2 0 8 R D t . r G r r L E t v { i N T u t n r r : M o N o r E r s M r , S I l ) L r A L r s M r l

Lt.or.,rno E.G., 196 l, Histoirc gentntle du pt.ote.slnntLsarc, paris.Lo*t 'z J., 1939- 1940, Die Re/brmatiort in Dctdschtancr.3 vol. , Freib,rg.McGnrurr ,\., 1988, Rifornntiott Thought. An Introductiorr, Oxford.ot;envaN r{.4., , '986, Die Refornotiort. I /ort wittenberg rtacrt cer{,Grit t ingcn.o.scut-'rrr R., 1990, I/ero Cri'riattesirto. koktgia e socie[d urcclertra ttel pierisn.

lu t e.ra n o, Ronta-Bari.Wtllarrar: J.P', 1992, La pricarite protestanre. Sociologie. dtt protestctntisrte cor_

lenrpot.airt. Gendve.

13

Islamul

I. Introducere

Islamul, tennen care in arabd inseamnd ,,supunere (fa{n de Dttmnezeu)"

gi din care derivd qi numele ,,musultnani", este, in acelaqi timp, o tradilie

religioasb, o civiliza{ie Ei, dupi clml spLln musultnanii, ,,un sisteut de via15

complet". El proclami o credinld religioasd, Ei prescrie niqte ritr-raluri

precise, dar stabileqte qi o anurniti rinduiald a societ5lii, ocupindu-se de viala

de familie, de legisla{ie civilS qi penald, de afaceri, de reguli de etichetl,

de alirnentaJie, de imbricdminte qi pinb qi de igiena personald. Pentru isla-

mul tradilional nu are sens distinclia occidentali intre viala religioasa qi viala

seculard. Din punctul de vedere musulman, intr-adevltr, pu{ine sint aspecte-le existenlei individuaie Ei sociale care si ntr fie cotisiderate expresii alc

islamului, privit ca o civil iza{ie completd qi complexi in care persoanele,

societhtile gi guverndrile ar trebui si reflectc voin{a lui Dttrrnezett.

2. Izvosre

Sursele originare pentru studierea islarnului sint nuureroase qi de prove-nienp diferitd. in mod convenlional, ele se impart in doud categorii: Iucriri-le in limba arabi clasicd Ei lucrdrile in limbi modeme (araba modemd, persa-nd, turcd, urdu, swahili etc.). Dintre numeroasele opere in araba clasici, sursaprincipald e consideratd a fi CORANUL*. Unneazi apoi haclitlr* (,,tradi1ie",'povestire"), culegerile in mai rnulte volume de povestiri legate de cuvinte-le qi faptele profetului Mahomed (Muhamurad). Ele constituie un ghid ofi-

i cial pentru toate aspectele vielii cotidiene a musulmanilor, pentm care Profe-ful reprezintd rnodelul desdvirEit. $ase culegeri canonice au fost compilatein secolul al IX-lea d.C.; altele, ca Muxnd, cornpilatd de Ahrnad ibn Hanbal,se bucurd de o largd stimi. Printre cele mai apreciate sint cele doud cule-geri numite al-Sahilt (,,Incontestabilele [hadith]"), cornpilate de al-Bukhari(m. 870) qi Muslirn (rn. 875). Punctul de vedere musuhran tracli l ional este

li 210 RELrc lLt l , l i r .n .L i lRrr : r \ {oNorErsMn Sr t )uAt_tsME

ca cel pu{in hadith-ele cornpilate de al-Ilukhari Ei Muslirn sint relatdri v31i -bile atribuibile co'ter-nporanilor lui Mairorned gi c6 via{a qi doctrina onoco-xi islarnicd ar trebui sii fie bazate pe Coran Ei pe aceste hadith. critica rno_dernd e divizatA in problema autenticitirqii acestor relatdri. Este neincloielnicci ele sint considerate surse prirnare ale oftodoxiei de astdzi si ale islanrulLridin primele trei secole; discu{iile privesc mai curind mrsura in care acesterelathri reprezintd islamul din secolul al III-rea mai clegrabir decit pe cel dinsecolul I al erei islarnice. Unii islarnici rnoderniEti au respins cu totul ha-dith-ele intmcit reprezinti un stadiu al istoriei islaurice ulterior epocri lLriMahorned.

in afari de corirn qi <le hadith-e, surselc fundanrentale pentru studiercaislamulLri includ biogralia lui Malrorrcd ;i a altor l ideri musulnani, lucr.irriistorice despre dezvoltarea islamului in tliferite pa4i ale lumii, scrieri juri_dice gi teologice, cornentarii ale Coranurui (care reilectd adesea stadii succc-sive ale dezvoltdrii gindirii gi practicii islamice), poezii gi alte operc lite_rare' o arnpla gamd de manuale despre devoliune gi despre pelerinaj, luc.irimistice ;i filozofice ;i scrieri de orieine sectard.

3. Pro/il istoric

Islarrul e datat incepind cu ultimii zece ani ai vielii profetului Maho-med (m. 632). Ndscut pe la 570, Mahorned a rdinas orfan de copil Ei a fbstcrescut de bunicul pi inai tirziu de un unchi, Abu Talib. pe la douazeci ,sicinci de ani, a ajuns la si_{uranqa rnateriall cisr'itorindu-se cu Hadija, o vii-duva bogatr. ulterior, pe la pat.zeci de ani, a inceput sr aibi viziuni 9isd primeascd revelatii pe care le-a fhcut publice pe strizile din Mecca, ora-;ul s.lu de bastind Ei centru comercial qi de pelerinaj rcligios din Arabra oc-cidentalh. Temindu-se de rcpercusiunile econornice ale inva{dturii rlollo-teiste a iui Mahorned indreptat[ irnpotriva divinitdlilor onorate de pclerinila Ka'ba, sanctuarul central din Mecca, mai rnarii cetdlii l-au persecutat peel qi pe adeptii sii, boicotindu-i din punct de vedere cconornic clanul. Accsrboicot a creat o opozilie in interiorul clanului insusi ;i, la moarlea lui AbrrTalib, citre 620, Mahorned a pierdut proteclia farniliei gi a rrebuit sa-gi cri-ute refugiu in alta parte. in cele din urmd a aiuns la r.rn acord cu autoritd-ti le din Yatrib, o asezare de agricultori la circa 445 knr nord de Mccca riin 622, impreuna cu adepqii sii, a realizat higra (hegira, ,,rnigra(ia,,) in acestnou sediu, care avea sd fie numit Medina (dc la moclinat ol-nabi,,,cetateaProfetului"). Aici. in scurta perioadla d,e zece ani, conducdtorul reiigios alunui mic gmp de enrigranli devine Eeful polit ic al intregii Arabii centralesi occidentale. o cotiturd decisivir a constituit-o victoria rnil i tari repufia-

I sLAMUL 211

thbBadr in 624 asupra tinei amrate mai numeroase de la Mecca' urmat'

maitirziude o vtctorte diplomaticd in 628 Ei de predarea paEnicd a cet6lii-M"""u

in fala lui Mahomed in 630'

CORANUL

Coranul(delaarabula l -qur ,an, , , rec i tare. . , , ,c i t i recuvocetarc. . )const i tu ietextu lsacrua|rnusulmani lor 'E lconl inerevela l ia lhcut6dcDunrnczeulu iMahomedpr inmi j loc i reaspi r i tu lu isauaingerulu i 'care insural l '97estcidentificat iu Gabriel. Mahorned este deci mediatoml qi vestitorul revcla(ici

lu iDumnezeucdtreoameni .F iecarecuvintd inCoranesteuncuvinta l lu iDumnezeu, fapt pentru care in islam se acordi maximi atentie in transmite-

rea lu i 'De jaMahomedapussdsesc r i eopa r ted ine l cua ju ton r l | u iZa idben Thabit, fiul sdu adoptiv' Dupi moartea lui Mahomed' primul calif Abu-

Bak r (632 -634 )acu les tex te lecx i s t cn t c l i pa r t i l e t ransm isep r i nn lemor te .Pentru a evtta contrastele intre diferite versiuni, al treilea calif Utman

(644-656)aporuncltsdsepreg.lteascidecitreuncorrritetredaclionaloedil ieoficiald a Coranului valabilS incb ;i astizi 9i lc-a distrus in acelaqi timp pe

toate celelalte. in felul acesta formarea canonului islamic era incheiatd.

Coranul e subimpirlit in 114 sure, care' incepind cu a doua' se succed

inordinedelungimedcscrescatoare. I . ' iecarcsur ipoar tdunnumc.carc l r imi-t e l a temacen t ra lhsauedesemna tdcuncuv in t | r ecven t l o l os i t i nco rpu , ls iu.Aceste, , t i t lur i . .nufacpartedintextu l rcvelat 'c is intaddugi teul ter ior .Coranulincepecusurade,,deschidere.. 'careesteunicaredactatasubformide rugdciune. Atunci cind se reciti' se adaugh cuvintul "ami1"'

lucru care

nrr" f . " " laa l tesure.Cuexcep{ iacele ideanoua' toatecele la l tesure incepcu fonnula introductivd: ,,in numele lui Dumnezeu cel iertitor $i milostir"'.

Dupdsubiecfullor,comentatoriimusulmanil-ausubinrpi(it indifcritecate.gor i i : leg ig iprecepte, ingeneraldcta l ia te insureledatatedinper ioadame-dinezd (622-630), cind piofetul trebuia si regletlenteze via\a comunitirlii

pebazanormelor divine; povestiri Ei relatdri' care in cea mai nrare parte

nareazdint inpldr ipr incarcautrecut t r imi l i i lu iDutnnezeucarel -at tprc-cedat pe Mahomed, refuzul de care s-au lovit aceqtia din partea popoare-

lor loiEi sprij inul divin ce l i s-a acordat; in slirqit ' exorta(i i Ei mgiciuni'

PentrumusulnraniCoranrrlesteoreproclucereparfialdaCoranuluiori-ginar. pdstrat in ceruri. care e ve5nic si increat 5i care nu poatc fi asenluit

n ic iuneiscr ier ionreneEt i .E lestecxpr i r r rat in l imbaarab6,Eipotr iv i tdoc.trinei ortodoxe nu poate fi tradus intr-o alti limbi' pentru a se evtta once

modi f icareaconl inutu lu i rezul tatd inunnatraducer i i 'Deasetnenea'nuseadmite studierea lui istorico-criticb.

Dup6 moartea Profetului, conducerea spirituald gi politica a majoritdlii

tltusulmanilor a fost asumatd de un Sir neintrerupt de califi, adicd de "repre-zentan{i,, ai lui Mahomed, care au guvemat islamul in locul lui sub toate

fll 212 RELrc r rLE i v r iN ru rRr r : MoNor r : r sMr r S r DUALrsMt l

aspectele, rnai putin acela dc profet. in rastirnpul unui deceniu de la moartcalui Mahomed, arabii, sub conducerea celui de al doilea calif, ornar (rn. 644).ar.r preluat conholul asupra_Egiptului, Palestinei, Siriei, Mesopotamiei qi asupracentrului vechiului Iran. in timpul donrniei cclui de al treilea calif, Utman(tn. 656), imperiul arab se extinde spre apus pina la Tripoli, spre miazdnoap..te pina la mun{ii Taurus ;i caucaz qi spre rdsirit pini in pakistanul qi Afga-nistanul de astdzi. Dup[ moartea celui de al patrulea calif, Ali (m. 6d1),vdr;i ginere al lui Mahonred, comunitatea rnusulman[ s-a divizat, cu o lnaJo-ritate (numitd mai tirziu sunitd) care a urmat dinastia omeiazilor (661-750)

Ei apoi pe ceaAbbasizilor (750-12-58) in 711 arabii au pdtruns in Spaniaprin nordul Africii ;i au intrat de asernenea in subcontinentul indian, traver-sind fluviul Indus. Maxirna expansiune in Europa e marcatd prin infringereaIor din 732 de cdtrc carol Martel: arabii au fost constrinqi sd se retraga tlinFran{a, dar au rdmas in Spania incd qapte secole ;i jumitate. in orientimperiul omeiad s-a extins pini la lacul Aral, dupd ce reuqise sd inclucliraproape in totalitate actualele teritorii ale Pakistanului Ei Afganistanului.In tirnpul califatului Abbasizilor, care iEi aveau capitala la Bagdad, extinde-rea teritori i lor islamice in occident a rdmas cea din perioada precedenti,in timp ce in orient musuhranii au preluat controlul asupra nordului Indieiqi asupra zonei din jr"rrul Golfuh.ri Bengal. Foartc curind, accst inrens teri-toriu, care se intindea de la Pirinei pini in Bangladesh-ul de astrzi, s-a divi-zat intr-un numdr oarecare de teritorii independente, guvemate timp de se-cole de urmaqi ai dinasti i lor islarnice, in tirnp ce domina[ia Abbasizilor s-aredus in cele din unnd la ceea ce este astdzi Irakul.

in Spania musuhnani, Omeiazii spanioli au rdmas la putere din 753 pinirin 103 I, timp in care numeroase dinastii islamice, inclusiv cea a Aluroravi-zilor qi cea a Almohazilor din Nordul Afi ici i, au guvernat o Spanie musul-mand foarte curind aflatd in descregtere in perioada reconchistei cregtinc,care a culminat prin cdderea Granadei in 1492, atunci cind mulli musLrl-mani (la fel ca ;i evreii) au fost constrinqi sd pdrdseascd definit iv Spania.

Turcii otomani, ai caror gefi (numili sultani) Ei-au atribuit titlul de califi,au invadat in secolul al XV-lea Europa rdsiriteand trecind prin Anatoiia qicucerind rapid cea rnai mare parle din Balcani. in unndtoarele doua secole,imperiul lor a inconjurat treptat Marca Neagra gi s-a extins, spre nord-vest,pini aproape de Mena gi spre nord-est, pind aproape de Kiev, in tirnp cespre sud a ajuns sa ob{inn controlul asupra Egiptului, norduluiAfricii qi arieiSemilunii ferti le. in cursul secolului al XIX-lea. otornanii au pierdut ceatnai mare parte din dorneniile lor din Europa qi din nordul Africii. Spre riisa-rit, tnusulrrrarrii moguli (nrongoli) stdpineau practic, de la sfirgitul secoluluiai XVII-lea, intregul subcontinent indian, pe lingi teritoriile de astdzi alePakistanului, Afganistanului, Kashmirului Ei Bangladeshu-lui. in cursul se-

ISLAMUL 2 I3

colelor al XVilI-lea gi al XIX-lea ins6, au pierdut. treptat controlul asupfa

nriio;ifo. mai indepitate Ei, in cele din urm6, Ei asupra nordului Indiei.

ilii*"r impSrat mogul a fost detronat de britanici in iti58. Astfel, arabii

'"r""alunga1idin_Europaoccidentald,turciidinaproapeintreagaEuro-od rdsbriteana gi mogulii din India'"- ir.uui. si se aiba in vedere ci rapidei expansiuni politice qi militare a

lnperiitor guvernate de arabi qi de alli musulmani nu i-a corespuns o la fel

ir-'*pna rdspindire a religiei islamice. Religiile in care guvernanfii 9i majo-

iiua"u popuia{iei ̂au devenit musulmane au fost numite Dar-al-islam,

"r"r" irLrrlui,.. in cele din urmb, majoritatea covirEitoare a popula[iilor

iin nora.l Africii, din aria Semilunii fertile qi din Anatolia, care profesa

arut" forme de creEtinism, s-a convertit la islam, la fel ca bun6 parte dintre

zoroastrienii din lran, spre deosebire de evrei, dintre care foarte pu{ini au

aderat la noua credin{e. oin epoca Abbasizilor, islamul a continuat sd se

rlspindeasca spre r6s6rit (in general prin mijloace paEnice de tipmisionar)

O* t regiun"a Chinei 9i a Asiei de sud-est, cu deosebire in Malaezia qi

io todon"iiu, unde astdzi o mare parte a populaliei e musulmand' precum

qiino-o figie targd din Afiica de nord sub-sahariand, unde islamul continua

str facl nol pror"t4i, ajutat gi de faptul c6, intr-o epocd post-coloniald, nu

a fost identificat cu puterile coloniale'Astlzi musulmanii sint prezen{i in toate rasele qi culturile, dar marea

majoritate trdiegte intr-o fiEie de pe glob aproape neintreruptd care.merge

deia 1[rmul atlantic al plrtii de nord-vest a Africii pind in Indonezia- cea

mai numeroasl comunitate de musulmani este cea din sub-continentul indian

(prezenti mai ales in Pakistan, in India 9i in Bangladesh) care se ridicd la

circa225 de milioane de aderenli. Peste 135 de milioane trbiesc in Asia de

sud-est Ei in Indone zia, circa 120 in !6rile arabe din orientul Apropiat Eidin nordul Africii, Ei aproximativ 90 in 16rile nonarabe din orientul Mijlo-

ciu (Turcia, Iran Ei Aflanistan). in alte zone se etimeazd cd circa 95 de rni-

lioane de musulmani t.ii"r" in Africa sub-saharianl,70 in fosta Uniune So-

vieticd gi in China gi circa 7 milioane in Europa. Musulmanii 9ii1i se cifreazd

la circa o zecime din int "ug"

popula{ie musulmani din lume, care se ci-

freazd la peste 700 de milioane (adic6 o Eesime din populalia globului)'

4. Tbologia islamicd

in diversele lor ramuri, studiile arabe au apdrut pornind de la coran, cares-a dovedit a fi motorul qi pivotul in jurul ciruia s-au rotit: fie cele directlegate de comentarea textului sacru, de clarificarea unor versete luate in par-

te, de explicarea semnificaliei lor; fie cele legate de deducerea din acestea

a normelor de viali qi de comportament al comunitdlii; fie cele care au apro-

'/l214 RELTGITLL. N,r iNl 'u lRn: N, toNO.nt tsMt s l DUn l_tsMI

fundat studiul diferitelor aspecte lingvistice qi semantice, pentru a a.jungein sfirqit la studiile de astronomie, maternaticd, frzicd, qi aqa rnai a"pu.t'.,care in coran igi aveau punct*l lor de ref'erinld, de care n' se poate Iaceabstraclie, pe linga cel de plecare.

Geneza Ei evolu{ia gtiin{elor islamice precum exegeza, culegerea tradili_ilor, dreptul, in sfirEit teoiogia, avanseazd deci in acelaqi ritm cu dezvol-tarea studiilor lingvistice ;i literare. in general, ele au fost influenlatc 4sasemenea de dif-eritele mcdii in care islamul se rrspindea cu o rapiclitatesurprinzdtoare. Impresionanta expansiune politicd a imperiului musul rnana fost dublati de o nn mai pulin rapidii qi semnificativi clezvoltare a gin_dirii in general ;i a celei religioase in speciar, care, in afard de coran, s-ainspirat qi din accle elemente ale culturii arabe preislarnice cu care in chipinlelept invdtltura lui Mahomed piistrasc legdturi de conrinuitate.

Aldturi de studiul coranului in civersele sale rarnuri se dezvolta treptatqi culegerea traditiilor datind din perioada profcturui qi legate de el. tn para-lel, func{ii le celor ce se ocupall de religie se diversif icau Ei se specializru:credincioqilor domici si cunoasci nrai bine via{a lui ]t4ahomed gi evenrmen-tele care inso{iseri revela{ia le urmau expe4ii in probleme juridice care,prin imitarea lui qi pe baza normelor stabilite de Dumnezeu in coran, puneaubazele dreptului musulrnan, Ei in slirgit teologii, care urmireau si coniercunitate qi coeren{d crezulrri islarnic expus in tcxtul sacru in formd irnpli-cit i qi nesistematicd.

ci in aceastd succesiune legea precedd teologia nu e deloc intimpiitor:este vorba, de fapt, de o caracteristicd esenqiald a gindirii religioase mu-sulmane, care, supunindu-se principiului transcenden(ei absolute a luiDutnnezeu Ei conform concepfiei despre religie ca adeziune la voinia sfi,a acordat intotdeauna prioritate aspectului juridic ai comportamental asupracelui dogmatic qi speculativ, prin aceasta fiind in concordanfi cu indem-nul coranului insuEi de a accepta din credin!6 reveralia clivind, rnai degrabidecit s[ te adincegti in specula{ii periculoase (cf. de pildd III, 7).

Natura deosebit[ a teologiei islamice e dezvdluiti crriar cle numele ei:kalam,,,discurs", care se referd atit la acel ..discurs" deosebit care cste cn-vintul divin cit qi la scopul principal al teologiei islamice, care e mai cregra-bd apologetic decit speculativ. Kalarn, de fapt, spre deosebire de teologiacreqtini care se vrea o rneditalie ralionali asupra misterului credinlci, nuaspird sb aprofundeze prin inteligen{d dogma musuhnand, ci s-o apere dcadversarii ei. Un mare teolog, al-Ghazzali, ii cornpar6 pc teologi cv g/arzi-le inarmate care ii escofteazd, pe pelerini cdtre Mecca cu scopul de a-i apdra.

Aqa cum s-a intimplat qi in cazul primei teologii cregtine, care a ap/arurtEi s-a afinnat in uma intilnirii cu filozofia greacd qi cu tehnicile ei ralionl-le de investigare, si in cazul islan.rului o adevdrata medita{ie teologicd a ap6-

tsLAMUL 215

rut $i s-a impus o dat6 cu mutarea centrului imperiului in afara Arabiei, petre-

,uti trU Omeiazi, care qi-au stabilit eapitala la Damasc. Aparilia ttnei leo-

in*ii "udisciplini

distinctd inlhuntrul qtiinlelor islamice a avut insd loc efec-

ii Aou, o data cu venirea la putere a Abbasizilor: in perioada califatului

fr, intr-adevdr, diverEi factori convergen{i au contribuit ia formarea unui

ciimut "rltu.al favorabil dezvolt[rii specula{iei in toate dorneniile. Pe de

o parte, gcolile de gramatici din Basra qi din Kufa, cu studiile lor lingvisti-

ci au contriUuit la asimilarea unor categorii gi a unor termeni tehnici indis-

oensabili pentru evolu[ia elaborbrilor qi disputelor doctriuare, pe de alta,

contactul direct cu gindirea greacd, Ei indeosebi cu cea aristotelicd, punea

la dispozilie noi instnttnente de investigalie ralionald. Prigra qcoald teologicd

musulmand in adevdratul sens al cgvintului, aceea a mutaziliti-lar, s-a con-

stituit deci chiar in aceasti perioadd de puternic ferment intelectual, pinir

s[ fie adoptati intre anii 833 qi 848 ca doctrind oficialS de c6tre califul

al-Ma'mun. in ansamblu ei pot fi considera{i musulmani sinceri care s-au

sffiduit s[ apere Ei s[ sistematizeze principiile credinlei lor in baza cerin-

lelor epocii in care trdiau.Poziliile lor se pot rezulna in cinci teze, dintre care prima este apdrarea

radicald a principiului comun al absolutei unitali gi unicitali ale lui Dum-

nezeu. intr-adevdr, ei refuzau si faci distinc{ia intre atributele qi esenla lui

Dumnezeu in scopul de a-i ripi Creatorului orice multiplicitate qi orice ase-

m[nare cu creaturile. Principala consecin{[ a unui semenea principiu, care

avea sd le instrdineze multe simpatii, a fost refuzul de a considera Cora-nul increat Ei etem.

Urmdtoarea tez[ priveEte raportul intre Dumnezeu Ei om qi trateazd, prinurmare, tema justi{iei. Pentru ca judecata divin[ sd fie intr-adevdr dreaptd,era necesar ca omul sd fie considerat liber Ei deci responsabil de propriilesale fapte. Aceasta nu insemna sd fie pus pe acelagi plan cu Dumnezeu, chiardaci in mod inevitabil afirmarea libertdlii omului sfirqea prin a limita pute-rea divinX absolutd; pe de altd parte, credeau c5, in felul acesta, l-ar puteascuti pe Dumnezen de atribuirea originii rdului, de care - ca qi in teologiacregtin[ - era considerat responsabil omul, ca uffnare a utilizdrii distorsio-nate a darului divin al liberului arbitru.

Degi numai unli mu'taziliti au inclinat sd afirme cb Dumnezeu nu poateface rlul (in felul ei, o afirma{ie care ii limiteazd atotputemicia), in generalei considerau cd El, deEi il poate face, nu doreqte rdul qi cd lucrurile nu sintbune sau rele doar pentru cI sint rinduite sau oprite de Dumnezeu, ci pen-tru cd au in ele insele o valoare pozitivd sau negativd legati de un fel dernorali naturald care precede legea revelatb Ei care prime;te de la aceastao confirmare qi o mai clard explicitare.

A treia tezd priveqte rdsplata: ea va veni nu numai inbaza credinlei, ci$i tinind seama de faptele fiecdruia. Se frcea. prin urmare, distinclia intre

ii216 RDLTGULIT MINTUrRrr : MoNoTEISML sr DUALrsN, l l

vinov5{iile grave Ei cele rninore, si se afinna cd acela carc picdtuie$te gravqi nu se cdieqte, chiar dacir e rnusulman, va merita pedcapsa ve;nicA.

Totuqi piicatosul - aceasta e a patra tezd - continua si fie considerat partqa cornunitdqii musulmane, ocupind o pozilie intermediari intre cele <louAaripi extreme de credincios Ei de infidel: el era un nelegiuit; asupra lui nu-rnai Dumnezeu ar fi putut da o scntinld definitivi.

Ultima tez.d a ntu tazilili-lor era cea care atribuie datoria de a rindui bine-le q ide a opr i rSul (c f . Coranul l I I . 104.110.114;VI I , 157 etc. ) or icdru icre-,Jincios, obligat s-o exercite chiar si tata de principe care, ca orice om, poatefi rnustrat de sfatul ;i de dojantr fratelr.ri de credinld. Aceastd atitudinc deindependenld fati de putere nu i-a impiedicatpe mu'taziliti sb se lase seduside lozincile sale, din moment ce au acceptat ca doctrinele lor sd fie adoptateaproape ca o ortodoxic. de cdtre calif l i al-Ma'mun qi al-Mu'tasin. Ei lc-auimpus tuturor adepllor islamului printr-un soi de inchizilie care s-a inver;u-nat indeosebi irnpotriva acelora care nu inlelegeau sii renun(e la conceptiadespre Coran ca fiind cuvint increat al lui Dumnezeu. Foarte curind nriqcu-rea a cdzut in dizgralie iar doctlinele sale :ru fost puse la index, pentru asupravielui in oarecare misuri la giili gi pentru a ieEi din nou la luminil inrnodernismul islamic.

in ciuda exceselor lor, ntu'taziliti auawt rneritul de a contribui la evolu{iagindirii nrusulmane intr-o fazb cmciald a dezvoltirji sale. O dati cr,r inlirtu-rarea lor, s-a vdzut pericolul unei separiri intre o specula{ie lnspiratb de ra(irr-ne qi o apirare pur pasivd a cunoaEterii tradilionale. S-a incercai deci o me-diere, o ,,cale de rnijloc", care in mod tradilional e consideratl a fi operalui al-A5'ari (873-935). in fala pericolului de a-l constringe pe Dumnezcuin limitele logicii qi raliunii omeneqti, gindirea sa a cdutat sd rdminl in sub-stan!6 fidela principiului transcendenfei divine absolute, fEri insi a eludacu totul exigen(ele ralionale care ie;iseri la iveald cu primii teologi. E,l a

incercat deci sd readucd teologia in brazda revelaliei coranice, frrd a reducc,pe de alti parte, rolul teologului la acela de repetitor Ei de comentator al

surselor. Doctrinele propuse de acestea din umrI, de fapt, erau adunatc in-

tr-un ansamblu sistematic, inzestrat cu propria sa logica intern6. in accst

cadru, credinla ;i-a reclp[tat prioritatea asupra ac(iunilor in determinarcamintuirii individului: astfel, chiar ;i musulmanul pdcatos, in virtutea cre-

din{ei sale, in cele din urmd se va rnintui.in general, pina in secolul al XV-lea gindirea religioasa musnlnrana a

continuat si prezinte pozilii rnai ciegrabi diversificate; numai cu timpul a

sfirqit prin a-;i impune o oarecare unifbrmitate, ca rezultat, pe de o parte'

al cristalizdrii care cu tirnpul a cuprins toate aspectele civil iza[iei mttsul-

mane, pe cle alta, al prevalhrii tot mai accentuate a unci orientdri generale

de respect fb{a de tradilie, dacd nu de nivelare dupd aceasta.

ISLAMUL 217

Printre factorii care au detenlinat in cele din r"umd prevalarea unor curen-

.s teologice tradilionale trebuie amintite rnultiplele pericole, externe Ei rrrai

ales interne, care foarte curind au arneninlat integritatea insaqi a islamului.

O pnmh sursd de pericol, dupl cum votn vedea, era reprezentati de inmul{i-

pa, incepind cu prima shi'a (partida lr"ri Ali, cf. par. 8), a dezbindrilor inter-

ne. Alte pericole erau reprezentate de rnistici qi filozoh care, pe cdi diferite,

sfirgeau prin a converge in critica lor la adresa religiei tradilionale, alcd-

tuiti din supunere formald qi din respectarea legilor.

La aceste pericole gi la altele a cdutat sd reac(ioneze sinteza teologicb

a celui care e considerat cel rnai mare teolog islamic, al-Ghazz'ali (m' I I I I ).

Mobilul de fond subiacent operei sale este cdlltarea nnui drullr care si poatd

duce la certitudine. F-ilozofia nu poate servi acestui scop, dat fiind ci dese-

ori ajunge sb relativizeze, dacd nu s.l contrazicd, adev[ruri revelate ca invie-

rea cimii sau sfirgitul lumii. Nici teologia nu poate servi acestui scop, din

moment ce ea are, dupd cum am vdzttt, func{ii de apdrare qi de sprijin. Pe

de attd parte, chiar simpla obedienld fa{i de precepte nu poate fi suficientb,

intrucit in realitate ea ar trebui sd constituie reflectarea exterioari a trnei

convingeri profunde deja dobinditc qi dcsigur nu mijlocul de a ajunge Ia

aceastb certitudine. Nici solu{ia propusd de Eiili nu il convingea: pornind

de la perceplia exacti cd ornul nu poate si ajungd la adevdr prin propriile

fo4e, ei greEeau de fapt atunci cind cdtttalt ttn ajtttor in afara Coranului qi

a invdf[turii Profetului, ca gi atrlnci cind sus[ineau existenla tlnui sens ascuns

al revela{iei al cdmi interpret autentic ar fi fost numai imamul lor.

Tipul de cunoagtere a lui Dumnezeu cdtre care tindea aI-Ghazzali nu era

numai rafionald, ci Ei intuitivd Ei afectivd: ceva adinc intipdrit in inima omu-

lui gi capabil sb ias[ la lumin6 urmind calea ascezei. Practicile mistice, depar-te de a fi scop in sine, ar fi aEadar mijlocul de a purifica inima omeneascd,permilindu-i sd redobindeascd o conqtiin{d care sd o reapropie de Dltmlre-zeu. Acest drurn nu pretinde sa ajung[ la unificarca Ei cu atit mai pulin Iaconfuzia dintre divin qi uman, pericol de care nu au Etiut si se fereasci rnis-ticii din generaliile precedente, dar indici totuEi cunoaqterea 9i iubirea deDumnezeu drept culrre a experien{ei religioase Ei cornpletare a necesare-lor dar insuficientelor prelxise ale crezului, ale cultului gi ale moralei.

Explozia contemporand a radicalismului islamic a readus in centrul aten-

tiei un ultim curent teologic semnificativ. cunoscut prin pozil ia sa intransi-gent6 de apdrarc a patrimoniuliri tradiiional: curentul hanbalit, care i;i dato-reazd numele lui Ahmad ibn l{anbal (780-855), interneietor al uneia dintrecele patru Ecoli sunite de drept musulman. Caracteristica sa de bazd esteIltaxima fidelitate fafa de invdldmintele originare ale islamului exprimatein Coran Ei in sunna, qi intarite de consensul prirnelor genera{ii. in contradic-tie cu rllu Taziliti, primatul pe care hanbali(ii il acordA revelalioi i-a deterrni-

{l218 RtsLlcnLE MiNltJrRn: MoNorBrsMrr SI DUALISI\ , IE

nat sd diminueze valoarea interpretbrii personale qi s[ combatd cele rnai in-drdznele deschideri fala de influenlele din exterior, in apdrarea celor pe careei le considerau punctele la care nu se poate renunta din doctrina musulrnand.

5. Sunna gi legea

Atit termenul sunna cit qi conceptul de ,,tradi1ie" subin{eles acestuia apar-

{ineau limbii Ei civil izaliei arabilor inch inainte de apariqia islamului. !1gindicau obiceiurile, uzanfele qi cutumele pe care le unnau cei vechi qi care,la fel ca Ei patrioi nomoi ale grecilor sau ca mores maiorum aIe romani-1or, constituiau patrimoniul qi valorile debazd impdrtdqite de toatd lumea.

O data cu aparilia islamului termenul a cdpatat treptat o semnifica(ie rnai

specifica. in Coran, de fapt, tennenul indicS in esen!5 modul de a ac{iona

aritat de Dumnezeu popoarelor cdrora, in decursul secolelor, le-a trimis propriii

profe{i Ei mesageri. Ulterior, termenul s-a specializat, indicind mai ales obi-

ceiurile Profetului gi ale primilor sdi insolitori, destinatd cu timpul sd do-

bindeasc[ o valoare normativb din ce in ce mai mare.

Coranul. de fapt, nu se ocupl in mod sistematic qi in detaliu nici de doc-

trine, nici de preceptele religiei, l imitindu-se la enun{uri cu caracter

general. in afard de aceasta, doar o parte limitath din versetele lui iqi asu-

md un caracter juridic explicit. Nici mdcar surele datind din perioada medi-

nezd, deqi trateazd,in unele pd(i in formd analiticd despre chestiuni practi-

ce, nu con{in toate prescrip{iile fundarrentale referitoare la subiecte de mare

importanfd, ca formele inseqi ale principalelor acte de cult, cum sint rugdciu-

nea, postul r;i pelerinajul.

O sursd de imitalie care foarte curind s-a impus aproape inevitabil a fost

insdqi viafa Profetului. Chiar Coranul afirmd: ,,Ave!i, in Mesagenrl lui Durn-

nezeu, o pilda bun6, pentru oricine crede in Dumnezeu qi in Ziua cea din

Urmd gi in veci fie pomenit numele lui Dumnezeu!" (XXXII,2l). Astfel

incit foarte curind figura lui Mahorned s-a impus ca model Ei invalaturile

sale, ac{iunile qi chiar qi ticerile sale au deverrit tot atitea precedente pe care

si se interneieze legitirnitatea conduitei musulmanilor in cele mai diverse

situali i.

HADITH*..eIe, povestirile care relateazd fapte qi spuse ale Profetului me-

nite sd dobindeasc6 o valoare exemplard, constituie un I'el de memorie co-

lectivd prin intennediul cdreia prima generalie de credincioqi a incredin{at

genera{iilor unnbtoare amintirea qi moqtenirea perioadei de aur a incepu'

turilor. Asa curn se intimpli deseori in acest tip de tradilii, incredinlate ina'

inte de toate memoriei orale, tendinfa de a idealiza figura Profetului, al6'

l

i

i

I

r sLn MUL 219

turi de dorin(a indivizilor de a se distinge prin inflorituri gi curiozitali, n

dus la adaugiri si la alterari in rnaterialele originare.in ciLrda transmiterii oralc iniliale, fbarte curincl s-au alcituit mici cule-

geri scrise psntru uz privat, care rdspuutleau unor ceriute opuse. De fapt,alituri de relatarile care otbrealt cele mai irnporlantc detalii asupra intinrplii-

rilor mai pu.tin cuuoscute din existenfa lui Mahomed qi asupra personalitalii

sale, anccdotele cu caracter norrnativ si doctrinar, pe lingd lbptul ch urn-pleau lacunele dispoziliilor din Coran, aveau deseori pi scopul dc a rdspundeh unele problemc noi Ei ntr ntrrnai sau cu precadere pc acela dc a men!incgi de a conserva conlportarnente Ei couceplii traclitionale. pentnr a guvemaun imperiu care clpita dimensiuni clin ce in ce mai rnari Ei care nu pureaaflain revela{ia coranicd toate rispursurile la noile cerin(e care apdreau,musuhnanii au cirutat in cornportamentul Profetului inspiralia pentru o con-duit6 adecvatr diverselor inrprejurdri sau validarea unor practici adoptatein provinciile recent dobindite atit pe baza unor considera(ii practice cit sica unnare a influen{ei tradiliilor locale.

Dupd curn e specific pentru o religie legalisti, in carc revelalia lui Dun'r-nezeu tinde sr rcopere Ei sa reglementeze aspectele cele mai diverse alevie{ii practice, ,,tradilia" care s-a acumulat in sunna avea in vedere intreagacomplexitate a viefi i credinciosului, incepind de la via{a lui cultr.rald. Unobiect specilic al sunnei, intr-adevdr. il constituie diferitele momente alevie{i i cultuale. Sint specificare acolo modalitdti le ablutiunilor pi, mai multla modul general, tot ce se referd la puritatea rituald, calitate fundarnentaldpentru ca preceptele sd fie indeplinite cum se cuvine. intre acestea, un marespaliu e acordat mgaciunii, expusd minulios in toate fbnnele Ei in programa-rea ei temporald. chiar gi dispoziliile rei'eritoare la pornand sint foarte am6-nunflte: nu lipsegte sublinierea valorii ei morale qi spirituale, dar, fiind vorbain realitate de un adevdrat impozit, sint de asemenea specificate cu minu-fie bunurile care fac obiectul lui precum gi procentcle datorale pcntru fiecaredintre acestea. De asernenea complicatele rituri ale pelerinajului, ca Ei ches-tiunile legate de postul ritr.ral, igi gdsesc in sunna o e;{punere sisternatici.

Alaturi de actele de cult. printr-un salt care nu trebuie sf, surprinda daca8e Une seama de caracterul atotcuprinzitor al revela{iei coranice, afl6m re-Slementari privind aspectele cele mai mirunte Ei aparent secundare ale vie-

I F cotidiene, ca vinzzuea-curnpararea, vinzarea cu anticiparea pre(ului. locatiai sau inchinerea, proculile, garan{ia, mandatul, contractul de insanrinlare, con-

tactul de irigare, cererea unui ajutor reciproc, plata tlatoriilor, interdiclia$i insolvabil itarea. judecarea ncdrepta(ilor. amanctul, clona!ii le, tranzacti-rre' testarnentele, prada de razboi, capitaqia qi aqa rnai departe: un ansamblu

nonne care ne atninteEte curn dreptul islamic sau shari 'a ignord, prin

3inea gi natura sa, distinclia pe care o facem noi intre sacru Si.profan.

220 RELrcnr ,E MINTUrRrr : MoNorErsME sr DUALTsME

HADITH

Ac{iunea de piistrarc Ei de transnritere a hadith-elor, intr-o prima fazd incredin-

lata initiativci tri bunivoinlei fidelilor individuali, a devenit curind o sarcini spe-cificd a unor persoane care se consacrau acesteia qi care indeplineau o funclie.paraleli dar distincti, cu a celor care transmiteau din memorie Coranul.

Hadith-ele sint impi(ite in doui pir{i: lista transmi(itorilor, adici o lungiingiruire de nume de persoane prin care tradilia poate urca pini la Profet,

Ei textul propriu-zis, carerelateazd tot ce a fost spus sau infiptuit de el.Alituri de un nucleu vechi de hadith cu fond biografic, care addugau

detalii privitoare la via[a lui Mahomed destinate - la fel ca gi evangheliilecreEtine apocrifc relative la copiliria lui lsus - si completeze infonnaliilebiografice scci expuse de Coran, cu timpul s-au inmul{it hadith-ele pe tcmemai ales juridice, care nu intimplltor s-au creat cu precidere in regiunilcorientale recent cucerite ale imperiului. Doar mult mai tirziu, dupi izbucni-rea disputelor teologice, au apirut primele hadith dogmatice.

Fiecare miqcare qi fiecare dinastie produceau halith favorabile lor ingi-le gi denigratoare fali de adversari, gi nici nu era un lucru rar si afli in uneledintre ele consideralii atribuite Profetului asupra unor fapte gi teorii cu to-tul necunoscute in vremea sa. S-a pus aiadar foarte curind problema auten-ticiti{ii acestor texte gi unii invblali au supus unei analize atente sute de miide hadith, clasificindu-le dupi subiecte gi dupl caracterul verosimil Ei adu-nindu-le pe cele mai sigure in culegeri potrivite, care au constituit bazaju-risprudenfei islamice pentru secolele urmitoare. Criteriul urmat a fost cel ge-nealogic: pebaza unor tabele adecvate se stabilea daci ink-adevdr era posibilca persoanele, care transmiseseri spusele profetice, si-l fi intilnit pe Maho-med gi deci daci exista probabilitatea ca acele spuse sd fie atribuite efectivProfetului. Au fost astfel compilate culegerile hadith-elor considerate auten-tice: cele mai importante sint in numir de qase. Mai existi Ei unele hadithnumite ,,sfinte" pentru ci ctteazd nu cuvintele Profetului ci pe ale lui Dum-nezeu insugi: ele constituie unicul caz de revela{ie extra-coranici din islam.

N-ar trebui, prin unnare, sa ne surprindi ci o alti parte relevanti a sunnei

se referl la normele care reglementeazdaspecte delicate ale vielii personale

qi sociale, cum ar fi cisdtoria, repudierea, copiii, succesiunile, pedepsele

legate de furt, adulter, sperjur etc. Toate acestea pun in lumin6 o deosebire

esenliald intre dreptul islamic ai dreptul occidental, din moment ce primul,

spre deosebire de al doilea, in virtutea originii sale divine, nu face distinc{ia

intre nomrele individuale gi cele colective, dar aspird si reglementeze cele

mai variate aspecte ale vielii individului ca qi a colectivitdtii. De aceea un

anumit numAr de hadith dd reguli generale de comportare 9i de buni educa'

(ie, din moment ce fundamental pentru bundstarea comunitSlii este ti modul

in care individul credincios se raporteazb la ceilalli: pentru aceasta oamerur

sint indernna(i sI fie pudici, sd pdstreze secretul gi sd respecte in(elegerile'

ISLAMUI - 221

gd fie arnabili qi prirnitori; se expun rnanierele corectc de a se hrini, interzi-

cindu-se anumite pozilii qi indicindu-se trraniera potrivitd de a duce la gura

alimentcle qi bduturilc; se recotrrandi anurnitc tnateriale, croieli si culori

ale veqmintelor de preferinli sar-r de exchtdere a altora etc.

Citind aceste culegeri, care la prima vedere ar putea deseori, prin preci-

zia lor Ei prin aspectul lor juridic, s[ !in[ mai degrabi de domeniLtl dreptu-

hi qi al cazuisticii decit de cel al religiei, trebuie s[ avem in vedere, pe lingd

intrepdtmnderea acestor doui domenii intr-o religie, ca aceea islatnicd, de

tip legalist, ; i locul atribuit responsabil itati i Ei intentionalitdti i credinciosu-

lui. Potrivit unei afirmalii a Profetului, deseori pusd la inceputul unor cule-

geri din spusele sale, ,,ac{iunile preluiesc pe misura inten{iilor qi fiecare

om va avea pe potriva scopului sdu. Cel care se expatriazd pentru Dumne-

zeu Ei pentm trimisul sau sd ;tie cit expatrierea sa pre{uieqte ca fiind sdvir-

gitd pentru Dumnezeu ;i pentru trirnisul sdu; pe cind acela care se expa-

tiazd pentm a avea beneficii materiale sau pentnl a se cdsdtori cn o fetneie,

si gtie cd expatrierea lui prequiegte cit scopul pentru care s-a expatriat".Pe lingd Coran qi sturna, mai existd alte doud izvoare ale DREPTULUI

ISLAMIC*: consensul sau ignra qi principiul analogiei satt qiyas. Prirnul iqi

are ridbcinile in unele trdsdturi ale societdlii arabe preislarnice, in care nor-

mele nescrise ale vie{ii de grup i;i cipdtau legitirnarea chiar printr-un acordcomun tacit care cu timpul convergea asupra lor. Faptul c.l islarnul pusese

ca temelie a noului tip de comu:rirate, umrna, criteriul apartenen{ei la aceeaqicredin{d mai degrabd decit la aceeaEi stirpe nu alterase, ci doar mutase peun plan diferit trasanrile solidariste ale societilii beduine. Cu tirnpul, departede a fi considerat doar o simpla necesitate practicS, consensul a devenit unautentic principiu de adevdr. Un asemenca consens se expritnd fie prin apro-barea explicitd a unor norrne din partea doctorilor legii, fie prin obiceiu-rile in general adoptate de credincioEi, fie, in sfirgit, prin acceptarea tacitda practicilor urmate qi nedezaprobate. Uncle institu{ii fundamentale ale isla-mului clasic, neprevizute in mod expres de Coran sau de sunna, ca, de pilda,califatul, igi afld propriile premise tocrnai in practica unanimd sau in con-sensul primelor generalii de musulmani.

Cit despre analogie, spre deosebire de primele trei izvoare, care igi aflain interven,tia divind izvorul lor originar sau oricum o garan{ie care le. faceindiscutabile, ea se bazeazd numai pe activitatea urnan6, aqadar, deqi estenecesarX, se dovedegte mai supusd dezbaterii.

6. Doctrinele fu ndamentile

Dumnezeu, ingeri, spirite. Credin{a in Durnnezeu este miezul islamului: re-ligia islamicd, intr-adevar, se distinge prin teocentrismul radical Ei, pentru

lfl 222 RELIGI ILE NI iNTUIRI I : MoNoTEISME S l DLIALISME

convertit, prin supunereafard limite in fala lui Dumnezeu qi a voin{ei sale.

,,Nu existd alt dumnezeu in afari de Dumnezeu": in aceastd formul6 se re-zumd, in esen!6, crezul islamic. Mahomed o repetd continuu, pentru a-i sub-linia caracterul central.

Din punct de vedere istoric, pe de alti parte, lucrurile apar intr-o lumi-nd uqor diferita. lnainte de toate, o credinlS de tip monoteist nu era desi-gur necunoscutd mediului in care s-a format Mahomed, care a intrat in con-tact cu iudei qi creqtini. De aceea frapeazil faptul cd p[(ile cele mai vechi

din Coran, relative la vestirea iniliald a lui Mahomed, sint iipsite de afir-rnalii despre Dumnezeu, despre alte divinitdli sau despre lumea spiritelor.Pasajele cele mai vechi, intr-adevdr - mai multe sure scurte, ritmice, scri-

se in stilul profelilor arabi preislarnici - nu conlin nici o referire la Dum-

nezeu qi nici o indicafie cum cd ar ft mesaje ale divinitdlii. Primele reve-

lalii care il men{ioneazb pe Dumnezeul lui Mahomed se referd la El doar

ca la ,,Domnul". in continuare, El incepe sd fie definit ,'Preamilostiwl"'Cam in aceeaqi perioadd, a fost introdus in revelalie numele de ,,allah", cu-noscut de politeigtii meccani inainte de Mahomed.

P64ile unndtoare, in ordine cronologicd, ale Coranului oferd elernen-tele unei teologii bogate, incepind cu folosirea unei largi varietali de epi-

tete divine, ca, de pildd, in urmdtorul pasaj liturgic de la sfirgitul surei LIX:

El este Dumnezeu: nu existd nici un alt dumnezeu in afari de El.El este cunoscitorul celor nevdzute gi al celor vlzute.El este Iertitorul. Preamilostilr.rl.El este Dumnezeu: nu existd nici un alt Dumnezeu in afard de El.El este Regele, Sfintul, Detatorul de pace, Fidelul,Pazr.ricul, Putemicul, Stdpinitorul, Sublimul.Slavit fie Dumnezeu, El este mai presus de ceea ce (li) asociem-El este Dumnezeu: Creatorul, h-dptuitorul, Formatorul.Lui ii aparlin numele cele mai frumoase.Toate cite se afl6 in cer Ei pe pimint il slSvesc.El este cel Puternic, cel inlelept.

Lista completi a ,preafrumoaselor nume" divine enumeri 99 dintre ele, pe

care musulmanii cucernici le invocd trecind printre degete un soi de mbtanii'

Doctrina cum cd ,,Dumnezeu este unul" e astfel predominantd in p6r-

lile mai recente ale Coranului, ca spre a ne indemna s6 trecem cu vederea

faptul ci pdr{ile mai vechi trddeazdprezenla altor divinit6{i, ca amintire a

POLITEISMULUI+ caracteristic religiilor din Arabia preislamic[: cele trei

zeile alc[ror cult inflorea la Mecca pe vremea lui Mahomed (al-Lat, al-Uzza

gi Manat) sint citate pe nume in sura LIII, 19-20. in diferitele tevizuiri ale

acestei sure, cele trei zeile par si fi fost inilial acceptate ca intercesoare ale

lui Dumnezeu, apoi considerate niEte ingeri, in sfirqit, niEte simple nurne

inventate de strdmoqii meccanilor.

II

lii l l

ISLAI\ , IUL 223

Pornind de la datele revelaliei coranice, dif'eritele qcoli teologice lnu-sulmane au meditat asupra aspectelor esenlialc ale lui Dur.nnezeu: unicita-1ea sa gi unitatea internd a csenlei sale. Unicitatea e subliniatd atit pentruaJ deosebi pe Dumnezeul islarnului de zeii politeisrnului, cit gi pentru a-ldeosebi de Dumnezeul creqtinilor: de lapt, Coranul, deqi subliniazd importan-p misiunii profetice a lui lsus, ii reftlza natura de fir,r al lui Dumnezeu, intru-oit ar submina unicitatea lui Dumnezcu (cu atit mai mult va fi respinsddoctrina treirnii).

Ac{iunea lui Dumnezeu este, nrai intii de toate, o acliune creatoare.Crearea lumii e descrisd cu multe aminunte in Coran, ca qi crearea omului.Cu vigoare e subliniati de asernenea ac(iunea sa providen.tiald, desfh;uratdpentru a asigura bunistarea creaturilor sale, pentru a hotlri destinul omului,pentru asumarea sarcinii de a se ingriji de viala acestuia, in sfirgit. pentrua exercita cu indurare func{ia de judecitor.

intre Dumnezeu qi orn, Coranul aEazd, la fel ca gi scripturile iudeilor qiale creqtinilor, creaturi spirituale intermediare: ingeri, demoni Ei glzn. inge-rii sint deseori citali de Coran, care ii descrie ca pe niqte creaturi inaripatecare se miEc6 intre cer;i pdmint in calitate de intemrediari intre Dumnezeugi oameni. Crea{i pentru a-l adora pe Dornnul, ei sint modelul deslvirqitde supunere fa{d de El, pe care il sldvesc necontenit Ei pe care il slujescsub diverse fonne. Una din func{iile lor principale constd in a duce oameni-lor mesaje din partea lui Dumnezeu. Revela{ia insdqi e comunicatd cle eisolilor, sarcini rezewati't indeosebi lui Gabriel, unicul cdruia i se men{ionea-ztr numele alaturi de Mihail qi de Malik. paznicul infemului. Altd misiLrneimportante incredinlatd ingerilor este aceea de a nota faptele omenegti incatastife anume, care vor fi prezentate fiecdruia in parte in ziua Judecdlii.

DREPTUL ISLAMIC

Legea islamicd sau shori'a se impartc in doud sccliuni. Prirna arc ca obiect,, forul interior" al credinciosului qi anume activi tatea nrin(i i gi a inimii qivorbegte despre actele extcrioare indrcptatc spre Dumnczeu, spre noi ingineqi spre cei lal l i ; a doua arc ca obiect raporturi lejuridice cu cei lal l i oarneni.

Departe dc a constitui o bazi uniforn"ri qi univoci pe care si intenreie-ze activi tatea legislat ivl , pr incipi i le gi dispozi l i i le cuprinse in Coran gi insunna au fost obiectul unei indelungate Ei complcxe nrunci dc sistematizarcinfEptuitd de oameni de orientiri diferitc gi uneori opusc. pe de o parte, defapt, au fost uni i carc considcrau valabi l nurnai ccca ce fusese stabi l i t directde Dumnezeu, unic legislator adevirat, Ei de Mahomed, autcntic interprctal voinlei divine, qi deci considcrau necesar sd sc tiniL strict de lectura rexre-lor din Coran 9i din tradi l ia profct icr. pe de alta, au fost uni i carc incnrajauactivi tatea personali a jur istului. Divcrselc ;col i jur idice se deosebcsc in-tre elc tocmai prin pozigia pe care o adoptl relativ la aceste doui tendinte.

224 RELtcnLE MINTUIRII : MoNoTEISME $I DUALISME

Principalele gcoli ale islamului sunnit sint in num6r de patru: orice nu-sulman sunnit aparfine uneia dintre ele Ei are dreptul de a fi judecat dupSnormele stabilite de ele:

a) gcoala hanafitd eprintre cele mai vechi gi e cea mai deschisd la,,apre-

cierea personal6" a juristului;b) $coala malikitd e legati de tradilia medineza 9i prevede intre princi-

piile sale personale recursul la ,,binele comun";c) gcoala shaji'itri a fost prima care a clutat si dea o sistematizare ge-

nerald disciplinei, stabilind care sint izvoarele dreptului;d) a patra gi ultima Ecoali este ceahanbalitd, cea mai rigidi qi intran-

sigentl, care limiteazl aprecierea personali a juristului gi respinge princi-

piul analogic, bazindu-se exclusiv pe coran 9i pe sunna, inbaza principiu-

lui ci Dumnezeu este unicul legislator autentic'in afara justiliei comune adminishat5 de qadi, a existat mai tirziu o jus-

tilie paralela, nelimitati de nici o reguld fixi 9i precisd, a$a cum e exem-plificat de puterea suveranului. Existi pe lingi aceasta interven{iile auto'

ritalilor politice care urmaresc sb astupe golurile lasate de shari'a.

in Coran nu se afirmb ci ingerii au gi indatorirea de a-i pdzi pe oameni,

dar nu lipsesc intervenliile lor in favoarea credincioqilor, al6turi de care pot

chiar sd ia parte la ciocniri armate cu infidelii.insircinafi, in sfirgit, sb-l recheme pe om la Dumnezeu in clipa mor{ii,

ingerii vor lua parte in diferite moduri la Judecati qi la primirea celor aleqi

in Paradis gi a darnna{ilor in Infern.Teologii care s-au ocupat de ei ii descriu ca pe niEte creaturi de lumin6,

necorporali Ei asexuafi, vizibili doar pentru aceia la care sint nimigi. Pe scara

fiinlelor, care are scopul de a atribui fiecdrei creaturi un statutjuridic precis,

ingerii de rind (adici nu Gabriel sau alti ingeri asemenea lui) sint conside-

.u1i "u

o treapt6 sub musulmanul cucernic, dar superiori picdtosului' Ala-

dar, ei sint v6zu1i ca desbvirgili, chiar dac6 exista 9i excepfii notabile: Ha-

rut qi Marut (II,l02), ingeri declzu{i, qi mai ales Iblis, ingerul rdzwittit

devenit cdpetenie a demonilor.Acesta din urmd, atunci cind Dutnnezeu, dup[ ce l-a creat pe Adam' a

poruncit ingerilor sA se prosterneze in fafa acestuia, a refuzat sd aduca

omagiu uneicreaturi de obirgie atit de umili (V[, 12; XXXVIII,T6), in felul

sdu afirmind astfel unicitatea divin6. Alungat de Dumnezeu pentru nesupu-

nerea sa, din acel moment a devenit ispititorul care il amdgeqte pe om' in-

demnindu-I, de Ia pdcatul lui Adam Ei Eva, si aclioneze impotriva voinlei

divine.in sfirgit, Coranul vorbeqte despre ginn, spirite care reprezintd fo4ete

naturii, deja venerate Ei temute in epoca preislamica: creafi din foc inaintea

omului, impreund cu acesta sint fiinlele inteligente ptezentepe pamint che'

t sLn M iJL 225

rnate sa-l adore 1're L)oulnr-rl 9i sa-i pritleascl t.uesajul. l:le apar 9i in mt-

ticele qi legendarele povestiri cl in Coran ca, de pilda, cele care ascLrltd la

poarta Paradisuh.ri qi care cautd sa cunoascd viitorul (LXXll, 8-9), sau ca

iclavii lui Solomon care lucrea2h la templu (XXVIl, 39) sau chiar ca sol-

da{ii lui lblis. Cornentatori i Coranului nu ezitd s[-i considere destinatari,

aserneltea oat't letri lor, ai revelaliei.

profeli si mesageri. Prirt i le cele ntai vechi din Cloran nu men{ioneazd re-

velalia, sau pe prol'e1ii h:i f)umnezeu gi scrieri le lor. Attrnci cind profeli i

sint nominalizali in ulterioarele pasaje l ' l leccalle, ei sint inclica{i drept ,,rne-

Sagerii" sau ,.ambcsadorii". Cele rUai obi5nuite actlvitili ale acestor mesageri

se desfrgoard dupd rinduielile unei istorii ,,punitiye": atunci cind r.rn prof'et

ca Noe duce un rnesaj divin tribului saq, el e ricl iculizat 5i respins dc majo-

ritatea oamenilor qi deci va fi salvat de l)utlrrlezett irnpreuni cu intreaga

sa familie qi cu adepli i sai, in t imp ce aproape to{i ceilall i pier intr-o inuncla-

{ie, intr-un incendiu sau in vreo alt6 calarnitate naturali. In povestirile pri-

milor profeti sint incluse in mod frecvent aminttnte din via(a ltri Mahomed

la Mecca, in timp ce nlunai se subin{elege ci el este tot un "mesaget" (rasufi

qi c[ cetatea sa, Mecca, e anrenintati de acelaEi t ip de distmgere terestrd.

Pentru aceasti perioadd Coranul nu il descrie pe Mahomed ca pe un ,,mesa-

ger al lui Dumnezeu" comparabil cu cei mari din trecut'

Abia <tupa hegira din 622 Ei dupa .rictoria musitlurand in bitdlia de la

Badr din 624 rolul de ,,profet" (rrrrbi) devile proetniuent i1 Coran 5i Ma-

homed e inclus in mo<i explicit printre profeli. Aceqtia sint considerali dcs-

cenden{i ai lui Avraapr, primul mgnoleist qi deci prirnul ,,rnusuhnan" (adi-

c5. cel care s-a abandonat cu tOtul lui Durnnezeu), Ei despre flecare dintre

acegtia s-a spus cf, a pttf lat o cane satl o scrlere.

Fiecare popor a primit rnesageri divini (XXXIV 24); Coranul ofera o

Iungd listd care cuprinde, in afard de unii profeli trirniEi la arabi inaintc de

Mahollred, \;i rnulte figuri irnprumutate din Biblie. in ciuda virlu{ilor ce le

sint recunoscute qi chiar a miracolelor atribuite uliora, ace;tia sint consi-

derali oameni ca to.ti ceilal{i, care pot cotl ite chiar picate grave, t lar feri l i

de orice greqeala in transmiterea mesajului i lcredinlat lor de Dumnezeu,

care are grija de integritatea cuvintului sdu.

Aceste personaje nn sint insd toate purtitoare ale unei edevirate reve-

lali i : unele primesc o inspiralie personald ;i sint simpli povaluitori qi trto-

dele pentru poporul lor, altora, in schimb, li s-a incredin(at utt aclevarat nle-

saj qi sarcina de a face cunosctttf, legea divina qi pactul pe care Dumnezett

l-a stabilit cu oamenii: este cazul celor cinci mesageri-legislatori Noe, Avra-

am, Moise, lsr.rs (ISUS iN coRaN'r) qi Mahorned. in nreditalia teologica

ulterioard, aceasta distinclie a dus la o specializare a tennetlilor fblosiqi pen-

226 RELIGI ILE MINTUIRI I : MoNoTEISME $ I DUALISME

tru a defini aceste personaje: prin rqsul a fost desemnat cel c5ruia i s-a in-credin{at un text revelat, in timp ce calificativul de nabi a fost rezervat tutu-ror celorlal{i: orice rasul este aqadar Ei nabi dar reciproca nu e valabild.Esenfa propoviduirii lor este vestirea monoteistd, chiar dacd fiecare in par-te, conform unei teorii a revela{iei progresive, nu se limiteazd la confirrq-rea celor revelate de predecesor, ci le integreazd Ei le perfec{ioneazb pinala revelalia ultimd gi definitiv5 a lui Mahomed.

Profe{ia este aqadar o necesitate qi asupra valorii ei diversele Ecoli sintde acord. TotuEi, in timp ce mu'taziliti cred cd omul e capabil s5 recunoascaexisten{a lui Dumnezeu qi sd deosebeascd binele de rdu prin rafiune, Ei con-sider[ deci revela{ia adusd de profeli ca o completare a naturii, alte gcoliconsiderd revelate nu numai adevirul credin{ei, ci toate cunoqtin{ele Ei atri-buie invdfiturilor divine transmise de profefi originea tuturor artelor Ei gtiin-{elor. Pe lingd aceasta, primii, inbazaprincipiului cd Dumnezeu ar fi obligatsd ac{ioneze spre mai binele propriilor creaturi, cred cd revela{ia e inevita-bili - aldturi de filozofi, care considerd profelia o treapti pe scara fiin{elor-, pe cind ai'ariti vdd in ea o formd de milostenie, posibild dar nu necesa-16, din partea lui Dumnezeu, care nu este obligat la nimic.

Din recunoaqterea profe{ilor qi a mesagerilor care l-au precedat pe Maho-med derivi acela dinhe mesajele lor qi deci din cbr(ile revelate anterior Cora-nului. Islamul admite de fapt o pluralitate de Scripturi care merg de la preapulin precizatele ,,foi" ale lui Avraam gi Moise despre care vorbesc sureledin prima perioadd meccand (LXXXVII, 18-19; LIII,36-37), pini la ade-v5.ratele c6(i men{ionate mai tirziu: Torah lui Moise, Psalmii lui David EiEvanghelia lui Isus. Nu e vorba insd de texte inspirate: profe{ii nu sint citugide putin autori sau coautori ai acestora. Revela{ia, conformd cu un arhetipcelest pdstrat lingd Dumnezeu pe o ,,placd bine pdzitd", ,,se pogoard" asu-pra mesagerului, in general transmisd de un inger, iar el are pur Ei simplusarcina de a repeta mesajul care, atit in con{inut cit gi in formb, este cu tofulqi numai de origine divind. Asupra transmiterii mesajului ceresc, in concluzie,pe linia monoteismului islamic radical, domneqte suverand, flrb nici o inter-feren{b din partea profelilor sau a lui Mahomed insugi, voinla divin6.

Natura Si destinul omului. in Coran, crea{iunea qi judecata din urmd a omu-lui sint deseori menlionate impreuni, adesea cu referiri la inviere. In tex-tele cele mai vechi, ideea crea{iunii e strins asociati conceperii gi naEteriiindividului (LXXX, l6-22). in pasajele urmdtoare, ideea biblicd a credriiprimului om din pulbere ;i din noroi se intilneqte de mai multe ori (de pil-d5, in XV, 28 ;i urm.). Cit despre natura fundamentalS a omului, fie cd e

,,ndscut in pdcat" ca rezultat al pdcatului originar al lui Adam qi Eva, fiecdreprezinti bundtatea, gloria Ei incoronarea acliunii creatoare a lui Dum-nezeu, islamul a adoptat o pozilie de compromis (cf. XCl, 7-10). Poten-

l

l1i

lI

I

ISLAMUL 227

trialitatea binelui qi a rdului, de fapt, e dat6 de Dumnezeu fiecdrei persoa-

ne in momentul naqterii; mai tirziu, in cursul vielii, fiecare este pus la in-

cercare de Dumnezeu (XXI, 35-36): in timp ce unii vor alege binele 9i vor

fi rispldtili, allii vor alege rdul qi vor fi pedepsili.

ISUS IN CORAN

Isus este definit de Coran ca Mesia, fiul Mariei (lII, 45), conceput de eaprin intervenlie divini (XXI, 91; LXVI, l2), profet (XIX, 30) 9i trimis al

lui Dumnezeu, aducitor al unei revelalii, Evanghelia, care este caliuzd 9ilumini pentru oameni. Ultimul dintre profelii care l-au precedat pe Maho-med, i-ar fi prevestit venirea (LXI, 6). I se atribuie diferite miracole, atitin timpul copildnei (povestiri care amintesc evangheliile apocrife ale co-pildriei), fie ca adult (vindecbri, invierea unor morfi etc.). Coranul neagXtotugi in mod explicit ci el ar fi fost Dumnezeu (V, 17) sau fiu al lui Dum-

nezeu (IV, 17l; IX, 30; XIX, 3a-35) qi c[ ar face parte din Treime (IV 171;

V, 73), toate idei pe nedrept atribuite lui de adep{i, care sus{in de asemeneain mod fals ci el ar fi murit rbstignit. Acest lucru e dezminlit de Coran (IV,

157) acolo unde afirmi cd a fost in mod misterios salvat de Dumnezeu qi

cE se va intoarce pe pdmint la sfirqitul veacurilor (XLIII, 6l) Ei in timpul

Judecilii ii va dezmin{i pe aceia care au vrut s6-l divinizeze (lV 159; V116-117). Este definit drept,,cuvintul lui Dumnezeu" (III, 39-45;lY, 17l)gi rod al ,,spiritului" sdu (XXI, 91 ; LXI, 12), dar asemenea cuvinte par sb

se refere mai ales la naEterea lui prodigioasi Ei, chiar 9i impreuni cu alteprivilegii recunoscute de Coran, nu ii schimbi caracterul esenlial uman, carea fost confirmat de teologia ulterioari.

Isus este deci prezentat de Coran in esen{6 ca un profet, in timp ce este

complet ignorati acfiunea lui mintuitoare, care se afli in centrul vestirii NouluiTestament. Potrivit vestirii islamice, oamenii, de fapt, nu au nevoie si fiemintui{i qi deci de un mintuitor, ci de indurarea divinS. Fiecare in parte estepicitos in fa(a lui Dumnezeu qi rdspunzitor pentru propriile picate; in con-secin{i, nimeni nu-gi poate lua sarcina de a mintui pe cineva printr-o sufe-rinli prin procuri.

Rdsplata Ei pedeapsa eternd vor fi impdr{ite de Dumnezeu in Ziua Ju-decftii, in jurul cireia s-a dezvoltat o doctrini centrald a Coranului qi o medi-tafie teologicd ulterioar5. in primele stadii de dezvoltare a crezului coranic,condi{ia cel mai frecvent cerutd era credin{a in Dumnezeu ,,gi in zi:ua ceade pe urmi". Acest mare eveniment de incheiere a istoriei lumii, numit Ei,,Ziua invierii" Ei uneori pur qi simplu,,ZitJa", e foarte plastic descris inCoran ca momentul in care se oblin he deliciile din Grddina Raiului fiechinurile veqnice din focul iadului (cf. de pildi LVI, ll-56; LXIX,13-37;LXXVI. n-22 etc.).

228 REI . .TGI IL IT M iN tu tR I t : MONot t : l sM t r s t l ) t iAL tsMt l

in ciuda insistenfei sale asupra ternelor escatologice, Coranul evrtlr si ise confrunte cu o intreagd serie de intrebari care in general inso{esc medi-ta{ia asupra sfirqitului; asupra acestora, gdsim aprofltnddri in sunna si in gindi-rea teologicd ulterioara. Moartea si invierea, de iapt, gi pentru islam, la f 'elcum s-au petrecut lucmrile in iudaisrn sau in cre;tinisrn, irnplicd pentru cre-dincios intrebbri importante la care textul sacru nu oferi rrispur.rsuri. Astfbl,in Coran nu se regdseqte distinc(ia dintre trup qi suflet, cale va frarninta i1schirnb atit de mult rneditalia ulterioard a fi lozofi lor qi teologilor: in t inipce primii, dupd rnodelul platonician, au fost inclinali si considere muritrirnumai trupul, ceilal1i, dupd un rnodel iudaic, au fost inclina{i sd le consille-re pe amindoud muritoare. Numai o datd cu al-Gltazzali a prevalat in rnodhotaritor ideea nemuririi sufletului "

Astfel, pe baza unor incerte indicii coranice, perioada obscurd dinrrcmoafte Ei reinviere va fi, in tradi{ia ulterioara, umplutd de un interogatorrr.ral defunctului din parlea a doi ingeri, Munkar qi Nakir. Peblrza rdspunsurilorsale, se va stabili o rdsplati sau o pcdeapsd imediate, de care fiecare ourin parte se va bucura sar.r va patimi temporar, in aqteptarea judeciqii din rurria.

In legaturd cu sernnele sfirEitului Coranul vorbeqte prea pulin, ticindaluzie la intoarcerea lui Isus (XLIII, 6l), la devastdri fhcute de rlisterioaselepopoare barbare ale lui Gog gi Magog (XVIII, 98; XXI, 96) qi la apantiaunei prea pu(in precizate ,,f iare" (XXVlI, 82). Dintre elementele adarrgatcde tradiqie se remarcl credin{a in apanlia lui Mahdi, adica ,,bine cdlduzitul":personaj mesianic de mare imporlantd atit in islamul sunnit (care in generalil identificd cu Isus) cit gi in cel qiit (care in schirnb aEteapt6 in el intoarcerca,,imamului ascuns", cf. par" 8).

Cit despre invierea trupuriloq la fei cur.n s-a intirnplat in tradiqia cre5ri-nd, Ei in dezbaterea teologici{ ulterioard ea a pus probleme, rnai ales din par-tea unor filozofi influenlali de platonism, care inclinau sd considere nenrr.rr.i-tor nutnai sufletul Ei sd interpreteze in cheie alegoricd raspliqile qi pedepselecolporale.

Judecata care va urrna se va intemeia, duph cum anr vdzr.rt, pe faptelc

Ei pe credin{a fiecdtuia, inbaza libertatii pe carc Durrnezeu a dat-o onrtt-lui. Au avut loc intenninabile discu(ii principiale privind valoarea esenlialisau secundard a faptelor in vederea mintr"ririi. llnii considerd cd nunrai pltcrt-tul politeismului comportd condamnarea, spre deosebire de cei care credcd un singur pdcat grav e de-ajuns pentm a anula un numdr oricit de nlarcde fapte bune. in complicata contabilitate care s-a dorit sii se stabileascaprivind evaluarea faptelor fiecdruria gi care se va realiza printr-un bilan!.despre care Coranul vorbegte in mod explicit, in cele din trnr-ra hotdritoareva fi judecata insondabild qi imprevizibila a lui l)urnnezeu-

Chiar daci doctrina islamicd acordd un loc decisiv criteriului retribtt-tiv qi, pnn urrnare, responsabilitdlii rnorale a individului, totusi vechea cre-il

I

I s t.A l\'l tl i- 229

din{6 arabA in destin nu a fost uitatri qi s-a dezvoltat ulterior intr-o concep-

tie a predestinarii. Pentru flecare individ inainte de nastere sint prestabil ite

Datru lucnrn: sexti l. daci va avea o vial[ l-ericitd sau nenorocitd, cu ce ali-

rnente se va hrAni 5i termenul existcn{ei sale. Aceastd idee a uuui termen

Dredetenninat al vieli i se inti lneqte de mai tnulte ori in Coran, de pilda in

Vt. Z' ,,pt este cel care \r-A sreat din lut, apoi a hotarit un temen, 5i un ter-

rnen a fost stabilit prin voia Lui." in unele cazuri, preclestinarea omttlui pare

s6 cuprindd toate aspecteie vielii individului: ,.Nirnic pu nc va atinge, fiindci

Dumnezeu a scris totul pentru noi" (IX, ,5 l). $coli lor teologice glterioare

le va reveni sarcina de a concilia aceste afimaiii cu doctrina tnai sus uentio-

natb a l iberta{i i individului '

7. Practici fu n dsmental e

Existi i cinci practici funtlaurentale, cunoscute ca Stilpii islamului. Ele

sint shahada sau profbsrrrne a de credin{A, solcrt sau rug[cirinea rituald', zakat

sau pomana ritualA, sQv'an sau posttrl. in sfirgit' Aagg sau pelerinajul' Toate

sint prescrise de Coran, dar nici ulls rlu e descrisa detaliat. [n primele trei

secole ale erei islamice, aceste practici atr fost in tlrocl rigtrros reglementate

prin lege. in ceea ce priveEte modalitalile exacts de a le rcspecta, existi dif'c-

renle intre sunnili Ei qiili, gi inrre ceie patru qcoli juridi':e" Trebuie de aseme-

nea sd relinem cd fiindarnentul acestor acte de cult nu se bazeaze pe ni;te

convenlii ulnarle, ci peli;te explicite dispozi{ii divine, flind vorba de ,,drep-

turile lui DurnnezeLt". i1 islanr, prin umrare, licind abstrac{ie de deosebiri-

le cultuale care s-1u stabiUt in timp in ranturile sale principale, teorctic nu

existi loc pentru o refbmr[ liturgica.

Perioadele de respectare a practicilor anuale, luai ales postul in cursul

lunii Rarnaclan-ului qi pelerinajul la Mecca, sint stabil ite de anul lunar isla-

mic, instituit de Mahorned in ultirnii ani de via[ii" Un arr lunar (doudspreze-

ce revoluli i ale lunii in jurul pimintului) dureazii circa 354 de zile, cr.r alte

cuvinte cu unsprezece zile tnai pu{in decit un an solar. De aceea inceputul

anului islamic, Si a ficcareia dintre t'estivitalile anuale, rarnine in urmi' f'a16

de anul solar, cu un alotillp la fiecare opt ani ;i cg un an intreg la flecare

treizeci qi doi de ani qi jurndtate cu aproxirnaqie.

Shahada. Primul ,,stilp" al cultului tilusulman consta in profbsiunea sau con-

fesiunea de credin{d, adica i1 enuntarea celor doul adevdruri firndatnen-

tale ale islamului: unitatca $i unicitatea iui DutnnezeLt 5i rnisirrnea prof'etica

a lui Mahomed, potrivit fbnnulei: ,,Nu este alt dunnezeu decit Dutnnezeu

iar Mahomed este tr-ir-nisul lui Durlnezeu (La ilaha illa Allah v'a Muhantmad

230 RELrcuL[ MiNTUrRrr: MoNorErsME gl DLJALTsME

rasul Allah). Pentru cel ce inten{ioneazd sd se converteasc6 la islam e su-ficient sd rosteasci aceastd confesiune de credintd in fata unor martori.

Salat Si rugdciunea de vineri. Cea mai veche practici islarnicd este rugaciu-nea zilnicd sau salqt. Pinb la ciliva ani dupd hegira din 622, ea pare sd fifost cerut5 de Dumnezeu numai lui Mahomed Ei era fEcut6 numai de douaori pe zi, la rdsaritul qi la apusul soarelui. in continuare, la Medina, ea afost cerutd tuturor musulmanilor qi a fost ad[ugatd o a treia rugdciune, inter-mediard, probabil dup6 exemplul evreilor care se rugau de trei ori pe zi.La Medina, Mahomed a instituit qi rugdciu:rea dela amiazd a zilei de vineri.in primii ani dupd hegira, musulmanii se intorceau pentru a se ruga cu fa(aspre lerusalim, aga cum lEceau evreii. Mai tirziu, in epoca a$a-numitei ,,rup-turi cu evreii", direc{ia rugdciunii (qibla) a fost schimbatd de la Ierusalimla Mecca, Ei aqa a rbmas pind in zilele noastre. in decursul unui secol dela moartea profetului, numirul rugbciunilor obligatorii a fost fixat la cinci,de executat in momente determinate ale zilei: diminea{a devreme, inaintede risiritul soarelui, la amiazd, la apusul soarelui gi seara tirziu.

inceputul perioadei in care se efectueazd rugdciunea rituali zilnicb Ei alperioadei in care lurnea se duce vinerea la moschee e anunlatd printr-o che-mare publicd, fbcut5 de un preot al moscheii numit muezin (astdzi difuza-ti qi prin megafoane ;i transmisir prirr radio gi televiziune). Credinciosul tre-buie sd fie intr-o stare de puritate rituald, inso{iti de o abluliune rituald minor6,pentru impuritilile minore, sau de una mai mare, pentru impuritili majore.

Respectarea cu acuratele a salqt e o datorie obligatorie pentru tofi musul-manii, qi elementele sale esenliale sint prescrise de legea islamicd qi de prac-tica obiqnuitb. Executarea ei cu exactitate variaz6. de la o qcoalijuridici laalta, dar existd un acord general asupra a treisprezece elemente esen{iale:

Ease formule de spus, qase ac(iuni sau pozilii gi necesitatea ca aceste doui-sprezece elemente sd purceadi in ordinea prescris5. In completare, mai sintnumeroase elemente obiqnuite, recomandate dar nu obligatorii, asupra cbro-ra existd deosebiri notabile intre o gcoald qi alta. Blocul central al rugdciuniiil constituie aga-numita rak'a, cupinzind urmdtoarele ceremonii: rdminindmereu in aceeaqi pozilie - e datd ca recomandabild linerea incheieturii miiniistingi cu mina dreaptd - credinciosul recitl sura iniliald din Coran, fatiha'...In numele lui Dumnezeu. Preamilostiwl. Iertdtorul. Laudi lui Dumnezeu,Stdpinul lumilor, Preamilostivul, Iertbtorul, Suveranul din Ziua Judecilii.Numai pe Tine trebuie sd Te slujim; numai fie trebuie si-fi cerem ajutor.CilSuzeqte-ne pe calea cea dreaptd, pe calea celor pe care Tu i-ai binecuvin-tat, nu pe calea celor pe care Te-ai miniat Ei nici a celor ce s-au rdtdcit",la sfirqihrl ciruia e bine sd se rosteascb amin (echivalentul ,,amen"-lui ebraic,gi mai tirziu cre$tin), adaugind de obicei doud versete din Coran; iqi aplea-ci trupul in f'a!d astfel incit pahnele miinilor sd ajungd la indllimea genunchi-

ISLAMUL 231

lor; iEi indreaptd din nou trupul in pozilie dreaptl in picioare; dupd careexecuta prosternarea, in aqa fel incit mai intii genunchii, apoi miinile qi insfirqit fruntea sd atingd pimintul; se aqazd apoi in genunchi, in timp ce miini-le, in general puqin deasupra genunchiloq ating coapsele; apoi executi dinnou prosternarea, terminind in acest punct rak'a. credinciosul trece aEa-dar la pozi1llle finale: in pozilia ingenuncheat, el trebuie sd rosteascd unadupd alta profesiunea de credin{d, rugiciunea sacramentald de binecuvin-tare pentru Profet, in sfirEit, urarea de binecuvintare care consti in intoar-cerea capului mai intii spre dreapta, rostind cuvintele ,,pacea cu voi Ei in-durarea cu Dumnezeu", pe urmd spre stinga, rostind aceleagi cuvinte.

Vinerea la amiuza, musulmanii din lumea infeagd se adund in moscheile(MOSCHEEA*) din toati lumea pentru o func1ie speciald numitd ,,aduna-rea". Elementele esen{iale ale cultului sint date de o predicr, de obicei im-pir{itn in doul pdr{i, urmatd de o rugdciune speciald. Se recomandi in modspecial si se recite, inainte de inceperea slujbei, o rugdciune individuald.Alte exerci{ii obiqnuite Ei demne de laudd sint considerate ablu{iwrile dinain-tea slujbei, parfumarea, sosirea la timp gi recitarea unor sure din Coran sia unor binecuvintbri ale Profetului.

MOSCHEEA

Moscheea este o institulie tipic musulmani care se diferen{iazd in mod esen-fial de institu{iile ebraice gi cregtine analoge, sinagoga Ei biserica. principale-le sale caracteristici arhitectonice sint constihrite de minaret sau fum. de undese face chemarea la rugiciune; de ,,firidd", care indicd direc(ia Meccii cd-tre care trebuie si se intoarcd fidelul in timp ce se roagi; de ,,amvon.., o scaride obicei impodobit[ ducind spre un balcon de unde vinerea se line predi-ca; in sfirgit, de o fintind sau vreo altb sursi de api pentru ablufiuni. Cei maiimportanli preo(i ai moscheii sint ,,cel ce cilduzeEte.. rugdciunea, ,,predica-torul" care {ine predica de vineri Ei muezinul care invitd la rugiciune. in mos-cheile mai mici aceste funclii sint indeplinite adesea de una sau doud per-soane, pe cind in cele mai mari existi uneori mai multi imami si muezini.

Pomqna rituald. originea gi dezvoltarea primitivd a instituliei islamice azakat, pomana rituald (a nu se confunda cu sadaqa,pomana voluntard) sintdestul de clare. inainte de hegira, distribuirea bog6{iei la sdraci era indica-td de Coran ca un act pios dar lipsit de trisdturi instituqionale. Dupi he-gira, cind restrinsa comunitate musulmani de emigranli s-a aflat in situaliade a fi intre{inutd de noii converti{i din Medina, pomana a cipltat o nouisemnifrca{ie Ei a devenit un sistem asisten{ial islamic prin care

""i "u." uu"uu

un surplus de venituri le impdr{eau cu cei care nu aveau indeajuns. Totuginu s-a stabilit nici o contribu(ie precisd. ca rdspuns la intrebarea adresatd

232 R I IL IGuLU M iNTurR l r : N4oNOl l i r sM l r s r l l l JAL rsMr l

de un grup de credincioqi: ,,Cit trebuie sa dim'/", Coranul spune pur si sr1-p lu: , ,Pr isosul ! " ( l l ,2 l9 q i urr r r . ) . in c lecursul t impulu i acest , .pr isos" a fbsrinterpretat in diferite moduri l i s-a stabil it o contribulie rnininra. Zakat adevenit in practicd o taxa procentual6 pe avere sau pe venit, sau pe o cotaspecifica de animale. Ea trebuia sa fie platita in tirnpul rccoltei, sub fonnide alimente sau fructe; daca era vorba de animale, dupa un an intreg <Jepiscut; qi, in cazul unor metale pre{ioase qi al unor mhrfuri, la sfiqitul anului.Acest sistem, care varia de la o zond geografica la alta, a fost reglerncntatcu acuratete de conducdtorii religioqi si politici. O datd cu constituirea state-lor seculare moderne in intreaga lurne islamicd, pornana rituald a fost ingeneral inlocuitb de o taxd na{ionala Ei de sisteme de asistenta. Numai urrele

tari, ca Arabia Sauditi gi Libia, atr pdstrat-o in rnod traditional. A.stdzi. incea mai mare parte a lumii islamice, ea a devenit o practica voluntari respec-tatA la nivel local.

Postul.Bazele postului ritual sint expiicate de Coran in II, 183-187. E,l tre-buie respectat pe durata intregii luni a Ramadanului, bolnavii sau cei aflatiin calatorie il pot suspenda, recupcrindu-l insd rlai tirziu. Coranul urai prcui-zeazain afard de aceasta ca, pe durata acestei perioade, e pelmis s[ se intre-

{inI raporturi cu proprii le soli i 5i si se rn.lnince ;i sa se bea ,,pinir cintl. l llumina zorilor, se pot deosebi un fir alb de un fir iregrr"r. Apoi (ine{i postulpind la unndtoarea noapte Ei nu rdmine{i in pat cu ele, ci retrageli-vd in ntos-chee". Dupd legea islarnicir ulterioarl. acestea sint ,,elementele esen{iale"ale postului: el trebuie tinut incepind cu pu!in inaintea zorilor qi pini pL,i indupi apusul soarelui, timp de trcizeci de zile in luna Ramadanului, de cirlietoli adullii musulmani care sint in deplinitatea facultdtilor lor; cit desprefemei, ele sint scutite in zilele de menstrua{ie sau in cele ulterioare Lrncinaqteri. El e considerat intrempt in ziua in care survin anurnite violi i i . l tcirorl istd exacti variazdmult in fiurc{ie cle gcoli ; i tracii l i i . in t imprrl postr.. ilui, trebuiesc evitate vorbele necuviincioase, f leciireala, birfele si orice alt.rac{iune care ar putea sd provoace cuiva furie sar.r nelinigte, pe l ingi toatcacele ac{iuni care pot ati la patirnile in sine insuEi gi in ceilalt i.

Pentru tinerii care incep sa-l practice, el constituie un f-el dc trecere la

lurnea adullilor, ca un rit de iniliere intr-o via{a religroasd triita mai pi'.r-fund qi mai conEtient. Aspectele comunitare contribuie Ei ele la subliniereaimportan(ei sale: serile qi nopli le, din clipa intreruperii postului, sint petre -

cute itr veselie, cu invitali la nrese festive qi in veghe de nrgdciune qi de

ascultare a versetelor din Coran.

lvlarele pelerinaj. Al cincilea sti lp al islarnultri i l constituie hagg sau,.pe-lerinaiul" la monurnentele sacre de la Mecca. ceruta tuturor rrusulnrauilor

ISLAMUL 233

cel pulin o dati in via!,i, cu condi(ia sa fie din punct de vedere ftzic capa-

bili sd sr,rporte calatoria qi sa ;i-<t poatir permite. E vorba de relnarea unui

vechi rit preislamic, reinterpretat in ftrnclie de noul crez nlonoteist qi despu-

iat, prin unnare, de aspectele sale politeiste: Mecca a devenit intr-adevdr

singurul loc sacn"t snt harqm al noii religii. In acest sens a fost reinterpreta-

tb qi prezenla tneteor-itului negru Ka 'aba qi in general natura qi func{ia tem-

plului care il conseryir. Tradilia vrea, de fapt, ca locul in care apare el se

fi fost ales de Dumnezeu inainte de crearea h.rmii qi ca el sd fie imaginea

unui templu constntit in cer diu porunca lui Dumnezeu insuEi de citre ingeri;

aga cum aceqtia se rotesc in adora{ic in jrull templrrlui ceresc, aqa qi oarnenii

sint chemali s[ faci aceirsta in juml celui pimintesc.

inainte de a intreprinde pelerinajtrl, e nevoie sd fie fonnttlati dreapta

intenlie. Abia ajrrns pe tcritoriul Meccii i, pelerinul trebuie sd intre in starea

de sacralizare sau ihram. Teritoriul sacnt al Mecciri ajunge pini la o anutrri-

t[ distanli in afara orasului Ei e delinritat de pietre Ei de diferite indicatoare.

Este absolut interzis accesul non-tnusulmanilor acolo gi nu e voie sE fie ucis

nici un anitnal (cu excep{ia celor nocive) qi nici sa fie doborit vreun copac

sau tufiE" Pe perioada in care e consacrat, credinciosul trebuie sd se ablina

de la orice practica sexuali, trebrrie sd se irrrbrace cu doui bucali de {esaturi(in general albe) necusute gi nu are voie sd se rada, sa-9i tundd pdrul qi sd-qi

taie unghii le. Pelcrina.iul propriu-zis incepe in ziua de 7 a lunii Dhu'l-hig-

ga in marea moscltcc d:n Vlecca, cu rugdciunea rituali de la amiazi Ei cu

respectiv.i pr;dici. spec;;ria {lcqnre obil;;liile pelerinajului. in ziua urmAtoa-

ere pelerinii o pomesc spre citnpia r\rafat, allata la circa patru ore de mers

cu cdmila la rdsdrit de Mecca, oprindu-se pentru rugdciunea de la amiazi

in localitatea Mina, aflatb la jumdtatea drumului, Ziua de 9 constituie culmeapelerinajului. Imensa nrullime a peleriuilor, cu totii purtind frrb osebire ace-lagi vegmint alb, ,,se opre$te in {a{a (wuquJ) lui Dunnezeu in cimpia pustie,

la poalele unui munte cuno:icut ca ,,Muntele rnilostiviri i", de la prinzul micgi pinl la apr-rsul soarelui, repetind des fomrula-strigdt tipici a pelerinilorlabbaika Allalrurtntu,,iati-ne, Doamne, ?n fala Ta". Imediat ce a apts soare-le, cei prezenli o pornesc in goand dinspre de r-nunte cdtre localitatea Muzda-lifa, unde iq;i petrec noaptea de 9 spre 10. inainte de a se lumina de ziud,,se face aici un alt popas sau wuqt(, cu respectiva alergare (iJ'ada) inapoipind la Mina, unde se ajunge inainte de rasdritul soarelui. Ziua de l0 esteziua sacrif ici i lor. La Mina, pelerinii indeplinesc unele ceremonii, care setennina cu raderea pe cap, cale incheie pelerinajul. Legea mai cere ca pele-rinul sd se duca la Mccca pentru a face de Eapte ori ocolul pietrei sacre;apoi se intoarce la Mina unde iese din starea sacrald. Zilele de l l, l2;i l3sint zile de distractie si de sdrbdtoare.

ll 234 RLrLrcrrLE MiNTUrRrr : MoNoTEISME gr DUALISME

8. Unitate ;i diversitate

De pe vremea lui Mahomed, comunitatea islamicd a alut tendin{a de ase diviza in diferite grupiri. Deseori acest proces a fost influentat de factoripolitici qi culturali adicd teologici Ei filozofici.

Un aspect important al acestui proces e reprezentat de aqa-numitul sufism,termen prin care de obicei se desemneazd dimensiunea misticd a islamului.Ideile mistice au inceput si pbtrunda in gindirea islamicd la inceputul primu-lui secol al erei islamice, cind in comunitdlile islamice a apirut o formiide pietism ascetic. Nevoia crescindi de supunere la legea divinS, incarnatdin islamul oficial, a fost un alt factor care i-a ajutat pe misticii qi pe asce{iimusulmani, supranumili say'. Ducind o via{i de iubire qi de devoliune purdfali de Dumnezeu, sufii au dezvoltat o cale spiritual[ spre divinitate, articu-lat[ intr-o serie de stadii de devoliune qi de stadii de cunoaqtere. Interesulsufilor fa{d de aceastd dubl6 cale spirituald a dus la doctrina anul[rii indivi-dului in Dumnezeu, sintetizati in faimoasa afirma[ie a lui al-Hallag(m.922):

,,Eu sint Adevirul", unde ,,Adev5rul" este unul dintre numele sau atribute-le lui Dumnezeu. Ideea ci existb diferite niveluri de devotiune si ci numaio elita poate sd ajungd la cel mai inalt, a introdus in islarn conceptul desfinlenie qi convingerea ce decurge de aici, trditi mai ales la nivel popular,ci sfin1ii ar dispune de puteri deosebite.

Tradilia sufisti se distinge Ei prin practicile sale. in timp ce, de pildd, mu-sulmanii ortodocEi dezaprobl folosirea muzicii in ritualurile religioase, ordi-nele sufi din intreaga lume islamicb, Ei indeosebi din Turcia, din Iran Ei dinregiunea indo-pakistanezd au dezvoltat o intreag[ gamd de practici ritua]ecare utilizau cintul, tobele gi alte instrumente muzicale, precum Ei dansul.

Divizarea cea mai importantd fa(5 de islarnul sunnit este cea reprezenta-ti de Eiiqi. Ei se numesc aEa deoarece constituie ,,partida lui Ali" (shi'at Ali),vdrul qi ginerele lui Mahomed. $ii1ii s-au ndscut ca migcare politicd printrecei care susfineau cd ginerele lui Mahomed qi descenden{ii sli (care, prinfiica sa Fatima, erau Ei descendenli ai lui Mahomed) erau singurii succesorilegitimi ai Profetului in fruntea comunitdlii musulmane. O datd cu succesuldinastiilor succesive a Omeiazilor qi a Abbasizilor Ei cu constituirea islamu-lui sunnit, gi(ii au devenit o comunitate religioasi separatd, care in cele dinurmi a ficut din Iran centrul activitefllor sale. Ei au negat doctrina sunni-td a ,,consensului", dezvoltind, in locul ei, doctrina potrivit cdreia existain fiecare generalie un qef sau cilhn(imam) infailibil. Acepti Eefi erau aqadarsingura sursd a autoritdtii Ei a cilduzirii religioase. DupI rnajoritatea qiifi-lor, numili imamili sau doisprezecimani, linia de succesiune a acestor qefiajunge pinb la al doisprezecelea, dispSrut in mod misterios in anul 878: odati cu acesta imamatul s-a sfirqit Ei, in aEteptarea intoarcerii sale, locul

TSLAMUL 235

lui a fost luat de colectivitatea invdla{ilor religioqi giili sau ulama. Actua-

lii ayatollahi se considerd paznicli imamatului. $iiqii au dezvoltat pe lingd

aceasta o teologie proprie originald, comentarii la Coran, un sistem juri-

dic propriu gi modalitali deosebite de desfbgurare a practicilor de cult.Ceila\i Eiili sint numili ismailili, deoarece contestd afirma{ia cd al gapte-

lea imam ar fi fost Musa al-Kazim, sus{inind c5 a fost fratele sdu Ismailcare a murit de copil. Ndscuti in secolul al IX-lea, aceastd secti a dezvoltato teologie proprie, influen{ati de neoplatonism qi imbibatd de seve gnosti-

ce. Ei au inflorit in secolul al X-lea qi au contribuit la instituirea dinastieiFatimizilor in Egipt, Palestina Ei Siria. in afard de aceasta au fost misionariactivi ai islamului, rdspindindu-se indeosebi in Arabia meridionald Ei in Afri-ca orientald.

Dintre diferitele subgrupdri ale ismailililor pot fi amintili druzii, carecred in zeifrcarea Eefului fatimizilor, al-Hakim Qn. 1020), a clrui intoarce-re o agteaptS. Druzii sint o sectd ezoterici, ai cdror membri se reunesc joiaqi de asemenea vinerea ca Ei ceilalli musulmani, sus{in cu tdrie cdsdtoriamonogamicl qi au un cod etic propriu qi unele credin{e deosebite, ca aceeacum cd Ali a fost o incarnare a lui Dumnezeu. in sfirEit, pot fi amintili inteacit, prinhe celelalte disiden{e, ,,Asasinii", care s-au despir{it de ismaililiin Siria in perioada primei cruciade. Numele lor se trage de la folosirea hagi-Eului; au devenit faimogi prin atacarea forturilor cruciafilor gi prin ucidereacreEtinilor.

In afarl de aceste secte islamice exist[ o larg[ varietate de grupuri carese inspird din islam, uneori insd incilcindu-i granilele. Un exemplu remarca-bil e oferit de Sikh-ii indieni, care imbind unele credinle gi practici islamicecu altele hinduiste. Un alt exemplu e fumizat de acele grupuri care, nbscu-te ca migcdri reformate islamice, ulterior s-au indepbrtat atit de mult de or-todoxie, incit pind la urm[ au fost excluse. Este cazul babilor, apdruli in1840 in Iran, 9i al Ahmaieniloq apdru{i in 1880 in India.

9. Islamul modern

in epoca modern6, islamul a fost nevoit sd se confrunte, atit in exteriorcit gi in interior, cu un larg evantai de forfe care i-au pus in disculie, uneoriin mod radical, identitatea. in exteriot decisivd s-a dovedit a fi confrunta-rea cu Occidentul gi fo4ele sale politice, sociale qi culturale: mare partedin lumea islamicd, intr-adevir, din nordul Africii gi pind in Indonezia, acizut sud stdpinirea coloniali europeand. O datd cu naqterea nalionalismuluilslamic gi cu instituirea unor state independente s-a dezvoltat mai tirziu oluptd endemicd pentru predominare intre diferitele realitdli ale islamului,ornhe care unele erau inclinate spre crearea de state seculare dupS model

236 RnL. t ( in t , r r MiNt t i l l i l t : i \4oN()TFISMIT st Dl . 11. t tsN,u l

occidental, cu o legisialie non-coranica, in ti lnp ce altele aspirau la rest;l-ura.rea unei fonne oarecare de stat islanric ?n care viata islanricd traditiorrr-l i sa poata l i reluata netulburati de confrLrntarea corozivi cu urodenritattlroccidentali. Trebuie de asemenea reamintita inrportanla pe care in secr..lr i iXX a avut-o, in multe tAri islanlice, inti lnirea cu soc:ialismul, atit mar;1 !.,,cit si nernarxist. Reac{ia rnusulmani la aceste forte externe a fost lbarte v.i-rtata, generind miEcari qi poziti i diversil icate.

Prima relbrmd revivoli,;ta. Prunelor secole care, a$a cum am vdzr-rt, au dus lilapogeu dezvoltarea civilizatiei rnusulnrane. le-a umtat o ltmgd perioadd de stas-nare culturala si in{eperrire doctrinard, care a inso{it islarnul pind in secolLrl rlXVIIl-lea al erei noastre, cu o evttiu{ie de sens opr"s celei occidentale.

Prirnele impulsuri aie unei vieli noi au venit, pe la sfirqitul secolului aiXVIII-lea qi inceputul celui de al XIX-lea, sub fbmra unor rni5cdri refonnisrerevivaliste, care au aplrut in Arabia, irr India qi in unele pe4i dinAli ica.Una dintre primele Ei cele rnai influente s-a niscut in Arabia centrala in unr:reforfurilor neobosite ale lui Muhamnrad ibn Abd-al-Wahhab (m. lJ92), cat:unnirea sh purif ice islamul de influenqele strdine. El era convins ci mlrsul-manii trebuiau sd se intoarci la credinlele simple si practice urmate pe vrc-rnea lui Mahornecl. Adep{ii si i, wahhabiqii, se deosebesc a;adar prin apelullor la un islanr pur si distinct fala de o interpretare ad littttrqm a Coranulr-ri.Ei se inspiri din r;coala lranbatita, ridicind-o la o pozil ie dc autoritare. iuafari de aceasta, gi-ar.r unit fb4ele cu cele ale familiei Suud, care, pominddin capitala lor spre Riad, in Arabia centrali, au cucerit qi ,,au purifical"Mecca in 1 806 ;i au continuat expansiunea pinl in l8 18 La inceputnl seco-lului al XX-lea puterea lor a revenit in Arabia central[ Ei in 1932 a fost inte.rneiat regatul Arabiei saudite. De atunci credinlele qi practicile wahhabites-au bucurat de o aprobare oficiald in toati Arabia, inclusiv in oragele slirrli:Medina qi N{ecca, qi i-au influentat pe musulnranii din intreaga lurne, indc-osebi in regir"rnile pe cale de dezvoltare. Wahhabiti i sustin c.l vizitarea mor-mintelor celor considera{i sfin1i sau cdutarea unei inrerntedieri prin ei con-stituie o practic[ politeistd. Ei sint impotriva respectArii ,,zi lei de nalterca Profetului", o sirbdtoare larg celebrati in toat[ lurnea musulmanl. Con-sicieri ci este o gre$eala sd se interpreteze in mod alegoric Coranul sau srtse accepte drept aticvar ceva care sa nu fle confinnat de textul sacnl, .1.,hadith-ele canonice sau de un ra!ionarnent convtrrgator. in albra de aceasta,descurajeaza anr.rmite inovalii occidentale curn ar ii cinernatografirl, tutunul,dansul, astf 'ei incit sint suprauuntil i pr.rritanii islarnului.

in lndia uriEcarea dt: relbnnl t inceput incd din secolul al XVII-lea. Dupiro perioadd de larga;ropuiaritatc si influen{d a sufisrnului, care a dus la con-vertir i in r-nasd de l i l hindtrisur l ir islam, musulmanii ortodocqi au giisit r"rn

I S L A M U L 2 3 7

reprezentarrt cle autoritate in Ahrlan Sirhindi (m. 1625), care a atacat monis-

mul fllozofic al sufllor cei rnai radicali, inserindu-l intr-un sistem care subli-

nia valori le traditionale si situarea in centru a legii islarnice. Reformele sale

au fost ulterior irnbraligatc qi irrtarite de Aurangzeb (rn. 1707), musulmanul

dominator care a lbst apdratorul indirj i t al ortodoxiei sunnite in India. O

jumatate de secoi mai t irziu, islantr.t l indian a gasit un nou lider intelectual

in Wali-Allah din Delhi (rn. 1762), care. la fbl ca qi contemporanii sdi wah-

habi{i din Arabia, irtten(iona sii ,,puril ice" islanrtrl de credin{ele qi de practi-

cile strdine care isi licusera loc intre timp, restaurindu-i chipul ini{ial. Siste-

mul sdu se baza pe lustilia socialii qi economica. Un discipol de-al sdu, Sayyd

Ahmad din Bareli, a translbrrnzrt aceastir refonnd intelectual5 intr-un ade-

vlrat ,.RAZtsOI SF-iNT"x. intr-adevat dLrpi intoarcerea dintr-un pelerinaj la

Mecca, el a organizat o annati qi a smuls de sub stdpinirea Sikh-ilor o mare

parte din nord-vestul Indiei. Dominalia niusulnrand in India a continuat pinl

in 1815, cind narele irnperiu Moghul a fost cucerit de britanici.Secolul al XIX-lea a fost marloml nagterii rnai multor rniqcari refomriste

inAfrica. La f'el ca in India, aceste rniqcari impleteau indernnul cf,tre o in-

toarcere la inva{aturile simple ale primului islam cu folosirea unor metodesufi de organizare qi de propagare a ideilor. Ordinul idrisi, fbndat de Ahmadibn Idrisi (rn. 1837), a respins idcea sLrll de unire cu Dutnnezeu qi a propus,in locul ei, unirea cu spiri lul lui Mahorned, ca unic 1el legitim al misticisntu-lui islarnic. Fonclatorul acestei mi;ciri nu r fost doar un sufi practicant, ciqi un specialist al legislaliei islarnice. Ca gi wahhabil i i , el a respins concep-tul clasic al ,,consensului", procltimind in locul acestuia dreptul de a aveao opinie individtrald. Din ordinul idrisi s-au ndscut alte ordine independente,dintre care cel mai important a tbst sanusiyya, fbndat in 1837 de discipolulalgerian al lui Idris, MuhamrnaclAli al-sanusi (rn. 1859) care a instituit unritual propriu de tip sr"rfi ;i a organizat mai departe dor:dzeci de centre sau,,celule" mai ales in nordul Atiicii. Asernenea maestrului sau, qi el a procla-mat dreptul la ,,rIzboir.rl sl int" gi a pregdtit pentru adep{ii sdi nomre legalein domeniul economic Ei social. Ordinul sanusi a pus la punct un programde reforme sociale care se extindea la activitatea polit ich. El a fost activin miqcdrile panislarnice gi anticoloniale qi a jucat un rol in eliberarea Libieide sub stapinirea coloniali italianir. Cincl in 195 I a fost intemeiat regatr.rlLibiei (care avea sd dureze pina in 1969), geful ordinului sanusi a devenitIdris I, prirnul rege al noii na{inni.

RAZBOIUL SFiNT

Jihadul.lradus in gencral pnn ,,rirzboi slint". inseamni literalrnente ,,eforhrl"ce trcbuic dcpus pentnr a strirbate ,,c;rlca lui Dumnezcu" si se rcferi maiprccis la ,, lupta inrpotriva necredinciogilor". O dellnit ie t ipica a unui doctor

til rlt' l , ll l l i

238 RELrc r rLE na iN ru rRr r : MoNorE tsME Sr DUALTsME

in legea islamici este urm[toarea: ,,Lupta pe care o duce musulmanul im-potriva necredinciosului cu care nu are nici un pact [sint excluse religiileC64ii, ca ebraismul gi cregtinismul deoarece ele rdmin fidele pactului] cuscopul de a exalta cuvintul lui Dumnezeu Preainaltul".

Jihadul nu face parte din cei cinci ,,stilpi" ai islamului, chiar daci inCoran (IX,41) credincioqii sint indemnali stiruitor sd-l pund in practic[.Datoia jihadulr;i (cuvintul acesta nu are plural) e mai intii de toate datoriacomunitilii in ansamblul ei Si nu a individului luat separat, o condi(ie perma-nenti care va ajunge la capdt numai atunci cind lumea va fi devenit terito-riu al islamului sau al pdcii (dar al islam), adici atunci cind toli oameniivor fi acceptat credinja in Dumnezeu gi in trimisul siu Mahomed. Dupi juris-pruden{a islamici, teritoriului picii i se opune cel al rlzboiului, adici acelacare nu este inci teritoriu islamic: sarcinajihadului nu este deci exclusivaceea de a extinde irnperiul islamic, ci de a r[spindi cuvintul lui Dumnezeu.in opozilie cu unele migciri tradilionaliste gi radicale, care Ei astizi susfinaplicarea fo(ei in aceast6 lupti misionari, majoritatea gcolilor 9i a juriEti-lor subliniazi aspectul pagnic aljihadului.

Alituri de aspectul general qi de cel misionar, al treilea aspect esenlialal jihadului este cel interior, constind in efortul depus de orice musulrnanpentru a ardta lui Dumnezeu cuvenita supunere, respectind Ei urmind po-runcile lui gi practicind caritatea.

Aceste miEcbri reformiste au ceva colnun prin exigenla de a restaura isla-mul originar lisind deoparte dezvoltirile culturale ulterioare, prin res-pingerea, in consecinlS, a ideii ci ,,adevdratul" islam a fost acela din perioa-da medievald, prin neacceptarea ,,consensului" gi a ideilor noi importate dinOccident, in sfirgit, prin propensiunea de a duce mai departe reforma revi-valistl prin forfa armelor.

Reforma modernistd. C[he jumdtatea secolului al )OX-lea, in islam au inceputsd-Ei facd aparilia conceptii hotdrit modemiste, indeosebi in India 9i in Egipt,aceasta gi ca o consecinld a ,,cotiturii" coincizind cu campania din Egipt,intreprinsd de Napoleon in 1798, care in mod normal e socotit drept punctulde pomire al vastei miqc[ri de reinnoire care s-a desfbqurat in deceniileurmitoare.

ln India, musuhnanii au boicotat ;colile de stat qi, prin urrnare, au renun-

fat la serviciile statului, din moment ce considerau India britanicd o societatenon-musulmand. Totuqi, Ahmad Kkan (1817-1889) qi-a dat seama cA, pro-cedind astfel, iqi frceau rdu doar lor inEiqi; a incurajat, prin urmare, leali-tatea fa{d de britanici, in convingerea cd musulmanii, care triiau in Indiain condilii de libertate religioasd, ar trebui sd profite de aceastd situalie. Eli-a indemnat pe coreligionarii sdi sa-gi facd o educalie moderne qi a fondatin 1857 un institut - astAzi universitatea din Aligarh - unde se putea preda

ISLAMUL 239

tot ce era mai bun in gindirea occidentala, blrba{ilor ca qi femeilor, intr-o

sf6osferd islamicd. Sus{inea de fapt cb musulmanii nu trebuiau sd se sustragd

de la confruntarea cu lumea moderni, interpetind qi adaptind credin{ele qi

practicile tradilionale ale islamului in lumina ra(iunii qi a qtiintelor occiden-

Lle, convins fiind cd qtiinla Ei islamul nu erau in contradicfie. A incurajat,

in consecinlS, revizuirea practicilor poligamice 9i sclavagiste tradifionale,

judecate ca rele sociale.Un alt eminent reformator indian a fost juristul giit Amir Ali (m. 1928)'

care $i el primise o educalie de tip britanic. Chiar dacd sub multe aspecte

a rimas ortodox, a dat interpretdri modernizante despre ,,stilpi" qi despre

alte indatoriri religioase, invocind Ei el abolirea unor practici tradilionale

ca sclavia qi poligamia. Teza sa principald era cd islamul incorporeazd valori

morale gi sociale care tind spre modernizare: in timp ce invaldmintele spi-

rituale ale Coranului sint eterne qi imuabile, reglementarea coranici speci-

fic6 a vielii musulmane nu trebuie s[ fie consideratd permanenti, ci

tebuie sd se adapteze Ei sd evolueze o datd cu schimbarea generald a condi-

{iilor de via{a. Unele idei ale lui, ca aceea cum cd autorul Coranului era

iulahomed, au stimit scandal. in sfirqit, el i-a indemnat pe fideli sd citeascd

gi singuri Coranul, fbrd povara interpretdrilor oficiale.

intre timp, in Orientul Mijlociu, concep{ii asemdndtoare erau exprimate

de cel mai important exponent al modemismului egiptean, MuhammadAb-

duh (m. 1905). $i el afirma compatibilitatea dintre islam gi gtiinla modemd,

indemnindu-i pe musulmani s5 cultive filozofia occidentald qi sd-;i ldrgeascdpropriile sisteme qi programe educative. El a fost in mlsurd sd efectueze

aceste reforme atunci cind a fost numit qef al milenarei gcoli a moscheii

din Cairo, transformati in universitatea al-Ahzar.

Dezvoltdri actuale. Secolul XX a fost martorul formdrii feluritor grupbriqi miqclri islamice, care au urmdrit sau au combdtut interesele qi programele

modernismului islamic din secolul al XIX-lea. Unele dintre aceste miqciris-au implicat in domeniul social qi politic.

in Egipt moEtenirea lui MuhammadAbduh a fost asumatd pentm un timpde o migcare numitd Salafiyya (,,Pdrintii fondatori"), condusl de MuhammadRashid fuda (rn. 1935), care a completat comentariile la Coran ale lui Ab-duh gi le-a publicat intr-un ziar influent, fondat de el insuEi, ,,al-Manar"(,,Farul"). Salafiyya, o grupare de reformigti conservatori care se consideraua fi nigte hanbali{i, au invocat unele reforme juridice gi sociale, combdtindin acelaqi timp reformele avansate de modemigti. MiScarea a trecut pe pozi-

tii fundamentaliste (FUNDAMENTALISM*) Ei anti-intelectualiste, sfirqindprin a dispdrea. Mogtenitoarea ei directd a fost Fr6{ia musulmand, fondatdde Hasan al-Banna (m. 1949), care, inci student fiind, fusese la Cairo un

240 I i l i L t ( ; r l t - t : \ t iN I u i t { i l i \ 1 ( ) \ ( ) l : l sN4 t : s r t ) L tAL ts t \ t l .

adcpt al lui I{ashid I{ida. Convins de firptr.ri ci activitatea de revitalizare IsocietAti i r.r.rusLrlmane rcclarna, mai ntult clecit o irnplicare intelectuala, o prezentit activir in rindul rnaselor, a organizat numeroase centre in tot Egi;r-tul, contribuincl la rirspindirea rniscarii si in Siria, Palestina, SLrdan qi in alrgparti alc luurii arabe. in Egipt, miscarea a dcvenit tot lnai polit ici i, pini cirrrl.i r r l 9 : ' i . i t t t p r cL t t t r r cu u l t c p l r t i t l c po l i t i c c . a l i r s t i n t c r z i sa . i n u l r i r r r i i . , l r r ,in Egipt $ i in a l te lar i is la tn ice. a lbst t rez i t d in nou interesul fa ta de tcurc-le s i aspi rat i i le Fr i r t ic i , descor i inrp let i t cu un sent i rnent ant i -occ idetr tu i .

Echivalentul indo-pakistancz al Fratiei este Particl i l islamic, fonclat i i ,i94 I de c i r t re Abul a l -Mawudi ( rn. 1979). PakistanLr l (cuvint care insear i . .nr'r ,,na{iunea celui pur lpak)") a fbst infi inlat in 1947 ca rezulfat al rinr.i inon experirncnt in luntca islamici. ldc.ea in unna cdreia a apdnrt aoesta, l)fo.pusi cle fi lozofirl 5i poetul rroderuist Muhamrnad Iqbal (nr. 1938) si rnlit irzitr transpusi in practicit de Muhanrnrad Ali Jinnalr. care a fbst si prinrirlpresedinte. era c le a dccupa zonele cu rnajor i ta tc is lar l ica d in lnc l ia t r r i t l -n ic i , const i tu inc l un stat indcpcndent compl ls nunrai d in urusuhnani . J i r r -nah, care nu a lbst Lut our dcosebit t le religios Ei care nu avea in mintc rir lstat teocratic don'rinat de mulluhi, a u.lrrit in 1948, inairrte sir l ie publicutrio constitu!ie. De atuuci, abser.rla unLri conducitor puternic si l ipsa de c:c:i-sens in t re pol i t ic icn i a i rnpicdicat rca l izarea unui s t i r t ideal rnusulman

Seccl lu l XX a fbst de aser t tet tea tnar t t l ru l s f i rq i tu lu i iurper iu lu i o tor) r i inq i a l ca l i fa tu l r r i , q i tc t todata i r l inst i t r r i r - i i unui s tat sccular iu ' l 'urc ia (pr . rz , -dat c1e Kcnlrl Atati irk incepincl diu 1923) qi a urror regiuturi revolutionai'.ris larn ice in Sudan ( i969) , in l - ib ia (19(r9) g i in I ran (1979). Astaz i is l i rnru icontinui si t ie o forl i religioasa gi pr-rl i t icd activi si dinanticit, in putemr-ci expansiunc in unclc pini ale lur.nii, prezenl tot n-rai r-nult in Occiclcnt du-tor i ta t rnei c l iaspcl re is lamicc crescinde cu consecinte impreviz ib i le , in s1i r ,qit, in multe tir i ctt rirdaoinr islamice tradil ionale, atlate tot lnai ulrrlt inlr 'opozi{ie de crit ica qi de respingcrc a lunrii nroderne.

B ib l iogra l ie

AnnEnnv n.J., 1979r, , \ul i . tnt: iur . t l tcoutrt o. l thc l l .{ t 'st ic o/ ' l .slam. L.ondon.Anrt.ru;r- M., 1985. Lu petrste arzrlc,. Paris.I laOtU I l . . 1981 .1-c.s r lcux elat.s; 1;t t tn'<t ir t ' t ,si t t ' i i te en ()t t i t lcnl el ( ' t t t( , t . t ' ( l l '1.\

/anr, [) :rr is.B,tt .rsAxt .4., 1955. l l Coruno, Fircnzc.Baus,rxr i \ . . l9-59, Pcrsiu rcl igiosa, N{i lanr' .Baus , tNI A . , 1987r . L ' l . s lan t . M i lano.Br:rr R., T953.l tr lnt lr tct ion Io th<: Qu'rutr. F.dinbLrr.qri i .Bengur, J., 1990. Le Clortut. Pttr is.

ISL^N, IUL 247

BLAcHERE, R., 1947 1950, Le Corun. Troduction nouvelle, J vol. ' Pal is

ConstN IL, l9'r .1 1972, En Islant iranien, 4 vol. , Paris.

CoRrtx H., 1989, M.stoire de la phi losophie [sl6miqtte, Paris.

ElonEss G., 1982, Der Islant: eine Einfiihruttg in seinc Geshichte, Miinchcn.

ETTENNE Il., 1987, L'lslutnisnrc radit:al, Paris-

FlLlppext-RoNcoNt P., 1913, Ismaeli t i ecl , ,Assassitrr ". Milano.

GenOrr L. AN,q,wart M.M., 198 13, Introduttion d la tlftologie nrusulnrarte. E.s.stti

de Thiologie cotnparte, Paris.

Geewrz- C., 1968, Islant Observe./, London.

Holr P.M Lar'terox A.K.S.-l,Ewrs B. (ed.), )970, Thc Cambridge Hi,stor.v of Is-

lam,2 vol. , Cambridgc.

HounqNI A., 1991, Islam in European Thotrght. Canlbridge.

LeOUsr H., 1965, Les schismes dans I'lslam. Inlroducliut ri are etude de la reli-

gion nrusul marrc, Pnris.

Leptous I.M., 1988, a Hi.slory of Islanic Societ ies,2 vol. , Carnbridge

MesstcNon- L.. 1970, Parole donn{e, Paris.

Mot-E M., 1965, I.v'a nrysliqLtes musulmans' Paris-

PeRrr R., 1977, Der Koran,2 vol. , Stuttgart.

ScaRcta Anroretti 8., 1994, Sciiti nel ntondo, Roma.

Scntuner A.,1975, l t lysl ical Dintensions of Islam, Chapcl Hit l .

Scutvve I A,., 1994, Deciphering the Signs of God' A Phenomenological Approach

to Islam, Albany.

SNoucr HunctctNts C., 1980. Het Mekkaansche./best. Lciden.

VlNrunrrA., 1995, L'lslam sunnita nel periodo clas'sico (VII'X14 sutlo); Con/e's'

sioni scismatiche, eterodossie e nuot'e religioni, in G. Iriloranro (c'd.), Slnric

del lerel igictni, l l l Rel igioniduel iste. lslanr,Roma-Bari,pp. 155 251;339-417-

VERcu-ltN G., 1996, Istituziotti del nondo nussulmano, Torino.

WReRorNsunc J., 1969, L'lslant dans le nrirrtir de I'Ocident, Paris.

Werr W.M.. 1989, Islamic f'undanentalisnt and Modenri4', London.