1926. Anul XV. Slulie-Sept. Nr. 7—9. CULTURA...

98
1926. Anul XV. Slulie-Sept. Nr. 7—9. CULTURA CREŞTINA REVISTĂ LUNARĂ. SUMAR: D r . N . L U P U Pace. S . U L P I A N Sentimentul religios şi ştiinţa D U M I T R U N E D A Mai încap laolaltă: credinţa şi ştiinţa. Dr. N1COLAE BRÎNZEU . . ^Minorităţile religioase în Transilvania. ARITON M. POPA 7 Capodopera lui Dumnezeu. LEON DOUADICO Marea ducesă Maria Adelaida de Luxemburg. Dr. CORIOLAN feUClU . . . . Sfântul Francisc de Assisi ÎNSEMNĂRI: Sărbătoarea Cooperaţiei. — Spiritul de sacrificiu şi de ordine în apărarea naţională. Un simptom deprimant. Băncile populare din România. Conflictele colective de muncă în anul 1925. Sarcofagiile şi mumia lui Tutankhamon. Congresul migraţiunei muncitorilor. — Nu se vor mai înfiinţa noui licee şi gimnazii. — Igiena postului. Traficarea mandatului de deputat. Sprijinirea producţiei agricole. MISCELLANEA: Cărbunii englezi şi aurul bolşevic. — Noul regim dictatorial al fascismului. — Cât costă o carte. — Producţia grâului. — De ce se sinucid poeţii roşii? — >Imnul copiilor». — Munca şcolară. — Înar- mările de după răsboi. Englezii despre Rusia sovietică. — Cât alcool se bea —Rachiu. — Cât alcool se bea în România. CĂRŢI, REVISTE, ZIARE. CRONICĂ BLAJ. Tipografia Seminarului teologic.

Transcript of 1926. Anul XV. Slulie-Sept. Nr. 7—9. CULTURA...

1926. Anul X V . S l u l i e - S e p t . Nr . 7—9.

CULTURA CREŞTINA REVISTĂ LUNARĂ.

S U M A R :

Dr. N. L U P U P a c e . S. U L P I A N S e n t i m e n t u l re l ig ios şi ş t i inţa D U M I T R U N E D A Mai încap lao la l tă : cred in ţa şi ş t i inţa . Dr . N 1 C O L A E B R Î N Z E U . . ^ M i n o r i t ă ţ i l e r e l i g ioase în Trans i lvania . A R I T O N M. P O P A 7 C a p o d o p e r a lui D u m n e z e u . L E O N D O U A D I C O M a r e a d u c e s ă Maria A d e l a i d a d e

L u x e m b u r g . Dr. C O R I O L A N feUClU . . . . Sfântul F r a n c i s c d e Ass i s i

Î N S E M N Ă R I : Sărbătoarea Coopera ţ i e i . — Spiritul d e sacrificiu şi d e ord ine în apărarea naţ ională . — U n s i m p t o m depr imant . — Bănci le populare din România . — Conf l ic te le c o l e c t i v e d e m u n c ă în anul 1925. — Sarcofagi i l e şi m u m i a lui T u t a n k h a m o n . — Congresu l migraţ iune i muncitor i lor . — Nu s e vor mai înfiinţa noui l i c e e şi g imnazi i . — Ig iena postu lu i . — Traficarea mandatulu i d e deputa t . Sprij inirea producţ ie i agr i co l e .

M I S C E L L A N E A : Cărbunii e n g l e z i şi aurul b o l ş e v i c . — Noul r e g i m dictator ia l al fasc ismului . — Cât c o s t ă o carte . — Producţ ia grâului. — D e c e s e s inuc i d poe ţ i i roşii? — >Imnul cop i i lor» . — M u n c a şcolară. — Înar­mări le d e după răsboi . Englez i i d e s p r e Rus ia s o v i e t i c ă . — Cât a l c o o l s e b e a — R a c h i u . — Cât a l c o o l s e b e a în R o m â n i a .

C Ă R Ţ I , R E V I S T E , Z I A R E .

C R O N I C Ă

B L A J . Tipograf ia Seminaru lu i t e o l o g i c .

Cultura Creştina revista lunară.

ABONAMENTUL: P e un an . . . . 160 lei . Pe ş e a s e luni . . . 80 lei . Pentru A m e r i c a . . 3 dolari

Redacjia şi Adminisfrajia B L A J .

Director şi redactor responsabil: Dr. Ioan Coltor.

Colaboratori: Ioan Agârbiceanu, Dr. Ioan Bălan, Dr. Victor Bîrlea, Dr. George Bob , Ioan Boroş, Dr. Ni -colae Brînzeu, Dr. Alexandru Ciplea, Ioan Crişan, Dr. Elie Dăianu, Dr. Ioan Ferenţ, Ovidiu Hulea, Dr. Anton Gabor, Dr. Ioan Georgescu , Alexandru Lupeanu, Dr. Nicolae Lupu, Dr. Victor Macaveiu, Dr. Tit Malaiu, Dr. Dumitru Mânu, Dr. Ioan Marianescu, Dr. Gheor-ghe Miculaş, Dumitru Neda, Episcop Dr. Alexandru Nico lescu , Dr. Zenovie Pâcl işanu, Dr. Grigorie Pop , Dr. Augustin Popa, Septimiu Popa, Dr. Iacob Radu, Ştefan Roşianu, Dr. Ioan Sâmpăleanu, Dr. Coriolan Suciu, Dr. Augustin Tătar, Dr. Aloisiu Tăutu.

1926. A n u l X V . I u l i e — S e p t e m v r i e N r . 7—9.

CULTURA CREŞTINĂ »

r e v i s i ă l u n a r ă

Redacfia şi Admin i ­ A b o n a m e n t u l : D i r e c t o r : s t r a t a :

B L A J . P e an . . . 1 6 0 lei . Pe ş a s e l u n i . 8 0 lei . Dr. IOAN COLTOR.

Pace. Poa te nici oda tă aces t cuvân t n ' a f lu tura t m a i mu l t p e

buze le oameni lo r decâ t în zilele noas t r e , şi cu toa te aces tea câţi sun t aceia cari îl î n ţ e l eg c u m t r e b u e , şi câţi sun t aceia car i gus t ă a d e v ă r a t a p a c e d e s p r e ca re v o r b e ş t e D-l nos t ru I sus Hr is tos la Ioan 14,27: — Pace vă las vouă , p a e e a m e a o dau vouă ; n u c u m dă l u m e a v ă dau e u . . .

S 'au înche ia t toa te cont rac te le , s 'au subscr i s toa te t r a t a ­te le de pace , la Versai l les , la Tr ianon , la Genova; da r p a c e n u e. Popoa re l e p ă m â n t u l u i mai mu l t decâ t o r icând p a r ' c ă sun t ag i ta te u n u l în con t ra al tuia, şi n u n u m a i p o p o a r e l e şi s ta te le diferi te, da r şi 'n sinul aceluiaşi popor , în t re ho ta re l e aceluiaş i stat , pa r t ide le poli t ice s a m ă n ă u r ă u n u l con t ra a l t u i a ; în s inul aceluiaş i par t id , individ con t ra individ se r idică cu ură , şi discordi i le şi ne în ţe leger i l e au p ă t r u n s p â n ă ' n s anc tua ­re le familiilor.

P e n t r u ce a t â t a t u lbu ra r e când a tâ t de mu l t se v o r b e ş t e d e s p r e p a c e ? P e n t r u ce chiar şi ace ia car i sun t puş i să p a s c ă t u r m a Bunu lu i Păs to r a Rege lu i păci i , a lui I sus Hr is tos , p e n ­t ru ce şi aceş t ia p r o p o v ă d u e s c u r ă în con t ra fraţilor m a i mic i? U n d e es te p a c e a p e ca re Fiul lui D u m n e z e u î n t r u p a t o a lă­sat celor ce-i u r m e a z ă l u i ? care es te însfârşi t î n s e m n ă t a t e a aces tu i c u v â n t ? Ce es te p a c e a d e s p r e ca re a tâ ţ ia vo rbesc , a tâ t d e pu ţ in i o cau tă şi şi mai pu ţ in i o g u s t ă ?

Unii zic că p a c e a es te î n c e t a r e a ostil i tăţi lor, alţii că es te r e l u a r e a legă tur i lor de p re t in i e r u p t e p r i n v re -o du jmăn ie oa reca re , alţii ia răş i că es te r e î n t o a r c e r e a la ca lmul a v u t îna­in te de t u l b u r a r e , etc . Sf. Augus t in însă zice: Pax est tran-quillitas ordinis. — p a c e a es te l iniş tea ordinei ; — acolo adecă va fi p a c e u n d e es te o rd ine şi l in iş te .

Def in i ţ iunea aceas ta es te ma i exac tă decâ t ce le la l te , de ­oa rece celelal te p r e s u p u n vrajbă , ne în ţ e l ege re , dezb ina re , p e când as t a nu ; celelal te defini ţ iuni şi descr ie r i sun t funda te în nega ţ iune , p e c â n d as ta e ceva pos i t iv ; celealal te se pot aplica

Pag. I N ­ C U L T U R A C R E Ş T I N A -Nr. 7 - 9 .

mai mul t societăţ i i , p e c â n d as ta se p o a t e aplica a tâ t societăţ i i cât şi indiv idulu i , şi de s igur că d e s p r e aceas tă pace a vorb i t Mântu i to ru l lumii , d e s p r e p a c e a ind iv idua lă , p a c e a in t e rnă , p a c e a sufletului , dela ca re de r ivă p a c e a socială p r e c u m so­c ie ta tea de r ivă d in un i r ea indivizi lor p e n t r u a junge rea u n u i scop comun , folosind mij loace c o m u n e .

Să c ă u t ă m deci ca re es te aceas tă p a c e defini tă de sf. Augus t in , c u m se p o a t e ea ob ţ ine p e n t r u individ şi cum p e n ­t r u soc ie ta tea d e or ice na tu r ă .

P e n t r u a a v e a p a c e se cer d o u ă condi ţ iuni : o rd ine şi li­n iş te . Ord inea es te ap t a d i spoz i ţ iune a lucrur i lo r p e n t r u a jun­g e r e a scopului , — ordo est apta rerum dispositio ad finem. — iar l in iş tea es te od ihna făptur i i ca lme la locul său . — tran-quillitasest quies calmae rei in loco suo. — Pace deci î n t r ' u n suflet v a fi n u m a i a tunci când î n t r ' ân su l v a fi o rd ine şi li­n iş te ; o rd ine va fi a tunc i când facul tăţ i le sufletului vo r fi ap t d i spuse p e n t r u a junge rea scopulu i lor, iar l iniş te v a fi când ace leaş i facultăţ i vor odihni ca lme la locul lor a d e c ă în obiectul p rop r iu .

Car i sun t însă facultăţ i le sufletului , c a r e es te scopul lor şi ca re obiectul lor p r o p r i u ? — Facul tă ţ i le sufletului sun t a-ces te t re i : intelectul, voinţa şi memoria intelectiuă. Scopul a-ces tor facultăţ i es te : al in te lec tului d e a afla adevărul, al voin­ţe i d e a îmbră ţ i ş a ceea ce in te lec tu l îi p r o p u n e ca bun, iar al m e m o r i e i in te lect ive de a î n m a g a z i n a impres i i le şi noţ iu­nile câş t iga te de aces tea şi de a le reproduce c ând ele vor c e r e .

Obiectul p rop r iu al aces to r facultăţ i sufleteşt i , es te , p r e ­c u m al facultăţ i lor t r upeş t i d. e. al ochiului sun t colorile, al u rech i i sune tu l e tc . al in te lec tu lu i es te adevărul iar al voin­ţei es te bunul sau b ine le . P e n t r u a fi î n să l in iş te î n acel su­flet e s t e n e c e s a r ca aces te facultăţ i să od ihnească calme, a-decă îndes tu l i te în obiec te le lor propr i i . Ca re v a fi însă acel a d e v ă r ca re să î n d e s t u l e a s c ă p e dep l in in te lec tu l o m e n e s c , şi ca r e b ine le ca re ar p u t e a îndes tu l i v o i n ţ a ?

In te lec tu l omulu i e c rea t p e n t r u a d e v ă r şi de aceea el îl c au t ă p u r u r e a , da r a d e v ă r u l abso lu t Unul es te : Acela ca r e a zis d e s p r e s ine: — Eheieh aşer eheieh — eu sun t Cel ce sunt , eu sun t Calea, Adevărul, şi Viaţa , — e însuş i D u m n e z e u . Toate celeala l te afară d e El sun t făptur i , s u n t luc rur i adevă­rate, d a r adevăr e s te El s ingur; in te lec tul o m e n e s c e crea t de El şi p e n t r u El, şi de a c e e a n u m a i El îl v a p u t e a îndes tu l i p e depl in , n u m a i în El in te lec tu l v a p u t e a să r e p a u s e z e ca lm şi mul ţumi t .

Voin ţa es te c rea tă p e n t r u b ine şi de a c e e a ea '1 cău tă p u r u r e a şi se a l ipeş te de tot ce in te lec tu l îi p rez in tă şi-i r e ­c o m a n d ă ca b u n . Atâ t is toria însă , cât şi e x p e r i e n ţ a n e s p u n că nici o făptură , nici u n b u n crea t n u p o a t e îndes tu l i p e

N r . . 7 — 9 . C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 195.

dep l in vo in ţa o m e n e a s c ă , care p u r u r e a t i nde sp re u n b ine şi mai m a r e , sp r e u n b ine abso lu t ; . ca re iarăş i n u p o a t e fi decâ t Izvorul tuturor bunătăţilor, B u n u l D u m n e z e u . N u m a i El va p u t e a p e depl in îndes tu l i vo in ţa o m e n e a s c ă .

V e d e m deci că obiectul p r o p r i u al in te lec tu lu i şi al voin­ţe i om e n e ş t i es te D u m n e z e u , u r m e a z ă deci că dacă aces t e d o u ă facultăţ i vo r odihni ca lme în t r ' Insu l , m e m o r i a in te lec t ivă încă v a fi p l ină de Dânsul , şi astfel obiectul ei p rop r iu , ca re es te fericirea, o v a î ndes tu l a şi p e ea. In acel suflet se v a p u t e a zice deci o rd ine şi l iniş te . Ordine , f i indcă facultăţ i le lui sun t în m o d ap t d i spuse p e n t r u a junge rea scopului , ca re e s t e unirea cu D u m n e z e u şi p o s e d a r e a lui , — l iniş te , f i indcă in te lec­tul, vo in ţ a şi m e m o r i a vor od ihni î n D u m n e z e u , ca lme şi în-des tu l i t e . Ia tă deci a d e v ă r a t a p a c e d e s p r e ca re z icea Mântu i ­torul I sus Hr is tos : — nu cum dă lumea vă dau eu.

In t r 'o socie ta te , de orice n a t u r ă a r fi, d e a s e m e n e a n u m a i a tunc i v a fi p a c e când î n t r ' â n s a se vo r verif ica aces t e d o u ă condi ţ iuni : o rd ine şi l in iş te . Ord ine v a fi a tunc i când m e m b r i i acelei societăţ i vor fi ap t d ispuş i p e n t r u a junge rea scopulu i lor ca m e m b r i i ai aceleiaşi societăţ i , d. e. u n u l f iecare să-şi cunoască b ine da to r in ţa ce a re de îndepl in i t p e n t r u scopul ei. Lin iş te v a fi când unu l f iecare v a odihni ca lm în obiectul p rop r iu , când adecă n e t u l b u r a t şi n e t u l b u r â n d îşi v a v e d e a d e da to r in ţa sa n e a m e s t e c â n d u - s e în da to r in ţa al tuia nici îm-piedecându-1 .

Ia tă deci , ca re es te pacea , a d e v ă r a t a p a c e , şi ia tă p e n t r u ce a t â t a t u l b u r a r e în zilele noas t r e când p e buze le t u t u r o r f lutură cuvân tu l „pace" . In indivizi facul tă ţ i le sufleteşt i n u sun t d i spuse în m o d ap t p e n t r u af larea A d e v ă r u l u i abso lu t şi al Binelui absolu t , şi din cauza acea s t a ele nici n u po t o-dihni ca lme în obiectul p rop r iu p e care nu-1 cunosc . In su­flete n u e o rd ine şi l in iş te ci e d i sord ine şi t u l b u r a r e . In so­c ie ta te , sau în S ta t m e m b r i de a s e m e n e a n u sun t ap t d i spuş i p e n t r u a junge rea scopului lor p e n t r u b ine le comun , ci a d e s e ori sun t d i spuş i n u m a i p e n t r u a junge rea scopur i lor pe r sona l e în de t r imen tu l a l t o ra ; n u e deci o rd ine . Membr i i n u s tau f iecare în obiectul p rop r iu adecă la locul lor, ci u n u l fie ca re cau tă să . ocupe locul al tuia, e agi tat , n u e c 'a lm, şi p r in u r m a r e n a e o rd ine şi l inişte în socie ta te , p e n t r u c ă n u e o rd ine şi l inişte în suflete. E a d e v ă r a t p r o v e r b u l lat in: N e m o dat quod non ha be t , da r tot astfel de a d e v ă r a t e cuv in te le sf. A p . Pave l ne r ă s u n ă şi azi în u rech i ca şi 'n p r i m e l e veacu r i a le creş t i ­n i s m u l u i : Pax, pax, et non erat pax; — iar cuvin te le psa l -mis tu lu i p a r ' c ă le-am p u t e a apl ica şi la noi: — Nu es te p a c e p e n t r u c ă top s'au abătut, împreună netrebnici s'au făcut: — nu este cela care face dreptate, — nu este până la unul...

Dr. N. LUPU.

Sentimentul religios şi ştiinţa. De S. ULPIAN.

Secre ta ru l pe rpe tuu al Academiei de ş t i inţe din Par i s , d. Emi le P ica rd , a p u s membri lor aceste i academi i u r m ă t o a r e a i n t r e b a r e : „Es te ş t i inţa o p u s ă sen t imentu lu i r e l ig ios?"

R ă s p u n s u r i l e au fost publ ica te în le Figaro de d. R o b e r t de Flers de la Academia franceză şi r ezumatu l lor îl vom da mai jos.*)

C h e s t i u n e a acea s t a este în t r ' adevăr „cea mai înaltă, cea mai g ravă" , cum s p u n e a unul diiître academic ian i , mai a l e s în t impur i le mai noi.

E cea mai înal tă şi cea mai g ravă , pen t ru că de ea e lega tă d i rec t s o a r t e a omenir i i de d incoace şi dincolo de m o r ­mânt , întru cât n imen ia nu poa te servi Ia doi domni şi d in t re d o u ă căi con t rad ic tor i i numai pe una poa te merge . Sau va merge pe ca lea şt i inţei , care ar fi o p u s ă religiei sau ar umbla pe calea religiei, care ar fi opusă şt i inţei . Te r t i um non da tu r .

Au fost şi în t impur i le vechi gândi tor i de elită, cari v e ­deau an t agon i sm în t re aces te două mari domeni i ale vieţii sufleteşt i , ca d. e. a tomişt i i Democri t , Epicur , poetu l filozof Lucreţiu şi alţii. Dar ideea opoziţiei , de con t r ad ic ţ iune chiar,, în t re rel igie şi ş t i in ţă ş i -a făcut vânt cu furie n ă p r a s n i c ă în t impur i l e noi , având or ig inea îndepă r t a t ă , caşi toa te ideile ana rh ice , zise fals idei de p rogres şi democra ţ i e , în revol ta ra ţ iona l i s tă a reformaţ iuni i con t ra spir i tu lui de autoritate ţi disciplină din b iser ica lui Hr is tos , care , păz i toa re c r ed inc ioasă a moralei cu a d e v ă r a t divine, as igură cea mai deplină liber­tate oameni lor , ob l igând pe cel pu te rn ic să fie d rep t şi b i n e ­voitor şi t u t u r o r slugă, pe cel mic corect , r e s p e c t u o s şi a s cu l ­tă tor . Şi dacă sun tem aplicaţ i a cons ide ra s i s t emul feudal, ca o n e d r e p t a t e socială , t r ebue să o b s e r v ă m , că acela nu a fost o emana ţ i e a spir i tu lui creşt in , ci o consec in ţ ă a inva-ziunii ba rba r i l o r pe ter i tori i le imper iu lu i roman, unde b a r ­barii s 'au ins ta la t ca s tăpân i to r i şi a p ă r ă t o r i cu a r m a ai p ă -

*) Cf. E t u d e s , n o 13, Paris, 5 Jui l let 1926.

Nr. 7 - 9 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 197

rnântului , iar au toh ton i i au r e m a s lucrător i i pământu lu i şi sus ţ inător i i clasei mi l i ta re ; a ce l a ş lucru, care s'a pe t recu t şi în invaz iunea dor iana în Pe lopones , şi în alte invaziuni cu­cer i toare .

Aceas tă revol tă ra ţ iona l i s tă a cu lmina t în cultul ra ţ iun i i , dec l a ra t oficial în revoluţ ia franceză din 1789. Aceas t ă idee falsă a fost sus ţ inu tă şi p r o p a g a t ă conş t i en t de duşman i i d e ­claraţ i ai biser ici i lui Hr is tos , masoni i , şi i nconş t i en t de foarte mulţi oameni de car te , cărora to tuş i , d u p ă d rep ta t e , nu li-se poa te da titlul de adevăra ţ i savanţ i , şi cari impinşi p o a t e de mult iple le i sp i te ale vieţii sau din greşa lă , au pr imit aceas t ă •sugestie mason ică .

Ea a a juns să fie idee direct ivă de s ta t în unele ţări ca d. e. în Franţa , Mexico, Rusia , unde b i se r ica c u n o a ş t e iarăşi oror i le pr imelor pe r secu ţ iun i . In celelal te ţări a cuceri t de a s e m e n e a loc p r e p o n d e r a n t în c o n d u c e r e a s ta te lor şi luptă din r ă spu te r i să r ă p e a s c ă în t r eaga c o n d u c e r e . Aceas tă revol tă în nume le şt i inţei împot r iva religiei, unii o n u m e s c ş t i en t i sm.

Ei se da to re ş t e criza de azi a omeni re i , căci cu tot p r o ­gresul în domeniu l şt i inţei si tehnice i , t o tu s în sinul omenire i es te o mare criză, o criză suf le tească , ca re se mani fes tă în •nemulţumirea genera lă din lume.

Ca să vedem aceas ta , e des tul să obse rvăm pr imul val r idicat de a c e a s t ă abera ţ ie . Aces ta es te intelectualismul t im­pur i lo r de azi, manifes ta t prin t end in ţ a e x a g e r a t ă de a in­strui cu orice preţ, fără mul tă ch ibzuia lă şi c i r cumspec ţ iune , toa te s t ra tur i le sociale, de a s târpi anal fabet ismul , de a lăţi gaze ta şi ca r t ea cât mai mult în s t ra tur i le largi ale p o p o a r e ­lor. Atunci vor fi, chipuri le , p o p o a r e l e fericite, când, ne mai fiind analfabeţ i , vor ceti mai mult, îşi vor cunoaş t e mai b ine drep tur i le şi şi-Ie vor cere mai impe r io s .

S'a şi a juns depa r t e în pr iv inţa a c e a s t a . In Ge rman ia purcar i i ce tesc gaze t e , până când p ă z e s c tu rma . Chia r şi noi avem ţărani , cari ce tesc gazete , au mici b ibl ioteci , mai a les cei cari au mâi da t şi prin liceu. Dar — e un da r — nu mai lucră cu t o a t ă s â rgu în ţ a ogorul (poa t e nici nu îl ştiu a ş a b ine ca ceilalţi), ci cau tă mici „ t is t i i" pe la eomună , mai cau tă c r i sma, care în locues te cas ina sau clubul . E c o n o m i a o lasă b u c u r o s în s e a m a femeii şi a slugilor , şi dacă sun t în s ta re bun i şoa ră , se men ţ in , de nu, se p r ă b u ş e s c pe încetul .

Meser iaş i i şi lucrător i i de fabrici , având uneor i şi mai tmultă şcoa lă , s 'au dep r in s şi ei cu un fel de v ia ţă de s e m i -

Pag . 198 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—9.

in te lec tual i . Au pretenţ i i pen t ru distracţ i i şi recrea ţ ie , lucrur i în s ine b u n e . D a r recrea ţ ia şi d i s t r ac ţ i a nu o mai cau tă în zilele de Duminec i şi s ă rbă to r i , ci o cer zilnic şi li-se aco rdă , căci nu mai fac decâ t opt ore de m u n c ă . D e p r i n z â n d u - s e apoi cu via ţa o ţ ioasă şi d is t rac ţ i i le , cari se r e d u c în cele din u r m ă la b e u t u r ă , p r e s t e a z ă m u n c ă superf ic ia lă şi insuf ic ientă , înso ţ i tă de convingerea , că sun t ne îndreptă ţ i ţ i de soar te şi soc ie ta te . Când împre jură r i l e îi forţează la m u n c ă apr igă şi solidă, revol ta sufletului lor e n e m ă s u r a t ă , căci d e s p r e ţ u e s c munca fizică şi o soco tesc de jos i toare .

Mai a d a u g e necred in ţa , indiferent ismul religios, şi c o n s e ­c in ţa aces to ra , hedon i smul feroce şi l ipsa de moral i ta te , t oa te r o a d e ale ins t ruc ţ iun i i de s tat , care a luat în m â n a sa in­s t ruc ţ ia , ca să o facă mai me tod i c , în rea l i ta te ca să fie în c o n s o n a n ţ ă cu valul de in te lec tua l i sm, şi vei avea f izionomia a d e v ă r a t ă a sufletului o m e n e s c de azi, în toa te pă tur i le sociale .

Cu t oa t e a c e s t e a ins t ruc ţ iunea în s ine e un lucru bun . Chia r b iser ica are p o r u n c a de a învă ţa toa te p o p o a r e l e . Răul m e n ţ i o n a t p rov ine de aco lo , că para le l cu ins t ru i rea minţii nu se u r m ă r e ş t e tot a tâ t de t e n a c e şi nob i l i t a rea s e n t i m e n ­te lor şi a voinţei , ad ică a omulu i în t reg , căci a c e a s t a efectiv n u m a i prin cul t ivarea sen t imentu lu i religios se poa t e . Nu se face educaţia ci numa i instrucţia mase lor . Dar revolta îm­pot r iva rel igiei , în nume le şt i inţei şi al ra ţ iuni i , în mod fatal a dus şi d u c e la ins t ruc ţ ia s ter i lă , pe care o dă s ta tul , în locul educafiunii, pe care o da şcoa la biserici i , şcoala con­fesională.

A doua g re şa l ă a instruir i i cu orice preţ a masse lo r , cons i s tă în faptul , că s u b cuvân t de a pregăt i ce tă ţeni cât m?i lumina ţ i pentru t r ebu in ţe le democra t i ce , nu se ţ ine s eama , de măsura şi direcţia, în care t r e b u e ins t ru i tă fiecare clasă soc ia lă .

înflorirea s ta tu lu i şi p rogresu l societăţ i i are două cer inţe f u n d a m e n t a l e : ca membr i i lor să a ibă o concepţie de viaţă unitară în liniile ei fundamentale, ca să t r ă i a scă în a r m o ­nie şi să presteze şi să economisească maximul de muncă pen t ru a p u t e a p r o s p e r a .

P r ima cer inţă se poa t e sa t is face , d a c ă prin ş coa l ă vom î m p ă r t ă ş i t u tu ro r c laselor numai concepţia religioasă, p e n ­t rucă , în afară de al te mot ive de ordin s u p r a n a t u r a l , n u m a i a c e a s t a e accesibilă şi satisfăcăioare şi pen t ru cei s imp l i

Nr. 7 - 9 . C U L T U K A C R E Ş T I N A P a g . 199 .

şi pen t ru cei învă ţa ţ i . Evident c lasa in te lec tua lă va avea p r i ­lejul să cunoască toa te concepţ i i le filozofice şi a cea s t a nu prez in tă per icol , fiind că omul cupregă t i r e supe r ioa r ă d e s ă ­vârş i tă poa t e d i sce rne în t re ideile b u n e şi cele mai puţ in n o ­rocoase u rmând pe cele bune , p e c â n d c lasele cu ins t ruc ţ iune iucomple tă , nu pot p r icepe a d e c v a t ideile cu ren te d i rec t ive , nu-ş i pot forma o concepţie unitară şi pot fi tâ r î te u şo r la acţ iuni greş i te , ex t remis te , pe baza idei lor fals în ţe lese , sau rele. E lucru cunoscu t că semidocţ i i sunt oameni i cei mai per icu loş i .

Pen t ru a men ţ inea deci p o p o a r e l e la concep ţ i a re l ig ioasă , şcoa la p r imară şi s e c u n d a r ă va t rebui să fie p ă t r u n s ă de s p i ­rit religios, să fie î nc red in ţ a t ă b sericii sub cont ro lu l s ta tu lu i .

A doua cerinţă se poa te sa t is face , d â n d pregă t i r i t e o r e ­tice, cu l tură genera lă şi formală cât mai comple t ă n u m a i c la ­sei c o n d u c ă t o a r e si celor cari ex professo se vor îndele tn ic i cu car tea şi cu ideile, iar celorlalte clase pregătiri practicer

profesionale, având m a r e grijă b ine în ţe les de educa ţ i a r e l i ­g ioasă . Nu t r ebue să dăm apet i tur i de in te lec tua l i ta te claselor, cari p r e s t au muncă fizică, ci cul tură re l ig ioso-mora lă şi p r o ­fes ională şi în loc de -a î m p r ă ş t i a fără control orice idei şi cunoş t in ţe p r in t r e clasele aces t ea , să e reem l i t e ra tură p ro fe ­s ională .

Criza suf le tească , în care se s b a t e azi o m e n i r e a asa cum am ind ica t -o în cele p r eceden t e , an t i c ipând chiar şi remedii i , evidenţ iază îndea juns că ches t i unea p u s ă savan ţ i lo r dela Aca ­demia de ş t i in ţe din Pa r i s (e vorba de şti inţele exac te ) es te în t r ' adevăr „cea mai înal tă , cea mai g ravă .

O l impezire a ei se i m p u n e ca tegor ic şi pen t ru a o l im­pezi t r e b u e să ne suim la origini, să cerce tăm a b ovo, ce es te ş t i inţa , ce es te sen t imentu l rel igios, care e rapor tu l în t re ele.

Din p r ima privire a r u n c a t ă a s u p r a lumii mater ia le , se v ă d e s c deosebirile fundamentale d in t re om şi res tu l fiinţelor v'i şi în spec ia l de restul regnulu i an imal ic , de care omul e relativ mai a p r o a p e .

Regnul an imal ic , cu o va r i e t a t e şi mul ţ ime u imi toare , fantas t ică de speci i , cu fiinţe, a căror s t ruc tu ră , în cele mai felurite forme şi d imens iun i , a d a p t a t e şi adap tab i le celor mai contrar i i împre jurăr i de traiu, de o durab i l i t a te de secole sau de clipe, nu es te în t recută , decât de mul ţ imea lor mai n u m e ­roasă decâ t nis ipul mări i , s toarce , fără îndoială , toa tă a d m i -

Pag. 200 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—9

ra ţ ia noas t ră . El e înzes t ra t cu via ţă vegeta t ivă şi senzi t ivă şi e capab i l de mişca re .

Animalele , având l ipsă de h r a n ă organică , în p r o c u r a r e a c ă r e i a în t â lnesc a d e s e a împot r iv i rea forţelor naturi i şi c o n c u ­r e n ţ a rec iprocă , sun t nevoi te să lup te pent ru ex is ten ţa lor şi pen t ru p e r p e t u a r e a speci i lor , din care fac par te . De aceea au t r e b u i n ţ ă de o rgane spec ia le pen t ru cău ta rea hranei şi as igu­ra rea ex is ten ţe i . Aces tea îi se rvesc de a rme în lup ta pent ru ex i s t en tă .

Din t re aces t ea cele mai impor t an t e sunt acelea, care îi a s igu ră o r i en ta rea în mediul înconjură tor , întru aflarea n u t r e -mân tu lu i şi ev i ta rea per icole lor . Aces tea sun t s imţuri le .

Animale le au c u n o a ş t e r e a s imţua lă a lucruri lor şi feno­mene lor (senzaţ i i şi r eprezen tă r i s imţua le ) , o cunoaş t e r e c h a o -t ică, r ep rezen tând numai a spec tu l extern al lucrur i lor , var ia t ca p rec i s iune , d u p ă gradul de perfecţ iune al speci i lor , fără d i s t ingerea note lor esen ţ ia le şi acc identa le , fără în ţe legerea nexului cauzal d in t re fenomene. Aceas tă cunoaş te re indică a-

i nimalulu i n u m a i prezenţa anumi to r si tuaţi i şi e insuficentă pen t ru a s igu ra rea ex is ten ţe i indivizilor şi p e r p e t u a r e a specii lor . C u m să se compor t e în acele s i tuaţ i i , cum să acţ ioneze, cu­n o a ş t e r e a lui s imţua lă nu i-o p o a t e indica. II î n d r u m ă însă instinctele, cari nu pot fi în ţe lese a l tcum decâ t ca o organi­zare miraculoasă a fiinţei animalice, încât a cea s t a într 'o s i tua ţ ie da tă , automat, fără c u n o a ş t e r e a scopului şi a mijloa­celor, gă se ş t e felul cel mai potr ivi t de ac ţ iune .

C u n o a ş t e r e a s imţua lă , ins t incte le şi faptul că animalele se desvol tă relat iv iute şi sun t provăzute şi cu alte a r m e n e ­cesa re pent ru p ro tec ţ iunea fiinţei lor şi pentru sa t is facerea l ipsur i lor lor relat iv r eduse , a s igu ră suficient ex is ten ţa şi per ­p e t u a r e a speci i lor şi pr in ele an ima l i t a t ea se r idică la per fec­ţ i unea u l t imă, la care poa te ajunge mate r ia .

F igura m ă r e a ţ ă a omului se d e s p r i n d e din an imal i ta te pr in un o rgan i sm mul t mai perfect (numai cu m â n a omul p o a t e face circa 260 feluri de mişcăr i ) , cel mai desăvârş i t m e ­can ism, deşi nu e p rovăzu t ca an imale le nici cu cele mai s imple mijloace pen t ru p ro tec ţ iunea fiinţei sale şi pen t ru mul­ţumi rea cer inţelor mul t ip le şi greu de sa t i s făcut ale firii sale. Pe r ioda de desvo l t a re la el du rează cam două deceni i şi în a c e s t t imp el e fiinţa cea mai p l ă p â n d ă de pe p ă m â n t şi chiar în age r imea s imţur i lor e î n t r ecu t de mul te an imale .

Nr. 7—9. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Pag 2 0 1 .

Astfel fiinţa o m e n e a s c a , pent ru a exista , cere ori condiţ i i d e viaţă mult mai pr ie lnice şi mai dulci , decâ t ace lea pe cari le ofere azi p ă m â n t u l , ori a rme mul t mai supe r ioa r e acelora, d e cari d i spune regnul an imal ic .

In t r ' adevăr omul d i s p u n e de o a rmă, care , s e c u n d a t ă de i s t e ţ imea mane i sa le , în t rece şi sup l ineş t e cu p r i sos in ţă orice altă a rmă şi a c e a s t a este raţiunea.

Prin ra ţ iune omul c u n o a ş t e notele esenţ ia le şi un iversa le a le lucrur i lor si nexul cauzal d in t re fenomene . Act iv i ta tea

i

minţi i se desfăşoară în afară de t imp şi spa ţ iu , ac te le ei sunt l ipsi te de carac te r i s t i ce le mater ia l i tă ţ i i .

Pr in aceas t ă cunoaş t e r e de natură spirituală, omul se e l iberează din legătur i le forţelor natur i i , cari ţin în lăn ţu i te ce ­lelal te fiinţe vii, câş t igă s t ăpân i r e pe s t e ele, chiar şi cele cari i-ar fi v ă t ă m ă t o a r e le ut i l izează sp r e b ine le său, ba d o b â n ­d e ş t e s t ăpân i r e şi pes te sine, o autoguvernare, în genzul, că r ă m â n e s u p u s unei autorităţi, legilor morale , da r s tă în voia lui să se conformeze sau nu, b ine în ţe l e s nu fără r ă s p l a t ă , a-ces tor legi.

Uzul raţ iunii , omul ÎI c a p ă t ă t r ep t a t cu desvol ta rea cor­porală şi în aceeaş i m ă s u r ă d i spa re d o m n i a inst inct iv.

Cunoaşterea lucrur i lor şi fenomenelor prin însuşirile lor p e r m a n e n t e , esenţiale şi universale şi a nexului cauzal din t re ele, cu s i s tem şi după m e t o d e r iguroase şi b ine p r e c i ­za te , pe cari le-a a d u s cu s ine c u g e t a r e a şi exper ien ţa , este c e e a c e n u m i m noi ştiinţă.

E de observa t însă, că noi cunoaştem numai natura, lucru­rilor ad ică felul lor de manifestare şi p rezen ta re în faţa s im­ţuri lor noas t re , şi n ic idecum fiinţa lor in t imă. C u n o a ş t e m cum sunt lucruri le , nu pu tem cunoaş t e ce sunt. Ş t i in ţa es te o a ş e ­zare în formule ale aces tu i „cum sunt", su scep t ib i l e şi ele ( a -fară de cele m a t e m a t i c e ) de perfec ţ ionare , prin noi expe r i en ţ e şi ref lexiune. De aceea , n e p u t â n d noi c u n o a ş t e pe acel „ce sunt" al lucruri lor şi f enomene lor , nu pu tem avea s iguran ţa abso lu tă , că ceeace cons ide răm a fi c a u z a unui fenomen, es te In t r ' adevă r cauza lui reală sau numa i o ra ţ iune suficientă.

Astfel, abso lu t corect vorb ind , nu putem considera ştiinţa, (afară de ma tema t i c i ) ca un grup de adevăruri sis-tematisate, ci ca un grup de ipoteze, cari l iniş tesc sufletul nostru , suscep t ib i l e de con t inue adap t ă r i şi îndrep tă r i , în s e n ­s u l , că omul cunoaş t e , pr in expe r i en ţă şi ref lexiune, tot mai a d e c v a t natura lucrurilor, ad ică felul lor de mani fes ta re .

Pdg. 202. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 - 9 .

C u n o a ş t e r e a u m a n ă deci , deşi de n a t u r ă sp i r i tua lă , e to tuş i incompletă şi ehiar în domeniu l fenomenelor , ce cad s u b s imţur i , r emân , pen t ru om, des tu le mis tere , cari îşi vor t rage vălul depe faţă n u m a i a tunci , când ingerol din A p o c a ­l ips s tând pe mare şi pe pămân t , va t r âmbi ţa şi se va sfârşi t a ina lui Dumnezeu , adică la finea veacului .

Biata lumină a minţii omeneş t i p lu teş te , în aceas tă lume , ca un opai ţ pe un ocean de mis t e re , ale cărui adâncur i şi în t inder i , evident, nu le poa te s t r ăba te . Acest fapt î n d e a m n ă la modes t i e , nici de cum Ia orgoliu. De aceea Newton îşi r i ­d ica pă lăr ia or idecâteor i auzea n u m e l e sfânt al Celui P r e a -înalt , de aceea adevăra ţ i i oameni de şt i inţă s'au înch ina t c u ­pr inşi de a d m i r a r e în faţa Crea toru lu i , caşi îngerii , cari L-au lăuda t cu g l a s m a r e , a tunci când El a făcut s t e l e l e . . . de aceea a d e v ă r a t a ş t i inţă duce l a . . . p ragu l credinţi i .

Şt i inţa u m a n ă , ad ică c u n o a ş t e r e a naturii lucruri lor , e suficientă to tuş i pen t ru o r ien ta rea noas t r ă în lume şi pen t ru a s igu ra rea unei ex is ten ţe convenab i l e şi chiar confortabi le , în tocmai pe cum pent ru un mecan ic s implu e suficient să ş t i e cum funcţ ionează m e c a n i s m u l pe care îl conduce , chiar dacă ignorează legile şi formulele p rec i se pe baza cărora a fost cons t ru i t şi funcţ ionează. Ea şi astfel es te cea mai fo rmida­bilă a rmă, cu care a p u t u t fi omul înzes t ra t .

D a r mintea o m e n e a s c ă , a avut un imbold şi mai pu te rn ic de a crea ş t i inţa , decâ t t r ebu in ţ a de or ien tare pen t ru a s igu ­rarea exis tenţe i u m a n e şi, doved ind aceas ta , se va vădi , că ş t i inţa nu es te nicicum o p u s ă sen t imentu lu i religios.

Sufletul omenesc , de ş t ep t a t pe încetul din în tune recu l necunoş t in ţ e i , de raze le scânte ie i d iv ine , a raţ iunii , la p r ima în t rezăr i re a magnif icenţei creaţ iuni i , e s t r ăbă tu t de un fior s a c r u ; fiorul admira ţ ie i şi al t emere i p l ine de r e spec t faţă de măre ţe le a s p e c t e ale lumii , în dosul cărora , vag şi chao t ic , pe baza principiului cauzal i tă ţ i i , el s imte o putrere. . . o pu t e re imensă , o pu t e re copleş i toare , infinită... Această vibrare pu ­te rn ică şi fasc inantă a sufletului , es te p r ima licărire a senti­mentului religios. Ea î n d e a m n ă pe om la con templa re ne în ­t re rup tă , la s c ru t a r ea con t inuă a naturi i . II ap r inde până la pa s iune , ca să smu lgă cu min tea vălul a ră tă r i lo r şi să cu ­n o a s c ă a c e a p u t e r e neseca tă în a-i oferi f rumuseţ i şi b u n ă ­tăţi fără număr , pe care el nici nu le poa te bănu i . „Cerur i le s p u n măr i rea lui D u m n e z e u şi facerea mani lor Lui o ves te ş t e f i rmamentu l" .

Nr. 7 - 9. C U L T U R A CREŞTINA Pag. 203.

Prin reflexiune, omul îşi formează o idee din ce în ce mai c lară d e s p r e o P u t e r e , do ta tă cu intel igenţă şi voinţă fără marg in i , c r ea toa re a toa te şi b inevoi toare faţă de el ; ad ică îşi face o idee d e s p r e Dumnezeu şi, concomi ten t , emoţ ia p r imă se a d â n c e ş t e şi se p rec izează în sufletul său. Acesta v ibrează a c u m nu numai de admira ţ i e fără margini , de t emere şi r espec t , ci şi de iubire , r ecunoş t in ţ ă şi mu l ţumi t ă şi a c e a ­s tă emoţ ie îi p ă t r u n d e toa te fibrele, îl umple de fericire. Con ­ş t i in ţa ce o câş t igă desp re legă tura d int re el şi Fi inţa su ­p remă , care în min tea lui se cr is ta l izează întâi ca o d e p e n ­denţă b inevoi toare , mai apoi ca o legătură famil iară de T a t ă şi fiu, îl cop le şeş t e de o bucur ie n e s p u s ă , îl înalţă şi nobi l i -tează, s t o r când din el iubire pent ru adevă r şi f rurros şi îm-pingându-1 sp re fapte bune nobi le , măre ţe , ca să fie pe p l a ­cul acelei Fiinţe Supreme . II face modes t , munc i to r şi drept . II duce la creaţ iuni sub l ime , fiindcă fericirea ce i-o p rocură emoţ ia izvorând din noţ iunea Fiinţei S u p r e m e crea toare , r e -dundă , se r eva r să din sufletul său şi cau tă exp re s iune In în ­făptuiri concre te . Astfel cele mai măre ţe înfăptuiri ale minţi i şi mânii omeneş t i , î n cepând cu z iggura te le ( t emple ur iaşe cu opt catur i ) din M e s o p o t a m i a , cu pi ramidele , templele , h ipo -geele , scu lp tur i le co losa le din Egipt , cu cele mai nobi le c r ea ­ţ iuni ale ar te i c las ice , p â n ă la domur i le got ice din evul med iu cari se avân tă sp re cer şi până la San P iedro din Roma, sun t ope ra cea mai e locventă , p u r u r e a gră i toare , care a ra tă cât da to reş t e arta sen t imentu lu i rel igios, căci sen t imentu l t o tdea ­una duce voinţa la ac ţ iune şi ideea numai prin sen t iment poa te mişca voinţa, s t a to rn ic şi s t ă ru i to r .

Astfel intelectul uman , care, apa ren t , din na tu ră ar servi în locul întâiu ca a r m ă de o r ien ta re în vârtejul forţelor n a ­turii , apoi de a d a p t a r e şi ut i l izare a lor, c reând şt i inţa cu t end in ţă ut i l i tară , s u b imboldul sen t imentu lu i rel igios se în­d r eap t ă sp re scopur i mai înalte şi mai nobile , decâ t ut i l i ta tea imedia tă , se r id ică Ia specu la ţ iun i filozofice şi sp re a-şi ex ­p r ima adora ţ ia , ca re rezul tă din a c e s t e a pent ru Fiinţa su ­p remă , se avân tă şi c au t ă forme, rea l izează înfăptuiri sub l ime , d u p ă cum am spus .

S u b imboldul utilităţii p ropr ie s'a de sve l t a t numa i o ştiinţă practică, fără legi şi formule savan te şi p rec ise , ca aceea a p lugar i lor , a mese r i a ş i l o r simpli şi a popoa re lo r p r i ­mit ive. Cerce tă r i le t eore t ice şi ştiinţa propriu sisd, au lua t

Fag. 204 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—9

f i inţă sub imboldul sentimentului religios, care a a t r a s r a ­ţ i u n e a sp re ce rce t a rea cauzelor u l t ime ale fenomenelor , ad ică s p r e specula ţ iun i filozofice, cari au desvo l t a t spir i tu l critic şi din cari apoi , î m b o g ă ţ i n d u - s e expe r i en ţa omenir i i , s 'au d e s ­făcut pe rând toa te ş t i in ţe le .

In felul aces ta se în ţ e l ege lesne , pen t ru ce preoţi i , ad ică cei ce aveau c h e m a r e a să expr ime Fiinţei S u p r e m e gra t i tud inea în t r egu lu i popor şi erau cul t ivator i pe r eminen t i am ai s e n t i ­men tu lu i rel igios, erau t o toda t ă şi depozi tar i i filozofiei şi ai ş t i in ţe lor şi teore t ice şi p rac t ice . Târz iu numai încep să facă ş t i inţă şi oameni din afară de cadrele preoţeş t i .

începutur i l e culturi i la toa te popoa re l e , şi în toate t im­pur i le se r educ la sen t imentu l religios, ca la pr imul motor .

Omul din fire e soc iabi l . Dar în t eme ia rea şi mai a les dă inu i r ea socie tă ţ i lor omeneş t i , deşi nu pe dea în t regu l , da r în mare m ă s u r ă e opera sen t imentu lu i rel igios. Fus te i de C o n l a n g e s sus ţ ine , că t recerea dela viaţa n o m a d ă la via ţa s tabi lă , civil izată, p r ecum şi or ig inea propr ie tă ţ i i se da to re ş t e sen t imentu lu i re l igios şi în special unui fel de mani fes ta re al aces tu ia , a n u m e cultului morţ i lor . Mor tu l , era cons ide ra t ca un zeu ca re t răia în m o r m â n t şi căruia îi a p a r ţ i n e a ca p r o ­p r i e t a t e locul unde era î nmormân ta t . Acest loc el îl apăra , i a r urmaşi i lui î! venerau , ca pe un loc sfânt şi a d u c e a u acolo sacrificii şi ofrande mor tu lu i , care le a c o r d a în s c h i m b p r o t e c ţ i a sa. Acest Ioc era s anc tua ru l şi azilul familiei r e -m a s e (iată începu tu l p ropr ie tă ţ i i ) , şi pe cei refugiaţi acolo -duşmanii nu îi a tacau de t e a m a zeului din m o r m â n t . Şi h o -tăr î t lucru, că pe lângă sen t imen te l e de familie şi t rebuin ţe le de a p ă r a r e şi ajutor rec ip roc , s en t imen te l e de p ie ta te faţă de te i i cereşt i sau s u b p ă m â n t e n i au fost cheagu l , care ţinea pe

^descendenţii ace loraş i s t r ămoş i în jurul unui sanc tua r . In t r ' adevăr zeii erau s tăpâni i pămân tu lu i , ai o raşe lor şi

ţ ă r i lo r şi ei apă r au ţara şi oraşul şi pe fii a c e s t o r a în pace şi războiu l Cei s treini , veniţi din alte păr ţ i , cari nu pa r t i c i ­pau la cul tul zeilor din pa t r i a adop t ivă , nu erau protejaţ i de aceşt i zei, nu făceau par te din c o m u n i t a t e a poporu lu i adopt iv , nu aveau nici un drept , erau metec i .

De aceea Romanii , când cucereau vre -o ţară, duceau s ta tu i le zeilor (în cari locuiau zeii), acelei ţări în Roma, ca poporu l ace la să şt ie că zeii lui sun t în Roma, p ro te jază :Roma şi că el t r ebue să accep t e s t ăpân i r ea Romei .

Nr. 7 - 9 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 205.

Viaţa re l ig ioasă era şi v ia ţa pol i t ică şi statul era o c o ­muni ta te rel igioasă, d o m i n a t ă şi pro te ja tă de vre -un zeu p r in ­cipal, lângă care b ine înţeles mai încăpeau şi alţii . Preoţ i i , , servi tor i i zeilor, erau şi î nd rumăto r i i popoa re lo r în toa te di­recţiile şi ei erau şi şefi de s tat , sau mai bine zis şefii de stat erau şi preoţ i . T o a t e ac te le vieţii par t icu la re şi socia le sau poli t ice erau câ rmu i t e de zei, a căror voinţă o i n t e rp re ­tau preoţi i , chiar şi mai târziu, când insti tuţi i le de s ta t se d e s v o l t a s e r ă şi se d i ferenţ iaseră b in işor .

T o a t e aces tea , schi ţa te s u m a r , ev idenţ iază rolul p r e p o n ­de ran t al sen t imentu lu i religios în desvo l t a rea vieţii soc ia le şi polit ice.

Si mai mare e rolul aces tu ia însă când e vorba de dă i -nu i rea organiza ţ i i lor socia le şi poli t ice.

F i indcă concep ţ i a re l ig ioasă era şi t r ebue să fie ori când şi s u p r e m a idee direct ivă a vieţii, evident că morala era şl ea, caşi azi de a l tmin t re lea — şi aceas ta nu poa te fi a l t cum — în funcţie de ea. Legile morale deci , cari fac posibi lă convie ţu i rea oameni lor şi sun t fundamentul şi tăria or icărei organizaţ i i de oamen i , sunt p ropr ie ap l i ca rea în fapte a ideei re l ig ioase şi pr in u r m a r e un eflux al sen t imentu lu i rel igios. Cu lmea gloriei fiecare popor a a t ins -o , a tunci când viaţa r e ­l igioasă, sen t imentu l rel igios şi moral i ta tea au fost în cu lmea înfloririi. Când aces tea au lâncezit şi au căzut în amorţeală . , organizaţ i i le poli t ice ale p o p o a r e l o r au pierit . Istoria are pent ru acea s t a e x e m p l e destule , da r fie-ne de ajuns a face amin t i r e numa i de cel mai izbitor, de în t âmpla rea falnicului popo r Roman .

Evident , i s tor ia culturii ar pu t ea comple ta la indefinit a ce s t e schi ţăr i , cari a ra tă , nu că ar ex is ta cont rad ic ţ ie în t re sen t imentu l re l igios şi ş t i inţă , ci că rolul prim şi cel mai i m ­por t an t în p r o m o v a r e a artelor, şt i inţei şi filozofiei, a vieţii poli t ice şi socia le , cu alte cuvinte a culturii şi civilizaţiei 1-a avu t sen t imentu l rel igios şi 11 are şi as tăzi . Căci dacă ş t i in ţa , înal ţă şi r i d i c i pe om din s ta tu l an imale lo r la s i tuaţ i i mai demne de om, pr in g e n e r a r e a de idei şi idealur i noi şi m ă ­reţe, concep ţ i a re l ig ioasă creş t ină ofere omenir i i cea mai su­blimă idee şi cel mai înal t ideal ce poa te exis ta , ideea D u m ­nezeului viu şi adevă ra t şi idealul de a ne înăl ţa sp re pe r -fectiunile lui.

Pomii se cunosc d u p ă fructe, oameni i d u p ă fapte, i a r faptele der ivă din idealul ce ş i - l -a croit fiecine. Aşa şi v a -

Fag. 206 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—9.

lorile cul turale şi de p r o g r e s ale ori cărui s i s tem de gând i re , ş t i inţă , filozofie, concepţ ie re l igioasă, se pot j udeca d u p ă înăl ţ imea şi f rumseţa idealur i lor pe cari le s t ab i lesc . Idealul re l igios creşt in , es te vecinie , n e î n t r e c u t şi inexhaur iab i l şi va r e m â n e a to tdeauna g a r a n t a sol idă a înaintăr i i şi un î n d r e p -tariu s igur chiar pen t ru şt i inţă.

Conivenţa ştiinţei şi a sen t imen tu lu i rel igios e şl ceva na tura l .

Emot iv i t a tea e o facul ta te a sufletului tot aşa de n a t u ­rală şi fundamenta lă , caşi in te lectul , şi cea mai pu te rn ică m a ­nifestare a ei, sen t imentu l religios, es te un ce tot a tât de na ­tural caşi în ţe legere . ' , şi fiindcă facultăţile na tu ra le nu pot duce pe om pe căi diverse, una sp re lumină, alta sp re în tu -nerec , deoa rece nici facultăţi le sufletului, nici manifes tăr i le lor nu pot fi o p u s e cont radic tor iu , nici sen t imentu l religios nu poate fi opus con t rad ic to r iu şt i inţei . Din contră cu cât ş t i inţa va p rogresa , cu a t â t şi s en t imen tu l rel igios se va în­tări , căci izvorul lui, c u n o a ş t e r e a Crea toru lu i din facerea ma­nilor Iui, va fi mai amplă .

Dar î n t r eba rea , că oare ş t i in ţa este o p u s ă sen t imentu lu i rel igios, pa r e a avea senzul u r m ă t o r : Se p o a t e ca în sufletul unui om dep r in s cu cuge ta rea metod ică r iguroasă , care a crea t ş t i inţa e x a c t ă de azi, nu şt i inţa î ncepă toa re , naivă şi neprec i să din t impur i le mai vechi , să mai dă inu i a scă sen t imen tu l reli­g ios şi mai a les , ceeace e m a n ă în mod necesa r din el, con­cepţ ia re l ig ioasă şi c r e d i n ţ a ?

In cele p r eceden te , ana l i z ându - se n a t u r a u m a n ă şi fiinţa şt i inţei şi a sen t imentu lu i rel igios şi r apor tu l d in t re ele, p r o ­prie s'a da t r ă s p u n s în t rebăr i i p u s e şi în forma aaeas t a .

To tuş i r ă spunsu l acela a fost a r g u m e n t a r e teore t ică şi i s tor ică şi c ine vrea . poa t e cău t a p re t ex t e să o d i scu te . Să a d u c e m fapte concre te de azi, căci cont ra fac tum non valet a r g u m e n t u m .

Ce ar pu t ea fi aces te fapte al tceva, decâ t înseşi m ă r t u ­risiri le oameni lo r de ş t i inţă , că de fapt ş t i in ţa nu poa t e fi p o ­tr ivnică credinţe i .

Declaraţ i i le membr i lo r Academie i de ş t i inţe din Pa r i s pun la punct definitiv aceas t ă ches t i une şi confirmă cons ide ­raţii le noas t re de mai sus , cu o au to r i t a t e , ca re nu sufere d iscuţ ie .

Nr. 7 - 9 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Fag. 207.

Nici un s a v a n t dela numi ta a c a d e m i e nu a sus ţ inu t con ­t rad ic ţ i a d in t re ş t i in ţă si s en t imen tu l religios, ci au af i rmat :

1) că ş t i inţa şi religia sun t compat ib i l e cel puţ in n e a -gativ, în senzul , că domeni i le lor sunt cu totul deoseb i t e ;

2) că sun t compa t ib i l e în mod pozi t iv — şi a c e a s t a o susţ in cei mai mulţi — de oa rece facul tăţ i le omului , cari cer credinţa , sun t normale şi prin scopul lor ehiar s u p e r i o a r e facul tă ţ i lor pur ra ţ ionale , cari se a l imen tează din ş t i inţă , şi deoa rece domeniu l religiei şi ş t i in ţa îl r e cunoaş t e ca ex i s t en t ;

3) că logica ştienţifică prin finalitatea din lume, pr in sentimentul infinitului, pe care îl ge rmina în adepţ i i s incer i ai ş t i inţei , dă a c e s t o r a convingeri spiritualiste (că ad i că u l t ima cauză a lumii e o fiinţă spi r i tuală , Dumnezeu ) şi duce la pragul credinţei.

Nu mai e l ipsă să ape lăm la au to r i t a t ea acelor geat i din t recut , cari au desch i s or izontur i şi căi noi şt i inţei , ca să se vadă , că ştienţismul, sau revol ta împo t r iva credinţe i în numele raţ iunii şi al ş t i inţei , a fost cea mai mare abe ra ţ i e şi ca lomnia cea mai d iabol ică la a d r e s a biserici i .

Consec in ţe le ei d e z a s t r u o a s e , t oa te ideile de fals p rog res şi falsă democra ţ i e , încep a fi r ecunoscu te , con t ro la te r i g u r t s şi în lă tu ra te dela conduce rea p o p o a r e l o r şi , concomi ten t , l umea începe să revină la t radi ţ i i le c reş t ine ale Eu rope i d ina in te de revoluţi i le secolului al XIX. Aceas t ă cale ferici tă au a p u c a t - o Italia şi Span i a şi, la marg inea p răpas t i e i , pe ea î ncepe să se î nd rep t e şi F ran ţa .

D e înche i ere , r e p r o d u c e m aici , mărturis irea m i ş c ă t o a r e a p r o f e s o ­rului Charles Moreu , dintre savanţ i i ches t i ona ţ i , fiindcă rezumă ce l mai b i n e frământări le sunetu lu i s ă u , cari l-au d u s la pragul cred in ţe i , a tunci c â n d aprofunda şt i inţa.

»Pentru a răspunde întrebării — »ce le i mai îna l te , c e l e i mai g r a v e * —, p e care mi-aţi făcut o n o a r e a d e a mi-o p u n e , m'am cobor i t , cu toată s impl ic i ta tea , în forul m e u interior trecut şi prezent , şi iată ce a m aflat aco lo .

Că şt i inţa ar fi o p u s ă s e n t i m e n t u l u i re l ig ios , am crezut -o poate cândva (nu s a n t chiar s igur d e asta) , în t impul juneţe i m e l e .

L a c o m d e şt i inţă, d e l a primul contac t , a m fost cuprins d e mirare şi o a r e c u m subjugat şi m'am asvârl i t cu e n t u i i a m în braţe le e i . In câţ iva ani câşt igai o erudi ţ i e boga tă . Ş i în curând, îmbăta t d e cucerir i le e i , nu eram d e p a r t e d e gândul , că ş t i inţa e capabi lă d e a rezolva t o a t e proble ­m e l e , că n i m i c , nici e s e n ţ a vieţ i i , n ic i î n c e p u t u l şi sfârşitul lucrurilor, nu s c a p ă îmbrăţ işeri i sa le . Eram p o a t e un »materia l i s t« p e atunci , s o c o t i n d că d iv in i tatea , nemurirea t u n e t u l u i , sunt c o n c e p ţ i i pentru trebuinţa ce lor >săraci cu spiritul* şt d e cari t r ebue să s e d e s b a r e sp ir i t e l e într'adevâr »l ibere«.

P a g . 208 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—9.

P o s e d a m des igur c u n o ş t i n ţ e in t inse , dar nu ş t iam a d e c v a t , p e n t r u c ă n'am d i g e i a t , pentrucă nu a m reflectat încă Mai târziu fui c o n s t r â n s d e t rebu inţe l e cercetăr i lor p e r s o n a l e , a aprofunda ches t iun i l e . A m învăţa t astfel , prin sforţările des făşura te spre n e c u n o s c u t , că lucrurile erau mul t mai c o m p l i c a t e , d e c â t au apărut naiv i tăţ i i ce lor douăzec i şi c inci d e ani ai me i . Şi înce tu l p e înce tu l m ă s imţi i pă truns d e impres iuni no i , d e s e n t i m e n t u l frumosului în adevăr , dar şi d e s e n t i m e n t u l misterului n e p ă ­truns al mater ie i şi al forţei, al or ig ine i senzaţ ie i şi al gândir i i . T r e c â n d cadrul îa m o d n e c e s a r restrâns , până la care e v o l u e z i , c â n d întrebi insu-ţ i natura prin e x p e r i m e n t a r e , fui î n d e m n a t a m e d i t a asupra Universului şi a-supra c u n o ş t i n ţ e i , ce a v e m d e s p r e el. Şi văzui , că din ce noi î n v ă ţ a m mai mul te , or izontul n e c u n o s c u t u l u i s e trăgea mai mul t înapoi şi, prin contrast , câmpul achiziţ i i lor n o a s t r e poz i t ive s e arăta mai strâmt.

D e t o a t e părţ i le aflam îna in tea m e a Infinitul... In a c e s t U n i v e r s , u n d e t o a t e sunt so l idare cu totu l , u n d e to tu l s e în lănţuie , u n d e totul s e ţ i n e deo la l tă , la capătul tuturora, Infinitul! Ce a n s a m b l u g r a n d i o s s u b l i m i Inch ipu i ţ i -Vă , dacă Vă i s p i t e ş t e impos ib i lu l , un s p e c t a c o l mai m a i e s t o s , d e o frumuseţă mai senină , mai înaltă, un izvor mai pur d e bucurii mai de l i ca t e şi mai n o b i l e ! Contemplaţ i , "admiraţi, s tudiaţ i , observaţ i , scrutaţ i , socot i ţ i , cântăriţ i , comparaţ i , c o n c e p e ţ i , v i saţ i , aveţ i t o a t e fantez i i le , aveţ i t o a t e îndrăsne l i l e . Ş i , cu m i n t e a c o p l e ş i t ă , fără putere , înv ins , zdrobit , mişcat , feriţ i-vă, dacă puteţ i , d e un s e n t i m e n t d e umil inţă în faţa e n i g m e i p r o d i g i o a s e , a cărui m ă r e ţ i e Vă fasc ină şi Vă z ă p ă c e ş t e . Şi dacă nu V ă puteţ i feri, atunci mărturisiţ i irez is t ibi la trebuinţă a unei conc luz iuni şi a scu l tând d e aspiraţ i i le profunde a le sufletului D V nel in iş t i t , s p u n e ţ i - n e dacă nu Vă apare i d e e a vre-unei F i in ţe Ltotputernice şi per fec te , a v r e ­une i Suprafiinţe, autorul şi l eg is latorul Universu lu i fizic, caş i al Lumii m o r a l e .

Ajungeţ i , să întrezăriţi p e D u m n e z e u , dar numai d u p ă c e aţi e v a d a t din d o m e n i u l a c c e s i b i l inves t iga ţ iun i i şt ienţif ice. . .

A c e a s t a a fost evo lu ţ ia gândiri i m e l e , din punctul de v e d e r e al marei p r o b l e m e . L a î n c e p u t Şt i inţa şi Rel ig ia îmi părură, poa te , lucruri cari s e e x c l u d . Apoi , p e măsură c e e u îna in tam în c u n o a ş t e r e şi p e m ă ­sură c e prin a c e a s t a d e v e n e a m un »savant< mai »ignorant<, o p o z i ţ i u n e a s e ş tergea , şi d e multă v r e m e ea nu mai e s t e d e c â t o amint ire» .

Mai încap laolaltă: credinţa şi ştiinţa?*)!

— Not i ţe fugare asupra vieţii prof univ. Contardo Ferrini f 1902, cu reflexii c e s e impun d e ş ine . —

P r o f e s o r u l m o d e l .

Să mai cont inuăm ? Dar la c e ? Intru aceeaş i o s â n d ă va t rebui doar* să

»

plasăm, chiar si r ă m â n â n d numai la ş t i inţele na tu ra l e , în t re atâţ ia alţii, şi pe pa leonto logul Ioachim Bar rande ( f 1883) care din curată p ie ta te îşi da tează opere le , mul te la n u m ă r şi de va loare — după să rbă tor i l e ca to l i ce ; pe geologul A. de L a p p a r e n t ( f 1908), îngr i jorat să se 'facă slujbe pent ru sufle­tele poi i technic ieni lor adormiţ i în D o m n u l ; pe fisiologul şi c h e m i -c ianul ,pe ne în t recu tu l Pas t eu r ( f 1895) ce moare s t r îngând cruci­fixul la piept , p recum şi pe profesorul de fizică exper imenta lă din Cambr idge , pe I. Clerk Maxwel l ( f 1879), d e s p r e care se ştie că se cumineca lunar şi conducea el însuşi , t o tdeauna rugă ­ciunile de seara în familie; căruia i-se a lă tură a s t ronomul Heis (1877), congregan is t devo ta t şi cucern ic , ope ra t eu ru l ge­nial şi îndrăzne ţ N u s s b a u m , ( f 1890) fost prof. la şcoala su ­per ioară din München , care se s t i n g e şop t ind cu înc redere în mila D o m n u l u i : Gelobt sei Iesus C h r i s t u s ! în tocmai ca L. Foucau l t ( f 1868) care t rece din via ţa a c e a s t a la al ta mai b u n ă vorbind despre D u m n e z e u şi Unul născu t Fiu al s ă u 1 ) .

Şi câţi istorici , ar t iş t i , l i teraţi , filosofi, maeşt r i heper i tor i ai scr isului , ai vorbi i , ai cugetăr i i , ai pene lu lu i , ai daltei nu aparţ in cetei binemăritffirilor închină tor i ai Crucii şi ai Evan­gheliei! E de crezut acum că toţi aceş t ia să fi rătăci t ca niş te oi p ie rdu te , să nu fi şt iut deosebi între a d e v ă r şi min-

*) Cf. Numărul p r e c e d e n t al Culturii Creşt ine , ») Cf. K. A. Knel ler o. citat, pag . 146. 59. 82 83. 162. 3 1 6 - 3 1 7 .

326. 411 . 166. 139, 419. 1 9 6 - 1 9 7 . 2

P a g . 210. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 1- 8.

ciună, rea l i ta te şi iluzie, să nu fi văzut nepo t r ivea la rezul ta­te lor şt i inţei cu pos tu la t e l e c r ed in ţ e i ?

Vorba lui C o ş b u c : Asta c r ead -o orbi i ! Nepot r ivea la va fi ea, a b s u n ă s e a m ă , da r nu între ş t i inţă

şi c redinţă , ci între s ta rea de fapt a lucrur i lor şi în t re j u d e ­ca ta s t r îmbă , tu lbure ori nu îndes tu l de c isela tă şi b ine in­formată a celor ce a b o r d e a z ă t eme ce în t rec compe t in ţ a eri pu t in ţa lor de a le pă t runde şi î n ţ e l ege 1 ) , în t rucâ t nu e la mijloc reavoin ţă păcă toa să .

4. Ne p rec i zăm: Şt i in ţa este nici mai mul t , nici mai puţ in decâ t totalul s i s temiza t al cunoşt in ţe lor câş t iga te şi al cercetăr i lor făcute a supra lucrur i lor şi a s u p r a cauzelor lor, r ă m â n â n d în cadre le fireşti ale aces tor lucruri şi cauze din lumea exper imentă r i i , — avem în vedere ş t i inţa na tura lă — ; iar Cred in ţa este cons imţămân tu l minţii aco rda t unui adevă r pe temeiul măr tur ie i ce p ledează pentru el, a n u m e fiindcă recu­noaş t em aceas tă măr tur ie ca d u m n e z e i a s c ă 2 ) . Ceea ce în ­s e a m n ă că ş t i inţa şi c red in ţa , nu mai puţ in ca mora la şi ş t i inţa îşi au domenii le lor propr i i cari se a t ing dar cari nu se pă t rund cum atâ t de nimeri t observă H. Po inca re relat iv la cazul din u r m ă 3 ) Amăsura t aceste i împre jurăr i le sunt eu totul proprii şi deoseb i t e ' ş i r o s t i r i l e şi me toade le şi punc te le de vedere din cari p r ivesc şi ce rce tează lucruri le. Acum: domen iu l ş t i inţelor na tura le e lumea fenomenelor şi legile aces tora , me toda îi e s t e : observa ţ ia Şi concluzii le logice ba­zate pe observa ţ i i , cari , la r ându l său, t o t d e a u n a sun t a se controla pe ca lea exper imentă r i i . Din sfera exper imentă r i i Ştiinţele na tu ra le nu vor ieşi deci n ic ioda tă , întru cât nu vreau să intre pe teren s t r ă ' n .

') Are drept P. H e l l o n c ă >de c â n d ş t i in ţe l e naturale au luat un a»ânt n e a ş t e p t a t , mul ţămită progresu lu i industr ial şi t ehn ic , d e atunci or i ce natural ist , chiar d e rândul al d o i l e a şi al tre i lea (şi n u m a i d e - a c e ş t i a , c u raris ime e x c e p ţ i i . Nota noas tră ) , să fi văzut numai m i c r o s c o p u l şi o ce lu lă , are de ja p r e t e n z i u n e a de -a fi filosof. Ba, natural işt i i ar vrea chiar să m o ­n o p o l i z e z e filozofia şi c i e d c ă sunt c h e m a ţ i d e a s e pronunţa în or ice c h e s t i u n e filozofică». Cf. P H e l l o n S. I : Prob lema vieţi i în «Cultura Cre ­ştină» Nr. 9 (a. 1911) pag. 283 .

*) Cf. Dr. losif D o n a t S. I.: D i e Fre ihe i t der W i s s e n s c h a f t . 2 Innsbruck 1912 pag . 3 . 49.

•) Cf. H . Poincare: Morala şi şt i inţa. Bucureşt i 1924 (Colee ţ iunea: « P r o b l e m e şi Idei) pag . 32.

iNr. 7—8. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 811,

Şti inţa cerce tează bunăoa ră cum răsa r sorii şi p lane te le din nebu loa se ori că va obse rva cazul pe cer, ori că va e x ­pe r imen ta în v r e u n chip oarecare le , în labora tor , în vede rea deslegări i acestei p rob leme. Că apo i : de u n d e i mater ia n e ­b u l o a s e l o r ? Că-şi va fi având ex i s ten ţa dela s ine ori dala a l t c i n e v a ? aces t ea - s în t rebăr i la cari nu ş t i in ţa na tu ra lă e chema tă să deie r ă s p u n s .

Să luăm alt caz : Şt i in ţa cérce te ză în t re ce condiţ i i p ă ­şeş te conş t i in ţa în t r 'un o rgan i sm; u rmăreş t e sch imbăr i l e a c e ­stei conşt i in ţe până în clipita morţi i , când d i spa re din raionul exper ien ţ i i , dar că p ropr i amin te pur tă toru l aces te i conş t i in ţe e spir i t ori mater ie , că oare aces t spiri t d u p ă moar te va mai lua vre-o formă de ex is ten ţă ori ba? — a ce s t ea iar sun t în t re ­bări a s u p r a că ro ra ş t i inţa n 'are cuvân t 1 ) . Şt i inţele na tura le mai puţ in ca or icare al tele.

Unde es te a ş a d a r ă punctul de ciocnire între ş t i in ţă şi c redin ţă şi unde poa te să fie, când e ne îndoios că şt i inţa nu este şi nu poate fi decâ t exper imenta lă 2 ) ? — E v i d e n t : numai în înch ipu i r ea bo lnăv ic ioasă , da r mol ips i toare , a câ torva n e i s p r ă ­viţi, pent ru cari un s ingur cuvânt de ordine poate fi: sutor , ne ul t ra c r e p i d a m ! Desas t r e l e pr ic inui te omenir i i de di letanţ i i şt i inţei t rec pes te orice închipui re , prea puţini fiind ace ia cari să vadă în adevăra ta lor lumină şi să ştie r educe deci la adevă ra t a lor valoare sforăriile aces to ra . „Nu t rebuie să ne t emem dec i 3 ) , — cum atât de la loc zice dl. Po inca ré (o. c pag. 26) — decâ t de şt i inţa necomplec tă , de aceea care se înşeală , care ne momeş t e cu apa ren ţ e deşa r t e şi ne face as t ­fel să d i s t ingem ceeace am vrea să recons t ru im mai apoi , când vom fi mai b ine informaţi , dar când va fi p rea t â n i u " . C o n t a r d o Ferrini , om de ş t i inţă complec tă , ş t ia aces t lucru şi de aceea n'a părăs i t calea c red in ţe^ şi a vieţii din credinţă , pent ru n imic din lume.

5. Minuna t es te D u m n e z e u întru sfinţii s ă i ! Fără s g o -mot, fără să facă ori să cau te temenele , fără s 'aş tepte r ă s ­plată decât dela p readrep tu l Judecă to r al tu turor , fără alt gând si al tă mândr ie , decâ t a osteni cât mai mult si a lucra c i t

') Cf. P. Marian Morawski S. L: A b e n d e am Genfer S e e > . Trad. d e l a e o b O v e r m a u s S. I Fre iburg. i. Br. 1914 pag. 38 - 42.

s ) H. Po incaré , o. c. pag . 27. 8 ) D in punct d e v e d e r e principiar, b i n e î n ţ e l e s .

2 *

P a g 212 C U L T U R A C R E Ş T I N A St. 7—8.

mai bine acolo , unde P ron ia ce rească si vrednic ia lor ori voia a l tora i-a pus , ei sunt focare pu te rn ice , ce i radiază fără î nce ­ta re în ap rop ie r e şi, mai curând ori mai târziu, şi în n e m ă ­sura te , ne înch ipu i te depăr tă r i de t imp şi loc: b u n ă t a t e a inimii, nob le ţă gândir i i , se r ios i ta tea dator inţe i de a face tot b inele ce le dă m â n a a face până mai es te lumină 1 ) - Inrîurirea unei a tar i personal i tă ţ i e dead rep tu l rob i toa re şi n ime nu se va mira de aceas ta . Cum nime nu se va mira dacă va afla că profesorul Ferrini era pe-o formă de drag c o l e g i l o r 2 ) şi e le­vilor dela cele trei univers i tă ţ i ce-1 avuseră de dască l 3 ) , în cursu l carierei sale b i n e c u v â n t a t e , b ine făcă toa re în t r ' a tâ tea pr ivinţe şi a tât de rodn ice 4 ) .

Pr inosul de simţită recunoş t in ţă si s inceră admi ra ţ i e 9 1 » » »

unită cu iubire nefâţări tă a elevilor săi şi a tu tu ro ra cu cari a v u s e s e ceva a t ingere , îl meri tă pe dean t regu l , din a tâ tea şi a tâ tea motive.

„Mă simt fericit, - zice el, — că pot să mi-o spun a fi cău ta t în t o t d e a u n a adevăru l si nu neob i şnu i tu l , si că ceeace am pus pe hâr t ie , am scr is din cinsti tă şi intima convingere ." Se r idicase la idealul bă rba tu lu i de ş t i inţă s t ăpân i t de grija s incer i tă ţ i i abso lu te în aşa măsu ră , cât nici să nu mai poa tă

l ) l oan 12, 35.

Lilla, rectorul univ din Mess ina , îndată după moartea lui Ferrini d i s p u n e să fie î m p o d o b i t ă cu chipul Iui sa la în care p r e d a s e odinioară.

•) La Pavia predă pentru întâ iadată din 1883 - 1 8 8 7 , la M e s s i n a din 1887—1890; la M o d e n a din 1890—1894, la Pavia, a doua oară, din 1 8 9 4 - 1 9 0 2 .

*) A lucrat mult şi cât a fost Ia Mess ina şi Modena . Culmea activi­tăţi i o a t inge însă d u p ă c e a j u n g e a d o u a oară la Pavia t i n e i e ţ e l o r sa le . D u p ă « D i g e s t e l e » apărute la H o e p l i in Milano (1893) şi o mul ţ ime d e al te s tudi i (Contr ibuto alla re in tegraz ione dei Basi l ic i ; O b l i g a z i o n e ; Not iz ie su a lcuni manoscr i t t i importanţ i per la s tor ia de l diritto g r e c o - r o m a n o ; I c o m m e n t a r i di Gajo e tc . ) s c o a t e , cu Mercati , la 1897, în L ipsea opera epoca lă : Bas i l icorum s u p p l e m e n t u m a l terum; îngr i jeş te ed i ţ ia II. a »Drep-tului roman* (1898), dă la ivea lă m o n u m e n t a l a lucrare: Dir i t to p e n a l e ro-m a n o - T e o r i e genera l i , Milano 1899, carea s tătu cu c i n s t e lângă una s imi­lară a oc togenaru lu i M o m m s e n , t ipărită cu un an mai târziu yOpera a c e a s t a a lui Ferrini , prelucrată d in n o u d e el , fu premiată la 7 Iunie 1903, d e A c a d e m i a dei L ince i , Edă: Manuale di p a n d e t t e , Milano, 1900 şi a l te le mul te .

Nr. 7 - 8 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 213 .

înţelege ce împ inge pe alţi oameni ca să mintă 1 ) - Şi t r ă s ă ­tura a c ea s t a i m p u n ă t o a r e a carac teru lu i său e cu nepu t in ţ ă să fi r ă m a s n e b ă g a t ă în s e a m ă de ascul tă tor i i săi şi fără să fi făcut impres ie a s u p r a lor ori cel puţ in a s u p r a elitei acelora . Lucru de a d m i r a t : în tot scr isu l lui n ime nu va da pes te vio­lenţe de stil , în tor tocher i de fap te , ins inuăr i imag ina te , c o n ­cluzii ne rumega te , banal i tă ţ i apo teoza te , neadevărur i apă ra t e , căci se cuge ta , cum s'ar c ă d e a să se cuge te orice pu r t ă to r al condeiului , la r e s p o n z a b i l t a t e a ce a p a s ă pe conşt i in ţa celui ce a s lobozi t în lume o idee nesocot i tă , o j udeca t ă n e d r e a p t ă şi pr ipi tă , a căror u rmăr i , de cele mai mul te ori i reparabi le , d a c ă - s rele, cine le poa te p r e v e d e a în toa tă g rozăven ia lor şi s u b multiplele a spec te ce vor l u a ? 2 )

Profesur?, cum ne s p u n e advoca tu l M. Crisafuli , dânsul o soeot ia de apos to l a t şi ca un apos to l ş i -a şi făcut d a t o -rinţa. La el nu s'a î n t âmpla t să se ap rop ie nepregă t i t de ca ted ră ca s i îmblă t iască apoi verzi şi usca te . „Niciodată , — auzim pe acelaşi advocat , — nu voiu uita admirab i le le p re ­legeri ale Maest rului meu de pe vremuri . Nu şt ia omul ce să

*) Aşa v e d e genia lul H. P o i n c a r e pe bărbatul d e ş t i inţă şi c ine va z ice că n'ar fi aşa, r e s p e c t i v e că n'ar trebui să fie a şa? Cf. H. P o i n c a r e o. c. pag. 22 şi 32.

') A d u c un caz a u t e n t i c : Intr'o seară din postu l Crăciunului (a. 1924) s e abate un d r u m e ţ întârziat la un c r e d i n c i o s d e - a i noştr i dintr'o paroh ie b ă n ă ţ e a n ă şi cere să laş p e s t e n o a p t e . D u p ă c ină străinul gratif ică p e gazdă cu un ca lendar « E p o c a d e aur», laudă învăţătura şi moravuri le p o ­căiţ i lor, î n d e o s e b i d r a g o s t e a dintre ei , apo i s c o a t e din d e s a g i , d intre ci-l indare şi broşuri d e p r o p a g a n d ă bapt i s tă , o foa ie frumos împăturată şi c e t e ş t e cu sat i s facţ ie bârfel i le bădărane d e b i t a t e a c o l o la adresa unui înalt ierarh unit. Concluzia trasă la a c e s t «apostol» al unei erezi i c e nu recu­n o a ş t e ta ina p r e o ţ i e i şi d e a c e e a cât p o a t e o p o n e g r e ş t e , şi îmbia tă cu d e d e s u p t u r i uşor d e bănui t : «Iacă ce fac popii! Ş'apoi s ă mai dai c e v a p e ei şi legea lor?

Să s e fi gândi t oare păr. Trifa din Sibi iu u n d e dă şi u n d e o să c r e p e , când a făcut loc în «Lumina sate lor» Nr. 42, d in 26 Oct . 1924, — d a c ă - m i a d u c b ine a m i n t e d e datul foii, — încriminări lor ace lora pă­c ă t o a s e ?

A n e v o i e s e p o a t e c r e d e aşa ceva . A r m e în mâna unor sectar i fa­natici , contra credinţ i i s t răbune şi a preoţ i lor atât uniţi cât şi neuni ţ i , s e p o a t e preta să pună alt « luminător» al poporului , nici d e c u m insă Sf. Sa , pe care le , depar te e s t e d e noi gândul a-1 bănui .

Ş i - a uitat numai că s a b i a are d o u e tă i şur i ! . ,

P a g . 214 . C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 7 - 8 .

admire în ele mai mul t : exac t i t a t ea şi adânc imea ideilor, ca­den ţa a r m o n i o a s ă a expres ie i , depl ina m a t u r i t a t e a şt i inţei , sau cunoş t in ţa drep tu lu i roman şi a l imbilor ant ice a tâ t de necesa re pent ru un s tudiu aşa de vas t?" — Lui îi era d ragă ca t ed ra şi nu oda t ă măr tu r i s i se că prelegeri le îi sunt tăria şi mângâ ie rea . Famil iar iza t cu lumea p reocupăr i lo r sale, par ' că vorbia din pă ţ an ia p ropr ie şi nu din cărţi . \ N e părea — n o ­tează în amintir i le vieţii sale de univers i tar Dr. Gal lavres i , — ne pă rea caşi cum Trebon ian jur is tul ce lebru , ş i -a r fi înc re ­dinţat ta inele sa ' e lui Ferrini... casi cum a c e s t a ar fi t ră i t el î n s u ş în vremile î ndepă r t a t e pe cari le descr ia" .

6. Şi cât de preveni tor , afabil şi devotat , mai devo ta t — nu c redem să ne înşe lăm în aceas tă credinţă , — decât vrednici i de laudă profesori dela Oxford 1 ) , tu turor in terese lor s tuden ţeş t i , profesorul aces ta adorabi l , ce-şi luase între ho tă -rîrile sa le cele mai de frunte şi pe aceea de „a p romova în alţii tot ce-i bun sub respec t moral" , pe toa te căile şi în toate

, împre jurăr i le . Cons t i en ţ ios i t a t ea cu carea ş i -a u rma t aces t p r o g r a m al vieţii a r ă m a s de amin t i re 2 ) .

Nu-i vo rbă : şi-a şi câş t iga t înc rederea elevilor ca nime altul. Le era doar ' de t o a t e : dască l , povăţui tor , priet in şi păr in te . Uşa îi era larg de sch i să pen t ru toţi câţi se sbă t eau pe la el, — şi P . Ludwig adeve re ş t e că se abă t eau mulţi de mul te ori, — să-i ceară sfatul în dubii de ordin ştiinţific si de n a t u r ă persona lă , — tot a tâ tea m o m e n t e pr ie lnice , folosite cu dibăcie , sp re a p icura tn suflete ceva din focul inimii şi lumina sufletului său. Stia el b ine si as ta — ca multe al tele, — cu mult îna in te de ce ar fi e n u n ţ a t - o Payot , şi alţii , că ceeace face îna l ta va loa re a î nvă ţ ămân tu lu i super io r nu sunt cursuri le profesori lor ci a t inge rea elevului cu profesorul, d e ­oarece numai pe acea s t ă cale se face îndes tu l celor doue t re -

l ) Cf. Cons tant in Mureşanu: E d u c a ţ i a e n g l e z ă . . în semnăr i si învăţă­minte . Bucureşt i 1923. pag. 8 5 — 8 6 .

% , Gr. M. Passi i s t o r i s e ş t e că vorbind o d a t ă d e s p r e ţ măsur i l e aspre luate d e statul roman faţă d e t inerii uşuratici i-a s c ă p a t un c u v â n t , care a s târnit la ascultători un râs cu m u l t e înţe lesur i . Ferrini s'a întristat şi s'a îngrozit . Imediat după p r e l e g e r e a şi întrebat p e Passi nu cumva a pri­c inui t scandal e x p u n e r e a sa, căci dacă da, s'a dec lara t gata să-şi r e v o a c e c u v i n t e l e cu prox imul prilej . Abia după r e p e t a t e asigurări câ-i vorba de -un cuvânt in terpretat rău din altă cauză şi nu din c e e a c e i -se năzăria şi -1 ne l in i ş t ea p e el, s'a mai i lomol i t tulburarea iui su f l e tească .

Nr. 7 8. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 215.

buinţe esenţ ia le ale s t uden tu lu i : T r e b u i n ţ a unei călăuzir i m o ­rale şi a unei călăuzir i metodice a luc ru lu i 1 ) .

Fericiţi t inerii cari avură par te de -un a t a re Î n d ru mă to r lntr 'a le şt i inţei si ale vieţ i i ! Cu a tâ t mai fericiţi, cu cât s m e -renia creş t inului Învă lu ia în lumină lină, a t r ăgă toa re , î n d e m ­nuri le ce se d e s p r i n d e a u , ademen i toa r e , din vo rba şi p i lda aceste i persona l i t ă ţ i ex t r ao rd ina re , căci — e bine să se ş t ie , — decâ t ş t i inţa numai umil in ţa îi va fi fost mai mare . A p r e ­ciat de cei p r icepă tor i şi d i s t ins ca puţ ini al ţ i i 2 ) , el n'a făcut capi ta l din aceas t a , n'a vâna t popu l a r i t a t e . Lui i-a fost d e ­stul să lucre şi lucrul lui să fie de folos 3 ) . Normat ivu l dela care nu s'a abă tu t , era: să nu vorb iască de loc d e s p r e sine, nici chiar în familie. Las ' să-ş i s p u n ă alţii mer i t e le şi păre ­rile şi să şi-le laude. Le l ăuda şi el când erau de laudă . Pe-a le sa le însă le c ensu ra fără milă 4 ) .

Câţ i -va intimi gâc i se ră , că undeva , a s c u n s ă bine în chil ia lui Ferrini, ar ti şi o cruce de cava le r ( căpă t a t ă în 1892); ochiu de om însă n'a văzut aceas t ă dis t incţ ie pe p ieptu l celui ce o b ine mer i t ase .

De când cu t recerea Ia Modena , mai a les , e lemente le lui de viaţă fură t ăce rea , m u n c a fără preget , s ingură t a t ea pe cât se p u t e a şi rugăc iunea . Din aces t t imp începe să se cuminece z i ln ic 6 ) şi să se ap rop ie şi mai mult de Inima d u m -nezeesculu i Dascăl al dascăl i lor , pe m ă s u r ă ce vechii p r ie ten i ,

>) Cf. Iu les P a y o t : Educaţ ia voinţii*. Bucureşt i 1921 pag . 238—339. 2 ) Era m e m b r u c o r e s p o n d e n t al A t e n e u l u i din V e n e ţ i a , m e m b r u

ordinar al A c a d e m i e i d e ş t i in ţe din M o d e n a , m e m b r u h o n o r i s c a u s a al In­st i tutului .pentru Istoria dreptului roman, m e m b r u ordinar al A c a d e m i e i de ş t i inţe din Pa lermo , al Inst i tutului L o m b a r d e tc .

3j S e p o v e s t e ş t e că M o m m s e n a ştiricit o d a t ă prin b i b l i o t e c i l e din Milano după Ferrini , dar n i m e nu 1-a şt iut or ienta . Atunc i ar fi z is învă ­ţatul b e r l i n e z : »Vrednic i mai sunte ţ i d e c o m p ă t i m i r e , I ta l ieni lor; Toi nic i propria voastră g lor ie n'o cunoaş te ţ i » .

4 ) U n e l e lucrări le d ă d e a la t ipar, n e r o t u n z i t e îndeajuns , ca mai apoi să fie s i l i t a s e întregi şi î n d r e p t e u n d e v a c e r e l ipsa . Nu s e ruşina să r e c u n o a s c ă prin a c e a s t a că errare h u m a n u m est , c u m nu s t ă t u s e od i ­nioară în c u m p ă n ă să r e c u n o a s c ă a c e a s t a ş i m a r e l e D a s c ă l al Biseric i i şi autor al Retractaţ iuni lor , — Sf. August in .

6 ) Cui n u i - se v a s tr inge in ima d e durere c â n d v e d e m e n t a l i t a t e a aces tu i învăţa t şi a ce lorala l ţ i p o m e n i ţ i pân'aci , şi o a s e a m ă n ă cu a e l e ­vilor ace lora d e l a un inst i tut d e î n v ă ţ ă m â n t din ţara noastră , cari s e o p u n o s t e n t a t i v ordinului ce- i ob l igă să s e î m p ă r t ă ş i a s c ă ? - Vez i : « S o c i e t a t e a d e mâ ine* . Cluj, Nr. 1 — 2 din a. 1926. C ine va fi d e v ină că s'a putut înstăpâni a c e a s t ă menta l i ta t e în c a p e t e l e a c e l e a t inere le?

Pag. 216. C U L T U R A C R E Ş T I N A .Nr. 7 - 8 .

Intraţ i a p r o a p e toţi In legătur i le căsă tor ie i , se depă r t au de el tot mai tare şi mai t a re , cu sboru l anilor, cu c reş te rea gr i ­jilor, al tele ca grija Inst i tuţ iuni lor lui lus t in ian, sau a Regulei ca ton iene , a lui T ipuc i to , a del ic telor şi quas i -de l i c te lo r şi a t â t ea al tele, cari f rământau creerul lui de sol i tar nemur i to r şi rece pent ru tot ce nu-i pur i ta te ideală .

Rece şi pent ru legături le d ragos te i în t a ina căsă tor ie i , sp re înche ie rea căreia nu l-au putu t î ndup l eca nici s tă ru in ţe le pr ie teni lor , nici so l ic i tud inea păr inţ i lor , nici un fel de atenţ ie şi nici un fel de cons idera ţ ie . Pe P. Mapel l i îl felicită când se logodeş te , dar pr ivi tor la sine no tează şi subl in iază sem­nificat iv: „Gândur i le mele -s î n d r e p t a t e sp r e înăl ţ imi" . — In cerc intim, familiar, în t reabă hazl iu : „Nu s'ar pu tea oare să mă c ă s ă t o r e s c numai cu zes t rea , fără m i r e a s ă ? " Şi tot cu g l u m a se s c a p ă şi din mrejele, — nevinovate dea l t cum, — în cari na iv i ta tea unei m a m e ar fi dorit să-1 vadă p r i n s 1 ) .

Zada rn ică dor in ţă ! Voinţa lui n e s t r ă m u t a t ă a fost să-şi pe t reacă viaţa în

v i rgini ta te , nes t ingher i t de n ime şi de nimic, exclusiv numai In slujba idealului , de rea l i t a tea şi f rumseţa căruia era pă t runs din t inereţe le sale. Şi a trăit pe cum a fost p lănu i t : agonis ind cu a m a r n i c ă t rudă comori de bună tă ţ i în inimă şi minte, pe cari la v remea sa le-a împăr ţ i t cu m â n ă largă tovarăş i lo r săi de pr ibegie spre împă ră ţ i a veşniciei . P i ldu i rea aceste i vieţi în­vederează şi î n t ă r e ş t e vorba cumin te a Iui Iohn A d a m s : „Ca să fii bun cetă ţ ian al pămân tu lu i , t rebuie să fii mai întâi al c e r u l u i 2 ) " şi asta , ori u n d e te vei fi af lând: I j coarne le plu­gului ori în fruntea s ta tu lu i , în cea mai umilă şcoală p r imară ori la mări tă , slăvită ca ted ră univers i ta ră . Să ne în t r ebăm a c u m a singuri şi să ne r ă s p u n d e m tot s i n g u r i : Câţi au fost mai buni cetă ţeni ai pămân tu lu i ca Fe r r in i ? Şi ia răş i : câţi s'au dovedi t a se fi s t rădui t să fie mai bun i ce tă ţeni ai cerului ca acelaş i Ferrini ? 3 )

DUMITRU NEDA

l ) O d o a m n ă d e elită, m a m ă a d o u e fe te frumoase , după o e x c u r s i e prin munţi , îl în treabă: « D o m n u l e Profesor! care-ţi mai p lace din c e l e d o u ă fete ale m e l e ? «

»A treia« răspunde profesorul şugubăţ . ' Cf. C o n s t . s M u r e ş a n u o. c. pag. 55 ' ) In numărul vi i tor: Ferrini , creş t in desăvârş i t .

Minorităţile religioase în Transilvania.

Partea 111.*)

D r e p t u r i l e ş co l i l o r c o n f e s i o n a l e .

(Reclamaţ ie) Comis iunea ca onoa re cons ta tă , că d u p ă ap rec i e r ea mi­

nori tă ţ i lor , n u ex i s t ă o chest ie , ca re p r in in tenz i t a tea sen t i ­m e n t e l o r răscol i te şi b r in s imţul u n e i mar i pr imejdi i i a r în­t r ece , în g rav i t a t e , ches t ia şcolilor confesionale . Din mu l ţ imea e n o r m ă de dovezi Comis iunea a a les n u m a i cons ta tăr i le cele mai impor t an t e , p e cari le-a g r u p a t p r e c u m u r m e a z ă :

1. D e n e g a r e a l iber tăţ i i de a-şi a lege şcoala. 2. î nc h ide r e a şcolilor confes ionale . 3. R o m a n i z a r e a şcolilor şi elevilor. 4. E x a m e n e şi d ip lome. 5. Al te rec lamaţ i i şcolare .

D e n e g a r e a l i b e r t ă ţ i i d e a-şi a l e g e ş c o a l a .

Ordine le Minis terului Ins t ruc ţ iuni i No. 100088 şi 100090 d in 1923 interz ic elevilor de a p u t e a f recventa şcolile v r e u n e i al te confesiuni minor i t a re , decâ t ale confesiunei , de care se ţ in . Comis iunea e in formată , că g u v e r n u l r o m â n ce-i d rep t , acordă d r ep tu l de sus ţ ine re şcolilor confes ionale minor i t a r e , da r n u dă d r e p t u l de asociare ma i mul to r confesiuni p e n t r u o şcoală. Comis iunea cu onoa re cons ta tă , că aceas tă opoziţ ie n u e alt­ceva, decât v io la rea d rep tu r i lo r de l ibe r ta te , g a r u n t a t e p r i n ar t . 9. al t ra ta tu lu i d e p a e e . Membri i confesiuni lor minor i t a re o s imţesc aceas ta ca o g r a v ă j icnire a lor, mai vâ r tos din cauza, că maria jur i le mix te d in t re diferi tele confesiuni dau ocaz iune la n a ş t e r e a dor in ţe i , ca copiii să f recven teze şcoala confes iunei unu ia d in t r e pă r in ţ i ori bunici . Cu onoa re cons ta tă Comis iunea mai d e p a r t e şi aceea , că r e s t r â n g e r e a în

*) Cf. Cul tura Creş t ină 1926 m i i 1—3.

Pag. 218. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 8.

cad re a alegeri i şcolii, c u m se c u p r i n d e în o r d o n a n ţ e , în rea­l i ta te e încă lca rea depl ine i l iber tă ţ i , ca re e g a r a n t a t ă p r i n t ra ­ta tul de p a c e şi de care se b u c u r ă ce tă ţen i i t u tu ro r s ta te lor l ibere . (Răspunsu l g u v e r n u l u i român) .

î na in t e de toa te u şo r se p o a t e vedea , c u m cazuri le rec la­m a t e în cea ma i m a r e p a r t e s 'au a d u s îna in tea Delegaţ ie i cu scopul de a o s educe .

1. Dreptul de a-şi alege şcoala.

F a p t e, că ord ine le min is te r ia le Nrii 100088 şi 100090 din 1923. r egu lează pr incipi i le f recventăr i i şcolilor şi î ncă în a şa fel, că f iecare e lev a r e să f recven teze sau şcoala confe­siunii p ropr i i sau şcoala de s tat . G u v e r n u l r o m â n în do r in ţ a de a p r e v e n i frecări le î n t r e confesiuni şi sec te , a aco rda t fie­căre i confesiuni d r ep tu l de a-şi fonda şcoli p e n t r u uzul p ro ­p r iu şi din a d e v ă r a t u l mot iv , că c r e ş t e r ea , p e ca re o dau a-ces te şcoli, să fie în acord cu pr incipi i le f undamen ta l e a le d iverse lor sec te , cari toa te se deosebesc u n e l e de al tele, a t r ebu i t să s tabi lească condi ţ ia , că orice şcoală n u p o a t e fi f recven ta tă decâ t de elevii r e spec t ive i confesiuni .

Guvernu l r o m â n în tot locul ţ ine şcoli de stat , în car i i n s t ruc ţ iunea se face în l imba minori tar i lor , şi la cari , fiind exc lus ca rac te ru l confesional , po t u m b l a elevii d e or ice rel i ­gie . In a n u m i t e cazur i , nefi ind şcoală de s tat în local i ta te , n u m a i o şcoală confesională , Minis teru l a p e r m i s şi e levi lor de al tă re l igie să u m b l e în şcoala aceea . In cazul căsător i i lor mix te păr in ţ i i po t a lege şcoala. R e s t r â n g e r e a act ivi tăţ i i şcoli­lor confesionale la elevii de confes iunea r e spec t ivă n u cu­p r i n d e o înce rca re î m p o t r i v a l iber tă ţ i i acelora , ci e n u m a i u n p a s sp r e scopul împiedecăr i i concuren ţe i î n t r e ele a diferi­te lor şcoli. Aceas ta m ă s u r ă n u e în con t raz icere cu ar t . 9. din Tra ta t , p e n t r u c ă în r ea l i t a t e S ta tu l r o m â n a p ă r ă f iecare con­fes iune împo t r iva încercăr i lor de a t a c a r e din po t r iva celeia-lal te *).

*) De fapt c i t i m m a i n o u î n z iare (Cf. U n i v e r s u l N o . 258 d. 8. N o v . 1925), că D i r e c ţ i u n e a ş c o a l e l o r rom.-cat . d in Cluj a d e p u s la Inspec tora ­tul î n v ă ţ ă m â n t u l u i d in Cluj u n p r o t e s t , c erând s ă s e r e v i n ă a s u p r a ordi­n u l u i d in 1923 , (de la care , î n u r m a p r o t e s t ă r i i minor i tar i lor , s'au a d m i s e x c e p ţ i u n i î n 1924), pentrucă liceul reformat de acolo i-a luat 20 - 30 elevi şi as t fe l l i c eu l cato l ic e s t e a m e n i n ţ a t s ă r ă m â n ă fără e l e v i !

Nr. 7 - 8 , C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag 219

I n v o c a r e a „tuturor statelor libere", n u e de ac tual i ta te , p e n t r a c ă nici Italia nici Frant_a nu p e r m i t e şcolilor confesio­nale să dea cert if icate va labi le îna in tea s ta tu lui , p â n ă c â n d Ro­mân ia d incont ra , le dă aceleaş i d r ep tu r i , ca şi şcolilor de s tat .

R e c l a m a ţ i e . R ă s p u n s u l g u v e r n u l u i r o m a n .

S e r e c l a m ă următoare le cazuri j ic-n i t o a r e :

A. A.

In c o m u n a Mujna ( j . Odorhe i ) c o - In c o m u n ă a fost îna inte d e 1918. piii unitari au fost siliţi să umble la numai ş coa lă de stat, care a rămas şcoa la d e stat, d e ş i părinţii lor doreau a c e e a ş , cu a c e l a ş învăţător , cu l imba să u m b l e la ş c o a l a reformată. maghiară. Pentruce n'ar fi b i n e acum,

ci ar trebui să umble la ş c o a l a ref., înfi inţată ulterior, şi copii i unitari lor, cari nu-şi pot face ş c o a l a lor?

B. B.

In c o m u n a Aita mare ( T r e i s c a u n e ) A c e l a ş caz ca la Mujna reformaţii ar dori să-ş i d e e copi i la ş c o a l a unitară, dar t r e b u e să umble la ş c o a l a d e stat .

C. c. La Arad părinţii unitari au tre - Cazul e greu a s e contro la . Nu e

buit să-ş i s c h i m b e rel igia, ca să-şi adevărat , că la Arad numai l iceul ca-poată da copi i i la şcoa la cato l ică , ne- t o , i c a r f i magh iar : statul are d o u ă fiind altă ş coa lă cu l imba maghiară l i c t e magh iare , unul pentru bă ie ţ i , în Arad. altul pentru fete. A fost şi s e c ţ i e ma­

ghiară la l iceul d e s tat r o m â n , dar a trebuit s i s ta tă din c a u i a nefrecventăr i i . In f ine unitarii au avut dreptul d e a-şi d e s c h i d e ş c o a l ă propr ie . Cine-i vina, dacă mai b u c u r o s ş i -au s c h i m b a t re l ig ia? Chiar as ta d o v e d e ş t e , că nu l i-e lor d e re l ig ie , ci d e ş i ie t l icuri p o ­l i t ice . . .

D.

La Diciesănmărt n (Târnava mică) l iceul ref. d e s c h i s la 1919, la 1923 avea 240 e l ev i . Prin ordinul p o m e n i t e x c l u d â n d u - s e e l ev i i de altă re l ig ie , numărul s'a r e d u s la 110. L iceul d e stat nu are s e c ţ i e maghiară .

D.

Cazul din D S. Martin arată mai ec la tant , ce s i tuaţ ie anormală e în Ardea l cu ş co l i l e c o n f e s i o n a l e . Ce drept au unguri i , ca în spiritul reli­g ie i re formate să crească 130 e l e v i d e altă re l ig ie ?

Că l iceul de s tat n'are s e c ţ i e ma­ghiară, v ina e a propagande i ungu­reşti în urma căreia profesori i ma­ghiari au d e n e g a t jurământul .

Fag. 220. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—8.

E .

Din l iceul unitar d e l a Cluj, în urma ordinului p o m e n i t , au fost e x c l u ş i 28 e lev i neunitari .

F .

In c o m u n a Adămuş a fos t înch i să ş coa la confes iona lă , fo los i tă în c o m u n d e către reformaţi şi unitari.

E.

Au fost trimişi Ia scala proprie , căc i în Cluj f iecare c o n f e s i u n e îşi are ş c o a l a sa.

F .

Ş c o a l a a fost d e s c h i s ă , fără autori­zaţie, în 1918 şi s lab aranjată. E s t e o admirabi lă şcoa lă d e s tat în c o m u n ă !

2. închiderea şcolilor confesionale.

A) Reclamaţie.

„Se rec lamă , că p r in ord in minis ter ia l , fără orice expl i ­caţ ie şi mo t iva re , au fost înch i se mu l t e scoale . Ordinul Mini­s te ru lu i Ins t ruc ţ iuni i No. 90127 1923 a s is tat u r m ă t o a r e l e şcoli confesionale şi to toda tă s'a lua t d rep tu l biserici i de a ţ ine şcoli în u r m ă t o a r e l e c o m u n e " : ( u r m e a z ă n u m e l e comune lor ) .

Ad A) Răspunsul guvernului român.

„Când Român ia a p r imi t a d m i n i s t r a r e a t reb i lor Ardea lu ­lui, a p re lua t şi toa te d rep tu r i l e şi îndator i r i le s ta tu lu i magh ia r . Unde a găsi t şcoli de s tat , le-a p r e lua t şi ace lea şi s'a îngr i ­jit, ca ace lea să con t inue a funcţ iona. Cu aba t e r e de la p roce ­d u r a s ta tu lui magh ia r , ca re înfi inţa n u m a i şcoli de s tat ma­ghiar , s ta tu l r o m â n a u r m a t o p r o c e d u r ă d reap tă , când a in­t r o d u s l imba popula ţ i e i ca l imbă de p r o p u n e r e în şcolile p r i ­m a r e . U n d e popu la ţ i a e ra de diferi te l imbi, a î n t r o d u s sec­ţ iun i p e n t r u f iecare l imbă . învă ţă to r i i , car i au fost sub s tăpâ­n i rea magh ia ră , i-a lăsat şi p e ma i d e p a r t e în pos tur i le lor, cu condiţ ia , ca să d e p u n ă j u r ă m â n t de f ideli tate noulu i s ta t şi n u m a i aceia n u au fost luaţ i în cons ide ra re , car i n ' a u fost d ispuş i a o face.

Şcolilor confesionale li-s 'a conces să funcţ ioneze ma i d e p a r t e , ca şi îna in te .

A c u m , ca să fim sinceri , t r e b u e să r e c u n o a ş t e m , că bi­ser ic i le m a g h i a r e un i t a re , r e fo rma te şi catol ice n u au p r imi t s c h i m b a r e a polit ică cu suflet împăca t .

Pa r t e p e n t r u a ţ ine d e p a r t e p e elevi de inf luenţa b ine ­făcă toare a şcolilor de s tat cu l imbă magh ia ră , p a r t e p e n t r u a aşeza p e învăţă tor i i , cari au d e n e g a t d e p u n e r e a j u r ă m â n t u ­lui de fideli tate că t re stat , d u p ă 1918, minor i tă ţ i le au înfiin-

Si. 1 - 8 C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 221,

ţa t o î n t r eagă ser ie de nou i şcoli în s t a re şi condiţi i absolu t inadmis ib i le . Aces te şcoli sau din p u n c t u l d e v e d e r e al s ta­tului — „contraşcol i" , d u c e a u abso lu tă l ipsă de i n s t r u m e n t e didact ice , n u a v e a u edificii co r ă spunză toa re , func ţ ionau în o c a m e r ă a p reo tu lu i , în bucă tă r i e ori în şură , în ele n u se p r e d a nici l imba s ta tului , nici geografia , is toria ţări i , ci se p r e d a is toria şi geograf ia m a g h i a r ă şi educa ţ ia se fă­cea în spir i tul i r eden t i smulu i magh ia r .

Câ teva cifre să i lus t reze s i tuaţ ia . In 1918, u l t imul a n al s t ăpân i re i m a g h i a r e , e r au în Ardea l 322 şcoli p r i m a r e r e ­fo rmate şi 26 un i ta re ; aces t n u m ă r la 1920 s'a dubla t , a n u m e la 641 şcoli r e fo rma te şi 49 un i t a re , adecă s 'au înfi inţat 319 şcoli nou i r e fo rma te şi 23 un i t a r e .

Spir i tu l aces tor minor i tă ţ i se poa t e r e z u m a în dec la ra ţ ia formală , făcută de episcopul Carol Nagy la 1922. că t re dl Colban sec re t a ru l Ligii Naţ iuni lor , în felul u r m ă t o r : „Nouă n u n e t r e -b u e s c şcolile s ta tu lui şi nu le r e c u n o a ş t e m de şcolile n o a s t r e " !

In l umina aceas ta va fi u şo r a în ţe lege cazuri le cu în­ch ide rea şcolilor înş i ra te în notă .

Cazul celor 15 şcoli închise în jude ţu l Tre i - scaune e cu totul altul, decâ t cum s'a p r o p u s Delegaţ iuni i . Anche te l e do­vedesc , că aces te şcoli în loc de a se rv i educa ţ ia poporu lu i , ag i tau popula ţ ia . Şcolile aces tea e r au aşeza te în localuri le cele ma i imposibi le , în locuinţe de crâznici ori în case ţ ă răneş t i cât se p o a t e de neigienice .

E ra o da to r ie uman i t a r ă , a p u n e capă t aces te i s tăr i des -o rdona te .

Bine se obse rvăm, că în toa te aces te c o m u n e sun t şcoli de s tat b ine organiza te , în cari î n v ă ţ ă m â n t u l se face u n g u ­r e ş t e " .

B) Reclamaţie.

„Se r ec l amă , că biserici i r e fo rmate i-s 'au închis a l te 50 şcoli sub diferi te p r e t e x t e , D ă m n u m e l e comune lo r ungureş t i , f i indcă n u cunoaş t em n u m i r e a oficială a acelora . După pu t in ţ ă ind icăm n u m ă r u l ord inulu i minis ter ia l de î nch ide re" . (Ur­m e a z ă c o m u n e l e şi n u m e r i i o rd ine lor minis ter ia le) .

Pag. J22. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 1- 8.

Ad B) Răspunsul guvernului roman.

„Fapt că aces te 50 şcoli s 'au i n c h i s . . . " U r m e a z ă mot i ­v a r e a , ma i în tâ i gene ra l ă , în l u m i n a celor e x p u s e ad A), apoi mo t iva r ea specială , c o m u n ă de c o m u n ă , a r ă t â n d u - s e la f iecare n u m ă r u l locuitori lor d u p ă na ţ iona l i t a te şi cauzele p e n t r u cari s'a închis şcoala, a r ă t â n d u - s e şi ce şcoală es te în c o m u n ă .

R e o l a m a ţ i e . R ă s p u n s u l g u v e r n u l u i r o m â n .

C C.

Mot ive l e , p e curi s e bazează ordi- Mot ive le înşirate pentru înch iderea n e l e min i s ter ia le la înch iderea şco l i - şco l i lor sunt toate rea le , t e m e i n i c e şi lor s u n t : au fost d o v e d i t e prin a n c h e t e l e făcute

a) insuf ic ienţa progresului în studii , d e inspector i i şcolari . Şi nu p u t e m în-a) n e p r e d a r e a i s tor ie i , geograf ie i , ţ e l e g e , că e x p r e s i a . p r e t e x t la înch i -cons t i tu ţ i e i şi l imbei r o m â n e , c) aran- d e r e a ş c o l i u , c u m s e p o a t e a p l i c a . l a j a m e n t d e f e c t u o s , d) fo los irea manua- c i rcumstanţe ca a c e s t e a , c â n d ş c o l i l e le lor n e a p r o b a t e d e minis ter , e) n e - n'au săli d e propunere c o r e s p u n z ă -o b s e r v a r e a planului ob l igator edat d e toare , nu întrebuinţează m a n u a l e l e a-guvern , f) că ş coa la nu a avut auto - probate d e Minister, nu predau l imba rizaţie d e funcţ ionare de la guvern , g ) statului , nu r e s p e c t ă planuri le mini-că învăţător i i n'au d e p u s jurământul s t er ia l e şi d e s v o a l t ă ac t iv i ta te duşmă-oficial , h) că ş a l e l e d e p r o p u n e r e sunt n o a s ă statului , î n t u n e c o a s e , mici sau n e s ă n ă t o a s e , i) că reg i s t re l e nu s'au făcut în R o ­mânia, j) că s'au primit in ş coa lă şi e lev i d e altă c o n f e s i u n e , k) că ş c o a l a n'a avut drape l , 1) că şcoa la a func­ţ ionat în «pirit nepatr io t i c — a c e s t e motivări fac impres ia , că au serv i t nu­mai d e p r e t e x t la î n c h i d e r e a şco l i lor .

D D.

Multe edif ic i i ş c o l a r e au fost luate I n e x a c t ; dar statul are drept să în-în fo los inţă d e stat, fără a s s r e s p e c t a f i inţeze paralel cursuri r o m â n e , angajamentu l contractua l d e a s e Statul român r e s p e c t ă şi p r e v e d e r i l e m e n ţ i n e l imba maghiară ca l imbă d e pr iv i toare la rel igia învăţători lor , ca p r e d a r e . să p o a t ă fi cantori , dar confe s iun i l e

nu-i a c c e p t ă . E . E .

Statul român a luat 130 edif ic i i ş c o - A c e l a ş răspuns ca la punctu l pre -lare d e l a b is . reform fără or i ce d e s - c e d e n t . păgubire , cu t o a t e p r o t e s t e l e ei.

F . F.

S e rec lamă î n c h i d e r e a şcol i lor din In e l e s e făcea e d u c a ţ i e în spirit Trascău , T r ă s c ă u - S â n g e o r g i u şi Avră- i redent i s t . N - a v e a u edifici i nici a u t o -m e ş t i . rizaţie.

Nr. 7 - 8 CULTURA CREŞTINA Pag. 223.

Se reclamă închiderea alor 16 şcoli r.-cat în 1923—24 şi a şcolii medii r.-cat, din Sighişoara in 1922.

H.

Edificiul liceului catolic din Satu-mare, cumpărat dela statul maghiar în 1913, la 1919 1-a luat statul român fără nici o despăgubire şi 1-a făcut şcoală de fete, cu capelă ortodoxă

I. In comuna Corneşti copiii maghiari

n'au avut instrucţie şcolară din cauza închiderii şcolii confes învăţătorul maghiar, propus spre angajare a fost refuzat.

J-La Gheorgheni (Sepsiszt-Gy.) peste

100 copii reformaţi au rămas fără şcoală din cauza închiderii şcolii conf In şcoala de stat n'au încăput.

K. La Ceagz (T. Ar.) preotul ortodox

a ocupat şcoala unitară şi locuinţa învăţătorului, fără nici o indemnizaţie.

încă nu sunt închise, ci funcţionează până în prezent.

H.

Afacerea de <:umpărare-vânzare, fă­cută în detrimentul statului la 1919(1), statul Român a denunţat-o; biserica să-şi reclame banii plătiţi.

încolo statul face cu averea sa ce vrea

I.

S'au luat măsuri, ca şcoala de stat din Corneşti să aibă învăţător. Cel pomenit în memoriu a fost -refuzat pentruci avea să propună româneşte şi nu ştia!

J Inexact Statul are acolo edificiu

şcolar încăpător cu 10 învăţători.

K. Constatându-se abuzul, s'a ordonat

punerea în posesie a bisericii unitare.

5. Romanizarea şcolilor şi învăţătorilor.

Reclamaţie. Răspunsul guvernului român.

La acest punct Comisiunea cu o- Statul ia act cu bucurie de aceasta noare observă, că membrii şi funcţio- declaraţie, dar puţini dintre minori-•arii grupurilor minoritare fără ex- tari au dat dovadă, că de fapt sunt cepţiune şi apăsat şi-au manifestat dispuşi a învăţa limba română, dorinţa de a introduce în planul de Spre acest scop se acordă timp su-învăţământ limba şi istoria română. ficent, dar nu se tolerează reaua vo-

Deci protestările împotriva ameste- inţă. cului în treaba şcolilor confesionale nu se poate considera ca opoziţie la învăţarea limbei şi istoriei române.

A A. La şcoala luterană din Cluj în locul Introducerea limbii germane s'a făcut

limbii maghiare s'a impus limba ger- conform dorinţii credincioşilor cari mană şi română (ord Min. Instr. sunt germani, şi la ingerinţa consisto-36210 1924). Numiiul elevilor în rului luteran din Sibiiu. Elevii încă 1923 - 4 a 211, între cari 194 maghiari, erau germani, deşi preotul Kirch-Knopf

un german renegat i-a prezintat ca maghiari .

f a g . 224. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 - H

B

S'a pret ins luarea inscr ipţ ie i table i d e mairaoră d e p e frontispiciul l i ceu­lui unitar din Cluj p e m o t i v u l că e în ungureş te .

C.

Minoritarii în funcţiuni publ ice , cu a m e n i n ţ a r e a c o n c e d i e r i i , au fost siliţi să-ş i d e e cop i i la ş co l i l e de stat,

D .

L a Diciosănmârtin (Târn. mică) şi Crăciuntl ( O d o r h e i u ) la ordinul revi­zorului şco lar mulţi părinţi au fost s i ­liţi s ă - ş i d e e copi i la s ec ţ i a română a şcol i i . S'a c o n s t a t a t , că a c e s t lucru s'a făcut cu mulţi minoritari cari au n u m e , c e sună a r o m â n e ş t e , cum şi cu ţ igani d e or ig ine .

E .

La Crăciunel au fost amendaţ i cu câ te 30—300 Le i ace ia , cari nu s'au a c o m o d a t ordinului s u s p o m e n i t .

F .

Directorul şco l i i medi i de fete de la Oradea m a r e a oprit p e d e l e g a t u l bi­seric i i să propună rel ig ia la o e l e v ă unitară, p e mot ivu l că nu ştia pro­p u n e r o m â n e ş t e .

G.

In I u n i e 1923 subrev izorul de la O-dorhe iu a cerut ministrului ca în s e c ­ţia maghiară a şcol i i d e s tat rel igia să s e propună r o m â n e ş t e

H.

In c o m u n a Aita mate'(Trei S c ă u n e l , cizmarul Mihail R o m a n , trecut în 1914 la reformaţi , în 1923 a fost î m p i e d e c a t să-şi d e e copi lul la sec ţ ia maghiară şi la preotu l reformat la rel ig ie .

B.

S'a pret ins luarea inscr ipţ ie i nu pentrucă era în u n g u r e ş t e , ci pentrucă era exc luz iv în l imba maghiară , nic i măcar o scândură cu scr i soare ro­mână.

C.

A c u z a - e neprec i să . E a nu reamin­t e ş t e p r o c e d e e l e stăpâniri i maghiare , de cari statul român s'ar sfii să facă uz.

D .

Nu s'au obl igat maghiari i a-şi da copi i i la ş coa la d e stat , numai români i şi ace ia , a căror or ig ine română s'a putut d o v e d i .

Români i au învăţat de la unguri , că t e n d i n ţ e l e d e desnaţ iona l i zare nu d u c la nici un b ine .

F.

P e d e p s e l e s'au luat pentrucă copi i i p e s t e to t n'au umbla t la şcoa lă . E l e s'au stabi l i t d e cons i l iu l c o m u n a l , c o m p u s numai din maghiari .

F .

L i m b a d e p r o p u n e r e a şcol i i din c h e s t i e e română, dar afară d e ş c o a l ă re l ig ia s e p o a t e p r o p u n e în or ice l imbă .

G.

Afirmaţie impos ib i lă , fiindcă în s e c ­ţia maghiară t o a t e s tud i i l e s e p r o p u n ungureş te . Sub unguri s'au pract icat a s e m e n e a lucruri.

H.

A v e m d e a face cu unul din cazu­rile d e maghiar izare forţată la î n c e ­putul răsboiului . »Nime nu-i p o a t e îm­p i e d e c a să u r m e z e religia, p e care o i u b e s c şi copi i i să şi-i c rească c o n ­form dorinţe i . Pentruce nu rec lamă el?

C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 225.

I.

In oraşul Târgul-Mut eş limba, d e propunere a şcol i i c o m u n a l e din ma­ghiară s'a făcut română, c u aiutorul unor învăţători din vech iu l regat .

J-La ş c o a l a profes iona lă din Targul-

Mure.ş s'au primit n u m a i e lev i cu l imba română.

K.

Ş c o a l a m e d i e d e fete a reformaţi lor din Turda la 1919 a luat-o statul şi i-a sch imbat l imba d e propunere în română, c o n c e d i i n d profesori i v e c h i , deşi d e p u s e s e r ă jurământul .

L.

-Noua şcoa lă ref. din Turda a fost autorizată numai ca şcoa lă particulară, prin ce a î n c e t a t a mai fi d e c e v a folos .

M.

S'a interzis fo los irea cărţilor vech i şi nu s a u îngrijit d e a l te le noui .

N.

S'au închis mul te b ib l io tec i ş co lare şi s'a interzis fo los irea cărţi lor ma­ghiare.

O.

S e rec lamă punerea sub s e c h e s t r u a edificii lor ş co lare şi paroh ia le a l e comunităţi i reformate din Bucureşt i , cari formau a v e r e a e p i s c o p u l u i din Cluj.

I.

S ta t i f i cându-se ş c o l i l e din Târgul -Mureş , statul ţ ine s e c ţ i e r o m â n ă şi maghiară, a n g n j â n d u - ş i învăţător i după cum află d e b ine .

J-Elev i i s a u primit p e baza unui e x a ­

m e n , fără cons iderare la naţ ional i ta te . Profesori i şi superiori i , afară d e trei , toţ i sunt maghiari .

K.

Statul român a primit ş c o a l a res ­pec t ivă ca m o ş t e n i r e de la s tatul u n ­gar. Profesori lor d e mai îna in te l i-s'au oferit pesturi in alte locuri , d u p ă c e aci n'au mai putut servi .

L.

A fost înfii inţată după 1918. D e s c o -per indu-se iregularităţ i (cărţi d e pro­p a g a n d ă din Ungar ia ) , i-s'a luat d r e p ­tul d e a e l ibera certif icate va labi le îna intea statului .

M.

Clasici i cari s e g ă s e s c în librăriile arde l ene , au trecut toţ i ; d irec ţ iunea , g e n . din Cluj a tipărit alţi noui , nici ce i tipăriţi în s tră inătate n'au fost in­terziş i .

N.

Nu s e f o l o s e s c b ib l i o t ec i l e maghiare a l e şco l i lor r o m â n e . La c e l e maghiare s e f o l o s e s c încă .

O .

E l e formau propr ie ta tea biseric i i ref. d in B u d a p e s t a , d e c i au trebuit tratate ca a v e r e a inamic i lor .

4. Examene şi diplome.

A. A.

Comis iunea a primit mul te recla- Rec lamaţ i i l e sunt t e n d e n ţ i o a s e . S t a -roaţu asupra s i s t e m u l u i de e x a m i n a r e tul n'are scopuri d e g h i i a t e . Elevi i s e a guvernului român, al cărui s c o p e e x a m i n e a z ă în l imba in care li s'a a face impos ib i lă v iaţa şco l i lor m i n o - propus . ntare . Personalul d icact ic a fost s u p u s Ce pr iveş t e personalu l d idact ic , s t a -

3

P a g . 226 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 - 8 .

la e x a m e n e nu numai din l imba, ci şi d in istoria, geograf ia şi const i tuţ ia ro­mână.

B .

E x a m e n e l e sunt î m p r e u n a t e cu chel -tue l i mari (călătorii la o r a ş e î n d e p ă r ­ta te , plăt irea supleanţ i lor) .

C.

Ş c o a l a s e c u n d a r ă ret. d in Cioara în 1923 4 a fos t l ips i tă d e dreptul d e publ ic i tate , e lev i i au trebuit să d e e e x a m e n la ş c o a l a d e s tat , în româ­n e ş t e .

D.

Ordinul Min. 58.886 1924 p r e v e d e , că e x a m e n e l e d e abso lv ire ale l iceului s e dau din toa te s tudi i l e r o m â n e ş t e , cu t o a t e că, conform unui ordin d e mai înainte , numai din a c e l e s tudi i s e dă e x a m e n u l r o m â n e ş t e , cari s'au pre­dat în l imba română

E

In urma unui ordin al dlui Ioach im N e s t o r revizor şcolar al jud. O d o r h e i u , copi i i tuturor ş c o a l e l o r din j u d e ţ au trebui t s ă p lă tească câte 60 lei t a x ă d e e x a m e n

tul are to t dreptul să le ceară c u n o ­ş t inţa l imbei , a i s torie i , geograf ie i şi const i tuţ ie i ţării.

B.

S ta tu l a aranjat cursuri gratui te cu in tre ţ inerea c o m p l e t ă , în t impul va­canţe lor , c h e l t u i n d d e l a s ine 2 m i ­l ioane .

C.

Inexact , cop i i au dat e x a m e n în l imba d e propunere , numai t e m a în scr i s au făcut-o în r o m â n e ş t e , cu su­b i e c t a l e s d e ei Rezul tatul a fost mul ţumi tor .

D.

L a a c e a s t a rec lamaţ i e guvernul ro­mân n'a dat nic i un răspuns

E.

Cât ce s'a aflat, s'a in terz i s încasa ­rea a c e s t e i t a x e , iar s u m e l e plăţ i le s'au restituit , ori s'au dat fondurilor ş c o ­lare .

5. Alte reclamaţii şcolare.

A. A.

S e rec lamă rechiz i ţ ionarea d e cătră cfr., pentru o chirie r idicolă , a ed i ­ficiului şcoale i d e fete a unitarilor din Cluj. A c e a s t a a trebuit să treacă în un apartament al Institutului T e o l o ­g ic , ( lucru abso lut impos ib i l i , dar a-c u m statul vine şi o ameninţă , că nu-i mai permi te să s t e e a c o l o ! — Comi-s i u n e a g ă s e ş t e că a c e s t a şi a s e m e n e a cazuri sunt grave.

B.

S'a rechiz i ţ ionat pentru cfr. edificiul ş c o a l e i d e fete a reformaţi lor din Clnj. A c u m şcoa la , în l ipsă d e local , e a-m e n i n t a t ă cu desf i inţare.

Informaţia e t e n d e n ţ i o a s ă . Unitari i au la Cluj un edificiu admirabi l . In a-c e s t a e t e o l o g i a cu seminarul , l iceul şi ş c o a l a de fete. R e a d u c e r e a şcol i i în edificiul v e c h i u s'a in tenţ ionat nu­mai după rechiz i ţ ionarea ace lu ia d e cătră cfr

B.

Ş c o a l a a fost înfiiinţată la 1920, ed i ­ficiul din c h e s t i e a fost cumpărat d e l a R e u n i u n e a învăţători lor din Cluj, dar l eg i t imi tatea cumpărării a fos t d i s cu ­tată deja d e guvernul maghiar aşa că edif iciul nu a trecut n ic iodată în p o ­se s ia reformaţi lor.

Nr. 7—8. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 227 .

C.

S e rec lamă rechiz i ţ ionare edificiului l iceului ref. »Kun« din Orăştie şi lua­rea dreptului de publ ic i ta te . Comis iu-n e a face observări grave în legătură cu a c e s t caz.

D .

La Zelău (Sălaj) profesorul d e l imba română de la ş coa la ref. a fost l ipsit d e serv ic iu pentrucă era d e or ig ine maghiară.

E.

Tot la Zălau personalu l d idac t i c a fost a m e n d a t pentru fo los irea cărţi lor neautor izate , d e ş i pr imise autorizaţ ie la fo los irea lor.

F .

Primpretorul din T ă ş n a d a î m p i e d e ­cat a l e g e r e a d e cantor reformat la Socaciu.

Pentru e lev i i ref. d e l a ş c o a l a s e c u n ­dară din Uioara nu s'a permis , numai 1 oră d e re l ig ie la s ă p t ă m â n ă .

H.

Populaţ ie i d in Belini (Tre i -Scaune) i-s'a i m p u s zidirea unei noui şcol i , d e ş i are ş c o a l ă cu edificiu absolut corăspunzător . S e î n g r e u n e a z ă p o p u ­laţia, ca să nu-ş i poată s u s ţ i n e ş c o a l a sa confes iona lă .

C.

Inexac t . ^Colegiul — Kun« din 0 -răşt ie îşi are edificiul admirabi l , nu­mai ce l v e c h i u a fost rechiz i ţ ionat . Dreptul d e publ ic i ta te i-s'a luat d in cauza nive lului scăzut al î n v ă ţ ă m â n ­tului.

D.

D-lui S o l y m o s i-s'a d e n e g a t autori­zaţia n u pentrucă era ungur, ci p e n ­trucă nu c u n o ş t e a l imba în m o d su­ficient.

E .

N'au fost a m e n d a ţ i , ci numai a d m o -niaţi .

F .

A l e g e r e a a î m p i e d e c a t - o împrejura­rea, că era d u ş m ă n i e între doi învăţă­tori, d intre cari unul s'a adresa t prim-pretorului , ca să nu permită a l e g e r e a în şcoa lă .

G.

S'a făcut în baza bugetu lu i genera l , care p r e v e d e 1 oră la 20 e l ev i .

H.

Construirea noului edificiu şcolar s'a i m p u s pentru cătunul Va lea B e l i n u l u i , îndepărtat d e c o m u n ă

Dr. NICOLAE BRÎNZEU.

Capodopera lui Dumnezeu. — M e d i t a ţ i e e u h a r i s t i e i . —

1. A d o r a r e .

Inchină- te puteri i dumnezeeş t i alui Isus, care — s p r e a-şi desvol ta tn plină măsură a to tpu te rn ic ia — î n g r ă m ă d e ş t e la aşe­zarea sfintei Euhar is t i i minunile cele mai de mirat.

Prefacerea e c a p o d o p e r a , care în t rece oricare din minuni şi în oare care înţeles cupr inde tot, ce a săvârş i t a to tputern ic ia dumnezeească . Un cuvân t al său preface pânea şi vinul în t rupul şi sânge le lui Isus Hr is tos . Aceas tă faptă după măr imea sa egală cu creaţiunea, când s u b s t a n ţ a în t reagă a două materi i d i spa re , încea tă a mai fi. Ei, la n imic i rea unei fiinţe t rebue chiar aşa putere ca şi la crearea ei, ba Dumnezeu t rebue să-ş i facă silă a supra înclinării sale na tu ra l e , pen t rucâ e cu mult mai încl inat a da fiinţă, decâ t a o lua. Iar minunea minuni lor es te , că s u b s t a n ţ a pâinei , nici nu se u imiceş te , ci se p re sch imbă , se t r ansubs t an ţ i ază , se preface în s u b s t a n ţ a t rupului d u m n e z e e s c . Mai încolo formele panii şi ale vinului r ămân în s ta rea lor o r ig ina lă : r ă m â n e gus tu l , coloarea , forma externă , ba şi g r eu t a t ea de mai îna in te . Aceasta e o minune nouă , pen t rucă ace ­s tea forme d u p ă legile natur i i nu pot exis ta fără să le poa r t e şi ţ ină ceva s u b s t a n ţ ă , ca bază na tu ra lă a lor. T r u p u l D e m n u l u i însă nici de cum nu le poa t e servi de astfel de subs t an ţ ă , de oarece nici ferma, nici co loarea nici altă însu­şire senzibi lă a lui nu sunt iden t ice cu ogneţu!. Aşadar cine sus ţ ine aces t e forme, cari p lu tesc d e a s u p r a legii nimicirii , cari deopa r t e nu pot su s t a prin sine, de al ta nici t rupul lui Isus nu le poa r t ă? Atotputernicia lui Dumnezeu. Când a aşeza t Isus s a c r a m e n t u l s. Euharis t i i , el era de 33 de ani, deci deplin des-voltat, s t a tu ră co ră spunză toa re , cu membre tari , e las t ice , cu faţă nobi lă , în genera l desăvârş i t ca omul cel d intâ iu . Acum omeni rea lui Isus deoda tă se r e s t r ânge la un s ingur punct ,

Nr. 7 - 8. C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 229,

nu-ş i păs t r ează mai mult nici ex tenz iunea , nici forma nici g r e u t a t e a ; toete aces t ea d i spa r şi îna in tea ochi lor noştr i se prezintă numai vălul formei pani i , ca un r ronumen t . Cine a p rodus în t rupul lui I sus Hr i s tos aces t efect s u p r i n z ă t o r ? Mâna celui Atotputernic Şi în mica păr t ic ică a pâinii consacra te , pe care mâna noas t r ă împăr ţ i nu o poa te , nici ochiul nost ru să o observe , Mântu i toru l îşi con t inuă viaţa cu t răsă tur i le p ropor ţ iona te , deplin desvol ta te ale t rupulu i , cu membre le sale, cu f izionomia sa p lăcu tă , cu sfânta sa inimă, ale cărei bă tă i le iu ţeş te iubirea noas t ră , iar răceala noas t r ă le înce t inează . Care- i mâna , care face m i n u r i aşa de admirab i l e şi la apa ren ţă atât de perfect c o n t r a r i ? Mâna D-seului celui atotputernic. F i indcă iubirea veşnică îşi află marea bucur i e în a-ceas tă operă vrednică de adora t , de aceea Cel a to tpu te rn ic o con­t inuă dela Cina de pe u rmă pes te veacur i , a legând d in t re oameni slugi nemern ice , cărora le înc red in ţează cheile mis t ice , cari duc la El. De-a tunc i încep şi împl inesc miile de preoţi aces te lucrări mi racu loase şi neexpl icabi le , şi încă uşor, într 'un mod foarte s implu, numa i prin ros t i rea lină a câ torva cuvin te . Es te cineva, care să în ţe leagă acea s t ă ne înce ta tă lucrare a a totputernic ie i dumnezeeş t i , care s c h i m b ă p ă m â n t u l nos t ru într 'un loc de n e n u m ă r a t e minuni ? Es te cineva, să se închine Lui, plin de t emere sfântă, şi să-L p r e a m ă r e a s c ă pe El, care stă a şa a p r o a p e de noi, t o tdeauna cu noi ? El face aces te minuni în calea vieţii noas t re , la tot pa su l , iar noi îna in tăm alătur i de ele nepăsă to r i şi tocmai aşa de puţ in le dăm a ten ţ iune , cum nu dau nepr icepuţ i i covorului de aur , pe care calcă, deşi p lă teş te cât o ţară .

Mă închin Ţ ie , a to tpu te rn ice Isuse ! S. Cuminecă tu ră e cea mai sub l imă ope ră a ta. Numai Tu ai p u t u t - o rândui , şi Tu o poţi sus ţ inea . Căci ştiu, că toate sun t cu pu t in ţă dorinţei inimei tale. Şi eu cred b u c u r o s toa te minuni le concen t ra t e în aceas t ă taină pe u rma rânduel i i tale.

2. Mulţumită.

Dă mul ţumi tă înţelepciunii dumnezeeş t i , pen t rucă ş i -a luat aşa boga tă par te în a şeza rea sfintei Cuminecă tu r i . Soco­teş te şi minuna te l e mijloace auxi l iare , folosite şi ap l ica te . C u m p ă n e ş t e , cu ce adâncă şi totuşi de l ica tă a t en ţ iune a lucrat , ea s. C u m i n e c ă t u r ă să fie potr iv i tă l ipsuri lor noas t re şi în a-

Pag. 230. C U L T U R A CREŞTINA Nr. 7 8.

ceeaş i vreme şă fie factor pr inc ipa l în iubirea d u m n e z e e a s c ă şi în c o n d e s c e n d e n ţ a faţă de oameni .

Noi s imţ im lipsa, ca Dumnezeu deopa r t e să ne fie prezent în mod simţit , iar de altă pa r t e în mod sp i r i tua l , să fie acce ­sibil, da r to toda tă şi a s c u n s ; simţit, pen t rucă sufletul închis în legături le t rupului nu vede, decât prin ferestri le s imţur i lo r ; a s c u n s , pen t rucă credin ţa se în tă reş te prin vălul inpe rcep t i -bi lului . Pa r t ea tainei supusă simţirii ne spr i j ineşte credinţa , iar pa r tea ce în t rece simţir i le a s c u n d e s t ră luc i rea şi demn i t a t ea t rupulu i lui Hr i s tos chiar şi prin a c e a s t ă invenţ ioz i ta te a în­ţe lepciuni i vedem şi ş t im, unde este , ne aprop iem de el fără frică si fără îndoia lă si to tuş i nu-1 vedem, ca credin ţa noas t r ă să r ă m â n ă pururea t rează , iar iubirea noas t ră , încura ja tă prin vălul acoper i to r al formei panii , să con t inue cu Isus o pr ie tenie confidenţ ială şi o conve r sa r e int imă Apoi, pen t rucă prin g u s t a r e a din pomul cel opr i t am p ie rdu t viaţa sup rana tu r a l ă , acum când am recâş t i ga t -o , e l ipsă de o m â n c a r e d u m n e ­zeească , să o sus ţ ină în noi. Pen t ru ace a s t a în ţe lepc iunea d u m n e z e i a s c ă a p u s p r o p i a sa viaţă în t rupul lui Isus, iar aces ta 1-a a s c u n s sub forma unei păr t ice le de pâne , ca să-1 p u t e m primi în lăunt ru l nos t ru , fără repulz iunea , ce natura l s 'ar d e ş t e p t a în noi, dacă am vedea carnea vie şi t o toda tă să nu ne îngrozim, la de scope r i r ea măriri i lui Isus.

In u rmă era potr ivi t ca toţi oameni i să fie păr taş i în fericirea g u s t a t ă de apos to l i la Cina de pe urmă, pen t rucă d e m n i t a t e a şi l ipsa suf le tească a fiecărui om esenţ ia l e ident ică . Şi cu adevăra t î n ţ e l epc iunea d u m n e z e e a s c ă în s. C u ­m i n e c ă t u r ă a mai făcut două minuni , adecă perpetuarea şi înmulţirea, ca ea tuturor, în toată ziua şi în tot locul p â n ă la capă tu l lumii, să poa tă în t inde n u t n m â n t şi m â n g â ­iere. Făcu tu t e - a i om, veşnică înţelepciune, care ai p u s s. Cu­minecă tu ră în a şa uni tă cong lăsu i r e cu na tu ra şi cu nevoile noas t re , pe cum e de vrednic de iubire spir i tul tău, că pent ru d r a g o s t e a căt re noi p regă teş t i a ceas t ă pâne ce rească , plină de toa tă d u l c e a ţ a ! Pen t ru mine ai făcut-o şi încă a şa de corăs -punză tor , cât nu-mi pot închipui ceva mai accesibi l iubirii mele ori mai co răspunză to r c red in ţe i mele, nici mai adecva t scăder i lor mele şi to tuş i a tâ t de compat ib i l cu d e m n i t a t e a ta.

Fii deci în veci lăudată , p r eamăr i t ă şi răsp lă t i t ă cu mul ­ţumită , în ţe lepciune n e s p u s de vrednică de i u b i r e ! Cu adevăra t , Tu eşti însăşi Euhar i s t i a , însăşi „mulţumită* şi aşa vii Ia noi în m a n a dulce a s a c r a m e n t u l u i .

Nr. 7 8 C U L T U R A CREŞTINA Pag 281 .

3 . împăcare .

C u m p ă n e ş t e par tea de mită d a m n e z e e a s c ă in aşezarea sf. Cuminecă tu r i . Mila aceas t a a făcut, ca s. Cuminecă tu ră să fie p u r u r e a î m p ă c a r e şi ier tare pent ru toa te păca te le lumii. Ade­vărat , că Isus prin moa r t ea sa de pe cruce a t r iumfat depl in a s u p r a păca tu lu i , dar, dure re , păca tu l t o tuş se lă ţeş te mai d e ­par te , nu era jus t , să se con t inue şi moar tea lui Isus , ca să perzecu te păca tu l în măsura , în care-1 facem ? De aceea în ­dura rea d u m n e z e e a s c ă a făcut s. C u m i n e c ă t u r ă nu numai s a c r a m e n t , ci şi jertfă. A a s c u n s în ea toa tă sa t i s facerea şi tot meritul său, toată pu t e r ea morţi i sale de pe cruce , ca prin înnoirea ei zilnică lumea să se poa t ă curaţ i ne înce ta t în s â n ­gele i spăş i tor alui Isus Hr is tos . O, î n d u r a r e , cum doreşt i tu a ierta ! Aşa i, că era de l ipsă să se facă posibil fiecărui suflet să se apropie de Golgota , ca să-ş i spe le cura t ha ina în sângele mielului , ca să scoată mântu i re din isvorul b inecuvân tă r i i şi să fie deplin pă r t a ş la jertfa lui Isus . Ori , n 'a fost oare în mod hotăr î t de l ipsă pr igonirea păca tu lu i până în ascunzişur i le cele mai adânci ale t rupu lu i şi sufletului fiecărui om, ca t rupul nepă ta t al mielului să cură ţe rănile t rupu lu i nostru , iar sângele lui nevinovat să s t ingă ' văpa ia pr imejd ioasă a sângelui nos t ru corup t ?

Cu adevă ra t Indurarea a păs t ra t şi în t rupul înviat alui Isus mân t u i t oa r ea pu te re care era în t rupul jertfit pe c r u c e ; de aceea t rupu l lui Isus în s. Cuminecare ne este b a l s a m şi m e d i c a m e n t nepre ţu i t . Abia se să lăş lueş te întru noi sub forma panii , şi se şi începe lucrarea- i de s t ingere şi v indecare . Nu-i s c a p ă din vedere nici rană , nici boală , ori aparen ţă de dure re , ce ar fi lăsat păea tu l în sufletul nos t ru . Indurare, cu câtă grije umbli d u p ă v indecarea n o a s t r ă ! Asemenea , oare n'a fost absolu t da l ipsă, ca omul p ă c ă t o s şi cerb icos să şt ie, că are un preo t nev inova t şi sfânt, ca re prin ruga sa d e p ă r t a dela el fulgerele dreptăţ i i dumnezeeş t i , care — fiind cura t — n 'are nevoie de ier tare şi pen t ru aceea , z i u a - n o a p t e a , î ş i poa t e r idica pen t ru el la cer cuvântu l vrednici i lor sale, al sângelui vărsa t de b u n ă v o i e ? Îndurarea cu adevă ra t ş i -a p u s pe cel mai mare preo t şi pe a to tpu te rn icu l său mijlocitor de strajă n e a d o r m i t ă în fiecare chivot cu î n d r u m a r e a , ca să nu înce teze a pur ta grijea afaceri lor noas t r e şi mai b ine să sufere ba t jo ­cură, rane , ba chiar şi moar te , decât să p ă r ă s e a s c ă locul de

Pag. 2-32. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—8.

pază , ce i-s'a încredinţa t , ce tă ţu ia mântuir i i noas t re , care este a c o p e r e m â n t lumii şi a s igură comun ica r ea cu Dumnezeu . Şi I sus nu se r e t r agă" dela împlinirea încredinţăr i i p r imi te . Iar lumea trăieşte şi r ă b d a r e a lui Dumnezeu nu se gată. O, îndura re d umn eze e a s c ă , cât ai s tărui t , ca să nu trebuiască să pe depseşti! Acum mă ală tur cu bucur ie la p lanur i le tale , la jertfa sfântului altar, ca împreună cu t ine, Arhiereul din chi­vot, s 'aduc i spăş i re şi să cer ie r ta re pentru mine şi pen t ru fraţii mei. O, p r e a î n d u r a t e Dumnezeu le , s f in ţeş te -mă prin pr imirea zilnică a aces te i sfinte pâni mân tu i toa re !

4 . C e r e r e .

Iar acum deschide- ţ i ochii sufletului şi te m inunează de dărnicia lui Dumnezeu , care în s. Cuminecă tu ră a p r o a p e se exaur iază .

„Deschişi manile tale, Doamne, zice profetul — şi se umple toată făptura de binecuvântai ea ta". Aceas tă b ine ­cuvânta re se împl ineş te minuna t în p â n e a consac r a t ă de Isus la Cina de pe urmă, iar de preo t pe altar , pen t rucă D u m n e ­zeu In dărnic ia sa o împa r t e cu m â n ă largă. „Luaţi, mân­caţi... Beţi dintru acesta toţi". B u n ă t a t e a Domnulu i , s t r ă ­luc i toare în toa te lucrări le sale , aici în t rece orice margini . Luaţi... toţii în tot locul! în toată siual

Dar, dacă Dumnezeu se dă astfel pe s ine, ce nu ne -a r da împreună cu s i n e ? Doar bunur i cereşt i , d u m n e z e e ş t i ? In s. C u m i n e c ă t u r ă pr imim însăşi D u m n e z e i r e a ! Doar bunur i sufleteşti n u ? D'apoi în aces t s a c r a m e n t t ră ieş te sufletul lui I sus ! Oftează t rupul tău în t regi ta te , pu t e re şi c u r ă ţ i e ? In s. C u m i n e c ă t u r ă luăm t rupu l Domnulu i . El ne es te sprijin în cauzele noas t re . Ne dă p â n e a de toa te zilele. Ne dă câş t ig în în t repr inder i şi p l a t ă pen t ru munca noas t ră . Ne exope -rează toa te mijloacele, bunur i l e şi comori le a scunse în in ima lui. Oa re e capabi l a ne refuza puţ inul , cel ce împa r t e p re ­ţuri n e m ă r g i n i t e ? Şi aces te comor i , s e u m p e t u r i şi harur i nu le îmbie numai aci şi acum, ci ne înce ta t şi nu resp inge nici pe cei ce abuzează de ele.

Le îmbie ne înceta t , tu tu ror . Şi cu ce p r e ţ ? O s inceră dori re , o privire du ioasă că t re chivot e de ajuns, ca să se împl inească l ipsele noas t r e şi să se depa r t e necazu l . „Veniţi

Nr. 7—8. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 233

toţi , şi voi, cari n 'aveţi nici aur, nici argint , î ng rămăd i ţ i -vă şi luaţi fără p r ş ţ , în cinste , mânca ţ i , beţi , adăpa ţ i -vă , iubiţii mei!" O, mângă i toa re generoz i t a te alui Dumnezeu , care te sileşti a mă încă rca cu binefaceri le tale , caş icum ai v r ea să s u c o m b sub g r e u t a t e a lor! De acum voiu fi cu î nc rede re s inceră faţă de t ine! Nu mă mai clatin, nici nu pun ho ta r cereri lor mele, d u p ă cum — durere — abia au ho ta r s c ă d e ­rile şi s lăbic iuni le me le ! Lasă -mă , ca de azi încolo să mă ţin şi eu de săraci i , cari îşi r idică ochii sp re T ine cu a tâ ta n a i ­vi ta te şi înc redere ! Dă-mi , mie şi tu turor , la v reme potr ivi tă , pânea de l ipsă! O, dă -mi lumină, pu te re , d ispozi ţ ie voioasă şi r ăbda re , î m p ă c a r e eu voia ta şi umi l in ţă ! . Aceste sunt pânea m e a ! Dă-mi s ănă t a t e t rupulu i şi sufletului , şi toa te , de câte , pe lângă aces te , mai am nevoie, azi, ori mâne şi pană la ziua vederi i Ta le în cerur i ! Dă-mi - l e aces t e toate , p reagra ţ ios şi gene ros , mie şi tu turor celor ai mei. Ţ ine- le aces te p u r u r e a pent ru noi, ca în ceasul l ipsei şi al primejdiei să le avem drept pu te re şi b i ru in ţă în s. Cuminecă tu ră , în care tronezi Tu , şi unde T e pot găsi pururea , o în veci adorab i lă Dărnicie.

ARITON M. P O P A .

Este uşor să fim eroici şi generoşi într'un anumit mo­ment; ceeace costă e să fim statornici şi credincioşi.

M a s s i l l o n .

Marca ducesă Maria Adelaida de Luxemburg.

Muri anul t recut abia în vârs tă de 30 ani. O scur t ă men ţ iune de deces în presă, u rma tă ici-colo de o scur tă n o ­tiţă, fu totul . Luată în vârtejul formidabilului u ragan care" t rebu ia să s farme un şir în t reg de t ronuri , a runca t a ea însăş i la pământ , lumea nu pu tea să-i a c o r d e atenţ ia , nu e obiceiul ei să o facă pent ru cei sdrobi ţ i de nenoroc . Istoria îi va face d r ep t a t e pent ru idealul nobil pe care 1 avea ca scop pe tron şi pen t ru curajul neclint i t pe care-1 puse sp re al u r n ă r i ca şi pentru virtuţile pe cari le a ră tă în re t ragerea p r e m a t u r ă unde nenoroc i rea o cufundă fără ves te .

Vom evoca în t răsă tur i mari a cea s t ă figură de s u v e r a n ă neferici tă şi de mare creş t ină .

Copilăria. F o r m a t ă din cea mai f ragedă vârs tă la p rac t ica virtuţi lor, dărui ta cu un spirit ser ios şi gând i to r Maria Adela ida concepu de cu v reme un viu d i sp re ţ pent ru plăceri le Iumei şi-şi des l ip i curând inima de ele. In pa la tu l unde îşi trăi copilăr ia , ducea o viaţă s implă şi re t rasă , c o n s a c r â n d u - ş i momente l e de l iberlate cercetăr i i să rac i lo r şi a l tor opere de ca r i t a t e ; n e a p ă r â n d la serbăr i le curţii, decâ t a tunci când prezen ţa sa era de s t r ică neces i t a t e . îşi î nch inase Domnulu i vergur ia , şi era hotăr î tă să zică lumei un adio definitiv. D u m ­nezeu însă o des t inase , să-ş i dep r indă pe t ron mai în tâ i , nu în mănăs t i re , virtuţi le cu cari El ii î m p o d o b i s e sufletul.

Suverana In 12 Iunie 1912 prin jocul legilor cons t i tu ­ţ ionale , co roana de m a r e ducesă d o m n i t o a r e veni să-i î ncon­joare fruntea. Nu fără o in t imă repuls iune î m b r ă ţ i ş a s e o ast­fel de perspec t ivă , de d e p a r t e : mult t imp se t e m u s e de acea s t ă even tua l i t a te .

Dar când aceia cari aveau d i rec ţ iunea sufletului său îi p r e s e n t a r a măreţ ia şi impor t an ţ a lucrului , se gândi , că, s u v e ­rană, ar pu tea eventual servi mai b ine in terese le lui D u m n e -

Nr. C U L T U R A C R E Ş T I N A P ? g ^ 2 3 5 .

zeu, decâ t înt r 'o mănăs t i r e . Şi se dec i se să încerce ca la noroc . Aces ta fu unicul motiv, că pr im; coroană . De altfel vo in ţa Domnu lu i părea evidentă .

Pe a tunci s i tua ţ ia pol i t ico-re l ig ioasă era destul de tu l ­bu re în mare le duca t de L u x e m b u r g . De mulţi ani, o act ivă p r o p a g a n d ă a f rancmasoner ie i , care poseda o pu te rn ică o rga­nizaţie, reuş i se să s t r ecoa re spir i tu l an t ic reş t in în mare le corp al ţării , în cele două camere şi până în sânul guvernului . Fără o m â n ă fermă la cârmă se pu t ea prevedea că în scur t t imp avea să t roneze domnia abso lu tă , d ic ta tor ia lă f rancma­sonă .

Era apoi nevoie , de un spiri t s implu şi drept , care să nu se î ncu rce în socoteli le şi neînţelegeri le poli t ice, ci să - ş i cau te insp i ra ţ i a în d rep ta t ea lui Dumnezeu şi să o u r m ă ­rească o rbeş te . Rol greu, în care au căzut cei tar i şi p u ­ternici .

Ea r ă s tu rnă obs taco le le toa te şi croi calea, pe care alţii vor t rece în sfârşit d u p ă ea uşor . Măr ia Adelaida nu se îndoi, era femeia pe care P rov iden ţa o alesese pent ru a juca aces t rol. Ea dădu p r i m a p robă în însăş i ziua urcări i sale pe tron. Preşedin te le consil iului p re t inse , în mesajul ducal , ca contrar obiceiului s t răvechiu , să se lase în tăcere numele lui D u m n e z e u . Marea ducesă , informată mai înainte , nu lipsi dela da to r in ţă . îşi făcu observaţ i i le sale p reşed in te lu i şi dec la ră ca tegor ic că ea nu se va p resen ta la şedinţă , a tâ ta , cât d rep tur i le lui D u m ­nezeu nu vor fi lămuri t p roc lamate în mesaj . Dacă inimicii rcligiunii pen t ru a tacul lor contară la s lăbic iunea şi i nexpe -riehţa t inerei s u v e r a n e , fură în ziua aceea c u m p it desamăgi ţ i . Din aces t momen t îi şi jurară o ură fără ier tare, de a tunci da tează şi clocirea conjuraţ iei pent ru de t ronare .

Creştina. Modul său de pur ta re , ca o călugări ţă î n c o r o ­nată , ne îndup leca rea sa în toa te chest iuni le cari a t ingeau, de a p r o a p e sau de depar te , c redinţa , zelul său lup tă to r pen t ru cauza sfântă, t rezeau în fiecare zi s p u m o a s e şi t u rbu ra t e v io­lenţe în a t i tudini .

Marea ducesă era in fiecare d imineaţă la b iser ica P ă ­rinţ i lor Redemptor i ş t i . a scu l t ând l i turghia şi p r imind sfânta Cuminecă tu ră . Şi acolo se vedea ames teca tă cu restul p o p o ­rului . Nici un loc reserva t . Pr imul scaun liber, pr ima b a n c ă neocupa t ă îi era bună . Aces tea pen t rucă „întreg sufletul Măriei Adela ida — scr ia Luxemburger Wort a doua zi d u p ă moar t ea sa — era îndrep ta t spre Dumnezeu ."

Pag. 236. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—8.

„Pen t ru mai m a r e a mărire a iui D u m n e z e u " era cuvân­tul său favorit a tât în orele de succes cât şi în celea de luptă şi pă răs i re . De birou îi era a tâ rna tă , într 'un modes t ca ­dru, o imagine a Inimei Sfinte a lui Isus . In fiecare din difi­cultăţ i le sale, ob i şnu ia să-şi op r i a scă înde lung pr iv i rea pe răni le sacre a m e s t e c a t e cu sânge .

Inima ei a rdea caşi a lui, plină de d r agos t e pentru su­fletul fraţilor săi caşi a lui, implora numai să o ajute, ca să-şi poa r t e c rucea cu curaj caşi el.

Nu avea oare d r e p t a t e ? Nu este şi El r e g e ? Nu t r ebue să dotnniască El în familie, în soc ie ta te , eaşi în sufletele in­divizilor. Fâ»ă să se ne l in i ş t ească de s t r igate le furioase, de nemul ţumir i le , de amenin ţă r i l e cari îi î n t âmpinau gestul , Măria Adela ida , se dec ide să în t roneze so lemn în mare le palat duca l domnia Jnimei Sfinte a lui Isus. Regii de pe p ă m â n t nu sun t decâ t sub ordinele lui. Ei nu t r ebue să guverneze decât pentru unul s ingur, pent ru Acela careie îi s t ă p â n e ş t e şi pe ei şi căruia toţi îi sunt simpli r ep rezen tan ţ i es te regele Hr i s tos . Aceas ta era subl ima lecţie ce i sbucni t r iumfând din castelul din L u x e m b u r g în d iminea ţa ziiei de 4 Maiu 1917, pe când marea ducesă înconjura tă de familia sa şi de toţi demni ta r i i şi servitori i săi, în sala mare a pa la tu lu i , p roc lama so lemn d o m n i a lui Isus pes te casa sa — care se în t inde p â n ă la margini le ţării sale — şi astfel îi reda omagi i le da tor i t e .

Luptele. Căderea. Ca să t reacă prin ochiur i le s t r â m t e ale reţelei de intrigi şi cu r se înoda te de d u ş m a n i împrejurul t inerei suverane , pent ru a ca lma ferberea pe care o perfidă exp loa ta re a gândir i i şi acte lor sale , o r idica în na ţ iune , t r ebu ia nimic mai puţin decâ t destoinicia celor umblaţ i în ale p o ­liticei, în tot caşul exper ien ţa oameni lo r şi a lucruri lor , o c lară v e d e r e a si tuaţ iei în g roazn ica furtună care bân tu i a pes te lume.

Ori, Mar ia -Ade la ida nu cunoş t ea decâ t o şt i inţă, aceea a lui I s u s cel răst ignit , nu ş t ia decâ t o voce pent ru a conduce la el pe scumpi i şi iubiţii supuş i , aceea care ignorează co­ti turi le p rudenţe i omeneş t i şi merge direct la ţ intă .

Aceas ta de s igur îi cons t i tu ia o suficientă a r m u r ă pe t e ­renul apărăr i i rel igioase. Aşa în lupta uriaşă pe care avu a o sus ţ ine pent ru in tegr i ta tea şcoalei catol ice, a rma sa de a p ă ­rare , toată tac t ica sa cons ta din aces te două cuvinte , t r adu­cere fidelă a ţ inutei apos to l i lo r : — „Nu pot" . In zada r franc-

N'r. 7 - * C U L T U R A C R E Ş T I N A Fag. 237.

masoni i şi falşii liberali o asa l t au din toa te părţi le, r ă s p â n d i n d cu mână largă scrieri defă imătoare , acuzăr i minc inoase vă r sând ură, înzadar , depu ta ţ i , miniştr i , profesori veniră ai face plecate dojeni, c ă u t â n d sâ-i c u m p ă n e a s c ă voin ţa pentru a o sili la în voeală , î nzada r se amen in ţ ă cu re t ragerea în t regului cabinet , şi se agi ta îna in tea ochilor săi spec t ru l revoluţ iei ga t a să se aba tă pes te pa la tu l regai . Ea r âmase neclint i tă .

Şi fu un spec taco l măreţ cum aceas tă t ineră suve rană , răz imată numai pe credinţă , ţ inea cap tu turor e lemente lo r porni te contra sa, şi prin tăria s^ l inişti tă r e d u c â n d u - i la tă ­cere, cum se re t r ag valuri le furioase, t u rba t e apoi sdrobl te de un stăvilar ne învins .

Pe terenul in terese lor t empora l e , î nc rede rea în D u m n e ­zeu şi rugăc iunea nu sunt o ga ran ţ i e de succes dacă ele nu au la bază şi o intuiţie clară p recum şi o cunoş t in ţă aprofunda tă în afaceri . Ori, se pare, că din aces t punct de vedere luarea aminte a marei ducese a fost tnai mult decâ t odată su rp r insă , mai a les într 'o împre ju ra re gravă care a fost apoi cauza fa­tală şi definitivă a pierderii ei. G r e ş a l a i reparab i lă a marei ducese a fost pr imirea împăra tu lu i Germanie i Wilhelm 11 pe pămân tu l marelui duca t de L u x e m b u r g . Se ştie că în tot t im­pul şederi i lui aici, locui la pala tul suverane i , fiind primit cu toa te onorur i le pr inc iare .

Măr ia Adela ida ş i -a r fi pu tu t limita considera ţ i i le faţă de împăra t , mai in uit suferindu-i p resen ţa , pe care t r t b u i a ' s ' o s imtă umil i toare şi sf idătoare pent ru ea şi pen t ru mica sa n a ţ i u n e ? Ar fi t rebui t să sch ' ţeze ges tu l nobilei Belgii prin o p ro t e s t a re solemnă, dacă nu chiar cu forţa a rma tă , văzân-du-şi manifestul an ter ior nepu t inc ios ; ar fi t rebui t să dea l impede expres ie indignării sa le , af lându-se ca şi Belgia în aceeaş s i tuaţ ie de ter i tor ocupa t bru ta l .

At i tudinea sa, d u p ă cât se pare, b inevo i toa re imperi i lor centra le , jigni violent în t reg poporu l din L u x e m b u r g şi îl în ­s t ră ina mai radical de ea, deeum fusese în s ta re să o facă până a tunci mul ţ imea ca lomni i lor de cari inimicii săi nu iau r ă m a s dator i . Căci ce tă ţeanul Luxemburgu lu i , deşi la h o t a ­rele Germanie i şi sub influenţa imedia tă a spir i tului de pes te Rin, păs t r ează o menta l i t a te şi asp i ra ţ iuni franceze, cari întreţ in o cul tură foarte înrudi tă cu cea galică. El iubeş te lumina, cumpă tu l , d r e p t a t e a metodei franceze aşa de deoseb i t ă de me toda ge rm a nă , e fe rmeca t de idealurile Franţe i şi de ecou-

i»ag. 238. C U L T U R A CREŞTINA Nr. 7—8.

rile l ibertăţei , pe care f rământăr i le revoluţ i i lor o leagă de p ă ­mântul francez. Să mai adăogăm că el es te în ace laş t imp catolic, deci şi in comuni t a t e de credinţă cu F ran ţa . Astfel dela începutu l ost i l i tă ţ i lor până la sfârşit L u x e m b u r g u l a ră­m a s a taşa t sufleteşte an tan te i . Aceste fibre vitale Măr ia Adela ida nu fu în s ta re să le d i scearnă dela începu t la su ­puş i i săi.

Apoi originile sale vechi g e r m a n e , s impat i i le de familie pent ru Hohenzol lerni o p r e d i s p u n e a u să ca lce pe u rmele lor, s lăb ind în ea s imţul dreptă ţ i i şi al bunulu i simţ. lată ce s u ­puşii nu-i ie r ta ră n ic iodată .

Inzadar dădu ea d o v a d ă în t impul răsboiu lu i de o ge -neros i t a te şi de un d e v o t a m e n t admirab i l , cons t ru ind sp i ta le pentru soldaţi i răniţi , fără deoseb i re de na ţ iona l i t a te , jertfin-d u - s e pe sine până la r is ipă la căpă tâ iu l lor. Inzadar îşi i s to -via toate forţele sp re a pune stavilă mizerii pe care răgboiul mondia l o i n t rodusese prin cont ra lov i tu ră în ţara sa, înfiinţând can t ine şi „supe popula re" , a jutând ea însăş i pe r sona l Ia p r e ­gă t i rea şi servi tul lor, l ansând prin t ineretul şcolar, s u b s c r i p -ţiuni pentru copiii familiilor s ă race , pe cari îi primi, în colonii de vacan ţe în castelul său din Waldfe rdn igen . Către sfârşitul răsboiulu i f rancmasoni i şi ultra liberalii re luară lupta în con t ra ei şi acum le era uşor. Rând pe rând, părăs i tă de cei mai fideli d in t re spri j ini tori i săi, m a r e a ducesă se găsi în faţa unei astfel de oposiţ i i încâ t i-se păru, că vede în t r ' însa o in-d ica ţ iune a Providenţe i . Şi cum nu pr imise t ronul decât pen ­tru a împlini voinţa divină, lucrând pent ru binele supuş i lo r săi se hotăr î să-1 coboare spre a îndepl ini aceeaş i voinţă di­vină, nevoind să fie un obs tacol la fericirea ţării sale.

„Mă învoesc să fiu eu a runca tă în mare , spre a potoli fur tuna" scr ia ea după profetul lona.

Cu o mână fermă îşi s e m n ă abd ica rea şi trecu frânele conducer i i în manile iubitei sale surori Char lo t ta , fericită de a se simţi l iberă în sfârşit şi de a-şi pu t ea relua visul p r i ­milor săi ani. La 28 Ianuar ie ad resă poporu lu i un cuvân t de bun r ămas pe care-1 t e rmina : „La dor inţe le mele cele mai s incere pent ru viitorul ţării noas t re , voiu adăoga aceas tă ul­t imă r u g ă m i n t e : păziţ i cu fideli tate t radi ţ i i le voas t re vechi, fiţi fii devotaţ i ai sfintei biserici catol ice, r ămâne ţ i t o t d e a u n a sinceri şi liberi cetăţeni ai Luxemburgu lu i .

Nr. 7—8. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Pag 2 3 9 .

Carmelitana. Resp insă de supuşi i săi , s â n g e r â n d de lo­viturile pe cari i- Ie da se perfidia şi t icăloşia , uneori chiar , bunăc red in ţ a , Măr ia Adela ida , se r e în toa r se căt re locul p r i ­melor sale a sp i ra ţ iun i .

In mănăs t i r ea carmel i tane lor voia să se od ihnească de o lume a cărei vani ta te o în t rezăr ise înainte de încoronare , fără să cunoască însă pe atunci toa te puter i le răului , pe care exper ien ţa venia acum să i-le de scope re . I spăş ia şi se ruga pentru inamicii săi, ca Mântui torului pe c ruce , con t inuând în tăcerea retrageri i , prin mortificaţi! şi rugăc iune să facă bine poporu lu i ingrat da r foarte iubit, b inele pe care nu-1 pu tuse urmăr i de pe t ron.

La 14 Sep tembr i e 1920 porţi le mănăst i r i i Carmel i tane lor din M o d e n a se înch i se ră înapo ia suverane i căzute . Şi acum o nouă înce rca re ! De const i tu ţ ie del icată , grelele griji ale conducer i i , împreuna t e cu loviturile venite dela inamici îi i rosiră forţele şi-i ru inară sănă ta t ea . Se observă curând, că nu avea să poată supor t a mult t imp severi tăţ i le ordinului . Aceasta fu pentru ea o durere cu mult mai grea decâ t toa te celelal te . Aşa că dupăce zisese un adio pentru t o tdeauna aceste i lumi rele care nu-i d ă d u s e decâ t într is tăr i , t r ebu ia to tuş să se re în toarcă la ea, pent ru restul zilelor sale, privi­toare din nou a absord i tă ţ i lo r şi a tu turor minciunilor p ă m â n ­teşt i . Nici când un sacrificiu n'a fost mai penibil decâ t aces ta . Insă t recerea sa prin mănăs t i r e lăsă urme, cari nu se ş te rg curând, cum rămâne parfumul şi t r ăeş te încă, dupăce floarea s'a rupt. In special spiritul său de umilinţă, copia t până la ident i ta te , după modele le cele mai perfecte ale sfin­ţilor, a r ă m a s ca o amin t i re nepre ţu i tă între zidurile fecioa­relor din Modena . Se devotase cu toa tă r âvna la lucruri le cele mai grele şi mai r e sp ingă toa re ale casei , scr ia supe r ioa ra mănăs t i r i i a doua zi d u p ă depă r t a r ea sa, de s 'ar fi pu tu t crede, că i-au fost, t oa tă via ţa , o c u p a ţ i u n e a obişnui tă , dacă deoseb i rea de l imbă si de maniere nu iar fi t r ăda t nob le ţă or igini i" .

La micile sudori ale săracilor. La ieşirea -din m ă n ă ­st irea din Modena fosta mare ducesă merse să pe t reacă câteva luni în T o s c a n a , Ia prieteni ai familiei.

Dar nos ta lg ia vieţii rel igioase. îi mări repuls iunea pentru via ţa m o n d e n ă o b s e d â n d u - i violent sufletul, încât voi să în­cerce o nouă exper ien ţă .

r a g 24U C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 8.

Dacă sever i tă ţ i le Carmelu lu i îi e rau interzise erau alte forme de viaţă monaha lă mai puţin r iguroase cărora le-ar fi putut , poa te , rezista s ă n ă t a t e a sa. îşi închipuia , că se vede î m b r ă c a t ă cu ha ina de „mică soră a săracilor" mergând din poar tă în poar tă , în t inzând mâna pent ru săraci...

încercăr i le îi fură zadarn ice si a tunci în ţe lese că D u m -nezeu nu o voia călugări ţă . Câ tce îşi r e capă t ă puţ in forţele se duse la Roma unde avu o convorbi re cu Sfântul Pă r in t e . După aceas t ă vizită la Vat ican, în tă r i tă şi însufleţ i tă de a p r o ­ba rea Pap i , o vedem a l egându- ş i un fel de viaţă , în care se a ră ta o se te de umilire si de u i ta re , asa cum is tor ia a da t pu ţ ine exemple . N e p u t â n d să ia loc pr int re „Micile surori ale săracilor"' făcu să fie pr imită în azilul lor p r in t re p e n ­s ionare , confundată cu ele, pentru a le trăi viaţa. îna in te de toa te ea voi să se de spoa i e de tot ceeace poseda . Cum ar fl deveni t în t r ' adevăr una dintre aces te să race , cu cari venia în con tac t în toa te zilele, dacă ar fi pă s t r a t chiar ceeace o deferentia ?

In celula sa de mică pens iona ră , cu un mobil ier s ă r ă ­căcios , s imţia o mare p lăcere c u g e t â n d u - s e , că deşi locuise în lume nu fusese mai puţ in decâ t ace ia cari au p ă r ă s i t - o , r ă ­m â n â n d o s implă supusă a Providenţe i lui D u m n e z e u . In noua sa s i tua ţ ie nu r ă m a s e neac t ivă , ajuta, atât cât îi pe rmi teau puteri le , la diferitele lucruri ale casei , preferind t o t d e a u n a pe cele mai nep lăcu te . Servicii le umile , cărora nimeni nu le da atenţ ie , lucruri le car i tabi le neobse rva t e o găs iau t o tdeauna ga ta , erau pa r t ea ei.

Iarna, când bătrâni i săraci t r e m u r a u de frig în sala lor neîncălzi tă din l ipsă de combus t ib i l , o puteai vedea p lecând pe străzile Romei, apoi î n to rcându- se pu r t ând pe umeri o le­gă tu ră de lemne ori de crengi usca te .

In ha ina de stofă ord inară a lbas t ră , s u b povara de ne ­voiaş , ci»e ar fi crezut că se a scunde fosta mare d u c e s ă Măria Adelaida de L u x e m b u r g ? !

S'ar p ă r e a însă, că D u m n e z e u nu voia să- i lase nici un m o m e n t de odihnă . Pe când credea că în sfârşit ş i -a găs i t refugiul definitiv, o r e d e ş t e p t a r e bruscă a boalei sale o r e -

•aduse la real i ta tea suferinţelor fiilor lui Dumnezeu . »

Climatul debi l i tant al Romei îi m ă c i n a s e t rupul şi a ş a des tu l de slăbit . Feb ra nu o mai pă răs ia . Numai aerul ţării na ta le i-ar mai fi pu tu t cobor î t empera tu ra . Pe d e a s u p r a

5r. 7—8. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 241 .

mama sa de mult timp o chema lângă ea. Gândul de a re­vedea această faţă iubită, bucuria de a-şi vărsa după o lungă despărţire, toată munca in inima mamei, fură o dulce uşurare tn imensa mâhnire ce o copleşia, trebuind să-şi părăsească iubitul său azil. Sacrificiul însă nu fu mai puţin simţit nici acum, după atâtea altele; ea-1 aduce, la picioarele Domnului , eu aceste cuvinte ale lui Isus: „Părinte Sfinte, facă-se voia ta, nu a mea!"

Sub influenţa aerului natal şi în atmosfera de iubire pe care i-o crea afecţiunea iubitei j a l e mame, Măria Adelaida, părea, că revine la viaţă. Dar deodată cu forţele ce-i reve-niau se deştepta şi nevoia de a-i-se jertfi mai mult lui Dum­nezeu.

Nu departe de castelul familiar, Surorile Crucii Roşii ţineau o casă de sănătate şi diverse spitaluri la Rhinen, la Isarfloden. De mai multe ori pe săptămână mergea la unul sau la altul dintre aceste stabilimente, ajutând la pansatul rănilor, la îngrijirea infirmilor.

Atât însă nu-i satisfăcea z e u l . Spre a se apropia mai mult de bolnavi, şi spre a le da

odată cu ingrijirile trupului întărire cu vorbă bună, care înalţă şi îndreaptă spre Dumnezeu, se hotărî să ia diploma de in-firmeră. Se puse din nou la studiu şi simplu ca şi mergând Ia o datorie, ce se înţelegea dela sine, fără să se ruşineze, fără să se fălească, ocupă la etatea de 29 ani, băncile şcoalei , în rând cu toate fetele din popor, ca să-şi prepare examenele .

Moartea. Atâtea oboseli venite pe neaşteptate după sdruncinările precedente trebuia să-i dea gata organismul slab. La capătul forţelor, se văzu în curând obligată să în ­ceteze cu drumurile de caritate, mai lâncezi câteva zile, apoi căzu doborîtă pe patul de suferinţe, de pe care nu avea să se mai ridice. Înţelese; că nu i-se mai cerea ca până acum sacrificiul voinţei proprii, ci sacrificiul vieţei. Răspunse îndată şi din tot sufletul prin o acceptare bucuroasă ce se asemăna mai mult cu un act de recunoştinţă decât cu unul de resig­nare.

Apoi îşi aşteptă ziua morţii cum aşteaptă o logodnică ziua cununiei, nerăbdătoare, să meargă la mirele său din cer şi să se odihnească la inima lui. Îşi suporta durerile cu un curaj admirabil. Adunând apoi, ca într'un mănunchiu toate frământările trecutului, le alătură suferinţelor prezente şi le

4

P a g . 242 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 - 8 .

puse la picioarele lui Isus pe cruce ca pe-o jertfă pentru mântuirea sa şi a poporului său. Oferindu-se astfel Domnului se simţia minunat susţinută prin contemplarea marelui cru­cifix de fildeş fixat înaintea ei, de pe care nu-şi deslipia privirea. Sfânta cuminecare o primia în fiecare zi. O chinuia însă un gând, ca un spine în suflet: durerea ce o cauza, murind, mamei sale.

Nu voia să moară fără să primească întâi — cum zicea ea — autorizarea mamei sale.

Trebui ca să vină s'o asigure mama ei, că, dacă aşa era voinţa lui Dumnezeu, ea se va resemna fără regret şi o va vedea cu bucurie sburând către cer: „O, Iţi mulţumesc, de o mie de ori îţi mulţumesc, strigă atunci Măria Adelaida! Ce bucuriei Ce fericire! Acum sunt cu adevărat fericită. Pot să mor, nu-mi mai l ipseşte nimic".

La 24 Ianuarie îşi dădu sufletul în manile lui Dumnezeu. înmormântarea avu loc Dumineca următoare în capela

castelului. Acolo îşi îngânase primele sale rugăciuni din copilărie,

acolo primise pentru întâia oră pe Isus şi-i ascultase întâiul apel la viaţa de devotament şi abandonare. Acolo se odih­neşte, aşteptând ziua învierii.

Pe mormânt mama sa a făcut să i -se graveze aceste «ublime cuvinte: „Fericite sufletele curate, căci ele vor vedea p e Dumnezeu".

Nici un epitaf nu putea mai bine evoca trăsăturile prea­curate ale acestei fecioare înţelepte, neîntinată de nici o pa ­t imă pământească, plină de Dumnezeu.

LEON DOUADICO.

Sfântul Francise de Assisi s a u p r o b l e m a s u f l e t u l u i ş i a n a î u r i i . * )

Abia dacă este o p rob lemă mai grea decâ t cea privi toare 1a raportul dintre sufletul creştin şi na tu ră . P rob l emă p a s i o ­n a n t ă , veşnic la ordinea zilei; p roblemă rezolvată în diferite T e l u r i , d u p ă t imp, loc şi pe r soane ; p rob lemă căre ia de fapt i-se pot da felurite soluţii legi t ime; p rob lemă pl ină de su r ­p r i z e , fiindcă conţine o mulţ ime de echivocuri ; problemă, în sfârşit, căreia în repeţi te rândur i i-s 'a da t o soluţie dezas t roasă ¡pent.ru mai multe generaţ i i .

Mai a les vremea postului resusc i tă în fiecare an aceas tă problemă; iar biser ica noas t ră o rezolvă l impede, şi decis iuni le ei se impun ca o no rmă de condui tă în viaţă. D a r în afară de grani ţele fixate în mod prec is din pa r t ea bisericii , mai • e s t e un fel de zonă l iberă pent ru rapor tur i le dintre suflet şi n a t u r ă , o zonă unde se poate s t r ăba te ori re t rage cu o oarecare sfială şi îngri jorare . In acest teren vag, mai mult sau mai puţin est ins , mai mult sau mai puţin pr imejdios , mai mult sau mai puţin binefăcător, ne in teresează pe noi soluţ iunea aceste i p r o b l e m e din pa r t ea sfinţilor.

Centenaru l sfântului F ranc i se de Assisi pune la ord inea zilei soluţ iunea cea mai or iginală , cea mai s implă şi cea mai na tura lă , care t rebuia să se impună spiri tului unui om sau a •unui creşt in .

P r o b l e m a .

Pent ru a înlă tura un echivoc radical , e nevoie de a p r e ­ciza, d e s p r e care na tu ră e vorba aici şi d e s p r e ce fel de ra ­p o r t u r i ? Na tu ra ! Oare cupr inde ea în t reg universul fizic şi

*) D i n prilejul aniversări i a lor 700 ani d e l à m o a r t e a sfântului F r a n c i s e d e Ass i s i ( f 1226), î n t e m e i e t o r u l ordului c ă l u g ă r e s c a Franc i scan i lor , a m crezut util , s ă r e d ă m art ico lul dlui Paul Htrvayt, „Saint François d'Attisé, o u le p r o b l è m e d e l ' i m e e t d e la nature* , pub l i ca t î n ziarul >La Croix*

•din 1 Apr i l i e 1926.

4*

Pag, 244 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 8.

corpora l ? Ori, aceas ta e numai na tura o m e n e a s c ă ? Se ' n ţ e -lege de sine, că universul fizic fiind mediul necesa r pentru? exis tenţa şi pent ru viaţa noast ră , sunt anumite relaţiuni inevi­tabile pe cari e superfluu de a le mai indica şi cari de altfel se cunosc. To t astfel între corpul şi sufletul nostru. Nu se-discută despre pr imele raportur i e lementare şi despre neces i ­ta tea lor. Desvol ta rea noas t ră fizică se petrece într 'un mediu> fizic. Acolo îşi are rădăcini le , de acolo îşi t rage substanţa. . Viaţa noas t ră corporală şi senzibilă se desăvâ r şeş t e sau se anemiază după bogăţ ia sau sărăc ia mediului material .

D a r ia tă! Ord inea morală , ca şi ordinea intelectuală, s e inserează în ord inea corporală . Atât viaţa morală , cât şi cea intelectuală, dacă ea ţ inteşte sp re înfrânarea vieţii inferioare,-se află altoită în cea corporală . Ea dep inde de aceas tă , şi se h răneş te din aceas ta . Morali tatea t rebue să se acomodeze d u p ă mediul fizic natural . Incontestabi l , p rob lema rapor tur i lor lor se pune. Iată pentru ce e vorba să se ştie, cum se va aranja omul cu lumea corporală şi cu propriul său t rup, cu na tura sa mater ia lă şi cu propr ia sa na tură senzibilă, cu lu ­crurile vizibile şi cu propr ia sa carne, pentru ca să ajungă l a o perfecţiune morală, care pentru el este lucru esenţial , s i n g u ­rul lucru necesar .

Viaţa, adevăra ta viaţă a omului, viaţa spir i tuală, viaţa, suprana tu ra lă , este legată de soluţia da tă acestei p robleme.

So lu ţ ia ant ică .

Lumea antică, lumea păgână a prac t ica t o soluţie s i m ­plistă, da r totodată greş i tă şi distructivă, care însă sat isfăcea judecata lor primitivă, l ipsurile lor rel igioase, inst inctele lor poetice. Evident, lumea antică despre care noi avem informa­ţiile cele mai boga te şi mai bune, şi a cărei p rocedare ne in ­te resează mai de aproape , fiind noi moştenitori i lor, e lumea romană şi cu deosebire lumea greacă . Ori, rezonamentul G r e ­cilor, rezonamentul popular spunea , că e lucru natural de a s e da în manile .naturii. Şi de ce să se ferească de ea a p r i o r i ? Căci doară ce e mai firesc decâ t n a t u r a ? Şi oare ce fel de univers e acela, unde legea naturală a lucrurilor s'ar cont ra­zice cu na tura lucrur i lor? E clar: revelaţia primit ivă a pe r ­versiuni lor originale fiind uitată, o intel igenţă cu totul n e e x p e ­r imenta tă sau incapabi lă , prin frivolitate, de a aprofunda e x ­per ienţa , nu putea de cât să amestece şi să confunde a p e l u ­rile instinctului şi legile minţii sănă toase . Ce valoare pu t eau

Nr, 7 - 8 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag , 24».

să a ibă glasuri le conşti inţei , cari veneau — destul de obscur ce e drept , — să se împot r ivească îndemnur i lor a şa de clare, aşa de hotărî te şi în fine aşa de legitime ale cărnii şi ale s imţur i lor? Nu t rebueş te oare o încordare a atenţiunii sp i r i ­tului, o profundă reflexie, pentru a recunoaş te , că opoziţ ia in­teligenţei faţă de senzual i ta te nu este o opoziţ ie de cont ra ­dicţie; pentru a înţelege că rezonul nu se împotr iveş te naturi i , ci că numai o conduce ; într 'un cuvânt, că ea nu este de cât o putere r egu la toa re?

Aceasta era prea complicat ; poporul nu se încurcă cu filozofie. De aceea lui îi t rebuesc directive repezi, directe şi s imple ale autorităţii exter ioare si ale credinţei .

Aceasta fiind prea complicat şi mai ales prea rigid, lumea păgână între aces te două apeluri , cari i-se păreau con­t raz ică toare , a lese pe acela care o măgulea mai tare .

Urmarea a fost un desfrâu enorm; oamenii iubeau fără nici un desce rnămân t , fără nici un frâu, na tura universală , şi na tura propr ie , priveliştea lucrurilor şi propri i le plăceri t rupeş t i . A fost o lungă se rbare de pr iapei*) , veselă şi fără sfârşit. A fost un desfrâu, nu un desfrâu posomor i t şi a scuns , ci vesel — cel puţin la aparen ţă , — şi publ ic . Se căută de s igur umbra pădurilor, dar pentru răcoare , şi în tunerecul nopţii , însă pentru farmecul ei. In vegetaţ ia exuberan tă a pământulu i , in pă răs i rea animalului în p r a d a inst inctelor sale , se găseau r e -zoane , scuze, escitări . De altfel, f rumuseţea colinelor, a văilor, a mări i , formau un decor atât de frumos pent ru aces te plăceri senzuale .

Şi apoi , aceas tă na tură omenească şi aces te viţii nu erau ele împăr tăş i t e şi de către zei? Şi ce feerie mai f rumoasă de cât universul mater ia l ! In fiecare fântână dormea invizibil o nimfă; sub valul încovoiat se agi ta o na i adă ; Pan umplea aerul cu fluerul său câmpenesc . Acest laur, nu e oare Daphne? şi acest vânt, chiar suflul lui E o l ? Ori, era lucru foarte im­portant de a cinsti tot aceea sub ce se a scundea un zeu, fie aceas ta o p ia t ră vulgară , acel zeu T e r m i n u s a Romanilor. Ni ­meni nu s tă tea la îndoială între a iubi o zeiţă sau a o urî. E a era puternică şi răzbunătoare .

Mai adaugeţ i acum poezia care exal ta toate acelea, şi d in care trăia un popor întreg. Şi ne putem închipui ce o s -

*) P r i a p u s , fiul lu i B a h u s ş i al V e n e r e i , z e u a l g r ă d i n i l o r ş i al «desfrânărilor.

f a g . 246. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—8

peţe veşnice au avut loc atunci între oameni şi natură , î n t r e în t reaga natură . P â n ă ce în u rmă s'a observat , că urmând, orbeş te natura , s'a putregăi t natura .

So lu ţ ia c r e ş t i n i s m u l u i pr imi t iv .

Atunci se născu creşt inismul , şi doctr ina sa de abnegaţie-şi de abs t inenţă . T rebue să-ţ i urăşt i sufletul pentru a-1 mân tu i , să zbiciueşti na tu ra pentru a o regenera . Acesta e momentul paradoxe lor mântui toare . La lumina marelui adevăr a p ă c a ­tului s t r ămoşesc : se ştie acum că nu t rebue să te încrezi în propr ia- ţ i carne , în propria- ţ i inimă, în propr iul tău spirit . O revoluţie primitivă a răs tu rna t ordinea iniţială a valorilor. Omul t rebue să se păzească de s ine însuşi , să se pună la încercare , să se s t ăpânească . Căci p â u ă când omul t răeş te , este în fun­dul sufletului său un pr incipiu de eroare , de rătăcire şi d e pervers iune morală , care se luptă în contra legilor minţii şi a lui Hris tos .

Această luptă contra trupului p roc lamată de Isus şi i l u s ­t ra tă prin f lagelarea şi răs t igni rea trupului său nevinovat , e re luată de către sfântul Pavel , sfântul Ieronim, de către toţi asceţii , si toti sfinţii. Ea e marea c ruc iadă a bisericii catolice contra revoltelor carnale a tot omului ce vine 'n aceas tă lume„ şi care se naş te în mod natural , păgân fiindcă dela fire se naş te om.

Şi aceas tă ură contra cărnii sale proprii se est inde la tot ceeace face par te din natură , din universul care-1 î n c u n -joară , fiindcă nu numai în s ine însuşi găseş te carnea hrana care o excită şi o apr inde , ci lumea fizică este pentru ea o. i spi tă universală .

Unde păgân i smul a pus zei şi zeiţe, creşt inismul a p u s ingeri şi demoni . Dar , ai pu tea zice, că el se teme mai t a re de vrăjile diavolului , de cât cum se încrede în protecţ ia î n g e ­rului. Se îngrozeş te de na tură fiindcă na tura e al iată cu s i m ­ţurile sa le , şi fiindcă sugest i i le naturi i sunt întăr i te de sugest i i infernale. In parad is , şa rpe le se încolăcea în jurul pomului înţelepciunii. . . De acum începând în fiecare p lantă se a scunde o viperă . Chiar şi prin seva florilor curge venin. Soarele e s t r icăcios prin căldurile voluptoase pe care le escită. Lumina liniştită a lunii e înşe lă toare în noap tea cu sen ină ta tea sch im­bă toare . Pădur i le mari sunt pl ine de duşmani pentru creştin. P r imăva ra nu este virgină, ea este un a ten ta t sfruntat şi o -

Nr. 7—8. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Pag 247 .

braznic la ad resa pudoare i . Parfumul rozelor, gustul po r toca ­lelor etc. sunt tot a tâ tea veninuri .

Mulţi vreau să înfrâneze pr ivel iş tea lucrurilor şi a t racţ ia numai încunjurându- ie . Atunci ei se adâncesc în pust ie unde nu-i mai ajunge nici zgomotul asurzi tor şi farmecul vieţii o -meneşt i , nici gustul esci tant a vieţii vegeta le . Din a scunz i şu ­rile lor îndepăr ta te ei se războesc cu natura , cu în t reaga n a ­tură. Ei nu mai au în aprop ie rea lor de cât propriul lor corp , pe care şi—I sleiesc prin post, ajun şi chinuri . Ai fi ispitit să-i numeşt i s inucigaşi , dacă vrâs ta lor înainta tă nu ar fi o dovadă despre cuminţenia lor neînţeleasă, şi că o viaţă sfântă intensivă ajunge pentru a pre lungi în mod de necrezut umbra vieţii în umbra unui t rup.

Fă ră îndoială, după secularele pr iapei greceşt i şi r omane , t rebuia spăla tă murdă r i a prin o abs t inen ţă pa radoxa lă ! La o dragos te universală şi bruta lă a întregei naturi , t rebuia să se r ăspundă , pentru o peni t inţă sa lutară , prin o ură universală şi brutală a întregei na tur i ! Aceasta fu soluţia pr imă şi rad ica lă a creşt inismului , referitor Ia p roblema raportur i lor naturii cu sufletul creştin.

Soluţ ia franciscana.

Această însă nu era s ingură şi nu era cea difinitivă. Nu era poa te nici cea mai adevăra tă şi mai cupr inză toare . La tot cazul era o soluţie legitimă, admirabi lă , eroică, şi care rezolva problema în felul în care Alexandru cel Mare des legase nodul gordian, tăindu-1, va să zică sup r imând natura . Dar aceas tă soluţie bună pentru elită, lasă problema nerezolvată sau ap roape nerezolvată pentru omul de rând. T rebueş t e una care să fie bună pentru toţi. Natura nu de aceea a fost creată, pentru ca ea să fie sufocată, ci pentru a se înţe lege cu ea fără ca ea să p roducă s t r icăciune, mai mult chiar, pentru a t rage profit din ea, ceeace se pare a fi idealul .

Aceasta e soluţia pe care o formulează sfântul F r anc i s c de Assisi prin doctr ina şi viaţa sa.

Se 'nţelege de sine, că pentru aceea omul nu se va în­crede în ca rnea sa, ci din potrivă o va asupr i . Bietul de Assisi , atât de s t ăpân pe s ine însuşi , îşi sup raveghează privirile, îşi încinge cu ciliciu (brâu de fier gh impa t ) corpul, se dedă cu post, ajun şi cu abs t inente uimitoare. Dar el rest i tue cres t i -nului universul . Franc isc e tipul creşt inului care se reîntoarce

Pag . 248. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—8,

din deşertul sterp, unde ş i -a purificat simţurile, şi care reia contactul cu frumseţile lumii senzibile pr in t r 'o privire reînoi tă , spir i tual izată , divinizată. El nu mai are să se teamă de nimic; el n 'are de cât să câşt ige, scă ldându se în aceas tă a tmosferă a lucruri lor mater ia le , căci el Ie consideră cu un ochiu îndrepta t .

Nici când n'a fost privită na tura cu a tâ ta elan, s impl ic i ­ta te , cu atâta pleni tudine şi adevăr . Păgân i smul crezuse a se împăr tăş i cu natura , da r aceas tă na tură era incompletă, falsifi­cată , îmbiba tă de un ideal pervers . Nimic nu era mai puţ in adevă ra t de cât aceas tă natură, a cărei e lement esci tator era o crea ţ iune pură a poeziei sau a superst i ţ ie i . Francisc de Assisi ia natura a şa cum e, fără a-i adauge , da r şi fără a-i s cădea ceva. Aceasta era s ingura metodă pentru a o înţelege; aceas ta era adevăra ta metodă pentru a trăi în mijlocul ei. Şi ce t r e ­buia oare pentru a o înţelege as t fe l? Lucru foarte s implu, da r de care lumea nu-şi prea dăduse seama. Nu trebuia al t­ceva de cât a o considera ca o crea tură , o c rea tură a lui Dumnezeu. A considera un lucru din na tură — pe fratele n o ­stru leul, sau sora noas t ră luna, — ca pe o creatură, aeeas ta î n seamnă a-1 aşeza la locul lui adevăra t si a a ră ta că ce fel de cinste i-se poate şi t rebue să i-se dea fără nici o p r ime j ­d ie ; considerându-1 dela Dumnezeu , î n s e a m n ă a int roduce în na tură elementul poetic, e lementul mistic, nu mai mult e lemen­tul acela inventat — ca faunul sau dr iada, — ci cel adevăra t , prin care în t reagă na tura devine t ransf igurată -şi spir i tual izată .

Cu o astfel de formulă, te poţi cufunda cu totul în sinul vas t al universului . Soarele nu mai e al tceva de cât soare le ; da r aces ta e mai bun de cât Phoebus , fiindcă este un reflex al însăş i luminii divine, care prin s implă eradiare se împrăş t ie în perfecţiunile nenumăra t e ale creaturei .

Se poate înţelege exal tarea sfântului Franc i sc p l imbân-du- se prin câmpii le din Umbria . Se poate înţelege că aceşt i ochi fermecaţi de o a tare privelişte, nu sunt în definitiv de cât o ochire invizibilă a lui Dumnezeu , care face şi sus ţ ine f rumuseţea acestor privelişti . El e cel care face pă răuaşu l zgomotos şi l impede pr intre lauri şi t randafir i . El e cel care compune dulceaţa nopţilor îns te la te şi diafane, când poţi să te culci desbrăca t pe pământu l gol şi cufundându- te cu faţa t r an ­sfigurată de extaz în bucuri i le rugăciuni i . El este acela care înverzeş te pajiştea ca o catifea, pentru picioarele lui strivite de urmele rănilor. El e cel care scoate g las a rmonios din gât­lejul pr ivighitoarei , datori tă Lui se răsuceş te sub apă spa te le

Nr. 7 - 8 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 249.

argintiu al crapului . O astfel de împăr tăş i r e cu lucrurile e n e ­vinovată, ea sfinţeşte chiar, căci e divină.

Franc isc de Assisi nu e cel dintâiu care înţelege, că na tura este un fel de incarnaţ ie divină, că fiecare fiinţă es te o înfăp­tuire mater ia lă a ideilor dumnezeeş t i . El e însă cel dintâiu care t răieşte în mod s i s temat ic conform cu aces t adevăr sublim. El concepe na tura ca poet. Dar nu ca un poet care ciselează o poemă aflătoare în afară de sufletul său, şi care poet izează prin intemitenţă dedub lându - se în versur i le sale. El este poema însăş i , şi poemul său nu se despar t e de viaţa sa. Aceas ta nu e operă scr isă , ci o operă trăită.

Poetul de rând, acela care ba te la uşile Academiilor, are versuri pline de curtoazie pentru fiinţele senzibile. El jă leş te asinul şi b roasca râ ioasă . El se descopere în faţa lor. El le iubeşte şi le respectă . In viaţă însă, cu toate acestea , el se va păzi să desmierde gâtul măgarulu i , şi se va uita cu scâ rbă la broasca râ ioasă . Dragos tea lui e în t r ' adevăr convenţ ională ; aceasta- i l i teratură; aceas ta- i artă. Noi am văzut aceas tă fla­cără artificială, dându-ş i frumosul său foc idealizat de p a n ­teism primitiv, în zilele frumoase ale romant ismului .

La Francisc , dimpotrivă, aceas tă dragos te , acest respect , aceas tă recunoşt inţă , aceas tă curtoazie faţă de na tura fizică este loială, s inceră, nevinovată. Motivul ei s implu şi profund se cunoaşte . Plin de emoţie, el va ridica viermele şi-1 va pune din drum pe pajişte, pentru a-1 feri de un picior nenorocit . Viaţa lui e plină de astfel de t răsătur i .

So lu ţ ia lu i Isus . Sfântul e după chipul şi a s e m ă n a r e a lui Hristos. Hris tos

iubit-a el oare n a t u r a ? Dar oare Hristos putea el să acorde mai puţină atenţ iune crinilor câmpului , decât Tată l din ceruri care îi creiă şi î m p o d o b i ? Evangel ia e plină de poes ia na ­turii. Poate aceas t ă t r ăsă tu ră a Mântui torului a fost prea mult uitată în primele veacuri ale creş t inismului . Cu Franc i sc de Assisi, aceas tă caracter is t ică a Mântuitorului a fost resti tuită spiritului omenesc . Nu numai că ascet ismul catolic nu se î m ­potr iveşte dragostei faţă de universul creat şi faţă de frumu­seţile lui senzibile, ci d impotr ivă , este o copcie a legături lor noastre spir i tuale cu acel univers pe care ni-1 redă sfinţit.

Franc isc de Assisi es te acela, care ne dă aceas tă copcie, p r imindu-o de altfel el însuşi dela modelul său unic, Isus Hris tos .

Dr. CORIOLAN SUCIU.

ÎNSEMNĂRI Sărbătoarea Cooperaţ i e i . In fiecare an în ziua de 3 Iul ie

se sărbătoreş te instituţia Cooperaţ ie i , ca o mamă binefăcătoare a omeniri i nevoiaşe . Omagiul adus acestei nobi le insti tuţiuni economice este fără îndoială unul dintre cele mai meri ta te . Căci în t r 'adevăr Coopera ţ ia nu numai că a creiat pen t ru p o p u ­laţia săracă posibil i tatea de a se emancipa de sub tutela tot mai covârş i toare a feudalismului cutropi tor , dar a creiat un prest igiu economiei universale, p romovând progresul omeniri i alât pe t e renul coltural , cât şi pe acela al intereselor mater ia le . Cooperaţ ia a fost la toa te popoare le , cari au adopta t -o farul luminător al civilizaţiei propri i .

Dela umilii pionieri din Rochdale şi până la mari le co­laborăr i de capi taluri , cari au creiat grandioase le în t repr inder i t recu te în istoria omeniri i ca opere de o ex t remă îndrăsneală . cum au fost tăierea celor două canatur i a Suezului şi a istmului de Panama, cooperaţ ia a îndepl ini t roluri, pe cari munca sau ave­rea part iculară, n 'ar fi fost n ic iodată în stare să le păstreze.

Sărbă toarea de 3 Iulie se jertfeşte numai cooperaţ iei p r o ­priu zis, adecă acelei minuna te grupăr i de capitaluri mici, care a salvat omenirea neput inc ioasă de sub robia capital ismului.

Cooperaţ ia p ropr iu zisă şi-a luat pr imele ei începutur i pr in insistenţa celor doi apostol i al ei Schultze-Deli tsch şi Raifteisen fi prin acea modes tă încercare a pionieri lor din Rochdale , care a reuşit în m o d atât de minunat , încurajând mişcarea pre tu­t indeni .

La noi românii p r imele începutur i de organizaţie coope ­rat istă s'au ivit d u p ă anii optzeci , când au luat fiinţă pe ici p e colo câte o bancă populară prin satele din Munten ia , 1893; cooperaţ ia a fost luată sub scurul Statului , iar mat târziu a fost legiferată, dându- i - se a n caracter oficial. Cel mai în t repr in ­zător adept şi susţ inător al mişcării cooperat ive a fost răposa tu l Spiru Haret , fost minis t ru al Cultelor şi Instrucţ iuni i publ ice . Munca lui a fost cont inuată cu o deosebi tă p r icepere atât de I.

Nr. 7 - 8 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 351 .

G. Duca cât şi d e regretatul Fo t in Enescu , acel m a r e devotat al mişcării cooperat ive , care a şt iut înainte de răsboi să r ea l i ­zeze progrese atât de minuna te p e acest teren, iar în decursul răsboiului să mijlocească prin ajutorul cooperaţ ie i hrana între­gului colţ de ţară a Moldovei, u n d e duşmanul strfinstorise m i ­l ioane d e oameni . Iniţiativa aces tor mari bărbaţ i d e Stat a d a t roade excepţ ionale , r id icând ţărănimea din starea ei de servi ­lism faţă de arândaş i şi cămătari .

In vremea aceea trei din pat ru părţi ale moşiilor din î n ­t reagă ţara erau pe mâna unor arândaşi hrăpăreţ i , cari exploa tau în m o d sălbatic atât pământul , cât şi munca ţă ranului . Pe de altă par te cămătari i , folosindu-se de situaţia economică precară a ţărănimii ii jupuiau şi măduva din oase. luându- i câte 500 la sută şi mai mult pen t ru sumele împrumuta te .

Cooperaţ ia a pus capăt acestui br igandaj al liftelor străine şi în temeierea la sate d e bănci populare şi obşti de a rândare a dat posibi l i ta tea ţăranului de a a rânda moşii în cont propri i şi de a-şi p rocura banii necesari gospodăr ie i în condiţi i avantajioase.

In aceste condiţi i mişcarea a progresat an de an şi astăzi un mare procent al ţărănimii este angajat In cooperaţ ie , care-şi varsă din belşug roadele ei binefăcătoare.

Astăzi, mai mult ca oricând cooperaţ ia îşi are rostul ei b ine de te rmina t .

împropr ie tă r i rea ţărani lor a creiat necesităţ i urgente , cari nu pot fi satisfăcute decât prin coopera ţ ie .

Deşi s tăpân pe pământu l său, ţăranul s'a găsit deoda tă în imposibil i tate de a-1 lucra, l ipsindu-i atât vitele cât şi unel te le de munca . Satisfacerea acestei pr imordia le necesi tăţ i în con-diţiuni sat isfăcătoare nu se poa te face decât pr in cooperaţ ie .

Spre acest scop colaborarea economică a celor mulţi dar slabi este absolut necesară .

Se cere în pr imul rând o c o n d i ţ i e : politica să fie elimi­nată din mişcare. Omul poli t ic nu este capabil să se asocieze...

In acest senz sa lu tăm cu bucur ie cooperaţ ia în ziua ei co­memorat ivă, şi-i dor im la noi cât mai mulţi adepţ i şi mai ales sprijinitori.

Căci fără sprijin şi fără o încurajare morală , orice mişcare-cât de sănătoasă îşi găseşte declinul. (P.)

P a g . 252 . C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 7 - 8 .

Spir i tu l d e sacr i f ic iu şî de o r d i n e în a p ă r a r e a n a ţ i o ­na lă . Deşi răsboiul cere mari sacrificii de energie şi chiar sa­crificiul vieţii, to tuşi , l ipsind aci greutăţ i le de acasă ale lupte i pen t ru existenţă, ostaşul face din moar tea eroică în luptă, un ac t măre ţ de pa t r io t i sm, pe când în t i m p de pace cons ideră ca o nenoroc i re . In ce pr iveşte mari le eforturi ce se cer !n răsboiu, ele fiind încadra te adesea cu lungi pe r ioade de s tag­nare a luptelor, aceste eforturi repart izate în t imp şi spaţ iu n u sunt mai grele ca eele din t imp de pace.

In ambele cazuri pen t ru oamenii muncitor i , d repţ i şi c in­stiţi, eroismul şi energia desfăşurate la răsboi sunt mai măre ţe , ^dar nu mai grele decât cele din t imp de pace .

Cu toa te aces te răsboiul mondial ne-a găsit şi ne mai ^ ă s i m încă sub imperiul concepţiei că eroi sunt numai la t ran­şee, şi aşa se expl ică faptul că mulţi d in t re cei cari au luat pa r t e la răsboi — pe front sau înapoi , — sunt încă de cre­dinţa că astăzi nu mai au de făcut nici un sacrificiu de muncă , ci că au dreptu l numai la r e c o m p e n s e şi odihnă.

De altfel, concepţ ia exclusivă a eroilor la t ranşee , mai luase naş tere înainte de răsboi , şi din cauza prejudecăţi i mili­t a r i lo r , cari nu puneau nici un preţ pe civili în răsboi , p recum şi din cauza civililor cari îngropau cu totul rolul lor de a d a p ­tare la răsboi.

In fine starea aceasta de lucruri se da tora şi se mai da toreş te încă moravuri lor t impulu i în care omul de fapte face sacrificii şi omul de vorbe t rage profitul.

Din fericire pen t ru starea vii toare d e pace şi de răsboi , intervin cele două e lemente noui de mai jos , cari pe o depa r t e , vor aprop ia curajul civic, de cel din răsboi , iar pe de altă par te , vor micşora simţitor câmpul de exploa ta t în t imp de pace şi de refugiu în t imp de răsboi , al oameni lor de vorbe şi al în-vârtiţilor.

Psihologi militari şi chiar unii istorici vorbesc adesea de spiritul răsboinic şi de spiritul militar al a rmate lor şi popoa­

r e l o r . In t recut , des igur , jucau m a r e rol aceste d o u ă e lemente , şi vor juca încă în ţările cari nu au o cultură temeinică .

Dar, în vii tor j udecând d u p ă rezultatele obţ inute la răsboi d e educaţ iunea americani lor , englezilor, francezilor şi belgienilor, «observă, că rolul pr incipal 1-a jucat spiritul de sacrificiu şi spi ­r i t u l de ord ine .

Nr. 7 - 8 . C U L T U R A CREŞTINA Pag. 253.

Cel dintâi înflăcărează pe om pen t ru ideal şi scop , iar cel de al doilea îl însumează în a rmonia colectivă, avându-1 astfel om de năde jde în t imp de pace şi erou la răsboi .

Noţiunile spirit r i sbo in ic şi spirit militar sunt r ă m ă ş i ţ e feudale şi înclinări de castă ce nu se mai potr ivesc ca t impu­rile în cari t răim, dar , mai ales, nu se vor mai potrivi cu ce l e către care mergem.

Părintele car* se sacrifică, de d imineaţă până seară, pen t ru cinstea, întreţ inerea şi educarea copiilor lui, sau omul , care lo ­vit de o nenoroci re o priveşte ou curaj şi cu resemnare , va fi capabi l de sacrificiu în răsboi mai m u t decât fiul care nu 1-» ascultat n ic iodată şi care nu are nici o mese r i e , dar stă d rep t şi nemişcat în faţa superiorului militar.

Ca să ob işnuim pe eroul din t imp de pace — adică p e cetăţeanul conşt ient — cu viaţa şi cu primejdii le câmpului de răsboi nu este nevoie de un spirit special răsboinic şi militar, ci numai de o pregăt i re per iodică pen t ru viaţa ostăşească, ca re , negreşi t , ar regula şi discipl ina ci specială, dar căreia i-se su­p u n e tocmai pen t ru că este pă t runs de spiritul de sacrificiu şi d e ordine . (U.)

Genera l I. MANOLESCU. *

Un s i m p t o m depr imant . Un fapt cu deoseb i re carac te ­ristic şi impres ionant s'a pet recut în ult ima vreme, în lorme şi proporţ i i cari fac absolut necesară o subl iniere .

O coincidenţă care e un fel de i ronie a soartei , — ar zice unii, — şi o s implă dovadă a superficialităţii o rganelor noas t re de conducere — ztcem noi, — a t r imis la închisoare, . In cali tate de delicvenţi , pe câţiva directori de închisoare.

Doi directori genera l i şi câţiva directori d e peni tenc iare — trei sau patru la număr — au suferit rigorile legii şi au făcut tn ult imul t imp, penibilul d r u m la cabinetul de ins t rucţ ie , Încadraţi de sent inele .

Fap tu l are îa el tot ce t r ebue spre a îngrijora a d â n c şi spre a da serios de gândit . El se prezintă, în adevăr , ca un foarte a larmant s imptom, având îa vedere atât oameni i cari sunt în joc . rolul pen t ru care fuseseră chemaţi în fruntea insti­tuţiei respect ive , mis iunea socială ce li-se încredinţase — cât şi concepţ ia cu totul nenoroci tă pe care au doved i t -o .

Nu es te pent ru nimeni o nou ta te , — şi b ineînţe les , cu atât mai puţin t r ebue să fie pen t ru organele cari decid d e n u -

P a g . 254. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 - 8 .

mirea personalului conducă tor al închisorilor, — că ramura peni tenciară este, în s t ră inăta te , o ramură specială, şi din ce le impor tan te , ale dreptu lu i penal .

Caracterul acesta naşte din înţe legerea faptului că pe r so ­nalul penintenciar , chemat la efectuarea unei opere sociale foarte impor tan te , e dest inat în pr imul rând să pat roneze o ac ­ţ iune de îndreptare şi de moral izare , iar nici d e c u m de răzbu­nare t inzând la d i s t rugere .

E aplicarea, in ord ine socială, a unuia d int re cele mai umani ta re pos tu la te ale epocii noas t re de civilizaţie, care vede ; în t r 'un delicvent, un rătăcit , capabi l să fie r emedia t şi redat so­cietăţii ca un e lement pocăi t şi util.

Repres iunea pentru repres iunea în s ine a dat to tdeauna numai rezultate negat ive, ca una care nu face decâ t să îndâr -jaseă şi să învenineze.

Cu o vie păre re de rău, pe care aprecierea realităţii nu face decât s'o sporească, t r ebue să cons ta tăm că personalu l penin tenciar super ior s'a dovedi t depa r t e nu numai de în ţe le ­gerea acestei civilizate şi fireşti concepţ i i , dar pană şi de res­pec ta rea celor mai e lementare dator i i de corect i tudine curentă .

At i tud inea vinovaţilor de cari ne ocupăm apare şi mai evidentă, când avem în vedere că, pr int r 'un concurs d e împre ­jurăr i care ar fi t rebui t in orice caz să-i impres ioneze , unii din ce i ce se găsesc intr 'o atât de grea culpă fuseseră trimişi, cu destul d e mari sacrificii din par tea statului, la diverse congrese în s t ră inătate , unde se desbă tea tocmai acest principiu.

Câtă morală t r ebue să fi văzut deţinuţii de sub conducerea unor oameni cari stau azi, pe temeiul prescripţi i lor legii, într 'o celulă vecină cu a lor?

învăţăminte le decurgând din acest mic episod sunt de mai mul te feluri.

In pr imul rând se face dovada că compe ten ţa şi p regă­t i rea d e special i tate sunt lucruri la cari organele dirigiuitoare, nu se mai uită d e mul tă v reme , Inlocuindu-le cu mărun te şi foar te pr imejdioase cons iderente d e par t id , de familie, sau şi mai rele chiar,

Oameni i recrutaţ i p e aceas tă cale şi puş i la fruntea admi­nistraţi i lor desorganizează m o r a l m e n t e fi sd runc ină mater ia l ­men te o întreagă insti tuţie a runcând discredi tul asupra ei. Şi, « eeace e mai trist ţ i mai d e ne ta ţe les , v reme d e ani d e zile, aceş t i protejaţi , veniţi d in pr imul m o m e n t cu gândur i le cele

Nr. 7 - 8 . C O L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 255 .

mai categorice neones te , sunt lăsaţi să facă ce poi tesc , fără nici un control din par tea n imănui !

To tu l n e face să c redem, că un control serios, făcut şi in alte adminis t ra ţ i i , cu şefi numiţ i d u p ă acelaş p rocedeu , ar duce la aceleaşi u imi toare şi dep r iman te constatăr i . (U.)

B ă n c i l e p o p u l a r e din R o m â n i a . Mişcarea cooperat ivă, a Început la noi în ţară, odată cu înfiinţarea pr imelor bănc i populare , la anul 1893 din iniţ iativa unor coopera tor i distinşi ca : P. S. Aure l ian , dr. C. I. Istati, Emil Costinescu, D. B u t c u -lescu şi Sp i ra Hare t .

Cuvântul plin d e entuziasm pent ru mişcarea coopera t ivă porni t dela un bărba t de stat cu autor i ta tea lui Spiru Hare t , a găsit un răsunet pu te rn ic în clerul şi corpul didact ic rural .

L a 28 Martie 1903 s'a p romulga t legea bănci lor popu la re , pe baza căreia funcţionează şi astăzi coopera t ive le de credit din ţara noast ră .

Sub direcţ iunea d-lor: I. G. Duca, G. Cipăianu, Fo t in E -nescu şi T i tus Axent ie , »Centrala Bănei lor Populare* a desfă­şurat o act ivi tate intensivă, a tât în ce pr iveşte p ropagarea ideei câ t mai cu seamă, în ceeace priveşte organizarea mişcării coo­pera t ive .

Pr imele bănc i popu la re d in vechiul regat şun t : >Malul de Răsuna* în c o m u n a Bezdead, » Frăţia* în c o m u n a Voineşt i , „Ţăranul* în c o m u n a Şerbăneş t i -Podur i , toa te In judeţul Dâm-boviţa şi >Caraimanul« In Comuna Brea ia -de -Sus în judeţu l Prahova.

La finele anului 1902, în ajunul votării legii bănci lor P o ­pula re , în interval deci , numai de 10 ani, s'au întemeiat în ve­chiul regat 708 bănci populare . Aces te frumoase rezultate, se da toresc în pr imul rând activităţii preoţi lor şi învăţătorilor.

L a 1903 s'a în temeiat Casa Centrală a Băneilor Popu la re şi a Cooperat ivelor Rurale , dota tă cu un fond d e 20 mi l ioane lei, şi cu mis iunea de a face oficiu de bancă centrală . Mulţu*-mi tă activităţii acestei inst i tuţ iuni , se găseau în vechiul regat la 1 Iulie 1904, un n u m ă r de 1422 bănci populare , cu un ca­pital de a p r o a p e 7 mil ioane Iei.

La finele anului 1918 erau 2966 bănci popu la re , cu 630.738 membr i 186 mil ioane lei capi tal vărsat, 60 mil ioane -depozi te şi 18 mi l ioane lei fonduri d e rezervă; tar la finele a-nului 1924, situaţia era u rmă toa rea : ap roape 4000 bănci popu-

Pag . 256. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—8.

lare, cu 850 mii membr i , 600 mil ioane lei capital, 500 mi l ioane lei depozi te ş i pes te 50 milioana fond d e rezervă.

La 31 Decemvrie 1925 aveam 4235 bănci popula re , cu peste 700 mil ioane capital ap roape 600 mil ioane depozi te s p r e fructificare, 63 milioane lei fond de rezervă; iar bi lanţul , s'a încheiat cu 2 mil iarde 320 mil ioane lei.

In aeelaş t imp cu apariţ ia pr imelor bănci populare în ve­chiul regat şi po rn ind dela aceeaşi idee: combate rea cămătăr ie i , s'au înfiinţat şi în Bucovina pr imele «Însoţiri de credit» t ip Reiffeisen: câteva de tip Schulze-Delitzsch, cu garanţ ie l imitată şi foarte puţ ine cooperat ive agricole.

I a raportur i le cu stătu ' , mişcarea cooperat ivă bucov ineană a fost au tonomă.

Altă caracteris t ică a cooperaţiei în Bucovina: 83 bănci popula re în cadrul naţ ional : atât însoţirile cât şi centralele lor, s'au înfiinţat pe naţionali tăţ i .

La 31 Decemvrie 1925 funcţionau în Bucovina: 83 bănci popula re const i tui te după legea din 1903, 32 însoţiri de c r e d t d u p ă legea austriacă, 65 însoţiri ge rmane , 13 însoţiri ru tene , şi 9 însoţiri polone.

In Ardeal cooperaţ ia «le credit s'a desvoltat până la anul 1920 în cadrul dispoziţ iunilor vechilor legiuiri ungare din 1875 şi 1898, abrogat prin ex t inderea legii bănci lor popu la re din vechiul rega t în tot cuprinsul ţârii.

La unire , se găseau în Ardeal 700 coopera t ive de credi t cu responsabi l i ta te limitată (t ip Schultze-Delitz sch) şi 182 în­soţiri d e credit t ip Reiffeisen, iar în Banat, funcţionau 17 în­soţiri de credit t ip Reiffeisen şi vre-o 40 însoţiri de credit ro ­mâneşt i . Prin acţ iunea bănci i Agrara d in Cluj s'au înfiinţat vre-o 50 bănci popula re româneş t i .

Astăzi, cooperat ivele de credit din Ardeal , sunt g rupa te astfel:

330 cooperat ive , sunt afiliate la «Alianţa cooperat ivelor d e credit* din Cluj;

182 însoţitor de credit şi păs t rare t ip Reiffeisen afiliate pe lângă Casa de economie din Sibiu şi

550 bănci populare create în baza legii din 1903 g rupa te în 6 federale: «înfrăţirea*. »Andrei Mureşanu*, »Sălajul«, «Ma­ramureşul* , «Zorile* din Arad şi «Zorile* din Ludoşul de Mureş.

Cooperat ivele d e credit s'au dezvoltat în Basarabia, p e bază legilor ruseşti , sub numele de „tovărăşii , împrumut şi pă -

Nr. 7 - 8 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Fag. 257.

s t rare*. »Legea instituţiilor de credit mărunt* datează din anul 1904. Tovărăşi i le de credit , au luat mare avânt în Basarabia d a p ă anul 1905.

Congresul din Kiev, ţ inut în 1913 a elaborat un proiect d e lege prin care cooperat ivele se pu teau const i tui fără aproba­rea statului, care nu-şi lua nici obl igaţ iunea de a le sprijini sau controla. Acest proect s'a votat de către Dumă în 1914, dar depus în Senat , a r ămas -nevotat până în Martie 1917, c â n d guvernul Kerensky i-a dat pu te re de lege.

In Martie s'a ext ins şi în Basarabia legea bănci lor p o p u ­lare şi a caselor centra le , d u p ă care, tovărăşiile de credit s'au t ransformat în bănci popu la re iar uniuni le în iederale.

La 1 Mai 1926, erau în Basarabia 557 bănc i popu la re şi 45 tovărăşii de credit, cari încă n 'au intrat în lege. Din cele 557 bănci popu la re 214 sunt înfiinţate după 1923 i a r ' 3 4 3 sun t vechile tovărăşii de credit .

înainte de război, când exista marea propr ie ta te , şi t re ­buinţele sătenilor erau limitate, bănci le populare , care serveau mai mult ca instituţiuni de credit personal la sate, şi-au putu t îndeplini rolul lor satisfăcând nevoile de credit pr in mijloace propri i .

Situaţia de după război, creată pe deopa r t e de reforma agrară, pe de altă par te de deprec ie rea mone ta ră au pus b ă n ­cile populare în nevoia de a face apel la creditul străin pr ia intermediul centralei bănci lor populare .

Conducă tor i i cooperaţ iei speră ca în scurt t imp cooperaţ ia să ia în ţara noas t ră un nou şi puternic avânt.

* Conf l i c te le c o l e c t i v e de m u n c ă î n a n u l 1925. Direc­

ţiunea de studii şi statistică din ministerul munci i a scos de sub t ipar o nouă şi impor tan tă lucrare, înt i tulată «Conflictele colective de muncă din 1925«,

Faptul că direcţia de studii şi statistică din minis terul muncii , a ajuns la curent cu publ icarea date lor statist ice privi­toare la raportur i le d in t re capital şi muncă, deşi n'au t recut decât şase ani dela înfiinţarea ei, oda tă cu a ministerului , i ace dovada că direcţ iunea generală a muncii este -Ţ aşa cum se preaintă astăzi sub îndrumarea dlui I. Set lacec directorul ge­neral al m u n c i i — l a acelaş nivel r idicat cu insti tuţiunile simi­lare din ţările occidentale cu o organizaţ iune mul t mai veche decât a noastră . -

s

Pag. 258. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—8.

Datele pe cari le vom «ixamina, cupr ind ult imele rezultate ale aplicării legii conflictelor de muncă din 1920 (modificată în 1922).

Ce sunt conflictele colective de muncă? In cursul anului 1925 s'au declarat în toată ţara 318 conflicte colective de muncă , la cari, au par t ic ipat 80.243 salariaţi. în t repr inder i le la cari s'au înregistrat conflictele colective în t rebuinţau 107.525 salariaţi, de u n d e rezultă că proporţ ia part ic ipanţ i lor ia conflicte a fost d e 75 la sută, mai mult decât p revede legea. In adevăr art. 5 din legea conflictelor de muncă spuse : »Prin încetare colectivă d e lucru, se înţelege încetarea lucrului a cel puţ in o t re ime din numărul total al salariaţi lor s tabi l imentului industr ial sau comercial , ori din număru l salariaţi lor ocupaţi în una sau mai mul te secţiuni din acel s tabi l iment*.

Iar art. 6 adaogă : >Cad sub preveder i le legii de faţă sta­bi l imentele industr iale şi comerciale , de orice natură, cari între­buinţează în m o d obişnui t un n u m ă r de cel puţ in 10 salariaţi*.

Greva in întreprinderile de stat. încetarea colectivă de m u n c ă fiind interzisă prin lege în toate întreprinderi le şi insti-tuţ iuni ie statului, judeţe lor sau comunelor , s'au semnala t în a-ceste înt repr inder i numai 14 conflicte cu un total de 4,668 par­t ic ipanţ i .

Diviziunea conflictelor după natura lor. După natura lor, conflictele colective de muncă din 1925 se împart astfel: 69 greve ca 19,683 salar iaţ i ; 4 lockouturi cu 274 part icipanţi , şi 2 4 5 conflicte la tente cu 60.286 salariaţi par t ic ipanţ i .

Din aces te conflicte, 295 sau 93 la sută au fost din indu­s t r i e pe când în comer ţ abea au fost 23 conflicte sau 7 la sută, iar în agricultură, nici unul .

Clasificarea după profesiuni. După ramuri le de activitate, «e le mai numeroase şi mai impor tan te conflicte colective s'au p r o d u s în industr ie (295 sau 9 3 la sută) pe eând în comer ţ n u m a i 23 sau 7 la sută, iar în agr icul tură nici unul . L a cele 295 conflicte d in industr ie au luat par te 76.926 salariaţi (96 la su tă din part ic ipanţ i ) iar la cale 23 de conflicte din comer ţ au par t ic ipa t 3317 salariaţi, sau 4 la sută. Această diferenţă p r o ­v ine mai mult din faptul că salariaţii industr ial i sunt mult mai b i n e organizaţi in s indica te profesionale .

Au f o 3 t nevoiţi s i înceteze lucrul, fără a adera la con­flicte 1,327 salariaţi, munca lor fiind în s t rânsă legătură cu cea efectuată d e grevişti sau lockoutaţ i .

Nr. 7 - 8 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Fag . 259.

Zilele de lucru pierdute. Din cauza grevelor şi lockoutu-rilor, în anul 1925 s'au p ie rdu t 209—891 zile d e lucru, din cari 208,501 sau 99 la sută ocazionate de greve, şi 1,390 adică 1 la sută de lockoutr i .

Cele mai multe zile d e lucru s'au p ierdut în industr ie şi anume în câteva în t repr inder i : Fab r i ca de ghete Renne r din Cluj cu 342 grevişti, a pierdut 13,338 eile de lucru: Soc. fores­tieră din Nehoiu cu 1,586 grevişti a avut 11,102 zile p ie rdu te ; Soc. forestieră din jud . Ciuc, a avut 29.106 zile d e lucru; Soc . Text i la din Arad cu 1,365 grevişti a p ierdut 17.745 zile de lucru şi «Minele Ruda 12 Apostol i* din Brad au avut 1800 grevişti şi au pierdut 64,800 zile de lucru.

Cauzele conflictelor. Cauzele cari au provocat conflictele colective din acest an, — în majoritatea cazurilor — sunt rela­

t i v e la sporirea salariilor şi r eg lementa rea orelor d e muncă . Alte cauze de conflicte au fost: cereri pen t ru re in tegrarea sala­riaţilor concediaţ i de pat roni , cereri de concediarea unor anu­miţi salariaţi, contestaţ i i asupra regulamente lor d e ateliere, ce­reri de suprimări sau micşorări de amenzi , cereri de concediu etc.

Rezultatul conflictelor. Rezultatul conflictelor declarate în '1925 este u rmătoru l : în 185 cazuri, 58 la sută părţi le au ajuns la t ransacţ ie ; în 64 cazuri (20 la sută) s'a admis punc tu l de vedere al salariaţilor, şi in 69 cazuri (22 la sută) s'a admis •punctul de vedere al patronilor.

Conflictele latente. In afară de greve şi loekouturi , statistica ministerului muncii , înregistrează şi conflictele muncii , socot ind că «importanţa unui conflict colectiv de muncă nu se măsoară numai după numărul zilelor d e lucru p ie rdute , ci şi după re-vpercursiunile, câ teodată destul de grave, pe care le poa te avea asupra calităţii şi cantităţi i producţ iuni i , ca şi asupra situaţiei materiale a salarilor*.

In cursul anului 1925 s'au aplanat 23 conflicte latente, •declarate din anul p receden t şi î n sumând 14,857 salariaţi .

Printre aceste conflicte t r ebuesc semnala te conflictul d e la minele şi uzinele statului din Ardea l soluţ ionat pr in arbitraj şi conflictul dela us ine 'e Reşiţa, soluţ ionat d e a semenea prin ar­bitraj obligatoriu. To t la începutul acestui an s'a aplanat şi greva dela minele d e aur din Brad.

Comparat iv cu anul p receden t număru l conflictelor de muncă a scăzut în anul 1925, dar număru l part icipanţi lor a fost ••mai mare.

Pag. 2 6 0 . C U L T U R A C R E Ş T I N A -Nr. 7 - 8 .

Volumul ministerului muncii , dezvoltă aceste date , pe ca r t le-am expus , în 150 de pagini şi numeroase grafice foarte i n ­te resan te .

#

S a r c o f a g i i l e şi m u m i a l u i T u t a n k h a m o n . Se cunosc amănunte le în adevăr senzaţionale, comunica te la vreme, în l e ­gătură cu ul t imele explorări făcute în Valea Regilor în m o r ­mintele Faraoni lor .

Cea mai răsunătoare din aceste descoper i r i : fu aceea a* sarcofagului cuprinzând mumia lui Tu t ankhamon .

Mormântu l unde ©dihnea acest Fa raon fu deschis pentrus întâiaoara la 18 Februar ie 1923, în faţa unei r eduse asistente, în care se găsea şi Regina Belgiei. Mumia lui Tu t ankhamon fu găsită în a treia camera. Un imens catafalc de lemn s c u l p t a t şi acoperi t cu aur era ascuns de două mari uşi de bronz pe­cetluite. Lumina reflectoarelor electrice făcea să strălucească, curios interiorul acestei camere funerare.

Lucrăr i le de desch idere a catafalcului au dura t după> aceea, v reme îndelungată . Incet- înceţ , cutiile de lemn b ă g a t e unele în altele, fură desfăcute. lăsând să se vadă, rând pe rând,, trei cutii, Când ultima din ele fu, deschisă , ea arăta un mare sarcofag care, la rândul lui, cupr indea vreo câteva altele.

Sarcofagiile au fost desfăcute în cursul lunilor Octomvr ie şi Noemvrie 1925, operaţ iunea flind efectuată de d, Honrad; Carter , în prezenţa dler M A. Lucas , Douglas Derry şi Saley bev Hamdi .

Erau trei sacrofagii băgate unul în altul. Primele două , erau de lemn acoperi t cu plăci de aur, cu incrustaţii de sticiâ şi de pietrii colorate Persoanele care făceau acesta opera ţ iune fură adânc uimite, când constatară că al treilea sarcofag era de aur masiv, acoperi t în par te de o mater ie negricioasă, p r o v e ­nind probabi l din uleiul sfinţit cu care fuses"e uns.

Şase oameni abia fură în stare şă r idice acest sicriu de aur, repreztntând ca valoare bănească a metalului un milion de franci francezi. , . -

Uimirea cercetări lor fu însă în curând foarte mare , de oarece la desfacerea sicriului de aur, se constată , că însăş mumia era acoperi tă de o mare placă de aur, aplicată ca mască pe obraz, pe cap şi cobor tnd până pe umeri, pe cari îi acopere, în întregime,

Mumia are ambele bra ţ* încrucişate pe piept , ca pentru, rugăciune . Pe frunte are capul vulturului şi şarpele sfinţit,.

Nr. 7 - 8 . C U L T U R A C R M Ş T I N Ă P a g . 261 .

-simbol al atotputerniciei . Intr 'o mână, Fa raonu l ţ ine sceptrul de aur şi de email albastru, iar în cealaltă biciul , semnele cla­sice ale regalităţii .

Masca de aur are o perfectă a semănare cu chipul F a r a o ­nului defunct, ceeace dovedeş te perfecţ iunea Ia care arta scu lp­turii şi a turnătoriei ajunsese îa acea epocă . Restul sarcofagului de aur masiv e tot numai în crustaţ iuni de o valoare fabuloasă şi executa te cu o ar tă uimitoare.

Figura şi mâinile mumiei sunt foarte b ine conservate , în •vreme ce restul corpului e atacat de reşină.

E x a m e n u l medical al corpului confirmă teoria după care T u t a n k h a m o n ar fi muri t către vârsta de 18 ani.

Oasele îi sunt foarte puţin desvol ta te . Ia ce pr iveşte cauzele morţii , e le n 'au putut fi stabilite,

nici din cercetarea medicală şi nici din inscripţii le hieroglifice aflate împrejurul mumiei .

Numeroase ta l i smane şi amule te au fost puse pr intre ban-deletele cari înfăşoară cadavrul Faraonulu i . Degetele îi sunt pline de inele. Gâtul îi e împodobi t cu un colier de o enormă valoare. La centură, Faraonul are pr inse două p u m n a l e d e o frumuseţe clasică.

Alături de camera funerară a lui T u t a n k h a m o n au mai rămas neexp lo ra te până acum două camere cari, e probabi l ,

'rezervă mari şi impres ionante surprize. «

C o n g r e s u l m i g r a ţ i u n e i munc i tor i l or . Sub preşedinţia dlui I. H. Thomas , fost ministru al Coloniilor în Ca­binetul M a c Dona ld s'a deschis la Londra primul congres in­ternaţional al migraţiunei muncitoreşti, organizat de Federaţia internaţională a Sindicatelor,

Acest congres es te un mare eveniment nu numai din cauza complexităţii problemelor, ce le studiază, ci şi din cauza caracterului său mondial. Căci pentru prima dată s'au a d u n a t delegaţi din toate părţile lumii, din Australia, State le-Unite, Mexic, Argentina, Extremul Orient, ţări de imigraţie, cu scopul de a face o mai potrivită diviziune a muncitorimei şi de a deplasa inflaţia în ţări mai bogate şi mai puţin p o ­pulate.

Puţine probleme pasionează în acest moment atât de mult lumea economică, ca aceea a migraţiunilor colect ive sau grupate, cari caracterizează epoca noastră, ca şi alte epoce a n t e r i o a r e ale istoriei.

P a g . 262 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—8.

Chestiunea aceasta poate avea represiuni chiar asupra* păcii mondiale. Prezenţa a milioane de italieni în Tunis ia şi restricţiunile puse de americani la intrare japonezilor şi chi­nezilor, nu poartă ele oare caracterul unor veşnice ameninţări?'

Esenţa congresului conţine condiţiile în cari se prezintă emigraţiunile în diferitele ţări ale celor cinci continente, s e studiază apoi reglementarea emigraţiei şi imigraţiei, metodele de restricţiune sau de recrutare aplicate de diferitele ţări,, măsurile luate pentru protecţia emigranţilor, diferitele acor ­duri internaţionale referitoare Ia acest subiect, situaţia mun­citorului imigrat în materie de asigurări sociale, factorii eco­nomici ai fenomenului migraţiunli, ca şomaj, suprapopulaţie e t c , şi în fine se încearcă a se stabili în linii mari o politică muncitorească în materie de migraţiune.

Autorul acestei lucrări remarcabile, notează trei soiuri de migraţiuni: a) permanentă, sau fără gând de reîntoarcere în patrie; b) temporară, când să speră o revenire şi c) de sezon cum sunt de pildă flamanzii belgieni, cari trec toamna în Franţa, pentru a muncii Ia recolta de svecle, sau slovacii,, cari trec la anumite epoci în Bohemia şi Moravia. Se mai aminteşte de asemenea migraţiunea lunară sau zilnică dela graniţă.

In general autorul raportului nu studiază decât migra-ţiunile dela ţară la ţară. Nu se neglijează însă nici mişcă­rile migraţiunilor interne de pildă fenomenele de atracţiune-exersată de marile centre orăşeneşti „tentaculoase" cum le numea Verhaeren; de pildă mişcarea spre vest în Statele Unite şi în Canada, şi migraţiunea rusă spre Siberia. In Belgia există fenomenul cetidian sau hopdomadar al f laman­zilor, cari vin cu miile să lucreze în industriile din Hainaut şi ale provinciei Liegeului.

Se mai distinge şi o altă specie de migraţiuni şi anume colective, ca de pildă a polonilor trecuţi în massă în Franţa; grupate, în familii şi individuale.

Pentru sindicalism peri'colul constă în faptul, că un aflux mai mare de imigranţi într'o ţar i coboară condiţiile de muncă şi de talar a naţionalilor. Aceştia din urmă pot lupta ani de zile pentru a-şi îmbunătăţii condiţii le de viaţă şi la urma­se văd respinşi brusc de competiţia streinilor.

Pentru a paraliza acest lucru e necesar să se Introducă pretutindenea convenţiile făcute de Franţa cu Italia, Polonia,,

Sí 7 - « C U L T U R A C R E Ş T I N A f a g . 263.

Belgia, Cehos lovac ia , s p u n â n d că imigra tu l va avea ace l a ş s a l a r ca indigenul pent ru ace laş lucru.

Din alt punc t de vedere migra ţ iunea poa t e fi un factor î n s emna t pen t ru p rogresu l socia l . Brazilia de pi ldă a r a v e a numai de câş t iga t s i s t ema t i zând emigra rea din E u r o p a şi p u -n â n d u - s e în va loare prin r runc i to r i i eu ropen i .

In te resan t în lucrarea de faţă es te capi tolul referitor la influenţa migra ţ iuni i munc i to reş t i a s u p r a păcii mo n d ia l e .

După ce a a ră t a t pos ib i l i t a tea const i tuir i i unei ligi ruso -as ia t ice împot r iva vechei Europe , au to ru l a conch i s u r m ă ­toare le :

„In t recu t migra ţ iunea a fost un pu te rn i c factor al p r o ­gresulu i mondia l . Astăzi însă g lobul t e res t ru es te prea mic pent ru popula ţ ia mereu c rescândă . Este deci de da tor ia fie­cărei ţări în pa r t e să-ş i menajeze în mod p a ş n i c ches t ia mi -graţ iuni lor , căci în caz con t r a r nu es te exch i s , ca într 'o b u n ă zi î n t r eaga civilizaţie să fie c o n d a m n a t ă a cădea în abisul unei ap rop ia t e des t ruc ţ iun i . (P.)

N u s e v o r m a i î n f i i n ţ a n o u i l i c e e ş i g i m n a z i i . Nu mai î n c a p e în­do ia lă că in înfi inţarea d e l i c e e şi g imnazi i s'a ajuns d e mul t la un p u n c t d e sa turaţ ie .

D u p ă unire nou i l e provinc i i trebuiau înzes t ra te jide urgenţă cu s co l i m e d i i româneş t i . Era întâiul şi ce l mai important ac t pentru a p u n e d e l a î n c e p u t t e m e l i i l e une i culturi n a ţ i o n a l e unitare . Ardealul a v e a patru l i c e e româneş t i în m o m e n t u l unirii, Basarabia şi B u c o v i n a nici unul c o m p l e c t r o m â n e s c .

N e d r e p t a t e a sus ţ inută d e reg imuri le s tră ine pentru d e s n a ţ i o n a l i z a r e a români lor d in provinci i nu p u t e a dăinui nici un c e a s .

D e a c e e a întâia grije a s tăpânire i r o m â n e ş t i a fos t crearea învăţă­mântului m e d i u naţ ional în provinc i i . Cons i l iu l d i r igent şi-a ţ inut d e o d a ­torie na ţ iona lă să facă ape l la t o a t e forţe le d i d a c t i c e româneş t i pentru a p u t e a da fiinţă cu o zi mai degrabă scol i i r o m â n e ş t i .

D e s i g u r nu v o m p u t e a s p u n e că t o a t e ş co l i l e nou înfi inţate atunci au putut fi i n c a d i a t e cu p e r s o n a l d idac t i c i n e x c e p ţ i o n a b i l . A m fos t n e v o i ţ i s ă r e c u r g e m la e l e m e n t e cari au avut n e v o e d e cursuri s u p l i m e n t a r e p e n t r u a u m p l e a n o u a funcţ ie .

Dar principiul realizărilor na ţ iona le trebuia atunci să pr imeze . Afară d e a c e a s t a Consi l iu l D ir igent nu s'a făcut un e x c e s d e zel , nu s'a t r e c u t marg inea în crearea d e l i c e e : s'au înfi inţat strictul n e c e s a r d e şco l i m e d i i r o m â n e ş t i .

In decursu l ce lor ş a p t e ani din urmă, î n s ă înf i inţarea d e şco l i m e d i i noui nu a mai f o i t îndrumată după criteriul neces i tă ţ i i , ci a d e v e n i t o armă pDlitică, un mij loc e l ec tora l

Pentru captarea voturi lor une i regiuni puternic i i zilei n u s'au mai gând i t dacă e n e v o i e reală d e a clădi un l i ceu sau un g i m n a z i u n o u , ci

f a g . 264 . C U L T U R A C R E Ş T I N A .Nr. 7—8

s'a p r o m i s , s'au câş t iga t fonduri, şi, s'a î n t e m e i a t n o u a ce tă ţu ie , mai m u l t a po l i t i ce i d e part id d e c â t a culturii n a ţ i o n a l e .

Urmarea a fost că au răsărit in t o t cupr insul ţării ş co l i cari v e g e ­t e a z ă şi ca întrebare mater ia lă şi ca spor la s tudi i .

D a c ă s'ar fi rămas la ş co l i l e m e d i i c r e a t e în ce i dintâi do i ani d e l a unire , până azi şi a c e l e dintre e l e cari au fost maî s lab î n c a d r a t e c u p e r ­s o n a l d idac t i c , ar fi putut a junge b i n e încadrate , prin noui l i cenţ iaţ i ai Facu l tă ţ i lor noas tre d e l i tere , ca şi prin repe tarea cursuri lor s u p l i m e n t a r e p e n t r u c e i cari n'au avut cal i f icaţ ie dep l ină .

Dar c r e â n d u - s e t o t a l t e l e şi a l t e l e noui , for ţe le d i s p o n i b i l e s'au îm­prăşt iat zadarnic , fără s ă fi fos t su f i c i ente n ic i pentru c e l e c r e a t e î n d a t ă d u p ă unire.

Mai mult d e c â t a tât : în jurul mul tor şco l i m e d i i nou crea te s'au p r o d u s grave nemulţumir i chiar în sânul popula ţ i e i care le-a creat , fie c ă mai târziu, ş i-au da t s e a m a că nu aveau n e v o e d e e l e , fie pentru s labul rezul tat al ins trucţ ie i , ori d in cauza che l tue l i l or d e sus ţ inere .

A ş a că p e t erenul creării d e nou i l i c e e şi g imnaz i i s e a j u n s e s e , în-tr 'adevăr, la un punc t d e saturaţ ie .

D e a c e e a hotăr îrea luată în cons fă tu irea inspector i lor reg iona l i ai învă ţământu lu i s e c u n d a r nu p o a t e fi d e c â t b i n e v e n i t ă : e t impul s u p r e m d e a n e opri u n d e a m ajuns . Nu mai a v e m n e v o i e d e l i c e e şi g imnazi i n o u i !

Ba chiar şi c e l e e x i s t e n t e s'au a d e v e r i t prea m u l t e , şi d e a c e e a c o n -ferenţa a mai hotăr î t ca g i m n a z i i l e şi l i c e e l e c r e a t e în ultimii ani , cari s e vor d o v e d i că nu po t funcţ iona cu fo los , fie din l ipsa d e local şi mater ia l d idac t i c , fie din cauza l ipse i forţelor d i d a c t i c e cal if icate, să fie desf i inţate

C e l e desf i inţate vor fi s c h i m b a t e în şco l i cu caracter pro tes iona î şi c o m e r c i a l atât pentru băe ţ i cât şi pentru fete .

Ş i măsura a c e a s t a d in urmă o c r e d e m sa lutară; c r e ş t « m artificial un număr prea mare d e proletari in te l ec tua l i , a v â n d prea puţ ină grije pentru e d u c a r e a în ramurile prac t i ce a le vieţ i i .

O aprobăm cu o s ingură c o n d i ţ i e : ca noua d irec t ivă să fie î n ţ e l e a s ă d e toată l u m e a şi s ă nu n e trez im, că guvernu l v i i tor ar r e d e s c h i d e l i c e e l e şi g imnaz i i desf i inţate d e ce l actual şi s c h i m b a t e în ş co l i pro fe s iona le . (P . )

* I g i e n a p o s t u l u i . N i m i c mai s ă n ă t o s pentru viaţă d e c â t postu l . D o u ă

zi le în s ă p t ă m â n ă fără c a m e , fără lapte as igură bătrâneţă î n d e l u n g a t e ş i s ă n ă t o a s e . Bătrâneţea noas tră d e p i n d e d e s tarea ficatului nos tru , iar ficatul nos tru d e p i n d e d e felul hranei cu care n e o b i ş n u i m . O m u l are o b i c e i u l să m ă n â n c e cu mult mai mul t d e c â t are n e v o i e , c e e a ce i o b o s e ş t e ficatul. T r e b u e , apoi , ca a l i m e n t e l e n o a s t r e să nu fie prea c ă r n o a s e nici prea grasă . O s ingură dată carne p e zi e s t e d e ajuns, şi carnea a c e a s t a e d e preferat s'o m â n c ă m friptă şi nu fiartă D u p ă a c e e a , n u trebue s ă u i tăm c ă o d a t ă c e - a m trecut e p o c a a d o l e s c e n ţ e i , e s t e b i n e s ă e s c l u d e m cât mai m u l t l ap te l e d in reg imul .nostru a l imentar . E s t e o cred inţă g e n e r a l ă dar greş i tă , după care reg imul lactat e s t e uşor s t o m a c u l u i . S t o m a c u l tl d i g e ­rează p o a t e uşor, dar nu ficatul. Căci l a p t e l e care s tr ică dinţii , p i in fier­b i n ţ e a l a lui, strică, d in a c e e a ş cauză, ficatului. î n a i n t e d e Claude B e r n a r d n u s e c u n o ş t e a aşa d e b ine rolul ficatului în o r g a n i s m — dar c i n e n u ş t i e astăzi că el e s t e ce l mai important organ al nu tr i ţ iune i? F ica tu l d i s t r i b u e

Nr. 7 - 8 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 265.

•calităţile a l imentare în o r g a n i s m , d e el d e p i n d e să fim graşi sau s labi , bo lnav i sau ne tez i la faţă. A n o m a l i i l e , ca pit ic i i s a u uriaşi i , sunt d e a s e -m e n i dator i te felului d e a funcţ iona al ficatului. Şi c â r d n e î m b o l n ă v i m d e rinichi, or ig ina a c e s t e i bol i e s t e t o t în prea marea o b o s e a l ă a ficatului, a c e s t mare epurator , p e care rinichii caută să-1 ajute , c e e a ce- i o b o s e ş t e la rândul lor.

0 hrană uşoară şi b ine a leasă , iată s ecre tu l une i bătrâneţ i v i o a e . Bătrâneţea a c e a s t a e curentă în Franţa , în Earis. Mă g â n d e s c însă că la noi intre in te l ec tua l i cazul nu e s t e a c e l a ş . D u p ă cât mi-a duc aminte , bă iba ţ i i şi f e m e i l e din R o m â n i a d e cum ajung la vrîrsta d e 40 d e ani , în­c e p să s e îngraşe Ş i . . . gross ir , c 'est vieil l ir un peu« . Şi ei s e îngraşă din cauza unei hrăni prea b o g a t ă în mater ie cărnoasă , care o b o s e ş t e fi­c a t u l dând astte l n a ş t e r e unei ingreunări f i z io log ice regre tab i l e .

Apo i s e m â n a n c ă prea multă carne toca tă - f o a i t e răufăcătoare — şi prea mul te t o c a n e , vreau să zic carne fiartă, iar nu friptă sau prăjită, ca în Paris O h i g i e n a strictă, o viaţă măsurată ar p u t e a dintr 'odată s c h i m b a a c e a s t ă s tare d e lucruri. Nici prea mul t s o m n , şi nici prea puţin: ce l puţ in ş a p t e şi ce l n.ult o p t ceasur i p e n o a p t e . Atâta e de ajuns să transforme tr i s te ţa în s e n i n ă t a t e , p e s i m i s m u l în o p t i m i s m ( S d m ) A. C.

*

T r a f i c a r e a m a n d x t n l n i <le d e p u t a t . N o u a C o n s t i t u ţ i e a Polonie i , care a fos t vo ta tă cu o majori tate i m p u n ă t o a r e — 205 voturi contra 95 — şi a le cărei p u n c t e pr inc ipale sunt: 1) d e p l i n e l e puteri d a t e preşed in te lu i republ i ce i d e a d i s o l v a Parlamentul după c e r e r e a cons i l iu lu i d e miniştri şi în urma unui m e s a j m o t i v a t şi 2) dreptul de a s e promulga d e c r e t e - l e g i având putere de l e g e , d e către p r e ş e d i n t e l e re ubl ice i .

Dar n o u a cons t i tu ţ i e p o l o n ă mai c o n ţ i n e şi altă d i spoz i ţ iune care reprez in tă pentru vremuri le d e azi, dacă nu o inovaţ i e , ce l puţin o măsură d in c e l e mai fericite . S ta scr i s într'un art icol c ă : deputatu lu i care va trage benef ic i i p e r s o n a l e din s i tuaţ ia sa par lamentară , i -se va ridica mandatu l . •S'a cons t i tu i t chiar un tribunal suprem care va a v e a c ă d e r e a să s e pro­n u n ţ e în a s e m e n e a împrejurări

E o a r e n e v o e să mai in s i s tăm asupra a c e s t e i măsuri care c o n s t i t u e un adevărat principiu fundamenta l al v i e ţ e i par lamentare şi d e care în P o l o n i a ca şi in a l te ţări reprezentanţ i i naţ iune i s'au îndepărta t atât d e m u l t ? Cert, mulţi deputaţ i vor găs i cur ioasă a c e a s t ă î m p i e d e c a r e d e a trage f o l o a s e p e r s o n a l e , c â n d ci numai în a c e s t s c o p s'au s trăduit să ob ţ i e un m a n d a t în Par lament .

Din t o a t e modificările , in trodusă în Const i tuţ ia po lonă , a c e s t articol prez in tă p o a t e c e a mai mare î n s e m n ă t a t e , căci d a c ă într'adevăr v a fi pus în ap l i care cu toată r igoarea , el va contribui să a s a n e z e moravuri le p o l i t i c e şi par lamentare .

* S p r i j i n i r e a p r o d u c ţ i e i a g r i c o l e . D e l à î n c e p u t u l executăr i i re formei

agrare s'au ridicat n e n u m ă r a t e glasuri , cari arătau îngrijorate s c ă d e r e a pro­ducţ ie i noas tre agr ico le .

S'a c o n s t a t a t d e mult d e spec ia l i ş t i ca şi d e s impl i spec ta tor i ai ma-rei reforme, că împărţ irea pământu lu i între agricultori nu c o n s t i t u e d e c â t •des legarea u n e i s ingure laturi a reformei agrare la no i .

Pag. 266, C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 - 8.

Pământul nu e d e a j u n s s ă fie dat in m â n a ce lor , cari îl m u n c e s c , c i a c e ş t i a t rebue să ş t i e şi c u m să-1 l u c r e z e în m o d raţ ional , să aibă şi ut i -lagiul n e c e s a r pentru o lucrare raţ ională , pentru a a junge la un p r o d u s cât mai mare .

Constatăr i e l e m e n t a r e , a junse bana le , dar p e s t e cari g u v e r n e l e c e s'au per indat au trecut cu d e s t u l ă uşurinţă .

Faptu l că , reforma agrară a da t p ă m â n t ce lor , cari n'au avut d e l o c , ori prea puţ in, fie şi numai pentru hrana u n e i s ingure familii , a făcut să c r e a s c ă numărul ace lor , cari afară d e bra ţe l e lor, n'au avut alt mij loc d e m u n c ă . Ţăranul fără pământ , ori prea puţ in , n'a avut în major i ta tea cazurilor, în m o m e n t u l înproprietăriri i , n ic i a n i m a l e d e jug , nic i u t e n s i l i i l e Strict n e c e s a r e lucrării pământu lu i , nici î n g r ă ş ă m i n t e l e d e l ipsă în a t â t e a regiuni sărace a le ţării .

In l o c să ne p l â n g e m m e r e u , că producţ ia s c a d e , sau să n e r id icăm împotr iva principi i lor jus te , după care s'a făcut reforma agrară. Statul era dator ca în l o c să o facă p e j u m ă t a t e s ă o fi real izat c o m p l e t .

Prima grijă, d u p ă împărţ i rea pământulu i trebuia să fie ajutorarea nou i lor proprietari pentru a a junge în ce l mai scurt t i m p la utilajul e c o ­n o m i c n e c e s a r .

A u trecut însă ani d u p ă ani, şi noui i împroprietăriţ i au fost lăsaţ i la propri i le puteri .

S e ş t i e , că în vech iu l R e g a t mai cu s e a m ă , la retragerea armate lor g e r m a n e era o mare l ipsă în a n i m a l e l e d e jug . Sa te întregi p u t e a u porni în primul an a b e a c â t e v a pluguri .

D in zi în zi a c r e s c u t preţul z i le i d e lucru aşa că ce i mai săraci dintre împroprietăr i ţ i , ba chiar dintre vech i i proprietari mic i şi mij loci i , nu, p u t e a u s ă angajeze p lug stre in , fiind si l i ţ i să-ş i pună porumbul cu sapa .

In astfel d e condi ţ i i pământu l s'a lucrat prost , a sărăcit d in an, iar p r o d u c ţ i a n'a putut d e c â t s ă s c a d ă .

In l o c s ă s e d e a c e l mai urgent ajutor p e t erenul producţ i e i agr ico le , de u n d e i i v o r e ş t e încă întâ ia sursă d e veni t ş i e x p o r t al Statului , g u v e r n e l e , în s p e c i a l ce l l iberal , s'a g â n d i t numai l a . . . comerc ia l i zăr i şi industrial izări a le unor bunuri şi energ i i n a ţ i o n a l e m e n i t e s ă p r o d u c ă numai în vi itor.

Mica agricultură a r ă m a s n e a j u t o r a ţ i : nici un credi t pentru c u m p ă ­rarea d e a n i m a l e d e m u n c ă , d e utens i l i i , d e în jghebare a noui economi i ' s ă t e ş t i .

N o u l s ecre tar d e l a Ministerul agriculturii , dl B u s u i o c e s c u , a acordat de curând unui ziar lămuriri d e s p r e felul c u m s'ar i n t e n ţ i o n a a c u m la Mi­nis terul agriculturii s ă s e v ină în ajutorul producţ ie i agr i co l e .

O reorganizare a învăţământulu i agr ico l p e d e o parte , iar p e d e altă parte d e s c h i d e r e a d e cred i t e pentru procurarea d e maş in i agr ico le p e s e a m ă mic i lor p r o d u c e n ţ i , în condi ţ i i s u p o r t a b i l e pentru a c e ş t i a . O plată d e 30° / 0 d in c o s t la p e r d e r e , şi o p lată in tegra lă în d e c u r s d e trei ani.

P lanu l d e sprijinire a produc ţ i e i a g r i c o l e ca ş i în ten ţ iun i l e sunt l ă u ­dabi le . Toţ i o a m e n i i d e s p e c i a l i t a t e au atras d e m u l t atenţ ia asupra mi j loa ­ce lor prin care s e p o a t e intemsifica producţ ia noas tră agricolă .

Nr. 7 8. C U L T U R A C R E Ş T I N A Fag . 267.

Un ajutor i m e d i a t p e s e a m a mic i lor agricultori , prin î n l e s n i r e a a p r o ­vizionări i c u maş in i agr i co l e , ar fi într 'adevăr u n î n c e p u t d e c o m p l e t a r e a reformei agrare

Bugetul ţării, c u m p o a t e s u s ţ i n e a tâ tea c a p i t o l e , c r e d e m , că v a s u ­porta şi unul n o u , a c e l a m e n i t să intens i f i ce p r o d u c ţ i a d e c ă p e t e n i e a R o ­mânie i . Cu atât mai vârtos că p l a s â n d în utens i l i i e c o n o m i c e bani i ţării p e un interval scurt, f o l o a s e l e ar fi d intre c e l e mai mari .

A c e e a ş grijă arătată şi faţă d e aşa z i s e l e n o a s t r e «colonizări» , cari p â n ă azi s u n t n u m a i pri lej d e r i s ipă d e e n e r g i e , şi d e d e s n ă d e j d e pentru atâţ ia co lon i ş t i . L i s e dă o a m e n i l o r p ă m â n t şi apo i sunt lăsaţ i ţn p la ta D o m n u l u i , iar p â n ă c â n d nou l «proprietar* r e u ş e ş t e să-ş i ridice o c o c i o a b ă ş i -a v â n d u t t o a t ă a v e r e a m i ş c ă t o a r e aşa că nu mai are c u c e î n c e p e m u n c a pământu lu i .

V o r trebui aflate s u m e l e n e c e s a r e pentru o n o u ă înflorire a agr i ­culturii noas tre , şi vo im s ă c r e d e m c i nu s e v a rămânea la program şi i n ­tenţ i i f rumoase .

MISCELLANEA. C ă r b u n i i e n g l e z i ş i a u r u l b o l ş e v i c . Cunoscutul

l e a d e r liberal englez, Lloyd George, scrie sub titlul de mai sus un interesant articol, din care vom reda mai jos unele pasagi i:

„După toate semnele exterioare, se pare, că suntem mai departe decât oricând, de tranşarea crizei miniere.

Cu toate acestea suntem mai aproape ca oricând de s o ­luţionarea ei.

In „cercurile capitaliste" se crede, că imediat după v o ­tarea legii de opt ore de mutică, rezistenţa minierilor, se va destinde încetul cu încetul.

Multe, poate majoritatea minelor, vor putea să plătească salariile de înainte de grevă, după Introducerea orarului de opt ore.

In unele circumscripţii s'ar putea chiar ca ele să fie plătite şi chiar după un orar de 7 jum. ore.

Evident, că sindicatele vor lupta din răsputeri ca să nu ^e destindă deloc rezistenţa minierilor. îşi vor pune în joc toată influenţa lor, în acest sens .

Dacă se va întâmpla altfel, adică dacă nu le va reuşi acest iucru, s indicatele engleze, cea mai puternică organizaţie, de acest fel din lume, va fi adânc lovită.

Proprietarii de mine, pe de altă parte, nu se văd deloc puşi în situaţia de a relua tratativele, înainte de a se fi făcut încercarea cu mărirea orarului de muncă.

Au fost poate supăraţi pe Baldwin, pentru invitaţia, pe care acesta a adresat-o lucrătorilor, de-a căuta să se ajungă la o înţelegere prin acceptarea raportului comisiei regale de cărbuni.

Va trebui să treacă un oarecare timp, până cei doi ad-varsari, îşi vor putea face o idee de reacţiunea legei de opt ore.

Muncitorii susţin, că ei g ă s e s c acum mai multe ajutoare, .pentru sprijinirea grevei lor, decât în orice altă împrejurare, analoagă celei de azi.

Nr. 7 - 8. C U L T U R A CREŞTINA Pag 269.

Cook spune: „Opinia publică ne-a adus mult mai multă s impatie

decât altă dată, iar bani am primit de două ori cât în 1921%. Sindicatele ruseşti au fost extrem de darnice cu s u b ­

venţiile lor. Până acum au semnat 500,000 lire sterline pentru, fondul de ajutorarea minierilor englezi.

Şi nu avem nici un motiv, să ne îndoim, că aceşti bani au fost daţi chiar din buzunarul lucrătorului rus.

Guvernul sovietic a favorizat subvenţiile. Evident că aceste sume nu se puteau trimite fără ştirea guvernului s o ­vietic. El a sancţionat aşa dar suvenţiile. Şi până Ia acest grad, guvernul sovietic a participat la ele.

Dar e foarte probabil, că imboldul nu a fost aici datorit numai milei faţă de tovarăşii, cari sufer.

Sub o formă deghizată — şi abia deghizată — Rusia duce, pe pământ strein, un rasboi contra capitalismului.

Cele mai multe ajutoare însă, greviştii le-au primit dela sindicatele lor. Copiii lucrătorilor de mine sunt hrăniţi cu banii alocaţi copii lor de şcoală, iar în unele localităţi, auto­rităţile chiar, pun la dispoziţia familiilor minierilor, ajutoare, pentru uşurarea mizeriei lor.

Şi cu toate acestea, în foarte multe locuri mizeria şi lipsa sunt imense.

Unul dintre şefii acestei greve a declarat, de curând, că dacă ea nu va fi soluţionată până î n 14 zile, are atunci toate şansele să se trăgăneze până în Septemvrie.

Cea mai lungă grevă. Până acum nici o altă grevă, nu a durat mai mult de 3 luni. E de aşteptat, dacă de data aceasta, regula va avea o excepţie .

Procedeul fără plan al guvernului, a tărăgănat, fără în ­doială criza.

Nu e însă exclus ca Parlamentul să intervină, dacă l e g e a de 8 ore, va eşua.

Proprietarii de mine nu sunt iubiţi, s'au arătat încăpă­ţînaţi şi meschini şi au pierdut In felul acesta foarte multe simpatii.

Există impresia generală, că şi-au administrat rău minele şi că o mare parte din nemulţumirile de azi, se datoresc in­capacităţii lor. , . . . , . Şi această impresie a fost întărită mult de rapoartele

unei serii întregi de comisiuni oficiale şi neoficiale. • , ,-.

Pag. 270 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—8.

Urmările crisei. Creva a adus, fireşte, consecinţe destul de grave în viaţa economică engleză.

Deputatul Hannon, un cunoscut industriaş dintr'o pro­vincie din Anglia de mijloc, socoteşte pagubele suferite de in­dustria engleză la 10 milioane lire sterline săptămânal.

Dacă situaţia de azi va mai dura, aceasta criză se va mări cu mult, de oarece rezervele de cărbuni ale celor mai multe întreprinderi industriale, sunt pe sfârşite.

Cărbunii importaţi de Germania şi Statele-Unite, în afară, că sunt foarte scumpi, dar nu umplu nici măcar jumătate din nevoile industriei engleze.

Mai cu seamă industria grea e cea mai lovită. Numărul şomerilor creşte deJa o săptămână la alta. An­

gajamente noui se fac numai pe durate foarte scurte. încă nu se pot calcula consecinţele acestei greve, în prin­

cipalele ramuri ale industriei. Până acum 400 milioane pierderi. Iată o cifră, ce

spune foarte mult şi reacţiunea asupra comerţului cu străi­nătatea încă nu se poate socoti. Ce va fi atunci, când fatal­mente, acest lucru se va întâmpla!

Dacă conflictul va fi însă soluţionat pe o cale paşnică, multe din pierderile de azi vor fi echilibrate, prin sentimentul general de încredere, în puterea de rendement a fabricelor noastre.

Dacă se va reuşi ca regimul minier să fie reorganizat iar minerii satisfăcuţi, economia publică va câştiga în câteva luni, mai mult decât a pierdut în aceste ultime săptămâni

-de grevă. * Va trebui să se tranşeze odată pentru totdeauna cu acest

veşnic motiv de conflict economic, cari sunt azi industriile de mine, aşa tncât această chestiune vitală pentru insulele bri­tanice, să fie extirpată din rădăcini.

Minele noastre de cărbuni sunt cele mai bogate din Eu­ropa şi au supremaţia asupra minelor din toată lumea, căci sunt aşezate în apropierea coastelor mărei.

Cărbunele englez va avea totdeauna un rol precumpă­nitor pe piaţa mondială respectivă, şi nici Cook, nici Evon Wil l iams, nu vor putea prin tărăgănelile lor, să răpească Angliei acest imens avantagiu.

Nr. T—8'. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 271 .

N o u l r e g i m d i c t a t o r i a l al f a s c i s m u l u i . C o r e s p o n d e n t u l d e l a R o m a , a lui N e u e F r e i e Pres se , tr imite ziarului său, următoare l e i n t e r e s a n t e c o ­mentar i i , re la t ive la u l t i m e l e d ispozi ţ iuni d e res tr ic ţ iune e c o n o m i c ă lua te d e Musso l in i .

A p r o a p e în a c e i a ş i zi, guvernul i ta l ian a luat trei măsuri , care c u t o a t ă -diferenţa lor capitală , au însă un s c o p c o m u n , amel iorarea rapidă a s i tuaţ ie i e c o n o m i c e na ţ iona le .

In primul rând s'a d i spoza t e m i s i u n e a uiyitară a m o n e d e i , fiind în ­sărc inată cu a c e s t lucru B a n c a d'Italia.

Importanţa a c e s t e i măsuri rez idă însă , în a c e e a , că c e l e l a l t e d o u ă bănc i , Banca din Napol i şi B a n c a din Sic i l ia , s e v ă d d e s ă r c i n a t e d e autori­zaţia d e până a c u m a , iar s t o c u l lor meta l i c , în trebuinţa t la a c o p e r i r e a ce lu i d e hârt ie , l e e s t e p u s la d i spoz i ţ i e l iberă.

Metalul a c e s t a e t ransportat la Banca Ital ie i , t o tuş i e în scr i s in r e ­g i s t r e l e a c e s t e i a , d r e p t cred i t d e s c h i s al c e lor d o u ă inst i tuţ i i d in Italia m e ­r idională .

Prin opera ţ ia d e mai sus , a c t i v e l e ce lor d o u ă bănci c r e ş t e cu p e s t e 2 0 0 m i l i o a n e lire," iar s tatul l e -a dat v o i e , ca Banca d i n Napol i să în tebuin-ţ e z e 50 m i l i o a n e l ire şi c e a din Sic i l ia 30 m i l i o a n e l ire , d in fonduri le d e r e z e r v e r e s p e c t i v e pentru r idicarea produc ţ i e i Ital iei d e sud .

Pentru a c e l a ş i s c o p , adică pentru cons tru irea d e uz ine h idraul ice , pentru industr ie şi agricultură, a m b e l e bănc i vor în trebuinţa u n sfert al veni tu lu i lor anual net .

In felul a c e s t a prov inc i i l e d e s u d , p r i m e s c un ajutor particular, în afară d e a c e l al Statului , ajutor c e p o a t e să lucreze mai r e p e d e şi fără în ­târzier i le i n e r e n t e b iurocraţ ie i . i

Nordul mai bogat , ş i în spec ia l Lombard ia , v a p u t e a să-ş i î n v e s t e a s c ă ac t ivu l l ichid în întrepr inder i le din reg iuni le m e r i d i o n a l e , atât d e neg l i ja t e p â n ă a c u m .

P r o b l e m a emigrăre i i ta l ieni lor d e s u d , va căpăta p o a t e în urma a-c e s t e i măsuri , o so lu ţ ionare dorită d e to ţ i ace i c e v e d e a u c u durere p l e ­c a r e a în m a s s ă a locui tor i lor a c e s t o r provinci i sărace , şi to tuş i r e a l m e n t e b o g a t ă .

C o n t e l e V o l p i , care ş i -a e d u c a t şi d e s v o l t a t f irescul său t a l e n t mai întâi într'o b a n c ă g r e c e a s c ă şi apoi la B a n c a Comerc ia lă a inf luenţat şi d e d a t a a c e a s t a d e s v o l t a r e a financiară.

Colegul său, ministrul d e jus t i ţ i e R o c c o , a m e r s însă şi mai d e p a r t e ş i vrea s ă s o l u ţ i o n e z e p r o b l e m a e c o n o m i c ă , prin mi j loace l e s o c i a l e ,

Legea sindicatelor. L e g e a s ind ica te lor care tocmai a intrat in v igoare ind ică fiecărui i ta l ian , locul său d e m u n c ă . î n t r e a g a naţ iune t r e b u e s ă s e •dedice producţ i e i , p e care d e a c u m îna inte , nu o v a mai contro la d e c â t s tatul .

A c e a s t ă l e g e , c e c u p r i n d e 140 art ico le , a fos t definit iv redactată , d u p ă î n d e p l i n i r e a unora din d o r i n ţ e l e patroni lor in ul t imul mare cons i l iu al partidului .

Prin e a s e as igură patronului şi munci torulu i drepturi e g a l e , p u n â n -•du-i p e a m â n d o i s u b d e p e n d e n ţ a d irec tă a jurisdicţ iuni i nou lu i min is tru al corporaţ i i lor .

Lupta de dată exlusă. D a c ă în t e o r i e nu a putut fi î n c ă e x l u s ă lupta d e c lasă , a c e s t e t ern dez idera t a fos t a c u m e x c l u s în m o d pract i c .

T o a t e c l a s e l e d e m e s e r i i , d e la munc i toru l plăt i t cu ziua, p â n ă la mari i industr iaş i , d e l a ţăranul, care îş i v i n d e p u t e r e a d e m u n c ă , p â n ă la autori i dramat ic i , au fos t t r e c u t e in s i n d i c a t e contro la t e d e Stat sau în corporaţ i i pur pub l i ce .

O a s e m e n e a o r g a n i i a r e a producţ i e i , în st i l a tât d e mare , n u s e p o a t e nicăiri găs i in istoria m a i nouă .

f a g 272 C U L T U R A C R E Ş T I N A iNr. 7 8.

Ministrul d e jus t i ţ i e R o c c o , s u s ţ i n e , că a e laborat o l e g e , care n u suportă nici un p a n d a n t e laborat in u l t imi le s u t e d e ani . •

lotul cu titlu de experienţă. Dar v a trebui să a ş t e p t ă m , spre a v e -d e a , c u m s e va putea face dintr'un p o p o r o mil i ţ ie a munci i .

însuş i Mussol in i , v o r b e ş t e d e o e x p e r i e n ţ ă i s tor ică . S p e r ă să d e a c e l e mai b u n e rezul tate .

Dar fiindcă numai cu speraEţa nu s e a junge prea departe , l e g e a , p e c â n d s e afla abia la tipărit a şi suferit une l e modif icări , în c e e a c e pr ivea ega l i ta tea patroni lor şi a munci tor i lor in faţa ei .

O oră de muncă mai mult.\In urma propunere i lui M u s s o l i n i , u l t imul c o n s i l i u d e miniştri a d i spus , ca patroni i să aibă l ibertatea d e - a cere o oră d e m u n c ă în p lus .

Iată o măsură care atât din p u n c t d e v e d e i e soc ia l , câ t şi e c o n o m i c , , e extraordinar d e importantă , mult mai importantă d e c â t t o a t e c e l e l a l t e , c e s'au luat o d a t ă c u ea .

In terz i ceaea prov izor ie d e a s e c lădi pa la te sau vile l u x o a s e , p e n t r u a n u s e lua d in p u t e r e a d e m u n c ă , a ce lor c e sunt c h e m a ţ i să l u c r e z e la c lădiri le a b s o l u t n e c e s a r e ca uz ine , c a s e pentru munci tor i , cazărmi, s c h i m b ă p r e a puţ in s i tuaţ ia e c o n o m i c ă şi des igur nu brusc.

D e a s e m e n i nu era prea mare importanţă nici l imitarea apariţ ie i z ia ­relor în 6 foi, nic i in terz icerea d e s c h i d e r e i d e nou i c a f e n e l e sau b o d e g i .

S c o p u l lor e , ca popula ţ ia să fie inocu la tă cu s imţul e c o n o m i e i , a l pos ib i l i tă ţe i d e jertfă şi d i sc ip l ină , lucru, p e care un g u v e r n fascist , e v i ­d e n t că îl d o r e ş t e foarte mult .

Măsurile vor să fie o demonstraţie pentru străinătate. Dar t o a t e a-c e s t e măsuri , inc lus iv c e l e 9 o r e d e m u n c ă , au fost luate şi pentru a d e -m o n s t i a s trăinătăţe i , că Italia vrea să facă e c o n o m i i şi să m u n c e a s c ă şi c ă d e c i i s e p o a t e acorda or i ce cred i t şi oricâtă încredere .

Pr ie ten ia S t a t e l o r - U n i t e t rebue m e n ţ i n u t ă şi cu mul t intensif icată. Ajutorul a m e r i c a n e n e c e s a r în Italia nu numai ace l al banului , c i

în primul rând, ajutorul pol i t ic . Dorinţele imperialiste ale Italiei. Italia vrea să se mărească . Ca i m ­

periu vrea să c â ş t i g e dar cu armări le s a l e c o n t i n u e , nu yrea răsboi . V r e a o e x p a n s i u n e p e c a l e a unei producţ i i , i n t ens iv mări te şi p e a-

ce ia a unor a l ianţe e c o n o m i c e . A c e s t lucru, mai cu s e a m ă , într'o v r e m e c â n d a l te ţări, ca Franţa,

Ang l ia sau Germania , luptă din greu cu cr ize le e c o n o m i c e , ca să nu mai vorb im d e c e l e po l i t i ce .

In Ital ia, t o a t e a c e s t e noui măsuri dras t i ce , sunt îng lobate într'o e x ­pres ie lapidară: D e f e n s i v a e c o n o m i c ă . Şi e aşa.

Dar Musso l in i s p u n e m e r e u , iar fasc i smul d o v e d e ş t e m e r e u prin fapte că c e a mai bună apărare , e o fens iva . Şi d e ace ia p u t e m să cons ta tăm, c ă ş i d e data a c e a s t a e vorba d e o o fens ivă în st i l mare dar care n u vrea s ă fie făţişă.

* C â t c o s t ă o c a r t e . In anul 690, Benedict Biscop, că­

lugărul fundator al mănăstirii Warmonth, v lndu regelui Alfred de Northumberlandului un manuscris asupra cosmografiei, pe preţul de opt sute „ a c r e " de pământ arabil.

La 1774 Walter, stareţul dela Sf. Swithen la Winchester, cumpără cazaniile lui Bede . ş i Psaltirea lui Sf. Augustin pen­tru douăsprezece măsuri de orz şi o mantie bisericească pe care era brodată istoria lui Sf. Birnus, aducând pe regele Sa -rigon să-şi schimbe credinţa.

Nr. 7 - S C U L T U R A C R E S T I H A Pag. 273.

W . de Howton vându la 1276 aba te lu i de Crowton o biblie cu comen ta r e pen t iu 50 mărci de argint (893 fr.) pe când cons t ruc ţ i a a două bolţi a podului din Londra au cos ta t numai 625 franci .

La 1400 o copie de pe „Roman de la R o s e " se vându la P a r i s cu 833 franci.

Intr 'o listă veche a mănăst i r i i Sf. Ştefan din Caen, din anul 1431, se gă se ş t e în reg i s t r a tă c u m p ă r a r e a ope re lo r lui P ie r re L o m b a r d pent ru s u m a de 7 franci . Pe v remea a c e e e a s 'ar fi pu tu t c u m p ă r a cu aceas t ă sumă 70 ban i ţ e de grâu.

* P r o d u c ţ i a g r â u l u i . P roduc ţ i a to ta lă a grâului pe a-

nul 1925, pe în t regul glob se r idică la 10,688,520 vagoane . Fa ţă de aceas t ă p r o d u c ţ i u n e s i tua ţ ia diferi telor ţări e s t e

u r m ă t o a r e a : P roduc ţ i unea în vdgoane : S ta te le -Uni te 1.821.100 — C a n a d a 1.120000 — Fran ţa

895.000 — Aust ra l ia 883000 — Italia 655.000 — Argent ina 5 8 4 0 0 0 — S p a n i a 4 1 2 0 0 0 — German ia 322.000 — India 300.000 — România 285.000 — Jugos lavia 224.000 — Ungar ia 183.000 — Polonia 157 000.

Dec i : America de Nord a p r o d u s 32 la sută din p r o d u c ­ţ ia mondială .

India şi Ocean ia au p r o d u s 117 din producţ ia mondia lă . Europa a p r o d u s 37'5 din p roduc ţ ia mondia lă .

* D e c e s e s i n u c i d p o e ţ i i r o ş i i ? Karel Radek a p u ­

blicat nu demul t în „ P r a v d a " un art icol în t i tu la t «Oameni fără cămin" , în care se ocupă de s inuc ide rea poeţ i lor Iesenin şi Sobol .

Articolul a provocat în opinia publ ică din Moscova foarte vii desba te r i . El este impor tan t şi pen t ru cititorii din s t r ă ină ­ta te , deoa rece cont r ibue într 'o oa reca re măsu ră la c u n o a ş t e r e a celor doi poeţi .

Intre al tele R a d t k scr ie : „Iesenin a murit , fiindcă nu a avu t pen t ru ce să t r ă i a scă .

A ieşit din sat, a p ie rdut orice legătură cu el, dar în o raş n 'a p u t u t pr inde rădăc in i . Iesenin n'a cunoscu t în o r a ş nimic a l t ­ceva decâ t câ rc iuma şi asfaltul. A cân ta t cum cântă o p a s ă r e şi a fost depa r t e de soc ie ta te .

6

'-ag 274 C U L T U R A CKKSTUNA .Nr. 7 8.

Sobol a căutat o nouă axă în viaţă. După cum se ştie, poetul n'a găsit-o. Deasemenea şi lui i-s'a părut fără rost să rotească în vârtejul vieţii. Mulţi dintre scriitorii noştri sunt într'o situaţie la fel cu cea în o r e s'au aflat Iesenin şi Sobol. Nu însă fiecare s'a hotărît la sinucidere. Dar aceasta nu în­seamnă că ei vor trăi, deoarece a trăi înseamnă a crea şi, în prezent, nu se poate creia, mai ales când nu se ştie pentru ce şi în numele cui.

Omul nu poate fi indiferent când in Rusia se naşte o nouă lume. Pentru sau contra, — aşa sună lozinca. Mulţi scriitori au rămas de partea lumii vechi şi pier împreună cu dânsa. întreaga literatură rusă din străinătate n'a creat nici măcar o singură operă artistică. Alţii au amuţit şi s'ua făcut bulgăre de sare după cum spunea Achmatov în poema sa tra­gică „Soţia lui Lot".

Artiştii noştri sunt leneşi. Nu vor să muncească. Au crescut în moravurile boheme. Scriitorii noştri nu vor să tră­iască viaţa grea dela ţară, nu vor să călătorească cu clasa III-a, ci numai în vagoane confortabile Nu vor să se coboare în mine, nu vor să trăiască în coloniile muncitoreşti şi nu vor să facă cunoştinţă cu periferia. Nu cunosc bine nici pe nep-mani (economişti specialişti). Nu se găseşte nici măcar o s in­gură carte, care să vorbească adevărat despre noua politică economică.

Pe de altă parte mulţi declară că nu se poate scrie a-•devărul. deoarece cenzura se pune imediat în funcţiune. în­cercaţi aceasta, tovarăşi. încercaţi să descrieţi viaţa de func­

ţ ionar, istorii neinventate, cari să nu conţină poveşti combi­nate cu bârfeli şi aluziuni, scrieţi despre viaţă cum este ea în realitate, şi veţi vedea că cenzura nu vă va împiedeca. Scriitorul sovietic nu se teme de cenzură. Se teme de el In­duşi. Nu poate descrie un tablou al realităţii. Literatura s o ­v iet ică din ultimii ani n'a făcut nici uh pas. Tragedia lui Ie­sen in şi Sobol este s imptomul lâncezelii literare".

Radek îşi tnchee astfel articolul din care se întrevede «areeum atitudinea literaturii faţă de regimul dominant; „Scrii­torul sovietic trebue să facă un pas înainte, un pas către comunism".

Hr. 7 8. C U L T U R A C R E Ş T I N A fetg. 275.

« I m n u l e o p i i l o r « . - S e cântă în ş c o a l e l e a m e r i c a n e din S t a t e l e -U n i t e .

>Eu sunt cop i l Sunt c e a mai n o u ă şi mai v e c h e ins t i tu ţ i e d in l u m e . E u m o ş t e n e s c pământul c â n d viu p e l u m e , iar c â n d mor îl las copi i lor cari vin după mine . Dator ia m e a e să las pământu l mai b u n d e c u m l-am găs i t D i m p r e u n ă cu m i l i o a n e l e d e fraţi şi surori m i - a ş i împl in i b ine d a t o ­ria a c e a s t a , dacă l u m e a nu ne-ar chinui c u n e p r i c e p e r e a ei . L a î n c e p u t am n e v o i e d e lapte bun, d e a r s ă n ă t o s şi d e j o c . Mai târziu îmi t r e b u i e s c o a l e bune , ca s ; mă p r e g ă t e s c s er io s pentru viaţă. V r e a u să t răesc . V r e a u s ă râd, să mă joc . să iubesc , să m u n c e s c , să m ă rog lui D u m n e z e u . V r e a u s ă ascu l t c â n t e c e f r u m o a s e , s ă c i t e s c cărţi bune , să v ă d tablouri frumoase . Vreau să c o n s t r u e s c c a s e , drumuri , căi ferate , maş in i V r e a u s ă a lerg prin pădure şi sa m ă s c a l d în gârlă Vreau s ă m ă j o c cu zăpadă . Uşuraţ i -mi c a l e a şi vă voiu ajuta la rândul m e u . E u sunt speranţa v o a s t r ă : e u sunt copi lu l» .

* U i m e a ş c o l a r a . Iată felurile d e m u n c ă la care sunt obl igaţ i ş c o ­

larii bulgari pentru prefacerea patriei lor r u i n a t e : «Curăţirea localuri lor d e ş coa lă , a curţi lor şi grădini lor a c e s t o r localuri , f acerea d e garduri vii, î m ­păduriri , săpături d e şanţuri , curăţ irea lucruri lor din m u z e e , săpături a r h e o ­l o g i c e , î t i frumseţarea curţi lor, a să l i lor d e ce t i re , a biseric i lor , a c imit ire lor , c o n s t r u i r e a d e drumuri şi d e barăci pentru c o l o n i i l e ş co lare , ararea şi î n ­gr i j irea o g o a r e l o i c o m u n a l e » . R e z u l t a t e l e s u n t v r e d n i c e d e laudă

* î n a r m ă r i l e d e d u p ă r a s b o i . Odată cu încheerea

păcii s'a constituit Societatea Naţiunilor cu menirea principală de a se evita pe viitor conflictele armate, prin supunerea dife­rendelor la acest tribunal internaţional şi aranjarea lor pe cale paşnică.

Faţă de această nouă instrucţie s'au emis păreri şi apre­cieri diametral opuse. După unii Societatea Naţiunilor cu sco­purile ei e s t e o utopie, după alţii începutul mult promiţător pentru pacificarea lumii.

Socotind că ţările cari au partea leului în Societate, cu toate nizuinţele oficiale ce le pun pentru consolidarea păcii, cu toate tratatele importante ca cel dela Rapalo, continuă să se înarmeie cu Înfrigurare, s'ar p irea că părerea pesimiştilor e m a i aproape de adevăr, şi că înşişi tnfiinţătorii Ligei nu cred în posibilitatea realizării scopurilor lor.

Intr'adevăr după o statistică întocmită de însăşi Societatea Naţiunilor, pentru înarmările de după răsboi, Anglia a cheltuit 114 milioane de lire sterline, Siatele- Unite 110, Franţa 51, Japo­n i a 43, Italia 31, Rusia 35, Germania 21 M i l i o a n e în aceeaşi valută forte.

6*

P a g . 276 . C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 7 - 8

Ia faţa acestor cifre, cine mai poa te spera intr 'o rodnică epocă de pace, cu toate sforţările depuse de Liga Naţiunilor,, ca şi de umanitar iş t i i din toată lumea ? Când ceea ce faci cu o mână , dis trugi cu ceealaltă, ce temeiu solid se poa te pune?

Se vede că omenirea e sort i tă să-şi chel tuiască o foarte-Însemnată din producţ ia sa pentru a pregăti mijloace cu cari, să i e însăşi d is t rusă!

E n o r m a scumpete de azi, în toate ţările se datorează pr imul r ând distrugerii de material şi oameni în râsboiul m o n ­dial . Ceea ce a a iuns în fundul mări lor şi s'a p răpăd i t in ex­ploziile bombelo r scumpe , r ămâne bun pierdut pentru totdeauna.. Dar milioanele de bra ţe munci toare?

Iar azi se înmagazinează In a rme şi muniţii averi imense,, pen t ru a fi la rândul lor dis t ruse , d i s t rugând alt rând de vieţi omeneşt i .

Ce pot face statele mici in faţa pildei da te de statele: mari? Sun t cons t rânse să le imiteze d u p ă puter i le lor.

S'a spus mereu : Si vis pacem, para bel lum! Dar s'a a d e ­verit că d e câ te ori s'a pregăti t râsboiul el a şi isbucnit! Şi a-tunci , ce rost mai au toate Ditirambele închinate pacifismului şi umanitar ismului ?

* E n g l e z i i d e s p r e R u s i a c o v i e t i c ă . Tre i membr i i

conseva tor i ai Camere i C o m u n e l o r au p leca t în Rusia s o v i e ­t ică pen t ru a î n t r ep r inde o anche tă a s u p r a s i tuaţ ie i de acolo. Ca î n t o t d e a u n a , englezii au fost pract ici şi s copu l lor a fost să şt ie dacă se poa t e face sau un comer ţ cu aceas tă ţară.

Rapor tu l celor trei deputa ţ i englezi a fost pub l ica t şi a p r o d u s impres ie la Londra .

D ă m mai j o s un r ezumat al celor cons t a t a t e de cei t re i călători .

îna in te de toa te ei cons ta tă că nici una din m ă s u r i l e excep ţ iona le înfi inţate la începutu l reg imulu i bolşevic n ' a u d i spăru t .

Dictatura asupra proletariatului. Guvernul sovietic,, cons ta tă cei trei depu ta ţ i englezi, es te o au toc ra ţ i e pur şi s implu , care prin violenţă a inst i tui t nu o d ic t a tu ră a pro le-riatu ui ci o d ic ta tu ră a sup ra pro le tar ia tu lu i . Aceas ta t i r an i e se a tenu iază , j udecând după to leranţa de care benef ic iază a c u m religiunile, cari au fost totuşi bat jocor i te şi r id icu l iza te pr in t r 'o ins idioasă şi aet ivă p r o p a g a n d ă î nd rep t a t ă în s p e c i a l con t ra creş t in ismului .

Nr. 7 - 8 . C U L T U R A CREŞTINA Pag. 277.

In ceeace pr iveş te pe r soane l e nu ex i s tă nici o g a r a n ţ i e ju r id ică , ca re să Ie p u n ă la a d ă p o s t de a rb r i t a r şi p r o c e d e e l e r e spec t ive şi p revent ive le cele mai îngroz i toare sun t încă în fiinţă. Ares tăr i colect ive, în temni ţă r i , depozi tă r i , execuţ i i c a ­pi ta le pen t ru del ic te pu r pol i t ice şi fără nici o j udeca t ă . Jus t i ţ i a nu es te astfel decâ t o „comed ie" .

Etatismul industrial şi al comerţului exterior. C o ­muni smul iniţial fiind s u p r i m a t chiar de Lenin, n 'a mai r ă m a s din marx i sm decâ t un e ta t i sm r e d u s la indus t r ie şi comer ţu l ex ter ior . A c e a s t ă formulă nu es te viabilă , pen t ru că s ta tul "Tiu a re sup le ţea necesa ră .

Influenţa pe care o are aces t e ta t i sm, a s u p r a bugetulu i , •nu es te aşa de deplorabi lă azi, cum a fost eri. Bugetu l rus es te echil ibrat , da tor ia r ecunoscu tă , ad ică cea nouă , nu a b ­soa rbe decâ t venituri le pe o lună şi j u m ă t a t e : servici i le •publice mai au deci s u m e la d isposi ţ ie .

Dimpot r ivă , indus t r ia fiind f inanţată de b a n c a de emi ­s iune , o inflaţie de credit s'a p rodus , care a deprec ia t cursu l inter ior al monede i .

Actua lmente credi te le au fost r e s t r ânse , ceeace va spor i şomajul , care şi azi e destul de mare , căci sun t un milion de munci tor i fără lucru, care p r i m e s c 2—8 ruble pe lună, sau

•după valuta fictivă în aur cam 450 p â n ă la 850 lei pe lună . Salar i i le sun t mai mici decâ t c apac i t a t e a de c u m p ă r a r e a t u ­turor celorlal ţ lucrător i din Europa .

Lipsa de credit. Condiţii le artificiale ale product iv i tă ţe i au permis să se crească rendementu l efectiv al indust r ie i . Dar , cu toa te că Rusia e boga tă în materii p r ime esenţ ia le , s c h i m -

'burile sale cu s t r ă ină ta t ea sunt foarte r eduse pen t ru că, n e -b u c u r â n d u - s e de credit , cumpără tu r i l e t r e b u e s c p lă t i t e cu bani ga ta sau în mărfuri . Or, mij loacele de pla tă foar te l i­mitate , interzic c u m p ă r a r e a de maşini i nd i spensab i l e d u p ă p e r i o a d a de r is ipă şi s t r icăciuni p r o d u s e de revoluţ ie .

Pen t ru a-şi res tabi l i p roduc ţ i unea fără a c o m p r i m a prea mult salarii le, şi pent ru a avea prin u rmare posibi l i tă ţ i de t ransferat . Rusia t rebue să-ş i reuti leze indus t r i a şi pen t ru a-ceas ta să obţ ină credi te din s t r ă ină t a t e , care s ingură p o a t e să - i furnizeze mater ia lul pent ru fabrici .

T o c m a i pent ru cucer i rea ace s to r credi te fac sforţări c o n ­ducă tor i i bolşevici . Financiar i i de s ta t „pr ivesc vii torul cu

j încredere , de oare c e n'a fost nici un anga jament soviet ic faţă

Pag- 278 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 - 8 .

de străinătate, dela începutul regimului actual, care să nu fi-fost executat punctual".

Neîncrederea persistă. Se poate, adaugă „Le Temps" , care comentează raportul celor 3 deputaţi englezi. Dar nu ajunge să-ţi renegi trecutul, pentru a-ţi deschide perspective imediate, judecând astfel, oamenii cari ies din închisoare, ar face toţi avere în cinste... Or, l i-se cer oarecari garanţii.

Deputaţii englezi, doritori să găsească debuseuri pentru Industria lor, se tem totuşi ca naţionalii lor să nu se îndrepte prea curând către stepele virgine ale Rusiei.

Dar în ace laş timp ei îi avertizează că „oricine are o reclamaţie bănească de făcut, nu poate să ceară satisfacţie tribunalelor, cu încredere", lată dar un pământ al făgăduinţei,, unde cei ce vin cu capitaluri nu sunt siguri de avutul lor.

Ruşii, observă ziarul francez, au o tendinţă nenorocită şi îşi tnchipuesc că dacă primesc pe străini, le fac o favoare deosebită. Dacă cei ce au economii , se duc se plaseze acolo, trebue să fie înainte de toate plini de recunoştinţă. Că n'au nici o garanţie, că n'au nici un drept, şi nu pot recurge la justiţie, asta nu importă!

Câtă vreme aceste iluziuni vor continua, închee „Le Temps", nu e nimic de făcut în Rusia...

C â t alcool se b e a . — R a c h i u s e b e a d e cap d e om: în D a n e m a r c a 24 litri p e a n ; în Ungar ia 11; in Franţa 10; în O l a n d a 8; în N o r v e g i a 3;. V i n în Franţa 107; în Ital ia 98; în Ungar ia 17; în Germania 7; în Angl ia 2 ; în D e n e m a r c a a p r o a p e nimic . Bere î n G e r m a n i a 570; în Angl ia 152; în D a n e m a r c a 104 ; în Austr ia 80; în S u e d i a 56 ; în O l a n d a 38; în Franţa 32;. în N o r v e g i a 3 1 ; î n Ungar ia 1 1 ; în Rus ia 5; în Italia 2

T o a t e a c e s t e a c h e l t u e s c p e băutură c a m 12 m i l i o a n e d e franci francezi .

* C â t alcool se bea în R o m â n i a . — In ţara noastră , ţară d e p o d g o r i i

s e b e a p e an c a m 280 d e m i l i o a n e d e litri d e v in . 8 ',400 000 1. d e rachiu 472,747,000 1. spirt , 73,533,000 1. b e r e . A d i c ă v i n e d e fiecare c a p d e o m : 15 1. v i n ; 5 1. rachiu; şi 26 1. d e spirt mai mul t ca ori u n d e şi 45 1. b e r e .

T o a t e a c e s t e băuturi p r e ţ u e s c cam 11,627,000,000 d e lei c e e a c e v i n e c â t e 3,509 d e le i d e p e r s o a n ă cu mari cu mic i . Pentru d e s f a c e r e a atâtor băuturi a v e m c i r c i u m e atât d e m u l t e , c ă v i n e c â t e u n a abia la 165 d e p e r s o a n e c u m a r e cu m i c , şi t r e c e prin m â n a unui crâşmar, unul cu altul la 577,000 d e le i . Iată o s ta t i s t i că î n s p ă i m â n t ă t o a r e , care strigă cu d e s p e ­rare la a c e i cari au dator ia d e a t ă m ă d u i răul ş i n'o fac. (Via.)

Cărţi, Reviste. Ziare. D u m i n e c a . încă nu s'a isprăvit discuţia în jurul şcoa-

lelor române dela Blaj. Noi o socoteam închisă. Dar iată o foaie din Braşov, atacă din nou problema pe baze de cifre. Confra­te le nostru face o comptabi l i ta te foarte compl ica tă ; cântăreş te cu o balanţă pe care o socoteş te foarte precisă, şi ajunge la în­cheierea câ la urma urmelor canonicii din Blaj nu prea au d rep ­tate.

Va să zică după socotelile bunului nost ru confrate braşo­vean, plânger i le celor dela Blaj au cam ieşit lipsă la cântar. . .

Dacă toare calculele acestea nu ar fi decât pierdere d e vreme, nu am mai s p u n e n imic ; fiecare face cu răgazul lui ce-i place. Pent ru că însă în această ches t iune t r ebue să se spună oda tă şi lucrurilor pe n u m e , ne vom îngădui să observăm foii din Braşov că îndeletnicirile ei sunt de-a dreptu l nă roade .

Înţelegem mai la u rma urmelor , ca prietenii noştri dela «Biruinţa* din Cluj. să cârâie pe urma plângeri lor Prea Sfinţi­tului Mitropolit Vasile. Cred ei că au cu Blajul şi anumi te che­stiuni polit ice de rezolvat. Cred ei! Dar confraţii din Braşov?

. . . Hei, confraţii din Braşov nu înţeleg anumi te lucruri foarte însemnate . Ei nu ştiu că un om de cultură şi un român se descalifică singur, p recupeţ ind banul pe care suntem datori să-1 dăm Blajului cultural . Şi a n u m e , datori nu în virtutea r e ­cunoştinţei c tre Blajul eroic şi ştiinţific din trecut , pen t ru m u ­cenicia lui fecundă întru român i sm; ci datori că t re sufletul d e măr ie al acestui neam, pentru care Blajul — adică disciplina Blajului — va fi încă multă vreme meşter faur.

Gândeş te - te d o m n u l e confrate, că dacă este un ban ca r e nu se fură şi nu se r isipeşte în buna noastră ţară, apoi în el t rebue socoti tă şi paraua dată Mitropolitului Vas i le şi celor ai lui. întâiu.

Şi, al doilea, nu uita că Blajul face şcoală confesională, adică singura şcoală românească cu grija pen t ru sufletul copii-

Pag. 280. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 - 8 .

lor cari îi sunt încredinţa ţ i ; s ingura şcoală care mai este în îm­prejurări le de astăzi, creatoare de energii morale şi de d isc i ­p l ină — spir i tuală şi lumească.

Pentru numele lui Dumnezeu , agitaţi p rob lema Blajului, dacă credeţi că îi puteţi fi de folos, dar nu mai încercaţi a-i cântăr i dreptur i le , — căci începem să vă b ă n u i m : şi anume , d e legăturile c u . . . Beoţia. (Cuvântul) .

S t . M e t e ş : Păstori ardeleni în principatele române. (Bi­bl ioteca «Semănătoru lu i* No. 111—113 A r a d / Preţul Lei 15. — E rodul unor studii îndelungate şi migăloase. Cu ajutorul aceste i cărţi pu tem face o instruct ivă şi înduioşe toare excurs ie dea lungul pământu lu i locuit de români , în cursul veacurilor.

* O- G h i b u : Cu gândul la Basarabia. (Biblioteca «Semănă­

torul» , No. 146—147, Arad) . Preţul 15 Lei. — Volumul acesta al dlui prof. un.vers i tar Onisifor Ghibu cupr inde da te in te re ­s a n t e privitor la pregăt irea desrobir i i Basarabiei şi a unirii ei România .

* N . I. H e r e s c u : însemnări literare. (Biblioteca Semănă­

torul*, Oo. 1 4 0 - 1 4 0 a Arad) . Preţul Lei 10. — Dl N. I. He ­rescu face par te din falanga tinerilor literaţi olteni, cari au făcut un harnic şi mândru centru l i terar şi cultural din Craiova zilelor noas t re . Bogat înzestrat şi îndrăsneţ , Dl N. I Herescu răsare s impat ic din rândur i le t inereşti ale acestoi « însemnări l i terare*, chiar când uneori t rece la exagerăr i . « însemnăr i li­terare* e pr imul volum al tânărului scriitor ol tean.

* G h . C a r d a s : Cântece poporane moldoveneşti. (Biblioteca

«Semănătorul*, No.' 157—159, Arad. Preţul Lei 12). — Dl G. Cardaş , prin colecţ ionarea acestor frumoase cân tece p o p o r a n e moldoveneş t i a scăpat d s pieire lentă o adevăra tă comoară a poeziei popora le din Moldova trecutului nostru. Ar t rebui ca <:ei în drep t să-i dea dlui Cardaş tot sprijinul moral şi material , p en t ru a cont inua pe acest d rum bun.

D r . S . S t a n c a : Sergentul, Dramă într 'un act. (Biblio­t e ca «Semănătoru l» , No. 119, Arad. Preţul 5 Lei). — Drama aceasta într 'un act, reprezintă un ep isod din lupte le de lângă Jiu, în Pasul Surduc , la începutul lui Sep temvr ie 1916. E pre ­lucrată d u p ă piesa «Iosef Heyder ich* de Th. Korner .

*

Nr. 7—8. C U L T U R A C R E Ş T I N A f a g . 281.

I o n M a r i n S a d o v e a n u : Drami sl. teatru, Studii şi -cronici. (Biblioteca «Semănătorul* No. 160—163 Arad . Preţul Lei 20. — Domnul Ion Marin Sadoveanu e unul d int re cei mai înzestraţi si mai bine pregătiţ i scriitori ai generaţ ie i noui . Vo­lumul «Dramă şi Tea t ru* pe care îl publ ică Biblioteca «Sema­forul*, ne aduce o bogată culegere de s tudi i şi cronici scrise c u o neobic inui tă pă t rundere . Autori i Dramatic i străini şi ro­mâni sunt s tudiaţ i cu depl ină compet in ţă de dl Ion Marin Sadoveanu

P i e r o A r g e n t i n a : Le Dotttine Solidariste, Saggio storico-•critico, ed. S. T. E. B. Bari.

Ideia de solidari tate s'a născut dintr 'o reacţ iune împotr iva individual ismului din s e c o k l al XVIII. Această idee apare în toată amploarea la Augus te Comte , care face din ea temelia sociologiei şi moralei sale.

In partea a doua a cărţii, se expun diferitele forme ale soi idar ismului con temporan . Studiul lor arată trei «transfor­mări adânci* ale conceptului de solidari tate. Dela sol idar i ta te ca fapt, se trece la ideia unei solidarităţi — obligaţie, a unei solidarităţi — dator ie ; în sfârşit, se face un loc tot mai mare

factorului individual : se recunoaş te că sol idari tatea p resupune o conşti inţă individuală care s'o înţeleagă, s'o simtă, s'o vrea şi s'o realizeze.

Autorul observă, în par tea a treia a lucrării, des t ina tă cri­ticei, solidarismul «nu conţ ine în el un principiu moral şi că este obligat să-1 împrumute dela al te doctr ine . Dar el serveş te -cel puţin să pună în slujba lor o forţă de cea mai mare im­por tan ţă ; el a afirmat şi demons t ra t egalitatea părţi lor, depen­denţa şi dreptul lor comun de a profita de avantajele pe care le oferă întregul*. Dar e o greşală a c rede că es te cu put in ţă să se găsească în viaţa colectivă principiul real al moralei .

R i c h a r d M u l l e r - F r e i e n f e l s , Irrationalismus: Umrise einer Erkenntnislehre, ed. F . Meiner, Leipzig.

Autorul comba te raţionalismul pen t rucă omoară «persona­litatea vie* şi are pre tenţ ia de a explica totul în na tură şi de a regula totul în viaţă prin concep te abs t rac te t inzând la uni­versalitate. In teoria sa, R. Mililer-Freienfels opune viaţa me-•canismul; creaţia calculului ; personal i ta tea nivelării.

Teza aceasta, după cum se vede, se apropie de doctr ina lui Bergson. Totuşi autorul insistă asupra deosebir i lor . El nu admi te o diferenţă esenţială de natură între instinct şi inteli­g e n ţ ă ci crede că instinctul e la or iginea oricărei cunoşt in ţe , că intel igenţa chiar este un fel de instinct raţionalizat. De a-semenea caută să facă o deosebi re cât mai precisă între dife­r i te le modur i de cunoaş te re neraţ ională (sau conceptua lă) ; sen-

Fag . 282. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7 - 8

t imentul (Einfuhlung) intuiţ ia c rea toare , ale cărei efecte le stu­diază tn cercetarea ştiinţifică, in artă, in viaţa morală şi reli­gioasă, cunoaş terea de sine confundându-se cu viaţa adâncă a eului.

* F r a n c e s c o F l o r a , Del Romantieismo al Futurismo, casa^

ed. V. Porta, Piacenza. F rancesco Flora dovedeş te că futurismul înţelegând p r i n

aceasta toată l i teratura con t imporană — cu toate că aspiră să se libereze de romant ism şi să expr ime viaţa modernă , nu este d e ­cât un romant i sm decadent , plin de preocupăr i s trăine a r t e i : producţ i i le lui sunt fragmentare, senzuale, prac t ice ; confundă viaţa art ist ică cu ar ta . Duşman al adevăratei culturi , fără o idee lirică centrală , futurismul n 'are în el o doct r ină estet ică sau o conşti inţă estet ică prin care să poa tă în t rece dual ismul romant ic . Refacerea absolută care p reocupă epoca noas t ră nu se va pu tea realiza şi nu vom avea o nouă artă clasic?, i x -presie adevăra tă a vieţii moderne , decât dacă, părăsind uşura­ticul d ispreţ pent ru cultura istorică şi filozofică, artiştii vor căuta, la lumina idealismului lui Benede to Croce, care rezolvă dua­lismul între spirit şi mater ie , să capete conşti inţa religioasă fi­lozofică a reali tăţ i i : ideia în act, care este uni ta tea d inamică şi pe care spiritul treWue s'o cucerească în fiecare clipă şi'n fie­care clipă s'o întreacă.

C. F . R a m u z , Presence de la mort, Geo rg et C-ie, G e ­neve .

«Presence de la mort* este un roman unanimis t In drama: cosmică, indivizii se pierd în grupur i , omenirea se topeş te într 'o s ingură apă.

Savanţii, înştiinţaţi prin telegrafia fără fir, ves tesc că *pă-mântul cade în soare pent ru a se topi din nou«, Secetă mare , de trei luni. Căldura creşte . In faţa băncilor stau agenţii , au­torităţile lansează proclamaţi i , spa ima creşte . Se mobilizează t rupe . Trenur i le nu mai merg. încetul cu încetul , se înţelege că vom muri cu toţii. Pentru popor , asta înseamnă întâiu de toa te eă se poa te bea, fără a plăti, tot vinul din crişme, Într 'o zi, se aude zgomotul mitrailerii. Incendii , jafuri, electricitatea, se opreş te . In t r 'un »palace«, bogaţi i pe t rec la lumina lumină­rilor, în sunete exaspera te de Jazz-band. Răscoale , lup te . E d in ce în ce mai cald. Oameni i îşi duc viaţa în lac, apoi se refu­giază la munte , mai sus, tot mai sus. Şi când >totul a i n c e p u t să tacă*, un aviator se înalţă, cade , se îneacă.

*

Nr. 7 8. C U L T U R A C R E Ş T I N A f a g . 283.

R: BOU v i e r , La pensée dErnst Mach Essai de biographie intellectuelleet de critique, Paris .

Cercetări le ştiinţifice ale lui Mach se ocupă mai ales cu chestiuni de fizică şi fiziologia senzaţiilor.

Deşi savant original şi inventiv, totuşi reputaţ ia şi in­fluenţa lut Mach se da toresc mai cu seamă operei sale filozofice şi epis temologice . Cultura lui înt insă şi profundă, disciplina d e precizie la care l-au obicinuit din t inereţe cercetări le speciale, dau reflecţiei lui personale o impor tan ţă considerabi lă . In filo­zofia ştiinţelor, el aplică pent ru întâiaoară cu succes me toda is tor ico-cri t ică; din acest punct de vedere, istoria t e r m o d i n a ­micei (Die Principien der Wärmelehre ) este o capod 'operă . In istoria mecanicei , Mach apare ca un precursor , p res imţ ind ideile nouă asupra relativităţ i ' , cum a recunoscut însuşi E ins te in .

Concepţ ia ştiinţei ca »economie de gândire» a avut un succes deosebi t . Se ştie că Ostwald, mai ales, a exploa ta t -o mult . 0 idee analoagă se găseşte şi la Krichhoff şi Avenarius , dar nu este enunţu tă l impede şi pe larg. L a Mach, d impot r ivă , este înde lung şi clar desvol ta tă Tend in ţa generală a acestei idei îl în rudeş te cu fenomenismul lui H u m e şi cu pozit ivismul.

Ca teoret ic ian al fizicei, Mach Înclină către energel ism şi respinge explicaţi i le pur mecanice .

CRONICA. t D r . G h . B i l a ş c u . Moartea a răpit

«din mij locul nos tru p e unul dintre « e i mai va loroş i bărbaţi , un adevărat s t â l p al b iser ic i i un i te şi al soc i e tă ţ i i r o m â n e ş t i , p e doc toru l B i l a ş c u Zâm­be tu l lui v e ş n i c p lăcut care-i încadra

: î n p e r m a n e n ţ ă întreagă figura bronzată şi f rumoasă ca a u n e i s tatui d i s t inse , s 'a ş t ers , luat d e boarea morţi i . F i ­gura lui m a j e s t u o a s ă , at le t ică , cu în­fă ţ i şarea unui biruitor al tuturor o b ­s t a c o l e l o r f izice, s'a p o t i c i n i t s u b lo ­vitura fatală a sorţi i .

O m u l a c e l a d e in imă, caracterul a c e l a nobi l , puritanul e x c l u s i v i s t în t o a t e manifes tăr i le vieţi i o străluci­t o a r e per lă în năs ipul nevânturat al soc i e tă ţ i i o m e n e ş t i a trebuit s ă pă­r ă s e a s c ă prea d e t impuriu o l u m e ag i ta tă , făţarnică şi rea, atât d e n e ­p o t r i v i t ă c u firea' lui l inişt ită, s inceră ş i blajină.

Ca profesor la Cl inica dentară a a d u s c e l e mai mari serv ic i i învăţă­mântului nos tru superior .

T inere tu l univers i tar câş t iga sub jnfluinţa covârş i toare i s a l e abil ităţi şi -a desăvârş i t e i pătrunderi a ş t i inţe i dentare c e l e m a i frumoase cunoş t in ţe . I a r pract ic iani i a lergau din toa te co l ­ţuri le ţării an d e an la inst i tutul d e s u b c o n d u c e r e a sa, pentru a-şi c o m ­p l e c t a c u n o ş t i n ţ e l e .

Doc toru l B i la şcu a fost şi un ad­mirabil suflet d e român Stabi l i t în B u d a p e s t a — u n d e a pro fesa t p e s t e 35 d e ani , — dânsul nu ş i -a uitat nici o d a t ă d e obârş ia or ig ine i sa le . S t u ­d e n ţ i m e a săracă găs ia t o t d e a u n a la -dânsul încurajare, sprijin şi a d ă p o s t .

In c a s a sa s e sf inţise întâiul parac l i s r o m â n e s c unit în P e s t a .

î n c ă din capitala Ungar ie i îşi câşt i ­g a s e un r e n u m e e u r o p e a n şi ungurii cu t o t ş o v i n i s m u l lor l'au c h e m a t ca a s i s t e n t la c l in ica dentară .

După unire , g lasul conş t i in ţe i 1-a c h e m a t acasă. Aci trebuia sâ-ş i d e s -fâşure întreg ta lentul său d e profe­s i o n i s t abil , d e e d u c a t o r şi ins tructor al t iner imei şi să d e p u n ă m u n c a sa d e s i n t e r e s a t ă şi n e o b o s i t ă in serv ic i i l e neamulu i p e care l'a iubit cu că ldură şi d in negur i l e s tre inătăţ i i .

In primul Parlament a fost a l e s s e ­nator . In urmă s'a re tras la p r e o c u ­pări le s a l e cari îi a d u c e a u mai multă mângâ iere , d e c â t furtunoase le lupte po l i t i ce , nepotr iv i t e cu firea sa b lândă şi cu caracterul său gent i l şi del icat .

L a 12 D e c 1915, în to iul războiului mondia l , î n c ă p e când s e g ă s e a în Capita la Ungariei ş i -a făcut t e s t a m e n ­tul , care e s t e un m o d e l d e v ir tute umană şi d e iubire faţă d e n e a m u l său . Cuv in te l e c a l d e cu cari a î m ­brăcat cuprinsul u l t imei s a l e dor in ţe mer i tă să fie c u n o s c u t e d e toată lu­m e a r o m â n e a s c ă şi î n s c r i s e cu l i tere d e aur în Cartea n e a m u l u i n o s t r u :

»Las t o a t ă a v e r e a m e a mobi lă şi imobi lă veneratu lu i Capi to l d e Alba-Iulia şi F ă g ă r a ş din Blaj, pentru s u s ­ţ inerea une i şco l i c o n f e s i o n a l e cu l imba d e p r o p u n e r e r o m â n e a s c ă în c o m u n a m e a natală Petrova şi pentru s t ipend i i la t ineri i l ipsiţi d e mi j loace pentru or i ce carieră.

în tâ i e ta te să s e d e a la fii d e ţărani, e c o n o m i d e pământ — p e n t r u c ă e i

Nr. 7 - 8 , C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 285.

s u n t pătura s ă n ă t o a s ă şi izvorul n e ­s e c a t din care cu v r e m e a t rebue să răsară mărirea şi puterea neamulu i r o m â n e s c .

Condi ţ ia pr imă pentru a fi c i n e v a împărtăş i t din fundaţ iunea m e a e s t e , ca să fie tânăr român cu purtare bună , a v â n d t o a t e p r e s e m n e l e , că s e va a l e g e din el o m străduitor şi d e caracter, fiindcă noi români i în pri­mul rând a v e m l ipsă d e bărbaţi cu in imă nobi lă şi d e caracter sobru».

Aşa i-a fost dor inţa c u m i-a fost şi v ia ţa : curată, frumoasă , n o b i l ă şi d e o imaculată puritate .

Iată o v ia ţă d e o m , care p o a t e serv i ca e x e m p l u educator i lor d e neamuri .

Poporul nos tru p ierde în doc toru l Bi laşcu p e unul d intre ce i mai bravi fii ai lui, iar b i ser ica unită p e unul dintre ce i mai d e v o t a ţ i fii ai săi.

F i e par tea lui cu drepţ i i .

B a c a l a u r e a t u l . R e z u l t a t e l e d in a-nul a c e s t a ale e x a m e n e l o r d e baca­laureat nu sunt prea î m b u c u r ă t o a r e . In m e d i e , c a m 40 - 5 0 la sută au reu­ş i t d intre ce i prezenta ţ i la e x a m e n . Nu vrem să d i s c u t ă m astăzi ut i l i tatea sau superf lui tatea e x a m e n e l o r d e ba­calaureat . In a c e a s t ă privinţă, păre­rile sunt împărţ i te .

S laba pregăt ire a ce lor cu opt c l a s e s e c u n d a r e s'ar p u t e a e x p l i c a şi prin l ipsuri le c o n s t a t a t e d e s p e c i a ­l işt i , ad ică d e p e d a g o g i , in mater i e d e î n v ă ţ ă m â n t s e c u n d a r Mai t rebue să s e pună t e m e i u şi p e p s i h o l o g i a caracter i s t i că a stărilor d e după război . In te l igenţa şi sufletul şco lar i lor nu s e p u t e a u s u s t r a g e influenţii n e c o n t e s t a t e a med iu lu i soc ia l . T impur i l e n o a s t r e pre t ind o n o u ă organizare a î n v ă ţ ă ­mântulu i , p e a l te t emeiur i d e c â t c e l e d e până acum. S t a r e a enervantă a z i le lor n o a s t r e i m p u n e n o r m e d e în ­vă ţământ , graţ ie cărora c u n o ş t i n ţ e l e g e n e r a l e a le e l ev i lor să fie s trecurate

cu artă şi p e n e s i m ţ i t e in minţ i l e lor,» astfel ca ei a c e a s t ă a l imentare i n t e ­lec tuală s'o poată as imi la cu uşur inţă , , p e cât pos ib i l in c o n t a c t d irec t şi in ­tuit iv cu o b i e c t e l e din care îşi e x t r a g noţ iuni le . Nu n e g â n d i m să p r e c o n i ­zăm idee'a învăţământu lu i în in ima naturii , aşa cum îl pract icau grec i i ; d in is toria c la s i că sau c u m îl î n ţ e l e g astăzi unii e x p o n e n ţ i ai p e d a g o g i e i m o d e r n e , între cari un l o c d e s e a m ă îl o c u p ă î n t e m e i e t o r u l ş c o a l e i d e l a Sant in iketan .

A c e a s t a ar fi d e d o m e n i u l idea lu lu i , , spre care t rebue să meargă năzu inţe le ce lor dornici d e mai b i n e .

C e e a c e t rebue î n ţ e l e s a c u m e s t e că e x a m e n u l nu c o n s t i t u e o d o v a d ă p e -remtor ie d e c a p a c i t a t e a şcolarului . E l e m e n t u l e m o ţ i o n a l face d e m a i mul te ori ca e l ev i i mai b ine pregăt i ţ i , să c a d ă la proba baca laureatu lu i şi, d impotr ivă , să înv ingă ce i cu pregă­tire mai î n d o e l n i c ă , dar siguri p e cu­tezanţa lor.

Mai e o s o c o t e a l ă în să : e x a m e n d e c lasa 8-a, e x a m e n d e baca laureat , e x a m e n de a d m i t e r e în şco i i l e s p e ­c ia le după ace ia . D e c e a tâ tea e x a ­m e n , ?

Oare , baca laureatu l s ingur n a r e nici o valoare şi t r e b u e o n o u ă probă n u ­mai d e c â t ca să t e poţ i s o c o t i vred­n ic d e a intra la p o l i t e c h n i c ă , d e p i ldă?

A c e a s t a î n s e m n e a z ă că n e s o c o t i m no i î n ş i n e va loarea şi puterea e x a m e ­nelor , ca şi importanţa d i p l o m e l o r . C e c a p mai p o a t e »ă aibă b ie tu l ş c o ­lar după a tâtea e x a m e n e , din S c y l l a în Charibda, d e l a o p t c l a s e la b a c a ­laureat şi d e l a a c e s t a la e x a m e n u l pentru a d m i t e r e în ş co l i l e s p e c i a l e .

Nu t r e b u e să n e j u c ă m cu m i n t e a fragedă a a d o l e s c e n ţ i l o r . î n a i n t e v r e m e s e învăţa prea mul tă carte , erau pro­g r a m e l e supra încărcate , şi prea puţ ină i m p o r t a n ţ ă s e d ă d e a mlădier i lor tru­pului şi exerc i ţ i i lor fizice. Era d e c i

Pag. 286. C U L T U R A C R E Ş T I N A St. 7 - 8 .

suprahrăni t spiritul în paguba c o r p u ­lui. Astăzi s e dă o mare î n s e m n ă t a t e dex ter i tă ţ i l or , mai a l e s sportului , şi foarte b ine s e face. Ar trebui însă mai multă grijă să s e poarte şi învă­ţământulu i in te lec tua l , ca să nu că­d e m dintr'un e x c e s in alt e x c e s . Sporturi le sunt reconfortante şi re­crea toare , nu î n c a p e nici o îndoia lă , a d o l e s c e n ţ a ia î n s ă şi dantur i le — mai a l e s p e c e l e d e după războiu —

• drept un sport n e c e s a r , d e care c r e d e ' c ă nu s'ar p u t e a lipsi.

Şi astfe l t impul d e învăţătură e ab-• aorbit d e pat ima danţului şi a spor ­

tului d u s Ia e x c e s . T o a t e a c e s t e a a d u c după s i n e c o c h e t ă r i e inut i lă , dacă nu şi prea multă f i ivol i tate pri-

• m e j d i o să , dec i l ipsă d e ap lecare mai s er ioasă spre înde l e tn i c i r i l e minţii .

S u n t e m prot ivnic i abuzului în or ice d irec ţ iune , pentrucă abuzul va tămă echi l ibrul c e t rebue să e x i s t e între t o a t e facul tăţ i le omului .

S ă s e r e s t a b i l e a s c ă echi l ibrul p ier ­dut şi v o m a v e a atunci o t iner ime şco lară mai s er ioasă , care nu va mai c ă d e a ! a e x a m e n e l e d e baca laureat , d a c ă a c e s t e e x a m e n e vor mai fi şi a tunci . L I.-U.

P i a t r * c o m e m o r a t i v ă p e n t r u P a p a A d r i a n IV. — La Koma s'a desvă l i t în g r o t e l e va t i cane o piatră cu o in­scr ipţ ie c o m e m o r a t i v ă in o n o a r e a Papi i Adrian IV, d in ini ţ iat iva S o c i e ­tă ţ i i R e g a l e d e Ş t i in ţe din T r o n d h j e m ( N o r v e g i a ) . Papa Adrian I V (1154-1150) î n a i n t e d e a fi Papă a fos t t r imis în N o r v e g i a c a l e g a t d in partea Sf. S c a u n , ca aă or înduiaseă prov inc ia b i s e r i c e a s c ă n o r v e g i a n ă . I-a r ă m a s amint irea c u g lor ie î n i s tor ia N o r v e ­g ie i . S o l e m n i t a t e a des făşurata în gro ­t e l e v a t i c a n e arată c ă Norveg i en i i ca to l i c i au d e p u i m u l t e d in pre ­j u d e c ă ţ i l e m o ş t e n i t e d e l a eret ic i i v e a ­cului X V I ş i ş t iu aă p r e ţ u e a s c ă g l o ­rii le t r e c u t e a le Biseric i i lor.

D i z o l v a r e a u n e i r e p u b l i c i . G e n e ­ralul P a n g a l o s a d i s p u s d izo lvarea re-publ ice i Monaha le i d e p e m u n t e l e A t h o s . C o l o n i i l e mănăs t i re ş t i d e p e a c e s t m u n t e au fost înfi inţate la anul 968. D e la 1913 a c e a s t ă republ i că or­t o d o x ă să află sub s u v e r a n i t a t e a Gre ­cie i . R e p u b l i c a . c u p i i n d e 1 3 - 1 4 k lm. pătraţi , p e cari sunt: 20 mănăst ir i , 12 s a t e , 250 n u c l e e , 150 schituri şi t râesc mai b ine d e 6000 călugări în majori­t a t e grec i , ruşi şi români .

C o n v e r s i u n e a m a r e ş a l u l u i S i n -K u n - S i a n g . — V i c e g u v e r n a t o r u l ora­şului Şangai , mareşa lu l Sin Kun-S iang , fu rănit d e moar te p e c â n d t r e c e a în automobi l pe s tradă Fu transportat în spitalul pro te s tant , u n d e îl vizitară mai mulţi prieteni şi cunoscuţ i . Intre ei era şi medicu l ca to l i c Hon- l i , care îi s.iuse, că nu mai era s c ă p a r e p e n ­tru dânsul De v r e m e c e so ţ ia mare ­şalului se f ăcuse c a t o l i c ă îna in te d e a muri şi în suş mareşalul era p l e c a t spre re l ig iunea cato l ică , m e d i c u l îl întrebă, d a c ă nu vrea să fie botezat . »Da!« fu răspunsul . Atunci m e d i c u l făcu p e c a t e h e t u l El instrui p e m u ­ribund p e scurt şi trezi cu el actul d e că inţă . Apoi a d a u s e : «Tebu ie să ierţi d in i n i m i p e ucigaş i i tai*. U n frate al mareşa lu lu i z ise: >Nic iodotă , — o ast fe l d e cr imă nu s e p o a t e ierta*. - Insă muribundul s p u s e : «Eu vreau să m ă fac creş t in , iar cred in ţa c r e ş t i n i c e r e i er tarea d u ş m a n i l o r ; e u ii iert d in t o a t ă in ima şi m ă r o g ca şi D u m n e z e u să m i i er te p e m i n e * . D u p ă a c e e a m e d i c u l îl b o t e z i şi a-m â n d o i s e rugară î m p r e u n ă . Puţ in mai târziu conver t i tu l î ş i d e t e sufletul .

S t a r e a s a n i t a r ă a c o p i i l o r l a sate. In u l t imul cons i l iu d e miniş tr i dl g e ­neral A v e r e s c u a a d u s î n d i s cu ţ i e d e ­b i l i ta tea copi i lor la s a t e , arătând c i o d r a s l e l e ţărănimii , în m u l t e părţi a le ţ i r i i s e p r e z i n ţ i in cond i ţ i i san i tare ce i n s p i r i s e r i o a s e îngrijorări.

Nr. 7 - 8 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 287.

La sfârşitul e x p u n e r i i dsa a fost d e •părerea că Statul t r e b u e s ă i n t e r n e fără amânare în ajutorul lor, ducându- i in grupuri la m a r e sau la m u n t e p e n ­tru refacerea sănătăţ i i .

Ministerul sănătăţ i i p u b l i c e a fos t î n d r u m a t să c a u t e pos ib i l i tă ţ i l e pentru s e p u t e a e x e c u t a a c e s t p lan cât mai î n grabă.

D u p ă părerea şefului guvernulu i ar fi vorba c a m d e vre -o m i e d e cop i i •din fiecare j u d e ţ , d e c i c â t e v a z e c i d e m i i p e ţara în treagă .

«Vii torul* luând cunoş t in ţă d e a-c e a s t ă p r o p u n e r e a dlui A v e r e s c u , c r e d e că ea nici nu s e p o a t e e x e c u t a nici nu ar putea a v e a rezultate , s p u ­n â n d că numai o putern ică şi b ine organ iza ta a s i s t e n ţ ă m e d i c a l ă şi s o ­c ia lă la s a t e ar putea da rezu l ta te bune .

C h e s t i u n e a e des igur d intre c e l e mai grave şi cons ta tăr i l e p e care le

tface acum şeful guvernului , au fost a-d e s e o r i s c o a s e în e v i d e n ţ ă d e o a m e n i i d e spec ia l i ta te , d e medic i i d e p lasă ş i d e j u d e ţ e ca şi d e falanga t ineri lor m e d i c i şi profesori univers i tar cari au t ă c u t a n c h e t e la ţară şi prin s tudi i s ta t i s t i c e au arătat marea pr imejdie a boa le lor tari d e c i m e a z ă popula ţ ia s a t e l o r

* D e s i g u r nu aerul d e m u n t e sau d e

•mare l i p s e ş t e copi i lor noştr i d e ţărani, -căci teri torul R o m â n i e i , afară d e prea p u ţ i n e şi n e î n s e m n a t e regiuni , e din­tre c e l e mai sa lubre .

D a c ă copi i i sate lor , cari s'ar n a ş t e d i n părinţi c o m p l e t sănătoş i , ar c r e ş t e î n cond i ţ i i i g i e n i c e m e d i o c r e şi s'ar hrăn i fie şi numai in a c e l e a ş condi ţ i i i , n i c i morta l i ta tea , n ic i progres iva d e ­bi l i tare a lor n u ar fi luat proporţ ia d e azi.

Dar e u n a d e v l r dureros , c u n o s c u t -de toţ i , cari s e i n t e r e s e a z ă d e prob le ­m e l e vital i tăţ i i n e a m u l u i nostru, că n ic i c o n d i ţ i i l e i g i en ice - san i tare , nic i

a l i m e n t a r e a copi i lor la sa te nu ajung ce l puţ in la n ivoul mediocr i tă ţ i i . D e b u n e condi ţ i i san i tare şi a l imentare nici nu s e p o a t e vorbi , în c e l e mai m u l t e regiuni a l e ţării.

Pr incipi i le d e b iopo l i t i că , p r o p a g a t e cu atâta e n t u z i a s m d e g e n e r a ţ i a t inără a m e d i c i l o r noştri , n'au fost a p r e c i a t e d e conducător i i ţării.

î m p o t r i v a lăţirii b o a l e l o r v e n e r i c e şi în c o m b a t e r e a e f e c t e l o r lor ca şi în lupta împotr iva tubercu loze i , S ta tu l a da t prea puţ in c o n c u r s până acum.

Orice crit ică e superfluă, c â n d S t a ­tul p l ă t e ş t e p e medic i i , cari lucrează la s a t e a ş a c u m îi p l ă t e ş t e , e l i m p e d e , că e l nu ş i -a îndep l in i t n ic i c e a mai f u n d a m e n t a l ă dator ie faţă d e popula ­ţia rurală, bântui tă d e a tâ tea boa l e c o n t a g i o a s e .

Sa lare l e derizori i , l ipsa ni i j loace lor d e transport , l ipsa d e l ocu in ţe şi u t en -si l i i n e c e s a r e , d e materia l farmaceut ic , fac ca foarte puţini med ic i să mai c u ­t e z e a s e stabi l i la sa te , şi m u l t e p o ­sturi d e m e d i c i d e p lasă rămân n e u m ­plute cu anii.

N u a m ajuns î n c ă nici la încadrarea sanitară din îna in te d e răsboi , dar î n s ă d e nou i creaţi i in d o m e n i u l pro­tec ţ i e i sani tare la s a t e !

D u p ă război v e c h i l e inst i tuţ i i sani­tare des igur c%. nu mai erau su f i cen te , chiar c â n d ar fi fos t b ine si suf icent încadra te E dea juns să p o m e n i m ra­vag i i l e p e cari l e face sifilisul şi t u ­b e r c u l o z a , d u p ă răsboi , pentru a în ­ţ e l e g e proporţ i i l e une i lupte san i tare la s a t e .

D a r mai intervine şi un factor pur e c o n o m i c în s i tuaţ ia tristă d e azi.

S u t e d e mii d e cop i i au rămas or­fani, p ierzându-ş i părinţii în răsboi . împroprie tăr irea n'a reuş i t să c r e i e z e cond i ţ i i d e trai sa t i s făcătoare pentru a c e s t e famil i i . M a m e l e , cupr inse c u e c o n o m i a , n'au mai putut îngriji d e copi i i lor n ic i c a p â n ă a c u m . A p o i l ipsa utens i l i i lor agr ico le a p r o v o c a t

Pag . 288. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 7—8.

sforţări mari în c e a mai săracă p o p u ­laţ ie rurală. Copi i i au fost puşi la m u n c ă d in c e a mai fragedă e ta t e , în l ipsa braţe lor d e lucru.

O ser ie în treagă d e factori e c o n o ­mic i au contr ibui t la debi l i tarea noui -lor generaţ i i .

O lună-două la m a r e ori Ia m u n t e , d u p ă cari copi i i s e re întorc in ace laş i m e d i u , nu p o a t e fi d e c â t un pal iat iv .

Mediul în treg in care t răesc aceş t i copi i t r e b u e ş t e s c h i m b a t prin măsuri d e p r o t e c ţ i e atât a e c o n o m i e i să te ş t i cât şi a condi ţ i i lor i g i en ice -a l imentare .

P.

î n v e r ş u n a r e a l u p t e l o r d i n M e x i c » . Papa î n d e a m n ă popula ţ ia cato l i că a M e x i c o u l u i să încunjure războiului ci­vil. L u p t a dintre Stat şi catol ic i i d in M e x i c o , i zbucni tă prin ap l icarea legi i d e separaţ iune şi d e gravă p e r s e c u ţ i e a biserici i ca to l i ce , s e î n v e r ş u n e a z ă din zi în zi, şi toa tă l u m e a s e t e m e d e izbucnirea unui nou răsboi civi l . Ciocniri între po l i ţ i e , armată şi cre­d inc ioş i i exaspera ţ i , sunt to t mai d e s e .

Dispoz i ţ i i l e excomunicăr i i prin care Biser ica s e apără faţă d e Stat", sunt ap l i ca te cu r igoare . Afară d e mărturi­s irea ş i c u m i n e c a r e a bolnavi lor nici una din t a i n e l e Biserici i nu s e mai adminis trează .

Nici l iturgii , nic i a l te servic i i rel i ­g i o a s e nu s e mai î n d e p l i n e s c .

In cercur i l e Vat icanulu i , cum e şi firesc, s t ă p â n e ş t e a tmos fera d e do l iu a Biserici i . Pont i f i ce le roman a litur-g i s i t pentru i zbânda Biser ic i c a t o l i c e din M e x i c o , şi şi-a expr imat durerea că confl ictul dintre Biser ică şi S ta t s'a produs chiar a c u m c â n d în treaga l u m e cato l i că s erbează an iversarea Sf. Fran-c i s c d e Ass i s i .

Prin secretar iatul d e Stat al Vat i ca ­nului , Papa î n d e a m n ă t o a t e nunţ iatu­rile să l ămurească op in ia publ ică a-supra aces tu i conflict , şi î n d e a m n ă p e

cato l ic i i d in M e x i c o să s e poarte l i ­nişt i ţ i şi cu răbdare, ferindu s e d e răsboiul fratricid. *

Pentru v r e m i l e d e azi, a le l ibertăţ i i d e conş t i in ţă , e s t e într 'adevăr u imitor că s e mai p o a t e î n c e p e o p e r s e c u ţ i e re l ig ioasă ca c e a din M e x i c o .

M e m o r i u l r o m â n i l o r m a c e d o n e n i . Guvernul t recut a luat frumoasa i n i ­ţ iat ivă d e a c o l o n i z a în D o b r o g e a - N o u ă . cu d e o s e b i r e în reg iunea grani ţe i s p r e Bulgaria, un număr d e r o m â n i - m a c e -d o n e n i . A c e a s t ă măsură urmărea d o u ă rezul tate cu to tu l l ă u d a b i l e : întâi , î n ­tări au frontiera ţărei cu un e l e m e n t v i g u r o s şi în al d o i l e a rând, s e d ă d e a put inţa ace lora d intre ei cari o d u c e a prea greu în M a c e d o n i a , saş i î m b u n ă ­t ă ţ e a s c ă c o n d i ţ i i l e d e viaţă prin tre­cerea la noi . Prima s e r i e d e co lon i ş t i s e g ă s e ş t e azi c o m p l e t ins ta lată î n condi ţ iun i o m e n e ş t i , p e locuri le d e s t i ­na te lor.

A d o u a ser ie a s o s i t a c u m 3—4 luni şi d e atunci s e g ă s e ş t e , prin n e p ă s a ­rea organe lor adminis trat ive , lăsată în.

•voia soarte i pe drumuri. Bieţ i i o a m e n i cari ş i -au vândut g o s ­

podări i le în s a t e l e lor nata le şi au veni t in ţară, în credinţa că Patria-Mamă îi va s trânge cu aceiaş i d r a ­g o s t e ca şi p e ce i la l ţ i fii, la sânul e i , s e văd azi urgisiţ i şi uitaţ i d e toţi .

F lămânzi , cu trupuri le s lăb i te d e bo l i fi griji, sărmanii au ajuns în c e l e mai fericite cazuri munc i tor i păl­maşi la bulgarii şi turcii d in Cadri la-ter?

S e p o a t e oare o mai teribi lă plată pentru graba cu care au a lergat aci spre a fi utili neamulu i , o p a l m ă m a i us turătoare pentru mândria lor?

Memoriul p e care l-au adresat , c u ­prinşi d e d isperarea , guvernului c o n -s t i tue una din c e l e mai ja ln i ce d e ­scrieri .

S u n t pagini e x t r e m d e dureroase . In faţa ace s tu i s tr igăt despera t , g u ­

vernul a cerut d-lor miniştri i d e agri­cultură şi in terne să interv ină n u m a i d e c â t p e n t u ajutorarea români lor ma­c e d o n e n i , a ş a ca să-ş i p o a t ă face că ­suţa şi g o s p o d ă r i a p e care au v i s a t - o , în ţara fraţilor l iberi .

S p e r ă m că strigătul a c e s t o r n e n o r o ­ciţi nu va fi răsunat în pust iu .

T I P O G R A F I A S E M I N A R U L U I T E O L O G I C G R - C A T .