Marin F. Georgeta – Iulia Anul II ID – Psihologie

2012/2013

Risc si rezilienta in copilarie si adolescenta

= tema =

Nascut la inceputul anilor ’80, Gabi, fratele meu, este acum un adult, care se poate considera,

realizat. Acum, in varsta de 30 de ani, a reusit sa aibe propria familie si propria casa, bazandu-se pe

munca si venitul personal.

Provine dintr-o familie normala, cu doi parinti si o sora (eu). Nu a fost un copil de bani – gata

insa nici nu a fost la limita inferioara a societatii din punct de vedere financiar. Cu un tata inginer si o

mama profesoara, cel putin in primii 7 ani ai vietii sale, Gabi a fost crescut in conditii normale spre

bune.

Gabi a fost dintotdeauna un copil introversit si timid iar acesta caracteristica l-a insotit pe tot

parcursul vietii pana la maturitate. Inca de o varsta foarte frageda isi dorea sa lucreze cu “ciocanul” si sa

repare mereu cate ceva. A fost fascinat de foc mereu insa niciodata nu si-a exprimat dorinta de a lucra ca

pompier. Copilaria i-a fost caracterizata de aceste doua alemente: ciocan si foc.

In relatiile cu ceilalti nu reusea sa isi faca foarte usor prieteni, insa atunci cand reusea sa accepte

sau sa se apropie de cineva era extrem de fidel si de incredere. Totusi, nu avea curajul sa faca anumite

lucruri sau sa refuze pe cineva. Mereu incerca sa faca pe plac tuturor.

In acest context, un eveniment trist care s-a intamplat in familie este poate ceea ce a determinat

ulterioare comportamente din partea lui.

Atunci cand Gabi avea 4 anisori, tatal sau si-a gasit fratele, cumnata si cele doua nepotele

decedate in casa. Toata drama prin care a trecut atunci familia a schimbat atmosfera din casa. Neavand

ajutorul unui specialis, prins in birocratia societatii si institutiilor dar si traind o drama cumplita, tatal lui

Gabi nu avea cum sa gestioneze si relatiile cu proprii (si sotie) copii foarte bine. Astfel incat, copilul de

4 ani de atunci a putut asista la un comportament destul de violent berbal din partea celui care pana

atunci era, probabil, cel mai bun prieten al sau. Faptul ca tatal sau nu reusea sa accepte si alte puncte de

vedere din partea celorlalti, preferand sa tipe la oricine aproape din orice motiv a reusit sa genereze in

interiorul lui Gabi o teama instinctiva fata de propriul parinte. Nu a ridicat niciodata mana la el pentru a

il lovi, insa de fiecare data cand tatal sau ridica putin vocea Gabi se albea imediat si batea in retragere.

Aceasta teama fata de propriul tata a durat destul de mult, pana undeva in jurul varstei de 16 ani.

Gabi a inceput scoala la varsta de 7 ani, insa a fost mereu stresat de aceasta. As putea spune chiar

ca nu mergea la scoala cu placere si ca ii era teama sa nu isi supere pe profesorii sau pe parintii. Cu toate

acestea de foarte multe ori nu dadea dovada de responsabilitate in realizarea temelor. Cu siguranta acest

lucru se intampla tocmai din cauza faptului ca nu ii placea la scoala. Tin minte ca in afara de faptul ca

lucra la matematica cu foarte multa placere nu era chip sa fie convins sa citeasca mai mult la limba si

literatura romana. Acest lucru si faptul ca primea destul de multe teme de facut pentru ziua urmatoare, a

determinat ca de multe sa stea mai mult (uneori chiar si pana la ora 00:00) pentru a le face. Nu pot

spune ca isi ura profesorii dar cu siguranta ii era teama de ei. Teama aceasta practic il bloca astfel incat

chiar daca invatate lectia se intamplat ca atunci cand era ascultat acesta sa nu poata raspunde pentru ca

din panica a uitat tot ceea ce invatase. Pentru a ii place vre-o materie al trebuia intai sa o inteleaga prin

explicatiile altceuiva. Daca nu o intelegea nu isi dadea interesul astfel incat sa descifreze singur misterul.

Prin urmare, fara a ajunge la extreme, de multe ori nu spunea parintilor atunci cand lua o nota mai mica

sau cand invatatoarea si mai apoi diriginta ii faceau vre-o observatie de orice fel. Nu a fost prin urmare

niciodata printri fruntasii clasei sale insa nici ultimul. S-a aflat mereu pe la mijloc.

Atunci cand a venit vremea sa mearga la liceu si-a exprimat singur la ce specializare sa fie

inscris, insa a dorit foarte mult sa continue si cursurile liceale impreuna cu prietenul sau cel mai bun

(intamplator prietenul sau foarte bun din clasa I pana, chiar si, in prezent). Ceea ce l-a caracterizat in

timpul scolii generale il caracterizeaza si acum. Ca sa o citesc pe doamana diriginta ‘branza buna in

burduf de caine’.

Gabi a urmat apoi Politehnica, la specializarea Electrotehnica. Ar fi trebuit sa faca 5 ani, insa a a

fost nevoit sa faca si o prelungire de un semestru din cauza faptului ca refuza sa mearga la un examen

din anul II. Abia dupa aproape 5 ani a reusit sa isi ia inima in dinti si sa mearga la examenul respectiv,

urmand sa il si promoveze.

Incepand cu prima sesiune din anul intai de facultate Gabi a prezentat niste crize asemanatoare

celor de spasmofilie. Aceste crize s-au repetat ulterior pana undeva in urma cu 3 ani. De fiecare data

cand Gabi se afla intr-o perioada mai stresanta (gen. sesiune de examene, gasirea unui loc de munca,

cineva din familie bolnav sau pur si simplu atunci cand se afla intr-un mediu conflictual) aceste crize

apareau. S-a ajuns pana intr-acolo incat la un moment dat aceste crize se repetau atat de fracvent incat

lui Gabi a inceput sa ii fie teama chiar si sa iasa afara pentru ca nu cumva sa i se faca rau in mijlocul

strazii. La momentul acela a mers chiar si la un psihiatru care i-a recomandat niste medicamente (care ii

provocau o stare permanenta de somnolenta) si sa evite sa iasa din casa. Doua luni de zile a urmat acel

tratament iar situatia lui se inrautatise , deoarece acele crize devenisera ceva permament si constant in

fiecare zi. A incetat sa le mai ia urmand sa mearga pentru o perioada nu foarte mare de timp la un

psiholog la terapie. Curand si-a revenit.

Actualmente nu a mai avut crize de panica de ceva vreme. Cateodata ne mai spune ca simte ca il

mai ia cateodata acele crize insa reuseste sa le domine.

ANALIZA!