1

"Aprob" "Aprobat"

Şeful catedrei stomatologie pediatrică la şedinţa catedrei

profesorul universitar „___”„_______________” 2002

P.Godoroja Procesul verbal n-rul_____

Elaborarea metodică n-rul 2

Pentru studenţii anului II la prevenţia afecţiunilor stomatologice

Tema: Conceptul profilactic în stomatologie. Profilaxia primară, secundară şi terţiară.

Orientarea profilactică în stomatologie este „un principiu de bază a cărui aplicare conxecventă în

practica stomatologică are menirea de a reduce considerabil prevalenţa principalelor boli buco-dentare

şi a nevoilor de tratamente stomatologice, de a depista si trata cât mai precoce leziunile şi bolile buco-

dentare şi maxilo-faciale, de a preveni accidentele si complicaţiile, frecvenle leziuni sau boli iatrogene,

de a crea conditii optime de lucnt şi de a transforma radical întreaga practică siomatologică, posibilitale

a cărei realizare a foxt demonstratâ stiinţific şi care oferă perspective extraordinare pentru viitor.

Orientarea profitactică a stomatologiei este o conceptie largă, cuprinzătoare, realizabilă" (Timoşca,

1987).

Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-funcţionale ale

odontomului, ca unităţi morfo-funcţionale ale sistemului stomatognat, să fie conservate de-a lungul

întregii vieţi, pacienţii urmâd ca prin educaţie şi autoapreciere să împiedice declanşarea bolii, punând-o

sub control. Cu toate acestea. chiar si astăzi, când ştiinlele biologice şi medicale au adus la cunoştinţa

practicienilor foarte multe elemente privind mecanismul de producere a îmbolnăvirilor buco-dentare,

practica în sine rămâne dominată de obiective pur curative, deci profilaxie secundarâ sau terţiară.

ISTORIC

Ideea de prevenire a apărut încă de acum 4600 de ani, când înpăratul Huang Ti (2697-2597 î.e.n.)

recomanda medicilor „sâ intervină înainte ca boala să apară, sau să se manifeste".

În cadrul civilizaţiei Asiro-Caldeene sau egiptene, extracţia dentară, ca mijloc de calmare a durerilor

dentare, este reglementată chiar în codul lui Hamurabi, sau în papirusurile egiptene, unde se remarcă

apariţia dentistului „Hesire".

In Grecia antică, Hipocrate recoranda dietă alimentară adecvată şi spălarea dinţilor în cazul bolilor

dentare.

În lumea arabă, însuşi Mohamed profetul introduce în ritualul de curăţire a corpului credinciosului,

înainte de a intra în moschee, alâturi de spălarea cu apă a mâinilor şi feţei, spălarea şi masajul dinţilor

cu lemn dulce meswak.

Evul mediu din Europa, dominat de creştinism, cunoaşte o creştere a morbidităţii prin caria dentară,

datorită utilizării din ce în ce mai frecvente a făinoaselor şi dulciurilor. După descoperirea zahăruiui

rafinat di sfecla de zahăr, în sec. al XIX-lea se constatâ o adevărată explozie de carie, ceea ce 1-a făcut

pe Pickerill să spună: „caria este o boală a civilizaţiei actuale".

Stomatologia curativă, extracţionistă sau conservatoare, cunoaşte o dezvoltare foarte mare, concepţia

preventivă abordându-se cu timiditate abia în sec. XX, când încep preocupările pentru îngrijirea dintilor

la copii.

După al doilea război mondial, prevenirea cariei şi parodontopatiilor devine obiectiv naţional,

materializat prin programe desfăşurate sub patronajul ministerelor sănătâţii ale unor state cu civilizaţie

avansată.

În anul 1978, la Alma-Ata, OMS pune bazele metodelor de prevenire a bolilor, precizând modul de

înregistrare a afecţiunilor şi mijloacele cele mai eficiente de prevenire a lor.

2

Promovarea sănătăţii reprezintâ procesul prin care indivizii sau colectivităţile pot să-şi sporească

controlul asupra determinanţilor sănătăţii, îmbunătăţind starea de sănătate. Promovarea sănătăţii

include considerente care motivează schimbarea modului de viaţă ca element favorizant. Conceptul

social-ecologic de sănătate este punctul central al promovârii sănătăţii, atrăgându-se astfel atenţia

asupra raportului individ-mediu şi necesităţii unui echilibru dinamic. În acest

sens, promovarea sănătăţii este axată nu numai pe creşterea competenţei individuale de influenţare a

factorilor determinanţi ai sânătâţii, ci şi pe influenţele pe care mediul le exercită asupra sănătăţii

generale buco-dentare. Se poate aprecia în acest fel că promovarea sănătăţii, privită prin prisma

stomatologiei preventive, trebuie făcută cu oameni şi nu pe oameni. Promovarea sănătăţii şi prevenirea

bolii pot fi privite ca două acţiuni separate, dar complementare, care se desfăşoară concomitent.

Prevenirea bolii reprezintă strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de

întărire a factorilor care reduc susceptibilitatea la boală, precum şi activităşile destinate unor boli deja

instalate.

STRATEGIA STOMATOLOGIEI PREVENTIVE

Strategia stomatologiei preventive este complexă, diferă de la ţară la ţară şi cuprinde: profilaxia

primară, secundară şi terţiară.

Profilaxia primară are drept scop evitarea apariţiei maladiilor şi vizează pe de o parte creştera

rezistenţei ţesuturilor cavităţii bucale la acţiunea factorilor nocivi şi pe de altă parte – eliminarea

factorilor cu rol determinant sau favorizant în declanşarea afecţiunilor stomatologice.

În cadrul profilaxiei primare trebuie să evităm apariţia bolilor prin:

- educaţie sanitară;

- alimentaţie corectă;

- raţionalizarea consumului de zahăr;

- igienă buco-dentară corectă;

- control periodic;

- profilaxia cu fluor;

- utilizarea agenţilor chimici de inhibare a plăcii bacteriene ş.a.

Toate aceste mijloace se adresează tuturor membrilor colectivitătii.

Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are în vedere cele patru metode propuse de OMS:

- fluorizarea generală şi locală;

- igiena alimentaţiei;

- igiena buco-dentară;

- sigilarea şanţurilor şi gropiţelor.

Profilaxia primară a parodontopatiilor se referă la:

- îndepărtarea plăcii bacteriene prin igienă buco-dentară corectă şi apelarea la tehnicile profesionale

caracteristice stomatologiei preventive.

Profilaxia primară a cancerului din sfera B.M.F.:

- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);

- suprimarea iritaţiilor cronice: margini ascutite ale dinţilor cariaţi, obturaţii debordante, lucrări

protetice traumatizante.

Studii recente arată că 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primară.

Profîlaxia secundară urmăreşte: depistarea şi diagnosticul cât mai precoce al afecţiunilor buco-

maxilo-faciale, vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un volum de

muncă redus, cu un timp minim necesar din partea pacientului, permiţând aplicarea unor metode

curative cât mai conservatoare pentru toate structurile teritoriului B.M.F.: dinţi, parodonţiu, rebord

alveolar, maxilare şi părti moi.

Profîlaxia secundară a cariei dentare include:

3

- examinare, depistare, tratament corect şi precoce;

- profilaxie locală cu fluor (clătiri, geluri, lacuri etc.);

- control periodic.

Profîlaxia secundară a parodontopatiilor include:

- examinare, depistare, tratainent corect şi precoce al gingivitelor şi parodontopatiilor marginale cronice

superficiale;

- eliminarea factorilor de iritaţie cronică locală;

- control periodic.

Profîlaxia secundară a cancerului din sfera B.M.F. include:

- depistarea şi diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignităţii şi a leziunilor de debut ale

cancerului bucal. Prevenirea cancerului bucal este considerată de OMS obiectiv prioritar al

stomatologiei. Prin profilaxia secundară a cancerului bucal, încă o treime din cancerele cu aceste

localizări pot fi salvate. Orice leziune ulcerativă care nu are tendinţă de vindecare

spontană, sau în urma unui tratament în decurs de 14-21 zile, necesită consultaţia de urgenţâ la medicul

specialist.

Profilaxia terţiară se referă la concepţia preventivă în cadrul trataimentului curativ, deci când

afecţiunile stomatologice sunt deja instalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta

include în esenţă:

- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul şi analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare şi a

personalului;

- educaţia sanitară, depistarea, supravegherea şi controlul aplicării mijloacelor de profilaxie;

- analiza educaţiei sanitare;

- corelaţia între receptarea informaţiei şi aplicarea ei.

O altă parte integrantă a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologică activă şi pasivă a

gravidelor, preşcolarilor, şcolarilor, muncitorilor din mediile cu noxe şi bolnavilor cronici.

Concomitent cu activităţile stomatologice cu caracter eminamente preventiv, conceptul profilactic

trebuie să fie dominant şi în întreaga activitate stomatologică: odontală, parodontală, protetică şi

chirurgicală.

Aşadar, orientarea profilactică presupune o nouă calitate a asistenţei stomatologice curative. Prin

orientarea profilactică pot fi suprimate sau limitate iatrogeniile, atât de frecvente în practica

stomatologică. Breustedt (1978) constata că o parte din populaţie prezintă o stare deficitară a dentiţiei

datorită calităţii nesatisfacătoare a asistenţei stomatologice, din ignoranţă sau neglijenţă, prin indicaţii

incorecte, sau tratament necorespunzâtor. OMS recomandă drept cerinţe obligatorii pentru medici

în general - competenţa şi îndemânarea. Acestea, dublate de conştiinciozitate şi de o înaltă conduită

etică, sunt condiţiile esenţiale pentru o medicină stomatologică moderă, orientată profilactic.

Stomatologia preventivă mai presupune, şi nu în ultimul rând, organizarea modernă, ergonomică a

locului de muncă, a practicii profesionale, utilizând cât mai raţional spaţiul, timpul şi energia, evitând

modalităţi de lucru nefiziologice, stresul, încordarea, realizând în acest mod o economie însemnată de

timp, în scopul utilizării lui pentru activităţile de profilaxie propriu-zise, efectuate de întreaga echipă

stomatologică: medic, asistenta de profilaxie, asistenta de cabinet.

Profilaxia colectivă se adresează colectivităţilor şi trebuie să acorde prioritate măsurilor preventive

care asigură eficienţa maximă, cu investiţii minime, la grupe populaţionale cât mai largi.

Profilaxia individuală cuprinde toate măsurile preventive efectuaate de medic, igienistul dentar şi

asistenta de profilaxie, sau de subiect la indicaţia şi sub controlul medicului sau a părinţilor.

Măsirile de profilaxie colectivă şi individuală trebuie completate reciproc.