiia fost reocuparea Rostovului de către sovietici, cu preţul unormari pierderi pentru ei. Rostov era baza de plecare la atacîmpotriva Caucazului.

Şi cum Peninsula Kerci era altă bază de atac pentruatingerea aceluiaşi obiectiv, cu mare risipă de vieţi omeneşti şipunând totul în joc, sovieticii au făcut debarcările de la Kerci şide la Feodosia (26-28 decembrie 1941).

c) Contrar tuturor aşteptărilor, la 22 iunie 1941 ofensivagermană a găsit forţele sovietice concentrate, aproape sigurcu intenţii ofensive. Numai aşa se poate explica faptul căterenurile de aviaţie din Basarabia, pe care noi le lăsasem în1940 fără infrastructură, la mai puţin de un an erau prevăzutecu piste betonate. Construcţia unei piste betonate necesitândcel puţin o lună de lucru, rezultă de aici că intenţiile sovieticeau fost traduse în fapt încă din luna mai 1941. Povestea cuagresiunea germană este deci o invenţie a celor care i-ausprijinit pe bolşevici înainte şi în timpul războiului, aceeaşifăcători de vreme bună şi de vreme rea care sunt protagoniştiidestinderii şi ai păcii cu orice preţ, idioţi utili în slujbaimperialismului comunist.

d) Modul cum s-au prezentat unităţile sovietice la ocupareaŢărilor Baltice, a Basarabiei, a Bucovinei şi a Galiţiei, precumşi comportarea lor pe timpul campaniei împotriva Finlandei:armament demodat, lipsa de cunoştinţe tactice etc., toateacestea au dus la concluzia că Armata Sovietică este foarteredusă ca valoare combativă, prost înarmată şi ca atareincapabilă să se bată într-un război modern.

Nimănui nu i-a trecut prin minte că totul n-a fost decât opunere în scenă, o imensă acţiune de camuflaj, pentru aascunde realităţile şi a induce în eroare pe eventualiiadversari.

e) Aviaţia sovietică a suferit în primele zile de războipierderi foarte mari, atât în material cât şi în personal, daraproape numai la sol, adică pe terenurile pe care forţele eiaeriene fuseseră masate. Pe lângă lucrările de infrastructurăexecutate în grabă, această masivă concentrare de unităţi deaviaţie constituie o altă dovadă că Sovieticii au avut intenţiaprecisă să atace ei şi să nu aştepte să fie atacaţi.

f) Operaţiile din Iugoslavia şi din Grecia au avut dreptconsecinţă întârzierea cu 30 de zile a atacului împotrivaUniunii Sovietice şi, implicit, scurtarea tot cu 30 de zile atimpului bun, propice pentru operaţii ofensive. Timpul prostintervenind încă din luna septembrie 1941, aceasta aîmpiedicat realizarea misiunilor date Grupurilor de armate Sudşi Centru.

g) În teritoriile pe care le abandonau, ruşii executaudistrugeri radicale, cu deosebire asupra căilor ferate, şoselelorşi lucrărilor de artă. În acest scop, ei înfiinţaseră din timpfaimoasele batalioane de distrugere. Datorită acestordistrugeri înaintarea trupelor germane şi aliate era încetinită,iar aprovizionările deveneau uneori imposibile.

h) Ruşii au organizat şi au instruit din vreme formaţiuni departizani, puse sub comanda unor specialişti, în afară dedistrugeri, acte de sabotaj şi tulburarea aprovizionărilor,partizanii provocau o stare de nesiguranţă în spatele frontului.Prezenţa lor necesita menţinerea multor trupe în interiorulteritoriului ocupat şi, deci, scoaterea acestor trupe dinoperaţiile împotriva forţelor sovietice din faţa frontului.

Preg`tirea ofensivei germane din 1942Pentru anul 1942, Comandamentul Suprem German

(OKW) prevăzuse pentru grupurile de armate Nord şi Centrumenţinerea pe poziţiile câştigate, cu mici operaţii de detaliu, învederea unei riposte, dacă ruşii ar fi atacat, Grupul de armateCentru a fost întărit cu artilerie, artilerie anticar şi rezerve.Totuşi, conducerea germană spera că sovieticii vor fi obligaţisă ia o parte din trupele din faţa Grupului de armate Centru,aceasta din pricina înaintării Grupului de armate Sud spre Est.

Grupului de armate Sud îi reveneau următoarele misiuniofensive:

l. Să ocupe în întregime Crimeea prin cucerirea portuluiSevastopol şi a peninsulei Kerci.

2. Să treacă la ofensivă în regiunea Harkov şi în istmulParpaci, înaintând pe direcţia est şi sud-est pentru a punestăpânire pe Caucaz. Obiectiv minim de atins: regiuneapetroliferă GROZNÎI-MAIKOP, socotită de cătreComandamentul Suprem German drept obiectiv vital pentruconducerea ulterioară a războiului.

Pentru a putea realiza aceste operaţii Grupul de armateSud a fost împărţit în 2 grupuri:

Grupul de armate Sud (A) compus din Armata I-a Blindatăşi Armata a-XVII-a şi având misiunea de a ocupa Caucazul;

Grupul de armate Sud (B) compus din Armata a-IV-a şi

Baterie de artilerie schimbînd poziţia la Cotul Donului

56 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

Armata a-VI-a şi având următoarele misiuni:- Să facă siguranţa către nord a Grupului de Armate Sud

(A);- Să interzică navigaţia pe Volga, deci să ocupe o parte din

cursul fluviului;- Să neutralizeze centrul industrial Stalingrad. Aici trebuie

spus că ocuparea acestui oraş nu era prevăzută ca misiuneimediată, asemenea misiune fiind ordonată abia în iulie 1942.

Pentru executarea misiunilor indicate mai sus, forţelenecesare operaţiilor erau insuficiente. Ca urmare au fostaduse aproximativ 7 divizii de infanterie proaspete şi 3 diviziiblindate, prevăzându-se, de asemenea, aducerea Armatei a 8-a italiene, în compunerea căreia intrau diviziile Ravena,Celere, Caserta, Sforcesco, Pasubio, Torino şi Brigada 1Cămăşi Negre, precum şi a Armatei a II-a ungare, încompunerea căreia intrau doar 3 divizii, anume 2 de infanterieşi una de cavalerie. S-a decis, totodată, mărirea efectivelorromâne. Data începerii ofensivei a fost fixată după ce Crimeeava fi în întregime ocupată, adică după lichidarea rezistenţelorsovietice de la Sevastopol şi din Peninsula Kerci şi după ce vafi cucerită o bază convenabilă declanşării atacului.

Situa]ia trupelor române pe teritoriul deja cucerit

- Regiunea între Nistru şi Bug avea administraţieromânească, unităţile române staţionate aici fiind cu misiuni desiguranţă şi poliţie.

- Regiunea între Bug şi Nipru: trupele germane şi româneaveau misiune de siguranţă.

- În Crimeea, Comandamentul Armatei a 3-a române nuavea rol operativ, marile unităţi române operând pe fronturidiferite, încadrate între marile unităţi germane, aveau misiunileacestora din urmă.

În această categorie erau următoarele mari unităţi române:Corpul de Munte (General Avramescu) cu Brigada 1 Munte

pe poziţii la Sevastopol şi cu Brigada a 4-a Munte, iniţial înoperaţii la Feodosia, apoi având misiunea să facă siguranţalitoralului şi să întreprindă acţiuni împotriva partizanilor înregiunea Karassubasar.

Brigada a 8-a Cavalerie, pentru o perioadă de timp pusăsub ordinele Corpului de Munte, a participat iniţial la operaţiilede la Feodosia, apoi la operaţiile împotriva partizanilor, intrândîn cele din urmă în dispozitiv pe frontul din istmul Parpaci.

Detaşamentul Korne, alcătuit din Regimentul 6 Roşiori şiGrupul de Cercetare al Brigăzii a 5-a Cavalerie, a operat dupănecesităţi, fiind aproape tot timpul în acţiune.

- În Ucraina de Sud: Corpul de Cavalerie şi Brigada a 6-aCavalerie, având misiunea să facă siguranţă pe litoralul Măriide Azov.

Corpul 6 Armată cu Divizia 1 Infanterie şi Divizia a 2-aInfanterie, începând de la 17 ianuarie 1942 în misiuneadefensivă la nord de Harkov, în cadrul Armatei a IV-a Blindatăgermană.

Ulterior mai sosesc următoarele mari unităţi române: În Crimeea (începutul lui februarie 1942): Divizia a 10-a

Infanterie, cu misiunea de a face siguranţa litoralului occidentalîn regiunea Eupatoria;

Divizia a 18-a Infanterie, cu misiune defensivă pe frontulParpaci, în cadrul Corpului 42 german, în cursul lunii martie1942 mai sosesc pe frontul de la istmul Parpaci:Comandamentul Corpului 7 Armată şi Divizia a 19-a Infanterie,în subordinea Corpului 7 intrări Divizia a 10-a Infanterie.

- În mai 1942 Corpul 6 român, aflat în regiunea nord deHarkov este întărit cu Divizia a 4-a Infanterie (General Cialîc).Divizia aceasta primeşte imediat misiunea să atace, ca diviziede efort, în direcţia Doneţului, având ca prim obiectivrecucerirea localităţii Lozovaia. Pentru divizia bucureşteanăoperaţia aceasta este şi botezul focului, în acest atac Divizia a4-a Infanterie a pierdut peste 1250 oameni, dar recucereşteLozovaia de la ruşi.

Organizarea diviziilor române

La sfârşitul anului 1941 se hotărâse ca România săparticipe la războiul împotriva Sovietelor doar cu trupe deocupaţie.

Ca urmare a acestei hotărâri cele 3 regimente de infanterieale diviziei româneşti au fost constituite pe două batalioane.

În comparaţie cu divizia de infanterie germană, divizia deinfanterie română reprezenta ca putere de foc: 60% dinputerea de foc a infanteriei divizionare germane, 40% dinputerea de foc a artileriei divizionare germane şi 0% dinputerea de foc a artileriei antitanc germane, pentru simplulmotiv că tunurile anticar de 37 mm şi 47 mm, care intrau îndotarea diviziilor române, nu aveau nici un efect asupra carelorde luptă de tip T. 34 şi T. 70 în serviciu la unităţile sovietice.

În ipoteza că diviziile române vor fi totuşi folosite pe front,germanii îşi luaseră obligaţia să doteze aceste divizii cumaterial de artilerie şi artilerie antitanc, anume cu acelaşinumăr de piese ca şi diviziile germane. Până la sfârşitul anului1942 nici o divizie română nu a primit materialul promis, deşiîntre timp absolut toate diviziile române intraseră în dispozitivpe fronturi principale, având sectoare şi misiuni identice cuacelea ale diviziilor germane.

Lipsa de material şi de artilerie anticar la diviziile româneştieste de altfel subliniată de comandanţii germani, în memoriilesale, mareşalul von Paulus spune:

„...Era recunoscut că dotarea cu material şi organizareaacestor trupe aliate nu corespundeau cerinţelor unui războimodem, în special în condiţiile deosebit de grele create deiarna sovietică... Armata a II-a ungară era formată dintr-unconglomerat de cadre luate la întâmplare din întreaga armatăungară; contingentele de trupă proveneau în majoritate dinteritoriile încorporate recent la Ungaria (Transilvania,Slovacia)... Inconvenientele acestor stări de lucru erauizbitoare pentru orice om de război... În ce priveştecontingentele române care au luptat în cadrul armatei mele(Armata a VI-a germană) trebuie să amintesc că, ori de câte oriau fost normal sprijinite cu armament greu, similar cuarmamentul care sprijinea infanteria germană, unităţileromâne, sub conducerea ofiţerilor lor, s-au comportat vitejeşteşi au suportat lipsurile cu remarcabilă tenacitate...

Principala slăbiciune a trupelor aliate era în lipsurile dearmament, în special în ce priveşte artileria, artileria anticar şiblindatele...”.

Romulus Grozeanu*

„Stindardul” nr. 120/121/1972Detaşament mixt româno-german pregătindu-se să treacă Doneţul la Savodoskoi

57document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Contribu]ia româneasc` la luptaîmpotriva comunismului interna]ionalOfensiva sovietic` de la Stalingrad (I)

Participarea trupelor române la opera]iile din Crimeea

La 26 decembrie 1941 sovieticii debarcă 2 divizii deinfanterie (Armata 51) de o parte şi de alta a localităţii Kerci.Apărarea era făcută de Corpul 42 german care nu dispuneaînsă decât de o singură divizie, de Divizia 46 Infanterie.Această divizie reuşeşte să stăvilească înaintarea sovietică,dar aşteaptă să primească întăriri, în marşuri forţate, pe timpneprielnic şi străbătând o regiune lipsită cu desăvârşire defuraje, Brigada a 8-a Cavalerie română şi Detaşamentul Korneajung la 29/30 decembrie în sectorul ameninţat.

În noaptea de 28/29 decembrie, sovieticii debarcă însă şila Feodosia 4 divizii de infanterie şi o brigadă blindată dinArmata 44.

În faţa acestei situaţii, o parte din trupele române aflate înmarş pentru a intra în acţiune la Kerci sunt întoarse din drum,primind misiunea să arunce în mare unităţile sovieticedebarcate la Feodosia, lucru ce n-a fost posibil imediat dincauza prezenţei carelor de luptă. Sovieticii menţinându-se încapul de pod de la Feodosia, Corpul 42 german era acumameninţat să fie încercuit de forţe cu mult superioare ca numărşi dotare. Pentru a evita încercuirea, comandantul corpuluigerman, care de altfel nu dispunea decât de o singură divizie(46), contravenind ordinului de a rămâne pe loc, a ordonatretragerea spre Parpaci, adică spre ieşirea din peninsulaKerci. Pentru aceasta i s-a luat comanda.

Unităţile române şi cele ale Corpului 42 german reuşesctotuşi să oprească forţele inamice debarcate la Feodosia şiKerci, anume pe linia Munţii Iaila — Stărîi Krim — limba depământ care separă Sivaşul (Marea Leneşă) de Marea deAzov. Prin aceasta pericolul nu fusese înlăturat şi de aceea afost adus de la Sevastopol Corpul 30 german alcătuit dindiviziile 132 şi 170 de infanterie care, împreună cu Corpul 42german, în compunerea căruia, în afară de Divizia 46 Inf.germană, intrau acum şi Brigada 4 Munte română, Brigada 8Cavalerie română, precum şi Detaşamentul Korne, atacă la 15ianuarie 1942, reuşind să respingă trupele sovietice pe toatălungimea istmului Parpaci2.

Vizitând trupele române pe front, mareşalul Antonescu îşidă seama de situaţie şi de faptul că Armata a 11-a germană nudispune de forţe suficiente. Ca urmare, Corpul 7 român(diviziile 10, 18 şi 19 de infanterie) este pus la dispoziţiaacestei armate. Noile unităţi române încep să sosească înCrimeea la sfârşitul lui ianuarie 1942.

Divizia a 10-a română primeşte misiunea să facă siguranţalitoralului occidental, inclusiv a oraşului Eupatoria unde, laînceputul lui ianuarie, partizanii comunişti trecuseră la acţiuniîn stil mare.

Divizia a l8-a română intră sub comanda Corpului 42german, înlocuind Brigada a 4-a Munte română care reiamisiunea avută la început, adică aceea de a face siguranţalitoralului sudic şi de a lupta împotriva partizanilor din MunţiiIaila. Între cele două divizii române are loc şi o schimbare deunităţi: Regimentul 90 Inf., care făcea parte din Divizia a 18-a,trece la Divizia a 10-a, Divizia 18 primind în schimb Regimentul33 Dorobanţi „Tulcea”.

La 27 februarie sovieticii atacă frontul de la Parpaci apăratde trei divizii germane (132, 170 şi 46) şi de o divizie română(18). De partea sovietică, în prima linie de atac se află 7 diviziide trăgători (infanterie), 2 brigăzi de infanterie marină şi obrigadă de care de luptă, iar în linia a doua: alte 7 divizii deinfanterie, 2 brigăzi care de luptă şi o divizie de cavalerie.

Efortul principal al atacului sovietic este îndreptat sprepoziţiile ocupate de Divizia a 18-a Infanterie română, adică laflancul stâng al dispozitivului care se rezema pe Sivaş şi peMarea de Azov. Divizia românească nu dispune de armamentanticar necesar. Blindatele sovietice pătrund până înamplasamentele bateriilor de artilerie. Regimentul 92Infanterie (Orăştie) are pierderi deosebit de grele3.Regimentele 106 şi 213 de infanterie germană contraatacă şireuşesc să oprească progresiunea sovietică.

Concomitent cu atacul de la Parpaci-Kiet, adică tot în ziuade 27 februarie, sovieticii atacă încercuirea de la Sevastopol.Perimetrul de încercuire era de 35 km, el fiind apărat de 4divizii germane şi de Brigada l Munte română.

Forţele sovietice încercuite totalizau 7 divizii de infanterie,3 brigăzi de infanterie marină şi o divizie de cavalerie pe jos.De data aceasta efortul atacului sovietic este plasat în sectorulapărat de două divizii germane. La 3 martie cele două acţiuniofensive sovietice sunt oprite, atât la Sevastopol, cât şi laParpaci-Kiet.

Cu drept cuvânt, la acest capitol, în cartea sa „VerloreneSiege” (Atheneum Verlag, Bonn, 1955), mareşalul Erich v.Manstein spune:

„Sovieticii au fost respinşi datorită atitudinii magnifice atrupelor şi datorită eficacităţii artileriei”. La rândul nostru, nepermitem totuşi să remarcăm că la Sevastopol, într-un terenaccidentat care se preta deci la apărare, o divizie germană, îndotaţie normală şi dispunând şi de artilerie grea suplimentară,fără să fie în pericol de a fi atacată de care de luptă, avea deapărat 8 km de front. La 13 martie sovieticii atacă din nouParpaci, de data aceasta cu 8 divizii de trăgători şi cu 2 brigăzicare de luptă. Atacul se produce în sectorul Diviziei a 46-agermane. Dispunând de mijloace anticar, de care nu dispuneaDivizia a 18-a Infanterie română, divizia germană distruge întrei zile 136 care de luptă şi vehicule blindate. La 17 martieeste din nou linişte în acest sector.

În urma atacului sovietic de la 27 februarie şi a celorîntâmplate în sectorul Diviziei a 18-a române, frontul de laistmul Parpaci prezenta un intrând, flancul stâng aldispozitivului ne mai rezemându-se de atunci pe limba depământ, Arbatskaia Stelka, care separa Sivaşul de Marea deAzov, ci direct pe Sivaş. Intrândul fiind o permanentăameninţare pentru întregul front, Divizia a 22-a Blindatăgermană, divizie proaspăt sosită din Franţa, dar lipsită deexperienţă, primeşte misiunea de a ataca, aceasta la 20

Generalul Corneliu Dragalina

58 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

martie. Divizia germană cade peste o pregătire de atacsovietică, produce oarecum un şoc adversarului zădărnicinddeclanşarea atacului pentru care el se pregătise, dar nureuşeşte să-1 silească să se retragă. Divizia a 22-a Blindatăgermană este trimisă în refacere. Intrândul rămâne, punctul luicel mai înaintat fiind cota 52,3, în apropiere de localitatea Kietdin care n-a mai rămas în picioare decât o singură jumătate decasă4.

La 24 martie, un nou atac sovietic dat cu 4 divizii deinfanterie este respins în sectorul Corpului 42 german, îndispozitivul căruia intrau şi unităţi din Brigada a 8-a Cavalerieromână. După 24 martie soseşte pe acest front şi Divizia a 28-a Uşoară germană. Cam la aceeaşi epocă brigăzile noastre devânători de munte şi de cavalerie iau denumirea de divizii, fărăca în compunerea sau dotarea lor să survină vreo schimbare.

Între 9 şi 13 aprilie 1942, sovieticii atacă din nou pe toatălungimea frontului de la Parpaci, de data aceasta cu 8 divizii deinfanterie şi 2 brigăzi care de luptă, dar sunt respinşi.

„Vân`toarea de dropii”Pentru pregătirea ofensivei de vară Comandamentul

Suprem al Forţelor Armate Germane (OKW) prevăzusecucerirea totală a Crimeei, în primă fază recucerirea peninsuleiKerci care oferea trupelor sovietice posibilitatea de a primimereu întăriri din Caucaz. Operaţiile pentru recucerireapeninsulei Kerci au fost pregătite şi s-au desfăşurat subnumele de camuflaj „ Vânătoare de dropii” (Trappen Jagd).

În vederea acestor operaţii Divizia a 50-a Infanteriegermană era adusă pe frontul de la Parpaci de la Sevastopol,unde fusese înlocuită de Divizia a 18-a Infanterie română.Corpul 7 Armată român (General Dragalina) intră şi el îndispozitiv cu Divizia a 10-a adusă de pe litoralul occidental(Regimentele 23,33 şi 38 Inf., 3 şi 20 Art.) şi cu Divizia a 19-asosită proaspăt pe front (Regimentele 94, 95 şi 96 Inf., 37 şi 42Art.), primind în subordine şi Divizia a 8-a Cavalerie(Regimentele 2 şi 3 Călăraşi, 4 Roşiori „Regina Maria” şi 3Artilerie Călăreaţă).

La sfârşitul lui aprilie 1942, pe frontul de la istmul Parpaciraportul de forţe era următorul:

- De partea sovietică:Armatele 44 şi 51 cu17 (şaptesprezece) divizii de infanterie,3 brigăzi de infanterie marină,

2 divizii de cavalerie,4 brigăzi care de luptă.- De partea germano-română:5 divizii infanterie germane, 2 divizii infanterie române, l divizie cavalerie românăl brigadă mixtă germano-română, în compunerea căreia

intra şi Detaşamentul Kome5.De partea sovietică, terenul fusese organizat în mai multe

linii de rezistenţă eşalonate în adâncime. Două treimi dinforţele lor erau însă concentrate în sectorul din faţa flanculuistâng al dispozitivului germano-român. Din această pricinăstrăpungerea a fost operată la flancul opus, adică acolo underuşii nu se aşteptau.

Precedat de un formidabil bombardament executat deescadrilele Corpului 8 Aerian german (Generalul vonRichthofen), atacul germano-român a început în ziua de 8 mai1942. În primele 48 de ore vremea nefavorabilă a încetinit într-o oarecare măsură înaintarea. La 10 mai a ieşit soarele şivremea a fost de atunci frumoasă. Printr-o manevrăingenioasă, Divizia a 22-a Blindată germană reuşeşte săajungă până la ţărmul Mării de Azov, încercuind astfel nu maipuţin de 8 divizii sovietice. Misiunea cea mai grea şi mai plinăde riscuri a revenit însă brigăzii mixte germano-române(Brigada Groddek) în compunerea căreia intra şi DetaşamentulKorne. Pătrunzând adânc în spatele poziţiilor sovietice,această brigadă a zădărnicit orice regrupare a inamicului, i-adat peste cap tot sistemul de transmisiuni şi i-a tăiat toate căilede retragere6.

Cucerirea ora[ului SevastopolDupă victoria de la Kerci au rămas în această peninsulă

următoarele unităţi, cu misiunea de a asigura paza în Crimeeaşi de a lupta împotriva partizanilor: Corpul 42 german cuDivizia 46 Inf. şi Corpul 7 român cu diviziile 10 şi 19 Inf., 8 Cav.şi 4 Vânători de Munte, precum şi Detaşamentul Korne. Restulforţelor germano-române au fost concentrate asupraSevastopolului, în vederea bătăliei pentru cucerirea celei maiimportante baze navale sovietice la Marea Neagră, începută la7 iunie, după lupte sângeroase, bătălia s-a terminat la 4 iulie1942 prin cucerirea ultimelor bastioane ale fortăreţei. Laaceastă bătălie au participat următoarele trupe române: CorpulVânători de Munte cu Divizia l Vânători de Munte, Divizia 18infanterie, precum şi 12 baterii de artilerie grea şi 22 baterii deartilerie uşoară trimise ca întăriri. Tributul de sânge plătit detrupele române a fost mare, cu deosebire la Divizia l Vânătoride Munte care a pierdut sub zidurile Sevastopolului patru dincei şase comandanţi de batalioane.

Înaintarea spre CaucazCând operaţia a fost terminată, Armata a 11-a germană

este deplasată în regiunea Leningrad, Armata a 3-a română,care se afla la Mariupol, luând conducerea operativă aCorpului 7 român (Diviziile 10, 18 şi 19), a Diviziei a 8-aCavalerie, în compunerea căreia intră acum şi DetaşamentulKorne şi a Diviziei a 46-a Infanterie germană, toate aceste mariunităţi aflându-se în Crimeea. Tot în subordinele Armatei a 3-aa intrat atunci şi Corpul de Cavalerie (Diviziile 5, 6 şi 9Cavalerie) aflat în siguranţa litoralului Mării de Azov.

Armata a 3-a română primeşte misiunea să cucereascălitoralul occidental caucazian, peninsula Taman şi regiuneamuntoasă sud Taman. Pentru aceasta i se trimite în subordineun comandament aero-armată dispunând de un grup decercetare (2 escadrile) şi de o secţie aero-transport, aceastadin urmă doar temporar.

După căderea Sevastopolului, Armata a 3-a trebuia săurmeze Armatei a 6-a germane în progresiunea acesteia cătreest, făcându-i şi siguranţa pe stânga de Don. Schimbându-i-semisiunea, Corpul 6 român n-a mai intrat sub ordinele ei, ci afost pus la dispoziţia Armatei a 4-a blindate germane, care se

Generalul Edgar Rădulescu

59document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

mişca pe direcţia Sud Stalingrad. în acelaşi timp Corpul deVânători de Munte a intrat sub ordinele Armatei l Blindategermane, care se îndrepta spre Caucaz, în direcţia Nalcic.

Începând de la 1 august 1942, pornind de la Rostov, Corpulde Cavalerie român coboară de-a lungul litoralului Mării deAzov către sud. La 8 august, cavaleriştii români, sprijiniţi doarde un batalion din Divizia a 298-a Infanterie germană şi de 2baterii de artilerie grea, cuceresc portul Iaisk.

La 11 august, diviziile române de cavalerie reuşiseră săatingă toate obiectivele ordonate, anume:

- Divizia a 5-a Cavalerie (Regimentele 7 şi 8 Roşiori, 2Artilerie Călăreaţă şi Grupul de Cercetare al Corpului)cucereşte Slavinskaia şi înaintează spre vest;

- Divizia a 6-a Cavalerie (Regimentele 5 Călăraşi, 9 şi 10Roşiori şi 4 Artilerie Călăreaţă) cucereşte Krasno Armaiskaia;

- Divizia a 9-a Cavalerie (Regimentele 3 şi 5 Roşiori, 13Călăraşi şi 6 Artilerie Călăreaţă) cucereşte Alexandrovskaia şise îndreaptă spre sud.

În operaţiile pentru cucerirea peninsulei Taman, unităţilenoastre de cavalerie au avut de înfruntat trupe sovietice deelită, cum au fost Regimentele 80 şi 85 Gardă, Brigada a 5-ade paraşutişti sovietici şi altele a căror rezistenţă au reuşit s-oînfrângă. Divizia a 5-a Cavalerie română, în luptele la baionetăşi casă cu casă, cucereşte oraşul Temriuk, deschizând drumulaltor elemente din Armata a 3-a română spre Peressipkoie-Treoitzkoie. Trupele noastre forţează trecerea Kubanului şistabilesc legătura cu trupele germane. Unităţile române dinCorpul 7, care trecuseră prin strâmtoarea Kerci, participă şi elela curăţirea peninsulei Taman şi pătrund, împreună cu unităţiledin Corpul 5 german, în oraşul Novorosisk.

Performanţele realizate de trupele noastre în Kuban, cudeosebire de cele trei divizii ale Corpului de Cavalerie român,sunt menţionate cinstit de cunoscutul autor militar germanWilhelm Tiecke în cartea sa hgiuvvldff, Munin Verlag-Osnabrück, 1970 (pp. 120-138).

Chiar pe timpul operaţiilor de cucerire a peninsulei Taman,Armata a 3-a română îşi instalează comandamentul laSlavianskaia la aprox. 60 km NE de Moldovanskaia, localitatelocuită exclusiv de români basarabeni, strămutaţi aici dinjudeţul Cahul de administraţia ţaristă încă de la 1820.

La începutul lui septembrie 1942 Divizia a 18-a Infanterieromână este dirijată către sud Stalingrad, la Armata a 4-aBlindată germană. Diviziile 5 şi 8 Cavalerie, precum şiDetaşamentul Korne, primesc acelaşi ordin, îndreptându-se,de asemenea, spre zona sud Stalingrad, la Armata a 4-aBlindată germană.

Armata a 3-a român` prime[te o nou` misiune

La sfârşitul lui septembrie/începutul lui octombrie 1942Comandamentul Armatei a 3-a române părăseşte Caucazul,deplasându-se la Morozovskaia, în Cotul Donului, exact lajumătatea drumului între acest fluviu şi Doneţ, unde ia însubordine 8 divizii de infanterie şi Divizia l Cavalerie, cumisiunea să apere un sector de aprox. 140 km pe fluviul Don.Unităţile române rămase în Caucaz trec sub ordinele Armateia 17-a germane.

Sosirea pe front a noilor trupe române, anume a 8 divizii deinfanterie (inclusiv a Diviziei a 20-a), a Diviziei 1 Cavalerie şi aunui corp aerian, a fost decisă între 25 şi 30 iulie 1942, luându-se în considerare faptul că aceste divizii erau destinate a fitrupe de ocupaţie pentru siguranţa teritoriului. După cum ammai spus, organizarea şi dotarea acestor divizii era pe măsuramisiunii prevăzute iniţial.

Opera]iile preliminare în Ucraina de SudCorpul 6 român, alcătuit la începutul acestei faze a

campaniei din Divizia 1 Infanterie (Regimentele 17 şi 93

Infanterie, 5 Vânători, 1 şi 38 Artilerie) şi Divizia a 2-a Infanterie(Regimentele 1 Dolj, 26 Rovine, 31 Calafat, 9 şi 14 Artilerie),primeşte ca întărire Divizia a 4-a Infanterie care sosea dinTransnistria, unde avusese misiune de siguranţă şi de luptăîmpotriva partizanilor. La mijlocul lui mai 1942 Corpul 6 român segăseşte la sud de Harkov, în atac la Lozovaia, având misiuneasă ajungă la Doneţul superior. Participând la încercuireasovieticilor de la Harkov, unităţile române din Corpul 6capturează pentru prima dată camioane şi jeep-uri americane.Cu alte cuvinte, încă din mai 1942, materialul american se găseaîn dotarea trupelor sovietice,. După cum acelaşi trupe erauhrănite încă de atunci cu conserve de provenienţă americană.La acest capitol, din sursă sigură (Alexander Werth: „LaWehmacht a l’assaut”, fără editură) se poate afla că, până ladata de 1 februarie 1943, ruşii primiseră 72000 camioane ameri-cane. La 25 iunie 1942 Corpul 6 român atacă, trece Doneţulsuperior şi se găseşte până seara cu cele trei divizii pe râulOskol, apoi, prin marşuri forţate şi sub comanda Armatei a 4-aBlindate germane, ajunge la Don pe care îl şi trece în ziua de 3august 1942, în zona Tormosin-Basse-Kurmoiarsk.

Înaintarea armatelor germane (a 6-a, a 4-a Bl., 1 Bl. şi a 17-a) către Stalingrad şi sud de Don a fost foarte rapidă, darmanevrele făcute pentru încercuirea sovieticilor au căzut îngol. Nu s-au mai făcut prizonieri. Comandamentul SupremGerman a tras de aici concluzia că sovieticii nu mai dispun derezerve care ar putea fi introduse în luptă, în consecinţă, acestcomandament suprem german a modificat planul de atac careprevedea iniţial ca totalitatea forţelor să meargă cătreextremitatea buclei Don-Stalingrad şi numai după ce acestobiectiv va fi atins să se treacă la ofensiva către Caucaz.

În realitate, sovieticii erau perfect de bine informaţi asupraplanurilor ofensivei germane, cât şi asupra mijloacelor de caredispuneau germanii: efective, dotare, posibilităţi de transport etc.Ca atare, ei s-au retras sistematic şi n-au început să opunărezistenţă decât în faţa Stalingradului care, după cum spunecomandantul forţelor sovietice de apărare (Marechal A.J.Eremenko: „Stalingrad”, Ed. Pion, Paris, 1964, pp. 81-82), fuseseorganizat în 4 linii de fortificaţii antitanc, lucrările fiind executatede 180.000 de oameni, sub conducerea Armatei a 4-a Geniu.

Aceste linii de fortificaţii erau:1. Exterioară „O”, lungă de 500 km;2. Mediană „K”, lungă de 150 km;

Generalul Petre

Dumitrescu

60 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

3. Interioară „C”, lungă de 70 km;4. Apărarea oraşului „G”, lungă de 45 km.Până la începutul lui iulie 50% din aceste lucrări erau

terminate, fapt care este consemnat de Mareşalul Eremenkoîn cartea mai sus amintită în felul următor:

„Combatanţii de la Stalingrad vor păstra întotdeauna unsentiment de mare recunoştinţă faţă de populaţia dinStalingrad şi din regiune, în primul rând faţă de femei, fete şiadolescenţi care, cu mâinile lor delicate, ce nu utilizaserăniciodată sapa şi lopata, au construit fortificaţiile oraşului”;

Acelaşi Alexander Werth, spune că în câteva săptămâniteatrul de operaţii spre Caucaz a fost acoperit de o reţeadefensivă: „Au fost construite 100.000 puncte de apărarecuprinzând 60.000 cazemate şi alte amplasamente de tragere.S’au săpat 800 km de şanţ anticar, 300 km de obstacole contrainfanterie şi 1.500 km tranşee...”

Astăzi se ştie că organizaţia de spionaj sovietic cunoscutăsub numele de „Orchestra roşie” comunicase la Moscova, încădin noiembrie 1941, planurile germane ale ofensivei cătreCaucaz, ofensivă care trebuia să înceapă abia în vara lui 1942,telegrama respectivă având următorul conţinut: „De la KENT laDIRECTOR sursa CORO: Plan III — ca obiectiv Caucaz —prevăzut iniţial în noiembrie, va fi aplicat în primăvara 1942.înaintarea în dispozitiv trebuie să fie terminată la 1 mai, toateaprovizionările în acest scop la l februarie. Baza de plecarepentru ofensivă: LOZOVAIA — BALAKELEJA — TSCHUGUJEV— BELGOROD — ACHTYMKA - KRASNOGRAD. Cartiergeneral HARKOV. Detalii urmează”. Detaliile suplimentare n-au mai venit de la „Orchestra roşie” care-şi avea sediul laBerlin şi agenţi până şi în Statul Major german, ci datorităimprudenţei unui ofiţer german.

Înainte de începerea ofensivei, la 19 iunie 1942, maiorulRechel, şeful biroului de operaţii la Divizia a 23-a Blindatăgermană, pleacă cu nu avion de legătură „Fieseler-Storch” sărecunoască zona în care divizia urma să acţioneze. Dinneglijenţă, sau fără să-şi dea seama, Rechel a luat cu el înavion şi servieta în care se afla ordinul de operaţii privitor laprima fază, precum şi harta cu manevra de ansamblu.Deasupra liniilor sovietice rezervorul de benzină este găurit defocul infanteriei inamice şi avionul este nevoit să aterizeze, la4 km în faţa linilor germane. Statul major al diviziei germanelansează imediat un atac pentru recuperarea avionului. Avionula fost găsit aterizat în bune condiţiuni, dar n-au mai fost găsiţinici maiorul, nici pilotul şi n-a mai fost găsită nici servieta cuordinul de operaţii şi harta. N-a mai încăput îndoială căimportantele documente căzuseră în mâna sovieticilor...

Ca urmare a acestui incident, comandanţii respectivi aufost aspru sancţionaţi şi s-au luat măsuri ca ordineleimportante să fie date verbal, iar în scris numai partea careinteresează unitatea căreia îi este destinat ordinul.

A fost vorba atunci chiar de o amânare a ofensivei,mareşalul von Bock şi generalul Paulus s-au opus însăsocotind că ofensiva este şi aşa destul de întârziată.

La 10 zile numai de la ciudata întâmplare cu avionul„aterizat în bune condiţiuni” şi dispariţia fără urmă a maioruluiRechel, a pilotului şi a servietei cu documente secrete,organele de securitate militară germane descopereau laBruxelles (30 iunie 1942) un post de radio-emisiune care lucrapentru „Orchestra roşie”. Spionii sunt surprinşi chiar înmomentul în care transmiteau, direct de la Moscova, cifrat darşi în clar, telegrame provenind de la centrale din Berlin.Organele germane au trecut imediat la „exploatarea” acestortelegrame, adică la stabilirea exactă a conţinutului lor.Telegramele conţineau date precise despre producţia de carede luptă şi de avioane, despre depozite şi rezerve decarburanţi, pierderi în oameni şi materiale etc.

Surpriza cea mare a fost însă descifrarea unei telegrame încare erau date toate detaliile posibile cu privire la ofensiva spreCaucaz: indicarea exactă a planului de manevră, numărul

diviziilor angajate în această operaţie, identificarea şi dotareaacestor divizii etc. Nu s-a putut stabili precis când a fosttransmisă această telegramă, ci numai că ea a fost transmisădin Elveţia. Securitatea militară germană a lucrat totuşi destulde bine atunci, căci la 31 august 1942 toate persoaneleaparţinând organizaţiei din Bruxelles au fost arestate.

Altă organizaţie de spionaj sovietic, în directă legătură cupersoane aparţinând Comandamentului Suprem German, ainformat tot timpul conducerea militară sovietică asupra tuturoroperaţiilor în curs de execuţie sau în perspectivă, anume întimp util, comunicând prompt toate deplasările de trupe,constituiri de noi unităţi, gradul lor de pregătire, încadrări etc.În multe cazuri, sovieticii aveau cunoştinţă de anumitedispoziţii luate de Comandamentul Suprem German înaintechiar ca ordinul de marş sau de operaţii să ajungă la unitatearespectivă.

Diviziile române de la Cotul DonuluiSectorul pe care-l primeşte Armata a 3-a română, sector

larg de aprox. 140 km, este limitat la est de localitateaKletskaia, unde se făcea legătura cu Armata a 6-a germană şila vest de vărsarea în Don a râului Tischaia, unde se făcealegătura cu Armata a 8-a italiană. În acest sector, absolut planşi uşor urcând către Don, nu se află nici o singură linie de terensau acoperire care ar fi putut uşura apărarea. Acoperirile careaveau valoare, localităţi şi zone cu arbori, pe malul Donului,erau în stăpânire sovietică din luna august, adică înainte catrupele noastre să fi preluat sectorul de la diviziile italiene.Când aceste divizii au fost schimbate, ruşii dispuneau în acestsector al frontului de următoarele capete de pod:

- Nord Deviatkin, larg de aprox. 14 km;- Serafimovici, localitate cu multă vegetaţie, larg de aprox.

6 km;- Nord Kletskaia, de asemenea cu multă vegetaţie, larg de

aprox. 7 km.Pentru a ne putea şi mai bine da seama care era situaţia

Armatei a 3-a române la Cotul Donului, să-l lăsăm săvorbească pe generalul Hauffe, şeful Misiunii Militare Germanepe lângă Armata Română. Raportul făcut la acea epocă decătre generalul Hauffe este reprodus în întregime în carteamareşalului Paulus, „Stalingrad”, carte apărută în versiunefranceză la Ed. Artheme Fayard, Paris, 1961 (pp. 204-207).Iată ce spune generalul Hauffe:

Extrase din Arhivele Misiunii Militare Germane pe lângăArmata Română: Luptele Armatei a 3-a române pe Don de la19 la 23 noiembrie 1942.

Generalul german Rudolf

Konrad inspectând

poziţiile unuibatalion român

de vânători de munte

în Crimeea

61document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

PreliminariiComandantul Armatei a 3-a române, generalul Petre

Dumitrescu, socoteşte că armata sa nu poate să-şiîndeplinească misiunea, adică să reziste pe frontul cuprins întreKletskaia (Est) şi vărsarea râului Tischaia (Vest), dacă întregulmal al Donului nu se găseşte în stăpânirea noastră şi dacă unşanţ anticar nu vine să compenseze în oarecare măsurăinsuficienţa mijloacelor anticar de care suferă armata sa.

Pentru aceasta, generalul (Petre Dumitrescu) a propus încăla sfârşitul lui septembrie 1942, cu ocazia vizitei sale deprezentare la Grupul de Armate „B”, ca trupele germane şiromâne disponibile să fie angajate pentru a arunca pe inamicdincolo de Don. Această sugestie a fost recunoscută ca fiindîndreptăţită, avându-se însă în vedere situaţia generală nu i s-adat curs.

La 16 octombrie Comandantul Armatei a 3-a române iacomanda pe frontul Donului. Comandantul Armatei a 3-a românecere să i se aprobe să atace cu trupele române (în curs de sosire)în sectorul Blinoff pentru a ameliora traseul frontului. Grupul deArmate B (Heeres-gruppe B Generaloberst Freiherr v Weichs) nua aprobat cererea, motivând că este mai urgent pentru Armata a3-a română să înlocuiască unităţile Armatei a 8-a italiene, careprimise iniţial misiunea să facă singură siguranţă pe Don.

Prin telegramele din 18 şi 21 octombrie 1942, Armata a 3-aromână a făcut cunoscut că nu mai poate înlocui alte diviziiitaliene fără consimţământul mareşalului Antonescu. Dreptrăspuns, OKH (comandamentul trupelor terestre germane)decide ca Armata a 3-a română să înlocuiască încă o divizieitaliană (Celere). Şi această nouă decizie a fost motivată, anumecă situaţia inamicului din faţă (din faţa trupelor române) permiteArmatei a 3-a române să ia riscul să ocupe frontul cu efectivelimitate şi cu rezerve reduse. La sfârşitul lui octombrie Armata a3-a română înlocuieşte şi această ultimă divizie italiană.

Sectoarele diviziei româneşti, care dispuneau de 7batalioane, aveau acum în medie un front de 20 km [...]

[...] în ceea ce priveşte mijloacele de apărare împotrivatancurilor, situaţia era îngrijorătoare. Armata (a 3-a română)dispunea de trei companii moto, fiecare companie a 12 piese de47 mm. La corpurile de armată române nu erau companiianticar. Diviziile şi regimentele de infanterie române dispuneaufiecare de 12 sau 16 piese de calibru 37 mm sau 47 mm.Diviziile române au primit ca întărire fiecare câte o companieanticar germană, dispunând, de asemenea, de piese de 37 mm.Artileria română nu dispunea de proiectile de ruptură anticar.Mine anticar şi proiectile incendiare nu existau decât în micicantităţi.

Poziţiile primite de la trupele italiene nu erau suficient de binefortificate. Din cauza sezonului înaintat a fost nevoie să seimprovizeze adăposturi pentru oameni şi animale...”

Din acest raport, a cărui importanţă nu poate scăpa nimănui,se pot trage următoarele concluzii:

1. În Cotul Donului, în teren plan şi deci propice pentru ataccu tancuri, divizia de infanterie română, dispunând doar de 7batalioane şi de 10 baterii de artilerie uşoară (tunuri cu bătaie de4/8 km şi 6/11 km), fără material antitanc cu efect asupratancurilor T. 34 sovietice şi T. 70 americane care intrau îndotarea unităţilor sovietice, avea de apărat un sector de 20 km.

Mărimea unui asemenea sector nu permitea:- concentrări de foc ale artileriei proprii şi- intervenţii în timp util prin contraatacuri.2. Ordonând Armatei a 3-a române să înlocuiască încă o

divizie italiană (Celere), Grupul de Armate „B” a indus în eroarecomandamentul acestei armate române afirmând că forţeleinamice din faţă sunt reduse şi că mărimea sectoarelor nuprezintă nici riscuri şi nici nu necesită prezenţa în spate a unorrezerve care să poată interveni la nevoie.

De la 10 octombrie 1942, când diviziile ei au început săînlocuiască trupele italiene şi până la sfârşitul lui octombrie,Armata a 3-a română a ajuns la concluzii diametral opuseindicaţiilor date de Grupul de Armate „B”, anume prin propriecercetare aeriană (2 escadrile române de cercetare), prininterogarea prizonierilor făcuţi cu ocazia luptelor locale, cât şiprin agenţi infiltraţi în zona inamică, agenţi trimişi dedetaşamentele speciale române de informaţii aflate în zona deoperaţii a Armatei a 3-a.

Sinteza informativă din ziua de 30 octombrie 1942 dăurmătoarele indicaţii:

a) În sectorul Armatei a 3-a române, sovieticii se găsesc îndispozitiv de atac, cu aproximativ 44 mari unităţi (divizii şibrigăzi) în majoritate motomecanizate, dispunând deaproximativ 2.500 care de luptă.

b) În afară de podurile permanente, normale, pentruaprovizionarea capetelor de pod, sovieticii mai dispun de 4poduri submersibile (este pentru prima oară când existenţa unorasemenea poduri este semnalată) care funcţionează exclusiv întimpul nopţii. Pe aceste poduri sunt aduse blindatele în bazelede plecare de pe malul occidental al Donului, acoperirileexistente aici oferind condiţiuni optime de camuflaj.

În sinteza informativă română era indicată şi poziţiapodurilor: 2 în capul de pod Serafimovici şi 2 în capul de podnord Kletskaia.

Infanterişti români la Prut

62 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

c) Data probabilă a atacului sovietic era indicată de aceeaşisinteză informativă în jur de 7 noiembrie, sărbătoarea revoluţieibolşevice.

Pe baza acestor informaţii, Armata a 3-a română intervinedin nou la Grupul de Armate „B”, cerând ca o grupare de unităţimecanizate să stea gata pentru a face faţă forţelor blindatesovietice.

Armata noastră a mai cerut atunci să i se admită schimbareadispozitivului, în sensul de a lăsa la contact (în termeni militari: înimediata apropiere a inamicului, în contact de foc cu el)detaşamente slabe, grosurile fiind retrase către înapoi, pe localităţi,unde se poate organiza o apărare. Printr-o astfel de remaniere adispozitivului, pregătirea de artilerie şi atacul blindatelor inamicevor cădea în gol. Inamicul va fi atacat după aceea de grosurilenoastre pe direcţiile sale de progresiune. Soluţia aceasta,judicioasă şi adaptată la situaţie, a fost respinsă din capul locului,pe motiv că nu este prevăzută de doctrina germană.

Cât priveşte prima soluţie, aprobată în principiu, Grupul deArmate „B” amână punerea ei în aplicare, fapt care a determinatCartierul General Român ce luase fiinţă la Rostov să intervinădirect la mareşalul Antonescu. Acesta a venit imediat pe front şia reuşit să determine Comandamentul german să constituie ogrupare mecanizată ca rezervă în spatele Armatei a 3-a române.Teoretic, gruparea aceasta trebuia să fie un corp blindat alcătuitdin două divizii blindate germane şi din prima noastră divizieblindată.

În realitate, lucrurile s-au întâmplat altfel. Ajuns abia la 18noiembrie 1942 în zona fixată, Comandamentul Corpului 48Blindat german, care venea din zona sud Stalingrad, nu avea însubordine decât Divizia a 22-a Bl. germană şi Divizia 1 Bl.română. Divizia germană dispunea de 35 care de luptă contratancurilor T. 34 şi T. 70, precum şi de 5 care de luptă „Skoda 38”,prea uşoare pentru a înfrunta tancurile sovietice, în timp cedivizia română dispunea de 21 de care de luptă grele şi de 87care „Skoda 38”. Mai trebuie, de asemenea, spus că Divizia a 22-a Bl. germană, care se afla la 150 km de zona de concentrare,nu a primit ordinul de deplasare decât în ziua de 15 noiembrie.

Faţă de încetineala cu care se făcea concentrarea Corpului48 Blindat, Armata a 3-a română a scos Divizia a 15-a dindispozitiv, trecând-o în rezervă, în spatele Corpului 5 român careavea în linie Div. a 5-a Inf. şi Div. a 6-a Infanterie. Prin aceastămăsură, Divizia a 15-a putea interveni în caz de atac sovietic.

La 18 noiembrie 1942, în ajunul ofensivei sovietice,dispozitivul Armatei a 3-a române era următorul:

Post de comandă: Morozovskaia.Post de comandă înaintat: Cernâşevskaia.

La aripa de vest, făcând legătura cu Armata a 8-a italiană:Corpul 1 cu Divizia a 7-a Inf. (Regimentele 14 şi 16 Dorobanţi,37 Infanterie, 4 şi 8 Artilerie) şi Divizia a 11-a Infanterie(Regimentele 2 şi 3 Dorobanţi, 19 Infanterie, 21 şi 26 Artilerie).

Urmau apoi, de-a lungul Donului: Corpul 2 cu Divizia a 9-aInf. şi Divizia a 14-a Infanterie; Corpul 5 cu Divizia a 5-a şi Diviziaa 6-a Infanterie, iar la aripa dreaptă, făcând legătura cu Corpul11 german (Armata a 6-a germană), Corpul 4 cu Divizia a 13-aInfanterie şi Divizia 1 Cavalerie (Regimentele 1 şi 2 Roşiori, 11Călăraşi şi 1 Artilerie Călăreaţă).

În rezervă, în spatele Corpului 5: Divizia a 15-a Infanterie.În ziua de 18 noiembrie, sovieticii au dat multiple atacuri

locale pe toată linia frontului, atacuri de tăria unui batalion,anume cu un dublu scop:

- să verifice dispozitivul apărării;- să acopere cu zgomotul artileriei intrarea pe baza de

plecare la atac a tancurilor.Românii au respins absolut toate aceste atacuri.

Romulus Grozeanu„Stindardul” nr. 122-123/1973

Contribu]ia româneasc` la luptaîmpotriva comunismului interna]ional Ofensiva sovietic` de la Stalingrad (II)

19 NOIEMBRIE 1942La ora 1 dimineaţa a început să ningă uşor. Apoi s-a lăsat

ceaţă până la pământ. Vizibilitate orizontală: 50 până la 100 m.Vizibilitate verticală: 60 până la 100 m.

În cursul nopţii partizanii reuşiseră să taie toate legăturiletelefonice între marile noastre unităţi, precum şi cea mai mareparte a legăturilor telefonice ale marilor unităţi cu unităţile însubordine...

Către orele 6 dimineaţa sovieticii declanşează o puternicăpregătire de artilerie şi de „katiuşe” cu concentrare maximă înurmătoarele sectoare ale frontului apărat de trupele române:

a) În sectorul Corpului 2 Armată: către legătura Diviziei a 9-a Infanterie cu Divizia a 14-a Infanterie, precum şi la legăturaDiviziei a 14-a Infanterie cu Divizia a 5-a Infanterie, această dinurmă divizie făcând parte din Corpul 5 Armată.

b) În sectorul Corpului 5 Armată: la aripa stângă adispozitivului, adică la legătura Diviziei a 6-a Infanterie cuDivizia 1 Cavalerie.

Cu deosebire aici, la legătura Diviziei a 6-a Inf.(Regimentele 10 Dorobanţi „Putna”, 15 Dorobanţi „Războieni”,27 Dorobanţi „Bacău”, 11 Artilerie Focşani şi 16 Artilerie Bacău)cu Div. 1 Cavalerie (Regimentele 1 Roşiori Arad, 2 RoşioriTimişoara, 11 Călăraşi Cluj şi l Artilerie Călăreaţă Arad),pregătirea sovietică de artilerie este extraordinar de puternică.Pe un front de aproximativ 4 km sovieticii trag deodată cu 800tunuri şi „katiuşe”. Asemenea concentrare de foc nu maifusese înregistrată nicicând în tot cursul războiului. Pe acestfront de 4 km fiecare petic de pământ a fost răscolit de obuze.Linia noastră de rezistenţă, constând în principiu din gropiindividuale sau din uşoare lucrări de campanie, în proporţia încare nu a fost total distrusă de focul artileriei sovietice, a fostliteralmente arată de şenilele tancurilor care, în jurul grei 11, auintrat şi în poziţiile de artilerie. Tancurile au trecut peste tunuri.Servanţii pieselor au fost striviţi sub şenile...

Primul eşalon sovietic de ruptură a frontului — plecat de lacapul de pod Deviatkin — după ce a pătruns în linia derezistenţă a diviziilor 9 şi 14 Inf. române, s-a dirijat:

- o parte către S.-V., ceea ce a obligat resturile diviziilor 9şi 11 Inf. române să se rabată7 către S.-V., pentru a nu risca săfie încercuite;

- o altă parte a acestui eşalon de ruptură s-a îndreptat îndirecţia S.-E. încercând şi reuşind până în cele din urmă sădistrugă, în cooperare cu tancurile ce veneau din capul de podSerafimovici, Divizia a 14-a Infanterie română.

Maiorul Ion Palaghiţă

63document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Eşalonul I sovietic de ruptură, plecat din capul de podSerafimovici, s-a îndreptat:

- o parte către S.-V., făcând joncţiunea cu tancurile plecatedin capul de pod Deviatkin şi participând la distrugerea Divizieia 11-a;

- o altă parte a luat direcţia S.-E., încercuind, împreună cutancurile plecate din capul de pod Kletskaia, Corpul 5 Armatăromân (Div. 5 şi 6), precum şi Divizia a 15-a Infanterie care seafla în rezervă, în spatele Corpului 5 Armată.

Eşalonul I sovietic de ruptură, plecat din capul de podKletskaia, a participat cu o parte la încercuirea diviziilor 5, 6 şi15. O altă parte a acestui eşalon s-a dirijat către S.-E., obligândastfel centrul şi aripa dreaptă a Diviziei 1 Cavalerie, precum şielemente din Corpul 11 german să se rabată către S.-E.

Din cauza lipsei de vizibilitate, Aviaţia nu a putut participacu nimic în folosul apărării. Şi tot astfel, din lipsă de vizibilitateşi pentru că legăturile telefonice fuseseră distruse de partizaniîn noaptea premergătoare atacului sau cele care mai existauîncă, în cursul pregătirii de artilerie, nici unităţile noastre deartilerie nu au putut interveni pentru a susţine luptainfanteriştilor şi a cavaleriştilor, care tot ca infanterişti luptau.Tunarii noştri s-au apărat împotriva tancurilor sovietice printrageri directe, în măsura în care vizibilitatea o permitea, adicăochind prin gura ţevii, la distanţă de 100 m...

La ora 12, când au considerat că linia de rezistenţă a fostruptă şi poziţiile de artilerie distruse, sovieticii au lansat aldoilea eşalon de tancuri, adică eşalonul de exploatare.

După mareşalul sovietic A. J. Eremenko („Stalingrad”, Ed.Pion, Paris, 1964) acţiunea acestui al doilea eşalon s-adesfăşurat după cum urmează:

Debuşând de la capul de pod Deviatkin, Corpul 1 Blindatdin Armata 5 Blindată sovietică înaintează aproximativ 30 km,dă bătălia cu Corpul 48 Blindat german în regiunea Medvejieşi atinge în seara zilei de 22 noiembrie Valea Liska, avândavangardele la Surovikino.

În ceea ce priveşte corpurile blindate sovietice, este loculsă spunem aici că fiecare corp era însoţit de o divizie decavalerie motorizată. Aceste divizii de cavalerie sovietice eraudotate cu camioane americane. La curăţirea terenului însă,sovieticii s-au folosit pe alocuri şi de unităţi călări.

Din eşalonul 2 de exploatare, lansat de la capul de podDeviatkin, a făcut parte şi Corpul 26 Blindat care a fost nevoit şiel să dea lupta cu Corpul 48 Blindat german, anume laPerelasovski, a progresat apoi către S.-E. şi a atins Donul în ziuade 22 noiembrie, ocupând prin surprindere podul de la Kalaci.

Corpul 4 Blindat sovietic, introdus în spărtura de la capul depod Serafimovici, după ce a lichidat Divizia a 14-a Inf. română,a atins şi el Donul la N. de Kalaci.

Armata a 4-a Blindată sovietică, lansată în exploatarea dela capul de pod Kletskaia, a socotit că va reuşi să cadă înspatele Corpului 11 german, dar nu a reuşit. Corpul acestablindat sovietic a fost nevoit să susţină lupte grele cu Corpul 14Blindat german ce venea de la Stalingrad. Blindatele germaneau reuşit să zădărnicească intenţiile sovietice (căderea înspatele Corpului 11 german), dar a fost nevoit în cele din urmăsă se retragă spre Stalingrad, din cauza terenului neavantajos,a lipsei de carburant şi a inferiorităţii numerice.

Misiunea Corpului 48 Blindat germanCorpul acesta fusese destinat să vină, ca întărire, în

ajutorul diviziilor române. La 19 noiembrie, în ziua dezlănţuiriiatacului sovietic, Corpul 48 nu terminase încă concentrareaforţelor de care dispunea.

La ora 9,30 acest corp blindat german trecea la atac, pedirecţia N.-E. către Kletskaia. Pe când era însă în plinămişcare, la ora 10,45 primeşte ordin direct de la OKH(Comandamentul suprem al forţelor terestre germane) săatace cu direcţia N.-V. Din cauza acestei schimbări de direcţiede 90 de grade, cât şi din cauza gheţii, operaţia a fost şi maimult întârziată, mărind în plus şi distanţele între divizii. Diviziilenoastre au fost atacate separat de blindatele corpurilor 1 şi 26sovietice, anume din toate direcţiile.

În noaptea de 20/21 noiembrie, Corpul 48 Blindat germanprimeşte ordin să se retragă, trece la executarea acestui ordin,dar în timp ce operaţia de retragere era în curs, primeşte un altordin, de data aceasta de la OKW (Comandamentul suprem altuturor forţelor armate germane), anume să atace către grupulde divizii române (5, 6 şi 15) încercuite. Conform noului ordin,atacă pe direcţia indicată, dar este la rândul său încercuit deblindate sovietice, în ziua de 21 noiembrie. Susţine lupte grele,dar îşi păstrează coeziunea şi capacitatea operativă. În ziua de23 noiembrie Corpul 48 Blindat german primeşte o neaşteptatăîntărire: un detaşament de 3000 de ostaşi români, majoritateadin Divizia a 15-a Infanterie, care reuşiseră să iasă dinîncercuire. Împreună cu aceşti ostaşi români, Corpul 48 Blindatgerman sparge încercuirea sovietică, pierzând cu aceastăocazie aproape jumătate din efective, trece Valea Cir şi seinstalează în apărare.

Corpul acesta blindat german şi-a făcut pe deplin datoria,făcând eforturi considerabile şi luptând vitejeşte. Cum seîntâmplă însă adesea în situaţii asemănătoare, trebuie căutat şide data aceasta un ţap ispăşitor şi acesta a fost găsit în persoanageneralului Heim, Comandantul Corpului 48 Blindat german pecare Hitler l-a considerat responsabil pentru situaţia creată însectorul Armatei a 3-a române. Generalul Heim a fost imediatexclus din armată şi trimis în judecata unei curţi marţiale...

În ordinul de zi respectiv din 5 noiembrie 1942 şi pentru ajustifica această aspră sancţiune, Hitler spunea însă (HeinzSchroetter: „Les sacrifiés”, Ed. Pierre de Meyere, Paris):

„...pe de altă parte, aliatul român nu poseda echipamentulindispensabil în mijloace anticar.

Când a fost lansat atacul aşteptat al ruşilor, acest sector defront era relativ subţire”.

Este adevărat, dar se cuvine să adăugăm: 1. Mijloaceleanticar useseră necontenit cerute de noi, dar întârziau mereusă sosească. 2. Frontul românesc nu era relativ subţire, cisubţire de tot.

Gruparea General Sion [i Batalionul Maior Râ[c`nescu

În seara zilei de 19 noiembrie, după 14 ore de ladezlănţuirea atacului sovietic, în sectorul apărat de Armata a 3-a română situaţia se prezenta astfel:

La Corpul 1 Armată: Divizia 7 Infanterie, care făcealegătura cu Armata a 8-a italiană, îşi menţinuse poziţiile şi nu

Mareşalul Ion

Antonescu în vizită

la unităţi de pe front

64 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

fusese deloc afectată de ofensiva sovietică. Divizia a 11-aInfanterie, împreună cu elementele din Div. 9 Inf., îşi rabatasefrontul către S.-V., fără să fi avut pierderi prea mari. La Corpul2 Armată: Grosul Diviziei a 9-a Infanterie suferise grelepierderi şi putea fi considerat distrus. Divizia a 14-a Infanteriefusese distrusă în totalitatea ei.

La Corpul 5 Armată: Diviziile 5, 6 şi 15 Inf. erau acumcomplet încercuite.

Divizia 1 Cavalerie: Aripa dreaptă a acestei divizii a reuşitsă se replieze împreună cu Corpul 11 Armată german spreStalingrad. Restul diviziei fusese distrus.

Corpul 48 Blindat german, trimis în ajutorul Armatei a 3-aromâne: încercuit şi în luptă cu 2 corpuri blindate sovietice. Înconcluzie, frontul Armatei a 3-a română fusese rupt pe olărgime de 35 km, legătura cu Corpul 11 Armată germanfusese pierdută, două divizii ale acestei armate erau distruse şialte trei încercuite.

Cele trei divizii române încercuite au primit ordin să rezistepe poziţii până ce vor fi despresurate. Ele au respins toateinvitaţiile de capitulare, care le-au fost făcute de sovietici,începând din ziua de 20 noiembrie.

În dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1942, un avionromânesc IAR 39, pilotat de un ofiţer de stat-major, printr-unzbor razant, reuşeşte să aterizeze în încercuire. Ofiţerul acestade stat-major ducea cu el ordine pentru comandanţii celor treidivizii încercuite şi avea misiunea să se informeze asuprasituaţiei. După îndeplinirea misiunii, ofiţerul a fost rănit laînapoiere de focurile infanteriei sovietice.

Potrivit ordinelor primite, cele trei divizii române au încercatsă iasă din încercuire în noaptea de 22/23 noiembrie.Avangarda acestor divizii, având un efectiv de aprox. 3000 deostaşi, sub comanda generalului Sion, Comandantul Diviziei a15-a Infanterie, a reuşit să iasă din încercuire. Ieşirea dinîncercuire a grupării generalului Sion este un remarcabil faptde arme pe care istoria militară îl va înregistra.

Restul unităţilor române, care au încercat şi ele, prin acţiunitemerare, să spargă cercul sovietic de împresurare, au fostatacate în flancuri de blindate sovietice, fiind în ceea mai mareparte distruse sau făcute prizoniere. Ieşirea din încercuire afost o operaţie necesară, pentru că unităţile noastre nu maiputeau fi aprovizionate nici cu muniţii şi nici cu alimente. Pe dealtă parte, încercarea făcută de Corpul 48 Blindat german de aajunge până la ele eşuase...

Gruparea General Sion a ajuns până la Corpul 48 Blindatgerman, care la rândul său era încercuit, împreună cu acestcorp german, ostaşii generalului Sion au spart şi a douaîncercuire, au reuşit să treacă Cirul, ocupând apoi poziţii pemalul occidental al râului.

Am spus mai sus că restul trupelor rămase în încercuire aufost în cea mai mare parte distruse sau făcute prizoniere.Excepţie a făcut un batalion din Regimentul 15 Dorobanţi„Războieni” în compunerea căruia intrau ţărani din judeţulNeamţ. Este vorba de batalionul comandat de maiorulGheorghe Râşcănescu, batalion care făcea parte din Divizia a6-a Infanterie. Maiorul Râşcănescu şi-a scos batalionul dinîncercuire pe cont propriu, anume în ziua de 23 noiembrie.După 16 ore de marş, cu efectivele intacte şi dispunând de totmaterialul cu care fusese dotat, batalionul acesta ajungea înapropierea unui aerodrom german ocupat de avioane debombardament în picaj „Stuka”. Aerodromul era însă încercuitde blindate sovietice. Germanii se apărau cu disperare...Văzând situaţia, Râşcănescu îşi pune imediat batalionul îndispozitiv de atac, distruge o parte din tancurile sovietice, lepune pe fugă pe celelalte şi despresoară astfel aerodromul,spre uimirea camarazilor germani. Acţiunea BatalionuluiRâşcănescu a avut un efect reconfortant asupra tuturorunităţilor învecinate.

Chemat la Cartierul General al Führer-ului, Râşcănescu afost decorat de Hitler în persoană cu Crucea de Cavaler alCrucii de Fier, fiind primul ofiţer român în grad de maior care aprimit această înaltă distincţie8.

Sovieticii au dezl`n]uit atacul în func]ie de condi]iile meteorologice...

Recapitulând pe scurt cele întâmplate la Cotul Donului, sepoate spune că atacul sovietic de la 19 noiembrie 1942 însectorul Armatei a 3-a române, s-a produs, în eşalonul deruptură al frontului, cu un număr extraordinar de mare deunităţi blindate. Cifrele exacte nu se cunosc nici până astăzi.Sovieticii nu au făcut niciodată precizări în această privinţă.

Tot astfel, în eşalonul 2 de atac, acel de exploatare a succe-sului, sovieticii au pus în acţiune un număr neobişnuit de marede mari unităţi, anume 3 corpuri de armată blindate şi 3 diviziide cavalerie moto. Datorită unor asemenea forţe, sovieticii auputut face pătrunderea în adâncul dispozitivului Corpului 2Armată român. Lăsând la o parte superioritatea zdrobitoare amaterialului de care dispunea inamicul, fiecare soldat romântrebuia să înfrunte cel puţin şase soldaţi sovietici.

În afară de câştigul de teren şi de succesele strategice,sovieticii au distrus sau au capturat 4 divizii de infanterieromâne, precum şi jumătate din prima noastră divizie decavalerie.

Succesul atacului sovietic se datoreşte, în primul rând,condiţiunilor meteorologice care, pe timp de 5 zile, nu aupermis nici un fel de activitate a aviaţiei de luptă, fapt care esteconsemnat şi de generalul von Richthofen în „Jurnalul de marşal Flotei a 4-a aeriene germane”.

Ofensiva sovietică fusese pregătită iniţial pentru 9 sau 10noiembrie (Marechal A. J. Eremenko: „Stalingrad”, Ed. Pion,Paris, 1964), mareşalul Jukov, primul adjunct militar al lui Stalin,sosind la Stalingrad înainte de această dată, pentru a verificapreparativele. Ofensiva a fost însă amânată, ţinându-se seamade previziunile meteorologice şi de cunoştinţele climatologicelocale. Începând de la 19 noiembrie era prevăzut pentru odurată de o săptămână, timp foarte prost la Cotul Donului...

Ţinând seama de aceste previziuni meteorologice,orientarea tancurilor s-a făcut la busolă (metodă introdusă cumult înainte de germani), prin radio-faruri, exact ca la aviaţie şiprin orientarea în teren de către partizanii şi agenţii depuşi înzonă noaptea de către avioanele sovietice U 2.

Cu toate aceste măsuri, multe patrule de tancuri sovietices-au rătăcit, au rămas în pană de carburant şi au fost distrusede trupe române aflate în spatele frontului, cu deosebire înzona Diviziei a 15-a Infanterie română. Pentru a ilustra şi maibine situaţia, socotim necesar să redăm mai jos câteva dinînsemnările generalului von Richthofen, Comandantul Flotei a4-a aeriene germane:

„19 noiembrieAstăzi de dimineaţă sovieticii au trecut la atacul aşteptat de

mult timp. Atacând din capul de pod Kremenskaia şi mai lavest, ei au reuşit să facă o spărtură pe front larg la aripa stângăa Armatei a 6-a germane, către Cir. Informaţiile care ne parvinsunt contradictorii, este însă sigur că blindatele sovietice suntîn mişcare în spatele Armatei a 6-a germane şi Armatei a 3-aromâne. Unul din corpurile de armată române (C.2 A.) a fostdistrus...

Morminte în Stepa Kalmucă

65document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Rusul a ştiut să utilizeze vremea proastă la maximum.Ploaia, ninsoarea şi ceaţa jivrantă au împiedicat orice ieşire aaviaţiei. Este imposibil să se execute bombardamentultrecerilor peste Don. Şi tot imposibil este să se obţină o vederede ansamblu prin cercetarea aeriană. Să sperăm că sovieticiinu vor reuşi să împingă până la calea ferată, care este vitalăpentru aprovizionare (Este vorba de calea ferată Tacinskaia-Morozovskaia).

20 noiembrieTimp foarte prost. În ansamblu, infanteria sovietică nu a

progresat pe frontul Donului, în schimb, blindatele lor străbatterenul în toate sensurile în spatele liniilor noastre”.

Mai departe, generalul von Richthofen spune că „dacă vre-mea s-ar îmbunătăţi doar pentru scurt timp o intervenţieenergică aeriană ar lichida întreaga întreprindere sovietică”.

„21 noiembrieNu putem zbura nicăieri. Timp rău peste tot... Imposibil de

a acţiona undeva defensiv... Terenurile de aviaţie plasate înCotul Donului, în regiunea Kalaci, au fost ocupate de sovietici.Escadra a 2-a Stuka a avut pierderi. Avioanele de asalt de subcomanda Lt. colonel Hitzschold au putut să se salveze înultimul moment.

23 noiembrieCerul se luminează puţin în regiunea Doneţului, dar timpul

se menţine prost în regiunea ofensivei sovietice, aşa că nuputem executa nici o misiune aeriană, pentru a ne face o ideede situaţie.

24 noiembrieTimpul s-a îmbunătăţit puţin în sectorul Don-Stalingrad.

Toate escadrilele de care dispunem au fost dezlănţuite contrablindatelor, trupelor şi coloanelor sovietice. Aceste escadrile audistrus un oarecare număr de blindate. Cu siguranţă, sovieticiiau avut pierderi grele...”.

Armata a 4-a român` la sud de StalingradLa 3 august 1942 două divizii din Corpul 6 Armată român,

corp aflat la acea dată sub ordinele Armatei a 4-a Blindategermane, trec Donul în regiunea Est Tormosin — Basse-Kurmoiarsk. Alte două divizii ale aceluiaşi corp românurmează. Performanţele de marş ale infanteriştilor români,străbătând zeci de kilometri prin praful stepei şi pe o căldurăde 50 de grade, sunt elogios scoase în evidenţă de generalulHans Doerr („Der feldzug nach Stalingrad”, E.S. Mittler &Sohn, Darmstadt, 1955, pag. 35). În regiunea găriiGniloaxaisskaia, trupele române sunt atacate de forţesovietice, mult superioare în număr şi susţinute de numeroaseunităţi blindate. Şi de data aceasta lipsa mijloacelor anticarobligă la o repliere. Dar şi unităţile germane din Corpul 48Blindat întâmpină dârză rezistenţă la nord de Plodovitoie şi înregiunea gării Abganerovo. Un contraatac executat de Diviziaa 94-a Infanterie germană restabileşte legătura cu trupeleromâne care înaintau pe direcţia N.-V. de Abganerovo.

Între timp, pe podul de vase de la Potemkinskaia pot fi aduseîntăriri: două divizii germane şi elemente din Corpul 7 Armatăromân. Ruşii aduc şi ei întăriri în acest sector, întăriri care trecVolga pe la Cerni Jar şi înaintează în flancul neacoperit alfrontului germano-român (în această fază Corpul 6 Armatăromân se afla în centrul dispozitivului) spre Malîie-Derbeti.

Ajungând până la 20 km distanţă de Volga, în regiuneaKrasnoarmeisk, Armata a 4-a Blindată germană şi-a opritînaintarea... Hotărâre fatală! Dacă ruşii ar fi fost scoşi la aceadată din Krasnoarmeisk şi din Beketovka, trupele lor carerezistau în interiorul Stalingradului ar fi primit probabil loviturade moarte... În loc de aceasta, comandamentul acestei armategermane a decis scoaterea pe eşaloane a Corpului 48 Blindatdin dispozitiv şi concentrarea lui în zona N.-V. de garaAbganerovo, pentru a trece de aici la atac, pe direcţia nord,către Stalingrad. La 29 august, corpul blindat german a trecutîntr-adevăr la atac, reuşind să înainteze relativ repede şitrecând după 48 de ore râul Crivlemaia la Plantador, la 3 kmest de Gavrilovka.

În marşuri forţate, Divizia a 20-a Infanterie română, sosităşi ea pe front, reuşeşte să ajungă la înălţimea Diviziei a 24-aBlindată germană, care se afla la extremitatea nord-estică adispozitivului, călare pe calea ferată Bassargino-NovoRogatschik.

Ambele divizii trec imediat la atac, în direcţia N.-E. La 2septembrie ele stabilesc legătura cu Armata a 6-a Germană înapropiere de Iablotschnii şi cuceresc în aceeaşi zi garaVoroponovo, la numai 10 km est de Stalingrad. A doua zi, 3septembrie 1942, cele două divizii ajung pe înălţimile de pemalul occidental al fluviului Volga9. Pentru atacul comun alArmatei a 6-a germane asupra oraşului Stalingrad, vărsarearâului Ţarîţa în Volga constituia acum linia despărţitoare întrecele două armate...

Se pune astăzi însă întrebarea dacă, înainte de a se trecela atacul asupra Stalingradului, nu ar fi fost mai bine să sepună mâna pe punctul de trecere peste Volga de la Beketovka,pentru a tăia astfel posibilitatea ruşilor de a aduce întăriri prinacest punct, aşa cum de altfel aceştia au făcut-o la scurt timpdupă aceea. Comandamentul suprem german luase altădecizie: Stalingrad...

În lupte grele, unităţi germano-române cuceresc între 11 şi15 septembrie periferia sudică a oraşului Stalingrad, vechiulŢarîţa, rămânând ca oraşul propriu zis să fie cucerit de Armataa 6-a germană.

Divizia a 20-a Infanterie română ocupă poziţii în regiuneaIvanovka, trecând sub ordinele Corpului 4 Armată german, îna doua jumătate din septembrie 1942, dispozitivul Armatei a 4-a Blindate germane, făcând front spre est, era următorul:

- Corpul 4 Armată german, constituind flancul stâng, în faţalocalităţii Beketovka, cu flancul drept la Ivanovka;

- Corpul 6 Armată român (minus Divizia 20) desfăşurat peun front destul de larg, apărând linia Mal. Derbety-Tundutovoşi defileurile dintre lacurile Sarpa, Tzatza sau Zaza şiBartmamtsak.

- Între Corpul 6 român şi Divizia a 16-a moto germană, careopera în regiunea Elista-Astrahan, exista un gol de aprox. 180km, care a fost ulterior în parte ocupat de Corpul 7 Armatăromân şi de elemente din Corpul de Cavalerie comandat degeneralul Popescu-Picolo (Div. 5 Cav., Div. 8 Cav. şiDetaşamentul Korne).

Pentru a micşora presiunea Armatei a 4-a Blindategermane către Stalingrad şi pentru a ocupa poziţii favorabile învederea ofensivei lor în pregătire, sovieticii au declanşat spresfârşitul lui septembrie o serie de atacuri în regiunea dintrelacuri, regiune aflată la sud de Stalingrad şi apărată decorpurile 6 şi 7 române. Ruşii au atacat concomitent cu douăarmate, deci cu efective de cel puţin trei ori mai mari decât alecelor două corpuri române, cu Armata 57 la nord şi cu armata

Ostaşi români la cotul Donului

66 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

51 la sud. Sovieticii au atacat în dimineaţa zile de 25septembrie, prin surprindere, fără nici o pregătire de artilerie.Pentru fiecare defileu în parte, atacul a fost dat cu două diviziide infanterie sprijinite de care de luptă şi însoţite de artileriesuplimentară şi de trupe de geniu. După 6 ore, defileurile aufost ocupate şi imediat minate anticar şi cu mine de infanterie.Organizarea defileurilor în apărare era în realitate o operaţiede camuflaj, sovieticii vrând să demonstreze în felul acesta căpe viitor n-ar avea intenţia să atace din această direcţie.Românii s-au apărat cu îndârjire şi au avut pierderi grele, darn-au putut face faţă presiunii inamicului, pentru aceleaşimotive pe care le-am semnalat şi în bătălia de la Cotul Donului:lipsa materialului de luptă împotriva tancurilor şi mărimeasectoarelor pe care fiecare divizie trebuia să le apere. Când odivizie este nevoită să ţină un front de 20 km până la 25 de km,concentrarea focului de artilerie la punctele nevralgice nu esteposibilă şi nici rezervele nu pot fi manevrate în timp util pentrua putea trece la contraatac. În plus, aici, în Stepa Kalmucă,terenul este cu desăvârşire plan, fără obstacole naturale carear fi permis organizarea unei linii de rezistenţă, putând într-ooarecare măsură să compenseze mărimea sectorului şidispozitivul subţire.

La 29 septembrie, Armata 51 sovietică atacă din nou, dedata aceasta cu o formaţie specială, în compunerea căreiaintrau:

- Divizia 302 Infanterie,- 1 brigadă blindată,- 1 brigadă de artilerie anticar,- 1 brigadă mortiere de gardă,- mai multe detaşamente de unităţi de cercetare, purtând în

parte uniforme germane şi române şi care fuseseră pregătitela un centru de instrucţie din Astrahan.

În prima fază, detaşamentele de cercetare mai sus amintites-au infiltrat în cursul nopţii în poziţiile româneşti, au pus mânape linia de rezistenţă în sectorul de efort şi au tăiat legăturiletelefonice. După aceea, care de luptă au fost lansate pedirecţia Sadovoie, localitate situată la aprox. 25 km de primalinie şi unde se afla postul de comandă al Diviziei a 4-aInfanterie române. Un ofiţer din comandamentul acestei diviziiorganizase aici o serbare la care, în afară de echipa artistică adiviziei, participau şi localnici cu echipe folclorice ruse şicalmuce. La serbare fuseseră invitaţi mai toţi comandanţii deunităţi din regiune... Ruşii fuseseră informaţi din timp despretoate acestea. Pătrunderea lor adâncă a produs panică laformaţiile de spate care, pentru prima dată, se vedeaumitraliate şi luate sub focul tunurilor anticar. Pentru restabilireasituaţiei a fost nevoie să se aducă Divizia a 16-a Blindatăgermană de la Stalingrad. Localitatea Sadovoie a fost însărecucerită de ostaşi din Divizia a 4-a română pe care colonelul

Casian, Comandantul Regimentului 2 Artilerie, i-a adunat îngrabă şi a pornit apoi cu ei la contraatac10.

Acţiunea sovietică de la Sadovoie a fost desigur cea maispectaculară, în Stepa Kalmucă însă, tocmai din pricină cădispozitivul era foarte subţire, asemenea întâmplări erau laordinea zilei...

Atacul generalConjugând acţiunea cu ofensiva dezlănţuită la 19

noiembrie în Cotul Donului, sovieticii atacă sectoarele apăratede corpurile 6 şi 7 române cu puternice elemente blindate,anume la 20 noiembrie.

Efortul atacului era prevăzut pe două direcţii:- la Nord, atacul principal dat de aripa stângă a Armatei a

64-a şi a Armatei a 57-a sovietice;- la Sud, atac dat de Armata a 51-a sovietică.Pentru acest atac, stânga Armatei a 64-a, în afară de

trupele existente, a fost întărită cu 3 divizii de infanterie (38,157, 204), iar în eşalonul 2 cu Brigada a 154-a InfanterieMarină.

Armata a 57-a fost întărită la flancul drept cu trei divizii deinfanterie (36, 169 şi 422), o brigadă de infanterie de marină(143), iar în eşalonul 2 cu Corpul 13 Blindat, în compunereacăruia intrau 3 brigăzi moto şi 5 brigăzi care de luptă.

La rândul ei, Armata a 51-a a fost întărită cu 3 divizii deinfanterie (15, 126 şi 302), iar în eşalonul 2 cu Corpul 4Motomecanizat şi cu Corpul 4 Cavalerie.

Acestor uriaşe forţe sovietice erau nevoite să facă faţăurmătoarelor unităţi:

- în faţa flancului stâng al Armatei a 64-a sovietice şi aflancului drept al Armatei a 57-a sovietice: Divizia a 3-a Inf.germană şi Divizia a 20-a Inf. română;

- la centru şi la stânga, în faţa Armatei a 57-a sovietice:Divizia 1 şi Divizia a 2-a Inf. română;

- la dreapta şi la centru, în faţa Armatei a 57-a sovietice:Divizia a 4-a Inf. rom. şi părţi din Divizia a 18-a Inf. română;

- la stânga, în faţa Armatei a 51-a sovietice: părţi din Diviziaa 18-a Infanterie română şi părţi din Corpul de Cavalerieromân.

Prevăzut pentru ora 7,30, atacul sovietic a început la ora 10,din pricina lipsei de vizibilitate, precedat fiind de o formidabilăpregătire de artilerie şi de katiuşe. Pe fiecare kilometru de front,sovieticii au pus în baterie 60 de piese de artilerie, în sectorulde atac însă au fost 180 de piese la kilometru.

Artileria grea sovietică, din motive tehnice (concentrareafocului) a operat mai întâi în sectorul Armatei 51 şi abia dupădouă ore în sectorul Armatei 64. Din această cauză Armata 64a trecut la atac la ora 12.

Punctul de comandă al unui batalion de infanterie din Regimentul 21 Infanterie „Ilfov“, în Stepa Kalmucă

Pluton de runcătoare din Regimentul 21 Infanterie „Ilfov“, în luptele de la Sadovoie

67document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Poziţiile de rezistenţă au fost rupte la ora 11 la Armata 51,la ora 13 la Armata 57 şi la ora 15 la Armata 64.

Linia de rezistenţă din faţa Armatei 51 odată ruptă, pentruexploatarea succesului a fost introdus Corpul 4 Moto sovietic, careurma să-şi regleze marşul în funcţie de progresiunea Corpului 13Blindat. De asemenea, a fost introdus în spărtură şi Corpul 4Cavalerie, acesta cu misiunea de a lărgi şi mai mult ruptura.

După ce a fost ruptă şi poziţia de rezistenţă din faţa Armatei57, pentru exploatarea succesului a fost introdus aici Corpul 13Blindat care s-a dirijat iniţial pe direcţia S.-V., apoi V. şi maitârziu N.-V., însoţit de Corpul 4 Moto. Blindatele sovietice auînaintat rapid către Don, ajungând în seara zilei de 22noiembrie la Kalaci, unde au făcut legătura cu trupele blindatesovietice (corpurile 4 şi 26 blindate) ce veneau din direcţia N.-V., adică de la Cotul Donului, în felul acesta, Armata a 6-agermană era încercuită în regiunea Stalingrad.

În urma atacului sovietic, Divizia a 20-a Infanterie română,după ce a rezistat eroic la patru valuri succesive de tancurisovietice, a pierdut iniţial o parte din linia ei de rezistenţă, dar acontraatacat viguros şi a recucerit mai toate poziţiile pe care lepierduse, fiind sprijinită în această acţiune şi de elemente dinDivizia a 29-a Moto germană. Corpul 6 Armată român s-a retrasluptând către S.-V., dar a pierdut legătura cu Corpul 7 româncare a rămas pe poziţie. Astfel, între Corpul 6 şi Corpul 7 s-afăcut un gol de aprox. 60 km, gol care ar fi putut fi exploatat desovietici, pentru a cădea în spatele Corpului 7 Armată român.

În golul produs s-au introdus atunci Divizia a 8-a Cavalerieromână şi Detaşamentul Korne.

Făcând siguranţa Corpului 7 Armată român, Divizia a 8-aCavalerie a fost încercuită dar, prin lupte grele şicontraatacând în mai multe rânduri cu admirabil elan, a reuşitsă iasă din încercuire. Şi de data aceasta, Regimentele 2 şi 3

Călăraşi, 4 Roşiori şi 3 Artilerie Călăreaţă s-au acoperit deglorie. Lt. colonel Harconiţă, Comandantul Regimentului 6Roşiori, elementul de bază al Detaşamentului Korne, a căzutîn fruntea unităţii pe când îşi îndemna oamenii la contraatac.

Apărând ferm poziţiile în sectorul Beketovka, Divizia a 20-a Infanterie română, despărţită de restul trupelor române şiaflată sub ordinele unui corp de armată german, a rămas înîncercuirea de la Stalingrad...11

Romulus Grozeanu„Stindardul” nr. 124-125/1973

Vânători de munte români la Sevastopol

* Ofiţer superior brevetat de stat-major,afectat Comandamentului de Căpetenie alArmatei Române pe tot timpul Bătăliei de laStalingrad.

1 Articol publicat în anul 1972.2 Înainte de acest atac, sub comanda

colonelului Hristea L. Ion, Regimentul 2 Călăraşidin Brigada a 8-a Cavalerie se distinge în moddeosebit în ziua de 9 ianuarie 1942 la SekeheEli, unde este nevoit să facă faţă unui inamic detrei ori mai numeros.

3 Un batalion comandat de lt. col. WagnerErwin din Regimentul 33 Dorobanţi „Tulcea”apără însă cu înverşunare sectorul încredinţat,nu ţine seama de faptul că tancurile sovieticepătrunseseră mult în spatele propriilor linii,respinge toate atacurile de flanc ale inamicului şirezistă eroic până ce este despresurat. Pentruaceastă splendidă comportare, Regimentul 33Dorobanţi este citat prin ordin de zi pe Armată şidat exemplu pentru întreaga naţiune.

4 La aripa stângă a Regimentului 391Infanterie german (Colonel Daniel), poziţia dinfaţa acestei jumătăţi de casă era apărată de unescadron comandat de lt. Emilian V. Ion dinRegimentul 2 Călăraşi. Timp de trei săptămâni,sovieticii au încercat aproape zilnic săcucerească poziţia apărată de acest escadronromânesc, dar de fiecare dată au fost respinşi,deşi în acest punct de la primele linii sovietice şipână la tranşeele călăraşilor erau doar 200 metridistanţă. Cu deosebire la 9 aprilie 1942, când petot frontul de la istmul Parpaci unităţile sovieticeau trecut la un atac general, escadronul acesta

a trebuit să lupte împotriva unor valuri succesivede puşcaşi marini sovietici care aveau renumelede a fi trupă de elită. Acei dintre ei care au pututajunge până la parapetul şanţului de apărare, aufost aruncaţi înapoi de ostaşii escadronului înluptă la baionetă, cu lovituri de pat de armă saude lopată individuală.

5 Prin nenumărate fapte de arme, acestdetaşament devenise legendar. Elementul debază al Detaşamentului Korne pe tot timpulcampaniei din Rusia a fost Regimentul 6 Roşioricare-şi avea garnizoana la Bălţi şi încompunerea căruia intrau numai moldoveni.

6 Contribuţia ostaşilor comandaţi decolonelul Korne Radu la strălucitele succeserepurtate de brigada Groddek a fostrecunoscută şi de mareşalul Erick von Manstein,anume într-o scrisoare pe care acesta aadresat-o directorului acestui ziar la 26 martie1970: „...Cu mare durere am citit relatarea îngro-zitorului sfârşit al generalului Korne, care în modatât de brutal a fost torturat până la moarte decălăii bolşevici, îmi amintesc cu recunoştinţă devitejia şi de faptele de arme ale DetaşamentuluiKorne în primăvara anului 1942, precum şi detoţi camarazii români care au luptat alături denoi...”

7 A se rabate, termen militar = mers înaintecu schimbare de direcţie, spre stânga sau spredreapta, cu 20 de grade sau chiar mai mult,pentru a ieşi din încercuire. Rabaterea poate fifolosită şi la încercuirea inamicului.

8 După capitularea de la 23 august 1944,Gheorghe Râşcănescu, avansat între timp la

gradul de lt. colonel, a continuat să lupteîmpotriva trupelor sovietice, oprind timp de 48de ore înaintarea blindatelor ruseşti în faţasatului Crăcăoani din judeţul Neamţ. A dispărutapoi în munţi împreună cu câţiva ostaşicredincioşi. Cum i-a fost sfârşitul, nimeni nu ştiepână azi. Râşcănescu a intrat în legendă.

9 O patrulă din escadronul din Sebeş Albaal Regimentului 7 Călăraşi (Grupul de Cercetareal diviziei 20) şi-a scăldat caii în Volga. Ţinem săfacem această precizare pentru cercetătorii demai târziu ai epopeii noastre din răsărit.

10 Când trupele române au pătruns din nouîn Sadovoie, pe străzi zăceau cadavrele a zecide tineri ruşi şi calmuci. Politrucii ruşi au ucis petoţi localnicii care-şi dăduseră contribuţia lor laserbarea românească. Dintr-un puţ au fostscoase cadavrele mai multor ofiţeri români, separe 8 la număr, care n-avuseseră vreme să sesalveze. După o altă incursiune similarăsovietică a fost găsit cadavrul maioruluiCorbeanu din Detaşamentul Korne. Ofiţerul ucisera cu ochii scoşi, cu pieptul despicat şi umplutcu paie...

11 Recunoscând vitejia trupelor române,Hitler a decorat cu această ocazie cu Crucea deCavaler al Crucii de Fier următorii ofiţeri români:General Tătăranu, comandantul Diviziei a 20-aInfanterie, Colonelul Korne Radu, comandant aldetaşamentului cu acelaşi nume, care a preluatapoi comanda Diviziei a 8-a Cavalerie, şiColonelul Hristea L. Ioan, comandantulRegimentului 2 Călăraşi.

Abstract: Lieutenant-colonel Romulus Grozavu entrust-ed his memoirs to the “Stindardul” newspaper, as a partici-pant in the great battle from Stalingrad. In this way, heenriched the historic bibliography of the Second World War.

His perspective over the events is unique also due to the dis-tance of his exile.

Keywords: coalition, offensive, alignment, strategic posi-tion

30 years ago. The Soviet offensive from Stalingrad

68 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

În cele ce urmează vom face o prezentare a trei dintrecei mai gradaţi militari români exilaţi. Este vorba degeneralii Platon Chirnoagă, Ion Gheorghe şi Petre

Lazăr.Despre cei plecaţi din viaţă, „de mortuis nil nisi bene”,

adică numai de bine spune o zicală latină. În ce ne priveştecredem că trebuie să-i prezentăm şi cu cele bune şi cu celemai puţin bune din activitatea lor.

Prezenţa lor mai amănunţită o putemafla în volumele „Personalităţi ale exiluluiMilitar Românesc”, autor dr. DumitruDobre şi „Personalităţi ale exiluluiromânesc în arhivele Securităţii”, autoridr. Dumitru Dobre, Iulia Huiu şi VeronicaNanu, ambele volume alcătuite în cadrulI.N.M.E.R.

Despre generalul Platon Chirnoagăaflăm că s-a născut la 24 octombrie 1894,în comuna Poduri, judeţul Bacău. După cetermină Liceul Militar din Iaşi, la 1 octombrie 1913 a fostadmis la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu, după care aurmat cursurile Şcolii Superioare de Război. De la gradul desublocotenent, obţinut la 12 iunie 1915, până la cel degeneral, obţinut la 23 martie 1944, Platon Chirnoagă a ocupatdiferite funcţii, de la cea de comandant de baterie, până lacea de comandant al Diviziei 4 Infanterie, fiind decorat cuCoroana României şi Steaua României, ca şi cu alte ordine şimedalii.

Participă la primul război mondial, evidenţiindu-se înluptele din Transilvania, Moldova şi Ungaria.

În cel de al doilea război mondial, în calitate de subşef alStatului Major al Armatei a 3-a, participă la campaniile dinKuban, Cotul Donului şi Crimeea.

Lovitura de palat de la 23 august 1944 îl găseşte pegeneralul Chirnoagă în concediu. Date fiindevenimentele, pleacă imediat pe front undereînfiinţează Divizia 4 Infanterie ce fusesegrav afectată de ofensiva sovietică. Esteapoi pe frontul din Ungaria ca locţiitor alcomandantului diviziei. Aici, înlocuieşteo divizie sovietică ce nu rezistasearmatei germane. Divizia generaluluiChirnoagă este încercuită înregiunea Szolnok, la 16-17octombrie 1944 şi obligată, dupălupte grele, să se predeagermanilor. Generalul Chirnoagăeste prizonier. După ce germaniiau constituit, la 10 decembrie1944, guvernul legionar în fruntecu Horia Sima, la Viena, ei aueliberat pe acei prizonieri românicare doreau să lupte împreună cutrupele germane împotriva armatelordevenite aliate, sovieto-române.Generalul Platon Chirnoagă se aflăprintre cei care au făcut acest pas şidevine ministru de război în acel aşa zisguvern al trădării naţionale.

După capitularea Germaniei, la 8 mai1945, Platon Chirnoagă a fost internat în lagărul

Gleisenbach, în zona engleză de ocupaţie, de unde va fieliberat în aprilie 1947. În ţară a fost considerat drept cirminalde război şi condamnat în contumacie, ca şi Horia Sima, lamoarte.

În anii 1953-1954 au loc mari disensiuni în cadrullegionarilor din Occident. Se înfruntau tabăra lui Horia Simacu cea a legionarilor codrenişti în frunte cu comandanţiilegionari Iasinschi, Papanace şi Gârneaţă. Lui Horia Sima i-

au rămas fideli legionarii din Franţa, unii dinGermania şi Austria, printre caregeneralul Chirnoagă şi locotenent-colonelul Maftei.

La iniţiativa lui Horia Sima se creeazăun grup de comandă din care face parteşi Chirnoagă, grup destinat unei acţiunidirecte în ţară. Preocuparea acestui gruplegionar era mai întâi să supravieţuiască,iar pentru aceasta să scape de arestarea

care îi ameninţa. Legionarii au reuşit să-şisalvgardeze Mişcarea din Occident prin jocul dublu practicat.Serviciile secrete occidentale se foloseau de unii dintre eipentru diferite acţiuni de paraşutare în ţară, sabotaje şi altele.

Totodată generalul Chirnoagă a încercat să organizeze omişcare de rezistenţă în ţară cu concursul lui Iuliu Maniu.Unele surse semnalau că în Italia, cu sprijinul serviciiloramericane, Chirnoagă pregătea o acţiune de regrupare aromânilor exilaţi în vederea constituirii unei armate naţionale,el având experienţa necesară, fiind acela care a organizat şiaşa-zisa „armată naţională” ataşată guvernului legionar de laViena.

Platon Chirnoagă s-a sfârşit din viaţă la 29 martie 1974fiind înmormântat la Stuttgart. La mormântul său au rostitoraţii funebre Horia Sima, legionarii simişti Faust Bădescu şi

Traian Popescu, precum şi Ion Emilian, personaj maiciudat, antonesciano-legionar care era promovat şi

susţinut de Securitate.Publicistica română din exil cuprinde

lucrări de ale lui Platon Chirnoagă: „Istoriapolitică şi militară a războiului României

contra Rusiei Sovietice”, precum şi„Istoria Daciei şi continuitatea daco-romană”. De asemenea a fost unpublicist activ la revista legionară„Carpaţii” ce apărea la Madrid, ca şipublicaţia „Stindardul” a lui IonEmilian şi în alte organe de presăromânească din exil.

** *

Generalul Ion Gheorghe senaşte la Piteşti, la 6/19 februarie1893. După ce absolvă prestigiosulLiceu „I.C. Brătianu” din oraşul natal,

în 1911 este admis la şcoala de Ofiţeride Geniu şi Marină din Bucureşti, apoi

trimis bursier în Germania, obţinând în1914 brevetul de ofiţer german. În 1920

este admis la Şcoala Superioară de Războidin Bucureşti, absolvind-o în 1922, apoi este

trimis în Franţa la cursurile de transmisiunipentru ofiţerii de Stat Major.

GENERALI ÎN EXILDinu ZAMFIRESCU

Director

al Institutului Na]ional pentru Memoria Exilului Românesc

... nu am pututconstitui un gen decomandament militarromânesc în exil...

””

Generalul Platon Chirnoagă

69document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

La 23 iunie 1913 este sublocotenent, iardupă treizeci de ani, la 20 martie 1943,devine general.

Am putea spune că personalitatea luiIon Gheorghe a fost una mai complexăşi poate de altă calitate decât a luiPlaton Chirnoagă.

Participă la campania dinBulgaria din 1913. Participă deasemenea, încă din primele zile, laprimul război mondial. Ia parte laluptele de la Flămânda, apoi peDunăre, ca şi la campania dinUngaria.

După război este numit ataşatmilitar la Ankara, iar în 1941, laBerlin.

După avansarea sa ca general,în 1943, a fost numit de MareşalulAntonescu, ministru plenipotenţiar alRomâniei la Berlin, funcţie pe care aocupat-o până la 23 august 1944. El şi-amanifestat dezacordul pentru acest act,instigând la nesupunearea şinerecunoaşterea evenimentului. În decembrie1944 vine la Viena, la formarea aşa-zisului guvernromân al lui Horia Sima, dar nu participă în structurile sale.Totuşi a lansat prin postul de radio german „Donau”, careemitea şi în limba română, un apel în care îndemna trupeleromâne să lupte alături de germani.

După 8 mai 1945, Ion Gheorghe este arestat de serviciilesecrete americane şi internat în lagărul de la Ludwigsburg deunde este eliberat la 23 aprilie 1947. În 1948, împreună cumonseniorul greco-catolic Octavian Bârlea şi cu doctorulVasile Dumitrescu a înfiinţat „Organizaţia Naţională aRomânilor din Exil” ce şi-a schimbat ulterior denumirea în„Asociaţia Românilor Liberi din Germania”. În 1951, după cegeneralul Nicolae Rădescu demisionează din frunteaConsiliului Naţional Român şi crease „Liga Românilor Liberi”împreună cu Grigore Gafencu, Mihai Fărcăşanu şi încă mulţialţii, generalul Ion Gheorghe aderă la acest organismdevenind vicepreşedintele său.

Anterior, la 30 noiembrie 1948, într-un memoriu adresatRegelui Mihai, considerat factorul constituţional supremromânesc, generalul Ion Gheorghe declară că reuşise săconvingă autorităţile germane, în 1944 şi 1945 să nu cedeze„Armatei Naţionale” create de Sima şi Chirnoagă, pe cei8.000 de militari români prizonieri în Germania. Drept careautorităţile germane i-au fixat domiciliul forţat. El scrie textual:„...în acţiunea de rezistenţă naţională organizată de mine înGermania vestică, s-au făcut realizări îmbucurătoare, cu toatăstânjenirea ce întâmpinam din partea acţiunii clandestinelegionare, care nu a pierdut nimic din vechile metode...”

Generalul Ion Gheorghe era partizanul unităţii românilorexilaţi. El a fost mebru fondator al „Uniunii Asociaţilor şiInstituţiilor Româneşti din R.F.G.”. De asemenea a sprijinitactiv Biblioteca Română din Freiburg şi SocietateaAcademică Română de la Roma. În 1949 înfiinţează ziarul„Patria”, publicând în mai multe alte ziare sau reviste din exil:„Courrier Romain”, „Stindardul”, „Cuvântul în Exil”, „BuletinulMilitar”. Ne rămân de la generalul Ion Gheorghe lucrările „Les

petits fils de l’oncle Sam” (Nepoţii unchiului Sam),„Automatic arest”, „Rumänien Eg Zum

Satelliten — Staat” (Drumul României cătrestatutul de stat satelit).

Generalul Ion Gheorghe s-amanifestat ca un adevărat patriotromân, urmărind pe cât a putut,apărarea intereselor României şi apoi,în exil, lupta împotriva comunizării şisatelizării ţării. Din această cauză ela format unul dintre obiecteleSecurităţii care îi urmărea toateacţiunile încercând şi sabotarea lor.

Ion Gheorghe a încetat din viaţăla München în 1957, unde este şiînmormântat.

** *

Despre generalul Petre Lazăr nuprea deţinem multe surse de informare.

Până în prezent nu au aflat din arhivedecât indirect şi parţial.

Generalul Lazăr, profesor la A.N.E.F.,devine aghiotantul şi într-un fel omul de încredere

al Regelui Mihai, în prima parte a exilului acestuia. Înaceastă calitate el asigura şi secretariatul suveranului.

Condiţiile nefericite ale exilului au făcut ca misiunea cu care afost investit de Rege să nu fie prea uşor de îndeplinit.

Plecat din ţară, în ianuarie 1948, împreună cu familiaregală şi însoţitorii acesteia în exil, generalul Lazăr a rămasmai mult în Anglia în timp ce Regele, după un scurt exil înacea ţară, s-a stabilit în Elveţia şi mai apoi la Florenţa, underegina mamă Elena îşi fixase reşedinţa.

În calitate de secretar al Regelui purta o vastăcorespondenţă cu elementele cele mai active de-atunci aleexilului, dar şi cu o serie de personalităţi politice occidentale.După anumite surse, sugera Regelui soluţii în funcţii desimpatiile, şi mai ales, de antipatiile proprii şi partizane. El aluat parte într-un anumit fel la toate conflictele din cadrulexilului românesc din acea vreme, neputându-se situa laimparţialitatea pe care i-o dicta postul ocupat. Fiind un aprigsimpatizant al P.N.Ţ. el a contribuit în mare măsură la deciziileRegelui cu privire la alcătuirea Comitetului Naţional Româncontrându-l mai întotdeauna pe generalul Rădescu. Aşa fiind,a sprijinit acţiunile distructive ale lui Alexandru Cretzianu careîşi însuşise zisul „fond naţional” în scopuri personale sauacţiunile excesiv partizane ale lui Grigore Niculescu — Buzeştisau cele mai personale ale lui Constantin Vişoianu.

Putem spune că generalul Petre Lazăr îi era cert necesarRegelui, dar rămânem cu convingerea că anumite fapte sauatitudini de-ale exilului românesc i-au fost ocultate Regeluisau i-au fost prezentate fără imparţialitate.

În concluzie, rezumându-ne la aceste trei personajemilitare din exil, nu putem decât să regretăm că toţi aceştia,cu valenţele fiecăruia dintre ei, nu au putut constitui un gende comandament militar românesc în exil, care poate ar fiputut să fie mai eficace în lupta împotriva înrobirii Românieide către Rusia Sovietică.

Cel de al patrulea general român exilat, generalul NicolaeRădescu va trebui tratat pe un alt plan şi în cadrul unui spaţiumai larg. Personalitatea lui depăşind sfera strict militaro-politică precum în cazul celorlalţi trei evocaţi înainte. �

Generalul Ion Gheorghe

Abstract: The destiny of some of the Romanian Army’sGenerals was influenced by the activity carried out in exile,after the King’s abdication. The Generals Platon Chirnoagaand Ion Gheorghe tried, through their actions, developed in

the adoptive countries, to build an unfavourable image to thecommunist regime from Romania.

Key words: legionary government, personalities in exile,war criminals, inmate, minister

Generals in exile

70 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

Primii ani postbelici au însemnat pentru armataromână o perioadă extrem de complexă şi dificilă,în condiţiile trecerii acesteia la cadrul de pace, ale

reorganizării şi pregătirii sale în noile condiţii, şi nu în ultimulrând, din cauza imixtiunilor Comisiei Aliate de Control(sovietice)1. Aceasta a urmărit, între altele, reducereaefectivelor Armatei Române la un nivel la care aceasta sănu-şi poată îndeplini misiunea fundamentală de apărare aţării.

Cu toate acestea, Marele Stat Major (M.St.M.), condusde generalul de corp de armată Costin Ionaşcu2, în perioada1945 — 1947, a dispus ca acţiunile şi măsurile dereorganizare a organismului militar românesc să fie temeinicstudiate şi fundamentate, căutându-se soluţii viabile care să răspundăcât mai judicios funcţiilor exercitatede armată: apărarea graniţelor ţării,a independenţei şi integrităţiiteritoriale a României, greuafectată de război. În mod special,s-a avut în vedere ca, în structurade ansamblu, armata săîncorporeze toate categoriile dearme necesare unui război deapărare în condiţiile specifice ţăriinoastre, ca organizarea de pace,prin repartizarea efectivelor,dispunerea teritorială a comandamentelor, marilor unităţi şiunităţilor, menţierea de nuclee pentru mobilizarea de mariunităţi în caz de război, să asigure cadrul adecvat situaţiei.

O atenţie deosebită a fost acordată organizării şidesfăşurării pregătirii pentru luptă a armatei. În acest scop,în 1945 au fost elaborate „Norme generale pentruinstrucţie”, fiind scose din uz regulamentele traduse sauadaptate după regulamentele germane, până la adoptareanoilor regulamente şi dispoziţiuni recomandându-se să seutilizeze „experienţa de luptă a comandanţilor unităţilor,învăţămintele de război”.

În condiţiile dificile în care Comisia Aliată de Control(sovietică) încerca să impună renunţarea la specificulnaţional, M.St.M. a trecut la elaborarea unei doctrine şistrategii militare naţionale, menite să asigure consolidareaarmatei şi pregătirea şi instruirea sa în spiritual tradiţieinaţionale. Multe dintre preocupările comandanţilor şiofiţerilor cu cunoştinţe şi calităţi deosebite probate pefronturile celui de-al Doilea Război Mondial au fostmaterializate în numeroase documente de uz intern, înarticole publicate în paginile revistei „România Militară”3 şi înnumeroase alte publicaţii de armă.

Printre acestea se numără şi repertoriul referitor laproblemele care trebuie să preocupe apărarea naţională îngeneral şi armata română, în special, definivat la 20

octombrie 1946, de colonelul Dumitru Chr. Panaitescu4,şeful Secţiei Operaţiilor din Direcţia Operaţii a M.St.M., pecare îl redăm în continuare, coroborat cu proiectul şefuluiM.St.M. de înfiinţare a unei Secţii de Doctrină.

REPERTORIUreferitor la

PROBLEMELE CARE TREBUIE SĂ PREOCUPEARMATA ÎN TOATE

DOMENIILE ŞI APĂRAREA NOASTRĂ NAŢIONALĂ- ÎN PREZENT ŞI VIITOR -

I. PRINCIPII FUNDAMENTALE1. Să ne creăm, în cel mai scurt

timp posibil, în cadrul stipulaţiunilortratatului de pace, o armatămodernă, sub toate raporturile şiposibilităţi de a o întreţine, instrui şieduca precum şi a o dezvolta, deîndată de ni s-ar pretinde sauautoriza prin O.N.U.

2. Să se realizeze o echiparematerială a teritoriului, care săasigure întreţinerea şi dezvoltareaarmatei la nevoie, şi să o ajute înîndeplinirea misiunilor ei, în

cuprinsul frontierelor Ţării.3. Să se menţină, la un nivel ridicat, forţele morale ale

armatei şi poporului român, pentru a consolida legăturaîntre ele şi a ridica prestigiul armatei în interior şi pestegraniţă.

II. PROBLEME ÎN DOMENIUL ORGANIZĂRII1. În cadrul efectivelor şi restricţiunilor prevăzute prin

clauzele militare ale tratatului de pace, să ne asigurăm - dintimp de pace - o armată cu organizarea de război, care săpoată îndeplini misiunile ce s-ar impune, pentru apărarealocală a frontierelor.

Cu simpla organizare de pace a armatei, fărăpermisiunea de a trece la o mobilizare, ar însemna să nu oputem nici mişca, necum să ducem operaţiuni la frontieră.

2. Să pregătim totuşi o mobilizare pentru eventualadezvoltare a armatei (în ideea sporirii numărului de M.U.),pentru cazul că ni s-ar impune sau aproba de O.N.U. şi ni s-ar asigura totodată dotarea suplimentară necesară,corespunzătoare.

3. În ambele ipoteze de mai sus:a) Să se studieze structura cea mai convenabilă a

armatei, în sensul care anume ar trebui să fie proporţia întrediferitele M.U. (infanterie, munte, cavalerie, blindate,artilerie, anticar, asalt etc.), precum şi organizarea fiecăreiadin acestea, ca ele să răspundă la cele triple calităţi:

FUNDAMENTELE AP~R~RIINA}IONALE A ROMÂNIEI POSTBELICE

Comandor dr. Marian MO{NEAGU

Serviciul Istoric al Armatei

Să ne creăm, în cel mai scurttimp posibil, în cadrulstipulaţiunilor tratatului de pace,o armată modernă, sub toateraporturile şi posibilităţi de a o întreţine, instrui şi educaprecum şi a o dezvolta, de îndată de ni s-ar pretinde sau autoriza prin O.N.U.Colonel Dumitru Panaitescu

”

”

71document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

manevriere, independente şi puternice.b) Să pregătim cadrele respective, active şi de rezervă,

în număr suficient (plus o însemnată rezervă).Să ne păstrăm şi să dezvoltăm tehnicienii militari, de

specialitate, ai armatei.c) Să stabilim sistemul cel mai convenabil de recrutare,

care să asigure omogenitatea armatei.d) Să pregătim rechiziţiile cele mai adaptabile unei

armate moderne.

III. PROBLEME DIN DOMENIUL DOTĂRII1. Să ne asigurăm o dotare forte şi de calitate

superioară, în toate direcţiile, pentru uzul armatei permiseprin tratat, inclusiv rezerva aprobată, pentru înlocuireapierderilor: armament, echipament, materiale detransmisiuni (cu şi fără fir), materiale de geniu, treceri etc.

2. Să studiem care ar fi posibilităţile de a ne achiziţionao dotare suplimentară, pentru eventualitatea dezvoltăriiarmatei în viitor.

3. Să tindem la o dezvoltare progresivă a motorizăriiarmatei, începând cu serviciile M.U., trenurile unităţilor,artilerie, unităţi speciale etc.

IV. PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU INSTRUCŢIA1. Stabilirea, cât mai curând posibil, a unor baze de

doctrină, în ideea apărării frontierelor şi a participării armateinoastre la un război de coaliţie, în interiorul sau în afaragraniţelor noastre. Să se instituie un organ (birou)permanent, pe lângă M.St.M., care - în colaborare cuS.S.R., Inspectoratele de arme şi Statul Major al Aerului şiMarinei - să studieze problemele de doctrină (cu ofiţerii ceimai calificaţi din armată).

N.B. În acest sens, inserăm integral studiul „Înfiinţareaunei „Secţii de studii şi doctrină” în M.St.M.”, prin caregeneralul de corp de armată Costin Ionaşcu prezentaministrului Apărării Naţionale detaliile asupra necesităţiirolului, organizării, activităţii, relaţiunilor, programuluigeneral şi metodei de lucru ale unei Secţii de studii şidoctrină în M.St.M.:

„1. Necesitatea Secţiei de doctrinăLa ora actuală ne lipseşte concretizarea unei doctrine

militare. Ultimul războiu ne-a lăsat cu un amestec variabildin doctrinele franceză, germană şi rusă, datorită situaţiilor

prin care am trecut şi mai ales faptului că am luat partealături de armata sovietică (???).

Comandamentele, şcolile, trupele şi însuşi M.St.M. simtaceastă criză, mai ales prin faptul că armata noastră arămas deocamdată cu regulamentele tactice din 1939 şi maivechi.

Încercări pentru schiţarea unei doctrine s-au făcut înultimul an de M.St.M. (conferinţele din iarna 1945/946), deS.S.R. şi Inspectoratele de Arme. Aceste încercări disparaten-au putut duce la rezultate concrete (???) uzul instrucţiei înarmată. Din această cauză comandamentele, trupele,şcolile în corp şi pe garnizoană nu sunt suficient deorientate, întrucât nu cunosc cu ce organizare, cu ceregulamente şi doctrină să-şi execute aplicaţiile tactice.Ordinele şi instrucţiunile date în acest scop sunt insuficienteşi necomplecte.

De altă parte, publicaţiile în revistele şi lucrărileelaborate de S.S.R. au trecut printr-un control decompetenţă în materie de doctrină, deoarece chiar forurilesuperioare ale armatei nu s-au fixat încă asupra structurii şiorganizării viitoarei noastre armate şi nici asupra doctrineicelei mai potrivită nouă.

Armata noastră are o îndelungată experienţă de războiuşi foarte variată, datorită condiţiilor în care a luptat, alături şicontra celor mai puternice armate din Europa. Aceastăexperienţă poate fi exploatată azi în materie de organizareşi doctrină, fără a aştepta apariţia regulamentelor altorarmate, apariţie care poate întârzia mult.

Nimic dealtfel nu poate fi definitiv. Elaborarea unordirective şi regulamente care ar concretiza doctrina, rămâncu titlul de „provizoriu” până apar altele, dar într-o formă, eletrebuie să existe.

Organele de conducere ale armatei noastre au fost pânăacum preocupate mai mult de alte lucrări, aşa încâtexistenţa unui organ competent şi dedicat (???).

Necesitatea unei Secţii de studii şi doctrină este deci maiimperioasă azi mai mult decât oricând, când trebuie să sepună bazele unei doctrine, să pornească la elaborarearegulamentelor tactice şi să se facă un control al publicaţiilormilitare care ar mări, în loc de a micşora, starea de confuziesub raportul doctrinei.

În viitor, un astfel de organ şi-ar putea continuaactivitatea, urmărind evoluţia organizării şi doctrinei, precumşi controlul ei.

Ţinând seama de necesitatea şi importanţa acestuiorgan de doctrină, el ar trebui să ia fiinţă imediat şi să aibătot ceea ce îi trebuie, precum şi autoritatea de necontestat,ca să-şi poată îndeplini complet rolul.

2. Rolul Secţiei de doctrinăSecţia de doctrină să fie organul „creator” al M.St.M.,

pentru:a) Stabilirea bazelor unei doctrine potrivite armatei noastre.b) Adaptarea succesivă, la timpul oportun, a doctrinei

noastre, în raport cu progresele mijloacelor şi evoluţiafactorilor care o influenţează.

c) Elaborarea directivelor necesare întocmirii regula-mentelor tactice, în ideea realizării şi menţinerii unei unităţide doctrină.

Generalul Emil Bodnăraş participă la aplicaţii militare

72 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

d) Controlul răspândirii ideilor de natură a provoca con-fuzii sau erori în materie de doctrină.

e) Organizarea manevrelor, în ideea experimentăriidoctrinei sub raportul conducerii şi execuţiei operaţiilor, sprea extrage învăţămintele necesare.

3. Organizarea Secţiei de doctrinăSecţia trebuie încadrată cu ofiţerii cei mai de elită ai

armatei, cu o competenţă dovedită. Ea ar putea cuprindeurmătorul personal:

a) Şeful: un general, cu poziţia de „Subşef al M.St.M.”b) Un ajutor: colonel (sau general).c) Reprezentanţii „armelor” şi serviciilor (câte un

colonel), pentru:- infanterie (cu câte un ajutor de la vânătorii de munte,

grăniceri şi infanteria marină);- cavalerie;- artilerie (cu un ajutor pentru artileria anticar şi asalt);- blindate;- geniu (şef de la pionieri şi câte un ajutor de la

transmisiuni şi pontonieri);- aviaţie (cu un ajutor pentru trupe aerotransportate şi

paraşutişti;- a.c.a.;- marină (un şef pentru mare, şi un ajutor pentru Dunăre);- trupe chimice;- servicii (cu câte un ajutor pentru serv. auto, sanitar,

veterinar, intendenţă şi jandarmerie);- corpul tehnic (pentru materiale, industrii, etc.).d) Personal ajutător: adjutantură, secretari, dactilografi şi

desenatori.

4. Activitatea secţieiPentru îndeplinirea rolului ei, Secţia de doctrină va des-

făşura o activitate de documentare, creaţie, informare şicontrol, dirijată de Şeful M.St.M.

A. DocumentareaDocumentarea trebuie sa se refere îndeosebi la:a) Organizarea armatei şi doctrina de războiu a celorlalte

ţări, mari puteri şi mici naţiuni, îndeosebi cele vecine, atât peplan politic, cât şi militar (strategic şi tactic), pentru a putea

extrage tot ceea ce poate fi adaptabil şi folositor doctrineinoastre.

b) Evoluţia doctrinei în armata noastră, spre a puteadeduce specificul românesc de azi şi în viitor.

c) Învăţămintele de războiu deduse în special din ultimulrăzboiu, pe toate teatrele de operaţiuni, dar mai ales aceleprivind armata noastră, spre a putea corecta insuficientelesau erorile concepţiilor de doctrină anterioare.

d) Potenţialul nostru de războiu actual şi a posibilităţilorlui de dezvoltare în viitor, în toate domeniile: uman,financiar, industrial, agricultură, animale, comunicaţii,transmisiuni, etc. pentru a putea clădi o doctrină perealităţile materiale.

e) Elementele geografice ale ţării noastre şi a celorvecine, pentru a deduce influenţa lor asupra doctrinei, înraport cu caracteristicile teatrelor probabile de operaţiuni.

f) Latura socială a poporului român sub toate raporturilespre a putea stabili o doctrină conformă cu toateaspiraţiunile şi trăsăturile lui caracteristice.

g) Clauzele tratatelor de pace şi a oricăror convenţiibilaterale sau internaţionale; obligaţiunile sau angajamentelede participare militară într-un eventual conflict viitor.

h) Progresele ştiinţifice, de natură a influenţa, modificasau chiar schimba bazele de doctrină, în materie deorganizare, dotare, conducerea operaţiilor, procedee deluptă, etc. spre a ne putea ţine la curent cu evoluţiaacestora.

B. CreaţiaOpera de „creaţie” a Secţiei de doctrină trebuie să

ajungă a stabili:- Liniile generale ale structurii şi organizării unei armate

moderne pentru toate cele trei categorii de forţe (terestre,aer şi marină), atât în ansamblul lor, cât şi în cadrul marilorunităti şi al armelor, în raport cu doctrina şi progreseleştiinţifice, sociale, economice şi politice.

- Bazele de doctrină pentru întrebuinţarea celor treicategorii de forţe (terestre, aer şi marină), vizând:

- separat fiecare din cele trei categorii de forţe, cât şi încombinarea lor;

- conducerea tuturor M.U., în orice operaţiuni;- întrebuinţarea armelor şi procedeelor lor de luptă;- conducerea şi întrebuinţarea serviciilor.

C. InformareaSecţia de doctrină să informeze diferitele organe direct

interesate asupra studiilor şi concluziiior ei:- Inspectoratele de armată.- Inspectorate de armă, pentru ca acestea să-şi

orienteze studiile şi experienţele la C.I., precum şielaborarea regulamentelor armelor, după o unitate dedoctrină sau vederi.

- Şcoala Superioară de Război, pentru ca aceasta să-şiorienteze învăţământul tactic.

- Secţia a 5-a Instrucţie din M.St.M., pentru ca aceasta,la rândul ei, sa orienteze instrucţia în armată (trupe, şcoli şicomandamente).

- Toate celelalte Secţii ale M.St.M., pentru ca fiecare să-şi orienteze activitatea în opera pregătirii de războiu.

D. ControlulActivitatea de control trebuie să împiedice şi la nevoie să

corecteze, răspândirea de idei sau publicaţii de natură a

Generalul Ionaşcu Costin

73document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

provoca în rândurile armatei confuzii sau concepţii greşite înmaterie de doctrină.

De aceea, controlul va trebui să vizeze în special:- regulamentele tactice în perioada lor de elaborare

(întocmire);- învăţământul S.S.R.;- publicaţiile din revistele militare;- directivele Inspectoratelor de Arme.

5. Relaţiile Secţiei de doctrinăa) Secţia trebuie subordonată direct Şefului M.St.M.,

care îi dă orientarea generală, pentru îndrumarea activităţiispre scopul urmărit, în materie de doctrină. Secţia nu areautoritate în afară decât prin persoana Şefului M.St.M. saudin ordinul său.

b) Secţia să păstreze raporturi de colaborare cu toateSecţiile din M.St.M. sau ceilalţi Subşefi M.St.M.

c) Relaţiile exterioare trebuesc păstrate cu:- Şcoala Superioară de Război;- Inspectoratele de armată şi de armă şi Inspectoratele

E.C.P.;- (???);- Instituţiile civile care pot documenta Secţia în materie

de elaborarea doctrinei (ministere, instituţii şi facultăţi deistorie, sociologie şi ştiinţe, biblioteci, etc.).

Relaţiunile să fie mai mult stabilite prin contactepersonale, ducând la convorbiri, discuţiuni, schimb devederi, vizite la C.I., şcoli şi străinătate, documentări laconferinţe, cereri de izvoare documentare, etc.

6. Program general şi metodă de lucrua) Prima urgenţă o constituie stabilirea unei unităţi de

doctrină, care lipseşte la ora actuală, după cum s-a arătat lapunctul 1.

Secţia de doctrină ar trebui deci, în primul rând, să sedocumenteze cel puţin în liniile generale şi să pregăteascăapoi o „directivă” care ar suplini lipsa unui regulamentasupra conducerii M.U.

b) În a doua etapă (urgenţă), ar trebui să examineze înparalel:

- proiectul unui Regulament al M.U.;- liniile generale ale întrebuinţării tactice a armelor, care

să servească Inspectoratelor de Armă la întocmirearegulamentelor respective.

Pentru atingerea acestui dublu scop, ar trebui:- să se ia de bază, organizarea la care s-a ajuns;- să se documenteze asupra tuturor lucrărilor şi studiilor

pregătite până azi de M.St.M., S.S.R. şi Inspectoratele deArmă;

- să activeze în plenul său, luând în dezbatere tot ceeace poate constitui, baza de doctrină.

c) Pe măsura progresiunii lucrului ei, Secţia de doctrină5

să îmbrăţişeze întreaga activitate ce-i revine sub toateraporturile, pentru a completa şi perfecţiona lucrările sale”6.

2. Elaborarea cât mai curând a regulamentelorcorespunzătoare doctrinei (M.U., arme, servicii etc.).

3. Studiul posibilităţilor instruirei întregului contingent:serii de instruire pentru recruţi, manevre etc.

4. Instrucţia comandamentelor, statelor majore şiofiţerilor în general.

Organizarea acestei instrucţii după un plan de ansamblueşalonat pe mai mulţi ani, mergând până acolo, de a întocmichiar programe analitice de ceea ce trebuie să cunoascăofiţerii la diferite grade.

5. Asigurarea materialelor de instrucţie, poligoane,fonduri etc.

6. Legături cu toate armatele străine mari şi moderne:schimb de ofiţeri, reviste, vizite etc.

7. Crearea unor tabere de instrucţie de mare capacitate,cu barăcile, instalaţiile şi terenurile de instrucţie necesare,pentru a primi, prin rulaj, câte o mare unitate (C.A., laneajungere divizie), pentru desăvârşirea instrucţiei tactice acomandamentelor, ofiţerilor şi trupelor, prin colaborareatuturor armelor.

8. Centrele de instrucţie să rămână separate, pentruinstrucţia de specialitate a fiecărei arme, studii şi experienţe.

9. Dezvoltarea ştiinţelor tehnice şi pozitive în toateşcolile militare (fizică, chimie, matematică, mecanică,motoare etc.). ştiinţe cu aplicaţie la nevoile armatei.

Obligativitatea cunoaşterii motoarelor şi conduceriivehiculelor auto pentru toţi ofiţerii (şcoli de şoferi).

10. Înfiinţarea unui laborator modern al armatei, pesecţiuni (specialităţi), utilat şi încadrat cu tot ceea ce trebuie,pentru descoperiri şi perfecţionări în domeniul tehnicii militare.

11. Studiul obligatoriu al unei limbi străine pentru ofiţeri,chiar pe regimente.

12. Refacerea, selecţionarea şi perfecţionarea corpuluiprofesoral militar al tuturor şcolilor permanente în armată(S.S.R., şcolilor militare, aplicaţie, speciale etc.), inclusivachiziţionarea profesorilor civili.

13. Formarea şi menţinerea instrucţiei ofiţerilor derezervă, prin şcoli cu o încadrare serioasă, dotareabundentă, program analitic bine selecţionat şi o activitatepractică şi continuă în şcoli pe timp de un an (efectiv),precum şi concentrări ţinute riguros în evidenţă şi examen lafiecare grad.

14. Instrucţia subofiţerilor trebuie asigurată cu mult maiserios sub toate raporturile, cu atât mai mult cu cât ei potdeveni ofiţeri în luptă, iar numărul lor trebuie ridicat lanevoile de a încadra celulele de luptă (grupă, tun) în modpermanent, subofiţerul fiind astfel instructorul, educatorul şicomandantul în luptă al acestor celule.

GeneralulLascăr Mihail

74 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

15. Pregătirea premilitară să fie reluată în viitor, cândvom fi deblocaţi de clauzele militare ale tratatului de pace,însă pe baze noi, asigurându-i toate mijloacele (cadre,materiale, legi etc.), ca să poată funcţiona şi atinge scopul.

V. PROBLEME CULTURALE ŞI DE PROPAGANDĂ1. Selecţionarea ofiţerilor, în diferite domenii de cultură,

ştiinţă şi propagandă, pentru răspândirea acestora înarmată şi ridicarea prestigiului ei.

2. Educarea politico-socială a armatei, pentru ridicareaforţelor morale, în spirit democratic.

3. Înlesnirea dezvoltării culturii în armată prin cercurimilitare, corpuri de trupă şi acces la aşezăminte civile decultură: conferinţe culturale, ştiinţifice, educative, biblioteciasortate cu reviste, cărţi, ziare etc., şezători artistice,culturale, educative, expoziţii instructive, teatru, cinematografcu programe documentare, chiar în sânul armatei.

4. Strângerea relaţiilor culturale şi de propagandă custrăinătatea.

5. În interior colaborarea intensă cu ministerele de resortşi asociaţiile de cultură civile.

6. Educaţia fizică în armată să tindă la o dezvoltare fizicăşi robusticitate reală prin: programe sportive, echipamentespeciale de sport, colaborarea cu asociaţiile civile sportive,terenuri de sport, turism, societăţi de tir, vânătoare, înot şiski obligatorii, canotaj şi relaţii cu străinătatea.

O coordonare perfectă între M.R., M.St.M. şi MinisterulEducaţiei Naţionale.

VI. PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNTREBUINŢAREA ARMATEI

1. Studiul ipotezelor pentru apărarea graniţelor contraunor atacuri locale.

2. Studiul concentrării armatei în diferite zone de graniţă,în eventualitatea că ni s-ar cere să participăm la un războide coaliţie.

3. Studiul unui plan general pentru participarea armateila menţinerea ordinei interne.

VII. REGIMUL ŞI DISCIPLINA TRUPELOR1. Regim îndestulător şi onorabil pentru ofiţeri, subofiţeri

maiştri şi funcţionari civili în armată, sub toate raporturile, peaceastă cale atrăgându-se şi elementele tinere bune, înşcolile militare:

- solde, misii şi gratificaţii;- locuinţe;- echipament;- economate;- ajutoare de familie, asigurări şi credite;- avansări la timp;- avantaje pentru pensionări; - asistenţa sanitară.2. Asigurarea perfectă a hrănirei şi echipării trupei,

elemente fundamentale ale menţinerei disciplinei şi forţelormorale (înlocuirea alocaţiei prin raţie).

Reechiparea şi ajustarea echipamentului, trebuie revizuită.3. Sancţiuni severe, dar juste, când trebuie, fără

toleranţă sau slăbiciune.4. Modernizarea cazărmilor pentru bunul trai, higiena şi

educaţia civilă a soldatului.5. Înlăturarea analfabetismului.

VIII. PROBLEME DE ORDIN POLITIC1. Demersuri, imediat ce ni se va îngădui, pentru ca să

fim primiţi în rândurile Naţiunilor Unite şi să cerem apoirevizuirea clauzelor militare (dezlegarea de anumiteservituţi).

2. Foarte strânse legături cu străinătatea şi în special cuU.R.S.S.

3. O foarte strânsă legătură între conducerea militară şipolitică a Ţării, prin relaţiuni mai frecvente cu organeleministerelor de resort, în toate domeniile care privescarmata.

IX. PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU AVIAŢIA ŞI MARINA

1. Stabilirea unei doctrine în materie de aviaţie şi marină,pentru situaţia noastră specială, în sensul de participare aacestora la operaţiunile terestre şi cunoaşterea posibilităţilorde acţiuni independente ale forţelor aeriene şi marină, acolounde acestea sunt mult dezvoltate în cadrul forţelor armate.

2. Statele Majore ale Aerului şi Marinei să devină organeale M.St.M. şi să funcţioneze chiar în interiorul M.St.M.,încadrate la secţiile respective.

X. INFORMAŢII - CONTRAINFORMAŢII1. Documentare asupra armatelor străine moderne, sub

toate raporturile, pentru a le cunoaşte şi adapta la noi ceeace este util şi posibil.

2. Informaţiuni asupra statelor care menţin revendicări şipolitică revizionistă (Ungaria).

XI. PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU TERITORIU1. Dezvoltarea şi modernizarea comunicaţiilor, în

interior, atât pentru nevoile strategice, cât şi pentru o foartestrânsă legătură cu U.R.S.S.:

- construcţii şi dublări de căi ferate;- electrificări de căi ferate, în anumite regiuni;- asfaltarea tuturor arterelor principale rutiere, în tot

lungul lor;- dezvoltarea şi modernizarea aerodromurilor;- dezvoltarea şi modernizarea porturilor dunărene şi

maritime;- tunel la Hârşova, pentru legătura cu Dobrogea;- revizuirea podurilor permanente, pe toate

comunicaţiile.2. Dezvoltarea reţelei permanente de transmisiuni, în tot

cuprinsul Ţării şi cu accent spre U.R.S.S., pentru asigurareaunei bune legături:

- transmisiuni cu fir îngropate;- staţii t.f.f.3. Studiul fortificaţiilor, în special:- litoralul maritim;- trecătorile în munţi, cu dublă faţă;- zonele favorabile de trecere peste Dunăre.4. Menţinerea industriei grele militare, în embrion,

transformată pentru nevoile civile, dar cu posibilităţi de areveni uşor la o producţie militară, când ni se va permite la oeventuală revizuire a clauzelor militare din tratatul de pace.

5. Reluarea studiului împăduririlor, replantărilor şizonelor de interes militar, precum şi a perdelelor deprotecţie.

6. Studiul problemei autoapărării a populaţiei.

75document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

1 Înfiinţată la 15 septembrie 1944, înconformitate cu art. 18 al Convenţiei de Armistiţiuîncheiate la 12 septembrie 1944 între guvernulromân şi guvernele Uniunii Sovietice, S.U.A. şiMarii Britanii, Comisia Aliată de Control dinRomânia a fost un organism internaţional menitsă reglementeze şi să controleze modul în careRomânia îşi îndeplinea obligaţiile de armistiţiu.Alcătuită din reprezentanţi ai Uniunii Sovietice,S.U.A. şi Marii Britanii, C.Al.C. şi-a desfăşuratactivitatea „sub conducerea generală şi ordineleÎnaltului Comandament Aliat (Sovietic), lucrândîn numele Puterilor Aliate”, care constituiaautoritatea supremă cu drept de prioritate însoluţionarea tuturor problemelor româneşti.C.Al.C. a fost reprezentată prin împuterniciţispeciali, de regulă sovietici, care îşi îndeplineauinstrucţiunile şi dispoziţiunile prin autorităţilelocale româneşti. Deşi România nu era o ţarăocupată, în sensul juridic al termenului, regimulde armistiţiu a fost deosebit de dur, C.Al.C.(partea sovietică) intervenind brutal în treburileinterne ale statului roman în probleme care nu seîncadrau în prevederile Convenţiei de Armistiţiu.Sub pretextul neexecutării loiale a obligaţiilor dearmistiţiu, sovieticii au urmărit instituirea, lamomentul oportun, a regimului politic dorit deMoscova. Comisia a fost desfiinţată înseptembrie 1947, în urma ratificării Tratatului depace cu România. Detalii în Alesandru Duţu,Florica Dobre, Leonida Loghin, „Armata Românăîn al Doilea Război Mondial (1941 — 1945).Dicţionar enciclopedic”, Editura Enciclopedică,Bucureşti, 1999, p. 96.

2 Generalul Costin Ionaşcu (n. 7 noiembrie1890, Focşani, jud. Vrancea — m. 26 noiembrie1969, Bucureşti) a absolvit Şcoala de Artilerie,Geniu şi Marină (1912), Şcoala de Aplicaţie deArtilerie şi Geniu (1914), Şcoala de Tragere aArtileriei şi Şcoala Carelor de Asalt (1919) şiŞcoala Superioară de Război (1921). A participatla campania iunie-august 1913 în calitate deajutor al comandantului bateriei 2 din Regimentul11 Artilerie al Brigăzii 6 Artilerie, luptele de laOituz în timpul Războiului de Reîntregire (1916-1919), acţiunile de la Cotul Donului în campaniadin Est (17 iulie — 31 octombrie 1942), luptele dela Tschir (decembrie 1942), evacuarea Armatei a3-a (26 ianuarie — 1 martie 1943), transportulDiviziei 9 Infanterie din Transnistria în Dobrogea(18 septembrie — 1 octombrie 1943), apărarealitoralului maritim între Gura Portiţei şi frontieraBulgariei (1 octombrie 1943 — 28 august 1944),campania pentru eliberarea norduluiTranslivaniei (septembrie — octombrie 1944),

luptele de pe teritoriul Ungariei şi Cehoslovaciei(octombrie 1944 - 12 mai 1945) ş.a. A activat caşef al Biroului Organizare-Mobilizare dinComandamentul Militar al Basarabiei (21noiembrie 1921 — 13 mai 1922), şef al BirouluiOperaţii, Instrucţie şi Transporturi la Corpul 3Armată (1923-1927), comandant de divizion laRegimentul 25 Artilerie (februarie 1927 — 31martie 1930), ajutor al Secţiei Cursuri, şefulBiroului Tactică, director de cursuri şi profesor laCentrul de Instrucţie al Artileriei (1 aprilie 1930 —14 aprilie 1934), subşef de stat major şi şefulBiroului Instrucţie în Inspectoratul General deArmată „C.St. Amza” (16 aprilie 1934 — 8 iunie1936), comandantul Regimentului 2 ArtilerieGrea din subordinea Corpului 2 Armată (8 iunie1936 — 1 noiembrie 1938), şeful SecţieiTransporturi în M.St.M. (1 noiembrie 1938 — 1martie 1940), comandantul Brigăzii 10 Artileriedin Divizia 10 Infanterie Tulcea (1 martie 1940 —20 ianuarie 1942) şi prefect al judeţului Tulcea(30 ianuarie 1941 — 20 ianuarie 1942),comandantul Artileriei Diviziei 5 Infanterie (20ianuarie — 15 martie 1942), comandantulArtileriei Corpului 5 Armată (15 martie —decembrie 1942), comandantul Diviziei 9Infanterie (15 decembrie 1942 — 16 noiembrie1944), directorul Artileriei în cadrulInspectoratului General al Artileriei (16 noiembrie1944 — 7 ianuarie 1945), inspector general alArtileriei (7 ianuarie — 24 martie 1945),comandantul Corpului 2 Armată (24 martie — 20iunie 1945) şi şef al Marelui Stat Major (20 iunie1945 — 27 decembrie 1947). Apud „Şefii StatuluiMajor General român (1859 - 2000)”, EdituraEuropa Nova, Bucureşti, 2001, p. 264 — 278.

3 „România Militară“, Bucureşti, ianuarie1864 - august 1947, publicaţie cu apariţie, deregulă, lunară, editată de Marele Stat Major.Subtitluri succesive: „Sciinţă, artă şi istoriemilitară“; „Revistă generală“; „Revistă militară“;„Revistă generală lunară“. Tematică: diversemateriale privind instituţiile vechi militareromâneşti, instruirea armatei, informareamilitarilor asupra principaleleor evenimentemilitare internaţionale; studii şi materialereferitoare la: organizarea, dotarea şi instruireaarmatei române; din istoria armatei române şi aprincipalelor bătălii duse de aceasta; războaie şiconflicte pe plan internaţional; recenzii ale unorimportante lucrări de istorie şi teorie militarăeditate în străinătate; diferite documente militare;materiale privind noutăţi şi invenţii în domeniultehnicii militare, biografii ale unor personalităţidin domeniul militar; schiţe şi hărţi operative etc.

În paginile revistei s-au publicat constant studii şiarticole privind organizarea armatei; teoria şidoctrina militară, instruirea corpului de comandăşi a trupei (şcoli militare, centre de instrucţieetc.); dezbateri pe marginea unor legi şiregulamente militare, concluzii pe marginea unoraplicaţii; studii asupra teatrelor de operaţiuni,organizarea militară teritorială. Din septembrie1944, revista a publicat numeroase materiale şistudii de analiză şi sinteză privind luptele purtatede armata română pe frontul antihitlerist, opiniiprivind perspectivele evoluţiei fenomenuluimilitar în perioada postbelică, consideraţii asupranoilor orientări în doctrina militară românească,preocupări pentru elaborarea unui sistem propriude pregătire a ţării în vederea apărării.

4 Colonelul Panaitescu Chr. Dumitru (n. — 6iunie 1902, Râmnicu Sărat — jud. Vrancea — m. ?)a absolvit Şcoala Militară a Artileriei (1920),Şcoala Pregătitoare Ofiţeri Activi de Artilerie(1932), Şcoala Superioară de Război din Franţa(1935). A activat la Regimentul 7 Artilerie (1 iulie1922 — 1 octombrie 1924), Şcola Militară aArtileriei (1 octombrie 1924 — 1 octombrie 1927),Regimentul 6 Artilerie (1 octombrie 1927 — 1octombrie 1929), Regimentul 28 Artilerie (1octombrie 1937 — 1 octombrie 1939), Corpul 2Armată (1 octombrie 1939 — 15 decembrie1941), Corpul 7 Armată pentru Armata I (15decembrie 1941 - 23 februarie 1944), Corpul 6Armată pentru Armata I (23 februarie 1944 — 22august 1945), Şcoala Superioară de Război (22august 1945 — 27 august 1946), Marele StatMajor (27 august 1946 — 1 septembrie 1947),Şcoala Superioară de Război (8 noiembrie 1948- ?).

5 În martie 1947, M.St.M. a înfiinţat, ca„organ creator” propriu, Secţia de Studii şiDoctrină, cu misiunea de a stabili liniile generaleale structurii şi organizării unei armate moderneşi bazele doctrinare pentru întrebuinţarea celortrei categorii de forţe — terestre, aeriene şinavale, separat şi întrunit, în orice tip deoperaţiuni. Apud căpitan dr. Florin Şperlea,„Marele Stat Major între anii 1948 — 1958”, în„Statul Major General 1859-2004. Istorie şitrasnformare”, Editura Centrului Tehnic —Editorialal Armatei, Bucureşti, 2004, p. 211.

6 Arhivele Militare Române, fond M.St.M.,dosar nr. 921, f. 79-93.

7 Arhivele Militare Române, fond M.St.M.,Secţia Operaţii, Biroul 1 Operaţii Studii, dosar nr.921/1946-1947.

7. Studiul apărării antiaeriene şi apărării pasive ateritoriului, faţă de mijloacele moderne, cu colaborareatuturor autorităţilor civile şi militare; instrucţie obligatorie.

8. Studiul înfiinţării şi repartiţiei depozitelor de tot felul,pe teritoriu, pentru nevoile armatei, în toate eventualităţile.

9. Punerea la punct a hărţilor militare ale Ţării şiîncurajarea hărţilor turistice.

10. Electrificarea satelor, după un plan, în colaborare cuarmata.

11. Înmulţirea cabanelor în munţi, încurajând turismul şiinstrucţia unităţilor de munte.

XII. DIVERSE1. Legătură cu toate ministerele pentru a deduce orice

alte probleme, de studiat, care ar interesa apărareanaţională.

2. Stabilirea unui plan (de exemplu - cincinal), în cadrularmatei, pentru soluţionarea problemelor puse în studiu7. �

Abstract: In the circumstances imposed by the PeaceTreaty concluded at the end of the Second World War, theGeneral Headquarters executed an exhaustive analysis ofthe new geostrategic context and established the elements ofthe new doctrine. The creation of the Doctrine Department

was for designing a conception which could shape a modernarmy, capable of defending the country in war or peacetimes.

Key words: General Headquarters, Doctrine Department,military doctrine, tactical regulations, modern army.

The bases of Romania’s national defence in post-war period

76 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

În scopul îndeplinirii obligaţiilormilitare ce reveneau României încadrul Organizaţiei Tratatului de la

Varşovia, autorităţile de la Bucureşti au pus înaplicare planul de înzestrare a MinisteruluiForţelor Armate şi Ministerului AfacerilorInterne, elaborat în prima parte a anului 1955şi aprobat la Moscova. În paralel cumodernizarea arsenalului unităţilor şi almarilor unităţi, autorităţile române au acţionatpentru dezvoltarea Gărzilor Muncitoreşti şi aformaţiunilor populare de luptă.

Constituite în unităţi de luptă, Gărzile Muncitoreşti au asigurat,începând din anul 1956, atât autoapărarea întreprinderilor, cât şiajutarea organelor de stat în acţiunile de apărare a ordinii publice,împotriva „elementelor contrarevoluţionare care ar încerca sălovească în cuceririle poporului”. Gărzile Muncitoreşti au avut unComandament Central, state majore în cadrul organelor de partidregionale, raionale şi municipale, iar în anumite întreprinderi şi la oserie de organe locale de partid au fiinţat subunităţi de gărzimuncitoreşti alcătuite din plutoane, companii şi batalioane1. Înmomentul constituirii sale, această organizaţie militară avea ladispoziţie 37000 de luptători, iar în anii care au urmat efectivelerespective s-au mărit până la nivelul de 46000-47000 de cetăţeni.

Ministerul Forţelor Armate a asigurat în anii 1956-1960 atâtînzestrarea cu armament, muniţii, echipament şi tehnică de luptă,cât şi specialiştii necesari pentru pregătirea militară a luptătorilor dinGărzile Muncitoreşti. Apoi, la 22 ianuarie 1960, Biroul Politic al C.C.al P.M.R. a hotărât preluarea Comandamentului Central al GărzilorMuncitoreşti de către Ministerul Afacerilor Interne, împreună cutoate celelalte sarcini care rezultau din modificarea respectivă,urmând ca organele de partid să asigure în continuare controlul şiîndrumarea politică a tuturor membrilor Gărzii Muncitoreşti.

În conformitate cu Hotărârea nr. 501 din 24 aprilie 1961 aBiroului Politic al C.C. al P.M.R., efectivele Gărzilor Muncitoreşti aufost reduse de la 46636 la 23000 de cetăţeni începând cu data de 1iunie 1961. Propunerea lui Alexandru Drăghici de a transfera latrupele M.A.I. 109 funcţii de ofiţeri, care se desfiinţau de la GărzileMuncitoreşti, a fost respinsă de membrii Secretariatului C.C. alP.M.R. (6 iunie 1961), iar în anul următor organizaţia respectivă afost desfiinţată în întregime (15 ianuarie 1962), ca urmare areducerii substanţiale a cheltuielilor militare ale României2.

Şase ani mai târziu, în contextul evenimentelor petrecute înCehoslovacia în noaptea de 20 spre 21 august 1968, întreagasituaţie politico-militară a României a fost reevaluată şi, la întrunireade urgenţă a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din dimineaţazilei de 21 august 1968, Nicolae Ceauşescu a declarat: „Cred că însituaţia creată ar fi bine să ne gândim la reînfiinţarea gărzilormuncitoreşti, ca unităţi înarmate ale clasei muncitoare, pentruapărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului nostru [...] Să facemtot gărzi patriotice şi la ţară”. Propunerea respectivă a fost susţinutăimediat de Petre Lupu, Mihai Dalea şi Manea Mănescu, iar membriiComitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au decis în unanimitate„reînfiinţarea gărzilor patriotice înarmate, alcătuite din muncitori,ţărani şi intelectuali [...] pentru a se asigura munca paşnică apoporului român, independenţa şi suveranitatea naţională apatriei”3.

Formaţiunile populare de luptă din România au avut la origineunităţile Apărării Pasive şi ale Apărării Locale Antiaeriene. Înperioada 1950-1958 a fiinţat Apărarea Pasivă, structură cu caractermilitar care a pregătit, în conformitate cu prevederile Decretului nr.

222 din 11 septembrie 1950, nuclee de bazăşi formaţiuni, în scopul combaterii urmăriloratacurilor aeriene asupra unor obiectiveeconomice şi industriale. La sfârşitul anului1958, Apărarea Pasivă a fost preluată înîntregime de formaţiunile de Apărare LocalăAntiaeriană, iar Ministerul Afacerilor Interne aorganizat şi condus pe plan central şi localactivitatea întregii reţele de structuri militareconstituite pe lângă obiectivele economice,

instituţiile de stat şi administrative etc.4

Totodată, au fost susţinute acţiuni pentru corelarea activităţii trupelorde Securitate cu acţiunile formaţiunilor de Apărare LocalăAntiaeriană5, iar din februarie 1961 şi cu activitatea GărzilorMuncitoreşti.

După ce guvernul est-german a pus în aplicare planul deconstruire a Zidului Berlinului (13 august 1961) — tensionând şi maimult relaţiile între NATO şi Organizaţia Tratatului de la Varşovia —,Chivu Stoica, Alexandru Drăghici şi Dumitru Coliu au fostdesemnaţi, într-o şedinţă a Biroului Politic al C.C. al P.C.R.desfăşurată la 25 septembrie 1961, „să examineze la faţa loculuisituaţia adăposturilor propuse a fi folosite pentru conducerea departid şi de stat şi să prezinte propuneri concrete privind măsurilece urmează a fi luate pentru amenajarea acestora”6. Totodată,Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Chivu Stoica şi LeontinSălăjan au fost nominalizaţi pentru a întocmi împreună un materialreferitor la apărarea locală şi să efectueze în ziua de 29 septembrie1961 un instructaj cu prim-secretarii comitetelor regionale departid, preşedinţii sfaturilor populare regionale şi şefii de statemajore ale Apărării Locale Antiaeriene de la sfaturile populareregionale.

În aceeaşi ordine de idei, Alexandru Drăghici, ministru alAfacerilor Interne, a fost desemnat la reuniunea respectivă săîntocmească „planul de dispersare şi evacuare a organelor centraleşi locale de partid şi de stat a organizaţiilor de masă şi a populaţieişi să-l prezinte Biroului Politic al C.C. al P.M.R. spre aprobare [pânăla data de 1 noiembrie 1961]”. Concomitent, Ministerul AfacerilorInterne a primit sarcina de a pregăti şi supune spre aprobare, pânăla 10 octombrie 1961, planul de pregătire a populaţiei pentruapărarea locală antiaeriană şi propuneri pentru întărirea securităţiişi pazei obiectivelor ce le avea în sarcină, precum şi pentruasigurarea securităţii şi pazei militare la alte obiective, a cărorimportanţă creştea în caz de război (de exemplu, forturile din jurulBucureştiului, care puteau adăposti circa 10000 de oameni)7.

Patru ani mai târziu, o delegaţie română a participat laMoscova, în perioada 30 noiembrie — 3 decembrie 1965, la oconsfătuire pe linia apărării civile, la care au luat parte

G~RZILE MUNCITORE{TI {I FORMA}IUNILE POPULARE DE LUPT~

DIN ROMÂNIA (1950-1969)Locotenent-colonel dr. PETRE OPRI{

Serviciul de Protec]ie [i Paz`

... ar fi bine să ne gândim la reînfiinţarea gărzilormuncitoreşti, ca unităţi înarmate ale clasei muncitoare...

””

Aici şi în paginile următoare, aspecte din instrucţia gărzilor patriotice

77document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

reprezentanţii statelor membre ale Organizaţiei Tratatului de laVarşovia, cu excepţia Albaniei. Cu acel prilej, mareşalul V. I.Ciuikov, şef al Apărării Civile al URSS şi conducător al delegaţieisovietice, a propus „coordonarea apărării civile între ţările Tratatuluide la Varşovia, motivând că multe din măsurile de apărare suntcoordonate între state pe linia Comandamentului Unic al Tratatuluide la Varşovia, C.A.E.R. şi alte forme de relaţii reciproce între state,numai problemele de apărare civilă, deocamdată, sunt în afaraacestei coordonări”. Şeful delegaţiei române, generalul-locotenentDumitru Constantinescu, adjunct al ministrului Afacerilor Interne şilocţiitor al şefului Apărării Locale Antiaeriene, a respins propunereasovietică, declarând că „nu are mandat să hotărască asupra creăriiunui organ permanent care să coordoneze problemele de apărarecivilă în cadrul ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia”. Deasemenea, generalul român a declinat oferta sovieticilor privindunificarea în cadrul C.A.E.R. a producţiei de mijloace necesareformaţiunilor de apărare civilă, motivând că „aceasta este oproblemă care nu intră în competenţa organelor de apărare civilă”8.

După adoptarea la Budapesta — în cadrul unei reuniuni aComitetului Politic Consultativ — a unor documente referitoare la

perfecţionarea structurii şi a organelor de conducere aleOrganizaţiei Tratatului de la Varşovia9, autorităţile de la Bucureşti aureanalizat întregul sistem naţional de apărare a ţării şi au hotărât,printre altele, adoptarea denumirii de Apărare Civilă pentrustructurile de Apărare Locală Antiaeriană existente, în concordanţăcu denumirile serviciilor similare din celelalte state membre aleOrganizaţiei Tratatului de la Varşovia. Totodată, autorităţile româneau întreprins demersuri pentru îmbunătăţirea cooperării în cadrulalianţei din care România făcea parte prin desfăşurarea unorschimburi de experienţă şi informaţii în problemele de apărare civilă,pe bază de reciprocitate, cu celelalte ţări membre ale alianţei, prinstabilirea unor măsuri comune de apărare civilă cu statele vecineRomâniei, în zonele de frontieră şi, mai ales, la punctele de trecerea graniţei, precum şi prin schimburi de date şi informaţii referitoarela parametrii exploziilor nucleare, deplasarea norilor radioactivi, datereferitoare la focarele bacteriologice şi chimice descoperite în timpde război etc. �

1. În raportul nr. G.M. 018 din 14 ianuarie1958, trimis la Secretariatul C.C. al P.M.R. deşeful Statului Major Central al GărzilorMuncitoreşti, contraamiralul Diaconu Florea aprecizat, printre altele: „Până la data de 11decembrie 1957 s-au organizat 329 plutoane,103 companii şi 21 de batalioane independenteale gărzilor muncitoreşti, cu un efectiv total de31037 luptători şi comandanţi. Acestea suntconduse de un număr de: 1 ComandamentCentral, 17 Comandamente Regionale, 25Comandamente Raionale şi Orăşeneşti”. Înacel moment, şeful Statului Major Central alGărzilor Muncitoreşti avea în subordinestructuri militare în 506 întreprinderi din 153 delocalităţi.

Deoarece obiectivele pe care le aveau deîndeplinit depăşeau posibilităţile personalului dinstructurile de conducere, contraamiralul DiaconuFlorea a propus modificarea schemei deorganizare a personalului scos din producţie —destinat pentru ocuparea unor funcţii deconducere în Comandamentul Central,Comandamentele Regionale şiComandamentele Raionale (Orăşeneşti). Deasemenea, a propus adoptarea normelor privind

încadrarea cu personal a comandamentelorrespective şi modificarea salarizării persoaneloraflate în funcţii de conducere la nivel regional.

În cursul unei şedinţe desfăşurate în ziua de27 ianuarie 1958, membrii Secretariatului C.C. alP.M.R. au aprobat toate propunerilecontraamiralului Diaconu Florea. ArhiveleNaţionale Istorice Centrale (în continuare:A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. — Cancelarie, dosar2/1958, f. 1-2; 5-12.

2. Cf. ibidem, dosar 3/1960, f. 1-2; dosar24/1961, vol. I, f. 1; 4; 84-89; Cristina Păiuşan,Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, Regimulcomunist din România. O cronologie politică(1945-1989), Editura Tritonic, Bucureşti, 2002, p.115.

3. A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. — Cancelarie,dosar 133/1968, f. 2-3; 6; 13-14; dosar 249/1968,f. 2-4; Mihai Retegan, 1968 — Din primăvarăpână în toamnă. Schiţă de politică externăromânească, Editura RAO, Bucureşti, 1998, p.277; 283-284; Alexandru Oşca, Teofil Oroian,Gheorghe Nicolescu, Vasile Popa, Tentaţialibertăţii. Operaţia „Sumava” — un simplu pretext,Editura Militară Bucureşti, 1999, p. 94.

4. Preluarea respectivă a fost realizată în

conformitate cu prevederile Decretului nr. 473din 5 decembrie 1958.

5. Pentru detalii privind organizarea şifuncţionarea Serviciului de Apărare LocalăAntiaeriană înfiinţat în cadrul Secţiei Gospodărieide Partid a C.C. al P.M.R. în decembrie 1955,precum şi obiectivele acestuia, vezi A.N.I.C.,fond C.C. al P.C.R. — Cancelarie, dosar127/1954, f. 2; 5; 120-130. Serviciul respectiv ainclus, printre altele, formaţiunile de ApărareLocală Antiaeriană de la comitetele regionale,orăşeneşti şi raionale ale P.M.R.

6. Ibidem, dosar 39/1961, f. 1-2.7. Pentru detalii, ibidem, dosar 39/1961, f. 1-

4; dosar 42/1961, f. 2-9. 8. Ibidem, dosar 32/1966, f. 58-59; 61-62.9. La 17 martie 1969, şefii delegaţiilor

participante la reuniunea de la Budapesta aComitetului Politic Consultativ au adoptaturmătoarele documente: Statutul Comitetuluiminiştrilor Apărării ai statelor membre O.T.V.,Statutul Forţelor Armate Unite şiComandamentului Unificat ale statelor membreale alianţei, Statutul Consiliului Militar al ForţelorArmate Unite şi Statutul Sistemului Unic alapărării antiaeriene a ţărilor membre aleOrganizaţiei Tratatului de la Varşovia.

Abstract: A major component of the communist regime’smilitary doctrine was the development of the proletarianguards and the fighting popular groups. After the events from1968, they had the mission to defend the country’s independ-

ence and sovereignty.Key words: proletarian guards, local antiaircraft defence,

passive defence, the Organization of the Warsaw Treaty, thenational system of defending the country.

The proletarian guards and the fighting popular groups from Romania (1950-1969)

78 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

Colonelul (r) Victor PARASCHIV, încăîn viaţă fiind, a încredinţatcolonelului (r) Ioan TODERICIU

această relatare despre Criza Cehoslovacă —1968, cu dorinţa expresă de a vedea luminatiparului într-o revistă care are ca tematicăprobleme legate de evenimente politico-militare pe plan internaţional.

Colonelul (r) Ioan TODERICIUconsideră că a sosit timpul ca acesteimportante memorii să fie date publicităţii în Revista„Document” — Buletin al Arhivelor Militare Române, aşa cumcol. (r) Victor PARASCHIV le-a trăit din plin ca analist deprestigiu şi cu o mare experienţă în domeniul diplomatic.

** *

„În istoria popoarelor şi a statelor există perioade mai bunedar şi momente şi perioade mai dificile.

În vara anului 1968 România s-a aflat într-o situaţie foartegrea, determinată de atitudinea adoptată faţă de «CrizaCehoslovacă».

În contextul unor încercări de reformare a sistemului impusde sovietici, în Cehoslovacia a început să se treacă la o seriede schimbări de ordin social-economic şi politic, care au creatnelinişte în unele ţări socialiste, membre în Tratatul de laVarşovia, mai ales în U.R.S.S., ţări care au apreciat că aceastăsituaţie este inadmisibilă şi s-a hotărât lichidarea noilor orientăridin Cehoslovacia, prin orice mijloace, inclusiv pe cale militară.

Ca urmare, în noaptea premergătoare zilei de 21 august1968 trupe ale Uniunii Sovietice, Ungariei, RepubliciiDemocrate Germane, Poloniei şi Bulgariei, membre aleTratatului de la Varşovia, au invadat Cehoslovacia, statelerespective justificându-şi intervenţia brutală în treburile interneale unui stat aliat prin scopul «nobil» al salvării socialismului.

Potrivit unor date provenite din diferitesurse ale Direcţiei Informaţii din Marele StatMajor şi străine, era prevăzută o intervenţiearmată asemănătoare şi în România, imediatdupă cea din Cehoslovacia.”

** *

Doresc să completez relatarea col. (r)Victor PARASCHIV cu faptul că Direcţia de

Informaţii din Marele Stat Major, încă din luna mai a acelui an, aavut multe date din care rezultau nemulţumirile liderului tratatuluide la Varşovia — U.R.S.S. , faţă de politica de neutralitate astatului cehoslovac.

În acest sens, în vara anului 1968, au avut loc mai multeîntâlniri la care au participat reprezentanţii U.R.S.S., Bulgaria,Ungaria, Polonia şi R.D. Germania, în vederea stabilirii unoracţiuni menite să oprească noile orientări care se prefigurau înCehoslovacia.

Relevantă în acest context este relatarea, apărută înlucrarea „Direcţia Informaţii Militare între ficţiune şi adevăr”,faptului că „Direcţia Informaţii din Marele Stat Major a obţinutinformaţii certe în perioada premergătoare intervenţiei armateîn Cehoslovacia din care rezultă intenţiile şi pregătirile ţărilorparticipante la agresiune pentru această acţiune militară deamploare. De asemenea, din unele date ce au parvenit DirecţieiInformaţii pe căi diplomatice militare a rezultat că la o întâlnireîn Crimeea, unde s-a hotărât şi s-a aprobat planul militar deoperaţii referitoare la Cehoslovacia, s-a adoptat o decizieasemănătoare şi pentru intervenţia armată din România,stabilindu-se dispozitivul Forţelor Armate destinate. Faptsemnificativ, în aceeaşi perioadă a fost semnalată o afluenţăsporită a unor turişti străini pe teritoriul României”*.

MEMORIILE COLONELULUI VICTOR PARASCHIVDESPRE EVENIMENTELE CARE AU CREAT CRIZA

CEHOSLOVAC~ DIN ANUL 1968

... era prevăzută ointervenţie armatăasemănătoare şi înRomânia...

””

Victor Petre PARASCHIV

S-a născut la 15.11.1925 în localitatea Titu, judeţul Dâmboviţa.Studii civile: Şcoala primară şi liceul teoreticStudii militare:— Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie Terestră — Piteşti, absolvită la 1 mai

1948— Academia de Înalte Studii Militare — Facultatea Artilerie Antiaeriană

comandament şi stat major, absolvită în 1953;— Cursul de ataşaţi militari al Direcţiei Informaţii, absolvit în 1955— Curs post-academic de comandament şi stat major al Academiei de Înalte

Studii Militare.Gradul: Colonel, avansat în anul 1966Funcţii principale: — Ataşat militar adjunct în Franţa, 1955-1958;— Ataşat militar adjunct în Turcia, 1960-1961;— Ataşat militar în Turcia, 1961-1963;— Şef curs ataşaţi militari;— Membru în Delegaţia guvernamentală română la Conferinţa comitetului

O.N.U. pentru Dezarmare de la Geneva.Ieşire la pensie: în anul 1984Funcţii: Vicepreşedinte al Consiliului în Asociaţia Diplomaţilor Militari în

Rezervă şi Retragere „Alexandru Ioan CUZA”, 1995-2004Decedat: în anul 2006

colonel (ret.) Ioan TODERICIU

79document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

** *

În continuare, col. (r) Victor PARASCHIV relatează:„Şeful Direcţiei Informaţii Militare, generalul Dumitru I.

Dumitru (pe atunci colonel) a raportat oportun conduceriiarmatei şi statului aceste informaţii, precum şi concluziile şipropunerile ce se impuneau, argumentând că au fost obţinuteastfel de informaţii şi prin cercetarea radio, date care auconfirmat şi dispozitivul unor forţe armate străine, pregătite deluptă, în imediata apropiere a frontierelor de stat ale României.

În noaptea de 20/21 august un curier de la misiuneadiplomatică sovietică la Bucureşti ar fi lăsat la reşedinţapreşedintelui Ceauşescu o scrisoare oficială din cuprinsulcăreia ar fi rezultat că U.R.S.S., Polonia, R.D. Germania,Ungaria şi Bulgaria au hotărât să nu mai tolereze nici o abaterede la linia politică socialistă în nici una dintre ţările membre aleTratatului de la Varşovia, scrisoare care ar fi putut fi consideratăca un avertisment pentru ţara noastră.

Ca urmare, şeful statului român a cerut ministrului apărăriinaţionale să-i raporteze personal, imediat şi complet situaţiaexistentă la frontierele României şi în Cehoslovacia, precum şireacţiile pe plan internaţional privind această acţiune aTratatului de la Varşovia.

În perioada aceea eu coordonam Compartimentul «ŢăriSocialiste» din cadrul Secţiei Ataşaţi Militari.

În după-amiaza zilei de 20 august am avut de întocmit olucrare importantă şi am plecat de la birou în jurul orelor 2100-2130.

Către miezul nopţii, ofiţerul de serviciu, mi-a dat telefon sămă prezint la Direcţie.

În aproximativ 10 minute am fost la unitate unde era prezentşeful Direcţiei care m-a pus în temă, urmând să analizămaceastă problemă deosebit de dificilă şi iniţierea măsurilor ce seimpuneau într-o astfel de conjunctură.

Toate propunerile pe care i le-am sugerat şefului Direcţiei aufost acceptate.

În consecinţă, au fost luate urgent măsuri de alarmare şiactivare a majorităţii surselor operativ-informative, ale Direcţiei,din ţară şi străinătate, precum şi crearea unui colectiv format dinanalişti care să monitorizeze evenimentele în derulare.

Aveam o legătură telefonică specială la Palatul Telefoanelorşi am rugat să mi se facă legătura cu ataşatul militar român laPraga. Operatoarea, foarte amabilă de altfel, mi-a răspuns cănu ştie ce se întâmplă, dar legătura cu Praga nu funcţionează.Am rugat-o să insiste că poate totuşi va reuşi să ia legătura.

Peste un timp, când nu mai contam pe această posibilitate,sună telefonul şi sunt anunţat că am legătura cu Praga. Latelefon a răspuns chiar ataşatul militar, col. Constantin Petre(Dumnezeu să-l odihnească) care era în cunoştinţă de cauză şifoarte bine informat.

Mi-a relatat că o divizie aeropurtată sovietică debarcă laaeroportul de lângă Praga, că primele tancuri au ajuns deja înoraş, patru dintre acestea au blocat clădirea Comitetului Centralal Partidului Comunist Cehoslovac, unde întreaga conducere astatului şi partidului în frunte cu Alexander Dubcek se află înşedinţă permanentă, că în acelaşi timp pe direcţia Mukacevo —Bratislava — Brno — Praga (direcţie principală) acţionează forţesovietice de valoarea a câtorva zeci de mii de militari,concomitent cu acţiuni din nord spre Praga ale unor trupe est-germane şi poloneze şi din sud, tot către Praga, ale unor trupeungare şi bulgare.

Conducerea cehoslovacă a lansat un apel (repetat) cătrearmată recomandând ca unităţile militare să rămână în cazărmi,iar populaţia să nu se opună trupelor invadatoare, pentru aevita pe cât posibil orice vărsare de sânge.

În momentul convorbirii telefonice continua debarcareaforţelor aeropurtate sovietice şi ataşatul militar mi-a reţinutatenţia spunându-mi «auziţi ce vacarm este aici». Într-adevărzgomotul avioanelor se auzea foarte clar la telefon.

Pe baza informaţiilor obţinute şi în special a relatărilorataşatului militar român la Praga, am întocmit, de mână, unraport de aproximativ două pagini care a fost prezentat deministrul apărării naţionale şefului statului.

Între timp, la unitate au sosit şi alţi ofiţeri analişti care au fostde un real ajutor în evaluarea acestei stări de criză. Ca urmare,Direcţia Informaţii a reuşit ca în cel mai scurt timp posibil săobţină informaţii sigure de la faţa locului şi să le prezinteconducerii armatei şi statului.

În baza informaţiilor Ministerului Apărării Naţionale şi a celorprovenite de la alte organe şi instituţii centrale ale statului, şefulMarelui Stat Major, general Ion Gheorghe, printr-o activitateinteligentă, deosebit de intensă şi de mare responsabilitate,împreună cu generalii şi întregul efectiv al Marelui Stat Major, aluat imediat măsuri de ridicare a capacităţii de luptă a marilorunităţi operative, de alarmare şi înarmare a gărzilor patriotice,de întărire a pazei la obiectivele de interes strategic, precum şialte măsuri pentru creşterea potenţialului de apărare a ţării.

Întemeindu-se pe toate datele informative obţinute, Româniaa luat atitudine publică de condamnare a intevenţiei străine înCehoslovacia şi în cadrul adunării populare care a avut loc laBucureşti şi-a afirmat hotărârea fermă ca în cazul în care se vaîncerca un act similar şi împotriva ţării noastre, întregul poporromân va lupta cu arma în mână, pentru apărarea patriei.

Atitudinea României faţă de aceste evenimente a avut unlarg ecou internaţional, a determinat aprecieri elogioase desimpatie şi de sprijin din partea a numeroase state ale lumii şia fost de natură să sporească prestigiul ţării pe arena mondială.

Anii care au urmat şi în special anii 1970, au însemnat pentruRomânia dezvoltarea puternică a relaţiilor internaţionale petoate planurile, contractarea unor împrumuturi externe de peste10 miliarde dolari destinate dezvoltării şi modernizării, precum şiîntărirea şi perfecţionarea sistemului naţional de apărare.

Pe linia îmbunătăţirii continue a organizării, încadrării, dotării,dislocării, pregătirii tactic-operative şi funcţionării ]ntregului sistemde apărare a ţării la nivelul cerinţelor impuse de posibilitateadesfăşurării unor acţiuni agresive împotriva României, a fostadoptată Legea nr. 14 cu privire la organizarea apărării naţionale,la elaborarea căreia o contribuţie documentară importantă şi-aadus şi Serviciul de Informaţii Militare.”

** *

Este locul să semnalăm faptul pozitiv că Direcţia Informaţiidin Marele Stat Major, datorită surselor de informare şi aanalizelor făcute cu mult profesionalism, a anticipat multe dinevenimentele care au generat conflicte armate, instabilitatezonală sau războaie în diferite regiuni ale lumii, faţă de carestatul nostru a fost obligat să adopte cele mai potrivite măsurişi reacţii.

Pentru conformitate,Col. (ret) Ioan TODERICIU

Component al grupului operativ de analiştiorganizat pe timpul Crizei „Cehoslovacia — 1968”

* Direcţia Informaţii Militare între ficţiune şi adevăr, Bucureşti, EdituraC.E.A.T.E.P.T.A., 1994, pag. 126.

Abstract: Colonel Victor Paraschiv entrusted his memoirsabout the events from Czechoslovakia to our review. They arenovel and extremely valuable, coming from an intelligence officer.

Key words: Warsaw Treaty, military intervention, MilitaryIntelligence Department, military attaché, attitude.

The memoirs of the Colonel Victor Paraschiv about the events which led to the Czechoslovakian crisis from 1968

80 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

După 1990, militarii români auînceput să-şi redescopere dimensiuneareligioasă, după o existenţă de ateismafişat de aproape o jumătate de secol. Aapărut necesitatea de a oferi soldaţilorlibertatea de conştiinţă şi de a le creacondiţii pentru practicarea credinţei, afost introdus clerul în armată şi s-auconstruit biserici militare.

Alegerea unor patroni spiritualiprotectori dintre sfinţii calendaruluiortodox pentru marile unităţi şi unităţimilitare face parte din acest proces derecreştinare a trupelor.

Întâmplător sau nu, punerea efectivelor unei unităţi militaresub protecţie spirituală a apărut ca preocupare o dată cuschimbarea doctrinei şi strategiei de apărare a României, carea permis trimiterea luptătorilor în teatrele de operaţii dinstrăinătate.

Punerea militarilor în situaţia de a se confrunta zilnic cuteama, pericolul mutilării şi al morţii, din stres foarte mare carevulnerabilizează individul şi prin el unitatea de luptă, a stimulatmemoria şi ne-a făcut să cercetăm tradiţiile. S-a descoperit căunele mari unităţi sau mai exact categorii de forţe au avutpatroni spirituali înainte de ultimul război mondial. Astfel trupeleterestre erau sub protecţia Sfântului Gheorghe, marinarii în grijaFecioarei Maria, încă de prin 1906 etc.

Unităţile au purtat în perioadacomunistă, în denumirile lor amintireaunor fapte de arme excepţionale, cumsunt divizia „Mărăşeşti” sau regimentul„Războieni” ori „Rovine”, numele unorcomandanţi de excepţie, de regulăvoievozi români, sau denumirigeografice luate după zone de dislocare,amintind prin aceasta de tradiţia românăde a-şi denumi legiunile după locul destaţionare Gemina, Iudaica, Dacica etc.

În prezent există unităţi militare carepoartă câte trei nume de botez, pe lângă

numărul ei tradiţional format din patru cifre,precedat de un zero pentru a avertiza asupra statutului denonpublic al formaţiunii. Acestuia i se adaugă denumirile în clardin statul de mobilizare, unde unităţii i se indică specificul şinumărul real: Regimentul 2 Mecanizat sau Batalionul 7Pontonieri etc.

Astfel o unitate are o onomastică ce te trimite la istorie prinnumele simbolic — Mărăşeşti sau Războieni —, la un sfânt —Sfântul Andrei —, şi la o denumire de export — Rechinii albi —,înscriindu-se în obiceiul părinţilor moderni de a-şi boteza copiiicu două—trei nume.

Obiceiul de a da denumiri poreclă unor unităţi saudetaşamente de luptă ne vine de la americani şi este foarte util. Înteatrele de operaţii se reţine foarte uşor un nume comun de genul„Scorpionii roşii” care se poate traduce în orice limbă, pe când unnume ca „Posada” sau „Maiorul Şonţu” nu are nici o relevanţă.

Ca să nu mai vorbim că purtarea numelui unor animalepericuloase induce psihologic şi trăsătura de bază a acestora înpercepţia adversarului.

Pentru a proba inutilitatea denumirii onorifice în teatrele deoperaţii vom aminti experienţa pe care am utilizat-o în fostaIugoslavie pe timpul misiunilor de parteneriat pentru pace.Atunci ne-am numit forţele „Iosef Kreutzer” — un nume straniucare nu le spunea soldaţilor nimic şi nici celor de acasă. Eranumele unui demnitar N.A.T.O. care murise într-un accident demarină în Bosnia, iar noi l-am dat detaşamentului care construiapoduri şi drumuri acolo, în dorinţa de a arăta cât de dornici şideschişi suntem pentru integrarea în Alianţă. În realitate a fostdoar o obedienţă gratuită pe care aliaţii n-au înţeles-o şi nici nune-a folosit la nimic.

Patronii noştri spirituali pot fi acceptaţi de militarii partenericare s-au format în mentalitatea creştină ortodoxă sau catolică,dar rămân de neînţeles pentru cei care aparţin credinţelorreformate.

Alegerea unor sfinţi ca patroni ai armatei confirmă dinperspectivă simbolică un adevăr istoric: suprapunerea pesteidentitatea naţională a credinţei ortodoxe până la confundare.A-ţi apăra integritatea naţională a devenit de-a lungul unei istoriipresate de imperii puternice, totuna cu a-ţi apăra legea, adicăcredinţa creştină.

Aşa că nu este întâmplător că în conştiinţa populară semenţine încă această îngemănare între credinţă — apărare caexpresie a stabilităţii, într-o realitate atât de bulversată şinesigură de valorile la care se poate raporta.

Românimea s-a creştinat în mod natural şi de timpuriu, iarfactorul cel mai important au fost militarii românii care au venitcreştinaţi în provincia Dacia Felix.

PATRONAJUL SPIRITUAL AL ARMATEIGeneral de brigad` (r) Grigore BUCIU

... punerea efectivelorunei unităţi militaresub protecţiespirituală a apărut ca o preocupare odată cu schimbareadoctrinei şi strategieide apărare a României

”

”

Icoană pe sticlă de Savu Moga, reprezentându-l pe Sfântul MareMucenic Gheorghe omorând balaurul. El a devenit patronul spiritual

al forţelor terestre din Armata României.

81document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Sabia ca principală armă personală a soldatului a avut osimbolistică duală. Înfiptă în pământ devine cruce, semn alîmpăcării, al vieţii, al liniştii, semnificaţia poziţiei fiind unadefensivă. Întoarsă cu vârful în sus este ofensivă şi ceea ce afost cruce se transformă în armă a morţii şi a uciderii.

Dualitatea cruce/sabie, religie/apărare, biserică/armată esteîncă prezentă în conştiinţa românilor şi este relevată desondajele de opinie prin care se confirmă încrederea de top încele două instituţii.

Dar nu trebuie să ne amăgim. S-ar putea ca pe viitorîncrederea în Dumnezeu şi în apărare să se menţină învecinătate confortabilă, dar încrederea în armată ca instituţiepopulată cu oameni în uniformă să scadă dramatic, din cauzeobiective. Pervertirea onoarei şi demnităţii militare şidiscreditarea oficială a instituţiei, din diverse motive vorcontribui din plin la decredibilizarea armatei.

Sfinţii patroni nu ne vor fi de prea mare ajutor în salvareasituaţiei.

Privind dinspre istorie recurgerea la patronii spirituali pentruunităţi pare o necesitate. Nu ne putem abţine de la afirmaţia că,în egală măsură este şi o modă similară cu goana dupăsteaguri de identificare, obiecte cărora nu li s-a desluşit bineînţelesul şi utilitatea.

Criteriile după care sunt aleşi sfinţii sunt dintre cele maidiverse. Statele majore ale categoriilor de forţe şi-au reluatpatronii avuţi în perioada interbelică, batalionul mecanizat de laGalaţi l-a ales pe Sfântul Andrei ca patron şi denumire onorificăpornind de la ideea că creştinarea românilor a început de laDunărea de Jos, ceea ce e o exagerare, deoarece a pornit multmai de jos (sud) decât Dunărea de Jos. Direcţia InformaţiiMilitare şi-a selectat patronul ghidată de faptul că iniţialeleacestuia se suprapun peste cele ale direcţiei. Alţii dorind să-şiimite eşalonul superior preiau patronul acestuia, cum este cazulSfântului Mina.

În unele cazuri există legătură între profilul patronului şispecificul unităţii. Este mai ales cazul eşaloanelor mari. Astfel,Trupele Terestre sunt patronate de Sfântul Mare MucenicGheorghe, Forţelor Aeriene le revine Sfântul Ilie Tesviteanul iarcelor Navale Sfânta Fecioară Maria.

Imaginile sfinţilor sunt standardizate de tradiţia bisericeascăîn clişee ce nu pot fi modificate. Icoana standard a patronuluistă la loc de cinste în unitatea militară şi în multe cazuri estebrodată pe aversul steagului de identificare.

Cu mici excepţii toţi aceşti sfinţi sunt martiri ai creştinismuluiproveniţi din rândul militarilor români în timpul marilorpersecuţii.

Sfântul Gheorghe a fost general roman şi a fost executatpentru trădare şi nesupunere, în timpul împăratului Diocletian (284— 305 e.n.). Acest împărat dându-şi seama de declinul imperiului afăcut o serie de reforme economice, administrative şi militare,încercând şi o revenire la panteonul religios roman tradiţional dincare făcea parte şi venerarea împăratului ca zeu în viaţă.

Generalul Gheorghe, creştin fiind şi neacceptând să încalceporunca ce interzice închinarea la idoli şi la alţi dumnezei, arefuzat să practice cultul împăratului, ceea ce a fost consideratun act de nesupunere la ordin, de neloialitate faţă de împărat şide trădare faţă de imperiu.

Imaginea lui de cavaler ce ucide un balaur din fuga caluluise suprapune peste mai vechea imagine tracă a cavaleruluidanubian, despre care nu ştim prea multe, decât că era uncavaler în zale.

Sfântul Gheorghe a fost protectorul cavaleriei iar acum esteal forţelor terestre. Chipul lui de sfânt cavaler învingând balaurulrăului şi al necredinţei se află brodat şi pe un steag de luptă allui Ştefan cel Mare, aflat la Muzeul Militar Naţional. E înfăţişatpe fond vişiniu, culoarea imperială a împăraţilor bizantini,Ştefan cel Mare considerându-se un moştenitor al acestora, cel

STEAGUL STATULUI MAJOR GENERAL

STEAGUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR AERIENE

82 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

puţin prin Maria de Mangop, soţia lui Comneană de sorginteprinciară.

Sfântul Ilie al aviatorilor a trăit în secolul al 9-lea î.e.n. şi esteunul dintre marii prooroci ai Vechiului Testament. Înzestrat cuputeri de excepţie printr-o credinţă în Dumnezeu de neclintit, ela reuşit într-o competiţie să-l învingă pe zeul Baal şi să-lbiciuiască pe diavol.

Forţele Aeriene îl consideră primul aviator al lumii, deoarecea fost ridicat de la pământ într-un „car de foc” şi a dispărut înînălţime printre fulgere.

După ce întreaga antichitate, Poseidon zeul mărilor i-aocrotit sau i-a pedepsit pe marinari, a fost înlocuit de SfântulNicolae — unul dintre ierarhii deosebiţi ai creştinătăţii sanctificatde biserică. În perioada de patronaj a Sfântului Nicolae,Fecioara Maria era adversara lor, ajutându-i să se înece capedeapsă pentru multele lor păcate (desfrâu, piraterie, ucidere,neglijarea femeilor şi familiei etc.).

Maica Domnului era invocată în familiile rămase acasăpentru a o îndupleca să-i ierte şi să-i întoarcă teferi la ţărm.Concluzia logică, având în vedere că Sfânta Maria este primaîn ierarhia sfinţilor, a fost că şi marinarii trebuie să-i cearăocrotire direct.

Marina Română o adoptă ca patron ocrotitor pe MaicaDomnului la manifestările de Ziua Marinei în 1906.

Zilele celor trei categorii de forţe armate se aniversează ladatele când cei trei sfinţi sunt comemoraţi de Biserica OrtodoxăRomână.

Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, patronul Direcţiei deInformaţii Militare a fost şi el general roman executat deîmpăratul Galerius, în Tesalonic. Acolo a şi fost înmormântat, iarpe locul execuţiei s-a construit biserica Sfântul Dimitrie, cea maimare biserică bizantină din Balcani, după Sfânta Sofia dinConstantinopol.

Moda creştinării imagologice a unităţilor este în desfăşurareiar calendarul oferă un număr foarte mare de sfinţi militari dintrecare să se facă alegerea.

Creştinismul este o religie monoteistă, în care există unsingur Dumnezeu în ipostaza trinităţii: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,în existenţă concomitentă.

Sfinţii au fost persoane foarte credincioase care au acceptatsă renunţe mai bine la viaţă decât la credinţa în Iisus. Prin viaţaexemplară pe care au dus-o ei sunt consideraţi a avea puterispirituale şi după moarte. Ei n-au însă decât rolul de mijlocitoripe lângă Iisus, pe care Apostolul Pavel îl numeşte mijlocitoruloamenilor pe lângă Dumnezeu.

Biserica susţine că rugăciunea adresată sfântului şi icoaneiîn general, nu-şi găseşte rezolvarea prin sfânt şi icoană(imagine), ci acestea sunt doar ferestre prin care se ajunge laIisus. Sfântul este un fel de garanţie pentru cel ce se roagă şicere ajutorul.

Este benefic pentru soldatul credincios să creadă că înimprevizibilitatea teatrului de operaţii, nu este singur şiabandonat în voia sorţii, ci ocrotit de o forţă spirituală care-lajută să se întoarcă viu, acasă, în România, despre care nuştim dacă e ţara Sfântului Andrei sau grădina Maicii Domnului.

�

STEAGUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR NAVALE

STEAGUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

, Brigadier General (ret) Grigore BuciuAbstract: The year 1989 was a landmark also in respect

with the Christian ethics. The fact that the Romanian Armyjoined a new system of alliances, with a different ideologyfrom the atheist one, gave the opportunity to return to the tra-dition of the patrons’ saint, which existed before the commu-nist regime.

Keywords: patron saint, orthodox saint, belief, cross,moral value

The spiritual patronage of the Army

83document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Cu un trecut de aproape trei ori milenar (prima atestaredatează din anul 777 a.Hr.) şi începuturi ce se pierd înnegura miturilor şi legendelor antichităţii, înfruntând

numeroase vicisitudini (dovedind, într-o manieră particulară,justeţea vechii zicale „sunt fata locorum”!), Insula Şerpilor afost, este şi rămâne şi pe mai departe — în ciuda statutuluisău juridic schimbător — parte organică a vechii vetrecarpato-danubiano-pontice.

Înţelegerea corectă a „istoriei” acestui colţ al pământuluiromânesc trebuie să plece de la faptul că dinpunct de vedere al apartenenţeiteritoriale, Insula Şerpilor a urmatîndeaproape soarta gurilor Dunării.

Întrucât dreptul natural a premersdreptul scris, din timpuri imemoriale,Insula Şerpilor, situată geografic în faţabraţului Sulina, a fost parte organică apământului românesc. (Insula Şerpilor estesituată la 45º15’53” lat.N þi 30º14’41” long.E,la N-E de oraşul Sulina, altfel spus în estul Deltei, în faţabraţului mijlociu al Dunării; între Insula Şerpilor şi Sulinadistanţa este de cca.45 km - 22 Mm; suprafaţa Insulei Şerpiloreste de cca.17 ha); privită de la mare distanţă, ea oferăimaginea unei mici şi solitare stânci, de formă convexă; dinapropiere, ea apare ca o stâncă uriaşă care se luptă cu valurilece o lovesc necontenit; privită de sus, Insula Şerpilor are formaunui patrulater din piatră cu laturile neregulate, în formă de X, cuun promontoriu/peninsulă în colţul său N-E)

Până la 1857 nici un tratat juridic internaţional nu aconsemnat-o nominal ca aparţinând altcuiva, ea rămânândde jure pământ românesc.

Tratatele de pace din 1812,1829 şi 1856 nu au consemnatInsula Şerpilor, Imperiul otoman şi Imperiul ţarist nefiind înmăsură să se prevaleze de existenţa unui tratat care să leconsacre dreptul juridic asupra ei, sau faptul că una dintre puteriar fi cedat-o celeilalte în mod legal; ca atare, ea a rămas de jure,pământ românesc!

Ascensiunea politică, militară şi economică a Rusiei, dublatăde o politică expansionistă ce viza gurile Dunării, Marea Neagrăşi strâmtorile sale, tendinţele expansioniste antiromâneştiurmărite de Austria, pe de o parte, iar pe de altă parte declinulgeneral şi politica de cedări repetate practicată de Imperiulotoman, numeroasele războaie dintre cei trei protagonişti -multe desfăşurate pe pământ românesc, soldate cu grele şigrave pierderi umane şi materiale -, au reprezentat contextulgeneral dar şi cauzele care au făcut posibil modificarea repetatăa statutului juridic al insulei.

“Diplomaţia” marilor protagonişti ai acestui „joc”, a oscilatpermanent între forţa dreptului şi dreptul forţei, după cum le-audictat interesele.

În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, Rusiavictorioasă smulgea Turciei dreptul de a naviga pe Dunăre,braţul Chilia (devenind pentru prima dată riverană în zonă),Basarabia, precum şi singura noastră insulă din MareaNeagră, Insula Şerpilor (Anexarea insulei a fost un act deforţă, lipsit de orice temei juridic sau drept istoric, care nu poatefi în timp generator de drepturi câştigate, deoarece „Nemo suejure mali uti debet”!).

În decurs de doar 17 ani, Rusia ţaristă a reuşit să smulgăImperiului otoman — acesta făcând cesiuni teritoriale la care nuavea dreptul! — cele trei braţe ale Dunării (Chilia—1812,Sulina—1826 şi Sfântu Gheorghe—1829), devenind stăpânagurilor Dunării, a Deltei Dunării şi ostroavelor sale.

Aceste rapturi de teritorii româneşti au avut consecinţenegative asupra intereselor noastre generale atât în bazinulgurilor Dunării, cât şi în bazinul nord-vestic al Mării Negre(Gurile Dunării, Strâmtorile, Peninsula Crimeea şi Insula

Şerpilor au reprezentat de-a lungul timpuluipoziţii „cheie” privind geopolitica zonei MăriiNegre).

Trei momente importante - Bucureşti-1812, Akkermann-1826 şi Adrianopol-1829 -au marcat fixarea Imperiului ţarist ca factorde putere în zonă (până la războiul Crimeii).

Congresul de pace din 1856 şi tratatulîncheiat în urma războiului Crimeii (1853-1856) - „cel mai favorabil tratat dintre toate

care s-au încheiat pentru Turcia” - au făcut ca importante părţiale pământului românesc (Dobrogea, Delta Dunării ş.a.) sărămână sub suzeranitatea Imperiului otoman.

Conferinţa de la Paris — a puterilor semnatare a Tratatuluide pace din 1856 — s-a încheiat cu primul document de dreptinternaţional care s-a referit în mod expres la InsulaŞerpilor - „Protocole relatif aux limites de la Rusie et de laTurquie vers Bolgrade et l’Ile des Serpents” (6 ianuarie1857) - : „ (...) comme les traités conclus antérieurement entrela Russie et la Turquie, gardé le silence sur le sort de l’île desSerpents, il convient de considerer cette île comme unedépendance du Delta du Danube et qu’elle doit, enconséquence, en suivre la destination”.

Ultima parte a prevederii din acest Protocol,demonstrează fără echivoc faptul că marile puteri, în ciudadrepturilor noastre istorice, au dat câştig de cauzaImperiului otoman: primind Delta Dunării, acesta a intratautomat şi în posesia Insulei Şerpilor.

În perioada 1857-1878, dominaţia otomană asupra insulei afost una formală, ea rămânând un reper natural pentru navigaţiaîn zona vestică a Mării Negre.

După războiul de independenţă, conform art.XLVI alTratatului de pace de la Berlin (1878) „Les îles formant le deltadu Danube ainsi que l’île des Serpents, le sandjak de Toulchacomprenant les districts (cazas) de Kilia, Soulina, Mahmoudié,Isaktcha, Toultcha, Babadagh, Hirsovo, Kustendjé, Medjidié sonréunis à la Roumanie. (…)”.

Nevoită să suporte racilele noii „ordinii” politice instituite pebătrânul continent, ca ţară europeană implicată activ înevenimentele în derulare, România n-a putut evita postura devictimă a politicii de compensaţii practicată de marile puteri aletimpului.

Formalităţile oficiale de reunire a Insulei Şerpilor cuRomânia au avut loc pe 12 aprilie 1879, în fruntea delegaţieiromâne care a oficiat acest act aflându-se generalul (medic)Carol Davila.

În urma primului război mondial, la 28 octombrie 1920, aavut loc semnarea Tratatului de pace de la Paris. Întrucât nu s-a ajuns la încheierea unui tratat între România şi RusiaSovietică, tratatul s-a semnat între Marea Britanie, Franţa, Italia

INSULA {ERPILOR – DE LA ANTICHITATE LA ZILELE NOASTRE

Prof. dr. Dominu] P~DUREAN

... insula a fostdeturnată de la rosturile sale ancestrale...

””

84 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

şi Japonia, pe de o parte, şi România, pe de altă parte, prin elrecunoscându-se suveranitatea României asuprateritoriului dintre Prut, Nistru şi Marea Neagră:„(...) fiind binestabilit că fruntariile definite prin acest Tratat, precum şisuveranitatea României asupra teritoriilor pe care le cuprinde(inclusiv Insula Şerpilor — n.n.), nu vor putea fi puse îndiscuţiune (…)”.

În notele ultimative sovietice din 26 şi 28 iunie 1940Insula Şerpilor nu a apărut menţionată.

În timpul celui de-al doilea război mondial, în ultimele zileale lunii august 1944, insula a fost ocupată de unităţi alemarinei militare sovietice.

În toamna anului 1945, a avut loc, la Sulina, operaţiunea defixare a frontierei maritime între U.R.S.S şi România, de doiofiţeri hidrografi sovietici. „Am asistat — declară ofiţerul demarină român trimis să asiste la „operaţiune” (Cpt.R1(r)Constantin Necula) — la fixarea unilaterală a frontierei de cătrecei doi ofiţeri hidrografi sovietici, fără a fi consultat şi fără asemna vreun document(...). Traseul frontierei [braţul Musura - ogeamandură ancorată la cca. o milă marină spre nord de portulSulina şi apoi spre est] „era astfel fixat, ca Insula Şerpilor sărămână la nordul liniei ce pleca de la geamandură spre est, deciîn zona sovietică. În tot timpul întâlnirii de la Sulina nu s-apomenit nimic despre insulă!...(...)”!

Semnarea Tratatului de pace din 10 februarie 1947 decătre România, pe de o parte, şi Puterile Aliate, pe de altăparte — între acestea numărându-se U.R.S.S.- ul şiUcraina! -, ratificarea acestui Tratat de Prezidiul SovietuluiSuprem al U.R.S.S.- ului (la 29 august 1947), precum şi decelelalte state semnatare ale Tratatului, constituie totatâtea recunoaşteri ale faptului că în anul 1947 InsulaŞerpilor aparţinea - de jure — României.

Conform art.1 al Tratatului de pace (Anexa 1-Hartafrontierelor României), frontiera dintre România şi U.R.S.S. însudul Basarabiei era fixată pe braţul Chilia până la vărsareaacestuia în Marea Neagră, apoi în largul mării la nord de InsulaŞerpilor, ceea ce adeverea faptul că Insula Şerpilor era parteintegrantă a teritoriului României. Practic, era menţinut statutuljuridic stabilit prin Tratatul de pace de la Berlin (1878),recunoscut prin Tratatul de pace de la Paris (1920),nemodificat în urma notelor ultimative sovietice din 26 şi28 iunie 1940.

Aceasta era situaţia de jure, întrucât de facto, întreaugust 1944 — februarie 1948 insula s-a aflat (ca de altfelîntreaga ţară) sub ocupaţie militară sovietică.

Harta frontierelor României nu preciza în detaliu ci la modulgeneral traseul frontierei de stat dintre România şi U.R.S.S.,ceea ce constituia o lipsă gravă care impunea precizarea şidescrierea amănunţită a acesteia într-un act oficial bilateral.

Întrucât Tratatul de pace intrase în vigoare la 15 septembrie1947, la invitaţia Kremlinului, o delegaţie română condusă deprimul ministru dr.Petru Groza, a purtat „negocieri” la Moscovaîntre 2-4 februarie 1948. Purtate într-un ritm alert, sub baghetaunui maestru internaţional al rapturilor teritoriale, V.M.Molotov,ele erau „faţada” oficială în spatele căreia românii erau puşi înfaţa unui nou dictat, în situaţia de a accepta satisfacerea noilorpretenţii teritoriale ale U.R.S.S.- ului.

La 4 februarie 1948, la Moscova, delegaţiile României şiU.R.S.S.- ului au semnat un „Protocol referitor la precizareaparcursului liniei frontierei de stat (...)”,în care se preciza că:„(...) b. Insula Şerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit degurile Dunării, intră în cadrul Uniunii R.S.S.(...)”.

Ulterior nici una dintre părţi nu a ratificat acest protocol!El marca nu doar o nouă anexare de teritorii româneşti, un

nou „succes” al politicii stalinisto-molotoviste - care se adăugacelorlalte rapturi pe care sovieticii le făcuseră din trupulRomâniei, tot prin forţă, în iunie 1940, toamna lui 1940 şi august1944-, ci şi prima încălcare gravă a Tratatului de pace din 10

februarie 1947, apariţia pe harta politică a Europei a primuluistat postbelic revizionist - U.R.S.S.- ul.

La 23 mai 1948, pe Insula Şerpilor, a fost semnat unproces verbal de predare-primire a insulei. În el eraconsemnat faptul că insula „a fost înapoiată (sic!) UniuniiSovietice de către Republica Populară Română şi încadrată înteritoriul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.(...)”.

Cei doi termeni - „intră” şi „înapoiată” - sunt suficient deelocvenţi; precizăm că nu se putea înapoia unui stat un teritoriucare nu i-a aparţinut niciodată, asupra căruia acesta nu a avutniciun titlu juridic!

Ceea ce s-a întâmplat ulterior cu insula, evidenţiază uriaşadisproporţie între suprafaţa sa (17 ha) şi rolul militaro-politico-economic jucat.

Retrospectiva anilor 1944-1991/2009 relevă faptul căimportanţa militaro-economică a Insulei Şerpilor a cunoscut oinversiune generată de evoluţia evenimentelor care au avut locîn Europa acestei perioade: importanţa militară mare în trecut adevenit mult mai mică astăzi, în timp ce importanţa economică,simbolică în primii ani de după război, a devenit foarte mare înultimele decenii.

Dintr-o oază de linişte şi pace, un adevărat “paradis” alpăsărilor migratoare, un reper maritim natural, insula a fostdeturnată de la rosturile sale ancestrale, fiind transformată într-un puternic şi performant complex militar, într-o bază militarăcheie, iniţial pentru sistemul geostrategic sovietic, iar mai apoişi pentru cel al Tratatului de la Varşovia.

Beneficiind de o poziţie geografică şi strategică favorabilă —pentru zona gurilor Dunării, bazinul nord-vestic al Mării Negre,pentru această mare în ansamblul său -, importanţa militară îndeceniile care au urmat anexării, a crescut continuu. La aceastaau contribuit îndeosebi radarele (radiolocatoarele) de mareputere, cu rază lungă de acţiune, utilizate pentru dirijarea şicontrolul armamentului clasic şi convenţional.

Apariţia postbelică a N.A.T.O şi a Tratatului de la Varşovia,declanşarea şi exacerbarea războiului ”rece” şi a curseiînarmărilor, au contribuit la creşterea simţitoare a importanţeistrategico-militare a insulei, a importanţei geopolitice a MăriiNegre şi zonelor adiacente.

Această mică insulă n-a rămas în afara cursei înarmărilor,dimpotrivă, dată fiind poziţia geostrategică, a devenit unimportant obiectiv militar; deţinerea acestei insule bine echipatămilitar cu instalaţii de urmărire aero-navală, de dirijare azborurilor militare şi a altor categorii de armament de la bazelemilitare sovietice, permitea urmărirea atentă a mişcărilor aero-navale din flancul sudic al N.A.T.O, mişcările adversarului înbazinul sud-estic al Mării Negre; deţinând acest veritabil cap depod, sovieticii controlau coastele estice ale României, Bulgariei,respectiv bazinul vestic al Mării Negre, gurile Dunării şi traficulpe o bună porţiune a bătrânului fluviu.

Insula Şerpilor, devenită peste noapte un important obiectivmilitaro-strategic sovietic, tot peste noapte a devenit un mare“ghimpe” în coasta estică a României.

În mod cert, în anul 1948 sovieticii au urmărit, în primul rând,interese strategico-militare, fără a neglija însă intereseleeconomice de perspectivă. Datorită acestor interese, fărăconsultări sau tratative cu România, ale cărei interese se aflauîn joc, în cursul anului 1949 sovieticii au fixat unilateral limitaapelor teritoriale ale Insulei Şerpilor la 12 Mm (22.224 m).Întrucât între ţărmul românesc şi Insula Şerpilor distanţa era decca.22 Mm, prin actul unilateral al sovieticilor, ţara noastră apierdut din apele sale teritoriale cca.3 Mm! O mică insula (1,7km�), a ajuns să aibă ape teritoriale mai mari ca ale României!

După ocuparea (în 1812 şi reocuparea în august 1944) şianexarea „oficială” a Insulei Şerpilor (4 februarie 1948),fixarea limitei apelor teritoriale la 12 Mm (1949), a fost apatra mare “lovitură” pe care ruşii/sovieticii au dat-oRomâniei în legătură cu această insulă.

85document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Între august 1944 (4 februarie1948) - 8 decembrie 1991(data dispariţiei oficiale a U.R.S.S.- ului de pe harta politicăa lumii), Insula Şerpilor s-a aflat, de facto, sub controlulsovieticilor.

Ucraina (fosta Republică Sovietică Socialistă Ucraineanădin perioada 1922-16 iulie 1990), în urma înţelegerilor cuFederaţia Rusă - o altă „moştenitoare” a fostei U.R.S.S. - aanexat toate teritoriile româneşti răşluite de U.R.S.S. de laRomânia în perioada 1940-1948, inclusiv Insula Şerpilor.Era a cincea mare lovitură dată românilor de sovietici/ruşi(şi ucraineni) în legătură cu Insula Şerpilor.

Este indiscutabil faptul că după 1991 raporturile româno-ucrainene au fost şi sunt grevate de numeroase şi spinoasediferende, între acestea numărându-se: „problema” suduluiBasarabiei, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa şi Insulei Şerpilor;situaţia minorităţii române din Ucraina; frontiera pe braţul Chiliaşi construirea de către Ucraina (pe pământ istoric românesc) acanalului Dunăre-Marea Neagră (Bâstroe); refuzul Ucrainei de adespăgubi Romania pentru investiţiile făcute la combinatul minierde la Krivoi Rog; delimitarea zonelor economice exclusive, aplatoului continental al celor două ţări în Marea Neagră (diferendajuns la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga şi încheiatpe 3 februarie 2009, în favoarea României); ş.a. Simpla lorenumerare demonstrează fără echivoc că niciodată de-a lungulistoriei sale multimilenare, România nu a avut cu nici unuldintre vecinii săi atâtea „probleme” câte are cu Ucraina, statapărut pe scena politică a Europei abia în 1991!

În martie 1995 au fost demarate oficial tratativele româno-ucrainene vizând semnarea unui tratat între cele două ţări. Acestaa fost parafat la Kiev, la 3 mai 1997, de miniştrii de externeGhenadi Udovenko şi Adrian Severin. La 2 iunie 1997, laNeptun, preşedinţii Emil Constantinescu şi Leonid Kucimaau semnat acest document, precum şi un Acord conex.

Şochează şi ridică serioase semne de întrebare manieracum a fost negociat, graba cu care a fost încheiat, precum şi cuce rezultate! Pe ansamblu este un tratat revoltător, iar dinpunct de vedere teritorial este un act de trădare a intereselornaţionale ale României!1

Prin Tratat, semnat sub presiunea grabei, noi am lăsatUcrainei nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi Ţinutul Herţei, iarea ne-a luat nouă Insula Şerpilor. Altfel spus, noi am dat totul şinu am primit nimic, în timp ce ucrainenii nu au dat nimic şi auluat totul!

Legat de cedarea Insulei Şerpilor în favoarea Ucrainei, nuputem omite „contribuţia” decisivă pe care a avut-o ministrul deexterne Adrian Severin. Aceasta ne este relevată din interiorulM.A.E., de prof.dr. Aurel Preda, ex-ambasador şi expert în dreptinternaţional, specialist pe spaţiul estic (în 1997 director adjunctal Direcţiei Tratate): „În luna mai 1997, la sfârşitul negocieriiTratatului a avut loc operaţiunea de colaţionare a textelor dincele două limbi ale partenerilor - o operaţiune tehnică [severifica doar corectitudinea lingvistică a documentului în ambelelimbi; nimeni nu mai face modificări] -, iar cutuma este denerevenire asupra textului negociat deja până la acel stadiu. Laaceastă operaţiune participau membri ai celor două delegaţiicare se aflau chiar în sediul MAE de la Bucureşti. (…). Pe lângăTratat, tema Insulei Şerpilor apare în Acordul conex - care faceparte componentă din Tratat, dar nu a fost trecut prin Parlamentdeoarece exista temerea că ar fi fost contestat deparlamentari.(…). Acordul conex constituia praf în ochi,având ca scop ascuns, de fapt, recunoaşterea graniţelorUcrainei, deci reconfirmarea liniei Kalinin (…). Severin a intratîn camera de la MAE unde se executa colaţionarea textuluiAcordului şi a spus că [România mai] are o propunere, la

care Buteiko, şeful delegaţiei ucrainene, a avut un gestnervos, trântindu-şi ochelarii pe masă [ministrul român deexterne încălcase cutuma]. Propunerea adresată de ministrulde Externe român a fost: în rândul patru de jos se punevirgulă2, după Insula Şerpilor, şi se adaugă “care aparţineUcrainei”3. Lui Buteiko nu i-a venit să creadă şi s-a adresatîn rusă — „pavtarite pajalusta” (repetaţi, vă rog!), iarSeverin a reiterat fraza, după care Buteiko a reluatdiscuţia, în engleză, murmurând: Isle of Serpents, comma,“belongs to Ucraine”!

Situaţia în care s-a ajuns, dublată de o analiză juridico-istorică făcută sine ira et studio, demonstrează fără echivoc cătoate actele juridice bilaterale posterioare Protocolului din 4februarie 1948 - indiferent între cine, de cine, când, unde şicum au fost semnate -, rămân acte subsecvente unui act (4februarie 1948) lovit de nulitate absolută ab initio, prinurmare ele sunt nule de drept, lipsite de forţă juridică înceea ce priveşte Insula Şerpilor. Pe cale de consecinţă,potrivit normelor dreptului internaţional, Insula Şerpilor afost, este şi rămâne, de jure, teritoriu (pământ) românesc!

Ceea mai spinoasă problemă bilaterală — până la 3 februarie2009! — a vizat încheierea unui tratat privind delimitarea zonei

Fotografie rară, publicată în revista „Ilustraţiunearomână”(Anul II, Nr.45, din 30 octombrie 1930,

p.12) — astăzi dispărută, unnumăr al acesteia, se află

în colecţia d-lui ConstantinI. Tonegaru; fotografia ne-a

fost pusă la dispoziţie de dl. ec. Ioan Străjan (Alba

Iulia) — căruia îi mulţumimşi pe această cale! -, ea

fiind publicată în premieră(după 1930) în revista

„DACOROMANIA”, AlbaIulia, Nr.18, 2004, p.33.

86 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

economice exclusive şi a platoului continental al celor două ţăriîn Marea Neagră.

Primele negocieri pe această temă au avut loc între anii1967-1987, între România şi URSS. După 20 de ani şi 10 rundede negocieri, acestea au fost întrerupte, neajungându-se la unacord acceptabil pentru părţi.

După 1991 - după ce “succesoarea” Ucraina a anexat îngrabă Insula Şerpilor (şi alte teritorii româneşti) -, partea românăa reluat tratativele privind delimitarea platoului continental şi azonelor economice exclusive în Marea Neagră, de data aceastacu noul stat apărut pe harta politică a Europei. Negocierile dintreRomânia şi Ucraina privind încheierea unui acord bilateralpentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economiceexclusive au avut loc atât în contextul negocierii Tratatului politicde bază din 1997 (anterior finalizării acestuia), cât şi ulterior, înperioada 1998-2004.

La 2 iunie 1997 a fost semnat Tratatul cu privire la relaţiile debună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina(Tratatul politic de bază) şi (Tratatului politic de bază), încheiatprin schimb de scrisori între miniştrii de Externe român şiucrainean (Adrian Severin şi Ghenadi Udovenko). Prin celedouă documente (intrate în vigoare la 22 octombrie 1997),părţile s-au angajat (art.2 al Tratatului de bază şi art.1 alAcordului conex) să ajungă la un încheierea acord cu privirela delimitarea platoului continental şi a zonelor economiceexclusive în Marea Neagră

România şi Ucraina au căzut de acord şi asupra principiilorde drept internaţional pe baza cărora să se facădelimitarea platoului continental şi a zonelor economiceexclusive. Conform art.4 al Acordului conex, în procesulde delimitare cele două state s-au obligat să aplice: principiulîncorporat în art.121 al Convenţiei Naţiunilor Unite asupradreptului mării (din 10 decembrie 1982), aşa cum este el aplicatîn practica statelor şi jurisprudenţa internaţională; principiulliniei de echidistanţă în zona de delimitat unde ţărmurilesunt limitrofe şi principiul liniei mediane în zonele unde ţărmurilesunt faţă în faţă; principiul echităţii şi metoda proporţionalităţii,aşa cum sunt aplicate în practica statelor şi în hotărârileinstanţelor internaţionale cu privire la delimitarea zoneloreconomice exclusive şi a platoului continental; principiul potrivitcăruia nici o parte Contractantă nu va contestasuveranitatea celeilalte părţi asupra oricărei porţiuni din teritoriulacesteia adiacent zonei de delimitat; principiul luării înconsideraţie a circumstanţelor speciale din zona de delimitat.

Din cele de mai sus rezultă că Acordul bilateral constituialex specialis pentru Părţile Contractante, că delimitarea trebuia

făcută conform principiilor asumate de comun acord. Ulterior,Ucraina nu a respectat principiile din art.4 al Acorduluiconex!

Aspectele cu privire la care poziţiile părţilor au rămasconstant divergente (ireconciliabile) au privit:

•metoda de delimitare (care trebuia folosită pentrudelimitare, respectiv localizarea punctului de unde ar fi trebuitsă înceapă delimitarea); partea română a pledat pe toatădurata negocierilor pentru aplicarea unei metode conformedreptului internaţional, practicii şi jurisprudenţei în materie,folosită în majoritatea acordurilor bilaterale încheiate îndomeniu - adică metoda Curţii Internaţionale de Justiţie,cunoscută sub denumirea de “metoda echidistanţa/mediana— circumstanţe speciale/relevante“; neacceptarea de cătreUcraina a metodei CIJ de delimitare, propusă de Româniaîn perioada negocierilor, a condus la eşecul acestora.

• chestiunea stabilirii ţărmurilor relevante între care săse facă delimitarea (statutul pe care părţile au înţeles să-latribuie Insulei Şerpilor având rol decisiv)

• fixarea traseului pe care urma să-l parcurgă linia dedelimitare.

După 1997 negocierile au continuat fără rezultate notabile,partea ucraineană demonstrând prin toate demersurile făcute cănu a fost dispusă — ab initio! - la nici un compromis, că nu a doritgăsirea unor soluţii echitabile. Cu fiecare rundă de negocieriprivind delimitarea zonelor economice exclusive şi a platouluicontinental al celor două ţări în Marea Neagră, partea română s-a convins de reaua credinţă a părţii adverse, de faptul cănegocierile erau efectiv o pierdere de timp datorită diferenţeloresenţiale de abordare între cele două părţi referitor la procesulde delimitare, inflexibilităţii demonstrate de ucraineni; în acestinterval de timp, concomitent cu tratativele, partea ucraineană aacţionat în vederea schimbării situaţiei de fapt a Insulei Şerpilor.Conştientă că în cele din urmă partea română va fi silită deîmprejurări să înceteze aceste negocieri sterile şi să facă apel laCurtea Internaţională de Justiţie de la Haga, partea ucraineanăs-a străduit din răsputeri să modifice situaţia fizico-naturală şistatutul Insulei Şerpilor, să fabrice „argumente” cu care săcombată cererile, punctele de vedere şi dovezile părţii românereferitoare la această mică stâncă.

În perioada 1997-2009 Ucraina a făcut eforturi disperate,sistematice - iniţiate şi controlate de conducerea de la Kiev -,pentru a schimba caracteristicile naturale şi starea de fapt a„Insulei Şerpilor”, acreditarea pe plan internaţional a ideii căInsula Şerpilor este locuită, are activitate economică şi, pe calede consecinţă, dreptul la zonă economică exclusivă şi platoucontinental.

Linia de delimitarestabilită de CurteaInternaţională de Justiţie (3 februarie 2009)

87document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

România a considerat (consideră) demersurile premeditateale autorităţilor de la Kiev de a schimba statutul acestei stâncidrept o încălcare a convenţiilor internaţionale, un abuz de drept.

Scopurile acestor demersuri alerte au fost multipleşi au urmărit, în ultimă instanţă, inducerea în eroare acercurilor politice şi a opiniei publice internaţionale,influenţarea Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga,obţinerea în exclusivitate a zonei economice exclusive şia platoului continental din jurul Insulei Şerpilor (care, seestimează că ar conţine importante resurse de petrol şi gaze) şi,nu în ultimul rând, contracararea şi infirmarea punctelor devedere ale României potrivit cărora: Insula Şerpilor este ostâncă; aceasta nu are surse proprii de apă potabilă(oamenii nu pot trăi aici fără transporturi periodice de apă de pecontinent); nu are surse proprii de hrană, nu are potenţialagricol (structura geologică neprielnică agriculturii, suprafaţamică şi nefertilă, fac imposibilă producerea resurseloragroalimentare necesare vieţii; ce producţii la hectar seînregistrează pe stâncă?); nu are surse proprii de energie; nuare posibilităţi de a susţine o viaţă economică proprie; nueste locuită permanent (care este rata natalităţii aici?); nuconstituie o aşezare rurală/urbană stabilă, de tip clasic.

În perioada 1997-2009 Ucraina - postată pe o linie dură,maximalistă - a adoptat un program (“Program complex dedezvoltare viitoare a infrastructurii, de desfăşurare a activităţiiadministrative pe insulă şi pe platforma continentală“) în mai multeetape şi a derulat mai multe proiecte de investiţii pentru a puteasusţine că Insula Şerpilor are viaţă economică proprie şi, prinurmare, la Haga, poate fi luată în calcul în procedurile de delimita-re (program accelerat şi diversificat după ce, la 16 septembrie2004, România a depus la Grefa C.I.J. de la Haga Cererea deiniţiere a procedurilor în vederea soluţionării problematiciidelimitării platoului continental şi a zonelor economiceexclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră).

Toate aceste decizii (politice) ale Kievului dovedesc fărăechivoc că partea ucraineană nu a dus negocieri cu bunăcredinţă, că nu a avut niciodată intenţia reală de a se ajunge pecale amiabilă la un rezultat echitabil, ea aplicând constantpolitica faptului împlinit, încercând să pună România în faţa unorsituaţii pe care aceasta să le accepte silită de împrejurări.

După fiecare sfidare ucraineană, România a reacţionat prinnote verbale. Explicaţia acestui comportament corect estesimplă şi relevantă: în conformitate cu dreptul internaţional,protestul faţă de măsurile şi demersurile pe care Ucraina le-a făcut (face) legat de Insula Şerpilor este suficient pentru abloca orice opozabilitate a efectelor unor astfel de măsuri,efecte care nu se pot produce! (O regulă elementară de dreptinternaţional stipulează că orice drept al cuiva trebuie exercitatîn limitele scopului pentru care a fost recunoscut. În cazul încare este exercitat dincolo de aceste limite şi afecteazădrepturile altuia sau, mai grav, dacă este exercitat în moddeliberat dincolo de aceste limite tocmai pentru a afectadrepturile altuia - cum stau lucrurile în cazul Insulei Şerpilor -,atunci avem de-a face cu un abuz de drept, acestasancţionându-se, întotdeauna, prin nerecunoaşterea efectelorpe care cel care îl face doreşte să le producă.

O altă regulă a dreptului internaţional stipulează că niciunadintre măsurile luată de o parte implicată într-un diferend, înscopul întăriri propriilor poziţii, nu va avea efecte dacă măsurileau fost/sunt luate după declanşarea diferendului - ceea ce juriştiinumesc „data critică”).

Demersurile ucrainene citate, permit formularea acuzaţiei(principale) că Ucraina a încălcat grav normele de dreptinternaţional consacrate de principiul bunei-vecinătăţi.

Între 1998-2004, între România şi Ucraina s-audesfăşurat 34 runde de negocieri - 24 la nivelul plenuluidelegaţiilor şi 10 la nivel de experţi.

Negocierile au eşuat, neajungându-se la convenireaunei linii de delimitare reciproc acceptabile ca urmare ainflexibilităţii constante, a refuzului Ucrainei de a aplicaregulile de delimitare conforme practicii CIJ, propuse deRomânia în conformitate (şi) cu prevederile Acorduluiconex din 1997. ”Cheia” acestei nedelimitări [eşec] a fostInsula Şerpilor!

Cele 34 de runde de negociere, derulate între 1998-2004,au fost abordate diferit de România şi Ucraina.

Partea română a pledat pentru metodele de delimitarepracticate de CIJ, conform cărora prezenţa stâncii (InsuleiŞerpilor) în zona aflată în dispută nu are relevanţă. Înconsecinţă, această stâncă nu poate beneficia de prevederileart.121 alin.1 şi 2 din Convenţia O.N.U. din 1982 şi, ca atare, nuare dreptul la zonă economică exclusivă şi platou continental.Are în schimb dreptul la mare teritorială, care măsoară 12 Mm.

Poziţia oficială a Ucrainei privind delimitării platouluicontinental în Marea Neagră, susţinută cu insistenţă şiinflexibilitate, a fost şi a rămas următoarea: Insula Şerpiloreste teritoriu ucrainean44 şi ca atare nu se pot purta niciunfel de discuţii pe această temă; Insula Şerpilor este oformaţiune geologico-geografică aparte de litoralulromânesc, şi are dreptul la platou continental şi zonăeconomică exclusivă (în faţa ferestrei noastre maritime,în defavoarea României). Oferind Insulei Şerpilor un rolesenţial în delimitare, obiectivul urmărit de Ucraina a fostînsuşirea a peste 12.000 km2 de platou maritim, bogat înresurse diverse.

În timpul negocierilor, partea ucraineană a manifestat oinflexibilitate constantă care nu a permis apropierea poziţiilorpărţilor prin negocieri, cu toate eforturile depuse de delegaţiaromână. Anticipând eşecul negocierilor, echipa română afăcut în mod repetat o serie de concesii, iar refuzul acestorade către Ucraina a fost folosit drept argument pentruiniţierea (declanşarea) procesului de la Haga.

Posibilitatea de sesizare unilaterală a C.I.J. a fostprevăzută în Acordul conex

Tratatului politic de bază (paragraful „h” al clauzei 4).Potrivit acestuia, pentru recurgerea la acest demers eranecesar îndeplinirea, cumulativă, a două condiţii: prima -negocierile cu privire la delimitarea spaţiilor maritime să se fidesfăşurat pe o perioadă mai mare de doi ani şi, a doua -Tratatul privind regimul frontierei să fi întrat în vigoare sau,după caz, să se demonstreze faptul că acesta nu a întrat învigoare din vina celeilalte părţi.

Negocierile bilaterale referitoare la Acordul privinddelimitarea platoului continental şi a zonelor economiceexclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră, au depăşitcu mult perioadă celor doi ani (1998-2004).

În ceea ce priveşte textul , acesta a fost convenit la sfârşitulcelei de-a 19-a runde de negocieri bilaterale, documentul fiindsemnat la Cernăuţi, la 17 iunie 2003, de preşedinţii Ion Iliescu şiLeonid Kucima, şi a intrat în vigoare în urma schimbuluiinstrumentelor de ratificare, realizat la Mamaia - cu prilejulSummit-ului Central European -, la data de 27 mai 2004.

Astfel, cele două condiţii prevăzute de Acordul conex aufost îndeplinite (2004), România având astfel posibilitatea dea se adresa CIJ.

Având în vedere progresele minime pe parcursulnegocierilor şi lipsa unei perspective de rezolvare prinnegocieri, a fost aleasă Curtea Internaţională de Justiţie de laHaga (CIJ), organul principal judiciar al ONU (unicul organjudiciar dintre cele 6 organe principale ale ONU), care are ceamai mare expertiză şi autoritate în soluţionarea diferendelorinternaţionale pe cale jurisdicţională.

În dreptul internaţional contemporan se poate recurge înmod valabil la o instanţă internaţională pentru soluţionarea unuidiferend, numai dacă părţile diferendului sunt de acord pentru

88 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

soluţionarea acelui diferend de către acea instanţă şi numai cuprivire la aspectele cu privire la care părţile diferendului sunt deacord ca să le soluţioneze instanţa. Competenţa CIJ este, astfel,declanşată şi, respectiv, definită ca întindere de consensul strictformulat al părţilor.

România a considerat că opţiunea recurgerii la CIJ estemult mai avantajoasă:

·• recurgerea la jurisdicţia C.I.J., organ cu o bogatăexperienţă în ceea ce priveşte delimitarea spaţiilor maritime,prezintă avantajul garantării pronunţării unei soluţii corecte şiechitabile, în deplină concordanţă cu normele dreptuluiinternaţional

·• compoziţia CIJ, modul de alegere a judecătorilor,competenţa profesională desăvârşită şi statutul acestora -judecători imparţiali, cu o expertiză recunoscută şi de necontestat,bine consolidată în materie de delimitări maritime -, precum şijurisprudenţa şi influenţa pe care le au hotărârile CIJ asupraevoluţiei dreptului internaţional, sunt garanţii foarte serioasepentru soluţionarea echitabilă, conform dreptului internaţional aloricărui diferend internaţional supus spre soluţionare.

• recurgerea la CIJ reprezintă modalitatea cea maiavansată de soluţionare a diferendelor internaţionale, careoferă perspectiva finalizării într-un interval de timprezonabil (media duratei proceselor la CIJ fiind de cca.4 ani)

·• costurile nu foarte mari ale procedurii soluţionării laCIJ — prin raportare la beneficiile delimitării (accesul laexploatarea resurselor de hidrocarburi, gaze naturale ş.a. dinzona în dispută)

·• existenþa unui mecanism de garantare a executăriihotărârii (Consiliul de Securitate ONU); hotărârea definitivă aCIJ nu poate fi apelată sau recurată [nu se poate face apel saurecurs]; ea nu este o soluţie cu valoare de recomandare, ciexecutorie, care trebuie sa fie aplicata imediat de părţi; nu enevoie nici măcar de acorduri bilaterale de implementare, pentrucă soluţia este extrem de simplă: o linie bazată pe coordonategeografice precise

·• prin demersul României problema delimitării a fostscoasă din prim-planul agendei politice bilaterale(soluţionarea diferendului fiind lăsată în sarcina CIJ).

Demersul este o premieră juridică a României, fiindprimul contencios internaţional din istoria ţării noastre[Case on Maritime Delimitation in the Black Sea (Romaniav.Ukraine)]

După 16 septembrie 2004, demersul juridic a decursconform Regulilor de Procedură ale CIJ, care prevădparcurgerea mai multor etape.

Astfel, după depunerea Cererii de către partea română,au urmat o serie de demersuri preliminare: verificarea

condiţiilor de sesizare, respectiv notificarea Ucrainei înlegătură cu sesizarea depusă de România.

Ulterior, într-o primă fază (faza scrisă), la Grefa Curţii, aufost depuse: pe 15 august 2005 Memoriul României(cuprinzând argumentaţia juridică5 - însoţit de un volum deanexe - 91 de documente în variantă originală, şi un volumcuprinzând traducerea lor certificată în limba engleză, precum şide un album de hărţi, constituind elemente de probă pe care sefundamentează această argumentaţie), act ce a marcatînceputul fazei scrise a procesului; pe 16 mai 2006 Contra-Memoriul Ucrainei.

Pe 28 iunie 2006, la Palatul Păcii, sediul CIJ de la Haga,agenţii României şi Ucrainei sau întâlnit cu preşedintele CIJ, învederea stabilirii următorilor paşi procedurali în cadrul fazeiscrise a procesului în faţa CIJ. Cu acest prilej, Agentul Românieia transmis preşedintelui CIJ decizia părţii române de aredacta şi depune la CIJ, In cadrul fazei scrise a procedurii, oReplică la Contra-Memoriul părţii ucrainene.

CIJ a decis continuarea procedurii scrise prin depunereaunei Replici de către România şi a unei Duplici de către Ucraina.

Pe 19 decembrie 2006, Agentul părţii române a depus,la Haga, la Grefa Curţii, Replica României (include contra-argumentaţia părţii române faţă de susţinerile părţii ucrainenedin Contra-Memoriu, precum şi o reiterare şi consolidare apoziţiei expuse de partea română în Memoriul său, în sprijinulsoluţiei pe care partea română o consideră ca fiind echitabilăpentru delimitare).

Pe 5 iulie 2007, Ucraina a depus la Curtea Internaţionalăde Justiţie de la Haga (CIJ), o Duplică (transmisă părţiiromâne în cursul zilei de 6 iulie 2007), act care a încheiat fazascrisă a procedurilor.

În pledoariile scrise, Părţile au adoptat poziţii divergentesolicitând trasee diferite ale liniei de delimitare!

La 24 iulie 2008 CIJ a făcut public, printr-un comunicatoficial, că între 2-19 septembrie 2008 la Palatul Păcii dinHaga, sediul Curţii Internaţionale de Justiţie, se vadesfăşura ce-a de a doua fază a procesului dintreRomânia şi Ucraina, faza orală (audierile părţilor).

Urmând practica de până în prezent, procesul de delimitaremaritimă România c. Ucraina beneficiază de o durată aaudierilor publice de 3 săptămâni, în perioada 2-19septembrie 2008, organizate în două tururi (runde) depledoarii, într-un mod care să asigure contradictorialitateaşi egalitatea procedurală a părţilor.

Primul stat care pledează în primul tur este reclamantul(România), având la dispoziţie 4 zile (3 ore pe zi, de la 10 la 13,ora Olandei/de la 11 la 14, ora României) în prima săptămână afazei orale, în perioadă 2-5 septembrie 2008.

În a doua săptămână a fazei orale, pledează pârâtul(Ucraina), având la dispoziţie un timp identic (în perioadă 9-12septembrie 2008).

La finalul primului tur, judecătorii pot pune părţilor întrebări,la care se aşteaptă răspuns în timpul celui de-al doilea tur sauulterior finalizării pledoariilor orale, într-un termen dat, în scris.

Urmează un al doilea tur de pledoarii în a treia săptămână,primul care pledează, în perioada 15-16 septembrie 2008, fiinddin nou România (reclamantul), pe parcursul a 2 zile (3 ore pezi), urmat de pârât, care dispune de un timp identic (în perioada18-19 septembrie 2008).

În acest ultim tur, agenţii prezintă şi concluziile, conţinândsoluţia (linia de delimitare) pe care fiecare stat o solicită CIJ.

Pe parcursul celor două tururi, argumentaţia părţilor a fostsusţinută şi de avocaţii şi consilierii străini ai părţilor, înprezentări individuale succesive.

Pledoariile au fost susţinute în engleză şi franceză.Pledoariile au fost publice, ele fiind deschise (publice)

participării — cu respectarea regulilor stabilite de CIJ In acest sens -a presei scrise şi radio-TV, precum şi a oricărei persoane interesate.

Hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga — 3 februarie 2009

89document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Echipa României care a gestionat procesul de delimitare aplatoului continental şi a zonelor economice exclusive aleRomâniei şi Ucrainei în Marea Neagră a avut douăcomponente — una românească (Bogdan Aurescu, AgentulRomâniei, co-Agenţii Cosmin Dinescu - director general pentruafaceri juridice în MAE şi Călin Fabian - ambasadorul Românieila Haga; echipa tehnică — 5 diplomaţi - Liviu Dumitru, IoanaPreda, Mirela Pascaru, Catrinel Brumar, Irina Niţă; din echipăau mai făcut parte Olivia Horvath - ofiţerul de presă al echipei,şi Rodica Vasile - expert al Direcţiei Tehnologia Informaţiei dinMAE, precum şi experţii lt.comandor (r) Octavian Buzatu,contra-amiral (r) Eugen Laurian şi căpitan Ovidiu Neghiu - de laDirecţia Topografică a Ministerului Apărării şi doi experţi dinMinisterul Economiei (Agenţia Naţională pentru ResurseMinerale) - director general Gicu Boroşi şi director generaladjunct Mihai Gherman (membru în Comisia ONU pentruLimitele Platoului Continental) şi alta străină (James Crawford— Universitatea din Cambridge, Alain Pellet - Universitatea ParisOuest Nanterre-La Défense şi Vaughan Lowe -Universitatea dinOxford, Daniel Müller şi Simon Olleson; din echipa României amai făcut parte, în calitate de judecător ad-hoc profesorulfrancez Jean Pierre Cot - preşedinte al Societăţii Franceze deDrept Internaţional si judecător la Tribunalul International pentruDreptul Marii de la Hamburg), ceea ce corespunde modului încare sunt alcătuite în mod obişnuit aceste echipe în procedurilecare au loc în faţa CIJ.

Conducerea echipei a fost asigurată de componentaromână, prin Agentul României în proces (numit anteriorsesizării CIJ), care a avut responsabilitatea reprezentării ţăriinoastre în relaţia cu CIJ pe parcursul derulării procedurilor.

Diferendul dintre România şi Ucraina adus în faţa CIJ aprivit exclusiv stabilirea echitabilă a suprafeţei de platoucontinental şi de zonei economice exclusive a României şi,respectiv, a Ucrainei, în partea de nord-vest a Mării Negre.

În mod concret, CIJ urmează să stabilească o linie unică dedelimitare a platoului continental şi a zonelor economiceexclusive ale celor două părţi din partea de nord-vest a MăriiNegre, prin indicarea coordonatelor geografice concrete alepunctelor care o formează, definite prin latitudine şi longitudine.

Problema delimitării nu a implicat revendicări teritorialesau probleme de suveranitate.

În 1997, prin Tratatul politic de bază şi Acordul conex (art.4litera “h”), România şi Ucraina au stabilit competenţa CIJ doar

pentru soluţionarea „problemei delimitării platoului continental şia zonelor economice exclusive”, fără a fi prevăzută şi o a douaclauză, privind posibilitatea ca acest tribunal să decidă asupraapartenenţei Insulei Şerpilor. Pe cale de consecinţă CIJ nuputea să soluţioneze în cadrul procesului iniţiat în 2004 mai multdecât s-a convenit de către părţi în 1997 că acest forjurisdicţional poate să soluţioneze.

Finalizarea, la 19 septembrie 2008, a fazei orale aprocedurilor a fost urmată de deliberările Curţii şi depronunţarea unei Hotărâri. Conform practicii CIJ,pronunţarea unei hotărâri într-un caz supus soluţionării areloc într-un interval de 3 până la 6 luni de la încheiereapledoariilor, în funcţie de complexitatea cazului.

Între momentul finalizării deliberării (19 septembrie 2008),respectiv cel al adoptării hotărârii şi pronunţării (3 februarie2009), soluţia diferendului a rămas confidenţială, ea nefiindcomunicată părţilor. Soluţia a fost aflată de către părţi şi de cătrepublic doar în momentul pronunţării ei în şedinţă publică.

Potrivit procedurilor în uz, Curtea Internaţională deJustiţie (CIJ) anunţă public data pronunţării Hotărârii cu 2 - 3săptămâni înaintea pronunţării.

CIJ a anunţat, printr-un comunicat difuzat pe site-ulinstituţiei, la 16 ianuarie 2009, că pronunţarea solemnă aHotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie în cazulprivind„Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c.Ucraina) urma să aibă loc pe data de 3 februarie 2009, înMarea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii,începând cu ora 10.00 (ora Olandei, ora 11.00 - ora României).

Anunţul datei pronunţării Hotărârii CIJ marca încheiereafazei deliberărilor Curţii cu privire la soluţia diferendului, fazădeclanşată imediat după finalizarea audierilor publice în proces,care au avut loc în perioadă 2-19 septembrie 2008.

Conform practicii CIJ, în şedinţă publică solemnă (cudurata de cca.2 ore), în prezenţa

tuturor judecătorilor care au luat parte la deliberări şi laadoptarea hotărârii, a reprezentanţilor părţilor, a corpuluidiplomatic acreditat la Haga şi a tuturor celor interesaţi,Hotărârea este citită (cf. Cap.II.Competenţa Curţii.Art.58 dinStatutul CIJ) de către Preşedintele Curţii.

Delegaţia română care a luat parte la ceremonia solemnă apronunţării Hotărârii a fost formată Agentul României pentru CIJ,Bogdan Aurescu, cei doi co-Agenţi, Cosmin Dinescu, directorgeneral pentru afaceri juridice în MAE român şi Călin Fabian,

Imagine din ziarul„Libertatea”,

din 4 februarie 2009

90 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

ambasadorul României la Haga, şi ceilalţi membri ai echipeiromâne care a gestionat procedurile în faţa CIJ în cazul privind„Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina).

Presa a fost invitată sa participe la ceremonia solemnă apronunţării Hotărârii CIJ. Ceremonia a putut fi transmisă în directde către televiziuni.

(Hotărârea CIJ are trei părţi.Prima parte este introducerea, care menţionează numele

judecătorilor care au luat parte la proceduri (cel puţin 9 din cei15 judecători permanenţi, plus ale judecătorilor ad-hoc) şi alereprezentanţilor părţilor (Agenţi, co-agenţi, consilieri, avocaţi),o sinteză a derulării procedurilor în faţa CIJ, precum şi poziţiilefiecărei părţi la diferend cu privire la soluţia de delimitare pe careo propune spre adoptare CIJ (pe scurt metoda de delimitarepropusă şi traseul liniei de delimitare).

A două parte este dispozitivul hotărârii, care conţine sintezaelementelor de fapt şi de drept ale cazului supus spre soluţionare— contextul geografic al delimitării, poziţiile părţilor cu privire lainterpretarea contextului geografic şi referitoare la normele care,în viziunea fiecărei părţi, ar trebui aplicate şi la interpretareacare ar trebui, în opinia părţilor, sa fie dată acestora, inclusivmodul de aplicare a acestora şi, în special, ceea ce Curtea reţineîn privinţa elementelor de fapt şi de drept. Declaraţiile sunt scurteşi indică doar susţinerea sau dezacordul judecătorului respectivcu soluţia. Opiniile separate sunt redactate de judecătorii care auvotat pentru soluţia din hotărâre, dar care nu sunt de acord curaţionamentul care a condus majoritatea judecătorilor la soluţie.Opiniile dizidente sunt redactate de judecătorii care nu sunt deacord nici cu soluţia, nici cu raţionamentul care a condusmajoritatea judecătorilor la soluţie.

A treia parte este paragraful operativ, care conţine soluţiape care o dă Curtea, adică modul de trasare a liniei de delimitarea spaţiilor maritime, definită — conform celor solicitate de părţilela diferend — prin coordonate geografice. De asemenea,menţionează cum a votat fiecare judecător.

Totodată, în astfel de hotărâri este inclusă şi o hartă careilustrează modul în care CIJ trasează linia de delimitare aspaţiilor maritime).

În finalul prezentării, preşedintele CIJ, judecătoareabritanică Rosalyn Higgins, a dat citire paragrafului operativ, celcare conţine hotărârea Curţii, prezentând coodonatelegeografice ale punctelor prin care va trece linia de delimitare:

“In its Judgment, which is final, banding and without appeal,the Court unanimously “Decides that starting from Point 1, asagreed by the Parties in Article 1 of the 2003 State BorderRégime Treaty, the line of the single maritime boundarydelimiting the continental shelf and the exclusive economiczones of Romania and Ukraine in the Black Sea shall followthe 12-nautical-mile arc of the territorial sea of Ukrainearound Serpents’ island until Point 2 (with co-ordinates 45°03’ 18.5” N and 30° 09’ 24.6” E) where the arc intersects withthe line equidistint from Romania’s and Ukraine’s adjacentcoasts. From Point 2 the boundary line shall followthe equidistince line through Points 3 (with co-ordinates 44°46’ 38.7” N and 30° 58’ 37.3” E) and 4 (with co-ordinates44° 44’ 13.4” N and 31° 10’ 27.7” E) until it reaches Point 5(with co-ordinates 44° 02’ 53.0” N and 31° 24’ 35.0” E). FromPoint 5 the maritime boundary line shall continue along theline equidistint from the opposite coasts of Romania andUkraine in a southerly direction starting at a geodeticazimuth of 185°23‘ 54.5” until it reaches the areawhere the rights of third States may be afected”(înpartea de sud delimitarea a rămas/rămâne un deziderat!).

Grefierul CIJ a citit coordonatele geografice în limbafranceză, cea de-a doua limbă oficială a CIJ, întrucâtPreşedintele Curţii a folosit limba engleză.

Originalele hotărârii, semnate de preşedinte şi grefier şiavând sigiliul CIJ, au fost înmânate Agenţilor.

Textul hotărârii a fost distribuit apoi jurnaliştilor şi publiculuiprezent, fiind postat la scurt timp pe site-ul Curţii. De asemenea,Grefa CIJ a făcut public un comunicat de presă şi un sumar alhotărârii, care au fost transmise şi Secretariatului General alONU. Secretarul General ONU a fost informat direct cu privire lahotărâre.

După 4 ani, 4 luni şi 18 zile, CIJ de la Haga a făcut publicăoficial decizia privind diferendul româno-ucrainean legat dedelimitarea zonelor economice exclusive şi a platouluicontinental al celor două ţări în Marea Neagră.

[Eforturile echipei României în cei 4 ani, 4 luni şi 18 zile,s-au concretizat în:

• 1713 de pagini au avut pledoariile scrise depuse deRomânia în 2005 şi 2006

• 18 ore, în 6 zile — durata pledoariilor orale ale Românieiîn procesul de la Haga - 3 ore pe zi, 4 zile în primul tur, 2 zileîn al doilea tur

• aproape 400 de pagini au avut textele pledoariilor oralesusţinute de România în septembrie 2008

• 20 de membri a avut echipa României care a susţinutfaza orală a procesului în faţa Curţii de la Haga, dintre care 5consilieri străini, experţi în domeniul dreptului internaţional

• 7 dintre membrii echipei României au susţinutpledoarii în faţa completului Curţii —

Agentul, co-Agentul şi cei 5 experţi străini• peste 4 ore şi jumătate din totalul de 18 ore al pledoariilor

României au însumat pledoariile Agentului şi co-Agentului• 13 discursuri prezentate în prima rundă de pledoarii şi 10

în a două rundă• 7 discursuri au fost susţinute în limba franceză, iar 16 în

limba engleză • 36 de exemplare ale Dosarului judecătorilor, cuprinzând

elemente de probă care au susţinut argumentaţia României, aufost transmise Grefei în fiecare zi a pledoariilor părţii române.Aceste dosare s-au aflat în faţa fiecărui judecător întimpul susţinerii pledoariilor

• 200 de documente (dintre care 147 în prima rundă şi 53în cea de-a două) a cuprins în total fiecare dosar transmisCurţii; din cele 200 de documente, 92 au fost grafice specialelaborate pentru etapa orală a procedurilor (restul fiindextrase din documentele pertinente şi copii ale unor hărţi)

• peste 100 de proiecţii în primul tur şi aproape 70 în aldoilea tur au fost prezentate pe ecran, în faţa judecătorilor CIJ

• România a cheltuit, în final, 628.500 � pentru procesulprivind delimitarea platoului continental al Mãrii Negre,desfăşurat în perioadă 2004-2009; suma reprezintă mai puţinde jumătate din prognozele iniţiale]

Prin decizia Curţii, din cei 12.200 km2 aflaţi în dispută,României i-au revenit 9.730 km2, adicã 79,34% (cea mai mareparte a platoului continental, spaţiile maritime aleRomâniei/NATO/UE extinzându-se spre est), iar Ucrainei 2.500km2, adicã 20,66%.

Agentul României la CIJ, Bogdan Aurescu, a ţinut săsublinieze că este vorba de o decizie avantajoasa pentru ţaranoastră.

România a obţinut la Curtea de Justiţie de la Hagarecunoaşterea a aproximativ 80% din pretenţiile exprimate6 -cu privire la platoul continental şi zona economică exclusivă dinMarea Neagră - încă din perioadă negocierilor cu sovieticii.

La Haga ne-au fost recunoscute de către CIJ 80% dindrepturile noastre! Este impropriu spus ca am câştigat cevaîn plus, pentru că, istoric vorbind, Ucraina a rămas cuInsula Şerpilor, şi o parte din zona economică exclusivă şiplatoul continental care, dacă nu ar fi existat Protocolul din4 februarie 1948 şi “succesiunea” Ucrainei din 1991, totulne-ar fi aparţinut nouă, fără nici un proces la Haga!

91document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

Efectiv am câştigat un proces important! Meritele revinechipei care a dus această bătălie încrâncenată timp de mai mulţiani. Diplomaţia românească a dovedit că poate funcţiona eficient.De fapt, aceasta este marea victorie: o demonstraţie de forţă îndomeniul dreptului internaţional, încununată de o victorie evidentă.

Hotărârea pronunţată de către Curte este prima într-un cazcontencios inter-statal în care a fost implicată România şi, înacelaşi timp, cea de-a 100-a hotărâre a CIJ.

Hotărârile CIJ sunt obligatorii (Carta ONU, art.94), definitive(nu pot fi contestate sau atacate cu apel sau recurs) şiexecutorii, fiind imediat aplicabile, fără niciun fel de alteformalităţi, ceea ce înseamnă că părţile trebuie să seconformeze exact şi prompt, pentru că ele fac parte dinobligaţiile internaţionale asumate prin Carta O.N.U. şi vizeazăasigurarea ordinii publice internaţionale. Pe plan intern, nu suntnecesare niciun tip de demersuri — de genul promulgării sauaprobării/ratificării de către guvern sau parlament şi nici măcarcerinţa publicării în Monitorul Oficial a textului original sau atraducerii în limba română a hotărârii. Pe plan internaţional, deasemenea, nu este necesar niciun fel de acord al părţilor pentrupunerea în executare a hotărârii.

În plus, acest tip de hotărâri prevăd soluţii clare, care nu suntde natură să necesite acorduri speciale de punere în aplicare.

Nerespectarea unei hotărâri a CIJ - care este unul dintrecele şase organe principale, cel judiciar, al ONU -, ar constituiun fapt de mare gravitate pe plan internaţional, care ar atrageconsecinţe foarte serioase pentru statul în cauză, inclusivizolarea internaţională a acestuia.

În cazul excepţional al nerespectării hotărârii, cap.XIV dinCarta ONU (art.94§2) prevede că „Dacă oricare dintre părţile lao cauză nu va executa obligaţiile ce-i revin în temeiul uneihotărâri a Curţii, cealaltă parte se va putea adresa Consiliului deSecuritate care poate, în caz că socoteşte necesar, să facărecomandări sau să hotărască măsurile de luat pentru aducereala îndeplinire a hotărârii”.

Nu s-a întâmplat niciodată ca hotărârile CIJ să nu fierespectate.

Această Hotărâre marchează finalul unui diferend complicat,derulat pe parcursul a 42 de ani (1967-2009) - 20 de ani denegocieri (1967-1987) cu URSS (10 runde) şi 6 ani (1988-2004)cu Ucraina (34 de runde).

“Este finalul unui diferend complicat ce a durat patru decenii.Linia obţinută este mai avantajoasa decât o soluţie ce ar fi pututobţinută prin negociere. Decizia Curţii confirmă echipei şi astrategiei pe care partea română a manifestat-o în faţa Curţii.Este un diplomatic, un succes al aplicării dreptuluiinternaţional”, a declarat Agentul României, Bogdan Aurescu.

Într-un comunicat al MAE (03.02.2009) se subliniază:“Hotărârea CIJ recunoaşte jurisdicţia suverană şi drepturilesuverane ale României — în principal de exploatare a resurselor— pentru o suprafaţă de 9730 km� de platou continental þizonã economicã exclusivã, adicã 79,34% din zona de 12.200km� aflatã în disputã cu Ucraina (circa 70 de miliarde demetri cubi de gaz şi 12 milioane de tone de petrol din estimărilede până în prezent). Hotărârea pune punct final unei disputebilaterale complexe care durează de 42 de ani şi care nu a pututfi rezolvată prin niciun alt mijloc. România şi-a îndeplinit astfelobiectivul strategic în acest dosar: trasarea unei linii echitabile,nesusceptibilă de interpretări şi care permite trecerea laexploatarea resurselor de hidrocarburi din zona alocată părţiiromâne prin soluţia CIJ. Soluţia CIJ reprezintă un succes alaplicării dreptului internaţional, fiind o decizie corectă şiechitabilă, favorabilă României.

Ministerul Afacerilor Externe reiterează poziţia României derespectare a hotărârii CIJ, care este o obligaţie ce decurge dinCarta ONU pentru ambele părţi la diferend. MAE românreaminteşte că şi autorităţile din Ucraina au declarat în repetaterânduri că vor respecta hotărârea Curţii, cel mai recent cuprilejul vizitei domnului Cristian Diaconescu, ministrul afacerilorexterne, la Kiev, la data de 23 ianuarie 2009. MAE îşi exprimăsperanţa că pronunţarea Hotărârii CIJ va permite trecerea ladezvoltarea mai departe a relaţiilor bilaterale, spre beneficiulambelor ţări şi al cetăţenilor lor. MAE reaminteşte faptul căHotărârea CIJ este direct aplicabilă, obligatorie, definitivă (nupoate fi atacată) şi executorie imediat, nefiind nevoie dedemersuri de punere în aplicare a hotărârii nici pe plan intern,nici internaţional, în plan bilateral (nu sunt necesare acorduri deaplicare subsecvente la nivel interstatal!). a fost trasată de CIJpornind de la aplicarea metodei sale de delimitare dezvoltată înzeci de ani de jurisprudenţă consolidată, conform regulilorrelevante ale Dreptului Mării, aşa cum au fost acestea aplicatede Curte la contextul geografic particular al zonei. PoziţiaRomâniei a fost apărată profesionist, cu toate argumenteledisponibile şi toate elementele de probă care puteau susţineinteresele şi soluţia propusă de România. Hotărârea permiteRomâniei să înceapă demersurile pentru exploatarea directă aresurselor de hidrocarburi din zona în dispută care au fostalocate de CIJ României, care până acum erau „blocate” de laexploatare, ceea ce constituie o contribuţie directă laconsolidarea independenţei energetice a României, cu atât maiimportantă în actualul context energetic european. MAEreiterează convingerea sa că Hotărârea CIJ va avea unimpact pozitiv în plan bilateral şi regional, prin exemplul pecare îl oferă ca mod de soluţionare a diferendelor înregiunea extinsa a Mării Negre”.

Cristian Diaconescu, ministrul de externe al României(03.02.2009): “Am fost informat în legătură cu conţinutul decizieiCurţii Internaţionale de la Haga în ce priveşte litigiul pentruplatoul continental între România şi Ucraina. Sigur că avemmulte argumente să fim satisfăcuţi de această hotărâre. Înprimul rând se stinge un litigiu între ţări vecine, care durează de42 de ani. În al doilea rând se confirmă faptul că poziţia părţiiromâne a fost întemeiată din punctul de vedere al dreptuluiinternaţional, cată vreme instituţia care reprezintăcomunitatea internaţională în astfel de litigii a dat o decizie decâştig de cauză părţii române în proporţie de 80%. (…). Acestedecizii sunt definitive şi executorii. Vreau sa fac precizarea că,în baza dreptului internaţional, supravegherea aplicării uneiastfel de hotărâri revine Consiliului de Securitate al ONU. Nu a

Agentul României Bogdan Aurescu, pledând în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga

92 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

existat până în acest moment niciun caz în care o astfel dehotărâre dată de Curtea de la Haga să nu fie aplicată şirespectată în litera şi spiritul ei. Face parte din argumentul decomportament normal în cadrul comunităţii internaţionale.Totodată vreau să sper că din punct de vedere politic scoatemde pe agenda bilaterală a raporturilor româno-ucrainene o temăcare trenase foarte mult timp şi putem să ne concentrăm peaspectele politice ale unor relaţii bilaterale de bună vecinătate încontinuare.(…). Deocamdată se va face marcareacorespunzătoare a teritoriului. Sunt mai multe categorii dedrepturi şi obligaţii care revin părţii, funcţie de distanţa de laţărm, după ce se face marcarea pe baza coordonatelor delongitudine şi latitudine pe care le-a decis Curtea Internaţională;sunt începând de la dreptul de pasaj al navelor până la accesulla posibilităţile de exploatare. Vreau sa vă spun că deocamdatătrebuie sa fim rezervaţi şi prudenţi în ceea ce priveşteîncurajarea unor abordări privind o exploatare extraordinară înacea zonă. În mod clar, vreau să vă spun că nu s-au făcutprospecţii extrem de detaliate din acest punct de vedere. Existărezerve de hidrocarburi, dar urmează sa vedem în ce cantitateşi în ce măsură putem să ajungem la ele”.

La întâlnirea cu membrii Comisiei pentru politica externă aCamerei Deputaţilor, Cristian Diaconescu a declarat: “Înopinia noastră, cifrele avansate în diverse adresări publice suntextrem de relative. Nu mă feresc să spun că sunt uneori chiarhazardate. Nu am niciun fel de evaluare. Nu am avut-o niciodatăşi vreau să vă spun că nici nu ne interesează acest lucru. Ceeace însă a fost important şi argumentează ceea ce încerc să văspun este că, practic, din 1997, prin Tratatul politic de bazăîntre România şi Ucraina şi Acordul conex, ambele părţi auinterzis executarea oricărui fel de activitate de exploatare înacea zonă“. El a argumentat că datele care se vehiculeazăsunt relative, având în vedere că prospectarea ştiinţifică a zonei,deşi posibilă, nu s-a făcut de companii sau de una din părţi(profesorul geolog Nicolae Panin, fost director alGEOECOMAR, care s-a ocupat cu studierea platformeicontinentale româneşti a Mării Negre, afirma că în zonarespectivă nu este vorba de rezerve mari de gaz si petrol: “Totce s-a spus în ultimul timp au fost nişte cifre fără niciun fel deacoperire“. Panin a mai spus că nu există o evidenţă foarte clarăa posibilelor zăcăminte din Marea Neagră).

“Aceste cantităţi uriaşe de gaze, de petrol ar urma sa fieconstatate dacă există sau nu abia după ce se intră în operaţiunipetroliere serioase, care presupun nu doar o prospectare, ci şi oactivitate economică destul de laborioasă, pentru că zona deexploatare este destul de dificilă. Este necesară, din câte amînţeles (…), prezenţa unor companii internaţionale cu experienţăşi foarte mari, pentru a putea pune în aplicare un bun proiect“,a adăugat Cristian Diaconescu. El a admis că în zonă existărezerve de hidrocarburi, dar cantitatea şi posibilitatea deexploatare ale acestora sunt deocamdată incerte.

Agentul României în procesul de la Haga, BogdanAurescu, a declarat presei (03.02.2009):

“Hotărârea pe care a pronunţat-o astăzi CIJ în cazuldelimitării maritime în Marea Neagră, România contra Ucraina,recunoaşte jurisdicţia suverană şi drepturile suverane - înprincipal, de exploatare - ale României pentru o suprafaţă deplatou continental şi zonã economicã exclusivã de 9.700 km�,adicã 79,34% din zona în disputã cu Ucraina, de 12.200 km�.De asemenea, în aceastã zonã sunt estimate a fi alocate prinlinia trasatã de Curte aproximativ 70 de miliarde de metri cubi degaz şi 12 milioane de tone de petrol.

Soluţia CIJ este un succes al aplicării dreptului internaţional.Caracterul sau corect şi echitabil nu poate sa fie pus sub semnulîntrebării. Este, prin urmare, o soluţie avantajoasă pentruRomânia, care a susţinut permanent o formulă dedelimitare conformă cu dreptul internaţional şi, evident, o soluţieechitabilă, care este avantajoasă şi pentru Ucraina. Este finalulunui diferend complicat, care a presupus, de mai bine de 40 deani, de când a luat naştere, negocieri cu Uniunea Sovietică de20 de ani, şase ani şi 34 de runde de negocieri cu Ucraina, patruani, patru luni şi 18 zile - care se împlinesc astăzi - deconfruntare juridică în faţa CIJ, şi putem spune că la finalulacestui proces obiectivul nostru a fost atins: obţinerea unei liniiechitabile, clare, nesusceptibile de interpretări şi care deschideaccesul la resursele de hidrocarburi care se găsesc în aceastăzonă alocată de hotărârea Curţii României.

România va respecta hotărârea Curţii, este o obligaţie caredecurge pentru ambele părţi din Carta ONU. Sentinţa pronunţatăastăzi de către Curte, care este prima într-un caz contenciosinterstatal în care este implicată România - şi, în acelaşi timp, ceade-a 100 hotărâre a CIJ -, este o hotărâre obligatorie, definitivă,

Vedere aeriană a Insulei Şerpilor

93document � 2009 � 1 (43)

studii/documente

direct aplicabilă şi executorie imediat, nefiind necesaredemersuri pe plan intern de punere în executare sau demersurila nivelul relaţiilor dintre cele două state. Este o linie care a fostobţinută, aşa cum aţi văzut, din argumentaţia Curţii, prinaplicarea metodei pe care Curtea a aplicat-o în mod constant înjurisprudenţa sa, este o linie care a ţinut seama de dreptulinternaţional aplicabil, aşa cum a fost acesta ajustat în funcţie decontextul geografic particular al zonei în care a avut locdelimitarea. Din acest moment, indiferent de percepţiile subiectiveale părţilor, care au fost exprimate prin liniile pe care le-au propusîn faţa Curţii, - percepţii care sunt, evident, anterioare soluţieiCurţii -, soluţia Curţii este cea care exprimă adevărul juridic cuprivire la soluţia corectă în acest caz. Linia de delimitare împarteceea ce are dreptul efectiv România, respectiv Ucraina. Este olinie clar mai avantajoasa decât o soluţie care ar fi putut sa fieobţinută prin negociere. Este o linie mai bună decât oricepropunere pe care cealaltă parte, de-a lungul întregului proces,îndelungatului proces de negociere, a propus-o părţii române. Însfârşit, este o soluţie care confirmă munca pe care echipaRomâniei care a reprezentat interesele statului nostru în faţaCurţii a depus-o în aceşti ani. De asemenea, confirmă în mareparte strategia pe care partea română a adoptat-o în faţa Curţii, şivreau să mulţumesc în mod deosebit colegilor mei care au făcutacest efort. Este, practic, un rezultat care ridică nu doar profilulinternaţional al României, dar şi al şcolii româneşti de dreptinternaţional. (…). Cred că este un succes diplomatic important,cred că este un succes al aplicării dreptului internaţional”.

William Worster, profesor de drept internaţional laUniversitatea din Haga, le atrăgea atenţia românilor într-uninterviu pentru NewsIn: “Nu deschideţi încă şampania“, fiindcă“până nu extrageţi aceste resurse, nici nu simţiţi că sunt alevoastre“. Profesorul Worster nu le ţinea oficialilor români o lecţiede diplomaţie şi nici nu le vorbea despre riscurile imprudenţelordiscursive, dar observa că între lege şi politică este o distanţăfoarte mare şi că este important cum va fi pusă în practicădecizia Curţii de la Haga. Cu alte cuvinte, diplomaţii români — şinu numai ei! - ar trebui să depăşească optimismul euforic şi săafle cum poate intra România în mod concret în posesiateritoriului alocat, cum îl va delimita, dar mai ales cum va negociaeficient cu Ucraina exploatarea zonelor economice comune.

Hotărârea CIJ a generat în Ucraina acuzaţii grave, insinuări,inclusiv afirmaţii nelalocul lor!

Preşedintele Viktor Iuşcenko a calificat drept “strălucit“efortul diplomaţilor ucraineni. “Sunt convins că deciziareprezintă un compromis sănătos. Noi nu am pierdut nimic“;“Diplomaţia noastră a prădat în mod strălucit România” (sic!); eleste convins că decizia este de 2,1:1 în favoarea Ucrainei!

Premierul Ucrainei, Iulia Timoşenko, i-a acuzat de eşeculUcrainei la Haga personal pe preşedintele Viktor Iuşcenko şiministrul de externe Vladimir Ogrâzko.

Ministrul de Externe Volodimir Ogrizko a dat asigurari căUcraina “nu a pierdut niciun centimetru din teritoriul său“ (a fostdemis marţi 3 martie 2009 de Rada Supremă, din cauza moduluiîn care a gestionat disputa cu România la CIJ!).

Adjunctul ministrului ucrainean de externe, OleksandrKupcişin: “Suntem mulţumiţi de această decizie aCIJ.(…)”;”Este puţin ciudat că CIJ a stabilit linia dedemarcaţie ignorând circumstanţele relevante“.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe,Vasili Kirilici: „După o primă analiză, considerăm deciziaobiectivă”.

Agentul Ucrainei la Haga, Volodimir Vasilenko: “Esteprematur de apreciat verdictul Curţii Internaţionale de Justiţie dela Haga în litigiul privind delimitarea platoului continental şi azonelor economice exclusive din Marea Neagră ca fiind o victoriefără echivoc a României“; “(…) consider că atât România, cât şiUcraina pot fi considerate câştigătoare. (…) majoritateaargumentelor pe care partea română şi-a construit poziţia a fost

respinse de Curtea Internaţională de Justiţie“; nu este cazul caUcraina să se considere înfrântă în disputa cu România; “înpartea platoului care a revenit Ucrainei se află practic toatezăcămintele de petrol şi gaze prospectate până acum“.

Rectorul Academiei de ştiinţe juridice din Odessa,Serghei Kivalov aprecia că principala eroare a autorităţilorucrainene a fost aceea că au acceptat desfăşurarea procesuluila CIJ. “Nu trebuiau să accepte. Fără justiţie, se putea negociamult şi bine, şi, cine şie, poate ca Ucraina ar fi câştigat în faţaţării vecine“.

Opoziţia ucraineană tună şi fulgeră, vorbind despre trădarela cel mai înalt nivel!

Partidul comuniştilor a solicitat Procuraturii deschidereaunei acţiuni penale îndreptate împotriva preşedintelui ViktorIuşcenko, pentru “trădarea de patrie în legătură cu pierderea defacto de Ucraina a unei părţi considerabile a teritoriului economicstrategic şi a platoului continental în zona Insulei Şerpilor”.Liderul comuniştilor ucraineni Piotr Simonenko a declarat cădecizia Curţii Internaţionale de Justiţie “poate avea consecinţecatastrofale pentru Ucraina“; „ acţiunea criminală a ministeruluide Externe stabileşte astfel un precedent care poate duce laîncălcarea integrităţii teritoriale a Ucrainei de către alte state”.

Politologul ucrainean Vladimir Skaciko (în publicaţia rusă“Pravda”) avertiza că după decizia din 3 februarie 2009, Ucrainaar putea pierde şi alte dispute teritoriale, inclusiv cu Rusia(făcând trimitere la Sevastopol). Decizia reprezintă un eşecpentru Kiev şi deschide calea către noi revendicări teritoriale aleBucureştilor.

Analistul ucrainean (prorus şi anti-NATO) DmitriZaborin:“Maine vom putea ajunge intr-o situaţie similară cuBucovina de Nord şi Basarabia de Sud, (…)”.

Deputatul Valentin Kolesnicenko (Partidul Regiunilor),consideră că „Ucraina a pierdut 14 mii de km pătraţi de teritoriucu imense rezerve de petrol şi gaze de miliarde de dolari”;eşecul Ucrainei în disputa cu România privind delimitareaplatoului continentul reprezintă o trădare a oficialilor Ucraineni:“Orice măsură de pedeapsa pentru această infracţiune va fiprea mică, în comparaţie cu prejudiciul adus ţării şi viitoruluipoporului ucrainean. Este o trădare de stat şi răspunzătorii artrebui traşi la răspundere“.

Scriitoarea ucraineană Oles Buzina într-un articol publicatîn cotidianul Segodnya (21 septembrie 2008), eronat şi fără ominimă decenţă, afirma că “niciun stat din lumea care serespectă nu ţine cont de această prăvălie“ [Curtea Internaţionalăde Justiţie de la Haga!]. Pentru “a închide gura lacomă aRomâniei“, ea propunea autorităţilor statului ucrainean să facăaluzie Bucureştilor că Ucraina ar putea recunoaşteindependenţa Transnistriei.

Presa rusa sau ediţia ucraineană a unor ziare ruseşti, auintervenit şi ele pe această temă: „Ucraina a suferit o înfrângeregeopolitică şi economică pe frontul de Vest”; “Meciul din InsulaŞerpilor, la final: 1-0 pentru România. Ucraina a pierdut bătăliape frontul de vest” (Pravda).

Legat de Insula Şerpilor şi audierile/Hotărârea de laHaga, credem necesare câteva sublinieri de principiu:

• problema delimitării nu a implicat revendicări teritoriale sauprobleme de suveranitate din partea României; prin demersul laCIJ ţara noastră nu a cerut înapoierea Insulei Şerpilor,chestiunea validităţii titlului originar rămânând deschisă!

• chestiunea apartenenţei Insulei Şerpilor nu a făcut şi nuputea face, în mod obiectiv, obiectul procesului — Curtea nu seputea pronunţa asupra apartenenţei Insulei Şerpilor, pentru cănu avea în competenţă să facă acest lucru (în 1997, prin Tratatulpolitic de bază şi Acordul conex — art. 4 litera “h” —, România şiUcraina au stabilit competenţa CIJ doar pentru soluţionarea„problemei delimitării platoului continental şi a zoneloreconomice exclusive”, fără a fi prevăzută şi o a două clauză,

94 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

privind posibilitatea ca acest tribunal să decidă asupraapartenenţei Insulei Şerpilor)

• Agentul României Bogdan Aurescu, în timpul audierilor, adescris istoricul ocupării ilicite a Insulei Şerpilor, demonstrândnedreptăţile create deja de această situaţie - contrară dreptuluiinternaţional (mai precis Tratatului de Pace de la Paris din1947) - în zona gurilor Dunării şi în proximitatea formaţiuniigeografice în cauză. Aurescu a evidenţiat şi efectele inechitabilepentru România ale modului arbitrar de stabilirea a frontiereimaritime în 1949, cu încălcarea regulilor de drept în materie.“Deşi România, ca stat european responsabil, nu înţelege săceară în cadrul procesului de la CIJ anularea acestei situaţiiilegale la momentul producerii ei — ca dovada stând chiarTratatul de baza din 1997 — şi nici nu pretinde Curţii să acţionezedupă principiul unei „justiţii compensatorii”, aşa cum a încercatsă acrediteze Ucraina în documentele fazei scrise, România nuacceptă ca aceste situaţii ilegale şi efectele lor profundinechitabile să afecteze suplimentar drepturile teritoriale aleRomâniei în contextul prezentei delimitări“; “România nu poateaccepta extinderea consecinţelor inechitabile produse deja denedreptatea istorica prin care formaţiunea geografică InsulaŞerpilor a fost ocupată ilicit de către URSS în 1948“, a subliniatAgentul României, Bogdan Aurescu, în faţa CIJ.

Cei 15 jurişti ai Curţii Internaţionale de Justiţie de laHaga, cu unanimitate de voturi (!), au decis că InsulaŞerpilor:

• nu poate fi considerată punct de bază în trasarea liniei dedelimitare; Insula Şerpilor nu este considerată ca fiind integratăîn coasta Ucrainei şi deci nu poate fi considerat un punct debază pentru trasarea liniei de delimitare;

• nu poate fi considerată ţărm• nu poate influenţa linia de demarcaţie; Decizia CIJ poate fi

considerată o victorie a României, pentru că excluderea InsuleiŞerpilor de pe lista punctelor de demarcaţie luate în considerarecreează premisele unei normalităţi maritime între cele două ţări

• nu este relevantă pentru delimitarea între Ucraina şi

România; zonele economice exclusive vor fi atribuite conformprincipiului echitabilităţii

• “Având în vedere că nu influenţează decizia, Curtea nuconsideră necesar să se pronunţe asupra naturii formaţiunii”

• Insulei Şerpilor i se menţine o mare teritorială de 12 milemarine

Potenţialul economic al celor 9730 km� ce au revenitRomâniei în urma hotărârii de la Haga din 3 februarie 2009, astârnit interesul marilor companii de pe piaţa mondială apetrolului.

Procedurile de concesionare durează cel puţin un an şijumătate şi includ: delimitarea perimetrelor; elaborareapachetelor de date; publicarea anunţului în Monitorul Oficial alRomâniei şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene - etapă caredurează cel puţin trei luni; depunerea şi evaluarea ofertelor;negocierea acordurilor petroliere (şi, în final); aprobareaacestora prin hotărâri de guvern, după obţinerea avizelorministerelor abilitate.

Companiile care au deja perimetre concesionate înMarea Neagră pot relua activităţile de explorare şi exploatare,perimetrele neconcesionate (cca.1000 km� fiecare) urmând a fiscoase la licitaţie internaţională.

Procedurile şi operaţiunile petroliere necesar a fi efectuatepână la punerea efectivă în exploatare a unui nou zăcământ potdura câţiva ani. Potrivit experţilor, prospectarea zonei ar puteadura până la 10 ani, abia după această perioadă începândexploatarea efectivă a zonei.

Platforma continentală românească a Mării Negre şiresursele ei constituie obiectiv strategic naţional, aparţinstatului, iar Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale esteautoritatea desemnată să le valorifice (prin concesionare) îninteresul poporului român.

Bucuria câştigării acestui diferend internaţional la CIJ a fostserios umbrită de o serie de dezvăluiri care, în ansamblu, se

Vedere aeriană a Insulei Şerpilor

95document � 2009 � 1 (43)

subsumează “scandalului Sterling” (aflat în derulare), careatestă că foştii guvernanţi ai României au concesionat o anumesuprafaţă din ceea ce ne-a revenit în urma delimitării, înainte caHotărârea CIJ să fie pronunţată!

Este incredibil — s-a concesionat înainte de 3 februarie 2009o suprafaţă care, parţial, se suprapune7 peste suprafaţă obţinutăde România prin amintita decizie a CIJ! (pe lângă faptul că actulnormativ a fost promovat la nici două luni de la prezentareapledoariilor României în faţa Curţii de la Haga, documentul afost semnat de către demnitari care nu aveau legătură cu acelact. Aflând de hotărârea semnată de guvernul Tăriceanu,Ministerul Afacerilor Externe de la Kiev a declarat sec: “Româniaa pierdut in zadar 22 de ani”!... )

De la un contract iniţial de explorare şi împărţire a producţieide hidrocarburi din perimetrele XIII (Pelican) şi XV (Midia),încheiat în timpul guvernării Stolojan (6 august 1992), prin carestatul român avea dreptul la 45% din producţie, iar companiaEnterprise Oil cu care se încheiase contractul 55%, prin preluărisuccesive s-a ajuns la un contract de concesiune cu SterlingResources (canadienii plătesc statului român o redevenţă între3,5%-13,5% din valoarea ţiţeiului extras şi o redevenţa de 3,5%-13% din valoarea gazelor extrase)!

Acest lucru a fost posibil datorită faptului că Guvernul CălinPopescu Tăriceanu a modificat (la sfârşitul mandatului!) prinOrdonanţa de Urgenţă nr.101 din 4 octombrie 2007, atât Legeaminelor, cât şi Legea petrolului. Modificările aduse Legiipetrolului au permis încheierea unui act adiţional [ce are oanexă secretă de 42 de pagini, ce prevede transformarealicenţei de explorare pentru cele două perimetre într-un contractde concesionare!] între Agenţia Naţională a ResurselorMinerale şi firma canadiană Sterling Resources.

Ordonanţa a fost depusă la Senat pe 9 octombrie 2007 şiaprobată în 27 noiembrie 2007, iar la Camera Deputaţilor a ajunspe 10 decembrie 2007; în 5 mai 2008, actul normativ a primitraport de respingere în Comisia de industrii a Camerei; în 13 mai

a fost dezbătut în plenul Camerei şi retrimis Comisiei de industrii.Primul Ministru a cerut parlamentarilor să trateze „cu

maximă responsabilitate” dezbaterile asupra ordonanţei, pecare a catalogat-o drept „o acţiune premeditată a GuvernuluiTăriceanu (…). Din 2007, şi-a pregătit mişcarea din 2008, pefinal de mandat, pentru a acorda acel contract care prejudiciazăfinanciar interesele României, iar noi avem datoria să curmămacest abuz”! Tot el a dispus (5 februarie 2009) demarareaprocedurilor legale în vederea declasificării anexei secrete laH.G. nr.1446/12 noiembrie 2008 privind aprobarea Actuluiadiţional nr.11 la Contractul de explorare şi împărţire a producţieipentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia, sesizând şiDepartamentul de Control al Primului-Ministru în vedereaelucidării condiţiilor în care a fost atribuit contractul deconcesionare încheiat între Agenţia Naţională pentru ResurseMinerale (ANRM) şi Sterling Resources Ltd.

Preşedintele României a spus că Guvernul trebuie săgăsească atât soluţii, cât şi explicaţii în cazul contractuluiSterling, chiar dacă acest lucru ar duce la o dispută juridică: “Mi-aş dori mult să clarificaţi disputa legată de concesiunile dinMarea Neagră”, a spus Traian Băsescu, cerând totodată să sedea o explicaţie şi o soluţie, chiar dacă “ar fi nevoie să trecemprintr-o dispută juridică”.

(Contractul petrolier ar putea fi desfiinţat fără maricomplicaţii juridice, asta în condiţiile în care autorităţile doresccu adevărat acest lucru. Acest lucru ar fi posibil, între altele, înbaza faptului că pentru a fi valabil, controversatul contractpetrolier avea nevoie şi de avizul Consiliului Concurenţei. Pe el,nu apare şi semnătura/viza Consiliului Concurenţei!)

În contextual geopolitic actual nu putem omite pe istoriculGheorghe I. Brătianu care, profetic, aprecia că problemeleMării Negre şi ale Caucazului vor veni de la petrol.

La fel de realist şi exact sună vorbele inspiratului politicianTake Ionescu: “Va veni un timp când se va dovedi că atmosferagrea care apasă România conţine numeroşi vapori de petrol“!...

�

1 „Sacrificiile”istorice clamate de preşe -dintele Constantinescu s-au dovedit inutile şidăunătoare prestigiului şi intereselor naţionale!Bulgaria - care nu avea semnate şi nu a semnatîn grabă tratate cu vecinii, aşa cum au făcutguvernanţii români cu Ungaria şi Ucraina...- aintrat în NATO odată cu noi, nimeni, nici dininterior nici din exterior, necerându-le sacrificiipentru atingerea acestui obiectiv!

2 După destrămarea URSS, stânca a trecut,ilegitim, în stăpânirea Republicii Ucraina, însă -legal — a intrat în teritoriul Ucrainei exclusivdatorita virgulei puse de Adrian Severin. Potrivitlui, în ’97, România n-a „cedat“ insula, ci aacceptat faptul că Ucraina este succesoarea dedrept a URSS.

3 Acest context ciudat şi fără precedent,conduce la câteva observaţii juridice de fond, lacâteva întrebări privind profesionalismul şi bunacredinţă a celor implicaţi în acest act de trădarea intereselor naţionale: „de ce” a săvârşit AdrianSeverin faptele relatate (din împuternicirea cui,cu ce drept)?; Ucraina a susţinut că a

„moştenit” Insula Şerpilor de la URSS; eibine, în acest caz, dacă insula a fost a URSS-ului (care a făcut-o „cadou” Ucrainei), „dece” a avut nevoie Kievul de recunoaştereascrisă din partea guvernanţilor români aflaţila putere a faptului că insula le aparţine şi, încontinuarea raţionamentului, dacă nu era anoastră, noi pe ce bază am recunoscutUcraina ca proprietară asupra acesteia !?...)

4 Subliniem faptul că atâta timp cât oinstanţă internaţională nu constată lipsa devaliditate a protocolului din 4 februarie 1948,se menţine statutul juridic conform căruiaUcraina este deţinătoarea actuală a InsuleiŞerpilor. România este cea care trebuie săceară acest lucru (la fel stând lucrurile şi cuPactul Ribbentrop-Molotov)! Poziţia statuluievreu, a statelor baltice, a Japoniei, închestiunile teritoriale legate de al doilea războimondial şi urmările acestuia, trebuie săconstituie pentru partea română un model(imbold) privind demersurile viitoare!

5 În Memoriul său, România a prezentatdelimitarea deja convenită cu UniuneaSovietică în porţiunea iniţială a primuluisector. Aceasta a fost efectuată printr-o seriede Acorduri, începând cu Procesele Verbale din1949 (Procesul Verbal General din 1949 şiProcesul Verbal Individual de Descriere aSemnelor de Graniţă 1438 şi 1439). Graniţastabilită în acest mod a fost confirmată în modsubstanţial de Actul din 1954 şi de Procesul VerbalGeneral, respectiv, Individual din 1963 şi 1974.

6 Circa jumătate din zona câştigată deRomânia la Haga va fi preluată de Petrom (OMV-Petrom este marele câştigător al deciziei de laHaga!), foarte puţin revenind canadienilor de laSterling (din cei cca.5000 km2 concesionaţi, 80%revin OMV-Petrom şi 20% firmei Sterling).

7 Potrivit paginii de internet a companieiSterling Resources perimetrul XV Pelican sesuprapune, parţial cu suprafaţa de 9.730 km2 deplatou continental pe care le-a câştigat Româniaprin decizia Curţii Internaţionale de Justiţie de laHaga, din 3 februarie 2009!

studii/documente

Abstract: The Serpent Island (Snake Island) repre-sented throughout the history a broad interesting subjectboth for researchers and for the public. Known as a spe-cialist in the field, the author gives us the possibility to

look into this issue and presents us the solutions foundtill 2009.

Keywords: continental plateau, orders, territorialwaters, exclusive economic zones, negotiation

The Serpent Island form ancient times to our days

96 1 (43) � 2009 � document

recenzii

Lumini [i umbre în lumea serviciilor secrete române[ti

După două decenii de la momentulcând România a făcut primii paşi pe drumulfăuririi unei societăţi democratice, relaţiadintre serviciile secrete şi factorul politiceste încă un subiect controversat, ultimulexemplu în acest sens reprezentându-lscandalul declanşat, în ianuarie 2009, dedeclaraţiile lui Claudiu Săftoiu, fost şef alSIE. În acest context, editarea unui istorii aserviciilor secrete româneşti este mai multdecât binevenită.

Profesorul Cristian Troncotă, la oraactuală cel mai bun specialist în acestdomeniu, aduce în atenţia cititorilor evoluţiaserviciilor de informaţii, prezentând pe largcircumstanţele creării primelor structuriinformative, precum şi reorganizărilesuccesive ale acestora, prezentând detaliatatribuţiile secţiilor şi compartimentelor carele compuneau, astfel încât cititorul îşi poateforma o imagine cât mai complexă asupracompetenţelor acestora.

Încă din primele pagini ale lucrării aflămcă folosirea serviciilor de informaţii înscopuri politice a apărut încă din primii anide funcţionare a acestora, în timpuldomniei lui Alexandri Ioan Cuza.

Pe de altă parte, autorul se încumetăsă atace şi aspectele misterioase la istorieimoderne a României cum ar fi, deexemplu, asasinarea prim-ministruluiBarbu Catargiu în 1862 sau atentatulîmpotriva lui Ion I.C. Brătianu din 1909.

Nu lipsesc nici episoadele demne defilmele de acţiune, cum s-a întâmplat înaprilie 1914, atunci când viitorul şef al SSI,Mihail Moruzov, la acea dată simplu agent,a reuşit să sustragă valiza diplomaticăambasadorului austro-ungar la Bucureşti,Ottokar von Czernin, în timpul unei călătoriicu trenul de la Bucureşti spre Budapesta.Între Ploieşti şi Predeal, Moruzov a intratcu chei false în compartimentuldiplomatului, desigur în lipsa acestuia, şi aaruncat toate bagajele pe fereastră,acestea fiind recuperate de complicii careurmăreau trenul cu un automobil.Binenţeles că autorităţile române au„recuperat” bagajele în cel mai scurt timp,dar fără valiza diplomatică.

Pregătirea intrării României în PrimulRăzboi Mondial este analizată pe larg,autorul prezentând atât aspectele pozitive,dar neocolind nici ipostazele mai puţinplăcute, atunci când „patriotismul nu aexclus slăbiciunile şi vulnerabilităţile”.Autorul descrie în amănunt modul în careagenţii Puterilor Centrale au profitat dearghirofilia unora din personajele de primrang ale vieţii publice româneşti pentru a-iatrage de partea lor, ca şi de speculareaorgoliului unor ofiţeri români pentru a-idetermina să dezvăluie unele secrete al

măsurilor întreprinse pe plan militar pentruintrarea în război.

De asemenea, autorul descrie şiaspecte mai puţin cunoscute ale activităţiiinformative de pe teritoriul României întimpul Primului Război Mondial, ca, deexemplu, sprijinul pe linie informativă pecare l-au acordat români din Transilvania,Banat şi Bucovina pentru pregătirea intrăriiarmatei române în război sau acţiunileinformative ale grupurilor de rezistenţă depe teritoriul vremelnic ocupat de PuterileCentrale, cum au fost cele conduse deVasile Chilian în Vrancea sau AlexandruPopovici la Brăila, care au plătit cu viaţa,alături de alţi conaţionali, activitatea lor înslujba ţării.

În paginile lucrării, autorul aduce înatenţia cititorilor şi existenţa unor structuriinformative a căror activitate este mai puţincunoscută, aşa cum a fost Secţia MilitarăSecretă din Transilvania, care a activat înperioada noiembrie 1918-noiembrie 1919,sau Eşalonul Mobil al Serviciului Special deInformaţii în timpul Campaniei din Est.

Relaţia dintre lumea politică şi serviciilesecrete este analizată pe larg în partea aII-a lucrării, dedicată perioadei interbelice,în care este examinată, printre altele,activitatea structurilor informative paraleleale partidelor politice sau al camarileiregale. Aflăm, astfel, că două dintrepersonajele extrem de apropiate de regeleCarol al II-lea, Ernest Urdăreanu şi ElenaLupescu, aveau propriile lor servicii deinformaţii, aceasta din urmă manifestând,

precum, mai târziu, Elena Ceauşescu, opasiune pentru ascultarea convorbirilortelefonice.

Un subcapitol extrem de interesanteste şi cel dedicat tehnicilor conspirativefolosite de comuniştii români în ilegalitate.Din descrierea procedeelor folosite decomunişti pentru a-şi ascunde activitateade ochii vigilenţi ai Siguranţei, descrierebazată pe documente de arhivă, dar şi pememoriile unora dintre ilegalişti, rezultăimportanţa de prim ordin a „aparatuluitehnic” în cadrul structurilor PartiduluiComunist din România, „batalionul deavangardă la clasei muncitoare” activândpractic ca o agentură de spionaj.

Lupta, prin mijloace specifice contrairedentismul maghiar este un alt aspect alactivităţii serviciilor de informaţii româneşti

care beneficiază de atenţia autorului, atâtpentru epoca interbelică, cît şi pentruperioada celui de Al Doilea RăzboiMondial.

Perioada 1939-1945 se bucură de oatenţie deosebită din partea autorului,care încearcă să descifreze multe dinmisterele acestei epoci. „Reţeaua RicăGeorgescu”, misiunea „Autonomous”,legionarii care acţionau, în mai 1944, „subbagheta NKVD” sau colaborarea SSI cuOSS-ul american după 23 august 1944,sunt câteva dintre subiectele care îi dauocazia autorului să prezinte fresca uneiepoci care încă nu şi-a dezvăluit încătoate misterele.

Fiecare capitol al lucrării este însoţit deo bogată bibliografie, mărturie a strădanieiautorului de a consulta o multitudine deizvoare edite şi, mai ales, inedite pentruconceperea acestei lucrări. Folosinddocumentele de arhivă autorul nu s-amulţumit să scrie doar o istorie a serviciilorde informaţii, ci a întreprins şi o prezentarea societăţii româneşti de la UnireaPrincipatelor până la începutul instaurăriiregimului comunist în România. Prinprofunzimea analizei istoriografice, ca şiprin cantitatea şi calitatea materialuluidocumentar studiat, lucrarea România şifrontul secret reprezintă o sintezăfundamentală în domeniul istoriei serviciilorsecrete româneşti, constituindu-se într-olucrare de primă importanţă pentru ceiinteresaţi de istoria României moderne şicontemporane. �

Cristian Troncotă, România şi frontul secret 1859 — 1945,

Editura Elion, Bucureşti, 2008, 415 p.

Lucian DR~GHICI

97document � 2009 � 1 (43)

recenzii

Volumul, editat postum, reprezintă teza de doctorat alector univ. col. (rez.) dr. farm. Constantin Iugulescu(1924—2006), susţinută în anul 1974, la I.M.F. Târgu-

Mureş, sub conducerea ştiinţifică a prof. dr. doc. IosifSpielmann.

Motivaţia şi scopullucrării se desprind încă din„Cuvânt înainte”: „Din nefe -ricire, despre contribuţiaspecifică farmaciei de cam -panie nu s-a scris decâtpuţin şi nesemnificativ.După multe decenii deneglijare şi în lipsa unei

iniţiative oficiale, folosind numeroase surse de documentareîncercăm, în paginile ce urmează, să dezvăluim o mică partedin marea epopee a activităţii farmaciştilor militari, cu gând derecunoştinţă din partea generaţiei noastre şi cu intenţia deedificare a celor ce vor veni după noi”.

În scopul sistematizării vastului material documentar,autorul a impus o periodizare proprie istoriei farmaciei militareromâneşti, astfel: perioada prefarmaceutică militară (până la1831); perioada de debut şi organizare a farmaciei militare(1831—1858); perioada de reorganizare şi afirmare naţională(1859—1877); perioada de ascensiune şi efort în războaie(1878—1945); perioada comunistă (1946—1989). În ceea cepriveşte ultima perioadă, volumul cuprinde doar intervalul1946—1975, textul fiind refăcut după exemplarul de lucru altezei de doctorat, care cuprindea şi însemnările manuscriseale autorului.

Lucrarea este structurată pe 12 capitole, după cumurmează: „Farmacia militară românească în studii şi articoleistorice”; „Farmacia militară pe plan internaţional”; „Primelefarmacii militare româneşti”; „Farmacia militară în perioada deafirmare naţională (1859—1877)”; „Farmacia militară în războiulpentru independenţa de stat a României”; „Anii de ascensiuneai farmaciei militare româneşti (1878—1916)”; „Farmaciamilitară până la intrarea României în primul război mondial”;„Serviciul farmaceutic militar românesc în primul războimondial (1916—1919)”; „Farmacia militară românească înperioada interbelică (1919—1940)”; „Farmacia militarăromânească în cel de-al doilea război mondial (1940—1945)”;„Farmacia militară românească în perioada 1946—1975”;„Farmacia militară românească în manuscrise şi imagini(1832—1975)”. Printre farmaciştii militari remarcabili suntmenţionaţi, cu scurte biografii: Francisc Xaverius Pruzinsky(1802—1874), Constantin Stabil (1860—1905), Constantin

Merişanu (1864—1931), Ştefan Gavrilaş (1871—1926),Gheorghe P. Grinţescu (1878—1956), Alexandru Ionescu-Matiu(1883—1975). Biografiile personalităţilor remarcabile care aucontribuit la afirmarea pe plan naţional şi internaţional afarmaciei militare româneşti sunt întregite cu prezentareamedicului dr. Carol Davila (1828—1884).

Trecutul îndelungat şi valoros, numeroasele acte dedevotament, spiritul de sacrificiu, competenţa profesională şidăruirea, constituie motive de mândrie pentru farmaciaromânească şi pentru Armata Română. Farmacia militarăromânească a avut şi are întotdeauna ca misiune asigurareaarmatei cu medicamente, pansamente, instrumentar şiaparatură medicală, atât în timp de pace, cât şi la război. Pefront sau în spatele frontului, în comandamente, în spitale, latrenurile sanitare etc., mereu la datorie acolo unde era făuritviitorul ţării, farmaciştii şi-au adus cu devotament contribuţia laefortul general.

Farmacia militară a dat buni organizatori, ofiţeri disciplinaţi,cu tărie de caracter şi morală, oameni interesaţi de aspecteleştiinţifice şi practice ale problemelor de farmacie, exponenţicare au reprezentat cu cinste profesia lor la numeroasemanifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Din rândurilefarmaciştilor militari s-au desprins, în fiecare perioadă istorică,mai mulţi sau mai puţini eroi în timpul războaielor, numeroasecadre didactice în învăţământul superior farmaceutic, 1—2savanţi în ştiinţele farmaceutice şi multe exemple de muncă,abnegaţie, devotament social.

Documentarea a avut la bază numeroase fonduri dearhivă, cercetate de către autor în Arhivele Ministerului ApărăriiNaţionale, Arhivele Naţionale Bucureşti, Biblioteca AcademieiRomâne, Biblioteca Muzeului Militar Central. În plus,bibliografia cuprinde peste 350 de referinţe cu privire la decizii,instrucţiuni, legi, periodice, volume şi articole de specialitateromâneşti şi străine.

Lucrarea reprezintă un reper important pentru specialiştii şiiubitorii istoriei farmaciei româneşti, militare sau civile, atât dinpunctul de vedere al efortului de documentare, cât şi al dorinţeiautorului de a scoate la lumină adevărul istoric.

* * *

Un prieten al arhivelorcol. (rez.) dr. farm. Constantin Iugulescu (1924–2006)

Dr. George Dan MOGO{ANU

Lucian DR~GHICI

Constantin Iugulescu, Pagini din trecutulfarmaciei militare româneşti,Editura SITECH,Craiova, 2008, 350 p.

ConstantinIugulescu,

George DanMogoşanu,

Din epopeeaServiciului sanitarmilitar în războiul

pentru independenţaRomâniei (cu o privire

atentă asupraServiciului farmaceutic),

Editura MedicalăUniversitară, Craiova,

2006, 160 p.

98 1 (43) � 2009 � document

recenzii/semnal

DEM, elaborat din iniţiativa unuigrup de ofiţeri din Marina Militară, esterezultatul a mai multor ani de muncă,precedată de o lungă perioadă dedocumentare, de către un colectiv dezece specialişti. Dicţionaul are 560 depagini cu 8000 de articole, prevăzute cudefiniţii. Pe lângă termenii pur nautici, elcuprinde şi cuvinte din diferite discipline(tehnice, geografice, istorice) legate demarină. Lucrarea este o reelaborare şidezvoltare substanţială a Dicţionaruluide Marină din 1979, la care un aportesenţial l-a avut locotenent-comandor(r) Mihai Bujeniţă. Deoarece suntprezentate şi date din istoria marinei(române), informaţii despre porturi,şantiere navale şi căi navigabile, ca şidespre războaie navale şi chiar desprepersoane importante din domeniulmarinei, lucrarea îşi poartă pe drepttitlul de Dicţionar enciclopedic demarină.

Prefaţa în limba română e urmatăde o scurtă, dar foarte bine venităintroducere în limba engleză, în care sesubliniază că vocabularul folosit demarinarii români este o adevăratălingua franca pentru Dunărea de jos,pentru Marea Neagră şi pentru MareaMediterană, având ca bază limbaromână îmbogăţită în cursul vremii cutermeni din limbile slave, din greacabizantină si medievală, din turcă,germană şi în ultima vreme în specialdin engleză. Prin filiera cuvintelor

turceşti, franceze şi engleze aceastălingua franca s-a îmbogăţit şi cu termeniolandezi, arabi şi de alte origini, dinregiuni îndepărtate.

Primele pagini ale dicţionaruluipropriu zis sunt precedate de o bogatălistă de prescurtări şi de inventarulplanşelor şi hărţilor care însoţesc textul.(Ar fi trebuit să se indice şi paginileunde se găsesc aceste adausurideosebit de preţioase şi de binevenite).

In cele două introduceri nu seaminteşte că dicţionarul este prevăzut şicu desene, figuri si scheme careuşurează înţelegerea definiţiilor, aşa căeste de fapt vorba de unBildwörterbuch, lucrat după principiulWörter und Sache, ceea ce contribuiemult la valoarea lucrării.

Cuvintele titlu sunt frecvent urmatede abrevieri care dau indicaţii de naturăfoarte diferită: de registru (înv. =învechit; livr. = livresc), de domeniu (jur.= juridic), de geografie (g. = golf, r. =râu, fl. = fluviu), de limbi (ol. =olandeză).1

Definiţiile sunt redactate clar şicorect şi dau informaţiile de care estenevoie.

Fără a intra în amănunte,dicţionarul de faţă este o lucrarelexicografică foarte serioasă şi utilă, de

care va trebui să se ţină seama la noileediţii ale dicţionarelor mai ample alelimbii române, ca de exempluDicţionarul explicativ al limbii române(DEX) sau DN, Dicţionarul deneologisme ca şi dicţionarele tehnicegenerale.

La o nouă ediţie ar trebui dată şibibliografia lucrărilor consultate.

Prof. Univ. Dr. Dr.h.c.multMaria Iliescu

Institut für RomanistikInnrain 52

A-6020 InnsbruckAustria

Dic]ionar enciclopedic de marin`

Dicţionar enciclopedic de marină; coord. Bejan, Anton,

Editura Societăţii Scriitorilor Militari,Bucureşti, 2006, 312 pag.

1 Unele prescurtări din text lipsesc în lista generală aprescurtărilor, ca de exemplu ist (cromster) sau hd. iar altele,ca unele indicaţii de limbă, nu sunt suficient de clare: e vorbade limba de origine, de filieră, de felul cum se pronunţă uncuvânt într-o anumită limbă. Unele prescurtări nu aducinformaţii noi, ca de exemplu ist. la cuvântul Aaron Manby,

definită ca ‚prima navă engleză...care a traversat CanalulMânecii în 1822. Ar trebui să se renunţe în orice caz laprescurtarea sin.(sinonim). Când acesta există el poate fi datca definiţie, urmând eventual să se facă o trimitere. Când estevorba de o parafrază, care redă acelaşi sens nu este vorba desinonimie (abataj sin abatere în carenă.).

Volumul a fost conceput ca un omagiu adus activităţiimedicilor şi farmaciştilor militari în timpul Războiuluide Independenţă, cu ocazia împlinirii, în anul 2007,

a 130 de ani de la cucerirea independenţei de stat a României. Pornind de la un ciclu de lecţii de curs pentru şcolile şi

spitalele militare, autorii au aprofundat cercetarea fondurilorarhivistice pentru a oferi cititorilor o lucrare foarte binedocumentată într-un domeniu încă puţin cercetat de istoriciimilitari. Pe lângă prezentarea organizării şi înzestrării

Serviciului Sanitar, este descrisă în numeroase pagini, multedintre acestea cu un caracter emoţionant, activitatea plină deabnegaţie a medicilor şi farmaciştilor militari în timpulRăzboiului de Independenţă pentru a alina suferinţele ostaşilorrăniţi pe câmpul de luptă.

Aşa cum se precizează şi în titlu, o atenţie deosebită esteacordată prezenţei farmaciştilor militari pe teatrul de operaţii dinBulgaria, autorii aducând în atenţia cititorilor oameni şi faptepeste care se aşternuse, în mod cu totul nemeritat, colbul uitării.

* * *

99document � 2009 � 1 (43)

semnal

Cu o prezentare grafică deexcepţie, Buletinul MuzeuluiMilitar Naţional cuprinde

numeroase studii grupate eficient pecategorii: studii de istorie,personalităţi/biografii, studii demuzeografie, educaţie şi pedagogiemuzeală, conservarea şi restaurareapatrimoniului. Spicuim, absolutaleatoriu, din titlurile materialelor: Ioan I.Scafeş, Organizarea unităţilor demitraliere în armata imperială germană;col. dr. Vasile Popa, Înzestrarea armateiromâne (1914-1916); dr. Cornel Ţucă,Români, ardeleni şi bucovineni dinarmata austro-ungară în prizonierat înRusia; dr. Costin Scurtu, Procesul deaderare a României la structurile NATO,1990-2000; Neculai Moghior, Constantin„Bâzu” Cantacuzino — Asul ForţelorAeriene Regale Române; Mihnea Vlad

Şerbănescu, Măştile contra gazelor înarmata română (II) 1934-1945;comnador dr. Marian Moşneagu, Unproiect interbelic de amenajare aMuzeului Marinei Române; col. (r)expert Ion Neacşu, Conservareaarmamentului în urmă cu 145 de ani.Volumul beneficiază de un grupaj defotografii reproduse la un nivel calitativdeosebit.

* * *

Între numeroase lucrări dedicateistoriei contemporane, o iniţiativăde istorie medie nu poate decât să

ne bucure. Extrem de bine documentată— fiind vorba despre o teză de doctorat— structurată pe două părţi (Veneţia şiGenova în Marea Neagră, 1204-1453;Nave şi navigaţie), volumul sedovedeşte o lectură interesantă, atâtpentru specialişti, cât şi pentru ceipasionaţi de istoria navelor şi anavigaţiei.

* * *

Ocarte dedicată celui despre careun alt erou român, generalulRadu Korne, spunea că „nu cred

să fie ostaş român care să nu-lcunoască”. Generalul LeonardMociulschi, simbol al unităţilor de muntedin Armata României, a fost, este şi cusiguranţă va rămâne un model pentrutoate generaţiile ce vor veni. O carte

necesară, plină de informaţii bazate peo temeinică cercetare, într-un format şio calitate grafică de excepţie.

* * *

Realizată în semn de cinstire aRegimentului 4 „Argeş” încazarma căruia încă din anul

1973 Centrul de Studii şi Păstrare aArhivelor Militare Istorice, lucrarea defaţă este o continuare a celei intitulate„Istoricul Regimentului 4 Argeş”, editatăla Piteşti cu prilejul aniversării a 50 de

ani de la înfiinţarea unităţii. Prezentul

volum îşi propune să informeze cititoriidespre cele mai importante şisemnificative momente din evoluţiaregimentului de la înfiinţare şi pânădupă cel de - Al Doilea Război Mondial.

Buletinul Muzeului Militar Naţional“Regele Ferdinand”, serie nouă, nr. 6/2008, Ed. Alpha MDN, 499 pag.

Col. (r) Gheorghe Suman, lect. univ. dr. Adrian Mociulschi,Generalul Leonard Mociulschi în conştiinţa românilor, Ed. UniversŞtiinţific, Bucureşti, 2008, 398 pag.

Andreea Atanasiu, Veneţia şi Genovaîn Marea Neagră. Nave şi navigaţie

(1204 - 1453), Ed. Istros, Brăila, 2008, 321 pag.

Col. (r) dr. Cornel Carp, lt. Col. dr. Petrişor Florea,

dr. Cornel Ţucă (coordonatori),Istoricul Regimentului 4 Dorobanţi

„Argeş” (1877-1946), Ed. Pământul,2008, 308 pag.

100 1 (43) � 2009 � document

studii/documente

Contents

� The year of the General Headquarters, general-lieutenant Ion Ciupei, Ph.D. � 1916. Military conventions with the Allies — dejure and de facto, Vasilica Manea � 1916: Information and lesson learned from the current war, Lucian Drăghici � The Muslimheroes from Mărăşeşti and Oituz, prof. univ. Ioan Bitoleanu � Romanian air forces in 1918, Vasile Tudor � Following an archivalmistake: the personal file of the Lieutenant reservist Gib Mihăescu, Iulian Boţoghină � The activity of the Romania NationalSenate (Cluj) reflected in the notes of Sidonia Docan, Cornel Ţucă, Ph. D. � The shortest year of the XX century Luminiţa Giurgiu� Echoes in the time memory. The heroic path of the Romanian1st Armoured Division, Colonel George Gheorghiu � TheUniversity from Iasi in the new national and geopolitical context of the Greater Romania, prof. Univ. Ion Agrigoroaiei, PH.D. �“Mircea” — the training vessel at its 70th anniversary, Constantina Stoianovici � The intervention of the forces and passive defencearsenal after the bombings on Bucharest on April 4th, 1944, Alexandru Armă � 30 years ago. The Soviet offensive fromStalingrad, Dumitru Dobre � Generals in exile, Dinu Zamfirescu � The bases of Romania’s national defence in post-war period,Captain Marian Moşneagu, Ph. D. � The proletarian guards and the fighting popular groups from Romania (1950-1969)Lieutenant-colonel Petre Opriş, Ph. D. � The memoirs of the Colonel Victor Paraschiv about the events which led to theCzechoslovakian crisis from 1968 � The spiritual patronage of the Army, Brigadier General (ret) Grigore Buciu � The SerpentIsland form ancient times to our days, prof. Dominuş Pădurean, PH.D.

Sommaire

� 2009 — l’année de l’Etat Major Général, général lieutenant (r) Ion Ciupei � 1916 — Conventions militaires avec les alliés — «dejure» et «de facto», drd. Vasilica Manea � 1916: «Informations et renseignements de la guerre actuelle», Lucian Drăghici �Héros musulmans de Mărăşeşti et d’ Oituz, prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu � L’aviation roumaine en 1918, Vasile Tudor � A ladécouverte d’une erreur de classement: le mémoire personnel du lieutenant réserviste Gib Mihăescu, drd. Iulian Boţoghină �L’activité du Sénat National roumain (Cluj) dans les notes de Sidonia Docan, dr. Cornel Ţucă � La plus courte année du XX-esiècle, Luminiţa Giurgiu � Echos dans la mémoire du temps. L’itinéraire héroïque de la 1-ére Division Blindée roumaine, colonel(r) George Gheorghiu � L’Université de Iaşi dans le nouveau contexte national et géopolitique de la Roumanie réunie, prof. univ.dr. Ion Agrigoroaiei � Le navire-école «Mircea» à son 70-e anniversaire, Constantina Stoianovici � Intervention des forces et desmoyens de défense passive après le bombardement de Bucarest, le 4 avril 1944, Alexandru Armă � Il y a 30 ans. L’offensivesoviétique de Stalingrad, Dumitru Dobre � Généraux en exil, Dinu Zamfirescu � Fondements de la défense nationale deRoumanie d’après la guerre, capitaine de navire dr. Marian Moþneagu � Les gardes ouvrières et les formations populaires delutte en Roumanie, lieutenant-colonel dr. Petre Opriş �Mémoires du colonel Victor Paraschiv sur les événements qui ont entraî-né la crise tchécoslovaque en 1968 � Le patronage spirituel de l’armée, général de brigade (r) Grigore Buciu � L’île des Serpents— de l’antiquité jusqu’a nos jours, prof. univ. dr. Dominuţ Pădurean

Inhalt

� 2009 — das Jahr des Generalstabes, Generalleutnant (r) dr. Ion Ciupei � 1916. Die militärische Vereinbarungen mit denAlliierten — „de jure“ und „de facto“, drd. Vasilica Manea � 1916: „Informationen und Lehre aus dem gegenwärtigen Krieg“, LucianDrăghici � Die muslimen Helden von Mărăşeşti und Oituz, Universitätsprof. Dr. Ioan Bitoleanu � Die rumänische Luftwaffe imJahre 1918, Vasile Tudor � Auf die Spuren eines Archivarfehler: die persönliche Denkschrift des Leutnants Gib Mihăiescu, Drd.Iulian Boţoghină � Die Tätigkeit des Rumänischen Nationalen Senates (Cluj) wiedergespielt in den Notizen der Sidonia Docan,Dr. Cornel Ţucă � Das kürzeste Jahr des Jahrhunderts XX, Luminiţa Giurgiu � Die Echos im Zeitgedächtnis. Das heldenhafteItinerarium der 1. Division rumänische Panzerwagen, Oberst (r) George Gheorghiu � Die Universität von Iassy im neuen natio-nalen und politischen Zusammenhang des vervollständigten Rumäniens, Universitätsprof. Dr. Ion Agrigoroaiei � Das Schulschiff„Mircea“ am 70. Jahrestag, Constantina Stoianovici � Die Intervention der Kräfte und Passivschutzmittel nach demBombenangriff auf Bukarest vom 4. April 1944, Alexandru Armă � Vor 30 Jahren. Der sowjetische Angriff von Stalingrad, DumitruDobre � Genärale im Exil, Dinu Zamfirescu � Die Fundamente der nationalen Verteidigung des Rumäniens in derNachkriegsperiode, Kommandore Dr. Marian Moşneagu � Die Arbeitergarden und die Kampfvolksformationen von Rumänien(1950 — 1969), Oberstleutnant Dr. Petre Opriş � Die Denkschriften des Oberst Victor Paraschiv über die Ereignisse die tsche-choslowakische Krise vom Jahr 1968 geschaffen haben. � Die geistige Patronage der Armee, Brigadegeneral (r) Grigore Buciu

� Die Insel der Schlangen — von Altertum bis Gegenwart, Prof. Dr. Dominuţ Pădurean