1. Despre Persecutii IBU

2
Despre persecuții – Generalități - Mai întâi, Biserica creștină a fost persecutată de iudei, iar apoi o perioadă mai lungă de către romani. - Sfinții Apostoli au fost persecutați de iudei , fiindcă nu au respectat interdicția dată de sinedriu de a nu mai vorbi despre Iisus Hristos. - Cu toții știm că primul martir a fost diaconul Ștefan, acesta fiind urmat de Sfântul Iacob al lui Zevedeu, fratele Sfântului Ioan Evanghelistul. - Totuși, persecuțiile propriu-zise din partea autorității romane, îndreptate direct împotriva creștinilor, au început în anul 64, prin împăratul Nero (54-68), sfârșindu-se prin Edictul de la Mediolanum din anul 313 dat de împăratul Constantin cel Mare (306-337) - În funcție de caracterul, forma și gravitatea lor, persecuțiile se pot împărții în două sau trei perioade: 1. De la Nero la Deciu (249-251), incidentale și locale 2. De la Deciu la Dioclețian (285-305), respectiv Galeriu (305-311), sistematice și generale, fiind aplicate pe baza unui edict imperial. - În timpul împăratului Septimiu Sever (193-211) este interzis prozelitismul creștin, fiind conceput ca o noutate în istoria persecuțiilor.

description

school work

Transcript of 1. Despre Persecutii IBU

Despre persecuii Generaliti

Mai nti, Biserica cretin a fost persecutat de iudei, iar apoi o perioad mai lung de ctre romani. Sfinii Apostoli au fost persecutai de iudei , fiindc nu au respectat interdicia dat de sinedriu de a nu mai vorbi despre Iisus Hristos. Cu toii tim c primul martir a fost diaconul tefan, acesta fiind urmat de Sfntul Iacob al lui Zevedeu, fratele Sfntului Ioan Evanghelistul. Totui, persecuiile propriu-zise din partea autoritii romane, ndreptate direct mpotriva cretinilor, au nceput n anul 64, prin mpratul Nero (54-68), sfrindu-se prin Edictul de la Mediolanum din anul 313 dat de mpratul Constantin cel Mare (306-337) n funcie de caracterul, forma i gravitatea lor, persecuiile se pot mprii n dou sau trei perioade:1. De la Nero la Deciu (249-251), incidentale i locale2. De la Deciu la Diocleian (285-305), respectiv Galeriu (305-311), sistematice i generale, fiind aplicate pe baza unui edict imperial.

n timpul mpratului Septimiu Sever (193-211) este interzis prozelitismul cretin, fiind conceput ca o noutate n istoria persecuiilor. Principala cauz religioas a izbucnirii persecuiilor a fost conflictul dintre cretinism i pgnism, deoarece contrastul dintre acestea era evident i fundamental. Cretinismul era urt de toate celelalte religii, fiindc ddea lovitura de graie celorlalte religii, tocmai prin faptul c propovduia viaa i credina nou. Din punct de vedere politic, cretinismul era considerat de pgni periculos statului i societii. Din perspectiva moral-social, cretinii erau acuzai c sunt consumatori de carne i snge, considernd Sfnta Euharistie un osp canibalic. Mai mult dect att, cretinismul era dispreuit pentru faptul c propovduia egalitatea dintre oameni, indiferent de poziia lor social. Ceea ce i-a determinat pe pgni s nceap persecuiile a fost refuzul cretinilor de a practica cultul mpratului, care la romani constituia religie de stat. Cretinii puteau fi judecai fie dup procedura regulat (judicatio) a procesului de crim, aplicndu-se pedepse capitale, fie dup procedura reprimrii delictelor (coercitio).