TEORIA INSTRUIRIISUBIECTUL 16

Stiluri didactice in procesul instructiv educativ la clasele I-IV

Stilul didactic defineste modul specific al unui educator de a organiza si conduce procesul didactic. El prezinta câteva caracteristici: este personal, chiar daca multe dintre aspectele lui sunt comune sau f. apropiate cu ale altor

profesori. este relativ constant, intrucat pot interveni si unele schimbari pe perioada carierei didactice este dinamic, perfectibil. Perfectionarea lui depinde de experienta dodactica si de atitudinea

educatorului fata de propria-i activitate.

Stilul educaţional (mai cuprinzator decat stilul de predare) reprezintă totalitatea calităţilor comportamentale ale cadrul didactic ui, atitudinea sa faţă de profesie.

Tipuri de stiluri didactice 1. dupa strategia cu care controleaza clasa au fost diferenţiate:1. Stilul autoritar cadrul didactic isi asuma rolul principal in predare si in dirijeaza intregul proces de instruire; el hotaraste modalitatile de lucru, tehnicile si etapele activitatii si structureaza timpul; nu incurajeaza initiativele; apreciaza ( pozitiv sau negativ) atitudinile şi rezultatele învăţării elevilor, după criterii strict

definite din punct de vedere afectiv, relaţia cu elevii e distantă şi rece este antipatizat de elevi acest stil oferă rezultate bune numai pe termen foarte scurt .

2. Stilul democratic cadrul didactic defineste si decide modul de desfasurare a activitatii prin cooperare si

conlucrare cu elevii; elaboreaza si propune mai multe variante de predare-invatare, iar elevii aleg;

da elevilor libertatea de a se asocia cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini prezinta elevilor criteriile de apreciere, de laudare, de criticare si le respecta in comun cu ei; se comporta ca un membru al grupului; este cel mai eficient stil, producând rezultate superioare atât în plan psihosocial cât şi în plan

didactic.

3. Stilul lassaise faire (noninterventionist) cadrul didactic adoptă un rol pasiv acceptă deciziile şi iniţiativele elevilor nu face evaluări în ce priveşte comportamentul elevilor şi nu primeşte feed-backuri pentru

reglarea propriului comportament considera ca intotdeauna este suficient ce preda, cat preda si cum preda; e sigur ca elevii

inteleg si acorda ajutor doar la cererea lor acest stil este total neproductiv.

2. Dupa comportamentul social al cadrul didactic au fost identificate:Stilul dominator se asociază stilului autoritar care accentuează sancţiunile pozitive şi negative. predarea se suprapune unei stari conflictuale care genereaza devianţă comportamentală la

elevi

1

Stilul negociator este stilul cadrului didactic care opteaza pentru o negociere deschisă, explicită cu elevii si

acţionează împreună pentru a ajunge la un consens poate folosi negocierea ascunsă, consensul tacit – cadrul didactic şi elevii acţionează

independent, fără cooperare cand unele comportamente ale elevilor sunt interpretate ca deviante de către cadrul didactic ,

el poate adopta o atitudine coercitivă sau poate opta pentru o atitudine deschisă.

Stilul fratern se întâlneşte la cadrele didactice foarte tinere, care se consideră egale cu elevii lor succesul la elevi este evident, dar după un timp abandonează această strategie.

3. după modul in care isi foloseste experienta :Stilul creativ este receptiv la ideile şi experienţele noi; manifestă îndrăzneală si mai multă independenţă în acţiunea didactică; e dispus sa încerce noi practici, noi procedee, idei etc.; are capacitatea de a-şi asuma riscuri;

Stilul rutinier este rigid, dogmatic, refractar la schimbare, la inovaţie; are înclinaţii spre convenţional, spre conservatorism; accepta doar lucrurile care converg cu optica lor; tratează, de obicei, cu refuz solicitări ce presupun înnoire.

4. după personalitatea si stilul muncii educative (A. Dragu):- tipul A – eficient, unitar, puternic;- tipul B – ineficient, diviziv, slab;- tipul C – rigid, diviziv, puternic,- tipul D – dependent de circumstanţe, unitar, slab.

In acesta clasificare apar ca dominante ale cadrul didactic ui: empatia, dragostea de copii, capacitatea de anticipare a comportamentului elevilor, echilibrul afectiv, iar marginal, dar necesar în exercitarea profesiunii: energia, perseverenţa, capacitatea de organizare, consecvenţa, obiectivitatea.

5. după poziţia partenerilor în instruire: centrat pe profesor; pe elevi; pe interacţiunea profesor – elevi.

6. după gradul de implicare în educaţie: apropiat – distant; sistematic – neorganizat; stimulativ – rutinar.

7. după structura personalităţii didactice:- informaţional – cand predominant in stiul cadrul didactic este volumul de informaţii si

transmiterea lor;- formativ, educativ – cand predominant in stilul cadrul didactic este comunicarea, îndrumarea.

8. după componentele personalităţii cadrul didactic ui:- cognitiv – caracteristica specifica a stilului este logica argumentării, limbaj ştiinţific;- afectiv – caracteristica specifica a stilului este implicarea afectiva in actul didactic - volitiv – caracteristica specifica a stilului este organizarea

9. după comportamentul didactic:

2

- rigid, inflexibil cu respectarea constantă a normelor;- adaptabil, permisiv, receptiv, concesiv

10.după capacitatea de comunicare: comunicativ, deschis; rezervat; necomunicativ, distant.

11.după deontologia profesională:- responsabil, serios, exigent;- detaşat, indiferent;- neglijent, cu mascarea iresponsabilităţii.

Un bun cadru didactic este acela care este capabil de o mare varietate de stiluri didactice, având posibilitatea să-şi adapteze munca diferitelor circumstanţe, să dea flexibilitate si eficienta actului didactiv.

3