Sinteza IBU

7/29/2019 Sinteza IBU

1/22

Sintez IBU an 1/sem1(Pr. Prof. Dr. Nicolae Chif r)

1. Persoana Mntuitorului Iisus Hristos. M rturii oferite de autorii romani iiudaici n legtur cu persoana istoric a

Mntuitorului. (pg 26-30, manual Istoria Cretinismului, NicolaeChif r)

DOVEZI ISTORICE ALE EXISTEN EI LUI IISUS HRISTOS . (surscomplethttp://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t353522.html externmanualului)

1)M rturia filosofilor p gni - Thallus este printre primii scriitori p gni care l men ioneaz pe

Hristos (aprox 54 d.Hr). Iulius Africanus i citeaz lucrarea istoric , spunnd: Thallus, n a treia carte a istoriei sale, explic ntunericul ce a avut loc atunci nu ca o eclips de soare pentru c o eclips solar nu poate avea loc n timpul unei zi cu lun plin , tiind c n timpul Patelui iudaic este lun plin (Cronografia, 18,1) - Un adept al stoicilor, sirianul Mara (73-160), ntr-o scrisoare c tre fiul s u Serapion spunea: "Ce a folosit atenienilor c l-au osndit la moarte pe Socrate, samienilor c l-au ars pe Pytagora, evreilor s -l chinuiasc pe regele lor n elept. Pe drept, Dumnezeu i-a r zbunat pe aceti trei n elep i" (W. Cureton, Spicilogium Syriacum, Londra, 1875, p. 43-46). Era, spune Mara, "un rege n elept care fu osndit la moarte

de poporul evreiesc". Este o m rturie foarte veche.- Pe la anul 178, filosoful neopitagoric Celsus (un Voltaire alveacului II) public mpotriva cretinilor un pamflet virulent. Portretul lui Hristos se aseam n cu cel din Talmud. - Cam n aceeai vreme nva celebrul orator i sofist Lucian dinSamosata (125-192). Nici acesta nu-i cru sarcasmele fa de Hristos i de cretini. Aluziile lui se g sesc n lucrarea Moartea lui Peregrinus (cam n anul 170). (afl m de la Origen, Contra Celsum, C.I. no. 28,32,33).- Porphyrios, n marele s u Tratat mpotriva cretinilor (anul 270), p streaz n polemica sa un ton mai pu in agresiv, iar atitudinea sa

fa de Hristos este remarcabil . Nu-L trateaz ca magician sau impostor; el i acuz numai pe apostoli i evangheliti. Figura Sa i impune respect.- Scriitorul p gn Lampridius spune despre mp ra ii romani Hadrian i Alexandru Sever: "Alexandru a voit s fac templu lui Hristos i s -L numere printre zei". Iar despre Hadrian, "c a vrut s fac n toate oraele temple f r idoli... " (Aelius Lampridius, Historicae Augustae Scriptores rex, Biponti, 1787, vol. I. p. 278).

1 din 22
http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t353522.htmlhttp://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t353522.html


2/22

- Phlegon (sec. II), dup ce spune c Hristos a fost profet, fiindc s-a mplinit profe ia despre nimicirea Ierusalimului, eclipsa solar , cutremurul de p mnt, la moartea Domnului, continu astfel: "n anul al patrulea al Olimpiadei a 202-a a avut loc eclipsa solar " (Origen, Contra Celsum, lib. II, edit. cit. p. 579, Hist. Olymp, lib.13).

2)M rturia marilor scriitori i istorici antici

- Iosephus Flavius (37-100 d. Hr.), evreu de origine, din familiepreo easc , a trecut de partea romanilor i a stat n slujba lor ca istoric. El descrie evenimentele din istoria evreilor veacului I n De BelloIudaico (anii 77-78) i n De Antiquitatibus Iudeorum (anii 93-94). n DeAntiquitatibus Iudeorum face pomenire de Irod Antipa, Sfntul IoanBotez torul i uciderea lui (XVIII, V.2 Nr. 116-119). Nimeni nu contest autenticitatea acestui pasaj. De pe timpul lui Irod Agripa II, povestete

uciderea lui Iacob cel Tn r (sau cel Mic): "Marele preot, judecnd momentul favorabil..., adun Sanhedrinul judec torilor i face s se prezinte naintea acestui tribunal pe fratele lui, Iisus, supranumitHristos (Iacob era numele s u) i al i c iva sub acuzarea de ilegalitate, i-i d du s fie ucii cu pietre" (De Antiquit., XX, IX, l, n. 200).

- Plinius Secundus cel Tn r(+114) . De la acest scriitor latinavem cel mai vechi text care face m rturie despre existen a lui Hristos, binen eles, afar de Evanghelii. El este legat imperial i guvernator al Bitiniei. El adreseaz , ntre anii 98-112 mp ratului Traian, care-i era prieten, un raport cu privire la conduita pe care a avut-o fa de

cretini, care s-au nmul it f r m sur . Cultul oficial este, prin urmare, n declin. De aici se ivete necesitatea de a-i stopa pe cretini,trimi ndu-i la moarte. "Crima lor principal este c se adun ntr-o zi anumit , nainte de r s ritul soarelui; c nal pe rnd cntece de laud lui Hristos, ca unui Dumnezeu" (Pliniu Sec., Epist. 96 i 97, trad. C. Popa-Lisseanu, Casa c., Buc., 1917, p. 131-134). mp ratul Traian i r spunde ntr-o scrisoare. Din m rturia lui Pliniu reiese c Hristos este ntemeietorul sectei christianilor, adic a cretinilor. Documentul este de o covritoare importan , att pentru vechimea lui, ct i pentru faptul c nimeni nu i-a contestat autenticitatea.

- Cornelius Tacitus, istoricul cel mai bine i mai temeinic informat cuprivire la evenimentele pe care le descrie, c n expunerea sa nu s-a rezumat niciodat la versiuni orale, tradi ii, legende i poveti, ci s-a bazat exclusiv pe documente oficiale. M rturia lui Cornelius Tacitus despre Hristos este cuprins n Annales, 1. XV, c. 44, dintre anii 115 i 117.E vorba de incendierea Romei, de care era f cut r spunz tor Nero, dup zvonul care circula n public, care de fapt era adev rat, fiindc el era vinovat. Iat ce spune Tacit: "Ca s nimiceasc aceast rumoare, el

2 din 22


3/22

a aplicat chinuri rafinate acelora c rora abomina ia i f cea urgisi i i pe care vulgul i numea cretini. Numele le vine de la Hristos, care afost dat spre chinuire, n timpul domniei lui Tiberiu, de c tre procuratorul Pontiu Pilat. Reprimat pe un moment, aceast execrabil supersti ie, a izbucnit din nou, nu numai n Iudeea, unde luase natere

r ul, ci nc i n Roma, unde tot ce este infam i ruinos se l ete i are sectatori" (Taciti, Annalium, lib. XV, Cap.44).

- Caius Suetonius Tranquillus (117-138) este secretarulmp ratului Hadrian. Prin anul 120 scrie istoria vie ii celor dinti doisprezece mp ra i romani. n Via a lui Nero, cap. XVI, vorbete despre cetini i via a lor nou i r uf c toare: affecti supplicii christiani, genus humanum superstitionis novae et malificae. n Via a lui Claudius face aluzie la Hristos, raportnd c mp ratul "alung din Roma pe evrei care, a a i de Chrestus, nu ncetau s se agite" - Iudeas impulsante Chreste assiduae tumultantes Roma expulit (Vita

Claudii, 25). Pe Hristos l numete "Chrestus", dup cum L-au numit romanii pn mai trziu, care cretinilor le spuneau "Chrestiani" (Tert., Apolog., 3).

3) Talmudul (scriitorii evrei vorbesc, n felul lor, despre Iisus. M rturii uneori pline de ur , amestecate cu legende scornite, inep ii sacrilege, ns cu valoare istoric ). Mischna nu-l numete niciodat direct pe Iisus, cele dou pasaje (Iabamoth, IV, 13 i Sanhedrin, X, 2) unde ar putea fi vorba despreIisus, sunt interpretate ndoielnic. Tosephtha nu transmite despre Iisusinforma ii r u-voitoare, c ci numirea de Ben-Pandera (Chullin, II, 22-24)

nu are nc un caracter injurios, iar cnd e vorba de Ben-Stada (Schabb, XI, 15; Sauhed, X, 11) nimic nu dovedete c ar fi vorba despre Iisus.

Talmudul Palestinian este mai pu in favorabil. Hristos este prezentat de obicei ca un abil personaj care se numete Dumnezeu, care a f cut de rs nv tura doctorilor lui Israil (Thaanith, 65 b; Sauh., 25 c). ns n Talmudul Babilonic i n Midraschin-uri se g sesc despre Iisus povetile cele mai grosolane (Schaabalh, 104 b; Gittiri, 56 b, 57 a). Pe Minimi(cretinii de neam evreiesc) i blestem n rug ciunile zilnice. Legendele cele mai pline de ur iau natere mai trziu, n evul mediu.

Grosol niile cele mai nenchipuite, ruinea durabil a iudaismului anticretin se cuprind n Toledoth Jeschu, povetile cele maidezgust toare (S. Krauss, Das Leben Jesu nach Judischen |uellen, Berlin, 1902). Voltaire se inspir din Toledoth Jescu.

4) Gnosticii confirm existen a lui Hristos. - Prin anii 120-140 ai erei cretine, n capitala Egiptului nvaBasilides. Despre acesta spune Hypolit: "n ce privete persoana

3 din 22


4/22

Mntuitorului, dup ei, totul s-a petrecut dup cum st scris n Evanghelii" (Philosophumena,VII 27).-Valentin, n Roma anilor 135-160, recunoate valoarea istoric a Evangheliilor; nu le sfrtec , ci brodeaz n jurul lor nv tura sa (Tertullianus, De Prescriptione, XXVII).

5) Nu n ultimul rnd, Manuscrisele de la Marea Moart,descoperite n 1947, n Peterile de la Qumran, au scos la ivealnumeroase documente datate nainte de anul 68 d.Hr. Dintre acestea,o parte fac referire la scrierile Noului Testament i la Persoana lui IisusHristos.

2. Persecu ii. Persecu iile locale i generale. mp ra i i martiri: Nero, Marc Aureliu, Septimius Sever, Valerian,Deciu, Diocleian. (pg 48-70, manual Istoria Cretinismului,Nicolae Chif r)

Surse externe manual (http://ro.orthodoxwiki.org/Persecu%C5%A3ii_%C3%AEmpotriva_cre%C5%9Ftinilor#Persecu.C5.A3iile_locale)

Persecu iile locale

Nero (54-68)

Nero Claudius Caesar s-a n scut n anul 37 i c s torit cu Octavia. Din anul 60 se ia dup modelul lui Caligula (despotismul orientalo-elenistic). Persecu ia contra cretinilor a cunoscut

momente crude i nemaiv zute: cretinii erau da i la fiare n arene, al ii erau ari pe rug, sfia i de animale, i martiriza i multe alte feluri.

Martiri: nu este cunoscut num rul mucenicilor, dar se apreciaz a fi fost mul i, printre care - dup Tacitus i Clement Romanul -martirizarea Sfin ilor Apostoli Petru i Pavel.

4 din 22
http://ro.orthodoxwiki.org/Persecu%C5%A3ii_%C3%AEmpotriva_cre%C5%9Ftinilor#Persecu.C5.A3iile_localehttp://ro.orthodoxwiki.org/Persecu%C5%A3ii_%C3%AEmpotriva_cre%C5%9Ftinilor#Persecu.C5.A3iile_localehttp://ro.orthodoxwiki.org/Mucenichttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Clement_Romanul&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Apostolihttp://ro.orthodoxwiki.org/Persecu%C5%A3ii_%C3%AEmpotriva_cre%C5%9Ftinilor#Persecu.C5.A3iile_localehttp://ro.orthodoxwiki.org/Persecu%C5%A3ii_%C3%AEmpotriva_cre%C5%9Ftinilor#Persecu.C5.A3iile_localehttp://ro.orthodoxwiki.org/Mucenichttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Clement_Romanul&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Apostoli


5/22

Nefiind cunoscu i martiri i n alte orae, este considerat c persecu ia s-a limitat numai asupra cretinilor din Roma.

Decretat de senat hostis publicus (lat. "duman public") icondamnat la moarte la 9 iunie 68, Nero se sinucide rostind

cuvintele Qualis artifex pereo (lat. "Ce mare artist piere").

Domitian (81-96)

Titus Flavius Domitianus s-a n scut n anul 51 din Vespasian si Flavia Domitilla i este desemnat succesor la tron n 79 de fratelemai mare, Titus. Este caracterizat ca fiind un om ambi ios i foarte gelos, dar mai ales r zbun tor. Domitian se autointituleaz dominus et deus i guverneaz pe baza despotismului lui Caligula i Nero.

Victime: el a persecutat i rude cum ar fi v rul s u FlaviusClemens i so ia acestuia Flavia Domitilla, consulul AciliusGlabrio i mul i al ii, iar dup tradi ie Sfntul Ioan Evanghelistula fost exilat n insula Patmos anul 96.

Persecu ia lui a fost scurt c znd victim unui complot organizat de Phartenius, comandantul g rzii palatului i de so ia sa Domitilla Longina. Dup el senatul a proclamat mp rat pe Nerva (96-98) care nu a dat curs acuza iilor asupra cretinilor.

Traian (98-117)Marcus Ulpius Traianus s-a n scut n sudul Spaniei n anul 53 fiind un foarte bun militar, administrator i cel mai nsemnatcuceritor roman dup Caesar. Cu toate ca era drept i cinstit, el a fost un persecutor al cretinilor realiznd primul rescript referitor laideile sale despre cretini. Rescriptul a fost emis datorit unei scrisori din partea lui Pliniu cel Tn r n 111-112 din care Traian afla c datorit cretinilor templele se goleau, nu se mai respectau

s rb torile, iar animalele nu se mai cump rau pentru sacrificii.

Traian hot r te ca s fie persecuta i cei care sunt dovedi i i denun a i, iar cei care nu apostaziaz s fie pedepsi i.

n concluzie cretinii nu erau pedepsi i datorita faptului c nc lcau legile ci datorit numelui de cretin.

5 din 22
http://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Roma&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/9_iuniehttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Roma&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/9_iunie


6/22

Ca martiri mai nsemna i erau sfin ii Ignatie al Antiohiei murindaruncat la fiare n anul 107 i Simeon al Ierusalimului de 120 ani.

Adrian (117-138)

Publius Aelius Hadrianus s-a n scut n Italia n anul 76. Acesta a fost ales la insisten ele so iei lui Traian, pe patul de moarte. Este caracterizat printr-o pasiune de a cunoate ct mai multe fiind uniubitor de cultur si ordine i poate din aceast cauz el a ncercat s liniteasc furia maselor preciznd ca oamenii s nu fie deranja i ns dac denun torii cretinilor au dreptate s fie acuza i in fa a tribunalului.

Antonin Piosul (138-161)

Antonin Piosul s-a n scut n anul 86 i provine dintr-o familie senatorial din Galia. n timpul domniei sale a asigurat statului o bog ie financiar , o bun administra ie fiind considerat tipul mp ratului ideal. Cu toate c el nu a persecutat cretinii, totui au existat martiri datorit unor guvernatori provinciali.

Cea mai cunoscut persecu ie din timpul s u este cea de la Smirnaunde au murit 11 cretini, unul apostaziind. Aici cade victim i episcopul Policarp (23 februarie, 155) fiind str puns cu pumnalul i apoi ars pe rug.

Important este faptul c Antonin Piosul i-a adresat o Apologie Sfntul Iustin Martirul i Flosoful.

Marcu Aureliu (161-180)

Marcus Annius Verus s-a n scut 121 n Peninsula Iberic . Numele lui este schimbat n Marcus Aelius Aurelius Verus de c tre Antonin Piosul c s torindu-se cu fiiva lui Antonin, Faustina.

Acesta era preocupat de filosofie, de cultur i n general de

nv mnt.

Din cauza filosofiei stoice i a ra iunii de stat declaneaz persecu ia dup principiul neronian : "non licet esse vos" ("nu ave i voie s exista i").

6 din 22
http://ro.orthodoxwiki.org/Sfin%C5%A3ihttp://ro.orthodoxwiki.org/Sfin%C5%A3ihttp://ro.orthodoxwiki.org/23_februariehttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iustin_Martirul_%C5%9Fi_Flosoful&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/Sfin%C5%A3ihttp://ro.orthodoxwiki.org/23_februariehttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iustin_Martirul_%C5%9Fi_Flosoful&action=edit


7/22

Martiri: tn ra nobil roman Cecilia i filosoful cretin Iustin mpreun cu 6 cretini denun a i de Crescens n 165.

O alt persecu ie este cea din Galia n Lugdunumul (Lyon) i Viena, pe valea Ronului n 177 unde au murit 48 martiri majoritatea de

origine oriental . Cei mai cunoscu i sunt: Blandiana, Ponticus, minori: diaconul Sanctus, medicul Alexandru, Maturus, Attalus,Vivliada, Vettius, Epagathus i marele episcop al Lugdunumului(Lyon), Potin n vrst de 90 ani. Trupurile lor au fost arse i aruncate n rul Ron.

Al i martiri : episcopul Publius (Atena), Sagaris (Laodicea) iCarpus, diaconul Papylus i cretina Agayhoniki (Pergam).

Lui Marcu Aureliu i se atribuie un edict de toleran pentru cretini datorit victoriei romanilor asupra quazilor i macromanilor n 174 , victorie atribuit legendar rug ciunilor cretinilor care au sc pat armata de secet .

La 17 martie 180 mp ratul a murit, probabil de cium ridicndu-se n memoria sa o column cu scene din primul r zboi cu macromanii.

Comod (180-192)

Lucius Aelius Aurelius Commodus Antonius este fiul lui MarcuAureliu i al Faustei. Spre deosebire de tat l s u care i oferise o

educa ie aleas , el tr iete o via dezorganizat i scandaloas . Historia Augusta (cap.XIX, 2) l caracterizeaz ca "neruinat, necinstit , spurcat la gur , murdar i desfrnat, mai crud dect Domi ian, mai necurat dect Nero".

Fa de cretini s-a ar tat tolerant, dar totui au fost 12 martiriscilitani n anul 180, actul lor martiric fiind primul documentcretin n limba latin .

Al i martiri: senatorul roman Apollonius care este decapitat n181 la 21 aprilie, al ii n Asia Proconsular , Frigia i Siria. Sfritul domniei s-a ar tat mai tolerant fa de cretini datorit so iei sale Marcia care simpatiza pe cretini.

Septimiu Sever (193-211)

Septimiu Sever s-a n scut n anul 146 n oraul Leptis Magna i c s torit cu fiica unui preot sirian Iulia Domna. La nceput era

7 din 22
http://ro.orthodoxwiki.org/Diaconhttp://ro.orthodoxwiki.org/Diacon


8/22

indiferent datorit faptului c , spune Tertulian, avea la palat uncretin, Proculus Torpacion, care-l vindecase de o boal .

n 197 izbucnete o puternic persecu ie n Africa datorit unor revolte n Orient.

Ca martiri: n Alexandria era Leonida, tat l lui Origen i unii elevi i catehumeni cum ar fi Plutarh Sarenus, Heraclide i Heron, Sarenus,Potamiana i mama acesteia Marcela, Herais i un soldat Basilidecare a ncercat s o protejeze pe Potamiana i pentru aceasta i s-a t iat capul.

n Cartagina: Perpetua i scalva acesteia Felicitas i nc 4 cretini: Saturnius, Secundus, Saturus i Revocatus.

i n Capadocia i Frigia s-au nregistrat victime aici intrnd iIrineu, episcopul Lugdunumului (Lyon).

Moare n 4 februarie 211 la Eburacum n Britania l snd conducerea Imperiului fiilor s i: Caracalla i Geta.

Alexandru Sever (222-235)

Marcus Aurelius Severus Alexander provenea din Fenicia ictig simpatia Romei fiind declarat mp rat n 222. El favoriza cultele orientale, iar Hristos ap rea ca un zeu al turi de ceilal i zei.

n camera unde se nchina n fiecare diminea se g seau scris versetul de la Luca 7, 13 i Matei 7, 12 ("Precum voi i s v fac vou oamenii, face i-le i voi asemenea") numit "regula de aur". Cretinii aveau de revendicat un teren de la crciumari, iarmp ratul le d ctig cretinilor: "Vreau mai bine ca Dumnezeu s fie adev rat ntr-un chip oarecare pe acest loc, dect s -l dau crciumarilor".

Alexandru Sever avea ca mam pe Iulia Mammaea care dialoga cu Ipolit la Roma i cu Origen n Antiohia. n anul 235 Alexandru imama sa sunt ucii la Mogontiacum (Mainz) datorit unor nemul umiri.

Maxim Tracul (235-238)

8 din 22
http://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Tertulian&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/4_februariehttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Tertulian&action=edithttp://ro.orthodoxwiki.org/4_februarie


9/22

Caius Iulius Verus Maximianus a f cut o str lucit carier militar avnd o puternic for fizic , Maxim Tracul este declarat "hostis publicus" de Antonius Gordianus Sempronianus din care celdinti iese nving tor la Cartagina. El este omort de solda ii din Italia ncercnd s cucereasc Aquileea. El declaneaz o persecu ie

mpotriva clerului cretin. Eusebiu din Cezreea spune c Maxim a poruncit uciderea "conduc torilor Bisericii, vinova i de nv tura cea dup Evanghelie" ( Istoria bisericeasc, VI, 28).

Martiri: la Roma sunt exila i doi episcopi rivali Pon ian (230-235) i Ipolit (235) care au murit n Sardinia.

n Orient: preot Protoctist, diacon Ambrozie i mul i al i cretini din Capadocia.

Gordianes III (238-244) i Filip Arabul (244-249)

Nu s-au nregistrat martiri n timpul lor, iar Fericitul Ieronim spunndc Filip Arabul ar fi fost primul mp rat roman cretin ("primus de regibus romanis christianus fuit" - De viris illustribus, 54).

Persecu iile generale

Deciu (249-251)

Caius Messius Quintus Decius se confrunt cu Filip Arabul la Verona pe care l ucide. l numete pe Valerian viitorul mp rat roman (253-260) cenzor, iar cu privire la cretinism, acesta doreadistrugerea sa considernd c este un element dizolvant n distrugerea Imperiului. El hor r te ca persecu ia s devin general urm urm rind distrugerea cretinismului ca religie. El d un edict de persecu ie n anul 249 prin care cretinii indiferent de vrst , stare social erau obliga i s vin personal i s apostazieze. Cei care fugeau li se confiscau averile i cnd se ntorceau acaserau ucii, dar cel mai des se urm rea apostaziere lor i nu uciderea lor.

Origen spunea c atunci cnd cretinul suporta toate torturile erau ntrista i to i judec torii, iar cnd apostaziau se bucurau nespus de mult (Contra Celsium, VIII).

9 din 22


10/22

Erau foarte mul i cretini care apostaziau mpreun cu episcopul Evdemon al Smirnei i acetia au fost mp r i i n patru categorii dup gravitatea lor:

1. sacrifica i erau denumi i cei care sacrificau zeilor.

2. thurifica i erau cei care sacrificau numai ardere det mie

3. libellatici erau cei care ob ineau un certificat (lat. libellus) pe bani conform c ruia au sacrificat zeilor, dar f r s sacrifice.

4. acta facientes erau cei care declarau c nu sunt cretini.

Martiri:episcopul Fabian al Romei, Alexandru al Ierusalimului,Vavila al Antiohiei, Saturnin al Tolosei, preotul Pionius din Smirna,al ii din Egipt, Grecia.

Dup un an de persecu ii, mp ratul i-a dat seama c Biserica era foarte puternic i nu putea fi distrus . Deciu moare n 21 noiembrie251 n luptele cu go ii n Moesia.

Trebonius Gallus (251-253)

Acesta a fost influen at de fanatismul roman mportiva cretinismului, iar printre cei persecuta i este i episcopul Corneliu

al Romei.

Valerian (253-260)

Publius Licinius Valerianus s-a n scut n anul 218 i n timpul acestuia se face prima divizare geografic a Imperiului. Ca persoan era cinstit i onest, dar foarte influen abil.

La nceput el a tolerat pe cretini, dar este influien at de Macrian, un p gn fanatic care l corupe pe Valerian s dezl n uie persecu ia

mportiva cretinilor considernd c va putea acoperi o parte din deficitul economic al averile lor.

Acesta emite edictul din august 257 i din 258 obilgnd cretinii ssacrifice zeilor i confiscndu-le averile.

Martiri: episcopul Sixt al II-lea al Romei, Ciprian al Cartaginei,Fructuosus al Tarragonei cu diaconul Lauren iu i Dionisie al

10 din 22
http://ro.orthodoxwiki.org/Episcophttp://ro.orthodoxwiki.org/21_noiembriehttp://ro.orthodoxwiki.org/Episcophttp://ro.orthodoxwiki.org/21_noiembrie


11/22

Alexandriei. n Africa 153 de cretini sunt arunca i intr-o groap cu var nestins, al ii sfia i i ari.

Moare la Edessa ntr-un conflict cu Shapur I la 260 c znd prizonier, iar trupul s u este umplut cu paie i aezat ntr-un tempu.

Gallienus (260-268)

El renun la persecu ii mpotriva cretinilor datorit so iei sale Salonina, prietena cretinilor i datorit sor ii tat lui s u. Emite un rescript de toleran unde i se napoiaz Bisericii bunurile confiscate, iar cretinii i practic cultul n pace.

Aurelian (270-275)

Lucius Domitius Aurelianus s-a n scut la 214 n Moesia i i adopt titulatura de "Dominus et Deus" (Domn i zeu) datorit faptului c restabilete unitatea Imperiului i datorit cultului zeului Mithra pe care l practic .

n 174 d un edict mportiva cretinilor, iar n 275 este asasinat la Caenophrurium aproape de Bizan .

Diocle ian (284/285-305)

Caius Aurelius Valerius Diocletianus s-a n scut n Dalma ia la 240 dintr-o familie s rac . Din momentul n care el devine mp rat totul ncepe s fie strict i organizat.

El inagureaz o alt form de guvernare i l asociaz pe Maximian ca cezar i august, iar dup aceasta cei doi i asociaz cte un cezar, Diocle ian pe Galeriu Maximian, iar Maximian pe Constan iu Chlorus.

La nceput Diocle ian s-a ar tat tolerant cu cretinii, dar Galeriu era un fanatic anticretin.

n 297 Galeriu ob ine o victorie mportiva perilor i declaneaz prigoane contra cretinilor. La Durostorum exist martiri precum Iuliu i solda ii Hesichius, Marcian, Valentinian, Nicandru i Pasicrate, iar pe bra ul Sfntul Gheorghe al Dun rii, preotul Epictet i Astion.

11 din 22


12/22

Diocle ian cere s fie consultat oracolul de la Milet care se pronun mportiva cretinilor. Din aceast cauz la 24 februarie 303 dprimul edict mpotriva cretinilor ce consta n interzicereaadun rilor, d rmarea locaurilor, apostazierea.

Galeriu o oblig s sacrifice zeilor i pe so ia i fiica lui Diocle ian tiindu-le c simpatiza pe cretini.

n aprilie, Diocle ian emite cel de-al doilea edict care consta n arestarea episcopilor, preo ilor, diaconilor, exorcitilor i lectorilor, iar dac nu apostaziau erau ucii.

La 27 septembrie 303 se d cel de-al treilea edict fiind obliga i ca to i membrii clerului s apostazieze, iar dac refuzau erau ucii.

n 304 se d cel de-al patrulea edict din ini iativa lui Galeriu declarndu-se r zboi cretinismului i aplicndu-se pedepse foarte aspre.

Martiri: Antim, episcopul Nicomidiei, Sfnta Varvara (Egipt), cei doimedici Cosma i Damian (Cilicia), Margareta (Antiohia Pisidiei),Sfin ii Gheorghe i Doroteea (Capadocia), sfintele Agapi, Irina i Hiona (Tesalonic), episcopul Irineu (Sirmium), diaconul Dimitrie,Secundus, Basilla, Anastasia, preotul Montanus (Singidunum),episcopul Victorin de Poetavio (Austria), "cei patru ncorona i", de fapt cinci, fiind sculptori.

Pe o inscrip ie de la Cernavod atunci Axiopolis din sec. al IV-lea sunt men ionate numele martirilor: Chiril, Tasios, Chindeas, Dasius de Durostorum.

Au murit i cei patru martiri de la Noviodunum: Zotticos, Attalos,Kamasis, Filippos afla i la Niculi el i aeza i la M n stirea Coco.

Diocle ian i Maximian se retrag n 305, iar n 316 respectiv 310 mor, cel din urm se sinucide fiind nfrnt de Constantin cel Mare.

Galeriu i Constan iu Chlor i asociaz cte un cenzor: Galeriu pe Valerius Maximianus Daia, iar Constan iu Flavius Valerius Severus. La moartea lui Constan iu Chlor n Britania este ales Constantin, iar Maximian reintrnd n via a politic ncearc s -l atrag pe acesta de partea sa.

12 din 22
http://ro.orthodoxwiki.org/24_februariehttp://ro.orthodoxwiki.org/27_septembriehttp://ro.orthodoxwiki.org/Episcophttp://ro.orthodoxwiki.org/Diaconhttp://ro.orthodoxwiki.org/Preothttp://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_cel_Marehttp://ro.orthodoxwiki.org/24_februariehttp://ro.orthodoxwiki.org/27_septembriehttp://ro.orthodoxwiki.org/Episcophttp://ro.orthodoxwiki.org/Diaconhttp://ro.orthodoxwiki.org/Preothttp://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_cel_Mare


13/22

Maximian Herculius se proclam a treia oar mp rat, dar este nfrnt de Constantin i se ucide la Massalia n 310.

Fa de cretini situa ia nu se schimbase, iar printre martiri se num r i Sfnta Ecaterina canonizat n 307 n Alexandria.

n 311 Galeriu se mboln vete i d un edict de toleran prin care cretinii i pot desf ura n linite cultul.

Cu toate acestea Maximian Daia organizeaz p gnismul cunoscndu-se martiri: Petru (Alexandria), Phileas (Thumuis),preotul Pamfil (Cezareea Palestinei) i preotul Lucian (Nicomidia).

Patru auguti r mn s conduc imperiul i anume: n R s rit Licinius i Maximian Daia, iar n Apus: Constantin i Maxen iu.

Constantin se lupt cu Maxen iu nvingndu-l n lupta decisiv la Pons Milvius n 29 octombrie 312 i moare necat n Tibru.

Constantin atribuie victoria lui Dumnezeu ar tndu-i-se sfnta cruce pe cer al turi de cuvintele: "in hoc signo vinces" (lat. ntru acesteavei nvinge).

Licinius l nvinge pe Maximian Daia la Adrianopol n 30 aprilie 313r mnnd mp rat al Orientului, iar Constantin al Occidentului.

Cei doi se ntlnesc la Mediolanum n 313 dnd un edict prin carecretinii sunt favoriza i. Acest act este redactat de Lactan iu nDespre moartea persecutorilor48, 2-12 i men ionat de Eusebiu deCezareea n Istoria Bisericeasc X,5,2-14.

Cretinii au cale liber f r restric ii de a-i practica cultul anulndu- se toate edictele anticretine. Acest edict recunotea Biserica drepto institu ie organizat .

Liciniu cedeaz lui Constantin Illyricum i din aceast cauz , Liciniu persecut cretinii, iar n 320 i 324 sunt nghe a i cei 40 mucenici

n lacul Sevatia. Liciniu este condamnat la moarte n 324, iarConstantin, convertit la cretinism, r mne singurul conduc tor al imperiului.

Religia cretin ajunge spre sfritul sec al IV-lea "religie de stat".

3. mp ratul Co nstantin cel Mare. Atiutudinea lui fa de biseric , m surile pentru biseric : Edictul de la

13 din 22
http://ro.orthodoxwiki.org/29_octombriehttp://ro.orthodoxwiki.org/30_apriliehttp://ro.orthodoxwiki.org/Lactan%C5%A3iuhttp://ro.orthodoxwiki.org/Lactan%C5%A3iuhttp://ro.orthodoxwiki.org/Eusebiu_de_Cezareeahttp://ro.orthodoxwiki.org/Eusebiu_de_Cezareeahttp://ro.orthodoxwiki.org/29_octombriehttp://ro.orthodoxwiki.org/30_apriliehttp://ro.orthodoxwiki.org/Lactan%C5%A3iuhttp://ro.orthodoxwiki.org/Eusebiu_de_Cezareeahttp://ro.orthodoxwiki.org/Eusebiu_de_Cezareea


14/22

Mediolanum, moneda cu simboluri cretine, legiferareaDuminicii ca zi de odihb , Inaugurarea Constantinopolului, Sinodul 1 Niceea) (pg 71-76, manualIstoria Cretinismului, Nicolae Chifr)

Surs extern manual(http://www.referat.ro/referate/download/Constantin_cel_Mare_si_Edictul_de_la_Milan_22c45.html )

In urma infringerii suferite de Liciniu in lupta cu Constantin in 18septembrie 324, la Chrysopolis, azi Scutari linga Calcedon, pe coastaapuseana a Asiei Mici, in fata Constantinopolului, si a unor uneltiricontra lui Constantin, Liciniu a fost condamnat la moarte si executat laTesalonic in 324. De aceasta data, Constantin a ramas singurul imparatal vastului Imperiu roman pina la moartea sa in 22 mai 337.

Ramas singurul stapinitor, Constantin lua fata de crestinism o atitudine

binevoitoare, fara a jigni, insa, paginismul greco-roman, care aveanumeroase si puternice radacini. Imparatul insusi pastra aproape tottimpul domniei demnitatea suprema pagina de pontifex maximus si nuse lepada de paginism decit prin Botezul savirsit cu citeva zile inaintede moarte, in mai 337.

Trebuie sa recunoastem, insa, ca pastrarea titlului pagin de pontifexmaximus ii da dreptul si posibilitatea de a supraveghea si tine in friupaginismul, in interesul crestinismului insusi. Daca imparatul ar firenuntat atunci la el, isi ridica un rival periculos, care ar fi putut sarestabileasca situatia de mai inainte a paginismului, inca puternic prin

numarul credinciosilor lui, prin influenta si situatia inalta a senatorilor aaristocratilor si functionarilor superiori.

In luarea de masuri favorabile Bisericii, Constantin proceda treptat sicu mult tact.

Politica lui religioasa este caracterizata mai ales prin citeva fapte deimportanta majora: actul de libertate religioasa de la Milan, dinianuarie 313, alegerea unei noi resedinte imperiale si convocareaSinodului I ecumenic de la Niceea din 325.

Imediat dupa edictul din 313, imparatul scuteste pe clericii crestini deobligatia grea si costisitoare a functiunilor municipale. Scuteste

Biserica de dari, drept de care nu se bucurau templele pagine, si-iinapoie tot ceea ce ii fusese confiscat, acordindu-i si dreptul de a primilegate si donatiuni. Totodata, el acorda ca ajutor episcopilor sumeimportante din tezaurul statului, pentru ridicarea de biserici siintretinerea clerului. El acorda Bisericii dreptul de eliberare a sclavilorsi dadu episcopilor dreptul sa judece pe cei ce n-ar voi sa fie judecatidupa legile statului.

Constantin cel Mare a intervenit si in dreptul penal, pe care a incercat

14 din 22
http://www.referat.ro/referate/download/Constantin_cel_Mare_si_Edictul_de_la_Milan_22c45.htmlhttp://www.referat.ro/referate/download/Constantin_cel_Mare_si_Edictul_de_la_Milan_22c45.htmlhttp://www.referat.ro/referate/download/Constantin_cel_Mare_si_Edictul_de_la_Milan_22c45.htmlhttp://www.referat.ro/referate/download/Constantin_cel_Mare_si_Edictul_de_la_Milan_22c45.html


15/22

sa-l umanizeze, inlaturind din legile penale dispozitii si pedepsecontrare spiritului crestinismului, ca: rastignirea, zdrobirea picioarelor,stigmatizarea (arderea cu fierul rosu). S-a imbunatatit tratamentul dininchisori. S-au adus restrictii luptelor de gladiatori si s-au trimiscondamnatii la mine, in loc de lupte. S-a modificat, in spirit crestin,

legislatia referitoare la casatorie, la parintii fara copii, s-a ingreunatdivortul, s-a pedepsit adulterul si siluirea, sau violul, s-a interzisaruncarea copiilor si vinderea lor, prin ajutoare date parintilor saraci. S-au luat masuri de protectie si ajutor pentru saraci, orfani, vaduve sibolnavi.

Prin legea din 321, Constantin cel Mare a generalizat duminica ca zi derepaus in Imperiu.

Inca din 317, imparatul a inceput sa bata si monede cu monogramulcrestin.

In functiile inalte, el numea de preferinta crestini, dar a pastrat si

pagini. Functionarilor pagini li s-a interzis sa aduca sacrificii.Cultul imparatului a pierdut sensul lui religios, pastrind mai multsemnificatia lui politica: cinstirea autoritatii imparatului ca exponent alputerii Imperiului roman; templele dedicate lui devin localuri publice,fara statui si fara sacrificii.

In unele locuri, unde crestinii erau in majoritate, ei au luat templelepagine si le-au transformat in biserici, sau le-au inchis.

Imparatul si membrii familiei sale mama sa, Elena, sotia sa, Fausta,sora sa, Anastasia, fiica sa, Constantina, au daruit episcopilor ajutoarepentru a repara bisericile sau pentru a construi altele noi. La Ierusalim,

la Antiohia, Tyr, Nicomidia, Roma si Constantinopol s-au ridicat bisericimarete. La Constantinopol, a ridicat catedrala Sfintii Apostoli, care adevenit necropola imparatilor bizantini. In cadrul unor festivitatimarete, s-a sfintit, la 14 septembrie 335, catedrala Sfintului Mormint Anastasis Invierea, ridicata prin rivna si cheltuiala lui Constantin.

Cultul crestin si pelerinajul la Locurile Sfinte au luat o mare dezvoltare.Mama imparatului, Sfinta Elena, a descoperit la Ierusalim lemnul SfinteiCruci pe care a fost rastignit Mintuitorul. La Roma, imparatul a cedatepiscopului fostul palat imperial Lateranul.

Vointa lui Constantin cel Mare de a sustine crestinismul s-a vazut si in

alegerea unei noi capitale pe tarmurile incintatoare ale Bosforului. Incadin timpul lui Diocletian (284-305), Roma nu mai era capitala unica aImperiului roman, caci acesta o mutase la Nicomidia, in Asia Mica.Roma ramasese inca un oras pagin, in care templele, monumentele,senatul roman, aristocratia aminteau si pastrau vechea religie pagina.

Constantin s-a hotarit sa paraseasca Roma pagina, spre mareanemultumire a episcopilor Romei, si sa intemeieze un nou oras caresedinta imperiala. Acesta a fost Bizantul, pe Bosfor, care a primit

15 din 22


16/22

numele de Constantinopol = orasul lui Constantin, inceput in 324 siinaugurat la 11 mai 330. Constantin a facut din Bizant capitala unuiImperiu crestin, care trebuia sa arate aceasta prin bisericile,monumentele si atmosfera sa.

Mutarea capitalei la Constantinopol a avut consecinte importante in

istoria Impeiului roman si a Bisericii. Prin aceasta mutare s-au pustemeliile Imperiului roman de Rasarit care a durat pina la 29 mai 1453,cind Constantinopolul a fost cucerit de turci, sub conducerea luiMahomed al II-lea Cuceritorul (1451-1481).

In Constantinopol, numit , se ridica un oras cumare viitor politic si bisericesc. Episcopii de Constantinopol devin egaliin rang de cinste cu episcopii Romei, prin canonul al 3-lea al Sinoduluial II-lea ecumenic de la Constantinopol, din 381, si canonul 28 alSinodului IV ecumenic de la Calcedon din 451.

Convocarea Sinodului I ecumenic de la Niceea din 325 constituie unul

din meritele deosebite ale imparatului Constantin. Vazind tulburareacrescinda provocata de erezia lui Arie din Alexandria, Constantin s-adecis sa convoace pe episcopii Imperiului intr-un sinod general sauecumenic spre a defini impreuna adevarurile de credinta si a asiguraunitatea crestinismului. Ca om de stat experimentat, Constantin si-adat seama ca unitatea crestinismului si pacea si linistea Bisericiiconstituie elementul de viata si de rezistenta al Impeiului romanuniversal. In locul pluralitatii zeilor pagini, era de preferat existentaunei singure credinte in Imperiu, cea crestina, caci ea asigura siunitatea lui politica.

Este interesant de constatat ca Constantin insusi, desi nu primise incabotezul, a deschis Sinodul I ecumenic printr-o cuvintare adresataepiscopilor, asigurindu-i ca el se considera = (Eusebiu, Viata fericitului imparat Constantin, III, 13). Cu altprilej, dupa marturia lui Eusebiu, el a spus ca se considra episcop pusde Dumnezeu pentru treburile din afara (ale Bisericii) - ' (Eusebiu,ibidem, IV, 24).

Este adevarat ca politica religioasa inaugurata de Constantin cel Marea avut si unele urmari defavorabile. Biserica a avut in persoanaimparatului un ocrotitor, dar, in acelasi timp, si un stapin. Imparatii s-au amestecat in chestiunile religioase, impunindu-si vointa. Unii au

sustinut arianismul, monofizismul, monotelismul, au persecutat peierarhii ortodocsi, au inlaturat din scaune, exilindu-i, ierarhi merituosi.

Desigur, ca om de stat, Constantin a facut si unele greseli, pe careistoria nu i le trece cu vederea. In unele din actele sale de suveran, el apedepsit singeros pentru motive de infidelitate politica si acte detradare de stat. Astfel, fiul sau, Crispus, mostenitorul de drept altronului imperial, pe care Constantin si-l asociase la domnie in 317, cutitlul de , fiind implicat intr-un complot de stat, a fost ucis

16 din 22


17/22

in 325; la putin timp, sotia sa cea de a doua, Fausta, a fost ucisa inbaia sa la Roma.

In materie de politica bisericeasca, dupa Sinodul I ecumenic de laNiceea din 325 s-a lasat influentat de curtezani lingusitori si de arieni,ceea ce a provocat confuzie in sufletele credinciosilor.

Cu toate aceste scaderi, este in general admis ca Constantin cel Marea fost bine intentionat in actele sale si el a facut crestinismului, caprimul imparat crestin, cel mai mare serviciu dintre imparatii romani,asigurindu-i libertatea prin edictul de la Milan din 313. Convertirea sala crestinism a dat un nou curs istoriei universale, prin incercarea sa dea armoniza interesele superioare ale Imperiului roman cu intereseleBisericii.

Imbolnavindu-se grav, Constantin a fost botezat in vila sa de laAncyrona, la marginea Nicomidiei, de episcopul semiarian Eusebiu deNicomidia si alti clerici, cu citeva zile inainte de Rusalii, in luna mai

337. El a murit curind dupa aceea, la 22 mai 337, in DuminicaRusaliilor si a fost ingropat cu mare fast in biserica Sfintii Apostoli dinConstantinopol, ctitoria sa.

Pentru meritele sale deosebite si mai ales pentru marile servicii adusecrestinismului, dupa lunga perioada de persecutii, Biserica l-a cinstit inchip deosebit, trecindu-l in rindul Sfintilor si numindu-l Cel intocmai cuApostolii.

Politica lui religioasa, in general, a fost urmata de fiii si succesorii lui,cu exceptia imparatului Iulian Apostatul (361-363), nepotul sau, care areintrodus pentru scurt timp paginismul in situatia lui de religie

favorizata in Imperiul roman, persecutind crestinsmul. Spre sfirsitulsecolui al IV-lea, sub imparatul Teodosie cel Mare (379-395),crestinismul a ajuns din religie tolerata religio licita, religie de stat, iarOrtodoxia devine confesiunea oficiala a Imperiului. Din timpul luiTeodosie cel Mare, Imperiul roman devine imperiu crestin.

Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu,

Alte materiale i surse

Constantin cel Mare: monarhia crestina si orientala

Domnia lui Constantin cel Mare, care va transforma Imperiul paganintr-unul crestin, iar Roma va fi deposedata de primatul ei in favoareaConstantinopolului, marcheaza inceputul istoriei bizantine. Trebuie insamentionat faptul ca nu vom asista acum la o ruptura neta intre istoriaromana si cea bizantina: timp de trei secole pana la esecul lui Justinianin incercarea sa de a reface unitatea Imperiului, el va aparea maidegraba ca o continuare a romanitatii. Timp de 300 de ani mostenireaRomei si a Greciei, amenintata de invaziile popoarelor barbare, a fost

17 din 22


18/22

treptat transferata la Bizant, iar Imperiul a capatat caractereleesentiale ale Imperiului bizantin. De aceea fara sa ne hazardam putemspune ca istoria bizantina are un sfarsit sigur: cucerireaConstantinopolului de catre otomani pe 29 mai 1453. In schimb, actulfondator este crearea noii Rome decisa de catre Constantin ce Mare,

pe malurile Bosforului si care va purta numele sau: Constantinopol,inaugurat pe data de 11 mai 330. Prin aceasta, imparatul urmareaapropierea de frontierele cele mai amenintate, Dunarea si Eufratul,fara a urmari neaparat crearea unui nou Imperiu.

Noua capitala a Imperiului

Alegerea anticului Bizantion de pe malul vestic al Bosforului dreptviitoarea capitala a Imperiului se explica prin ratiuni strategice sieconomice. De aici se putea supraveghea frontiera cea mai amenintataa Dunarii de Jos si in acelasi timp dusmanul persan. Schimburile

comerciale dintre orasele din bazinul Marii Negre si Grecia nu seputeau face decat pe aici; nici o corabie nu putea trece dintr-o parte inalta fara asentimentul locuitorilor din Bizant. Mai putin de 6 ani au fostnecesari intre decizia de construire a noii Rome si inaugurarea din 11mai 330. In jurul palatului, al bisericii si al hipodromului, zeci de mii demuncitori si artizani au lucrat zi si noapte pentru ca acest oras sadevina intr-o oarecare masura asemanator vechii capitale a Imperiului:Roma. Orasul va fi inchinat de catre intemeietorul sau Sfintei Fecioare,iar cu prilejul inaugurarii s-a savarsit o slujba in Biserica Sfanta Irina, intimp ce populatia pagana s-a rugat pentru prosperitatea lui in templeleautorizate sa le foloseasca. Cu sase ani in urma, Bizantul nu era decat

un orasel grecesc ca atatea altele. Acum, reconstruit si rebotezat, elera "Noua Roma", aceasta fiind noua denumire oficiala deja gravata peunul din stalpii curtii de justitie recent construita. In vechea Roma,bineinteles ca cetatenii pastrau vechile privilegii, comertul era acelasi,portul Ostia ramanand deosebit de activ.

Numai ca mai multe familii senatoriale romane incep sa ia drumulBosforului, atrase de perspectiva locuirii intr-un palat somptuos in nouacapitala, sau de marile domenii din Tracia, Bitinia si Pont. In plus, unSenat incomparabil mai luxos ii astepta in "Noua Roma". Succesul va fideplin. La sfarsitul domniei lui Constantin in 337, orasul va numara

deja mai multe zeci de mii de locuitori; la inceputul sec. al V-leazidurile construite de Constantin, care cuprindeau o suprafata de 750ha., se vor dovedi prea stramte; Teodosie al II-lea va dubla suprafataacestuia ajungand pana la 1.450 ha., o noua extindere avand loc insec. al VII-lea prin includerea cartierului de N. al Vlahernelor in care seafla celebrul sanctuar al Maicii Domnului. Strada principala era plina deporticuri si forumuri. Din pacate contrastul era evident intresplendoarea palatelor si constructiilor publice si micile locuinte din

18 din 22


19/22

lemn. La inceput orasul va fi deosebit de aerisit, plin de gradini deagrement si de cele cu zarzavaturi, de terase cu vita de vie si liveziprecum si de diverse culturi de camp. Aceste caracteristici ale noiicapitale le vom gasi si in timpul lui Justinian, cand populatia va ajungela aprox. 400.000 de locuitori.

In 330, Imperiul roman continua. Atunci cand valul invaziilor va acoperipartea occidentala a acestuia, iar vechea Roma va cadea in 476,Imperiul roman va continua in Orient: nu exista o alta solutie decontinuitate.

Constantinopolul a fost intemeiat pe locul anticului Bizant, dar locuitoriinoii Rome ca si cei ai Imperiului nu-si vor lua numele de bizantini; eivor fi in continuare romani, Imperiul lor va ramane Imperiul roman, iar

imparatul va fi in continuare imparatul romanilor. Numai cativapasionati de literatura antica vor avea constiinta acestei indepartatepreistorii a orasului si il vor numi ocazional Bizant.

Politica interna a imparatului Constantin cel Mare

Grija deosebita pe care a manifestat-o Constantin pentru Bisericacrestina, straduindu-se sa contribuie la asigurarea unitatii sale, porneanu numai dintr-un adanc sentiment religios, ci si din necesitatipractice, politice. El era convins ca unitatii Imperiului, trebuie sa-icorespunda unitatea de credinta. Apararea Imperiului, ordinea si

unitatea sa interna, au fost teluri urmarite in tot cursul vietii sale deConstantin cel Mare. Pe plan administrativ si militar el a pastratorientarile generale ale lui Diocletian (impartirea Imperiului in peste100 de provincii, guvernate de conducatori laicipraesides si militari-duces, apoi gruparea acestora in unitati mai mari numite dioceze). Deaceea in literatura de specialitate toate acestea sunt cunoscute subnumele de reformele diocletianoconstantinopolitane.

Tot lui Constantin cel Mare i se atribuie si infiintarea intre anii 318-326 a prefecturilor praetorio, adica unitati administrative mai maridecat diocezele. La inceput au fost infiintate trei: a Orientului, care

cuprindea tot Orientul (Armenia, Palestina, Siria si Egiptul), Asia MicasiBalcanii; a Italiei, in care intra Italia si Nordul Africii (Mauritania,Numidia si Libia); a Galiei, cu Spania, Galia, Britania si o parte buna aGermaniei. Dupa 326 au mai fost formate inca doua: prefecturaIliricului (partea de Vest a Pen. Balcanice) si prefectura Africii in Apus,desprinsa din cea a Italiei. Numarul prefecturilor a variat, iar la sfarsitulsecolului al IV-lea (395) vor ramane stabile 4: Illiricum si Orientul carevor apartine Imparatului din Rasarit, Galia si Italia, subconducerea

19 din 22


20/22

Imparatului de Apus. La conducerea prefecturii pretorio se afla unprefect pretorio, iar o dioceza era condusa de un vicar.

In domeniul economic Constantin ia o serie de masuri cu scopul de aconsolida procesul de stabilizare a preturilor, initiat de Diocletian

printr-un edict in anul 301, iar in domeniul financiar emite moneda deaur cunoscuta sub numele de aureus sau solidus, ce va ramaneetalonul de schimb pentru lumea de atunci pana in vremea imparatilorComneni. Tot Constantin va emite si o moneda noua de argint (siliqua)si una de bronz (follis), care vor reprezenta banii obisnuiti folositi inafacerile curente.

In raporturile cu Licinius, Constantin a fost o vreme destul de apropiatcu atat mai mult cu cat sora sa Constantia era sotia acestuia. Cu toateacestea raporturile dintre cei doi s-au deteriorat dupa 320. Cauzeledisensiunilor dintre ei sunt multiple, dar una dintre cele mai importante

a fost atitudinea dusmanoasa adoptata de Licinius fata de crestini.Conflictul dintre cei doi va atinge punctul maxim in anul 324, cand laChrysopolis, langa Calcedon, Licinius este infrant dupa o luptacrancena. Ramas singur imparat in anul 324 peste tot Imperiul,Constantin va instaura monarhia ereditara, asigurata pana in 361 defiii sai. Astfel ia sfarsit sistemul colegial de conducere instaurat deDiocletian.

Constantin cel Mare a murit in 337, fiind singurul dintre toti imparatiiRomei care l-a preaslavit pe Dumnezeu, Imparatul a toate.

Crestinarea Imperiului

Prin Edictul de la Milan din 313, Constantin acorda crestinilorlibertate de cult. La sfarsitul secolului al IV-lea Teodosie I va face dinreligia crestina singura religie autorizata: crestinismul inlocuia religiaimperiala. Universalismul religios se adauga celui politic. Imparatiaterestra era privita ca imaginea pamanteasca a Imparatiei luiDumnezeu, iar imparatul devenea locotenentul lui Dumnezeu pepamant; Bisericasi Stat se completeazasi se intrepatrund. In timp celegislatia civila se va ocupa de organizarea materiala a Bisericii,decretele canonice devin legi civile.

Biserica urmeaza ca organizare pe cea de Stat: se aplica asa-numitulprincipiu al acomodarii. Ea ia nastere in orase si se organizeaza inacest cadru: conducatorul comunitatii locale este episcopul iar orasuleste administrat bineinteles prin episcopie. Biserica adoptasi modelulprovinciei care regrupa mai multe orase ce deveneau provincieecleziastica sau bisericeasca; episcopul principalului oras deveneaepiscop mitropolitan, inconjurat de principalii sai sufragani.

20 din 22


21/22

Adaptarea cadrului diocezan civil va fi ceva mai dificila. Astfel Antiohiaera in mod firesc in fruntea diocezei Orientului, precum Alexandriapentru Egipt. In schimb importanta pe care o capata acum Cezareea incadrul diocezei Pontului si Efesul in aceea a Asiei, umbreste intr-ooarecare masura Constantinopolul. In acest caz vedem cum

functioneaza din nou foarte bine principul acomodarii: fiind vorba denoua capitala, va evolua din sufragan al Heracleei Traciei in mitropolie;notiunea de patriarhat se va degaja treptat, iar la Sinodul Ecumenic dela Calcedon din 451, se va fixa numarul de 5: Noii Rome se acordarangul al doilea, vechea capitala isi pastreaza locul, organizareaglobala incepand sa aiba un caracter politic.

Raporturile dintre Bisericasi Imperiu vor depasi destul de repede cadruladministrativ. Episcopii sunt alesi din randul aristocratieimunicipale, devenind in scurt timp membrii marcanti aiinteligentei oraselor. De fapt, crestinismul devine singura garantie a

civilizatiei impotriva barbarilor: el salveaza Imperiul roman, filozofia sietica cetatii grecesti de la distrugere. Pentru aristocratia oraselor,episcopul elenofon este de preferat soldatului barbar latinofon; eldevine misionarul unei culturi cu care se identifica. Un prim exemplu inacest sens este Eusebiu, episcopul Cezareei, care-si va pune pana inslujba lui Constantin cu atata entuziasm incat contrasta in mod evidentcu atitudinea retinuta a retorilor greci cu privire la puterea imperiala.Astfel in multe situatii si locuri, misionarul va fi acela care incheiaprocesul de elenizare.

Urmarile convertirii lui Constantin

Pe la sfarsitul sec. al IV-lea, in timpul pastoririi Sf. Ambrozie, episcopulMediolanului, se vorbea despre o calatorie facuta de mama luiConstantin cel Mare, Sf. Elena, la Locurile Sfinte. Cu acel prilej ea ar figasit si Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul, ingropatacu celelalte doua ale talharilor. Locul exact al descoperirii i-ar fifost aratat de un evreu. Pentru a sti care este Crucea cea adevarata, arastignirii Mantuitorului, Sf. Elena a facut sa se atinga de ea de trei oritrupul unui tanar bolnav. Aceea care l-a vindecat a fost considerataCrucea lui Iisus. O parte din cuiele Crucii au fost topite, iar materialulutilizat la o casca de fier a imparatului precum si pentru fraul calului.

Sf. Elena ar fi murit la Constantinopol pe la varsta de 80 de ani, corpulei fiind asezat intr-un sarcofag de porfirasi transportat la Roma. Astaziin Muzeul Vaticanului se poate vedea un sarcofag de porfira atribuit Sf.Elena.

Revenind la fiul sau Constantin, convertirea sa a fost un act de oimportanta capitala. Pana atunci crestinii constituiau o minoritate inImperiu si apartineau mai cu seama populatiei modeste de la orase.

21 din 22


22/22

Aristocratia senatoriala era in marea ei majoritate pagana, in afarapoate de Africa si Egipt.

In aceste conditii sansele crestinilor de a avea un imparat dintre eierau mici si fara un imparat crestin convertirea populatiei ar fi fost inca

multa vreme amanata. Prin convertirea lui Constantin la crestinism s-au modificat si raporturile dintre Bisericasi Stat. Socotindu-se slujitorullui Dumnezeu, responsabil in fata Lui de buna randuiala in Biserica, elnu a ezitat niciodata sa intervina in treburile acesteia in mod hotaratorcum a fost cazul cu convocarea Sinodului de la Niceea. El a creatprecedentul dupa care numai imparatul putea sa convoace un SinodEcumenic, iar Biserica a acceptat autoritatea sa fara discutie.

Sinteza IBU

Documents

Transcript of Sinteza IBU