OrtopedieTema: Edentatia parțiala redusă. Introducere

Edentatia parțiala redusă – este o maladie întâlnita frecvent si necesita obligatoriu un tratament profetic fie el fix, fie el mobilizat, fie prin implante.

Edentatia parțiala redusă – este o dereglare a integrității arcadele dentare prin prezenta sau lipsa de la 1-3 dinti in arcada dentară. Aceste breșe pot situate in diferite sectoare ale arcadelor dentare (frontal, lateral, pe o arcada sau pe ambele maxilare).

Aceste edentatii parțiale in unile cazuri pot provoca dereglări funcționale iar in alte cazuri datorită capacităților compensatorii a elementelor componente a aparatului dentomaxilar ele lipsesc, sau nu afectează pacientul.

Edentatia parțiala după datele OMS si după datele stabilite de către catedra colaboratori constituie la 75-80% din populația globului pământesc. Cercetările efectuate de către colaboratorii catedrei au stabilit ca edentatia parțiala in RM constituie 610 locuitori din mie. Populația de la sate constituie acest indice ce constuituie 600 din locuitorii iar cei de la urbane constituie 653 din mia locuitori. Sa stabilit ca edentatia parțiala este mai frecventa la cei masculin 628 la bărbați si 596 la femei. Sa efectuat analizând edentatiile după clasificarea lui Kenedy, unde sa stabilit ca:

Clasa I după Kenedy constituie 80-87 persoane din mia de locuitori; Clasa II după Kenedy la 76-70 persoane din mia de locuitori; Clasa III după Kenedy (intercalate) la 430 persoane din mia de locuitori; Clasa IV după Kenedy la 25 persoane din mia de locuitori.

Cel mai frecvet se găsește după regiuni in: Zona de nord: 538 persoane din mia de locuitori; Zona de centru:720 persoane din mia de locuitori; Zona de sud:770 persoane din mia de locuitori.

Sa depistat tot prin aceste studii după mărimea breșelor/sau spațiilor edentat: Edentat mici se întâlnește 327-330 persoane din mie; Edentat din 4-6 dinti (întinse) 125 persoane din mie; Breșele de la 7-9 la 41 persoane din mie; Breșele 10-17 la 100 persoane din mie.

Edentatia parțiala este mai frecvent împărțită in: Edentatii parțiale reduse (1-3dinti) cu excepție acelor 4 dinți frontali; Edentatia întinsa (4-6 dinți) dacă in edentatia este inclusă si caninul aceasta edentatia se numește extinsă; Edentatia (7-12 dinti) este subtotala care in arcada dentară ramine nu mai mult de 3-4 dinti; Edentatia totala.

In funcție de poziționarea dinților restanti edentatia poate fi: Terminala Uni sau bilaterala – clasa I,II dupa Kenedy; Edentatia intercalata – clasa III Kenedy; Edentatia frontala – clasa IV Kenedy (spațiu care dereglează linia mediana a arcadei dentare).

Studiul si rezolvarea edentatii parțiale exista din străvechi începând încă din civilizațiile antice (1600-1800), evul mediu (lucrări prin bucăți de os de bovine legate de dinții restanti) si in sfirsti epoca modernă (apar primii dentisti care propun ca dinții care restabilesc edentatia sa fie fixați de dinții vecini prin șuruburi, inele, plăcute si dinții cu pivot pina in anul 1800. Aici mai pare masa termoplastica stins, gipsul, materiale de amprentare, apare ocluzorul propus de Bonwil. In 1805 apar coroanele de înveliș) si contemporană (se propune conceptul biologic pina in perioada de astăzi).Etiologia edentatii parțiale

1. Factorii congenitali (lipsa sau distrucția mugurilor dentari): Primara Falsa

2. Factorii posnatali (aparenți sau dobândiți – edentatia secundara) Cauzele ereditare includ factorii etiologici ce actioneaza începând cu săptămana 6 de viața intrauterina când are loc multiplicarea celulelor si formarea lamelelor dentare. In aceasta perioada pot fi modificări in numărul de dinti (in plus sau in minus) atât in dentiția temporala cit si permanenta. Ca forme clinice ale reducerii numărului de unități cunoaștem următoarele formulări:

Anodontie (lipsa totala a mugurilor); Hipodontia (lipsa a cel mult 5-6 dinti); Oligodontia (lipsa a mai mult de 6 dinti).

Multi savanți grupează lipsa nu de dinti din motive ereditare in: Parțiala; Întinsa – extinsă; Subtotala; Totala.

Cauzele aparente sunt situații de prezenta de dinților incluși in arcada dentară care se împarte in: Incluzie parțiala; Incluzie totala; Incluzie profunda; Incluzie superficiala.

Cauzele incluziei dentale sunt:1. Locale:

o mugure deformat, poziție profunda a mugurilor când el nu mai erupe (de obicei se întâlnește la canin)- numita macrodontie, Hipercimentoza radacinelor

o Formațiune tumoralao Osteosclerozao Persistenta a dinților temporario Fibromasorului gingivaleo Lipsa spațiului in arcada dentară

2. Loco-regionale Traumatismele Despicaturi labio-palatine

3. Regionale Hipovitaminoze (C, D – rahitismul)

Cauzele dobândite ele reunesc in totalitate in afecțiunile Sistemului Stimatognat prin evoluția lor, prin eșecul tratamentului terapeutic care conduc la extracțiile dentare, afecțiunile odontale, periapicale, parodontale, boala de focar, extracțiile cu scop ortodontic, osteomielitele maxilare, tumorile, traumatismele, neuroalgiile, condițiile socio-economice, condițiile biologice, iatrogenia stomatologică (tratamentul incorect a afecțiunile dentare pulpoperiapicale, apicale, tratamentul anomaliilor, chirurgical, pregătirea pre si proprotetica, execuția unor tehnologii incorecte, ignorarea protecției substructurii organice dupa prepararea dinților stâlpi).