DEZVOLTAREA PRENATALĂ

CURS nr. 2

- CRESTEREA: STATURALA, TESUTURI, ORGANE;

- FACTORII DE CRESTERE EMBRIONARA

- DIFERENTIEREA CELULARA, MORFOLOGICA

- CONTROLUL DEZVOLTARII SI DIFERENTIERII

DEZVOLTAREA PRENATALĂ: stadiul embrionar,

primele 2 luni.stadiul fetal,

incepand din luna III - la începutul stadiului fetal, toate structurile principale, precum mâinile, picioarele, capul, creierul, şi alte organe devin prezente, şi îşi continuă procesul de creştere şi dezvoltare.

CRESTEREA LUNA IZIUA 1 Spermatozoidul se

uneşte cu ovulul pentru a forma o celula.

Noua viaţă a moştenit 23 de cromozomi de la fiecare părinte, în total 46.

ZILELE 3-4: Ovulul fecundat ajunge

prin trompe în uter,unde s-a pregătit terenul pentru implantare.

CRESTEREA LUNA IZILELE 5-9: În acest interval de timp oul

fecundat se implantează în peretele uterului şi începe să se hranească.

ZILELE 10-14:Embrionul care se dezvoltă îşi semnalează prezenţa prin substanţele placentare şi hormoni, oprind menstruaţia mamei.

ZIUA 20: Baza creierului,măduva spinarii şi sistemul nervos sunt deja formate.

ZIUA 22: Inima începe să bată.

CRESTEREA LUNA A II-AZIUA 35: Se pot deosebi cele cinci

degete de la mîini, ochii se închid la culoare pe măsură ce se produce pigmentarea.

ZIUA 40: Se pot înregistra unde ale

creierului

Săptămâna 6:Ficatul preia producerea celulelor sîngelui şi creierul începe să controleze mişcarea muşchilor si organelor.

CRESTEREA LUNA A II-ASăptămâna 7:

Se formează maxilarele,

inclusiv rădăcinile dinţilor în gingii.

Săptămâna 8:Acum totul este complet ca intr-un adult. Inima bate mai bine de o lună, stomacul produce sucuri gastrice şi rinichii incep să funcţioneze.Cu o lungime mai mică de doi centimetrii,această formă de viaţă care se dezvoltă se numeşte acum făt.

CRESTEREA LUNA A III-ALa sfârşitul lunii a III-a

placenta este formată atât anatomic cât şi funcţional. Vezicula alantoidiană este atrofiată, lichidul amniotic şi membranele oului sunt evidente.

Fătul măsoară 9 cm şi are o greutate până la 55 gr., capul este format, degetele sunt diferenţiate, organele genitale sunt diferenţiate pentru fiecare sex.

Amprentele sunt deja evidente în piele, faţa are deja profilul unui copilaş şi mişcările muşchilor devin mai coordonate.

CRESTEREA LUNA A IV-A

La sfârşitul lunii a 4-a placenta este complet dezvoltată fătul măsoară 16 cm şi o greutate de 270 gr.

Părţile corpului fetal sunt foarte bine diferenţiate începe să schiţeze mişcări este acoperit cu o piele subţire pe suprafaţa căreia se găsesc firişoare de lanugo.

CRESTEREA LUNA A V-A

La sfârşitul lunii a V-a, (săptămâna 21-22) fătul are o lungime de 25 cm şi cântăreşte 650 gr.

Glandele sebacee încep să secrete sebum, pielea fiind acoperită cu vermix caseosa.

Se percep bătăile cordului fetal, mişcările membrelor devin active şi puternice.

Intestinul conţine meconiu, rezultat al secreţiilor intestinale,

Rinichiul îşi începe funcţia în vezică găsindu-se urină.

CRESTEREA LUNA A VI-A La sfârşitul luni a VI-a

(săptămâna 26) fătul are o lungime de 35 cm, şi o greutate de 1000 de grame, toate organele sunt în stare să funcţioneze, dar nu sunt definitivate.

Sistemul nervos este insuficient dezvoltat, circumvoluţiile cerebrale sunt incomplete.

Glandele sebacee şi sudoripare funcţioneză.

Fătul este considerat viabil însă cu un mare grad de imaturitate, adaptarea la viaţa extrauterină fiind foarte dificilă.

CRESTEREA LUNA A VII-A

La sfârşitul lunii a VII-a (săptămâna 30-31) fătul măsoară 40 cm şi cântăreşte 1700 gr. Este viabil dar imatur.

Are aspect de bătrân cu pielea de culoare închisă, roşietică, testicolele coboară spre canalul inghinal iar la fetiţe clitorisul şi labiile mici proemină între labiile mari.

Recunoaşte vocea mamei.

CRESTEREA LUNA A VIII-A La sfârşitul lunii a VIII-a

(săptămâna 36) fătul are o lungime de 45 de cm şi o greutate de 2500 gr.

începe osificarea în epifize.

pielea începe să devină mai groasă,

copilul absoarbe cam 4 litrii de lichid amniotic pe zi, acesta fiind inlocuit complet la trei ore.

CRESTEREA LUNA A IX-ALa sfârşitul lunii a IX-a

(săptămâna 40) are toate caracteristicile cunoscute la naşterea la vreme:

lungimea este de cca 48-50 cm, 3000-3500 gr, cu lanugo pe corp,

testiculele trebuie să fie coborâte în scrot, labiile mari acoperă labiile mici,

unghiile trebuie să depăşească pulpa degetelor,

iar inserţia cordonului ombilical trebuie să fie la jumătatea distanţei între apendicele xifoid şi pubis.

FACTORII DE CRESTERE:

ENDOGENI: GENETICI, ENDOCRINI;

EXOGENI: MATERNI IN DEZVOLTAREA EMBRIO- FETALA, FACTORI CU INFLUENTA IN DEZVOLTAREA POSTURALA APORT ALIMENTAR, FACTORI FIZICI, FACTORI SOCIO-ECONOMICI

FACTORI GENETICIGenomul fătului este determinant pentru dezvoltarea sa şi reprezintă un ansamblu de gene

de la mamă şi tată. Anomaliile genice stau la baza maladiilor ereditare si sunt reprezentate de:

- maladii cromosomice – relativ frecvente putând ajunge la 1% din nou-născuţi, responsabile în proporţie de 50% de avorturile spontane, de retardul mintal (15%). 1. anomalii numerice cromosomice (Trisomie 21) 2. anomalii structurale ale cromosomilor – de exemplu anomalii

structurale ale cromosomului X.- maladii metabolice cum ar fi fenilcetonuria sau hipotiroidismul. Toate

aceste tulburări pot să apară:- în perioada embrionară - embriopatii,- in perioada fetală – fetopatii, din cauza unor factori teratogeni

Perioada embrionară se caracterizează prin individualizarea embrionului în primele 4 săptămâni de gestaţie când se formează principalele organe. În această perioadă o agresiune a oului va duce la apariţi malformaţiilor grave, având ca rezultat moartea embrionului

SINDROMUL DOWN Cea mai cunoscută anomalie cromozomială este

sindromul Down, care „are o frecvenţă de 1 la 660” şi se datorează în 90% din cazuri ratării separării celei de a 21 perechi de cromozomi.

Trăsături fizice caracteristice: construcţie îndesată şi scundă, urechi jos implantate, baza nasului largita limbă proeminentă - macroglosie, ochi migdalat alungiţi – mongoloism pliu ce traversează podul palmei – plica simiana probleme congenitale asociate: malformaţii cardiace,

ale tractului intestinal, cataracte Consecinţele sindromului Down: retardul

mental, vorbire articulată săracă, vocabular limitat, dezvoltare motrică redusă, cu caracter progresiv

METODE DE DIAGNOSTICARE PRENATALA Echografia – vizualizeaza uterul, placenta si fatul, si

poate evidentia eventualele malformatii structurale ale fatului

Amniocenteza, care constă în prelevarea unui eşantion din lichidul amniotic şi celule embrionare pentru a se studia materialul genetic. Restricţia principală a acestei metode este că se poate

face numai în săptămâna 15-16 de sarcină când există suficient lichid amniotic

Fetoscopia, efectuată în săptămâna 18-22 de sarcină, care constă în introducerea unui dispozitiv video special în uter, pentru a detecta posibilele malformaţii ale membrelor sau feţei. Fetoscopia permite prelevarea unui eşantiona din sângele

fătului, placentă sau cordon ombilical, pe baza căruia se pot depista tulburări de hemofilie sau leucemie

Este folosita in diagnosticul prenatal al hemo globinopatiilor, incluzând siclemia şi beta-talasemia.

Fetoscopia şi aspiraţia placentară sunt asociate cu un risc de avort spontan de 3-5% dintre cazuri.

FACTORI ENDOCRINIGONADOTROFINA, PROGESTERON

Sarcina este un proces controlat de interactiunile complexe ale hormonilor sexuali feminini. Embrionul produce un hormon numit gonadotrofina corionica umana HCG, pe care se bazeaza testele standard de sarcina, detectandu-l in urina sau singe, la 14 si respectiv 7 zile de la contactul sexual fertilizator. HCG are rolul: Semnalarea ovarelor de a se opri din ciclul de ovulatie Previne contractiile uterine care ar expulza ovulul Stimuleaza placenta sa secrete Progesteron (care de asemenea

inhiba contractiile uterine)

PROGESTERON = Hormon steroid derivat de la colesterol, secretat de catre corpul galben (folicul ovarian care a expulzat ovulul) in timpul celei de a doua faze a ciclului menstrual, de catre placenta in timpul sarcinii si, in mai mica masura, de catre corticosuprarenale si ovar. ROL: favorizeaza nidatia ovulului fecundat si gestatia Efect sedativ asupra SNC Regleaza actiunea hormonilor estrogeni

FACTORII EXOGENI MATERNI IN DEZVOLTAREA EMBRIO- FETALA, FACTORI CU INFLUENTA IN DEZVOLTAREA POSTURALA

FACTORI ALIMENTARI,

FACTORI FIZICI,

FACTORI SOCIO-ECONOMICI

FACTORI ALIMENTARI Consumul de energie din sarcina trebuie sa fie suplimentat pentru a

asigura: - necesitatile fatului si ale placentei - marirea uterului si cresterea sanilor - desfasurarea activitatii respiratorii si cardiace crescute

In timpul sarcinii in organismul mamei apar o serie de modificari: anemie fiziologica (creste volumul sangvin), edeme (creste nivelul hormonilor estrogeni), proteinemia, sideremia si folatii scad colesterolul si vitaminele liposolubile cresc.

Aportul de proteine trebuie sa fie crescut substantial in perioada sarcinii ca si aportul de glucide pentru a cruta proteinele (glucidele sa reprezinte 50% din aportul energetic)

Grăsimile care conţin lanţuri lungi omega-3 (n-3) acizi graşi sunt necesari pentru a construi membranele neuronilor. Prin urmare, alimentaţia bogată în peşti graşi din timpul sarcinii poate asigura nutriţia necesară pentru buna dezvoltare a creierului şi retinei fetusului.

In perioada sarcinii exista o crestere a necesarului vit. B6 datorita cresterii fatului si a activitatii hormonale modificate la femeia gravida

ANUMITE NEVOI NUTRIŢIONALE SPECIFICE SARCINII Acidul folic (numit vitamina B9)

Acidul folic este necesar pentru a dezvolta tubul neural al fetusului. Vit B12 insoteste activitatea acidului folic de aceea creste si necesitatea

acestei vitamine.

Elementele minerale (Ca, P, Mg) sunt necesare in cantitati cu aproximativ 50% fata de perioada anterioara

Balanta Fe este modificata; femeia pierde mai putin Fe (lipsa menstruatiei) iar absorbtia lui creste de aproximativ 3 ori (cresterea proteinelor ce transporta si fixeaza Fe). Totusi depozitele de Fe scad in timpul sarcinii si la nastere deoarece fatul foloseste Fe din depozitele materne pentru a-si creea propriile rezerve

Factori teratogeni exogeni Modificari induse

Agenti fizici Factori mecanici – coalescente si bride

Amputatii mecanic induse ale membrelor embrionului

Radiatii ionizante – in primele 14 saptamani de sarcinii

Microcefalie, retard mintal si intarzierea cresterii, rata inalta a patologiei de tip leucemic

Hipertermie - in primul trimestru de sarcina

Retardul cresterii, afectare SNC (hipotonie, retard mintal), malformatii faciale, anomalii minore ale membrelor (sindactilie)

ALCOOLUL: SINDROM ALCOOLIC FETAL (FAS ) Printre consecinţele certificate se numără:

- retardul de creştere pre- şi postnatal,- anomalii particulare ale feţei (ochi

îndepărtaţi - hipertelorism, pleoape lăsate – ptoza palpebrala, buza superioară subţiată, uşoare diformităţi ale urechilor)

- defecte ale sistemului osos, organelor interne şi creierului.

Riscul de retard mintal congenital este ridicat. Studiile pe animale au arătat că şi doze moderate de alcool pot produce malformaţii, de aceea se recomandă mamelor să se abţină de la consumul de băuturi alcoolice.

Fumatul poate şi el influenţa fătul. - La femei care de obicei fumează se produce o creştere a ritmului cardiac fetal. - S-a arătat că mamele care fumează au, în medie, copii mai mici în înălţime şi greutate

FACTORI SOCIO-ECONOMICI-EDUCATIONALI

FACTORI EMOTIONALI: În timpul sarcinii, emoţiile mamei sunt comunicate chimic fetusului prin placentă, bariera celulară dintre sângele matern şi cel fetal. Moleculele chimice “semnal”, eliberate în sângele mamei ca răspuns la emoţii, traversează placenta şi induc în celulele ţintă ale copilului un efect identic cu răspunsul produs în celulele ţinta ale mamei. Deşi copilul în dezvoltare nu este « conştient » de elementele care au produs răspunsul emoţional al mamei, el este conştient de consecinţele fiziologice ale emoţiilor şi de senzaţiile produse.

Existenţa substratului biochimic al emoţiilor explică de ce în perioada prenatală copilul dezvoltă o « memorie » comportamentală, care va influenţa comportamentul său de mai târziu ca adult.

FACTORI SOCIALI: Copil nedorit; Familie dezorganizata, fara un suport financiar constant si adecvat; Familie migratoare, fara o locuinta stabila; Lipsa tatalui;

DIFERENTIEREA DIFERENTIEREA CELULELOR este procesul in cadrul caruia

celulele initial de acelasi tip se diferentiaza structural si functional.

Se porneste de la celula ou (stem) si se ajunge la formarea celulelor ce vor alcatui tesuturile specializate in indeplinirea unei anumite functii.

Unele celule sunt slab diferentiate; altele insa au grad inalt de diferentiere..

Specializarea unei celule se apreciaza dupa functia pe care o indeplineste aceasta in ansamblul organismului (protectie, contractie, receptie).

Cu cat organismele se gasesc pe o treapta mai inalta pe scara evolutiei, cu atat gradul de diferentiere si specializare a celulelor este mai accentuat.

Cresterea si diferentierea celulelor are ca urmare formarea de tesuturi si organe.

Sexualizarea se desfasoara in etape succesive, progresive, programate si coordonate in timp, ceea ce dovedeste ca este un proces reglat genetic si hormonal.

In momentul fecundatiei se stabileste sexul genetic sau cromozomial al individului.

Diferentele dintre sexe nu sunt evidente la inceputul dezvoltarii embrionare. Pâna în saptamâna a sasea de sarcina, indiferent de constitutia genetica - XX sau XY - , embrionii au o înfatisare comuna cu structuri initiale (progonada sau gonada nediferentiata) ambivalente.

Dupa acest « status indiferent » incep o serie de transformari ale embrionilor care au ca rezultat diferentierea sexuala.

Determinismul sexual sau diferentierea sexuala primara este controlata de prezenta sau absenta cromozomului Y.

La embrionii 46,XY sexualizarea se face activ. - factor de diferentiere a testiculului (TDF – factor de transcriptie codificat la nivelul cromozomuluiY)

La embrionii 46,XX sexualizarea se face pasiv. Absenta cromozomului Y determina sexualizarea feminina spontana.