ISTORIA VIEŢII. POVESTIREA PRACTICILOR

Apariţia acestor tehnici se leagă de Şcoala de la Chicago care a insistat asupra

importanţei documentelor biografice. O. Lewis a privilegiat această tehnică, dar şi F. Ferraroti

(Histoire et histoire de vie, 1981) ş.a. care au relevat importanţa ei pentru aprehensiunea

trăitului, a practicilor oamenilor în situaţiile de viaţă, a rutinelor cotidiene.

Unii fac distincţii, între "povestirea practicilor", "istoria vieţii", "demersul ntru

argumentarea, pentru creşterea fiabilităţii imformaţiilor subiective furnizate obţinem "istoria

vieţii" (D. Bertaux).

În literatura de specialitate aflăm mai multe definiri ale acestei tehnici :

- individul integrat este subiectul ce-şi gândeşte viaţa şi şi-o organizează într-un

discurs pe care îl povesteşte (după A. Mucchielli, Les méthodes qualitatives, Paris,

PUF, 1991)

- reconstituirea realităţii sociale plecând de la trăitul oamenilor, de la reţelele şi

situaţiile sociale în care sunt prinşi (după J. Poissier, S. Clapier – Valladin, P.

Raybout, Les récits de vie. Théorie et pratique, Paris, PUF, 1983)

În fapt, AS caută să obţină informaţii necesare cercetării, luând act de experienţa de

viaţă a unei persoane, pe baza amintirilor acesteia. Într-un grup, într-un context local unde

sunt valori, norme, reguli comune, vieţile au traiectorii proprii, originale. Reconstituirea lor ne

poate furniza amănunte semnificative pentru cunoaşterea vieţii sociale, cunoaştere mult mai

îmbogăţită, mai semnificativă.

Această tehnică pune în prim-plan naratorul care îşi (re)găseşte şi (re)organizează

viaţa proprie într-o povestire coerentă şi dă semnificaţii experienţelor trăite. Sigur că

prezentarea naratorului poate fi completată de AS cu alte documente : mărturii ale

cunoscuţilor, fotografii, decupaje din presă etc., dar şi cu informaţii provenind de la apropiaţi,

rude, părinţi, copii, ca şi date din cazier, din dosarul medical, diplome, fişe de personal, alte

documente (oficiale).

Spre deosebire de statistici sau chestionare care "confiscă dreptul la cuvânt", această

tehnică lasă individul să povestească liber. AS îl poate stimula (îi poate propune chiar un

"aide-memoire" după care să se ghideze atunci când povesteşte). Povestea celui investigat

fiind revelatoarea unui trăit social, AS trebuie să permită o spontaneitate maximală ; el poate

folosi virtuţile "maieuticii socratice".

M. Malard (Bâtir et réussir – un projet de prevention des conduites de dependances,

Lille, 2000) o consideră tehnica privilegiată pentru studiul drogaţilor, alcoolicilor,

prostituatelor, vagabonzilor, toxicomanilor şi a altor "categorii periculoase".

Cercetarea cantitativă Cercetarea calitativă

1

cuvinte-cheie : control, extensie

demers ca în ştiinţele exacte

preconcept : obiectivitate, genera-lizare,

reproductibilitate

logica verificării

se ştie ce e semnificativ

context dat

controlul variabilelor a priori

stabilirea de relaţii cauzale, de corelaţii

proceduri codificate, fixe

simplificarea (sublinierea,

negarea) complexităţii

date "discrete"

cuvinte-cheie : comprehensiune,

profunzime

demers etnologic, (auto)biografic

se urmăreşte onestitea ştiinţifică a

discursului

logica descoperirii

a priori, totul poate fi semnificativ

context construit

controlul variabilelor a posteriori

stabilirea cauzalităţii locale,

simbolice etc.

proceduri variabile

comprehensiunea complexităţii

date "bogate"(după Alex Mucchielli (coord.),

Dictionnaire des méthodes qualitative en sciences humaines et sociales, Armand Colin, 1996)

R. Mayer şi F. Ouellet (în Méthodologie de recherche pour les intervenants sociaux,

Quebec, 1991) disting mai multe tipuri ale acestei tehnici: biografică, tematică, editată etc.,

după ce urmăreşte biografia completă a experienţei de viaţă a subiectului, a unei perioade din

viaţa lui (de exemplu, cât timp a trăit divorţat, cât timp a fost închis etc.)

Cristina de Robertés, H. Pascal ş.a. fac distincţie între :

tehnica autobiografică (naratorul se exprimă liber, după o logică proprie)

psihobiografică (naratorul insistă asupra trăirilor, semnificaţiilor date

experimentelor în contextul unor evenimente care l-au marcat)

etnobiografică : naratorul e considerat o oglindă a (etno)(sub) socioculturii sale.

Metodologia utilizată în cazul folosirii acestor tehnici este asemănătoare cu cea din

cazul convorbirii, numai că intervin precauţii specifice pentru selectarea persoanelor, atunci

când se culeg informaţiile, se transcriu, se interpretează. Selecţia se face pe baza variabilelor

strategice ale AS în funcţie de tema sa de cercetare. Persoanele identificate vor trebui să fie

exemplare pentru aspectele temei ; mai mult ca în alte cazuri, persoanele trebuie să fie

disponibile (să poată fi investigate circa 2-3 ore pe zi, timp de o săptămână sau două), să aibă

capacitatea de a se exprima coerent, să manifeste interes pentru cercetare, să poată oferi

informaţii utile, pertinente etc.

Când poate opri AS povestirea practicilor ? În momentul în care îşi dă seama că

acestea nu îi mai aduc nici un spor de comprehensiune, de inteligibilitate a temei tratate. Dacă

are delimitat – cât se poate de clar – fenomenul studiat, se poate mulţumi să atingă o

2

diversitate maximală de abordare. Saturaţia poate fi văzută în cercetările cantitative ca o

atingere a "reprezentativităţii" (iar în cele calitative ca o atingere a "semnificaţiei complete").

Sigur că extraordinara complexitate a fenomenelor descrise într-o istorie a vieţii o face

greu generalizabilă. AS poate spune că se mulţumeşte cu o informaţie bogată, adecvată, că

poate încerca să transfere anumite cunoştinţe, practici etc.

AS i se cere mult tact cu ocazia contactului iniţial. Trebuie să explice naratorului

motivele alegerii temei, alegerii lui, finalitatea cercetării. Într-o atmosferă destinsă,

confortabilă, de încredere, simpatie, empatie, AS lasă pe cel investigat să povestească (după

ce i-a cerut acordul să înregistreze).

Povestirea înregistrată constituie materia primă supusă analizei.

Conţinutul "pieptănat" încă din faza transcrierii povestirii este plasat în situaţia etno-

socio-culturală a naratorului (fiindcă acesta nu e un izolat, chiar dacă poate fi exclus,

marginalizat: el are familie, prieteni, vecini, rude, merge la biserică, la primărie, la instituţii de

AS)

În prezenţa naratorului, AS citeşte ceea ce a transcris, ascultă comentariile, adăugirile,

corecţiile, interpretările acestuia, le înregistrează.

AS confruntă povestirea cu alte documente, cu mărturii ale persoanelor menţionate de

către narator.

Culege informaţii despre traiectoria naratorului, cu evenimente în care a fost implicat,

despre situaţia economică, socială, morală, locală, despre genealogia sa etc.)

AS culege mai multe istorii ale vieţii. Din ele va căuta să desprindă constante şi

nuanţe individuale care vor da profunzime cercetării (în care utilizează şi statistici, observaţii,

chestionare). Transcrierea trebuie să fie cât mai fidelă (se practică transcrierea pe 2/3 din

partea stângă a paginii, treimea din dreapta rămânând pentru adnotări, "noduri de sens",

cuvinte-cheie etc.

AS va face analiză de conţinut, reţinând categoriile descriptive principale din

povestirea naratorului decupată în unităţi cu sens (categoriile să aparţină textului). Categoriile

obţinute pot fi apoi juxtapuse pentru a constitui o primă tematizare globală a povestirii

recoltate etc.

Utilizarea acestei tehnici prezintă avantaje şi dezavantaje. Avantajul este acela că oferă

informaţii bogate, de mare profunzime pentru AS ; dezavantajul ţine de toate ambiguităţile

declarării, expunerii subiectivităţii ("ideologia autobiografică", spune D. Bertaux în

"L’approche biographique : sa validité méthodologique, ses potentialités, în Cahiers

internationaux de sociologie, vol. LXIX, 1980, pp. 198-225).

3

În literatura de specialitate sunt citate numeroase cercetări reuşite care au utilizat cu

predilecţie această tehnică :

- "moştenirea familială şi traiectoria socială" (în Belgia)

- "modul de a se gospodări al persoanelor în perioadele de criză" (Quebec)

- "traiectoria socială a femeii imigrante" (Canada)

- "dificultăţi de integrare ale imigranţilor" (SUA)

- "capacitatea de a se descurca a şomerilor" (Franţa)

- "tinerele prostituate"

- "discursul părinţilor copiilor proveniţi din însămânţare artificială"

- "24 adolescenţi din centrul de primire a delincvenţilor" etc.

Iată câteva exemple de cercetări ce pot fi întreprinse folosind această

tehnică.

Căminele de bătrâni

înregistrarea şi transcrierea integrală a povestirilor (cu precizări privind "nodul

central”, sensul, categoriile-cheie),

desprinderea temelor din unităţi,

decelarea profilului biografic al bătrînilor investigaţi (sexul, pregătirea, traiectoria

personală, profesională etc.),

inventarul terminologiei utilizate de către fiecare în povestirea sa a vieţii,

conturarea unui ansamblu categorial pentru a putea citi din nou povestirile cu ajutorul

lui,

punerea "cap la cap" a informaţiilor obţinute,

aflarea tematicii globale a povestirilor (de exemplu, care sînt (dez)avantajele

(dez)instituţionalizării”), “casele de copiii în tranziţie”, “identitatea celor din casele de

copii” etc.)

Se poate face şi analiză cantitativă (plecând de la numărul celor care abordează o

anumită problemă, frecvenţa cu care apare o problemă, cuvintele-cheie ce apar cu frecvenţa

cea mai mare etc. AS prezintă sintetic montajul desprins (cu citate din povestirile

individuale), poate face tipologii etc.

Criza de pe piaţa muncii salariale din localitatea x.

Utilizăm şi ale tehnici de culegere a informaţiilor necesare tratării temei (date statistice,

chestionare etc.) dar selectăm şi un număr de persoane vulnerabile la şomaj sau aflate în

4

şomaj care ne pot ajuta să desprindem cu mai multă claritate problemele pe care le creează

un asemenea fenomen social. Cercetătorul şi naratorul nu au puterea să schimbe situaţia,

dar rezultatele acestei cercetări (care nu este scop în sine), pot avea impact asupra

lucrătorilor, sindicatelor, patronilor, puterii publice.

Cerem permisiunea de a înregistra ceea ce spune naratorul asigurându-l de

confidenţialitatea datelor furnizate,

Reţinem: vârsta, sexul, locul naşterii, domiciliul, statutul matrimonial, părinţi, rude,

copii, studii, apartenenţa religioasă etc. ale naratorului,

Vom stabili un ghid al temelor de atins, îl dăm naratorului care va povesti pe această

bază despre :

- cartierul unde locuieşte,

- tipul locuinţei,

- situaţia sa actuală,

- cum îşi organizează viaţa cotidiană : orare, activităţi,

- când şi cum a ales filiera, secţia facultăţii instituţie x de învăţământ,

- descrierea momentului alegerii, motivaţii, aşteptări etc.,

- traiectoria şcolară (cu prezentarea momentelor-cheie ale acesteia),

- evoluţia identităţii sale,

- strategii ofensive-defensive,

- relaţiile cu colegii, prietenii, conducerea, autorităţile,

- atitudinea faţă de instituţii,

- atitudinea faţă de procesul de formare,

- avantaje şi dezavantaje, obstacole în calea practicării meseriei, profesiei,

- angajamente etc.

Absolvent neîncadrat, cu alocaţie de sprijin

Ghidul înmânat naratorilor poate cuprinde ca repere :

datele despre familie (poziţie, roluri familiale, fraţi, relaţii, stil de viaţă, practici

specifice)

proiectele sale, ale părinţilor, ale şcolii în privinta traiectoriei profesionale a

naratorului ; proiectul său e în (dez)acord cu cel al părinţilor ?

gradul de autonomie în familie

când şi cum a ales filiera, secţia instituţiei de învăţământ urmate 

(descrierea momentului alegerii, motivaţii, aşteptări etc.)

traiectoria formării

evoluţia identităţii proprii

5

strategii şi resurse utilizate ?

constrângeri şi abilităţi pe piaţa muncii

alternative,

participarea socială primară şi secundară etc.

Viaţa unei persoane din căminul de bătrâni (repere pentru un ghid al naratorului)

istoria familiei

membrii familiei

socializarea, traiectoria şcolară

locuri de rezidenţă, călătorii

meserii, profesii exercitate

recompense

bunuri în proprietate

competenţă, abilităţi, aptitudini, interese

practica religioasă

informaţii în calitate de "purtător de cuvânt" al grupurilor din care a făcut parte

aspiraţii şi speranţe etc.

(se completează cu documente de identitate, şcolare, medicale, fotografii, mărturii,

autobiografii etc.).

6