1

http://www.mapsofworld.com/physical-map/maps/europe-continent-physical-map.jpg

RELIEFUL EUROPEI

1 Caractere generale 1.varietatea: toate tipurile de relief 2 Etajarea Relieful Europei se desfăşoară de la 0 m până la 5642 m, vârful Elbrus din Munţii Caucaz şi 4807 m în vârful Mont Blanc din Munţii Alpi; Alt min: -28m pe lit. M Caspice. Altitudini f. Reduse se mai intalnesc in campii litorale joase din NV si N si pe campiile artificiale numite poldere(in fostul golf Zuider Zee, Olanda:-10;-23m sub nivelul M Nordului)

3.Disproportionalitatea: predominarea reliefului de câmpie şi podişuri joase, 84 % din suprafaţa continentului, după cum urmează: -câmpii cu altitudini între -28 m şi 200 m - 57 % din suprafaţa continentului (preddomina in N si E) -podişuri, dealuri înalte şi munţi joşi, cu altitudini cuprinse între 500 şi 1000m - 10 %; -munţii cu altitudini de peste 1000m - 6 % din suprafaţa continentului.

2. Geneza si evolutia reliefului

2

Relieful Europei s-a format in timp, incepand din prima era geologica, prin interactiunea dintre fortele endogene ( tectonice) si exogene (eroziune si acumulare) Din punct de vedere tectonic si structural, Europa apartine Placii Euroasiatice: In N si E: placa este f. veche, rigida si putin fragmentata

-n V: afectata de fenomene vulcanice, de-a lungul riftului si dorsalei atlantice unde au luat nastere insule vulcanice: Azore, Islanda, Feroe -In S: mai noua, foarte fragmentata (microplaci), cu vulcani activi, seisme si munti inalti , in zona de subductie a Placii Africii

http://en.wikipedia.org/wiki/Geology_of_the_North_Sea

3

PaleoEuropa PRECAMBRIAN SI

PALEOZOIC INFERIOR

MezoEuropa PALEOZOIC SUPERIOR

NeoEuropa MEZOZOIC si NEOZOIC

I. PRECAMBRIAN unităţi de platformă care alcătuiesc primul nucleu continental al Europei.

• 1.In N: Scutul Baltic (Pen Scandinavica si regiunea din jurul M. Baltice)

• 2. Platforma Est-Europeană

-se desfasoara in Europea Estica; -se regaseste in fundamentul marilor câmpii central şi est europene, precum şi fundamentul Podişului Moldovei, al C Romane si a Dobrogei de Sud –Platf. Moesica . II PALEOZOIC NFERIOR 1.Orogeneza Caledoniana: lantul muntos caledonian (cei mai vechi munti ai Europei; au alt de 300-2500m; fragmentati tectonic, erodati)

• Localizare: Pen Scandinavica, Arh. Britanic, Arh Svarldbard ;

- Pen Scandinavica: Alpii Scandinaviei (M.Norvegiei) -Arh. Britanic : M.Wiclow ; M.Cambrieni (T.Galilor); M.Penini (Anglia); M. Scotiei (de Sud, Centrale, de Nord)

PALEOZOIC SUPERIOR Orogeneza hercinică s-a produs in Paleozoicul superior ca efect al coliziunii dintre Laurasia si Gondwana;

S-a format sistemul muntos hercinic, desf. fragmentar in Europa Centrala Estica si Sud-Estica, din Pen Iberica, pana in Ural, Dobrogea de Nord, Pen Crimeea si Pen Balcanica In prezent cuprinde munti si podisuri vechi, puternic fragmentati tectonic si erodati, alcatuiti din roci cristaline

Localizare: Meseta Spaniola, Masivul Armorican, Pod Central Francez, Mas Sistos Renan, M Vosagi, M Padurea Neagra, M Harz M Padurea Turingiei, M. Padurea Bavariei , Pod Malopolska. Pod Lysa Gora, M Metaliferi, M Sudeti, Pod Lublin, Mas Cehiei Centrale, M. Macin, M Rila, M Ural

I. MEZOZOIC INFERIOR SI MEDIU domina eroziunea si sedimentarea (se formeaza cuverturile sedimentare Mezozoice in regiunile Precambriene (Scutul Baltic, Platf. Est Europeana, Sist. Caledonian) si Paleozoice (Sist Hercinic);

II. MEZOZOIC SUPERIOR • Incepe orogeneza alapina care, in

intervalul geologic Cretacic (era Mezozoic)- inceputul Cuaternarului (era Neozoic), in cca 150 mil ani va inalta in sudul Europei, sistemul muntos alpin (veriga a Sist. Alpino-Carpato- Himalayan)

• III NEOZOIC :

Continuarea orogenezei alpine: definitivarea sistemului alpin: Pirinei-Alpi-Apenini-Alpii Dinarici- M.Pindului- Carpati- Balcan-Caucaz Tot acum, s-au format: In Neogen:

• cel mai lung lanţ de munţi vulcanici din Europa: Oas- Harghita-Ciomatu

• vulcanii mediteraneeni: Etna în Sicilia, Vezuviu în Peninsula Italică, Stromboli în Insulele Lipari.

• În prezent areale cu vulcani activi se găsesc în Islanda şi Italia

IV. CUATERNAR (ultima perioada a Neozoicului):

• racirea f. accentuata a climei (glaciatia cuaternara); jumatatea nordica a Eur. A fost acoperita de calota iar in cea sudica ghetarii s-au instalat la alt >2000m (inclusiv in Carpati)

• sedimentarea ultimelor lacuri, inceputul formarii deltelor, definitivarea stucturii fizico geo majore a continentului

.

4

3. Tipuri de relief • a.Relieful major:

• Munti • Podisuri si dealuri • Campii

• b.Relieful mediu si minor • Tipuri si forme de relief cu raspandire regionala si locala

a.Relieful major:

Muntii Europei Apartin unor sisteme formate in perioade geologice diferite

1. Precambrian-Paleozoic inferoir: – OROGENEZA CALEDONIANA -sistemul muntos caledonian din N si

NV Europei (cel mai vechi) – Geologic: sisturi cristaline si roci magmatice – Localizare: Pen Scandinavica, Arh. Britanic, Arh Svarldbard ;

Pen candinavica: Alpii Scandinaviei (M.Norvegiei) • Arh. Britanic : M.Wiclow ; M.Cambrieni (T.Galilor); M.Penini (Anglia);

M. Scotiei (de Sud, Centrale, de Nord) 2.Paleozoic superior

• Orogeneza hercinica s-a produs in Paleozoicul superior ca efect al coliziunii dintre Laurasia si Gondwana

• Sist hercinic:

• Munţii Scandinavici – lanţ de munţi caledonici orientaţi pe direcţia generală nord-est sud-vest, au altitudini de peste 2000 m deoarece, după topirea gheţarului de calotă, au fost antrenaţi în mişcări de înălţare pe verticală. Spre ţărmul atlantic se termină abrupt şi prezintă numeroase fiorduri. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline vechi, puternic metamorfozate, gnaise şi granite.Altitudinea maximă este de 2469 m şi are gheţari montani actuali. Formele de relief cele mai frecvente sunt platourile înalte, hornurile, circurile şi văile glaciare. În Munţii Scandinavici se pot deosebi trei sectoare: un sector sudic al fjellurilor, având extensiunea maximă în lăţime şi altitudinile cele mai ridicate, cu podişuri de 1500-2000 m, peste care se ridică vârfuri piramidale; un sector central mai jos de 800-1000 m şi un sector nordic care se prezintă sub forma unei creste accidentate şi înguste.

• Munţii Penini şi Munţii Cambrieni – sunt situaţi în Marea Britanie, au altitudini reduse şi s-au format pe structuri caledonice şi hercinice faliate şi modelate de agenţii externi. De la nord spre se desfăşoară: Munţii Caledonieni, cu altitudinea maximă de 1182 m, Munţii Grampian, cu vârful Ben-Newis 1343 m, Munţii Scoţiei de Sud cu înălţimi de 600-800 m, , Munţii Cambrieni cu altitudini de 400-700 m.

5

• Meseta Spaniola, • Masivul Armorican, • Pod Central Francez, • Mas Sistos Renan, • M Vosagi, • M Padurea Neagra, • M Harz • M Padurea Turingiei, • M. Padurea Bavariei , • Pod Malopolska.

• Pod Lysa Gora, • M Metaliferi, • M Sudeti, • Pod Lublin, • Mas Cehiei Centrale, • M. Macin, • M Rila, • M Ural

• 3 Mezozoic superior- Neozoic inferior si mediu • Orogeneza alpine: Sistemul alpin din Europa Centrala si Sudica alcatuit din:

– Munti tineri, foarte inalti, alcatiuti din sisturi cristaline roci sedimentare (calcar, flis) roci vulcanice

• M Cataloniei • M Iberici • M Cantabrici • M.Cordiliera

Betica • M Pirinei • M Jura, • M Alpi • M Apenini • M Alpii Dinarici • M. Carpati

• M Balcani • M Rodopi • M Pindului

– Bazine(depresiuni) tectonice:

– Depr Vienei, – Depr Panonica – Depr

Transilvaniei

Munţii Alpi – constituie cel mai important edificiu montan format în orogeneza alpină. Are lungimea de 1200 km, este format din culmi paralele desfăşurate pe direcţia generală vest-est între Marea Ligurică şi Câmpia Panonică. Principalele caracteristici ale Alpilor sunt altitudinile mari de peste 4000 m (vârful Mont Blanc, 4807 m), masivitatea, relieful glaciar cu prezenţa gheţarilor actuali, iar în partea de est relieful carstic dezvoltat pe calcare

Munţii Carpaţi – situaţi între bazinul Vienei şi Valea Timokului, au un traseu sinuos şi sunt mai fragmentaţi decât Alpii, au multe depresiuni şi culoare de vale. Altitudini de peste 2500 m se întâlnesc doar în Masivul Tatra (vârful Gherlakowka, 2655 m) şi în Carpaţii Meridionali (vârful Moldoveanu, 2544 m). Alcătuirea geologică a Carpaţilor este mai complexă decât cea a Alpilor (şisturi cristaline, roci vulcanice şi fliş) fapt pentru care au mai multe tipuri genetice de relief.

• Munţii Apenini – un lanţ montan ce se desfăşoară sub formă de culmi paralele în lungul Peninsulei Italice. Altitudinea maximă depăşeşte 2900 m (vârful Gran Saso, 2912 m), iar la nord de Roma apar şi vulcani stinşi cu cratere şi lacuri vulcanice.

6

Muntii Carpati in Europa http://www.hoeckmann.de/karten/europa/rumaenien/index-en.htm

Podisurile Europei

Situate indeosebi in Centrul si Estul Europei; Altitudini 300-800m; Au origine diferita Unităţile de podiş a) Podisuri de eroziune formate prin erodarea unor masive muntoase vechi, alcatuite din roci magmatice si sisturi cristaline situate in: se suprapun peste substraturi diferite după cum urmează:Podişul Ardeni, Podişul Boemiei, Podişul Podolic, Podişul Dobrogei de Nord pe structuri hercinice; Podişul Smaland, Podişul Norland, Podişul Finlandei se suprapun pe

structuri caledonice; b)Pod formate prin sedimentarea unor platforme vechi afectate de transgresiuni marine: in Rusia, Polonia, Ungaria, ,Romania c) Podisuri formate in depresiuni tectonice alpine: Pod Transilvaniei d) Dealuri rezultate din fragmentarea unor podisuri piemontane de la marginea muntilor: Pod Prebalcanic, Pod Getic

7

Campiile Europei

• Treapta campiilor-50% din supr. Europei; Alt:-27m pana la250/300m ; Cele mai intinse campii corespund regiunilor sedimentare formate:

- pe platforme vechi, - in bazinele de acumulare mezozoice si neozoice. • Localizare:

– De-a lungul litoralelor – Pe structurile geologice ale platformelor vechi (Precambrian si Paleozoic)

din centrul, nordul si sudul cont. – Pe ocul fostei calote glaciare cuaternare: campii fluvio-glaciare – Pe locul unor mari depresiuni tectonice din regiunea alpina – La baza unor lanturi muntoase si dealuri mai inalte ( campii piemontane) – La varsarea unor fluvii (campii deltaice, in formare)

• Tipuri genetice: Campii litorale

• la Oc Atlantic, M Nordului, M. Baltica, M.Neagra, M. Caspica, Oc Arctic, M. Mediterana:

Campii de acumulare fluvio – glaciara si fluvio-lacustra • Formate prin sedimentarea unor vechi platforme. Sunt cele mai

extinse campii ale Europei – Campia Germano-Poloneza, – Campia Rusa, – Campia Romana

Campii de acumulare fluvio –lacustra • formate prin sedimentarea unor mari depresiuni tectonice din

regiunile alpine ( Campia Panonica) Campii deltaice campii in formare, la varsarea unor fluvii in mari cu maree reduse.

In prezent sunt delte Delta Dunarii, Delta Volgai, Delta Rhonului) Localizare :

• La N, E si NE fata de regiunile hercinice, pana la tarmurile atlantice si arctice ale continentului si pana ala Mtii Ural, M Neagra si M Caspica

• Inaltimea lor este de 0-200m; unele sunt presarate cu lacuri( indeosebi de origine glaciara)

• Spre litoralul M. Nordului campiile devin mlastinoase si nisipoase si se resimt puternic efectele mareelor

• Zona campiilor incepe in SV Frantei ( Bazinul Aquitanian), continua spre N ( Bazinul Parizian), inglobeaza SE Angliei ( Baz. Londrei), continua spre E, traversand Tarile de Jos, Germania, Polonia (C. Germano –Poloneza) si sfarseste cu Campia Rusiei de Vest