141_148
-
Upload
jennifer-gomez -
Category
Documents
-
view
227 -
download
1
description
Transcript of 141_148
CAPITOLUL 4
TRANSFORMĂRI DE STARE ALE AGENŢILOR
TERMODINAMICI
4.1. Transformări de stare reversibile ale gazelor perfecte
Putem da multe exemple din care se trage concluzia că din cauza
fenomenelor disipative niciodată în natură un fenomen nu este perfect re-
versibil. Totuşi, pentru transformările de stare, presupunem într -o primă
aproximaţie că sunt transformări reversibile. Când însă pierderile sunt apre-
ciabile cum este cazul curgerilor în imediata apropiere a pereţilor, unde fre-
carea între straturi este foarte mare, nu mai au loc transformări reversibile.
Transformările de stare (transformări termodinamice) pot fi închise sau
deschise. Ne vom referi mai întâi la transformările închise care au ca ecuaţie
de bază expresia primului principiu al termodinamic ii pentru sisteme închise:
q = du + l = du + pdv [J/kg] (4.1)
Transformările deschise se bazează pe ecuaţia primului principiu al
termodinamicii scrisă pentru sisteme deschise:
q = dh – vdp + d dw
gz2
2
( ) [J/kg] (4.2)
4.1.1. Transformări de stare reversibile, particulare, ale gazelor perfecte
Pe parcursul desfăşurării unei transformări de stare revesibile, particu-
lară, un parametru de stare (p, V, T) rămâne constant sau este îndeplinită o
condiţie precizată; se presupune că pe durata transformării masa de gaz este
constantă, iar căldura specifică a gazului depinde numai de temperatura şi
natura gazului.
Transformările uzuale care prezintă interes practic sunt:
a) Transformarea izocoră (V = ct.)
b) Transformarea izobară (p = ct.)
c) Transformarea izotermă (T = ct.)
d) Transformarea adiabată (Q = 0)
e) Transformarea politropă (se modifică p, V, T, dar valoarea
căldurii specifice rămâne constantă: cn = ct.)
4. TRANSFORMĂRI DE STARE ALE AGENŢILOR TERMODINAMICI 138
Aceste transformări vor fi analizate separat în două situaţii: când trans-
formarea este închisă sau deschisă.
4.1.1.1. Transformări de stare reversibile, particulare, închise
Pentru fiecare transformare vom preciza legătura între parametrii de
stare, reprezentarea ei în diagrama p–v şi T–s, schimbul de lucru mecanic şi
căldură cu mediul exterior variaţia energiei interne şi a entalpiei agentului
termodinamic.
a) Transformarea izocoră
Pe parcursul acestei transformări volumul de gaz perfect studiat, rămâne
constant: V = ct., dV = 0. Dacă considerăm un proces de încălzire izocoră a
unei cantităţi oarecare de gaz perfect de la T1 la T2 (fig. 4.1) atunci prin îm-
părţirea ecuaţiilor termice de stare scrise pentru starea 1 şi 2 obţinem:
p
p
T
T
p
T
p
T
mR
Vct1
2
1
2
1
1
2
2
; . sau d
d
p
T
p
T
Transformările gazelor perfecte vor fi reprezentate în diagramele p–v şi
T–s într-o zonă situată în dreapta curbei limită a vaporilor (x = 1).
În diagrama p–v, transformarea izocoră va fi o dreaptă verticală; pentru
a stabili alura ei în domeniul vaporilor puternic supraîncălziţi al diagramei T -
s se consideră primul principiu al termodinamicii din care combinat cu prin-
cipiul doi se obţine:
q = du + pdv; q = Tds
ds = cv
dT
T;
2
1 2
1
1
2
lnd
T
T
vmvT
T
T
T
cT
Tcs
Fig. 4.1 – Transformarea izocoră în diagrama p–v şi T–s.
v[m3/kg]
139
Deci în acest domeniu izocorele vor fi curbe logaritmice cu panta:
T
s
T
cv v
Deoarece cv < cp, izocorele vor fi mai înclinate decât izobarele (fig.4.1.).
Lucrul mecanic schimbat de agentul termodinamic cu mediul exterior:
L1–2= pdVV
V
1
2
0 [J] (4.3)
sau pentru un kg de gaz: l1–2= 0d2
1
V
V
vp [J/kg]
Din fig.4.1 se observă că aria de sub curba transformării (dreapta 12)
este egală cu zero. Schimbul de căldură cu mediul exterior:
Q1–2 = mcvm
T
T
T T nC
T
T
T TM V
2
1
2 1
2
1
2 1( ) ( ), [J] (4.4)
Pentru un kg de gaz:
q1–2=cvm
T
T
T T
2
1
2 1( ) [J/kg]
Deoarece T2 – T1 = t2 – t1, relaţiile de mai sus devin:
Q1–2=mcvm
t
t
t t nC
t
t
t tM V
2
1
2 1
2
1
2 1( ) ( ), [J] (4.5)
q1,2=cvm
t
t
t t
2
1
2 1( ) [J/kg] (4.6)
Din ecuaţia primului principiu: q = du + pdv, deoarece v = ct., rezultă că
schimbul de căldură într-o transformare izocoră este egal cu variaţia energiei
interne a sistemului termodinamic respectiv:
q1–2 = u2 – u1 = cvm
T
T
T T
2
1
2 1( ) [J/kg] (4.7)
Transformarea 1–2 are loc cu aport de căldură, în diagrama T–s se obţine:
4.1 TRANSFĂRMĂRI DE STARE REVERSIBILE ALE GAZELOR PERFECTE
4. TRANSFORMĂRI DE STARE ALE AGENŢILOR TERMODINAMICI 140
q T ss
s
a
b
1 2 d aria 12ba
Temperatura medie termodinamică la care are loc aportul de căldură se
obţine din relaţia:
Tm=q
s s
T s
s sb a
s
s
b a
a
b
1 2
d
Pentru o cantitate „m” kg de gaz perfect relaţia (4.7) devine:
Q1–2 = U2 – U1 = mcvm )( 12
1
2
TT
T
T
[J] (4.8)
Variaţia entalpiei gazului perfect se obţine din relaţiile:
H H H mc
T
T
T Tpm 2 1
2
1
2 1( ) [J] (4.9)
h h h c
T
T
T Tpm 2 1
2
1
2 1( ) [J/kg] (4.10)
b)Transformarea izobară
Pentru „m” kg de gaz perfect supuse unui proces de încălzire izobară (p
= ct., dp = 0) de la starea 1 la starea 2 (fig. 4.2), prin împărţirea ecuaţiilor te r-
mice de stare obţinem:
V
V
T
T
V
T
V
T
mR
pct
V
V
T
T
1
2
1
2
1
1
2
2
; .;d d
În diagrama p–v, transformarea izobară va fi o dreaptă orizontală, iar în
diagrama T–s va fi o curbă logaritmică, deoarece similar ca la transformarea
izocoră se poate scrie:
q = dh – vdp; q = Tds
Fig. 4.2 – Transformarea izocoră în diagrama p–v şi T–s.
141
ds = cpdT
T; s c
T
T
T
Tpm
2
1
2
1
ln
În domeniul gazelor perfecte panta izobarelor este dată de relaţia:
T
s
T
cp p
Lucrul mecanic schimbat de agentul termodinamic cu mediul exterior:
2
1
)(d 1221
V
V
VVpVpL (4.11)
Pentru un kg de gaz obţinem:
l1–2= p v p v vv
v
d ( )2 1
1
2
[J/kg]
Valorile lui L1–2 şi l1–2 se pot calcula şi astfel:
L1–2=p(V2–V1)=mR(T2–T1),
respectiv
l1–2 = p(v2 – v1) = R(T2 – T1) [J/kg]
Căldura schimbată cu mediul exterior:
Q1–2=mcpm
T
T
T T nC
T
T
T TM P
2
1
2 1
2
1
2 1( ) ( ), [J] (4.12)
q1–2 =cpm
T
T
T T c
t
t
t tpm
2
1
2 1
2
1
2 1( ) ( ) [J/kg] (4.13)
Grafic în diagrama T–s valoarea lui q1–2 este dată de aria 12ba.
Din ecuaţia primului principiu:
q = dh – vdp
pentru p = ct. se obţine: q = dh
h2 – h1 = cpm )( 12
1
2
TT
T
T
(4.14)
H2 – H1 = mcpm )( 12
1
2
TT
T
T
[J] (4.15)
4.1 TRANSFĂRMĂRI DE STARE REVERSIBILE ALE GAZELOR PERFECTE
4. TRANSFORMĂRI DE STARE ALE AGENŢILOR TERMODINAMICI 142
Din relaţiile 4.12–4.15 se observă că schimbul de căldură cu mediul ex-
terior, într-o transformare izobară este dat de variaţia entalpiei gazului.
Variaţia energiei interne într-o transformare izobară se calculează cu relaţiile:
u = u2 – u1 = cvm
T
T
T T
2
1
2 1( ) [J/kg] (4.16)
U = U2 – U1 = mcvm
T
T
T T
2
1
2 1( ) [J] (4.17)
Din ecuaţia primului principiu al termodinamicii:
q = cpdT = du + pdv
se observă că pentru o transformare izobară închisă căldura schimbată cu me-
diul exterior serveşte atât la modificarea energiei interne (T2>T1) a gazului cât
şi la producerea de lucru mecanic (fig.4.2.).
c) Transformarea izotermă
Dacă menţinem T = ct. în cursul unei destinderi a „m” kg de gaz perfect,
între starea 1 şi starea 2 (fig.4.3), prin împărţirea ecuaţiilor de stare pentru
cele două stări obţinem:
p V
p V
1 1
2 2
1 ; p1V1=p2V2=ct.; pV=ct.
Relaţia pv = ct. reprezintă în diagrama p–v o hiperbolă echilateră; pe măsură ce ne depărtăm de originea sistemului de coordonate valoarea nu-merică a izotermelor creşte (T3 > T1 = T2).
Lucrul mecanic schimbat de agentul termodinamic cu mediul exterior:
L1–2 = p VV
V
d
1
2
; pV = mRT; p =mRT
V
Fig. 4.3 – Transformarea izotermă în diagrama p–v şi T–s.
b
d
c
a
143
L1–2=mRT V
VmRT
V
VV
Vd
1
22
1
ln [J] (4.18)
Pentru un kg de gaz obţinem:
l1–2 = RT1ln v
v
2
1
= 2,3 RT1lgv
v
2
1
[J/kg] (4.19)
Din fig.4.3 se observă că ariile A12dc = Aa21b, adică lucrul mecanic tehnic
este dat de relaţia (4.18). Ţinând cont de ecuaţia primului principiu al
termodinamicii: Q = dU + pdV, cu dU = mcvmdT = 0 obţinem:
Q1–2 = L1–2 = mRT1lnV
V
2
1
=p1V1lnp
p
1
2
[J] (4.20)
sau:
q1–2 = l1–2 = RT1lnp
p
1
2
[J/kg]
În diagrama T–s valoarea lui q1–2 este dată de relaţia:
q T s T s ss
s
b a
a
b
1 2 d ( ) aria 12ba
Deci schimbul de căldură cu mediul exterior este dat de valoarea lucru-
lui mecanic şi anume:
– Dacă gazul se destinde producând „N1” Jouli atunci pentru a menţine
T = ct. el primeşte din exterior o cantitate de căldură de „N1” jouli.
– Dacă gazul este comprimat, se consumă din exterior „–N2” Jouli, pen-
tru a menţine T = ct., gazul trebuie răcit extrăgând din el o cantitate de căldură
egală cu „–N2” Jouli.
Pentru transformarea izotermă, ca şi la energia internă, variaţia en tal-
piei este nulă: dH = mcpm dT = 0, deoarece dT = 0.
d) Transformarea adiabată
Într-o transformare adiabată schimbul de căldură între sistemul te r-modinamic studiat şi mediul exterior , este nul (q = 0). Din principiul doi al termodinamicii q = Tds rezultă că s = ct., deci o transformare adiabată re-versibilă se mai numeşte şi transformare izentropă.
Pentru a stabili ecuaţia transformării adiabate vom scrie ecuaţia primu-
lui principiu al termodinamicii pentru sisteme închise:
Q = dU + pdV; Q = 0
mcvdT + pdV = 0 (4.21)
Ţinând cont că cv =1
1kR
şi din ecuaţia termică de stare pV = mRT prin
diferenţiere obţinem: pdV + Vdp = mRdT, relaţia (4.21) devine:
p V V p
kp V
d dd
10
4.1 TRANSFĂRMĂRI DE STARE REVERSIBILE ALE GAZELOR PERFECTE
4. TRANSFORMĂRI DE STARE ALE AGENŢILOR TERMODINAMICI 144
relaţie care prin împărţire cu pV devine:
d dp
pk
V
V 0 (4.22)
Prin integrarea relaţiei (4.22), dacă k = ct. obţinem:
pV k = ct. (4.23)
Pentru două stări 1 şi 2 relaţia (4.23) se scrie:
p
p
V
V
k
2
1
1
2
sau
k
v
v
p
p
2
1
1
2 (4.24)
Ecuaţia (4.23) a fost stabilită în anul 1823 de fizicianul francez Poisson şi se
numeşte ecuaţia lui Poisson; în diagrama p – V această relaţie reprezintă o
hiperbolă neechilateră (fig.4.4).
Din principiul al doilea al termodinamicii: q = Tds deoarece q = 0, rezultă ds
= 0, s = ct.; deci în diagrama T – s o transformare adiabată reversibilă va fi
reprezentată prin o dreaptă verticală: s = ct.
Pentru a stabili o relaţie de legătură între mărimile de stare V şi T, din
relaţia (4.22) se scade ecuaţia termică de stare scrisă sub formă diferenţială:
d dp
pk
V
V 0
d d dp
p
V
V
T
T
(k – 1)d dV
V
T
T ;
d dT
Tk
V
V ( )1 0 (4.25)
Relaţia (4.25) prin integrare devine:
TV k–1
= ct. (4.26)
Fig. 4.4 – Transformarea adiabată în diagrama p–V şi T–s.