1. A fi numai ochi şi urechi, a-şi deschide urechile, a ajunge la urechea cuiva, a-i trece cuiva pe la ureche, a avea ureche, a fi într-o ureche.2. Virgulele delimitează o propoziţie incidenţă, se aduc informaţii suplimentare, arată intervenţia naratorului în text.3. "ridicase" si "favoare"4. Prin intermediul epitetului „nenorocita" se subliniază starea sufletească a personajului, care îl reprezintă alegoric pe poet. Aceasta îşi exteriorizează trăirile intense, dă frâu liber frământărilor interioare prin intermediul imaginilor auditive.5. Imagini auditive - „Cănta-n pădure", „Un cântec jalnic"; imagini vizuale - „Capul pleoştise", ,Jeşi-nainte".6. Epitetul „măgar mare" surprinde, în sens denotativ, diferenţa de dimensiune dintre cele două personaje, argument ce întăreşte orgoliul măgarului; în sens conotativ, se conturează caracterul acestuia; comparaţia „ca un aspru judecător" surprinde comportamentul personajului, lipsa de profunzimea judecăţii personajului, dar şi orgoliul nemăsurat, infatuarea acestuia, care se erijează în atotcunoscător.7. Titlul este semnificativ, în relaţie cu textul dat, surprinzând personajele din fabulă. Denumirea acestora este subliniată prin articularea substantivelor, conferindu-le caracter de unicitate. Alegoria ascunde ipostaza poetului, în spatele privighetorii şi pe neiniţiatul infatuat, în personajul întruchipat de măgar8. Ultima strofa are rol conclusiv şi moralizator, fiind reliefată semnificaţia alegoriei. Forma corectă care ar fi trebuit să fie întrebuinţată în final era „aş fi măgar". Figurile de stil şi imaginile artistice, sunt mai puţin reliefate, accentul plasându-se asupra exprimării directe a opiniei privighetorii, care răspunde răspicat.9. Lucrarea poate fi încadrată în genul epic, deoarece în text apar personaje care se observă din titlu; personificarea are scop satiric. Exprimarea sentimentelor se realizează în mod indirect, prin intermediul personajelor şi al acţiunii. Vocea naratorului intervine în mod direct în text, naraţiunea se desfăşoară la persoana a IlI-a.