,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL -...

11
Ul'E'HA ro tu: Şi ŞCoA1.A ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJNrcxn I I" DE CON STANT IN P ARFENE Despre eposulsadovenians-a scris mult şi va continua să se scrie, deoa- rece el reprezintă unul dintre cele mai impunătoare monumente ale spiritua- liliiţ.iiromâneşti, implicînd aspecte scmnllicativeale modului de a fi al unui popor. Ceea ce ne interesează, în rîndurile de fată, este una din caracteristi- cile majore ale artei narative a lui M. Sadoveanu ---despre care, de ase- menea, s-au formulat destule observaţii interesante 1 şi anume, car aciernl spect aculur,asa cu rn se relevă el În lina dintre cele mai reprezentative opere ale marelui scriitor. Ilanu Ancuiei . Cum se ştie, Hal/il Aticuieicuprinde un număr de nouă povestiri, isto- rlsite de lot atitia povestitori, CÎn dua , într-un timp imprecis'<deterrn inat şi intr-un [OI' devenit legendar. Florilegiul literar ilustrează perfect _o ••• cum s-a mai remarcat ceea'ee naratologla numeşte povestirea În see, formă epicii milenară, a cărei geneză este, aproape sigu r , siucrouică Clţinceputu riie lite- raturii, petrecute în vremuri imemoriale. Însericrea ist.or ikirilor, ea verigile într-un lant, caracterizează, printre altele, capodopere ale genuluJ, precum O mic .:;1 un a de nopţi sau Decomeron ul de Boccaccio. Aşadar, Iorrnula narativă în discu ţie e Ioarte veche, dar ceea ce a făcut ca fiecare din scrierilemenţionate să se fi impus ea unicate de artă narativă este utilizarea spcc.ifică, proprie fiecărei scrieri amintite, a tehnicii literare impl icate. in această privintă, arta nara l.iuni i în povestirile lui Sadoveanu are rezonante eu totul aparte. Explicaţia trebuie căutată, mai întîi, În disponihil ităt.ile creatoare de excepţie ale scriitorulu i şi. apoi, În modu 1 de a gîndi, simţi şi vieţui al colectivităţii etnice pe care el o reprezintă. Pentru românii moldoveni, contemplativi din fire, existenţa este un dat, Y{lZUt în profunzime,prin intermediul aparenţelor. Ceea ee se vede nu e dectt un semn pentru alte lnţelesuri, de aceea, aparenţele trebuie comentate şi interpretate,pentru a se ajunge la esenţe,AparenteleSin! relative, esentele sîn t Insii perene. Din această iuţelepciu ne, eate perm jte o privire detaşa asupra existentei, fără complexe sumbre, paralizante sau stînjenitoare în 1 ..A se vedea, mai ales, păt.runzătoarele observaţii ale lui 1. Vlad, Cărţile lui Mihait Sadooeanu, Cluj-Nnpoca, Dacia 1981, şiN. Manolescu, Sadooeanu scui uiopi a cărţt i, Bucureşti, Ernlnescn , 197fL

Transcript of ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL -...

Page 1: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

Ul'E'HA ro tu: Şi ŞCoA1.A

,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

DE

CON STANT IN P ARFENE

Despre eposul sadovenian s-a scris mult şi va continua să se scrie, deoa- rece el reprezintă unul dintre cele mai impunătoare monumente ale spiritu a- liliiţ.ii româneşti, implicînd aspecte scmnllicativeale modului de a fi al unui popor. Ceea ce ne interesează, în rîndurile de fată, este una din caracteristi- cile majore ale artei narative a lui M. Sadoveanu --- despre care, de ase- menea, s-au formulat destule observaţii interesante 1 şi anu me, car aciernl spect aculur, asa cu rn se relevă el În lina dintre cele mai reprezentative opere ale marelui scriitor. Ilanu Ancuiei .

Cum se ştie, Hal/il Aticuiei cuprinde un număr de nouă povestiri, isto- rlsite de lot atitia povestitori, CÎn dua , într-un timp imprecis'<deterrn inat şi intr-un [OI' devenit legendar. Florilegiul literar ilustrează perfect _o ••• cum s-a mai remarcat ceea' ee naratologla numeşte povestirea În see, formă epicii milenară, a cărei geneză este, aproape sigu r , siucrouică Clţ in ceputu riie lite- raturii, petrecute în vremuri imemoriale. Înseri crea ist.or ikirilor, ea verigile într-un lant, caracterizează, printre altele, capodopere ale genuluJ, precum O mic .:;1 un a de nopţi sau Decomeron ul de Boccaccio. Aşadar, Iorrnula narativă în discu ţie e Ioarte veche, dar ceea ce a făcut ca fiecare din scrierile menţionate să se fi impus ea unicate de artă narativă este utilizarea spcc.ifică, proprie fiecărei scrieri amintite, a tehnicii literare impl icate. in această privintă, arta nara l.iuni i în povestirile lui Sadoveanu are rezonante eu totul aparte. Explicaţia trebuie căutată, mai întîi, În disponihil ităt.ile creatoare de excepţie ale scriitorulu i şi. apoi, În modu 1 de a gîndi, simţi şi vieţui al colectivităţii etnice pe care el o reprezintă.

Pentru românii moldoveni, contemplativi din fire, existenţa este un dat, Y{lZUt în profunzime, prin intermediul aparenţelor. Ceea ee se vede nu e dectt un semn pentru alte lnţelesuri, de aceea, aparenţele trebuie comentate şi interpretate, pentru a se ajunge la esenţe, Aparentele Sin! relative, esentele sîn t Insii perene. Din această iuţelepciu ne, eate perm j te o privire detaşa tă asupra existentei, fără complexe sumbre, paralizante sau stînjenitoare în

1 .. A se vedea, mai ales, păt.runzătoarele observaţii ale lui 1. Vlad, Cărţile lui Mihait Sadooeanu, Cluj-Nnpoca, Dacia 1981, şi N. Manolescu, Sadooeanu scui uiopi a cărţt i, Bucureşti, Ernlnescn , 197fL

Page 2: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

222 CONSTANTIN PAHFENE 2

planul acţiunii, izvorăşte atitudinea umori.stică în Iata vietii, in virtutea căreia aspectele mai mult sau luai puţ.in grave ale existentei, supuse comentariului stenic, ele apa ren tă sau reală hu n ă dispoz i ţie, sîn L reduse la condi tia lor trecă- toare, relativă şi făcute astfel su portabile, În această perspectivă filozofică, situa ţia colccvială sau, cum spune Sadoveanu, divanul, sfatul, constituie prilej de co mentare a aparentelor vieţii, de surprindere a eserrţeljor ei, de su- bliniere a permanenţei lor şi de împăcare deliberată CIl ele, cu alte cuvinte, un mod de (J exista, un fel specific de petrecere, adică de a face ea timpul, (viaţa) să treacă (să curgă), in mod folositor şi plăcu 1, isrtorisind in thnplăr i , interpretîudu-le tîlcurile, într-un cadru anume, care să înlesnească nu numai indestu.larea sufletului, ei şi a trupului: "Noi, aici, de cînd tin eu minte -- spune Leon te Zod ieru l, unul din povest.itori i ele la Hanu Aneuţei- am luat: obicei să intemeicm sfaturi şi să ne îndeletriicim eu vin din Tara-de-Jos. Gustînd hău tu ră bun ă, as eu l Lărn întîmplări care au fost" (Balaurlll). Ceea ce-i adună la un loc pe eei care hal, drumurile Moldovei este plăcerea de a istorisi şi asculta, plăcere legată de coridit.ia cuuiniăioare a omului, care implică şi, totodată, irad iază mai sus definita viziune asupra lumii: "Mie-mi plac tov ără- şi ile vesele -- mărturiseşte, in toiul "sfatului", un alt participant -r-: , Imi place şi vinul, şi friptura de pui În ţiglă. Foarte-mi place a-ascult istorisiri. Şi să spun şi eu cite ştiu din trecute vremi" (Orb sărac).

Căutat eu plăcere, ea modalitate de manifestare a caracterului dialogic al fiinţei umane, ea un modus niuetuli, "sfatul" se instituie ea un verltabil spectacol, eu înalte virtuti sensibiliza/oare. Ca orice spectacol el presupune o anumită artă a desfăşurării, menită să stîrnească atenţia şi să persiste în memorie.

Ce putem Înţelege, mai exact, prin ceea ee numim coracier spectacular al povestirii în Hanu Aticuiei '1 Sintagma se referă la o sumă de procedee ale reluiării, care fac din actul relat.ări i (povestirii) un eveniment plin ele solem- nitate, desfăşurat. în conformitate eu anumite reguli. ea un ritual înd ăt.inat. Variatele procedee narative folosite de Sadoveanu eu aparentă simplitate sînt În măsură să releve () tehnică reqizorolă savantă În rnu lt.e din articulatiile sale, despre care nu s-a vorbit încă îndestul, Lin in d seama că aspectul specta- cular al tehnicii narative este una din dominantele artei de povestitor a lui 1\1. Sadoveanu.

Suhliniem observaţia că povestirile sadoveniene mai ales acelea din Honu Ancuiei -- au atributele sensihil izatoare ale unor spectacole popu- late, foarte înrudite eu şezătorile tradiţionale, in care particlpanţ.ii sint, pe rînd. interpreti şi spectatori. Arta scriitoru lu i constă, în esenţă, în poten- tarea elementelor spectaculare pe can avaua lluanţ.ată a naraţ.iunii, în spiritul unei anumit.e viziuni şi tehnici regizorale. Fiecare din cele nouă povestiri din seria În diseu ţie constituie, de fapt, secvenţe (scene sau tablouri) ale unui "sfat de petreeere", deei ale unui mare şi unic spectacol popular. E adevărat eă în fieeare povestire "istorisirea" (nara rea de întimplftri) este aspeetul struc- tural preponderent, dar nu unieul, pentru că el se asociază, invariahil, eu modalitatea dialogieă de conturare a situa (.iei colocviale (sub aspect tempo- ral, spaţ.ial şi afectiv), mai bine spus, a "situa(iei de aşteptare", de "pre- parare" a l'eeeptivităţ,ii, Apoi, "istorisirea" ea atare nu este"spuSă" oricum, ei ."interpretaU[", adeseori, eu virtuozil.ate aetorieească. Sîntem, aşadar, în prezenţa unui mare şi unic speclacol-dmcuI's, în eare partieianţii se întrec

Page 3: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

in arta "istorisirii", miza constituind-o relatarea unor "istorii" "cum nu s-au mai auzit". Viziunea spectaculară îş i Iasă uşor detectabile semnele în sugerarea unor coordonate majore ale operei precum timpul şi spaţiul, în dispunerea elementelor constiiuiioe ale fiecărei povestiri, in procedeele reqiei scenice, în "IJarada" [ormulelor verbale ceremonioase.

; În ceea ee priveşte timpul desfăşurării Icst.inu lui narativ evocat, Sado- veanu deschide o perspectivă imprecis determina ta, plasîn du-şi spectacolul sub imperiul unui CÎndva, care sugerează mai degrabă atribute ale unui timp legendar, rămas în afara oronologizării exacte; Il n timp imemor-ial al genezelor prin cuvînt, eu limite vagi Între real şi fictiv. văzut şi închipuit; "Dar asta s-a întîmplat într-o depărtată vreme, demult -- spune naratorul, cu o identitate in definită şi el -- În anul cînd au căzu t de Sînt.ilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi V[lZUt balaur negru in nouri, deasupra puhcaielor Moldovei, Iar nişte paseri cum nu S-fIU mai pomenit s-au învolhurat pe furtună, vîslind spre răsărit". E timpu 1 eu rod boga l: În podgoriile din Tara-ci e-Tos, cu .,pace în ţară şi intre oameni hun ă-volre", deci "vremea petrecerilor şi fi poveştilor" (I apa lui Vodă), evncatâ Într-o proiecţie sernifahu loasă (cum cată să sugereze consemnarea unor aspecte precum "ploi n ăprasnice", "balaur negru în nori", ,,]laseri cum nu s-au mai pomeni L"}, intens poten tată liric.

Aceeaşi proiectie legendară Învăluie şi sp aiiu], sau SCNla desfăşurării "sfatu In i de petrecere": han 1/1, care "nu era han ,,- era cetate, Avea nişte ziduri groase de ici pînă colo, şi nişte portl ferecate cum Il-am văzut de zilele mele" . face mărtu rie acelaşi Il arat.or-comperor, cu identitate nedefinită. II an ul sadovenian este spa Liu l mirific al reifi<:ă r ii existenţei prin povestire, spaţiul proiectării acestei existen te In mit şi legendă, cn rvolupt.atea inci- tan tă a cuvintelor şi gesturilor ritn alc, ceremo nioase.

Tehnica artistică de sugerare a acestei pro iectii spectaculare in mit se înscrie, cum spuneam, in limitele uneia din cele mai simple şi mai vechi forme Hara tive, inlăn tuirea sau poneslirea i'n seri e ,Elemellt(iJ' 1 iant.e, care asigură continuitatea seriei, care, cu alte cuvinte, sustin trarn a şi conf eră unitate artistică ansa mhlului narativ. sînt hanul (adică scena), CIJ îu treaga-i recuzităgastrollomieă, devenită şi ea legendară, şi laitmoiioul, identificabil în promisiunea unuia dintre personaje comÎSu.l Ioniţ.{I, I'ă7;eşul ele la Drăgfl-· neşti cii unneaz;} sl spună o "altă istorie", ,.mai straşnică. şi mai minunaUl". Mereu repetată pe parcursul "sfatului" şi mereu amînată, datorită interven- ţiilor povestitori lor neprev ăZllţi, promisiunea 11 u mai este (!nora tă, dar ea îşi îndeplineşte funeţ.ialn cadrul spectacolului. aceea de a incita spiritele la isto- risire, de Ci asigura inlănţuirca povestirilor şi fi menţ.ine viu interesul reeep-" Lori!o!' ,

Menţ.ionarn deja la început Cii fiecare din cele nouă povestil'J a.le seriei are rolu I unui tablou. Varietateail1tîmpl{n'ilo]' reia late de fiecare din ele proiec- tează. in ansamblu, o imagine caleidoscopieă ele aspecte transfigurate ale vietii. illdlreate cu mu!ti semnifieaţ.ii umane,-- permanenl·e ale existenţei .- de ordill etic, erotic, social, etnie. Toa te aceste sen suri genera I-u malle eonstitu ie simburele de ÎIlţ.elepciune al fesLinulu.i narativ, fructul În!l1od implicit savurat prin trăirea direcL[l a efectelor sensihilizatoare ale ceremonialllllli povestirii. Aşadar, ansamblul narativ pe care 'il reprezintă Hartli Ancll{ei se impune ea un spectacol aleătuit prin inserarea unor tablouri epico-drarnatiee, care evocă eveuilnente diverse, consumate În diegeze diferite, dar care sînt aduse într-un

"HAND ANCUŢEI" 223

Page 4: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

224

viei lin e

ea,s {('ni,:! Le. Ei sÎIn L placere ",eurll ou S ·DU ln:Ji aflaV', ei şi in(]e· aseuIUu'c, care constă, printre alte-

al în schi mburi ((!)labile, !'cve·

(',cu"e C '/orba.

conlllnieaT'e,j l'] şi \"renlC, 111 ceTelnurdalul

şi heciurile hanului. laUI un interludiunarativ, în care identificăm mai

singur' timp al cel impus de scena unică a hanului. Timpul reeep-- tării este element; constitutiv al "sfatului" evocator, deci element care, împreună cu timpii ,,istoriilor" evo cate şi a acestora consti- tuie timpul di al spectncolu lui 1101111 Ancuiei, Pentru sugerarea unor asemenea j spectaculare Tn discuţie. M. Sadoveanu foloseşte o lmhinIl,lntr-o sinlezii artistică unică, procedee ale stilului ale tehn icii narative.

Fiecare povestire arianUI, ale cărei trepte sînt; pregătirea pentru noratorului; intreb area sau intrebiiril.e care in cită nara/oful, vestirea fi ceea ce se va povesti, istorisirea ţrropritt-zi să şi (inulul. Cu nu mai) a pooesiiri: propti Il-zi se, toate celelal te l.rep Le ale Lraseului men (iona!' au U 11 ev ident cara e- ter dialogic. deci pretabil la tcprezenlore scenică. Dar chiar şi povestirea propriu- zisii (ea nucleu epic al "tabloUl'ilor" structurate du modelul consemnat), datorită "regiei de emisie", dispune de virtuti scen.Îce.Heiterarea acestui invariant structural 'in ansamblul serial este un alt element care îi conferă acestuia unitate spectaculară, constituind trama lui eu o directie sinuoasă. în care momentele alternează C11 momentele de ridicată tensiune cmntională. In realizarea fiecărei struc- tural reprezentat de cele nuu â "tablouri" ram at.rce vedeşt.e il fi stăpinu I u n ei iscusite tehnici spa tiu Iu n t:.ţ,iona 1 de goniştilor, elementele de recuzită,

Deosebit de interesan tă, sub petrecere la care asistăm. ea la li n , este cipantilor (a ctorilor] pentru audierea sirilor, Amatorii de Honu Ancuici ştiu să-şi nuau teze, cu rafinament. de a "sfat", dnzind şi dispun.lud intensitatea ei în momente reit.era te, în timpul sfatului" eu fiecare rna sUlriJor emo \ionnle prin care trec de-a fi asemuitii eu ondulaţiiJe mL\ri i. r n tocm ai ca aees!ea, il"" ""1 îi poate du ce, Hir2. dea nu nu mai ascultind isLol".isÎ.f'i plinind un anumit ri/ual Ie,inLr--un fel spedfic de ren(ioase, de el/uiule, aulentie{l, în rugare ('O"III'III17n degustârii bunfltiîţ.iJor din reprezentînd o secven\ă. dintr-un Ioa le nspeetele ritll alu lui seen i cii ;

pentru d1Jtllnea]lll

fi.stupn L ochii Iar cînd {}

"Saln ase-uitat cu n1are rnirarc c.e<:;Ji cotnisul 'Ioni-ţii să-nehlrl, pentru

Grăind aeeastn, a coborît-o, comisuJ a el! el:

Xţi nlulţx!lllesc,. şi .. ţJ sărut rnina. cJretq'J'LL a -'d)rbit n1z?işuL Dupfi cTlvint se -vede ('.ti ne ('şti frat('. fluID,ele C11Vio,şL:::i tah:<'!

Ntunele Jlleu întru [IrisLos c Chernu:Hl cIrtstitc' corn;se"'"'-'flr'hpuns cttlugă,l'ul; ţ;:l eu dl11 lrH!nte aCT! Jnii CObOI Lnlhia oartl în \d!tCl Inca ţî nli7i chle' 1::1 tîrgul Iar cînd rn-,ol întoarce Înl.lpoi tu sehitn! -nostru, arn s6 rac.o rngr.\r,iune şi fH::rrLru dornn.iei

Page 5: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

tale. Numai inainte de a-ţi începe dumneata istorisirea, să Ingădu! să închin un strop şi pentru Moş Leonte. care şede aici la dreapta mea ca un bătrîn prea Inţelept. Eu văd că dumnealui cunoaşte semnele vremii şi crugul Junii şi al stelelor şi poate ceti în zodii. E un om învăţat şi ţine minte de demult. Şi cu toale că nici cu nu-s tînăr, dar Inaintea lui mă dau bătut si mă-nchln clIsănălate!

Rtdlctndu-se, moş Leont.e a ciocnit oala, il mulţumit Ş-il sărutat dreapta părintelui Gherrnan.

- Ş·a mai rămas şi pentru altlt, a grăit iarăşi monahul, Se cuvine a mai sorbi. din rodul pămîntului ş-al soarelui şi pentru moş Zaharra fintînarnl. Apa pe care-o scoate el la Iumină cu mare meşteşug nu-l aşa de gustoasă e'l vinul, dar e mai sflnUÎ şi mai plăcută lui Dumnezeu. Noi oamenii sîntem păcătoşi şi ne tndeletniclm şi cu altele. Şi mă închin şi pentru badea Gheorghtţă, vatavul de cărăuşi al cneazutui Ca ntacuzln : am înţeles că-i om sagalnic şi clntă din fluier. Şi pentru rucşterul Ienachi coropcarul care duce-n Iădiţile lui lucruri uşoare şi de mare preţ: bucurii de fată mare. Şi după ce m-arn plecat cătră toţ.i şi t-am binecuvîntat, văzînd că a mai rămas In fundul oalei, ce··i mai dulce, mă-ndrept şi către gazdă. De la Ancuţa ne vin toa te bunătă ţlle. Şi cînd rîde spre noi ca acuma, arată flori de Iăcrămloare şi-mi aduc aminte de primăvară. Mă-nchin şi la cinstita faţa du- misale! Şi cătră toţi ceilalţi mă-nchln ca la codru verdel- a sttrşlt părintele Gherrnan şi a sorbit cel din urmă strop din oală. Apoi s-a aşezat la locul său."

5 "HANU ANCUŢEI" 225

iHuralambieş

In scena citată, receptăm un adevărat ceremonial de "închinare" a vi- nului, regizat În aşa fel, încît să-i putemsu rprinde atribu tele spectaculare. Proiecţia este Iocalizată pe un actant cu principal rol semnificant, impu- nindu-l astfel ca imagine scenică dominantă. Personajul îşi interpretează rolul cu talent, conturînd un moment dramatic festiv, prin folosirea unei retorici scenÎce de extracţie populară, caracterizată, printre altele, mai întîi, prin repetarea, în tonalitate solemnă, a unor formule verbale specifice ("să Închin un strop şi pentru ... ce ; "Şi mai închin şi pentru ... " ; "mă-nchin şi la ... " ; "Şi cătră toţi ceilalţi m ă-nchin ... "), prin rostirea într-o manieră protocolară, caracte- ristică retoricii pOpll Iare, a unor comentarii privind persoanele de fa(.ă ("moş Leont.e, care şede aici la dreapta mea ca un bătrîn prea întelept"".om învălat şi tine minte de demult", "inaintea lui mă dau bătut şi mă-nehin4u sănătate" ; "badea Gheorghiţ.ă ... om şagalnic şi cîuUi din fuier"). apoi, 'printr-o simplă dar expresivă mişcare, gesliâl şi mimică ("eăJugărul a săltat bala. sorbind, şi şi-a astupat ochii"; " a ciocnit oala"; "m-am plecat cătră toţ.i .. .";"Apoi s-a aşezat la locul său"). Tot de regia scenicăţ.ine şi ordinea în care persol1ajuise adreseaz[l celor prezenţi, aceasta fiind dietată, după cum se vede, de competenţele 1'ecu·- nOSCU te ale persona.ieioL Ordinea "închinării" po tenţ.ează caracterul specta- eular al scenei, ea urmînd o gradaţ,ie, cu UIl punet culminant, care coincide cu invocarea gazdei (Ancula cea tînăr{t).De reţinut că vinul, in eadrul speetacolului general de la han, nu este un simplu element de reeuzită scenică, ci, prin ritualul pe care îl implică adueerea lui îlloale (.e lut, Închinarea, ciocnirea şi degustarea (nu îngllrgitarea 1) în interIudiile narative, el devine element st.ru ctu rai cu o functie intrinsecă dublă: de stimulare a actului narativ şi de generare a atmosferei.

Elemente ale ritualu lui de pregătire pentru ascll ltare sînt, cum anticipam, şi schimburile amicaleşi reverenţioase de cuvinte, precum şi consideratiile gene- ralizatoare, în spiritul intelepciunii populare, despre existenţă. Toate acestea poartă aceeaşi amprent.ă spectaculară, pentru că sînt imprimatc pe urzeala speeifieă a eelui mai simplu speetaeol popular, şezăto(lrea. După trăirea unor momell Le de riclieată tensiu ne (consumate o dată cu isprhvirea unei istorisiri) şi în aşteptarea unei noi istorisiri, oamenii se relaxeazft, simţind pIr\(ere în a

Page 6: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

226 CONSTANTIN PARFENE 6 ------

gusta din puii fripţi în talger de lut, din vinul, pita şi plăcintele oferite de han- giţ.ă, în a-şi adresa vorbe plăcute, de reciprocă preţuire, în a aprecia vremea şi vremurile de odinioară şi de azi ("Şi iernile pe-atunci erau mai tari, hotărî coropcaru l, a propiindu-ş i de foc luleaua de lut cu capacul ele alamă ... Asemenea să ştiţi dn mneavostră, căpitane Neculai şi comise Ioriiţă, că şi verile erau mai Imbielşugate't c-- Cealoltă Anculă, Ancu ţa de acu m "c mai tînără şi mai frumoasă" -- Fîntîna dintre plopi; "Aşa cii te poftesc, prea cinstite jupîne Dăm ian, să şezi aleea lîngă mine pe butuc; şi la lumina focului să ne uităm noi la domnia ta şi domnia ta la noi, ca să ne cunoaştem mai hine. Acest prietin al meu bătrîn şi înţelept, moş Leonte zodierul, spune, cinstite juplne Dămian, că te-ai născut în zodia Leului şi noi am fi prea doritori să ştim dacă-i ade- vărat" ; "Să fii sănătos şi să-ţi deie Dumnezeu-sfîntul cîştig. Şi să bei cu noi ulcica de vin pînă la capăt" - Negustor lipscan). Formulele de adresare, cuvintele de prezentare, vorbele măgulitoare la adresa persoanelor, felul în care sînt caracterizate anumite Întîmplări, laudele aduse vinului şi bucatelor constituie o veritabilă "paradă" a vorbirii ceremonioase, cu alte cuvinte, un spectacol verbal generator de atmosferă, care, alături de spectacolul istoriilor eoocaie, ne plasează într-un spaţiu cu aură legendară.

Pregătirea pentru audierea istorisiri i implică şi o anumită dispunere în spatiu a persoanelor, cît şi o anume atitudine scenică, aspecte, de asemenea, legate de caracterul spectacular al artei narative sadovenlene, Iată un exemplu earacteristic :

"Comisul Ionlţă ztmbl fără veselie, In mustata-i tuşinată şi aspră, pe cînd noi loji cei de faţă, gospodari! şi cărăuşii din rara-de-Sus. ne aşezam în [uru-i pe butuci şi pe pro- tap urile carălor cu bărbile inălţalc şi cu ochii rotunzi. Ancuţa cea ttnără sta in prag, reze- mată de uşor; ş-o bătea soarele de toamnă pieziş, aurfndu-i jumătate de obraz. In vale, aproape, sttelea Mohlon« printre zăvoaie, şi departe se prevedeau muntii --- talazuri de cremene sub piele albastre" (Iapa lui Vodă).

Este o imagine scen lcă cu deosebite virtuţi plastice, în care cîteva semne ernblematice : cercul ("ne aşezăm in juru-i"), privirea contemplativă ("cu bărbile înălţate şi cu ochii rotun zi"), apa ("sticle a Moldova printre zăvnaie"], muntele şi ceaţa ("se prevedeau munţii _ .. talazu ri de cremene sub piele albastre) evocă, sugestiv, ritualuri existenţiale, definitortietnologic, cu rădăcini au toh- tone preistor-ice, dacă ar fi să ne referim numai la imaginea cercului, motiv frecvent întîlnit în ritualurile de muncă (agricultură, păstorit), în Iolclor (horă), în manifestările religioase, toate fiind legate de cultul soarelui. Acest cadru scenic stilizat, În care elementele constitutive se pun în valoare printr-o ahilă utilizare a perspectivei (cercul şi privirea sînt aduse în prim-plan, pe un îundal estompat - pîela şi muntele), e generator de multiple semnificaţit. Vom reţine, îndeosebi, una, esenţială pentru caracterul spectacular al artei narative din Hanu Ancuţei, aceea care relevează condiţia povestirii, a "sfatului de petrecere", ca mod de a fi, ca modalitate colocvială de a suprinde esenţele sub aparenţe, prin evocare şi reflecţie umoristică. Funcţia artistică a scenei invoca- te, în care participanţii la spectacol sînt într-un anumit fel plasaţi spaţial, e aceea a unui circumsiant al'hetipic al comunicării prin povestire.

Identificarea narat:orilor şi prezeniaI'ea lor pe parc.ursul spectacolului se rezolvă în spiritul aceleiaşi viziuni şi tehnici scenice, adică prin illdicarea poziţiei spaţiale, a jocului de scenă (mişcare, gestică, mimică) şi folosirea unor

Page 7: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

227 7 "HANU ANCUŢEI" ------,,,-._._-_._---------_. '"----_._. _.------

formule de prezentare. Iată un exemplu de desprindere anunţată prin simptome kin estezice, care trădează nerăbdarea de a povesti:

"încă inainte de a-şi fi sfîrşit orbul istorisirea Ilţa Salomia incepuse a nu mal avea astîmpăr, rupîndu-şi degetele şi musctndu-şl buzele. Apoi clnd Ancuţa i-a sărutat acelui pribeag mina, punindu-I dinainte alte fripturi şi plăcinte. 11U se putu opri să nu mor- mălască felurit() vorbe cătră noi, cei mai aproape de dlnsa. "(Istorisirea Zuhartei Flntlnarul).

Alteori. irrtentta de a intra în competiţie se manifestă direct, prin mişcări energice şi formule retorice adresate participanţilor, ca În cazul părin- telui Gherman.

Prezentarea propriu-zisă e făcută fie de povest itorul-martor al întregii competiţii narative, prin scurte portrete fizice şi morale:

"Era un om nalt , cărunt, cu fala uscată şI adinc brăzdată, în jurul mustăţll tuşlnate şi la coada ochilor mititei, pielea era scrijelată In creţuri mărunte şi nenumărate; ochiul lui era aprig şi neguros, obrazul cu mustaţă tuşlnată părea că ride cu tristeţă. Il chema Ionită cornlsul" - Iapa lui Vodă

fie prin dialog, fie de eornpetitoru l însuşi, sub forma auioprezeniării : "Iar cei care nu mă cunoaşteţi, să ştiţi că eu 1111-S mai departe decit de la Rarău,

ş-acolo am stînă cu alţi tovarăşi, şi bordeie pline CII putini de brînză şi de lapte acru şi alte bordeie cu poclăzt şi cojoace. Şi mii cheamă Constandln Motoc", (Judet al sărmanilor ).

este, de fapt, vorba În toate cazurile mentionate, de intrări în scenă specifice reprezentări! dramatice, care, prin mişcare, mimică şi replică de efect, pro- voacă surpriză, element indispensabil oricărui spectacol.

Vestirea, altă treaptă structurală a procesului narativ, este pregă- tită, aproape invariahil, de adresarea unei Întrebări noului competitor şi se realizează, efectiv, prin procedee care, în bună măsură, ţin de arta reprezen- tăr ii, cum sint eli utiţarea retorică directă (" -t--: Dacă doreşti, căpitane Neculai, vorbi el, am să-ţi spun cum mi-au fost petrecerile mele prin tăr i. străine" -- N equsior lipscan ; ,,-- Acu cioroii să tacă, a zis el iar cu tărie şjgros, şi să-şi ascundă dihlele supt aripi. Vreau să vă spun dumneavoastră, daeă nu vi-Î cu supărare, povestea despre care v-am vorbit. Şi dacă nu v-a plăcea, să nu-mi spuneţi pe nume ,,--- Judet al sărmanilor; "Se trage dintr-o iapă tot pirrte- neagă, cu care m-am Iudulit eu în tinereţele mele şi la ea re s-a uitat cu mare li irnire chiar măria sa Vodă Mihalache Sturza ... _.- Cum s-a uitat cu uimire, cucoane Ionită ? Era tot aşa de slahă Y ; (întrebarea incitatoare - cum ob- servam mai înainte); - Se-nţelege, Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun, dacă m-ascultati.v. - Cum să n-ascultăm, cucoane Ionită '1, (Iapa lui Vodă) şi enuntarea tntirziaiă. procedeu de mare efect spectacular, ca în cazul episodului Istorisirea Zahariei ţtntinorul, unde enuntarea este implicată într-un dialog şi interpretată, adică jucată teatral.,,- Imi mărtur-isea mătuşa Salomia despre o poznă care s-ar fi petrecut cîndva. -- Unde? - Să spuie el, comise, grăi liţa Salornia, cu glasul deodată îndulcit. Îrrtreabă-l, să spuie În- tîmplarea din pădure de peste apă. Bădică Zaharie ! strigă ea ascuţit. Fîn tî- naml Întoarse capn-i buhos şi barba-i încîlcită. - Hău 1 răcni el, ca din fundul fîntînii. -- Bădică Zaharia, cinstiţi oaRpeţi, de-aici poftesc s-audă ce ţi s-a întîmplat dumitale, cînd erai flăcău. în pădurea de peste apă. -- Aha I La Păstrăveni. _.- Acolo, bădiţă Zaharie, în tr-o poiană pe care···o ştii dumneata."

Istorisirea propriu-zisă, în cazul tuturor celor nouă "tahlouri " ale între gului spectacol, este treapta structurală pregătită şi aşteptată cu deosebit

Page 8: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

2215 CONSTANT1N f'AR}'EiNE

interes. Dacă personajele simt plăcere în aminarea audierii noii povestiri, ele trăiesc fascinaţia evocării în momentu I receptării istoriilor anuutate. Această fascinaţie este urmarea atît a insolitului evenimentelor povest.ite, cît şi a relatăr ii rneteşugite, proprie n aratortlor care se periridă pe scenă. Meşteşugul relatării imhin ă atribute ale celor două modal ităţ.i fundamentale: povestirea (spunerea) şi reprezentarea. Prezenţa procedeelor de reprezentare conturează caracterul spectacular al "tou rnirv-ului de la H an 11 An cuiei, Sur- prindem cîteva dintre ele, aşa cum se manifestă în actul relatărit nucleelor epice,

în majoritatea cazurilor, după anunţarea evenimentului, narator]! trec direct la "depănarea" firului epic. Sînt însă şi situaţii în care naratorai interpretează cîte un preludiu, care are functia de a transpune, în egală măsură, povestitor şi ascultători, în atmosfera faptelor evocate, Aşa procedează că- pit.anul Neculai, înainte de a Începe istorisirea unei povestiri de dragoste, "îngînînd" viersul (cîntecul) :

"Trage, mîndra, cu bobii... Trage, mîndro, şi-mi gîccşte Codru 1 de ce-ngălheneşte, Omul de ce-mbătrineşte ... ".

La fel, Constandin Moţnc, înainte de a relata povestirea înfricoşatuluî Judeţ al sărmanilol',,,începu deodată a cînta pe nas, c-un glas din cap, subţire, cu totul nepotrivit făpturii lui mari:

"Care-i tînăr şi voinic Iese noaptea la eolnic Fără par, fără nimic, Fără brîu, fără pistoale, Numai cu palmele goale ... ".

Iar bătrînul orb, în sunet de cimpoi, "cîntă cu glas" ceva despre nişte ciobani şi nişte oi :

"S-au de, s-aude Departe, la munte, Gomăn, gomănaş Gomăn, gomănaş De trei ciobănaşi : -_. Gomăn gomănind, Oile pornind Oile pornind."

Liric prin excelenţă, cintecul, interpretat vocal, cu sau fără acompa- niament instrumental, devine, in H anu Ancuţei, element constitutiv al ceremonialului povestirii, care Întăreşte şi mai mult impresia de spectacol popular din familia şezăiorii, În care participanţii cîntă, glumesc, povestesc, muncesc. In asemenea spectacole, sincretismul artistic originar (sintea expre- sivă muzică ...: .. vorhire poetică) este Încă evident, cu deosehitele lui efecte sen- sibilizatoare, cum putem constata şi în Iestinul narativ de la H anul Ancuţei, în reacţia ascultătortlor Ia cîntecul interpretat de orbul sărac: "Ciobanul cel prost şi supărat de la Rarău, cum şi monahul care se ducea la Sîîntu- Haralambie plîngeau pe locurile lor fără nici o ruşine. Aşa că pot vorbi şi eu fără. sfială (spune naratoru 1 martor) de acea în tim plare, cînd am lepădat la- crimi pentru nişte inchipuiri" .Nu poate fi însă ignorată nici o altă funcţie a

Page 9: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

.. HANU ANCLJTEI" 229

cintecului .iuterpretat" i rdJUlIH'., cea inspiroiourc, de Îi] trrn C iil rolul de povesti- tor, Iunctie similară cu invocarea mu zelor de către epopcelor antice. O dată eu intrarea în rol, cintecul Încetează, o linişte plină de mister se insta- lează. ia r transpu I1Cl'C<l în universu l fictiv al povestirii poate avea loc.

Cît priveşte "punerea. adică procesul în sine al povestirii, enuntarea propriu-zisă, aceasta are atribute scenice, deci spectaculare. Povest itorul n LI s]Ju ne, pur şi simplu, o întîmplare, ci joacă, interpretează Spljnerea, Iolosindu- se de procedeele artei actoriceşti. EI ştie să plaseze, la momentul potrivit, Iormu lele de adresare către au ditor i, intr-o rostire nuanţată, expresivă ("Vred- nici creştini şi gospodari"; .Jrat.ii mei": "cinstite comise şi oameni buni"; "iubiţ.ilor prieteni" ; "domnilor şi fruţ.ilor:"; "fraţii şi stăpînii mei"; "oameni hu ui"), de asemenea, si! dea relief scenic faptelor povestite, anumitor cuvinte şi expresii, prin mişcare, mimicăşi gesturi expresive ("Vodă. Calimh ... avea o barbă ia aşa de mare ... Şi-ntruna şi-o pieptăna eu degetele"; "Spune, omule, Il sili iar lita Salorneia, cîrnind spre el nasul şi strîmhînd sprîncenele, Spune cum ai Iăcut poe! eu talpa opincii" ; "A zvîcnit către ei : Ţîşt I --' aşa avea el obicei să Iacă .. _. şi s-a uitat încruntat" ; "Moş Leonte îşi potrivi eu coatele chimiru 1, îşi pipăi t aşca, şi se uita În [uru-i casă .se îu credinţeze că oala eu vini-i la Îndemînă"). Prin asemenea mijloace scenice, povestitorul captează ascu IIă tori i, îi sensibilizează. Aceştia participă intens Ia povestire şi nu ezitii, la rîndul lor, să-şi exterior izeze reacţiile prin expresii aellnirative,mişciiri, mimică şi gesturi semnificative, cum se petrec, de altfel, lucrurile, la or.ice spectacol ("Cîud îşi sfîrşi căpitanul Neeulai istorisirea noi gospodarii şiqă- răuşi i din Ţara-de-Sus am rămas tăcuţi şi mihuiti' ; " toată vremea stătuse acolo eu noi şi tăcuse. (E vorba.despre haiducul Mctoc). Tflcuseşi-şi văzuse de vin, şi abia acu ma-i venise gust de vorbă şi chef. Cu mina stîngă făcu vînt (Jalei peste flăcările foeului. O auzii ţipîndlll întuneric, la gl'ărnadagioburilor, se SUtrÎmfl şi tăeu, îneheindu-şi soalta").

Caracteristică pentru modalitatea scenică de relatare este/disponibilita- tea naratoru lui de a pouesti prin Iii alor; cu osculUilorii. Aceştia, efevenif;i intcre- saţ-i în cel mai Înalt grad de eele relatate, pun întrebări povGstiLorului,îi sli- HlUlează. emisia, îi solieită comentariile personale, iar în replicile lor îşi exteriori- zează. reac( iiJe. De .mare efect. artist ie este scena (dramatic:ţî in esenţii, daţ.o- riUl, printre altele, şi suprapunerii depline, prin dialog, <1 timpului relatiirij cU eel al recepUlrii), in eare sînt Lreeute in revistă, În mod gradat, hueatele nCln- (eşti, eomparativ cu cele indigene, scenă antologică, din "tablou!'" epieo- dramatie Negustor lipsean ;

,,'-' Apoi altceva n,alll văzut nÎ!nÎea .. fărădec.lt mare iarmaroc., acolo la Lipsea. Mare ial'lunroe cit lumea asta. şi eollledii şi llmzieă, şi uelllţăria pămîntului bînd bere. Cine n·a gustat, oameni buni, aselJlenea b:'lul.urii, să nu fie cu piirere de rilu. C,\ci C-UJ1 fel de leşie amară .

. -' Aşa '! se veseli comisu!. Şi ei nu ştiu ce-i vinul '1

.. - OI' fi tiind ; elar eu vin ca la noi ll-aUl v:\zut şi i-am dus dorul.

.... Asa'? Si ele mîncat ce-ai mîncat.? Eu socot, dnstite jupîne D{unian, că te-ai ferit şi de. lîţă, 'şi de broasc:\ şi de guzgan.

Ciobauul stupi cu putere Îutr-o parte şi se şterse la gură cu alllindollll mînecile tohoal'cei.

..... :Nu m-am ferit aşa ele tare, vorbi negust.orul, c:lci Il-am prea văzut aceste dihăniL Dar eartore, sodom, __ o şi carUe Jinrt.ă de porc ori de vacă·

Carne fiarUi? se miră căpitanul Isae . . - Da. carne fiHl'ht, Şi bere de-aceea de eare Vă spun.

Page 10: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

230 CONS'['kNTIN PARF'ENE .-------

10

Vra să zică, urmă maztlul, pui in ţiglă n-ai văzul? Nu prea. Nici miel fript tălhăreşte şi tăvălit în mojdel '1 Asta nu. Nici sarmale? Nici sarmale, nici borş, Niei crap la proţap.

- Doamne fereşte şi apără! se auei moş Leonte. - Apoi atuneea, urmă căpitanul Isac, dacă nu au toate acestea, nlcl nu-mi pasă l

să rămîie cu trenul ]01' şi noi cu ţara Moldovei. Fiind prea veseli cu toţii de asemenea cuvinte, am inchinat ulcelele cătră giubeaua,

cătră barba şi cătră obrazul hucălat al lui jupin Dămian Cristişor. Ş-am răcnit cu mare larmă, felurit, f'iecare-n legea lui."

Un aIt tablou desfăşurat pe scena hanului .- Istorisirea Zahariei (În- tinarul - este ilustrativ pentru o altă variantă a povestirii prin dialog. COIl- statăm aici ee ea ce am putea numi tehnica povestirii în tandem, care se carac .. terizează prin aceea că actul enunţării epice este îndeplinit de doi naratori. Unul dintre ei este povestitorul-martor (Zaharia), deci şi creditabil, celălalt (liţa Salornia) e povestitorul-umbră, care relatează din auzite şi, în consecinţă, mai puţin creditabil. Interesant de consemnat este că cele mai vii efecte artis- tice se realizează prin tentativele repetate ale povestitorului-umhră (cel care, de fapt, povesteşte efectiv) de a obţine, prin dialog, credit (pentru cele relatate) de la povestitorul-martor. Zaharia (martorul) preferă să-lase pe altul să-i isto- risească povestirea, din plăcerea de a asculta, iar Salomia (umbra martorului) este bucuroasă de şansă, pentru că ea îi oferă voluptatea spunerii. Unul simte plăcere în a spune şi a capta ascultătorii prin enunţare participativă, inter- pretată, altul, În a asculta povestea (răsştiută), spusă de gură străină. Dar şi în această situaţie, detectăm o converrţie a spectacolului teatral. Hezervîn du-şi rolul de spectator, Zaharia consimte să respecte o lege nescrisă a reprezentaţie; şi anume, să uite, în anumite momente, că ceea ce ascultă a trăit şi povestit el Însuşi, deci să uite că se află într-o situatie trucată şi să se transpună fidel, în lumea ficţiunii. Sensibilizat de felul în care e spusă "istoria", în care şi el este unul din personaje, Zahari a-spectatorul rîde în barbă, pare uimit de întîmplări, apoi îşi conteneşte rîsul, îşi lungeşte gîtul şi-şi Înalţă capul, îşi holbează ochii, ca să afle ce-a mai fost, nu pentru că Il-ar fi ştiut, ci pentru că "altfel era povestea, spusă de gură. străină." Aşadar, Zaharia "povesteşte" prin intermediar. Dar cel pe care ascultătorii îl creditează ea adevăratul poves- titor este fîntînarul ; Salomia nu e decît 11fI instrument narativ, un port-voce:

"Impăeindu-se toţi - incheie istorisirea Iiţa Salomia - s-au veselit şi din alai de vînătoare, an dat-o pe nuntă, Şi purcegind la scaunul Domnlel, au jucat tntăi o toană alcl, la hanul Ancuţel.

-Hm! făcu Zazaria clătinlnd din cap şi tnchiztnd gura; aşa estel - V-am spus eu, sfîrşi baba, că acet fîntînar a văzut şi ştie lucruri mai presus

deeît alţti , - într-adevăr, Zaharia a spus o istorie ţrumoasă, in cuviinţă domnia sa comisul

Ionită de la Drăgăneşti."

Deci şi în cu plul discu tat, putem vorbi de atribu te spectaculare ale regiei narative, regie care împleteşte, într-un anume fel, perspectivele, vocile, atît în episoadele preponderent epice, cît şi în relatarea ansamblului. La pupitrul de comandă se află autorul întregului serial epic. EI se identifică eu povestitorul-rnartor al tuturor celor văzute şi auzite, în vreme de popas, la Hanu Ancuţei. Acest povestitor manevrează, cu abilitate, vocile narative,

Page 11: ,,JIANU ANCUTEI POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL - …alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/CONSTANTIN-PARFENE.pdf · ,,JIANU ANCUTEI" POVESTIREA CA .. S}>ECTACOL AL COM lJN rcxn I I"

J 1 "HAND ANCUŢEI" 231 ._-,,--------,--------------

luminile şi jocul umbrelor," într-un decor specific, încît ne sugerează iluzia fascinantă a unni spectacol arheiipic al comunicării, proiectat într-un tărîm nedefinit, de legendă.

Festinul narativ de pe scena hanului are şi un final de efect. Ca şi Înce- putul, dar la o intensitate sporită, finalul proiectează nota de mister şi vrajă, instituită de virtuţile povestirii. Oamenii se abandonează acesteia pînă Ia epuizare. cînd, la ceas tîrziu, somnul vine să estompeze graniţele dintre reali- tale şi închipuire. Prin participarea directă la ritualul povestirii, oamenii se simt parcă eliberati de asperităţile existenţei cotidiene, deveniti apţi pentru comunicarea În planul cugetului şi al ficţiunii. Spectacolul povestirii îi supune unei terapii benefice, ea orice spectacol, prin natura sa catharsică.