PRIN FLORENTA CU GINDUL LA CLUJ

sau

INTREBARI DESPRE DIVERGENTA SI CONVERGENTA

DINTRE SPATIUL PUBLIC AL FILOZOFULUI

SI CEL AL ARHITECTULUI1

Dar sînt convins cæ urbanismul, aøa cum este el gîndit azi, nu mai poate fi suflinut pentru cæ presupune sisteme de stæpînire øi control a unor fenomene care nu mai existæ. Aceastæ incapacitate prezintæ diverse aspecte. Cel mai important constæ poate în distanfla care desparte concepflia profesioniøtilor despre rolul lor (ei considerîndu-se, tradiflional ca reprezentanfli ai faptului public øi ai voinflei colective) øi ceea ce træim astæzi. E vorba deci de o logicæ total opusæ pieflei care, prin definiflie, nu lasæ loc acestui tip de preocupæri. Peste aceasta se mai grefeazæ øi scepticismul aproape universal faflæ de modernitate (care nu mai este consideratæ ca o sursæ de progres), scepticism dublat de incertitudinea referitoare la aptitudinea noastræ de a-i controla miøcærile. ...(În plus), cadrul intelectual, vocabularul, referinflele øi valorile cele mai intime ale profesiunilor noastre sînt foarte vechi, adesea bimilenare. Ele au devenit improprii pentru a sezisa evenimentele în derulare, aceastæ accelerare a lucrurilor care face ca orice acfliune de a regulariza dezvoltarea urbanæ dupæ criterii estetice, sociale øi etice sæ fie sortitæ eøecului. Nici o activitate de compozitie formalæ, nici o ambiflie de compoziflie urbanæ nu face faflæ øocului dat de asemenea accelerare a fenomenelor în timp ce atîtea schimbæri se suprapun într-un timp contractat. Ceea ce înseamnæ cæ ansamblul de valori vechi, care a devenit inoperant øi contraproductiv, nu mai funcflioneazæ øi îi paralizeazæ azi pe cei care trebuie sæ gîndeascæ oraøul.

(Rem Koolhaas, în interviul dat lui Jean Michel-Place)2

I.

Mai puflin tranøante øi mai difuzate în frumuseflea locului, cam

acestea erau gîndurile cu care mæ luptam, cu o sæptæmînæ înaintea

simpozionului de la Cluj, cînd norocul mæ purta prin Piafla Domului

din Florenfla: un loc pe care – færæ doar øi poate - te bucuri sæ-l

parcurgi øi sæ-l træieøti, oricine ai fi tu, arhitect sau nearhitect.

Noi arhitecflii obiønuim sæ îl numim un spafliu public. Cu gîndul la

Cluj, mæ întrebam dacæ este un spafliu public øi pentru filozof. Si

mai departe, în ce mæsuræ, atunci cînd a fost construit, la

începuturile Renaøterii, calitæflile acestui spafliu au fost vreun

moment condiflionate ori potenflate cumva de vocaflia lui de spafliu al

1 Pe tot parcursul acestui text, în care voi încerca sæ definesc ceea ce înfleleg arhitecflii prin spafliu public, voi folosi sintagma spafliul public al filozofului, pusæ între ghilimele, într-un sens aproape metaforic, færæ sæ intru în amænunte øi nuanfle. În mare, prin “spafliul public al filozofului” mæ voi referi la sfera publicæ habermasianæ, a medierii prin dezbatere, argumentare øi schimb de opinii politice între putere øi public, sens în care conceptul pare cæ intræ în deliberarea filozofilor.2 Interviul a apærut în forme prescurtate în diferite publicaflii, forma extinsæ din care este extras acest citat mi-a parvenit prin amabilitatea lui Jean-Michel Place, cæruia îi mulflumesc pe aceastæ cale.

1

deliberærii politice. Pare simplist, dar poate fi o introducere la

lista de întrebæri pe care vreau s-o deschid cu privire la definiflia

spafliului public pentru arhitecfli3 (cei chemafli sæ dea formæ cadrului

de viaflæ) øi pentru filozofi (cei care, mediteazæ asupra vieflii, a

condifliei umane, øi care, dupæ toate probabilitæflile, au introdus

conceptul de spafliu public). Færæ sæ fac cine øtie ce recurs la

istoria de detaliu a vieflii florentine, în cazul în speflæ este

aproape evident cæ, pentru accepflia filozofocæ, Piafla Domului a fost

mult mai puflin «publicæ» decît Piafla Signoriei, diferenflæ care,

pentru arhitecfli - atenfli la calitæflile formale ale spafliului – este

aproape nerelevantæ. Simplificînd din nou, s-ar putea spune cæ,

excepflie fæcînd caracterul reprezentativ, care poate fi legat de

punerea în scenæ a dezbaterii politice, a participærii la deciziile

cetæflii, concepflia ambelor piefle a fost arhitectural administratæ de

criterii estetice. În aceasta stæ øi parte din popularitatea lor

actualæ. Øi atunci? Pare cæ ne-am gæsi într-o fundaturæ: sæ fie cele

douæ nofliuni sortite unei evoluflii paralele, independente? Unde s-ar

intersecta eventual?

Ar mai fi øi alte întrebæri. De exemplu, dacæ eventuala tangenflæ

dintre «spafliul public al filozofului» øi «spafliul public al

arhitectului» ar sta într-un eventual atribut de reprezentativitate

(cazul expus), atunci care mai este reprezentativitatea sferei

publice azi øi cum ar fi sæ fie ea formalizatæ spaflial? Prin

instituflii, cum ar fi poate tentat sæ ræspundæ pragmatic arhitectul?

Dar ce facem în legæturæ cu faptul cæ sfera publicæ contemporanæ se

retrage din oraøul fizic (spre spafliul undelor, al virtualuilui

etc.)? Ræmîne øi arhitectul færæ spafliu public, strecurat numai (de

la loc la loc) prin cafenele, cenacluri, cluburi clandestine sau

spaflii ale improvizafliei contestatare?

Øi dacæ, urmærindu-l din nou pe filozof, în ultimii douæ sute de ani,

sfera publicæ a eøuat în a-øi fline promisiunea de a deveni o «piaflæ»

a discursului unei societæfli libere øi proiectul ar trebui restaurat

prin revitalizarea unei acfliuni comunicative adeværate, care sæ-i

convingæ/stimuleze pe oameni sæ-øi vorbeascæ cu respect, sæ se

asculte cu ræbdare, sæ argumenteze cu claritate øi sæ se îndrepte

cætre un consens asupra normelor de acfliune democraticæ, atunci care

este în aceasta rolul arhitecturii?

3 Prin arhitecfli mæ refer øi la urbaniøti, potrivit înflelegerii arhitecturii în sens albertian, ca activitate modelatoare a cadrului construit, de la obiect la oraø, definiflie la care subscriu.

2

Aici s-ar gæsi un important punct de convergenflæ între cele douæ

spaflii, dar aceasta implicæ o faflæ «netipicæ» a arhitectului,

(relativ) înafara «tehnicalitæflilor» øi a misiunii sale artistice

tradiflionale, poate o nouæ faflæ a arhitectului. Ar fi vorba despre o

moralæ profesionalæ alta, dezbræcatæ de orgoliu demiurgic, situatæ

undeva între artistic øi activism social: cea a arhitectului a cærui

creativitate øtie cum sæ facæ loc øi creativitæflii «utilizatorul

anonim» în construcflia propriului lui spafliu, øtie sæ-l facæ sæ ia

parte øi la strategiile arhitecturale pentru cetate (în ultimæ

instanflæ politice, chiar dacæ se traduc în case sau piefle).4 Ar fi o

dimensiune a arhitectului ca participant activ la øi creator al

«spafliului public al filozofului». O las însæ deoparte pentru cæ –

deøi inoperantæ într-o Românie încæ încremenitæ în mentalitatea

«centralist-democraticæ» (pentru cine îøi mai aminteøte cinica

sintagmæ) – nu comportæ ambiguitæfli øi pentru cæ la aceasta se referæ

comunicarea Celiei Ghyka øi Verei Marin. Aceasta nu înseamnæ cæ n-ar

trebui sæ fie un subiect-cheie în dezbaterea profesioniøtilor øi a

societæflii civile, aøa cum este în alte pærfli.

Ceea ce m-ar interesa mai mult, în condifliile în care un numær tot

mai mare de publicaflii de arhitecturæ evocæ importanfla spafliului

public ca legætura cheie dintre dimensiunea socialæ (incluzînd-o øi

pe cea politicæ) øi cea spaflialæ a urbanului, ar fi mai degrabæ:

(1) Ce este «spafliul public al arhitectului», chestiune cu

atît mai importantæ cu cît ea este væzutæ în strategiile urbane

contemporane ca un instrument esenflial în recuperarea

«urbanitæflii»?5

(2) În ce mæsuræ aceastæ înflelegere se intersecteazæ cu

«spafliul public al filozofului», øi în ce mæsura logica øi

dinamica acestuia din urmæ ne furnizeazæ destule øi importante

indicaflii pentru a da formæ spafliului urban ?

II.

4 Astfel de metode de “a face oraøul” existæ deja în formule de tip participaflionism (primele puneri în practicæ, unele de mare success, dateazæ deja din anii 1960, ideea fiind din ce în ce mai folositæ, ba chiar introdusæ în legislaflia din cîteva flæri ca fundament obligatoriu al proiectului în cazul investifliei publice de locuinfle) sau community architecture (HACKNEY, Rod, The Good, the Bad & the Ugly, Muller, 1990).5 Fie spus ca dovadæ cæ, seminarul de la Florenfla la care am participat (International Comparison of Six Urban Projects, al Centre of International Studies on Urban Design) a subliniat preocuparea arhitecflilor din flærile post-comuniste de a «recupera», de a «revitaliza» øi «recalifica» spafliile publice neglijate din interiorul oraøelor.

3

În mod sigur nu voi ræspunde acestor întrebæri, difuze încæ øi oricum

parfliale; caut doar sæ sugerez cîteva repere pentru cæutarea unor

ræspunsuri, ca posibili termeni ai unui dialog, repere poate øi

pentru construcflia acelei noi paradigme la care se referæ Koolhaas.

Limbajul curent de arhitecturæ

Arhitectul se ocupæ în primæ øi ultimæ instanflæ de forma locuitæ. De

aceea, nofliunile pe care le vehiculeazæ se referæ, în general, la

forme (relativ) precizate. Din acest punct de vedere, în accepfliunea

curentæ pentru arhitect, public este acel spafliu urban exterior

clædirilor, acel «gol» a cærui formæ se decupeazæ în masa

construitului (în principal locuinfle). Spafliul public circumscrie

astfel tipuri de spaflii/forme urbane care tradiflional sînt numite

stradæ, piaflæ, scuar, parc etc., tipuri de spaflii exterioare care

sînt caracterizate prin faptul cæ sînt folosite în comun de

locuitorii oraøului: fie aceøtia atomi umani în miøcare brownianæ,

fie ei coagulæri umane cu o miøcare imprimatæ de un flel împærtæøit.

Din acest punct de vedere, arhitectul nu face o diferenfliere decît în

termeni «funcflionali»6, strict pragmatici, tip de abordare care

caracterizeazæ adesea excesiv gîndirea arhitecturalæ. Astfel,

folosirea acestor spaflii e diversæ: în primul rînd,

circulaflie/deplasare, apoi – de la loc la loc øi de la timp la timp –

diverse feluri de activitæfli (comerfl, schimb bursier, judecæfli,

spectacol, forme de convivialitate, dezbatere politicæ, conflict

politic etc). Unele dintre aceste utilizæri øi-au cæpætat în timp

cochilia construitæ specificæ, devenind tipuri de clædiri, ieøind

astfel din accepfliunea curentæ de spafliu public.

Rezultæ de aici cîteva aspecte care ar putea fi importante pentru

subiectul în discuflie. Mai întîi, se poate spune cæ spafliile urbane

pe care arhitectul øi le asumæ ca publice pot fi sau nu «spaflii

publice ale filozofului», dupæ cum sînt folosite: de exemplu, aceeaøi

stradæ poate fi pentru un timp, mai lung sau mai scurt, spafliu al

deliberærii politice, ca øi agora.

Pe de altæ parte, devine evidentæ o ambiguitate de fond: pentru

discuflia curentæ de arhitecturæ spafliul public denumeøte cam acelaøi

lucru cu nofliunea de spafliu urban în general, adicæ spafliul exterior

6 Folosesc între ghilimele termenul de funcflional, pentru cæ mæ refer la aspectul lui restrictiv, legat strict de scopul practic al unei clædiri. Discursul actual asupra “funcfliunii” (termen relativ nou în teoria arhitecturii), încearcæ sæ depæøeascæ aceastæ înflelegere reductivæ øi sæ recupereze øi revalorizeze alte dimensiuni ale acesteia, cum ar fi cea simbolicæ sau ludicæ, de pildæ, de cel puflin aceeaøi importanflæ pentru proiect.

4

clædirilor øi delimitat de ele, care – aproape automat – devine de

folosinflæ comunæ, deci – pentru arhitect – publicæ. Mai pot fi gæsite

øi alte grupuri nominale relativ sinonime, cum ar fi aceea de spafliu

colectiv al oraøului, care însæ nu aduce nimic nou.7 Ceea ce

înseamnæ cæ arhitectul, privilegiind chestiunea formei,

caracterizeazæ diversele tipuri de spaflii urbane ca «publice», iar

atributul «public» este dat de folosinfla colectivæ, de ce naturæ ar

fi ea. Diferenflierile din interiorul acesteia din urmæ nu l-au

destabilizat prea tare.

E drept cæ pe la jumætatea anilor 1700, Gianbattista Nolli întocmeøte

un plan al Romei în care marcheazæ într-un mod inedit spafliul urban:

prin faptul cæ acesta pætrunde øi în interiorul clædirilor de

folosinflæ publicæ (în cazul în speflæ, mai ales bisericile), el

înglobeazæ øi spafliile interioare folosite în comun. Dar importanfla

teoreticæ a planului lui Nolli pentru înflelegerea oraøului, øi a

nofliunilor implicate, este subliniatæ abia de Collin Rowe în anii

1960. Introducerea în sfera spafliului public a spafliului interior al

unor clædiri de largæ folosinflæ comunæ (cum ar fi gærile,

pasajele/galeriile, sau marile magazine) ræmîne ambiguæ. Ce este un

pasaj? Spafliu urban/public sau clædire? Dar un mall, tip de

construcflie în expansiune øi ale cærui semnificaflii fac obiectul

multor dezbateri actuale?

Faptul cæ arhitectul foloseøte uzual atributul de public în sensul

lui de dicflionar - de comun mai multora øi de interes pentru

comunitate - nu mi se pare un lucru atît de greu negociabil în

dialogul cu filozofii. Poate fi chiar o calitate, dacæ avem în vedere

necesitatea stabilirii unui dialog între domeniile specializate øi

între «specialiøti» øi «ceilalfli». În schimb, faptul cæ existæ atîta

ambiguitate între spafliul urban, spafliul public, spafliul colectiv,

bazat numai pe relativa øi adesea specioasa lor suprapunere formalæ,

faptul cæ folosirea lor nu introduce criterii de diferenfliere, faptul

cæ ele se bazeazæ pe o evidenflæ mai degrabæ cantitativæ, cæ pentru

caracterizarea lor nu se face apel la modurile mai subtile de

folosire øi apropriere a spafliului, în fine, toate acestea mi se par

însæ periculos de reductive pentru producerea spafliilor. Aø afirma

chiar, cæ limbajul curent de specialitate foloseøte diversele

caracterizæri pentru spafliile urbane, færæ ca acestea sæ fi primit în

prealabil o definiflie mai elaboratæ; ele apar aproape de la sine, pe

mæsuræ ce intræ øi în limbajul comun, de unde øi multele ambiguitæfli.

7 De exemplu, CERASSI, Mario, Lo spazio colletivo della citta

5

Teoria arhitecturii øi practica urbanæ

De aceea este e util de cercetat modul în care problematica acestor

tipuri de spaflii a intrat în teoria arhitecturii, ceea ce intenflionam

sæ fac pentru acest simpozion, dar timpul nu mi-a permis o cercetare

minuflioasæ a textelor. Aceastæ antreprizæ ræmîne de fæcut. Unele

precizæri sînt totuøi posibile. Tratatele «clasice» nu teoretizeazæ

aceste spaflii, nu le problematizeazæ sub genericul de «spaflii

urbane», ci mai degrabæ denumindu-le precis, ca pe niøte tipuri de

clædiri aparte. De exemplu, pentru Vitruviu, edificarea (ca parte a

arhitecturii, alæturi de gnomonicæ øi mecanicæ) e subîmpærflitæ în

douæ ramuri, dintre care una priveøte construirea zidurilor oraøelor

øi a edificiilor obøteøti (communium operum) ridicate în locuri

publice (publicus locis), cealaltæ clædirile particulare. Lucrærile

publice (Publicorum) se subîmpart în trei ramuri, din care una se

referæ la apærare, a doua la religie, a treia la utilitate. (...)

Cele de utilitate: amenajarea locurilor publice pentru folosinfla

obøteascæ, precum porturi, piefle, porticuri, bæi, teatre locuri de

plimbare (inambulationes) øi alte asemenea care se fac în locuri

obøteøti (publicis locis) pentru aceleaøi scopuri.8 E clar cæ

Vitruviu, a cærui scriere a orientat teoria arhitecturii pentru multe

secole, trateazæ aceste tipuri de spaflii urbane în termenii în care

trateazæ øi tipurile de clædiri. Aceasta reiese øi din cele cîteva

paragrafe în care se referæ la modul în care se traseazæ oraøul.9

Deasemenea apare în subtext øi cæ drumurile/stræzile (angiporti),

altceva decît locurile de plimbare, nu se bucuræ de acelaøi

calificare cu piafla, ea fiind mai degrabæ un element funcflional

necesar, dar oarecum rezultat din regula elementaræ a trasærii

oraøului. Øi mai departe: Dupæ ce s-au împærflit stræzile (angiportis)

øi s-au fixat pieflele publice (plateis), trebuie explicatæ alegerea

locurilor potrivite pentru aøezarea øi folosinfla comunæ a populafliei

(usum communem civitatis), pentru edificiile sacre, pentru for øi

celelalte locuri obøteøti (locis communibus).10 Aici lucrurile sînt øi

mai evidente, apærînd øi diferenfla dintre piafla publicæ øi for.

Fiecare dintre ceea ce numim azi curent spaflii publice/urbane are

propria denumire legatæ de funcfliunea lui specificæ, asemenea

tipurilor de edificii, cu unele din care împart faptul cæ sînt de

folosinflæ comunæ. Tot asemenea oricærui tip de clædire pe care îl

8 VITRUVIU, Despre arhitecturæ, Ed. Academiei R.P.R., 1964, (I,IV,2,3,6) pp.45-46. Pentru ediflia latinæ, VITRUVIUS, On Architecture, Loeb Classical Library, 19989 VITRUVIU, Op.cit. (I,XI,1), p.5210 VITRUVIU, Op.cit. (I,XII,1), p.52

6

prezintæ, Vitruviu dæ øi indicaflii privind forma, proporfliile,

echipamentele funcflionale øi elementele arhitecturale øi decorative

care trebuie sæ caracterizeze forul (grecesc øi roman) ca tip aparte

- evident cel mai important - de piaflæ publicæ, tratat primul în

Cartea a V-a, dedicatæ edificiilor municipale.11

Tratatul De re aedificatoria al lui Leon Battista Alberti, scriere

«instauratoare» pentru teoria arhitecturii,12 este mai complex în ceea

ce priveøte menflionarea spafliilor publice, lucru firesc avînd în

vedere cæ edificarea albertianæ circumscrie tot ce înseamnæ

construcflie, de la simpla casæ pîna la aøezare. În cartea a IV-a,

Despre lucrærile publice, care se gæseøte sub semnul categoriei de

commoditas (categorie prin care Alberti desemneazæ ræspunsul prim dat

de arhitect la necesitas, definind astfel cam ceea ce – în limbajul

actual – am numi organizare spaflial-funcflionalæ13), apar interesante

specificaflii. De exemplu, Alberti afirmæ cæ modul în care se

constituie diferitele tipuri de clædiri depinde în principal de

variafliile din natura umanæ, cæ existæ categorii diverse de cetæfleni

(øi dæ exemple de clasificæri posibile) øi cæ fiecærei (categorii)

trebuie sæ i se desemneze un tip distinct de clædire.14 Apoi, pentru

cæ toatæ lumea se bazeazæ pe oraø øi toate serviciile publice pe care

le confline, cea mai serioasæ consideraflie trebuie datæ aøezærii

oraøului, sitului øi formei sale generale.15 În detalierea care

urmeazæ principiilor trasærii, în tipurile de lucræri publice intræ

øi stræzile (pe lîngæ drumuri de acces, ziduri, porfli, poduri,

canalizæri, port). Înafara funcfliunii strict elementare de circulaflie

(de la sine înfleleasæ), acestea au øi rolul de a participa la

demnitatea øi maiestatea (oraøului).16 Cartea se încheie cu douæ

paragrafe deosebit de semnificative pentru subiectul nostru: Cam atît

meritæ de spus despre lucrærile publice în general. Trebuie totuøi sæ

menflionæm cæ ar fi de dorit sæ avem piefle largi, ca piefle comerciale

øi arii de exercifliu pentru tineri în timp de pace, øi ca locuri de

depozitare pentru lemn, grîne øi alte necesitæfli, cînd e ræzboi. /

Cît despre temple, altare, bazilici, clædiri de spectacol øi altele,

11 VITRUVIU, Op.cit. (V,I,1-6), p.5212 Scris la jumætatea secolului al XV-lea, De re aedificatoria, reprezintæ o adeværatæ teorie a edificærii, construitæ pe baza unor reguli proprii, CHOAY, Francoise, La règle et le modèle, Seuil, 1980.13 Aceastæ formulæ mi se pare mult mai potrivitæ decît ceea ce limbajul uzual de arhitecturæ desemneazæ prin “funcfliunea” clædirii.14 ALBERTI, Leon Battista, On the Art of Building in Ten Books, MIT Press, 1998, IV,1, pp. 92-9315 Idem, IV,2, p. 9516 Idem, IV,5, p.106

7

ele nu aparflin în aceeaøi mæsuræ domeniului public, cît aparflin

anumitor grupuri, cum ar fi preoflii sau magistraflii. De aceea ne vom

ocupa de ele în altæ parte, la locul care li se cuvine.17 (Locul

cuvenit se gæseøte în cærflile care intræ sub incidenfla plæcerii

superioare øi a frumosului – voluptas cu diferitele lui subcategorii

– la care nu au acces orice tipuri de clædiri.) Totuøi, în cartea a

VII-a, Ornamentul clædirilor sacre, Alberti revine pentru scurt timp

øi asupra frumuseflii care rezultæ din organizarea generalæ a

oraøului, aranjamentul stræzilor øi pieflelor, (ba chiar pomeneøte

odatæ øi de «centru urban», dar legætura cu aceastæ nofliune ræmîne

neexplicitæ, de subtext) care constituie principalul ornament al

oricærui oraø.18 Timpul nu permite o interpretare mai detaliatæ a

acestui text remarcabil (ræmîne øi aceasta de fæcut), dar trebuie

reflinute douæ aspecte paradoxale: pe de o parte, apare o intenflie de

problematizare mai complexæ a chestiunii spafliilor urbane (sub semnul

tipurilor de utilizatori) øi mai ales a rolului lor în estetica

urbanæ, pe de altæ parte, o îngustare a ariei lor de utilitate

publicæ øi utilizare, ceea ce le exclude total din cîmpul care le-ar

putea suprapune cu «spafliul public al filozofului». Incidenfla

perspectivei estetice asupra acestor tipuri de spaflii se dezvoltæ

apoi øi în alte tratate ale Renaøterii italiene, cum ar fi

tulburætorul tratat al lui Filarete19 (care descrie mai detaliat

concepflia unui oraø), dar ele nu dezvoltæ în plus sugestile

albertiene. De altfel, De re aedificatoria a fost tradus din latinæ

foarte tîrziu, ceea ce i-a redus impactul asupra gîndirii

arhitecturale.

Cam o sutæ de ani mai tîrziu, tratatul lui Palladio, scris în

italianæ, tratat care s-a bucurat de o popularitate excepflionalæ (cea

mai tradusæ øi publicatæ carte de arhitecturæ în secolul al XVIII-

lea), va sintetiza remarcabil linia esteticæ deschisæ de Alberti

(chiar dacæ sub perspectiva funcflionalæ øi prescriptivæ de tip

vitruvian) în cîteva pasaje pe care le consider foarte semnificative

prin incidenfla lor asupra subiectului nostru. De exemplu, scriind

despre arhitectura de utilitate publicæ, în care include drumurile øi

pieflele,20 Palladio explicæ: se pot obfline frumoase perspective ale

unei stæzi drepte, largi øi curate, clædiri somptuoase de o parte øi

17 Idem, IV, 8, p.11618 Idem, VII, 1, pp. 190-19119 FILARETE, Il, (Antonio di Piero Averlino, zis), Treatise on Architecture (traducere øi facsimil), Yale University Press, 196520 PALLADIO, Patru cærflI de arhitecturæ, Ed. Tehnicæ, 1957, III, Introd., p.6

8

de alta, fæcute dupæ preceptele pe care le-am amintit în primele

cærfli.21 Sau, mai departe, în capitolul Despre piefle øi despre

edificiile din jurul acestora: În afaræ de stræzi, ... în oraøe

trebuie sæ se facæ, flinînd seama de mærimea lor, un numær de piefle în

care sæ se poatæ strînge lumea, care sæ-øi tîrguiascæ cele necesare

øi sæ-øi rezolve diferitele treburi. Fiecæreia dintre piefle i se va

da locul propriu øi potrivit scopului pentru care a fost fæcutæ.

Aceste spaflii largi, care se lasæ în oraøe, în afaræ de faptul cæ

oferæ oamenilor posibilitatea de a se întîlni, de a se plimba, de a

sta de vorbæ øi de a face negofl, înfrumusefleazæ oraøul, creind la

capætul unei stræzi o vastæ øi plæcutæ perspectivæ. Astfel se poate

admira o clædire frumoasæ sau, mai ales, o catedralæ. Dar, aøa cum

este de dorit ca într-un oraø sæ fie mai multe piefle, tot aøa gæsim

cæ este necesar ca una dintre acestea sæ fie piafla principalæ, care,

pe bunæ dreptate, sæ poatæ fi numitæ piaflæ publicæ. Mærimea pieflelor

principale trebuie sæ fie în raport cu numærul cetæflenilor oraøului

pentru a nu fi prea aglomerate sau, dimpotrivæ, fiind numærul celor

care o frecventeazæ prea mic, sæ nu paræ pustii.22

Pot sæ mæ opresc la acest pasaj pentru a face cîteva observaflii. Mai

întîi, oprirea în acest moment este posibilæ fiindcæ, cel puflin dupæ

øtiinfla mea, pînæ în secolul al XIX-lea nu apar în tratate

teoretizæri mai complexe despre spafliile publice decît cea

palladianæ. Mai mult chiar: între secolele al XVII-lea øi al XIX-lea

teoria arhitecturii se concentreazæ din ce în ce mai exclusiv asupra

proiectærii edificiilor, oraøul fiind læsat de o parte; ceea ce

explicæ (parflial) apariflia øi autonomizarea noii øtiinfle urbanistice.

Dovadæ cæ celebrele Entretiens sur l’architecture ale lui Viollet-le-

Duc (spirit de mare deschidere) nu conflin referinfle la modul de

alcætuire a acestor tipuri de spaflii urbane, deøi ele apar oarecum în

subtext (færæ a fi menflionate ca atare), ca principalæ formulæ de

punere în valoare a unui monument, ca mise-en-scène.23

În al doilea rînd, aceastæ incursiune parflialæ prin cîteva texte

cheie ale teoriei arhitecturii confirmæ faptul cæ pentru arhitect

spafliile urbane/publice se trateazæ – dintru început - ca tipuri de

lucræri /clædiri distincte (numite piefle øi stræzi), în general în

termenii scopului lor practic, øi sînt supuse unor prescripflii mai

21 Idem, III,1 øi 2, pp. 7-822 Idem, III, 16, p.3123 VIOLLET-LE-DUC, Eugène-Emmanuel, Entretiens sur l’architecture, 2 vol., Mardaga, 1977, vol I, pp. 254-257 øi Dictionnaire raisonné de l’architecture française de 11-e au 16-e siècle, Paris, unde nu am gæsit nici un articol referitor la spafliul public.

9

mult sau mai puflin codificate. Dar chiar øi în aceøti termeni, ca

tipuri de clædiri/lucræri, lor li se alocæ cel mai puflin spafliu în

economia lucrærilor respective. Din perspectiva contemporanæ, aceastæ

carenflæ apare ca o ciudæflenie, dar nu trebuie uitat cæ, în momentul

naøterii teoriei, trasarea generalæ a oraøului stætea sub semnul

tradifliei mitice øi a riturilor de fundare; ea apare ca un dat

indiscutabil (de aceea la Vitruviu aceastæ chestiune intræ în

categoria «prerechizitelor» actului de proiectare, ca øi natura

materialelor de construcflie øi datele geo-climatice). Oraøul ca

obiect al proiectului este conceptualizat încetul cu încetul.

În al treilea rînd, trebuie subliniat faptul cæ, odatæ cu Renaøterea,

reglementærile spafliilor urbane încep sæ se plieze unui control

estetic de aceeaøi facturæ cu cel aplicabil diferitelor tipuri de

edificii.

În al patrulea rînd, încæ de la început pare sæ existe o anumitæ

ierarhie a acestora, care se accentueazæ odatæ cu extinderea amprizei

estetice de la clædire spre oraø. Ierarhia e simplæ: strada e cea mai

banalæ (ea intræ în categoria «lucræri publice»), piafla e mai

importantæ (începe sæ fie inclusæ în categorii superioare, ca

edificiu), iar dintre piefle, unele se disting în mod special (ba

chiar unele sînt mai publice decît altele).

Textul palladian este deosebit de complex în ceea ce priveøte

ultimele douæ chestiuni. Pe de o parte, el aduce în discuflie (chiar

dacæ uøor oblic) ideea corelærii formei øi dimensiunilor pieflei (în

final a esteticii ei) cu modul de coagulare al oamenilor øi cu

percepflia asupra diverselor clædiri semnificative pentru comunitate.

Pe de altæ parte, asociazæ ideea de piaflæ principalæ (deøi nu le

exclude pe celelalte) cu termenul de «piaflæ publicæ», investind-o

astfel cu o coloraturæ aparte (pe care nu o explicæ însæ, ceea ce

denotæ cît de ambiguæ era folosirea termenilor). Øi mai important

este faptul cæ prin aceastæ specificaflie «piafla publicæ» se coreleazæ

destul de explicit cu ideea de centru (idee sugeratæ øi de Alberti,

dar øi mai puflin evident). Centru al vieflii urbane, al oraøului?

Textul ræmîne abscons, ceea ce ne oferæ indicii asupra særæciei

teoretizærii faflæ de edificarea realæ a oraøului øi faflæ de viafla

lui.

Ori, oraøul (orice aøezare în general) – de cînd existæ – se prezintæ

formal ca o articulare dintre volume construite (cu folosinfle

individuale øi colective) øi «spafliul public al arhitectului»,

10

articulare corespunzînd modului de viaflæ, sistemului de valori al

comunitæflilor care îl creazæ øi îl locuiesc. Aceastæ articulare,

tehnic numitæ øi flesut urban, prezintæ ierarhizæri simbolice (cum ar

fi, de pildæ, cea dintre sacru øi profan, ori dintre «cotidian» øi

«evenimenflial», ori dintre «banal» øi «remarcabil» etc.), moduri de

folosire øi de experimentare variate, de unde øi investiri calitative

diverse în interiorul «spafliului public al arhitectului». Teoria nu

le sesizeazæ øi nici urmæreøte decît într-o mæsuræ foarte redusæ. Cu

atît mai important este momentul Renaøterii, care instituie asupra

spafliului urban un control estetic dupæ regulile care gireazæ øi

construcflia edificiilor. Aceasta se traduce practic într-o nouæ

ierarhie formalæ a edificærii øi într-o formæ nouæ de presiune a

«spafliului public al arhitectului» asupra oraøului (construitului),

chiar dacæ ea nu apare totdeauna destul de explicit în tratate.

Principiile estetice instituite în Renaøtere (bazate pe centralitate

øi ierarhizare formalæ24) vor reuøi sæ gireze cu succes construcflia

spafliului urban øi implicit a oraøului, pînæ la revoluflia

industrialæ.

Ar mai fi de subliniat încæ ceva: modalitatea de teoretizare a ceea

ce compune «spafliul public al arhitectului» nu apare niciodatæ sub

genericul de spafliu, ceea ce se leagæ de faptul (relativ paradoxal

din perspectivæ actualæ), cæ nofliunea de spafliu însæøi nu apare în

teoria arhitecturii decît la începutul secolulului al XX-lea, prin

Hendrik Petrus Berlage (dupæ ce fusese introdusæ pentru prima oaræ în

teoria artei de Theodor Lipps øi August Schmmarsow), dupæ care devine

curentæ, dar nu neapærat clarificatæ.25 Mai straniu este faptul cæ

nici chiar noua disciplinæ a urbanismului, al cærei pærinte este

considerat Idelfonso Cerda (a doua jumætate a secolului al XIX-lea),

nu ia în considerare necesitatea unei definiri mai riguroase øi mai

nuanflate a acestei chestiuni.26 Noua disciplinæ intræ mai degrabæ sub

incidenfla numærului, a unei raflionalitæfli cantitative øi funcflionale,

încercînd sæ ræspundæ provocærilor, desigur færæ precedent, ale noii

epoci.

24 Aceasta reprezintæ o importantæ schimbare de principiu faflæ de compoziflia urbanæ medievalæ, care funcfliona pe principiul adiflionærii de pærfli egale (totum in toto). Renaøterea introduce principiul pars in toto, principiu de ierarhizare a pærflilor faflæ de centru. Ceea ce nu înseamnæ cæ oraøul medieval nu avea un centru (acesta era øi simbolic øi fizic marcat de catedralæ, în majoritatea cazurilor), ci doar cæ principiul compoziflional al spafliului urban nu era la fel gestionat prin formule de subordonare. Pentru amænunte, GUBLER, Karl, Forme et caractère de la ville allemende, 1985, Archives d’Architecture Moderne.25 Pentru detalii, LASCU, Nicolae, Funcfliune øi formæ, Meridiane, 198926 CERDA, Idelfonso, La Théorie générale de l’urbanisation, Seuil, 1979

11

Noua problematicæ adusæ de epoca modernæ va exercita un efect

paradoxal asupra teoretizærii øi edificærii «spafliului public al

arhitectului». Pe de o parte, ideologia culturalistæ27 va aduce o

contribuflie substanflialæ la elaborarea nofliunii de spafliu public prin

analizele morfologice ale lui Camillo Sitte28 øi prin fondatorii

miøcærii «oraøului grædinæ» (Howard øi Unwin29), deøi demersurile lor

teoretice se bazeazæ mai ales pe relaflia dintre individ øi comunitate

la scara vecinætæflii. Pe de altæ parte øi în totalæ opoziflie,

dezvoltarea urbanisticæ a liniei ideologice progresiste, în forma

«urbanismului liber», va desfiinfla (la propriu) tipurile tradiflionale

de spaflii publice prin «explodarea» flesutului urban øi inversarea

raportului fond-formæ în conceperea oraøului. Spafliul urban devine

flu, plutitor, îøi pierde denumirile tradiflionale (stradæ, piaflæ,

grædinæ, parc), se numeøte generic spafliu (urban, verde, de

circulaflie etc.) dar îøi pierde definiflia formalæ ca spafliu

arhitectural øi intræ într-un fel de «abstract aplicat», cu nimic mai

liniøtitor teoretic. Toate calificærile în termeni de experimentare

umanæ, de grade de socializare dispar, pentru cæ spafliul urban însuøi

dispare ca formæ clar definitæ. Preocuparea pentru circulaflia

mecanicæ devine tiranicæ (legatæ de apariflia mijloacelor de transport

dar øi de fascinaflia automobilului, în special), dar viafla umanæ a

stræzii dispare. Depærtarea de «spafliul public al filozofului» se

accentueazæ pe mæsuræ ce noul urbanism se pune în operæ la scaræ

planetaræ.

Deøi momentul autocritic al modernismului (manifestat încæ din anii

1950 în cadrul CIAM-urilor30) începe sæ sesizeze pierderea, abia

27 Cf. CHOAY, Francoise, Urbanisme. Utopie et réalité, Seuil, 1965, pp. 7-73, cele douæ modele ideologice care au construit teoria øi practica urbanisticæ a secolului al XX-lea, sînt modelul culturalist øi modelul progresist. Ambele pleacæ de la critica oraøului liberal øi încearcæ sæ propunæ remedii. Simplificînd, putem spune cæ primul pune în centrul preocupærilor pierderea coeziunii urbane, a simflului comunitar, pe care încearcæ sæ-l reinducæ cu ajutorul unei estetici urbane (cu modele în epoci de coeziune urbanæ), în vreme ce al doilea pleacæ de la degradarea individului , al cærei remediu se gæseøte în este cæutat, într-o bunæ filiaflie pozitivistæ, în elaborarea unor programe capabile sæ ræspundæ acelor necesitæfli elementare comune øi prin aceasta de valabilitate generalæ.28 SITTE, Camillo, Der Städtebau, 188929 HOWARD, Ebenezer, Tomorrow: a Peaceful Path to a Social Reform, 1898 øi UNWIN, Raymond, Town planning in Practice, 190930 Congresele Internaflionale de Arhitecturæ Modernæ, inifliate în 1928 øi autodesfiinflate în 1959, reprezintæ “instituflia” (o ONG) de difuzare a elaborærilor teoretice ale arhitecflilor avangardei, preocupafli de problematica arhitecturalæ øi urbanæ a societæflii moderne. Dintre acestea, Carta de la Athena, elaboratæ în CIAM-ul din 1933, devine ”Decalogul” urbanismului liber/funcflionalist, care se va aplica la scaræ devastatoare dupæ al doilea ræzboi mondial. Începînd cu CIAM IX (1953), o nouæ generaflie de arhitecfli (viitorul TEAM X) începe sæ chestioneze abstracfliunile

12

perspectiva fenomenologicæ, structuraliøtii olandezi øi neorealiøtii

italieni, contextualiøtii americani, încep sæ îl readucæ în discuflie

prin anii ’60-’70, atît ca spafliu public, cît øi ca tipuri de forme

urbane, revigorate, cu sensuri umane nuanflate, în redefinire. Collin

Rowe o exprimæ cu claritate maximæ, atunci cînd afirmæ cæ problemele

arhitecturii moderne nu sînt stilistice, ci urbane.31 Spafliul public

reintræ astfel în preocupærile teoretice øi formale ale arhitecflilor,

unde se gæseøte øi astæzi.

În acelaøi timp, perioada modernæ reprezintæ un moment de convergenflæ

cu «spafliul public al filozofului», nu numai printr-un anume ethos al

diverselor tendinfle (chiar øi atunci cînd acestea au eøuat în teorie

øi/sau în transpunerea în forme), prin conectarea lor la noile idei

sociale øi politice în dezbatere, dar au creat chiar «spafliu public

al filozofului». De exemplu, lumea a dezbætut ideile oraøului grædinæ

atît monden, în saloane, cît øi implicat, în ziare, parlamente (de

unde øi schimbæri legislative semnificative în diverse flæri) øi

cercuri profesionale în întreaga Europæ (nenumærate societæfli pentru

oraøele gradinæ). Nici deliberarea publicæ care a acompaniat miøcarea

modernæ nu poate fi neglijatæ: în Germania de dupæ primul ræzboi

mondial, etosul designerilor s-a întîlnit cu cel al dezamægiflilor, al

mutilaflilor de ræzboi, într-o nouæ speranflæ. Nu întîmplætor retorica

folositæ de naziøti împotriva Bauhausului a fost una politicæ.

Definiflia tehnicæ actualæ

Definiflia actualæ cea mai autorizatæ32 a spafliului public este însæ

tehnic mai complicatæ, introducînd componenta juridicæ, dar

nelæmurind mult în plus chestiunea relafliei cu «spafliul filozofului»:

Se poate considera spafliu public acea parte a domeniului public

neconstruit, afectat folosirii publice. Spafliul public este deci

format de o formæ de proprietate øi de afectarea prin folosinflæ.

Formalizarea acestei nofliuni, care, în Franfla, s-a produs treptat

începînd cu jumætatea secolului al XIX-lea, atît prin legi cît øi

prin jurisprudenflæ, nu este însæ prezentæ ca atare – sau numai

parflial – în urbanismul reglementar actual. Pe de altæ parte,

nofliunea se defineøte prin opoziflie cu apariflia în societatea

urbanismului funcflionalist, opunîndu-le alte tipuri de cæutæri concrete, necesitate care este recunoscutæ autocritic øi de generaflia fondatoare a CIAM-urilor. Pentru detalii, FRAMPTON, Kenneth, Modern Architecture. A critical History, Thames & Hudson, 198331 ROWE, Colin, KOETTER, Fred, Collage City, 1975. Pentru amænunte privitoare la celelate direcflii critice, FRAMPTON, Kenneth, Op cit. 32 MERLIN, P., CHOAY, F., Dictionnaire de l’urbanisme et de l’aménagement, PUF, 1988. Dupæ øtiinfla mea, nu existæ la ora actualæ o lucrare care s-o depæøeascæ în complexitate øi deschidere.

13

occidentalæ a secolului al XVIII-lea a nofliunii de spafliu privat,

organizat în jurul modelului instituflional al familiei restrînse.

Închiderii locuinflei asupra intimitæflii familiale øi organizærii

interne specializate a acestui spafliu domestic, îi ræspunde astfel o

specializare a spafliilor exterioare ca «spaflii publice», locuri ale

anonimatului øi ale întîlnirilor informale. Lucrul øi o mare parte a

vieflii cotidiene øi a vieflii civice se retrag din stradæ. Procesul de

specializare funcflionalæ øi formalæ, început în Renaøtere, se

accentueazæ. În secolul al XIX-lea, acest spafliu public devine spafliu

al circulafliei øi al promenadelor comerciale øi igienice, pe care le

cunoaøtem øi astæzi.33

Autorii atrag apoi atenflia asupra a douæ aspecte, care meritæ sæ fie

reflinute. Primul este pradoxul legat de faptul cæ formalizarea

nofliunii în cîmpul arhitectural-urbanistic se petrece în paralel cu

retragerea participærii directe, cotidiene din viafla civicæ urbanæ,

deci cu retragerea «spafliului public al filozofului». «Omul de pe

stradæ» (l’homme de la rue), «utilizatorul» este destinat astfel

domeniului activitæflilor banalizate, care se decupeazæ între locuinflæ

øi locul de producflie, la rîndul lor, stræine unul de altul. Este

vorba de acel proces de specializare/zonificare (conceptualæ øi

fizicæ) pe care aøa numitul «urbanism liber» îl va implementa

frenetic (aøa cum am arætat anterior), færæ a-i sesiza contradicfliile

øi consecinflele dizolvante asupra oraøului øi vieflii urbane. Al

doilea aspect se referæ la relaflia dintre specificitatea spafliului

public astfel formalizat øi laicizarea societæflii, deci la quasi-

dispariflia unui domeniu concret øi simbolic al sacrului, deci la

dispariflia unei ierarhii existenfliale tradiflionale.

Autorii sesizeazæ øi contradicflia referitoare la faptul cæ, fiind

definit ca spafliu deschis, exterior, spafliul public se opune, în

cadrul domeniului public, edificiilor publice, (din ce în ce mai

pragmatic denumite echipamente publice, alæturi de mijloacele de

transport în comun, de exemplu), pe care unii urbaniøti contemporani

le asimileazæ totuøi spafliului public (ca locuri construite de drept

privat); de unde încæ o ambiguitate asupra cæreia trebuie gîndit mai

atent.

În fine øi deosebit de relevant pentru «criza» acestei definiflii

tehnice a nofliunii (lucru resimflit, din fericire, øi de arhitecfli, în

ciuda pragmatismului lor reductiv), autorii menflioneazæ apariflia, în

intervalul dintre spafliul public øi cel privat, a unor tipuri de

33 Idem., articolul Espace public

14

«spaflii intermediare», cum ar fi: spafliul «privativ» (spafliul

rezervat folosirii unui particular, færæ sæ-i aparflinæ), spafliul

«colectiv» sau spafliul «semi-public» (rezervat folosirii în cadrul

vecinætæflilor). Aceste nofliuni, care nu corespund în general unor

nofliuni juridice, øi ies din tehnicitatea definifliei spafliului

public, sînt cu atît mai semnificative cu cît au apærut prin practica

de proiectare de dupæ anii 1960, legate de necesitatea re-articulærii

locuirii urbane, a re-organizærii vieflii cotidiene laolaltæ, a

stimulærii unei convivialitæfli de vecinætate etc. Ele aduc în

discuflie ceva mai mult decît uscæciunea unei amprize juridico-

funcflionale asupra nofliunii, øi anume ceva care fline de condiflia

umanæ øi de viafla urbanæ în acelaøi timp, precum øi de

conøtientizarea necesitæflii de a le include în demersul

arhitectural.34

De altfel, øi numai faptul cæ acest articol de dicflionar are un

caracter general foarte critic are o semnificaflie deosebitæ pentru

subiectul pe care încerc sæ-l circumscriu. Nu mæ pot împiedica sæ

citez modul dubitativ în care autorii conchid articolul: Oricare ar

fi solufliile adoptate øi eforturile fæcute pentru a restabili o

polifuncflionalitate a spafliilor publice, nu e mai puflin adeværat cæ

nofliunea însæøi de spafliu public – admiflind cæ ea ar mai avea încæ

vreun sens – cere, alæturi de nofliunea corelatæ de practicæ socialæ

colectivæ, sæ fie regînditæ în contextul istoric actual al

societæflilor occidentale øi cheamæ la o mare circumspecflie din partea

urbaniøtilor.

Nofliunea de urbanitate

În ceea ce priveøte importanfla spafliului public în amenajarea urbanæ

øi faptul cæ el este privit ca instrument de re-articulare a oraøului

øi a vieflii urbane, apare foarte des în dezbatere nofliunea de

urbanitate. Ea este folositæ atît ca scop al intervenfliei

arhitecturale, cît øi ca atribut al spafliului public. Problema este

cæ nofliunea de urbanitate este ea însæøi o nofliune destul de flu,

apærutæ în literatura de arhitecturæ prin anii 1975, cu conotaflii

aproape magice, care, în perioade de derutæ sau de gestaflie (precum

pare a fi cea actualæ), încearcæ sæ reconcilieze lumea dispersatæ a

arhitecflilor. Un fel de cod, de parolæ europeanæ, pe care arhitecflii

34 De altfel, politica de locuinfle sociale din Franfla anilor 1970 s-a axat tocmai pe includerea acestor spaflii intermediare între locuinflæ øi spafliul public propriu zis, cu multe exemple care par sæ fi dat rezultate bune, facilitînd aproprierea spafliului construit de cætre utilizatorii lui øi reuøind sæ stimuleze o anumitæ convivialitate.

15

o repetæ în textele lor ca øi cum ar avea instrumentele care sæ le

permitæ fabricarea ei, ceea ce nu par sæ aibæ. Nu existæ, practic, un

demers teoretic care sæ o expliciteze mai coerent. Existæ, din cîte

øtiu, unele concluzii cu caracter formal, deduse din analiza spaflialæ

a oraøului tradiflional øi a semnificafliilor acestuia pentru oameni

(cum ar fi caracterul compact al fronturilor stræzilor), considerate

ca fiind dædætoare de caracter urban, dar care au relevanflæ parflialæ

(sînt foarte localizate geografic) øi ræmîn la nivel epidermic (la

nivelul formei). Alte încercæri cautæ urbanitatea în forme urbane

istorice, ca øi cum caracterul lor ar fi fixat pentru veønicie (tip

de abordare recurent, de alfel, în arhitecturæ), færæ sæ se întrebe

despre felul în care acestea s-ar potrivi unui mod de viaflæ actual

consistent. Dependente de referinfle, adesea prost stæpînite, la

istoria øi morfologia spafliilor, aceste proiecte sînt calcate

simplist fie pe modele medievale – privilegiind intimitatea, fie pe

modele clasice – mizînd pe monumentalitate.35 Eventualul lor succes

poate veni, nu neapærat de la clamata (dar nesigura) «regæsire a

urbanitæflii», ci din multe alte motive: de la sindromul patrimonial

la sedarea prin simulacre.

III.

Încerc sæ conchid:

Revin la motto-ul din Rem Koolhaas. Diverse fenomene contemporane

sînt atît de tulburætoare, încît schimbarea de paradigmæ pare sæ fie

inevitabilæ, de toate pærflile.36 La prima vedere, atributele spafliilor

urbane, vieflii øi practicilor contemporane de utilizare a acestor

spaflii cam exclud «spafliul public al filozofului», ræmas mass mediei,

virtualului, undelor (poate øi unei culturi vizuale încæ în curs de

definire øi devenire). «Spafliul public al arhitectului» prezintæ o

anumitæ durabilitate (formalæ øi mentalæ) în timp, în vreme ce

«spafliul public al filozofului», fiind o chestiune de atitudine, este

mai volatil øi mai fragil. Ar putea fi vizualizat (deformaflie

35 Idem. Pentru amænunte, BLANQUART, Paul, Une histoire de la ville – Pour repenser la société, La Découverte, 199736 Literatura de specialitate evidenfliazæ multe aspecte rezultate mai ales din studiile socilogilor, din care am sæ enumær cîteva: dezvoltarea gradatæ a unei mentalitæfli caracterizatæ prin procese de individuare, mediatizare øi intelectualizare ale raportului cu realul, prin creøterea demograficæ a inactivilor solvabili øi prin aristocratizarea moravurilor (Genester, 1997); shoping-ul øi loisir-ul ca forme de activitæfli centrale în popularea spafliului public; definirea actualæ a urbanitæflii prin fenomenele de teatralizare, festivalizare øi comercializare (Markus, 2001); noile moduri de solidaritate øi de legæturi sociale (Toussaint, 2002) øi multe altele.

16

profesionalæ!) ca un spafliu fluctuant în intensitate, amoebic în timp

øi in întindere, care uneori se suprapune peste cel al arhitectului

øi îl contamineazæ, alteori pluteøte deasupra lui, se poate insinua

în sfera privatæ, foloseøte canale proprii. Poate cæ este acum în

retragere, poate cæ se dizolvæ în forme de convivialitate, poate cæ

se nuanfleazæ numai, poate cæ îøi pregæteøte revenirea ... Cît e el de

relevant pentru arhitect? S-ar pærea cæ nu l-a afectat niciodatæ prea

tare. Sæ fie oare cu adeværat indiferente unul faflæ de altul? Oare se

poate ca forma fizicæ sæ nu influenfleze deloc «spafliul public al

filozofului»? S-a demonstrat totuøi cæ ea are o oarecare influenflæ

asupra unor forme de sociabilitate. Nu ar putea fi acestea o

precondiflie a «spafliului public al filozofului»?. Ori, «spafliul

public al arhitectului», væzut de unii ca panaceu al disfuncfliilor

vieflii urbane, reintræ acum în forflæ øi prin implicarea în strategii

urbane (totdeauna legate de politic). El pætrunde astfel, færæ s-o

øtie, în «spafliul public al filozofului». Arhitectul e mulflumit (e de

lucru), dar e arhitectul capabil sæ facæ faflæ acestei provocæri prin

simplele lui capabilitæfli «tehnico-artistice»? Oare aceasta nu îi

apare filozofului ca un potenflial pericol? S-a mai întîmplat în

istoria modernæ!

Într-o «filipicæ» sub tipar37 mæ supær pe limitarea automulflumitæ a

arhitecflilor la cîmpul culturii de breaslæ. Exemplul de la care am

plecat pentru a-i îndemna sæ depæøeascæ frontierele breslei este

chiar spafliul public, la care arhitectul, cred eu, nu este încæ

pregætit sæ ræspundæ pentru cæ îl înflelege încæ în termeni «clasici»,

ca sæ nu spun vitruvieni (cam lipsifli de nuanfle pentru societatea

hypertext). Neaøteptat, nici filozoful nu pare neapærat mai deschis

spre a pricepe «spafliul public al arhitectului».38 Ori, nu el este cel

care ar trebui sæ priveascæ lucrurile din perspectiva cea mai «de

sus», nu e el cel mai pregætit sæ gæseacæ sensurile lucrurilor øi

acfliunilor umane, printre care s-ar numæra øi cultura urbanæ a

utilizærii spafliului øi participarea publicæ la edificarea lui?

Stranie retragere din propriul «spafliu public»! Sau poate cæ ne

învîrtim numai în jurul unei simple polisemii a unui grup nominal,

iar indiferenfla filozofului la spafliul urban folosit în comun

reflectæ numai indiferenfla generalæ a românului faflæ de arhitecturæ.

37 Urmeazæ sæ aparæ în ARHITECTURA, 1/200338 Mæ gîndesc, de exemplu, cæ, la simpozionul din 2002 de la Iaøi (Teritoriu, scrieri øi descrieri), Claude Karnouch a putut afirma cu seninætate deplinæ cæ în locuirea româneascæ nu existæ spafliu public, atunci cînd se vorbea evident de spafliul fizic.

17

În contextul mutafliilor pe care – sîntem avertizafli de filozof (øi nu

numai, ba chiar øi de propriile noastre eøecuri) – le produce

contemporaneitatea, pentru a proiecta spafliul public e necesar sæ

øtim ce, pentru cine øi de ce. Dupæ cum s-a væzut din scurta

incursiune prin problematizarea arhitecturalæ a spafliului,

teoretizarea nu este neapærat punctul forte al arhitectului, în ciuda

faptului cæ arhitectura actualæ este suprasaturatæ teoretic. La o

privire mai atentæ însæ, aceastæ «teorie» se aratæ adesea

discutabilæ, iar împrumuturile din filozofie, foarte prizate, par mai

degrabæ încercæri de a dobîndi credibilitate intelectualæ prin

racordæri epidermice la cîte o idee filozoficæ nouæ. Chiar øi Rem

Koolhaas, unul dintre cei care încearcæ realmente sæ reaøeze teoretic

problematica oraøului în realitatea contemporanæ, o recunoaøte (în

acelaøi interviu din care am extras motto-ul): În tot ce fac øi în

tot ce scriu existæ o parte de retoricæ, un joc al provocærii. (...)

Analizele mele oferæ o componentæ de manifest øi totdeauna un amestec

de reflecflie retrospectivæ øi de demers prospectiv.39 Nu mi se pare

suficient de consistent nici pentru «spafliul public al arhitectului»,

nici pentru cel «al filozofului». În schimb, cred cæ se pot afla mai

multe împreunæ: arhitect, filozof øi alflii, chiar øi «publicul». O

astfel de colaborare teoreticæ ar putea avea mai multe øanse sæ

construiascæ un «spafliu public comun», benefic oraøului øi mai

stimulator – speræm - pentru un «public» contemporan în devenire.40

***

Mæ reuit prin Piafla Domului. Nu e sezon turistic. Patronul vorbeøte

cu un client ceva despre Berlusconi. Gesticuleazæ. Arhitectura pieflei

e învæluitoare, miøcatæ, prezentæ. E de atunci, e de acum... Sînt

arhitect. Numai eu o væd? Dar patronul øi clientul... dar Berlusconi?

Ce spune filozoful?

39 De altfel, tocmai pentru cæ înflelege riscul, Koolhaas øi-a divizat atelierul, OMA, în douæ grupuri: cel de proiectare øi cel speculativ, de cercetare transdisciplinaræ , care atacæ în deplinæ libertate diverse teme contemporane. 40 N-ar fi vorba despre o participare a filozofului la proiectul de arhitecturæ în sensul citatului din scrisoarea cætre Marcel Drury (Tu îfli imaginezi probabil cæ filozofia e un lucru suficient de complicat, însæ îfli pot spune cæ aceasta e nimic, în comparaflie cu a fi un bun arhitect. Pe vremea cînd construiam casa pentru sora mea în Viena, eram atît de sfîrøit la finalul zilei încît singurul lucru pe care mai eram în stare sæ-l fac era sæ merg în fiecare searæ la cinematograf.), citat la care m-am referit în cursul simpozionului, mai mult pentru hazul polemic, ci despre o participare la proiectul theoretic al spafliului public.

18

19