1.In cautareaunui model conceptual al tranzitiei in literaturePeriodizare unei literature nationale sau a literaturii universale reprezinta o ordonare cronologica in segmente de timp clar determinate, care inglobeaza o serie de opera literare si un sir de autori. Deoarece evolutia presupune trecerea de la o forma la alta, necesitate a studierii fenomenului tranzitiei in literature apare ca ceva inevitabil in cercetarile de istoriografie literara.Comparatistul R. Mortier considera ca notiunea de ‘’tranzitie’’ ,ca si cea de ‘’criza’’, ar putea fi aplicata tuturor epocilor sau perioadelor din istoria literaturii, deoarece inceputul tranzitiei la o alta epoca este aproape intotdeauna in raport direct cu inceputul crizei etapei anterioare. Fiecare generatie care incepe ceva nou se distanteaza de valorile existente si, in acest sens, s-ar putea spune ca literatura si arta se afla intr-o permanenta criza si intr-o permanenta tranzitie.Cercetatoarea N. Avtonomova evidentiaza doua modalitati de distantare si de atitudine fata de cultura trecutului, fata de traditie. Conform acestei conceptii, trecerea de la un curent la altele se produce:-fie prin demontrarea, recuperare si asimilarea unor elemente ale sistemului literar existent, cu o vehiculare libera a elementelor vechi in combinari noi; -fie printr-o ofensiva impotriva sistemului literar existent, insotita de intentia de a-l anulasi de a-l inlocui cu altul nou. N. Avtonomova numeste primul tip de reactive fata de traditia existent ca reactie de tip postmodernist, iar pe cel de-al doilea-reactie de tip avangardist.Urmarind acesta succesiune a curentelor literare si aceste doua tipuri de reactii, in care accentul se pune pe aspectele tipologice ale fenomenului literar, se poate observa ca reactia de tip postmodernism apare ca un fenomen de natura conservatoire, recuperatoare, iar cea de tip avangardist-ca una de natura revolutionara, anticipatore. In concluzie putem afirmacapeste o reactie de tip avangardist, in a doua are loc recuperarea unor elemente ale reactiei de tip postmodernist, ceea ce demonstreaza ca in literatura, casi in natura, in general, nimic nu dispare si nimic nu apare intimplator, ci se prelucreaza si se transforma in alte fenomene literare. 2.Puncte de vedere asupra fenomenelor literare de tranzitie Fenomenele de tranzitie nu sunt amintite decit in lucrarile dedicate problemelor de istorie literara de catre unii cercetatori.Astfel,pentru ceea ce Prospelov numeste « stadiu » in dezvoltarea literaturii,Volkov propune conceptul de « sistem » artistic »,ca forma istorica a dezvoltarii literare ,precizind ca intr’o epoca pot fi mai multe sisteme inclusiv fenomene de tranzitie.Comparatistul C.Guillen sublinia ca « sistemele literare evolueaza intr’un mod specific ,ce se caracterizeaza prin continuitatea unor componente si prin disparitia altora,prin reinvierea unor posibiltati uitate sau prin efectele intirziate ale altora ».Cercetatorul rus Volkov considera ca problema trebuie analizata atent,intr’un plan istoric si concret,in toate manifestarile.Cu alte cuvinte,trebuie se vedem ce predomina : »’’legatura cu traditiile spirituale ale epocii precedente sau vlastarii timpului nou’’Problema nu este dintre cele usoare.Inca in 1963 ,Wellek subliniaza ca aparitia unei perioade in dezvoltarea literaturii trebuie sa fie dominata de un sistem de un « sistem de norme literare »,a caror « aparitie,desfashurare,diversificare,integrare si disparitie »vor trebui trasate suficient de precis.O alta abordare a evolutie literaturii si a epocilor literare apartine cercetatorului spaniol Carlos Bousono, considerind ca fiecare epoca se caracterizeaza printr’o viziune proprie asupra lumii,numita « cosmoviziune » .In centrul viziunii,ca un focar al sistemului individualist care se acumuleaza pina cind cantitatea trece in calitate si asigura saltul calitativ.Dupa parerea lui,sistemul inseamna tirania intregului, a totului,adica imposibilitatea separarii elementelor sale :unde e unul,acolo e altul.Prin cele expuse mai sus am adus doar citeva opinii privind fenomenele literare de tranzitie. 3.Procesul literar si problema periodizarii Fenomenele de tranzitie sunt strins legate de evolutia literara, de periodizarea procesului literar,de succesiunea epocilor, etapelor, curentelor. In tratatele si cartile de teorie literara pot fi atestate citeva fenomene de tranzitie :Manierismul, Neoclasicismul, Preromantismul, Postmodernismul.In acest tip de lucrari nu intilnim insa termenul de proces literar.In stiinta literara occidentala se foloseste mai des notiunea de istorie literara sau evolutie literara.Totusi termeul de proces literar trebuie pastrat acoperind o realitateobiectiva si fiind lipsit de unele conotatii pe care le au notiunile de dezvoltare sau evolutie literara. Literatura este conceputa ca o notiune pur teoretica observata in mod direct deoarece pot fi observate doar operele concrete. Literatura poate fi considerate ca suprasistem in raport cu care etapele, perioadele curentele apar in calitate de sisteme. Un subsistem poate fi considerat atit un current literar cit si o proprietate comuna a acestuia. In lingvistica sa propus termenul sistemoid insa nu se poate spune cit e de acceptabil in cercetarea literara. Termenul de proces literar a fost mai utilizat de structuralism care lau preluat de la formalismul rus. De obicei procesul literar este prezentat ca o succesiune de unitati cronologice : virste, epoci, secole, perioade, miscari,

curente, generatii. Nici una din aceste unitati nu corespunde unei periodizari adecvate procesului literar, deoarece in cazul fiecaruia se poate aduce argumente demonstrind inconsistenta. Periodizarea literaturii a fost legata si subordonata periodizarii istoriei social-politice, apoi sa observat ca formele culturale nu coincid celor social politice. Istoria literara atesta o utilizare neomogena a unitatilor de periodizare. In diferite istorii literare putem intilni divizari :-dupa virste, secole sau epoci : literatura sec.lui Pericle ; lit. Evului Mediu ; lit.epocii renasterii ; lit. sec. de Aur ; lit.sec. Luminilor ; lit.sec.17,18,19,20.-dupa anumite evenimente istorice :lit. Restauratiei ;lit.Rezistentei ;lit.Pasoptista.-dupa principiul generational :lit.generatiei pierdute ;lit.saizecista.-dupa curenta : lit.clasicismului ;lit.barocului,lit.romantismului,lit.realismului,lit.modernismului.-dupa alte criterii : lit. tinerilor suparati,lit.regionala, lit.absurdului, lit.cavalereasca.Nici una din aceste criterii nu corespunde realitatii literare sau artistice obiective, pentru ca in fiecare perioada literatura e mult mai variata,prezetind diverse trasaturi si particularitati ce nu tin doar de un curent sau de o generatie. In cazul oricarei periodizari in istoria literaturii va trebui sa tina cont de istoria politica si sociala. 4.Evolutia literara si teoria polisistemelor In ultimile decenii s-a pus tot mai insistent problema conceperii ca sistem a lit.,a tuturor fenomeneor lit.Aceasta tendinta releva din conceptia despre evolutia literara,a lui Tinianov,dupa a carui parere atit opera lit.cit si lit,in general trebuie concepute ca sisteme,ale caror elemente constitutive sint correlate reciproc si se afla intr-o anumita interctiune.Tinianov numeste ,,functie constructiva’’ corelarea fiecarui element al operei lit.ca system cu alte elemente ale sistemului si prin urmare cu intregul system.Existenta unui fapt lit.depinde in opinia lui Tinianov de calitatea sa diferentiala adica de functia sa .Evolutia formei determina schimbarea functiei dar si functia la rindul ei isi cauta forma consttindu-se o interdependenta. Dupa cum afirma Tinianov ‘’conceptul principal al evolutiei lit.este cel al substituirii sistemelor. Substituirea sistemelor se produce in urma schimbarii sau a modificarii corelatiei dintre elementele sistemului, a functiei constructive a acestora.Din aceasta conceptie a lui Tinianov se revendica si teoria polisistemelor,promovata de asa numitul Grup de Cercetarea Culturii. ‘’ Functionalismul dinamic ‘’de la care porneste teoria polisistemelor vine ,dupa cum afirma EVEN-ZOHAR intr-un numar monographic al revistei ,,POETICS TODAY’’ Conform conceptiilor acestora lit.este un system,o retea de relatii interdependente in care fiecare element se defineste in raport cu functia sa pe care o indeplineste.C onform functionalismului dynamic ce sta la baza polisistemelor ,comentat pe larg de M. IGLESIAS SANTOS structura sistemului este eterogena la ea participind optiuni diferite astfel asigurinduse ambele dimensiuni :cea sincronica sic ea diacronica. Fenomenele lit.se pot deplasa de la centru spre periferie si invers.Fiind vorba de un polisistem ,un element se poate deplasa de la periferia unui system adiacent la periferia altui system,iar de acolo spre centru.Cind un element periferic ajuge la centru el se transforma intr-un element canonizat ,adica acceptat official.Aceasta miscare intersistemica se numeste si transfer. Pornind de la toria polisistemelor,Pageaux considera ca polisistemele se compune din trei tipuri de texte:texte lit.propriuzise,texte critice,si texte potentiale sau ,,modele’’,iar LAMBERT propune sa distingem intre trei date esentiale pt descrierea sistemului lit.P sau productia de moment,T sau Traditia,si I sau Importul. Notiunea de polisistem presupune o serie de opozitii fundamentale cum ar fi lit.primara si lit.secundara,lit.canonizata si lit.necanonizara, lit.inalta si lit.de jos,lit.dependenta si lit.emergenta,lit.scrisa si lit.orala,lit. si paraliteratura, aceste opozitii explicind de asemenea principiile de functionare a sistemului sau a polisistemului literar. 5.Tranzitia si “batalia”canonica Un current literar nou sau un alt fenomen nou in literature apare initial la periferia sistemului literar existent,avind un caracter anticipator si statutul unui fenomen necanonizat,dar care tinde treptat,in lupta cu fenomenele literare canonizate,sa se apropie de centru,sa-l ocupe,sa se canonizeze.Caracterul acestor fenomene,care parasesc treptat central,miscindu-se spre periferie ,este de natura recuperatoare si conservatoire.C.Guillen mentiona ca,printre curentele literare dintr-o anumita epoca,exista unele venind din perioada anterioara,adica e vorba de cele recuperatoare,in timp ce altele sint orientate spre viitor,acestea fiind ,de fapt,cele cu caracter anticipator. I.Lotman sustine ca evolutia faptelor de cultura intruneste intr-un mod complicat procesele care se repeat si pe cele ireversibile.El incearca sa largeasca si sa revitalizeze conceptul evolutiei literare(dialectica « centru »-« periferie ») propus de Tiniasov.Lotman mentiona ca opera astfel conceputa sufera in procesul de finisare mai multe schimbari sau corectari din partea autorului,pentru a putea fi acceptata in epoca. « Ea trece prin codurile launtrice ale artistului si pierde ceea ce,din punctul lui de vedere este

accidental.Totodata subordonindu-se normelor contemporane ea pierde achizitiile fericite,cele care prevestesc viitoarele norme.pentru evolutia literara priviata din acest punct de vedere,este important ca nu numai la periferie iau nastere opere noi,ci si la centru,generind consecinte asemanatoare. Ideea de batalie canonica se infatiseaza ca o conceptualizare a dinamicii evolutive,care caracterizeaza spatiul cultural si pe care o tematizeaza si alte perechi terminologice, precum trazitie-inovatie,avangarda-ariergarda sau moda-demodare.Fraza lui I.Lefter ,careia autorul ii da o aplicabilitate cit se poate de larga ,pina la extensia maxima a « istoriei » : « cind canoanele ne canonesc,prea tare,se nasc canonadele anticanonice ! ».Cu alte cuvinte e vorba de o legitate in istoria culturala si in istorie in general,deoarece « ideea de « batalie canonica » ne ofera un model explicativ cu mare valoare de generalitate »ce poate fi ilustrat prin exemple dintre cele mai diferite din istoria succesiunii epocilor si a curentelor culturale,atit la nivel local,cit si la nivel universal.Ca exemple ale manifestarii acestei « batalii canonice » pot servi nu numai cele din trecutul mai indepartat,dar si din istoria noastra politica si culturala\recenta :postcomunismul si postmodernismul in fostele tari socialiste. 6.Epoci de tranzitie in literaturaPutem afirma faptul ca toate epocile pot fi considerate de tranzitie,deoarece fiecare reprezinta o punte de la epoca anterioara spre urmatoarea.Dar totusi in sensul in care il avem aici,pot fi considerate in primul rind cele de cotitura,de mari transformari in viata materiala si spiritual a societatii umane.Epoca Renasterii poate fi considerata ca una de tranzitie de la epoca medieval la cea moderna,de la feudalism la capitalism,de la arta medieval la arta timpurilor noi.Tocmai asa este prezntata epoca Renasterii de catre N.Balasov intr-o comunicare de la Congresul al VII-lea al A.I.L.C.,intitulata ,,Unitatea si neomoginitatea Renasterii si topicurile tranzitiei’’.In privinta denumirii de Renastere,sa emis si parerea ca mai corecta ar fi cea de ,,Nastere’’,dupa cum sustine si M.de Greve,deoarece interesul pentru antichitate nu muris,ca sa renasca,deoarece ideile clasice au continuat sa se manifeste. Termenul de ,,Renastere’’ pare a fi utilizat prima data de catre J.Michelet si J.Burckhard pentru a denumi o miscare culturala. Trasaturile distinctive ale culturii renascentiste sunt:intoarcerea la valorile antichitatii clasice Greco-latine,descoperirea omului si a universului, individualismul si secularizarea,criza credintei si a morale traditionale,o noua relatie economica intre nobili si burghezi in cadrul unei vieti urbane.Noua cultura se manifesta in:economie,relatii sociale, politica,diplomatie,arta militara,medicina, jurisprudenta si in domeniul stiintelor umaniste: arte,filosofie,limba si literatura.Sub acest ultimo aspect prin ,,Renastere’’’ se intelege o miscare de restaurare a idealului educative al antichitatii clasice prin cultivarea preocuparilor umanistice si abandonarea scolasticii medievale.Epoca sau Secolul Luminilor este deasemenea o epoca de tranzitie,dupa cum a cautat sa demonstreze R.Mortier.In sec.XVIII-lea scriitorul vrea sa schimbe ,sa modifice lumea, moravurile, gindirea.Astfel iluministii pun accentual mai mult pe continut decit pe forma,privilegiind creatiile si operele de idei,ideologice,impiedicind dezvoltarea creatiei de pura fictiune poetica.Putem spune ca in Secolul Luminilor se schimba functia scriitorului si a literaturii,apare o noua conceptie despre arta in general-mai libera,mai sincera.Accentul nu se mai pune pe reguli,ci pe originalitate,pe apologia geniului,in numele adevarului,al libertatii,al naturii si al sinceritatii.Secolul Luminilor pune bazele teoretice necesare unei revolutii estetice,deschizind drumul unei noi arte,unei noi literature,insa presiunea traditiilor dogmatice,a regulilor ,a invatamintului si a moravurilor era inca mare,ceea ce lea permis iluministilor arareori sa treaca de la teorie la speculatie-la practica.In Secolul Luminilor a existat o pronuntata linie claicizanta,manifestata in diferite forme in aproape toate literaturile europene si a devenit cunoscuta mai ales cu numele de ,,neoclassicism’’un alt fenomen de tranzitie din aceasta perioada. 7.Curente literare de tranzitie Manierismul-situatie literaturii din a doua jumatate a secXVI si de la inceputul secXVII este una dintre cele mai discutate, aceasta perioada a pus o problema serioasa si dificila :care sunt raporturile dintre Renastere Manierism, Baroc si Clasicism si cum se poate trasa o frontiera cit mai exacta intre ele-atit in plan cronologic cit si tipologic.De acesta problema sau ocupat numerosi istorici literari, insa fiecare cercetator cautind sa stabilesca locul curentului pe care il studia, uneori in detrimentul altora.Manierismul este un termen introdus de Vasari, in Vietile sale, provine de la cuvinrul italian « maniera » cu care erau desemnate in Italia particularitatile artistice sau stilul unui artist precum Michelangelo, devenit un punct de plecare pt intreaga miscare manierista europeana. O versiune franceza a acestui curent poate fi considerata scoala din Fontainbleu si se caracterizeaza printr-o predilectie pt figurile geometrice, cautarea unei atmosfere rare si neobisnuite, in Spania acestei orientari manieriste ii corespunde arta lui El Greco.Cind Renast, Manierism sau Baroc sunt prezentate separat se pare ca nu exista

probleme, insa la prezentarea lor impreuna apar multe intrebari-care e corelatia intre ele, unde trece granita dintre ele, coincid sau se suprapun?Situatia se complica si mau mult atunci cind e vorba de opere sau de autori,care tre sa apartina unui curent sau altui. Istoric vorbind manierism se situiaza intre jumet sec 16 si incep sec 17, iar barocul intre sfirs sec16 si incep sec17.Probleme apar atunci cind incercam sa aflam in ce raporturi se afla Manierism si Baroc, precum si amindoua in raport cu Renast si cu Clasicism.1)Unii cercetatori considera ca M este o ruptura cu Renast, ca e vorba de paritia unui fenomen nou, 2)altii-ca e o continuare a Reanast, o varianta tardiva, decadenta a acesteea. In ceea ce priveste Barocul, acesta a aparut ca ceva opus Renast, luind in consideratie faptul ca Renast era interpretata ca ceva armonios, echilibrat, rational,iar Barocul ca un fenomen opus, irational, conflictual, haotic,instabil.Cercetarea atenta a operelor si autorilor din perioada sec16 a aratat ca particularitatile creatiilor din perioada respectiva erau diferite de cela ale Barocului si Renasterii.Deci, asemenea situatie a dictat necesitatea recurgerii la notiunea de Manierism, pt a denumi opere si autori ce nu puteau fi considerati ca apartinind Renasterii, dar nici Barocului.Astfel s-a ajuns la afirmatia ca Manierismul e/e o perioada sau un curent specific autonom, intercalat pe raportul Renastere-Baroc.Insa specialistii atit in Baroc cit si in Renastere au reactionat prompt.Acestea au incercat sa accentuieze trasaturile comune dintre Baroc-Renastere si operele sau scriitorii declarati menieristi.Specialistii in Baroc au lansat solutii de compromis prezentind Manierismul ca pe o tendinta a Barocului, altii-ca pe o faza precoce, timpurie a B.In ceea ce priveste aparatorii Renasterii ei considerau ca manierism tre inteles ca un fenomen ce se manifesta in cadrul sistemului Renast.Astfel s-a ajuns la o alta problema-manierism tre interpretat ca o varianta tirzie a Renast sau ca o faza precoce a Baroc? Putem concide ca Manierismul e/e un fenomen de tranzitie de la Renasterea tardiva si, apartinindu-i, la Baroc, si nu o periada autonoma, deoarece cind vorbim de o perioada sau de o epoca aparte, intelegem ca in ea exista niste trasaturi comune pentru toate domeniile activitatii sociale si spirituale, pe cind manierism e/e caracteristic doar unui grup, unei elite de intelectuali din perioada tirzie a Renasterii.Acelasi lucru se intimpla si atunci cind incercam sa facem distinctie intre Baroc si Manierism, pt ca avem in vedere toate elementele sistemului baroc in aceasta corelatie si comparatie cu Manierism.Manierism nu poate fi considerat sistem artistic aparte, deoarece intruneste doar unele elemente ale noului sistem artistic baroc, existind in cadrul sistemului Reanast cu care de asemenea are trasaturi si elemente asemanatoare sau chiar comune.In ceea ce priveste raportul Baroc si Manierism cu Renasterea putem afirma ca ambele reprezinta o reactie la Renastere, insa B reactioneaza din exteriorul sistemului renascentist, pe cind M o face din interior.Barocul-are un caracter militant,eroic,lupta pt a se afirma,cuprinde mai multe tari,autorul baroc e/e constient de drama lui in lume, el scrie pr ca gindeste aceasta drama,face propaganda prin operele sale,creaza noi genuri,sisteme,foloseste traditiile renascentiste in scopuri noi,se observa o linie hedonista.Manierismul-autorul manierist are o gindire renascentista,crede in fortele sale creatoare,inventeaza liber si mult,incearca sa pastreze si continuie elemente ale traditiei renascentiste,nu pierde legatura cu idealurile umaniste.Sentimentalismul-printre curentele literare din sec Luminilor Sent apare ca un curent literar nou spre deosebire de clasicismul iluminist si realismul iluminist,dar in acelas timp,ca un fenomen de tranzitie de la clasicism la romantism. Cultul sentimentului in S nu contrazice cultul ratiunii, caracteristic pt clasicism.Atit sentimentul cit si ratiunea reprezentau o anumita norma fireasca,la care puteau fi raportate faptele reale ale omului.Pt clasicisti ratiunea e/e ceva firesc,precum pr sentimentalisti natura e/e rationala.Sentim. apare la mijloc sec18 si deschide noi perspective pt dezvaluirea si prezentarea in literatura a fiintei umane,privita ca personalitate irepetabila,prin aceasta pregatindu-se terenul pt romantism.De aceea nu exista o delimitare clara intre Sent si Romantsm,desi exista puncte de tangenta si asemanari,intre Sent si Roman exista deosebiri radicale.Sentimentalismul-un curent literar apartinind Iluminismului,pe cind preRomantismul e/e o expresie a crizelor ideilor iluministe.In diferite literaturi nationale,operele de acelas fel,tipologic vorbind nu sunt cosiderate ca preromantice.Lipseste o delimitare clara in literatura sec18 si intre Sentim-neoClasicism-Roccoco-preRomantism,care toate acestea pot fi considerate ca fenomene de tranzitie.Costumbrismul-(spaniol)fenomen literar situat in prima jumat a sec19 si reprezentind un fenomen de tranzitie de la Romantism la Realism,provine de la cuvintul spaniol « costumbre »-obicei,deprindere,ce poate fi considerata mai degraba ca literatura manierista de moravuri,ce are radacini adinci in traditia literaturii spaniole-tabloul de moravuri,poza picaresca. Costumbristii spanioli(Mesonero Romanos, Calderon, Larra)au declarat de mai multe ca operele lor sunt o martirie a caracterului tranzitoriual epocii in care au trait si au scris.In multe privinte Costumbr e/e un

fenomen literar inca romantic,retinind pe alocuri si unele trasaturi clasiciste,dar prin interesul pt realitatea imediata,prezentata ptin tipuri si moravuri vii,concrete, se misca in dirctia realismului.Specia literara in care au excelat costumbristii spanioli e/e asa numita « articulo de costumbres »-articolul sau schita de moravuri.Hispanista Dana Diaconu in monografia sa « Costumbrismul sau auto-imaginea Spaniei in literatura » afirma mai multe formule plastice rpin care s-a incercat definirea esenteiCostumbrism : « nota a Romantismului,manifestarea spiritului romantic, germene al Realismului,embrion al romanului realist, ingredient al Realismului »s-a ajuns pina la crearea unor sintagme de felul « Costumbrism romantic sau Realism costumbrist ». 8.Curente literare anticipatoare-Un rol important il are inceputul unui viitor curent in interiourul sistemului literar existent,acest current nou este anticipator.Pina la afirmarea unui nou sistem elementele acestuia in cadrul sistemului existent au un caracter anticipator. Aceste curente sunt denumite cu ajutorul prefixului « pre » sau adjectivului « timpuriu »(ex. prerenastere sau renastere timpurie). Prerenastere-se folosesc in istoriografia lit. cind se examineaza lit medievala ce anunta viitoarea renastere.Ex. opera lui Dante Alighieri.Dante este in general un scriitormedieval dar in opera sa prefigureaza aspecte ale viitoarei lit umanuiste. In Divina comedie orice problema,tema,idee sunt presentate in limitele esteticii medievale dar prefigureaza abordari si atitudini umaniste cum este cea a personalitatii umane, activismul sau care sunt interpretate aproape integral renascentist desi se mentine in cadrul dogmelor medievale despre om. Ceva asemanator avem si la poetul francez Francois Villon.O adevarata prerenastere avem in Spania (XV)reprezentata de Marchizul de Santillana, Jorge Manrique sau de «  tragicomedia lui Calixto si a Melibeei »(sau « Celestina ») scrisa de Fernando de Rojas.Specialistii din Occident isi elaboreaza teoriile, conceptiile, tratatele apelind la date si fapte doar din aria vest europeana ignorind Rominia.Dan Horia Mazilu evidentiaza o prerenastere si in Sud Estul Europei :Rusia, Rominia demonstrata de lucrarile « Literatura romina in epoca Renasterii » si « Prerenasterea rusa » scrisa de catre D.Lihaciov Preclasicism-este un fenomen artistic de tranzitie situat intre renastere si baroc. Boileau il evidentiaza pe Malherbe ca initiator a preclasicismului in « Arta poetica »(90 ai sec XVI). Acest inceput e marcat de oda lui Malherbe dedicata Mariei Medici.Avem elemente preclasiciste si in creatia unor scriitori ai Pleadei, Ronsard(50,80 ai sec XVI)cu « Sonetele catre Elena »,la fel avem elemente preclasiciste la Du Bellay cu « Apararea si ilustrarea limbii franceze ». Prebaroc-(jum sec XVI)evidentierea unor tendinte prebaroce depinde de delimitarea acestuia si a manierismului de renastere.Sa insistat asupra unor tendinte baroce in opera lui Cervantes si Lope deVega.In Rominia Mazilu evidentiaza Varlaam si Udriste Nasturel.Termenul de “Pre-romantism” a fost introdus in literatura datorita lui Paul van Tieghem, pentru a denumi un current literar manifestat in a doua jum. a sec. XVIII prin despartirea neoclasicista, anuntind sensibilitatea estetica proprie Romantismului. Trasaturile principale a preromantismului sunt : o mare atentie acordata vietii interioare si sentimentelor, ca izvor si norma a valorilormorale ;preocuparea pentru aspectul social ; emotia suava si perceperea melancolica a frumusetii peizajului asociata starii sufletesti a scriitorului ;interesul pentru descrierea naturii autumnale ;tendinta spre o emotivitate depresiva, spre tristete si frica ;obsesia mortii insotita de tema cimitirului.In legatura cu literatura sec XVIII apare problema delimitarii cronologicesi estetico-tipologica a preromantismului de alte curente, cum ar fi neoClasicismul,Sentimentalismul, Rococo-ul. Reprezentantii acestui curent in Franta sint :J.-J. Rousseau,d. Diderot, B. de Saint-Pierre, A.E. Prevost ; Scriitori englezi E.Young, S. Richardson, Th. Gray. In Germania preromantismului ii apartine literatura miscarii « Sturm and Drug » ; In Spania A. Lista, J. Cadalso.: dintre scriitorii portughezi J. Anastacio de Cunha, Havier de Matos. Daca in Franta literature preromantica ii reduce ape scriitori la simpli anuntatori a viitoarei literaturi romantice din sec XIX impartind astfel literatura Secolului Luminilor in doua directii: una voltariana si rationalista si alta rousseauniana, sentimentala si preromantica.Unii critici prefera sa vorbeasca nu despre preromantism ci despre prim-romantism incluzindu-i aici pe Rousseau, Diderot, Senancour, Chateaubriand. Uneori preromantismul este confundat cu sentientalismul- « intr-un sens mai larg preromantismul se numeste sentimentalismul in general ».In literatura spaniola conceptul de preromantism se utilizeaza pentru a caracteriza o parte a productiei literare a unor scriitori di a doua jum. a sec. XVIII, dar nici in critica nici in istorie nu exista unanimitate in acceptarea terminnului.Russell P. Sebold califica acesta drept un prim- romantism spaniol al carui reprezentant este Jose Cadalso primul romantic ‘european’ din Spania. Insa pentru J.M. Caso conceptul de preromantism implica o doza de

ambiguitate si ii este data o difinitie la fel de ambiguu « literatura filozofica » ca un compromis al scriitorilor vizati cu diferite idealuri filozofice exprimate printr-un limbaj de natura mixta, rationala si imotiva.In privinta literaturii romane dupa cum mentioneaza D. Micueste «impuritatea» curentelor literare. Astfel romantismul in lit. romana «incorporeaza in chip mai vizibil decit alte romantisme elemente de clasicism si preromantism» deoarece nu a izbucnit «ca insurectie contre clasicismului, clasicismul fiind la noi ca si inexistent » considera Micu. Fenomenul preromantismului a fost studiat si de M. Anghelescu in lucrarea sa « Preromantismul rominesc » desi autorul nu sustine ideea existentei unui adevarat curent preromantic autohton. PreRealismul.Realismul din sec.19,ca reactie de tip avangardist fata de romantism. Deci, prin preRealism,in acest sens ,ar trebui sa intelegem tendintele realiste sau prerealiste din cadrul sistemului literar romantic de la inc.sau,mai larg,din prima jum. a sec19. In stiinta literara putem gasi termenul de “realism romantic”,prin care se are in vedere prima etapa in evolutia Realismului din sec.19,adica cel din prima jum.a sec, inclizind creatia lui Stendhal,Balzac,Gogol, dar sip e cea din prima jum.a sec. a lui P.Merimee,G.Flaubert.Trasatura principal a acestui “realism romantic” ar fi prezenta.In Franta,valabilitatea conceptului de “realism romantic” ar putea trezi atit semne de aprobare,cit si unele indoieli in ceea ce priveste legitimitatea sa. PreSimbolismul. Desi trmenul nu e atestat decit foarte rar,pina la afirmarea deplina a Simbolismului,in literatura franceza si apoi in alte lit.,a existat o perioada incipienta de dezvoltare a viitorului Simbolism in cadrul sistemelor literare anterioare lui,fenomen ce ar putea fi numit preSimbolosm. Inceputurile Simbolismului pot fi depistate deja in creatia poetica a americanului A.E.Poe unul dintre cei mai admirati poeti printre simbolisti.Dar inceputurile unui adevarat preSimbolism trebuie cautat in Parnsianism,in grupul desident al parnasienilor.In 1866,apare revista „Parnasul Contemporan”in care autori ca T.Gautier,Lisle,Sully,isi publica versurile si un grup de tineri,cel putin 3 foarte promitatori: S.Mallarme,P.Verlaine si Ch.Baudelaire.Dar in urmatorul nr.antologic al revistei nu mai figureaza Mallarme si Verlaine,care au fost exclusi.Excluderea unor poeti din aceste numere antologice ale revistei ”Parnasmul Contemporan” se explica prin faptul ca versurile acestora nu corespundeau pricipiilor estetice initiale ale Parnasianismului.In versurile unor poeti ca Rimbaud,Verlaine,Mallarme lua nastere o noua mentalitate si o noua poetica,care pe linga reafirmarea valorilor formale ale poeziei – una dintre tezele originale ale Parnasianismului – apar semne ale constientizarii unor noi stari de spirit,cunoscute ca „boala sfirsitului de secol”. Daca Ch.Baudelaire poate fi considerat precursorul direct al simbolistilor, Verlaine,Rimbaud,Mallarme au parcurs in evolutia lor o perioada ce poate fi numita presimbolista,marcata de vadite accente romantice,parnasiene si impresioniste. In general,tendintele presimboliste vin din diferite directii,nu numai din Parnasianism.Unele vin din contactul cu principiile impresionismului sau cu cele ale Estetismului si ale Decadentismului,altele din Naturalism.In lit.rom.autorul D.Micu estima ca „simbololismul romanesc avea sa integreze un parnasianism mai consistent decit cel identificabil cu intermitente in lirica anterioara miscarii simboliste” .Am putea vb si despre unele tendinte presimboliste in creatia lui Eminescu,lucru observat de mai demult de specialisti.PreModernismul(preAvangardismul)Aparitia si afirmarea Modernismului a fost precedata de unele tendinte anticipatoare.Avangardismul de la inc.sec.20 va fi considerat ca facind parte din Modernism,concept mult mai amplu,care inglobeaza mao multe curente si fenomene artistice contemporane, in lit. De limba spaniola conceptul de Modernism reprezentind un fenomen deosebit de ceea ce inseamna in celelalte literaturi. PreModernismul,inclusiv preAvangardismul, reprezinta inc.unei reactii de tip avangardist, canonizate, de la sf.sec al 19,cum ar fi Realismul, Naturalismul, Simbolismul,adica constientizarea necesitatii de schimbare a formeleor literare existente si inlocuirea lor cu altele noi,moderne,care pretind a se situa in avangarda dezvoltarii literaturii si a artei. 9.Curente literare recuperatoare.In cazul cind un system literar este substituit prin altul, elementele vechiului sistem nu dispar brusc si definitive. Este vorba despre elementele sistemului inlaturat de la centru sau unele dintre ele se deplaseaza spre periferie, sau nu dispar imediat, ci exista alaturi de cele noi, care au reusit sa ocupe centrul. Cu alte cuvinte, e vorba de fenomene asemanatoare celor anticipatoare, dar in sens invers, si cunoscute prin adaugarea prefixului ‘’post’’:postClasicism, postRomantism, postSimbolism, postimpressionism, postModernism, etc.PostClasicismul.Prin postClasicism intelegem manifestarile artistice si literare de facture clasicista din perioada cind Clasicismului nu ii mai revine locul dominant in literature, cedind locul pozitiile altor curente. Postclasiciste, pot fi considerate operele scrise dupa canoanele clasiciste din epoca Romantismului, dar si de mai tirziu. In aceste cazuri, postClasicismul

este usor identificabil sau confundabil cu neoClasicismul, deoarece e vorba de fenomene inrudite, dar, totusi, diferite. PostBarocul.Ca si in cazul postClasicismului, termenul postBaroc este folosit foarte rar, pentru desemnarea unor autori, opere, manifestari de prelungire a principiilor baroce din perioadele posterioare crizei si sitemului baroc dominant in secolul al XVII-lea.PostRomantismul-Termenul se refera la fenomenele literare sii artistice de natura romantica din perioada cind Romantismul nu mai constituie sistemul dominant in literaturile europene din sec.XIX-lea,pozitiile dominante apartinind deja realismului.Desi romantismul contiunua sa se manifeste,evolutia sa se situeaza in aceasta perioada pe o linie descendenta,marcata de afirmarea realismului si a altor curente,dar si a anumitor tendinte epigonice.Spre deosebire de literatura franceza unde postromantismul(reprezentat de Barbey d’Aurevilly,Villiers de l’Isle Adan s.a.) e mai putin evident pe fundalul realismului si naturalismului. In literatura engleza din epoca victoriana se impune un grup de poeti care au incercat sa continue traditiile romantice in noiile conditii (reprezentanti :A.Tennyson,M.Arnold,R.Browning,A.Ch.Swinburne).Delimitarea postRomanism de la sf.sec.XIX de neoRomantism,care se constitue intr-un curent aparte in ultimul deceniu al aceluiasi secol,cind in literatura universala are loc o invioarare a tendintelor romantice.Iar aceasta intensificare a tendintelor romantice tine mai mult de neoRomantism decit de ceea ce se numeste postRomantism sao Romantism tardif.PostSimbolismul-Literatura cu inca pronuntate accente simboliste,dar dupa epoca de glorie a Simbolismului,adica de la incep.sec.XX.Atunci se impun,tot mai mult,ca reactii de tip avangardist fata de simbolism,alte curente noi-asa-numitele avangarde istorice(Imagismul,Futurismul,Expresionismul,Dadaismul,Suprarealismul,s.a.).Reprezentanti :G.Apollinaire,R.M.Rilke,Th.S.Eliot sau P.Valery. in creatia lor se evidentiaza si un pronuntat filon simbolist,ce poate fi calificat ca o manifestare de tip postsimbolist. PostSimbolismul. Postsimbolismul se încadreaza in literatura cu accente pronuntate simboliste,acest curent reprezinta o reactie de timp avangardist fata de simbolism,alte curente noi – asa-numitele avangarde istorice(imagismul,futurismul,dadaismul,expresionismul).Poeti care apartin ai acestui curent: G.Apollinaire, P.Valery;in directia lor se evidentiaza un pronuntat filon simbolist,ce poate fi calificat ca o manifestare de timp postsimbolism.In critica si istoria literara comntemporana se vorbeste nu atit de un post simbolism pur in opera unor poeti,cit de accente, tendinte,note postsimboliste.PostImpresionismul. Reprezintă manifestari artistice de natura impresionista din perioada de după afirmarea plenara a impresionismului in a doua jum. a sec.19.Un exemplu poate fi opera lui Marcel Proust.Postismul. Curent literar spaniol ce poate fi considerat un fenomen de tranzitie; de natura recuperatoare fata de avangardele istorice,dar totodata l-am putea califica si ca pe unul de natura anticipatoare fata de Postmodernism. Postismul a aparut ca o miscare literara al carui nume vine de la denumirea revistei de poezie „EL POSTISMO”(1945).Cuvintul „Post-Ism” sugereaza de la sine ca e vorba de ceva ce urmeaza.Postismul a aparut dintr-o intentie de recuperare a realizarilor estetice ale avangardelor europene din perioada interbelica, presupunind un primat al creatiei ce s-ar afirma ca o unica speranta si ca o suprema libertate in aceasta lume saracita si pustiita.Postismul e calificat drept o necesitate pentru a umple acest gol in conexiune cu unele antecedente istorice. Postismul este un postsuprarealism,un postexpresionism.De asemenea este un postdadaism,un postcubism. Asadar postismul a aparut ca o incercare de a recuprera anumite principii estetice ale curentelor avangardiste, ale suprarealismului.Printre aceste incercari am putea mentiona urmatoarele:valorificarea unor aspecte ale filosofiei nietzscheene,caractrul ludic al artei si de aici intelegerea poeziei ca activitate ludica,libertatea creatiei,specificitatea umorului si ironiei. PostmodernismulAvem 2 pozitii in definirea postmodernismului.Urmarind evolutia literara acelor 2 tipuri de reactii:postmodernist si avangardist ajungem la concluzia ca posmodernismul e un fenomen de tranzitie recuperator. Nu sa facut o delimitare clara intre lit.ce poate fi considerata postmodernista si cea avangardista in Posmodernism. In cartea sa despre Postmodernism il citeaza pe Manolescu scriind : ‘atitudinea postmoderna devine in mult mai mare masura recuperatoare decit cea moderna’. Malcolm Bradbury spune ca modernismul e o preistori necesara pentru existenta postmodernismului,iar Ihab Hassan a facut un tabel cu trasaturi paralele moderniste si postmoderniste si a observat o atitudine condescenta a catecoriilor postmoderniste fata de cele moderniste. Din acest exemplu se poate spune ca postmodernismul reprezinta un curent recuperator fata de modernism. Mai putin sa insistat asupra ideii ca Postmodernismul ar fi o nou avangarda astistica in raport cu anvangardele istorice de la inceputul sec. 20 cu toate ca ideea privin Postmodernismul ca curent nou inlocuind modernismul e cuprins in aproape toate lucrarile despre acest fenomen. Unii critici au pus totusi in mod direct problema unei noi avangarde.

Lefter in cartea sa despre Postmodernism avanseaza ideea existentei unui curent nou de anvangarda in raport cu vasta productie artistica a Postmodernismului : ‘tot asa cum vechea avangarda a fost un produs avangardist a miscarii literare dominante a modernismului, avangarda postbelica este o forma particulara a Postmodernismului. Granitele dintre avangarda recenta si postmodernism sun greu de determinat decit cele dintre vechea avangarda si modernism, din moment ce posmodernismul submineaza postulate moderniste : elitismul cultural si conservatorismul politic al modernismului, crdinta sa in statutul privilegiat al limbajului literar si cautarea unei dimensiuni transcendente sau antiisorice a experientei umane. Anvangarda de astazi prelungeste insistenta a predecesoarei ei asupra intietatii importantei experimentarii radicale asupra materialelor arte si manifesta o concentrare asupra interogarii si posibile schimbaria insusi bazei rostirii personale si culturale. anvangarda accentueaza aspecte dimensioniste poate eliberatoare si in multe cazuri politice experimente lingvistice. Russel spune ca trebuie pusa problema unei noi avangarde in postmodernism. Lefter spune ca trebuie sa apropiem avangarda de modernism si sa departam posmodernismul de avangarda. El mai spune despre postmodernism ca singura lui calitate se arata a fi cea ce indica inchiderea structurii moderne si anunta ceva ulterior ei. In concluzie daca in studiile despre Postmodernism sar pune accentul pe necesitatea unei delimitari clare intre ceea ce este recuperator si ceea ce este avangardist adica anticipator fata de modernism ar fi limpede ca este postmodernism. Atunci postmodernismul ar fi reactie de tip postmodernist fata de modernism iar ceea ce reprezinta reactia de tip avangarda ar fi trebuit sa se numeasca altfel. Intrucit nu sa intimplat asa ceva Postmodernismul include toata lit.(postmodernist si avangarda)de dupa modernism. 10.Curente literare recurente Un alt grup de fenomene literare de tranzictie sint cele care reiau,dar in conditii noi, anumite traditii, principii ale unor curente cunoscute si afirmate in istoria literara,dardindu-le un caracter nou.Curentele recurente par a fi siele de natura recuperatoare,apar la un anumit interval de timp in raport cu curentul reluat si sint denumite cu ajutorul prefixului “neo-” sau “trans-”. Reluarea unor curente nu se supune evolutiei literare.In unele cazuri reluarea se produce la diferite intervale de timp, in continuare parca a curentului respectiv,dar in conditii noi (ex.neoClasicismul). Alteori distanta istorica intre vechiul curent si noul curent e mai mare, (ex. neoRomantismul) NeoClasicismulnu are limite cronologice precise. Afirmarea Clasicismului in sec.XVII in lit.franceza a contribuit la formarea NeoClasicismului in sec.XVIII.Acest curent isi propune nu numai reluarea modelelor clasice francize sau ale antichitatii clasice,dar si a valorilor clasice nationale, a traditiilor nationale,ceea ce il deosebeste de Clasicismulsec.XVII si il apropie de curentele sec.XVIII-Rococo-ul, Sentimentalismul, PreRomantismul. In lit.germana numit ”clasicismul de la Weimar” reprezinta o punte de legatura intre Secolul Luminilor si Romantism. In Anglia se dezvolta un Clasicism orientat spre antichitatea latina. NeoBarocul.Spre deosebire de postBarocul care este o prelungire a manifestarilor baroce din imediata vecinatate, neoBarocul apare ca reluare a unor asemenea manifestari cu character baroc, dupa un interval de timp mai mare in raport cu cel classic.Tendinte neobaroce pot fi identificate in lit.romantica si in cea avangardista de la inc.sec.XX, dar si in lit.latino-americana si anume in creatia scriitorilor: J.Lezama Lima, M. Mujica Lainez. NeoRomantismul se manifesta la cumpana sec.XIX-XX, indeosebi in lit.germana.ca o reactie la Naturalism, representative fiind operele lui Holderlin, Novalis, Heine.NeoRomantismul este o reluare si o actualizare a unui intreg sir de problem, teme, motive, pricipii din arsenalul vechiului Romantism. In Spania acest current s-a manifestat prin operele autorilor: A.Machado, J.R.Jimenez, V.Aleixandre. La Chisinau, conferentiarul universitar D.Taric a publicat chiar o momografie despre neoRomantism-“Tipologia neoromantismului” , in care se propune o conceptie originala a lit.neoromantice si a tipologiei acesteia. NeorealismulPrin acest termen este denumit un current in literatura si arta cinematografica italiana din anii 40-50,strins legat de miscarea de rezistenta antifascista din aceasta tara.Termenul a fost lansat de criticul A.Bocelli inca in jurul anilor 1930,pentru a califica un sir de opere ce se caracterizau printr-o tendinta obiectiva de prezentare a personajelor si a mediului social,ca,de ex.romanul lui A,Moravia, ,Indiferentii’’,si care aparuse ca reactive la literature estetizanta si formalista din acea perioada.In cinematografie termenul a fost folsit dupa lansarea peliculei lui L.Visconi,,Obsesia’’si s-a intacetenit odata cu consolidarea acestei scoli in arta cinematorafica italiana prin filmele,,Roma-oras deschis’’ de R.Rossellini,;,,Tilharul de biciclete’’ de V.De Sica,,,Pamintul tremura’’ de L.Visconti. In literature neoRealismul s-a impus prin creatia unor prozatori ca E.Vittorini, C.Paveze,G.Bassani, C.Cassolo,I.Calvino,V.Patrolini,P.P.Pasolini s.a.La

inceput neoRealismul Italian a reprezentat un compromis de ordin social si politic,opera de arta si literatura,in general,fiind concepute ca o forma de cultura si responsabilitate civica si ca o incercare de interpretare critica a realitatilor sociale.Asupra creatiei neorealistilor italieni au exercitat o influenta evidenta ideile lui A.Gramsci,G.Lukacs,B.Brecht.Printre trasaturile caracteristice ale acestei literature a Rezistentei putem evidential predilectia pentru jurnal,cronica,memorii,inspirate de realitatea social-politica a vremii,interesul fata de traditia narativa popular,atentia acordata personajului creativ, obiectivitatea ca tehnica narativa,prin prezentarea unor lucruri care vorbesc de la sine,pluralitatea si coexistent diferitelor niveluri ale limbajului folosit,inclusive jargonul si regionalismele.Ulterior ,principiile neoRealismului Italian au fost preluate si valorificate de scriitori din diferite tari,in unele literature europene din perioada postbelica incetatenindu-se inclusive termenul respectiv.Astfel in literature spaniola,prin analogie cu cea italiana,sa numit neoRealism-o miscare literara,aparuta in anii 50,care a coincis si cu ceva similar in cinematografia spaniola.E vorba de aparitia concomitenta a cunoscutului roman al lui R.Sanchez Ferlosio,,Riul Jarma’’ si a peliculei lui J.A.Bardem,,Moartea unui ciclist’’.Aceasta miscare neorealista era animate de idea,lansata in acea perioada,de intoarcerea la marea traditie nationala a culturii spaniole,reprezentata de asemenra nume ca Ribera,Goya,Queveda s.a.Si in literatua portugheza postbelica se evidentiaza un current literar numit neoRealism,in care se simte influenta prozatorilor rusi si americani din perioada interbelica.Printre prozatorii reprezentativi ai neoRealismului portughezi pot fi mentionati Carlos de Oliveira,F.Namora, V.Ferreira, R.Correia s.a. Termenul de ,,Neorealism’’ a fost propus de M.A.Volosin pentru a desmna unele opera din literature rusa de la inceputul secolului al XX-lea.El a introdus termenul in legatura cu creatia scriitorului francez Henri de Regnier,dar in cazul nostru termenul se asociaza mai mult cu cel de postSimbolism, sau de postImpressionism,iar in literature rusa-cu cel de ,,Acmeism’’.La inceputul secolului al XX-lea,in literature rusa se discuta despre sfirsitul Simbolismului si trecerea la ,,arata apolinica’’,aceasta fiind numita de V.A.Molosin,,Neorealism’’,intr-o asemenea acceptiune era numit Henri de Regnier.In opinia autorului rus,el a imbinat simbolismul intellectual a lui Mallarme,impresionismul lui Verlaine,patrunderea in stilul si spiritual lumii antice a lui Heredia .Termenul de ,,Neorealism’’propus cu acest sens,nu s-a incetatenit in critica si si istoria literara rusa,dar a evidentiat unele particularitati ale artei noi.Propunind termenul,,Neorealism’’ M.A.Volosin,este idea continuitatii traditiei pentru a crea o arta nous si armonioasa in raport ku Simbolismul ,ceea ce in terminologia propusa de N.Avtonomova,nu e altceva decit reactia de tip postmodernism.De unde rezulta ca ,,Neorealism’’ nu a fost decit un fenomen de tranzitie,de natura recuperatoare,apropiat postSimbolismului si postImpresionismului. Neomodernismul(Neoavangardismul).Este vorba de un fenomen de recuperare prin reluarea traditiilor moderniste/avangardiste din prima jumatate a sec.XX Se presupune ca acesti termini au fost introdusi in circuitul lit.pt a denumi tendintele moderniste/ avangardiste,in conditii noi de dupa al doilea razboi mondial pina a fi pus in circulatie termenul de Postmodernism.Astfel Neomodernismul/ Neoavangardismul ar fi ceva intermediary intre modernism/avangardism si Postmodernism.