0nuvela
4
„De la Ineu drumul de Ńară o ia printre păduri şi peste Ńarini lasând la dreapta şi la stânga satele aşezate prin colŃurile văilor. Timp de un ceas şi jumătate drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care în urci, şi după ce ai coborât iar la vale, trebuie să faci popas, să adapi calul ori vita din jug şi să la mai laşi timp de răsuflare, fiindcă drumul a fost cam greu, iară mai departe locurile sunt rele. Aici în vale e Moara cu Noroc. .......................................................................................................................................................................................... Rămâind singur cu Ana şi cu copiii, GhiŃă priveşte împrejurul său, se bucură de frumuseŃea locului şi inima îi râde când Ana cea înŃeleaptă şi aşezată deodată îşi pierde cumpătul şi se aruncă răsfăŃată asupra lui, căci Ana era tânără şi frumoasă, Ana era fragedă şi subŃirică. Ana era sprintenă şi mlădioasă, iară el însuşi, înalt şi spătos, o purta ca pe o pană subŃirică. Numai câteodată, când în timp de noapte vântul zgâlŃâia moara părăsită, locul îi părea lui GhiŃă străin şi pustiicios, şi atunci el pipăia prin întunerec ca să vadă dacă Ana, care dormea ca un copil îmbăiat lângă dânsul, nu cumva s-a descoperit prin somn, şi s-o acopere iară. ......................................................................................................................................................................................... .GhiŃă! grăi nevasta aşezat. Nu vorbi cu mine ca şi când ai avea un copil înaintea ta. Tu eşti bărbat şi trebuie să ştii ce faci. Te întreb numai; nu vreau să te descos: tu îŃi dă seama dacă ai ori nu ai ceva să-mi spui. Fă cum ştii, dar eu îŃi spun, şi nu mă lasă inima să nu-Ńi spun că Lică e un om rău şi primejdios: asta se vede din ochii lui, din rânjetul lui şi mai ales din căutătura ce are, când îşi roade mustaŃa cu dinŃii. E om pătimaş, GhiŃă, şi nu e bine să te dai prea departe cu el. -Dar nu mă dau deloc! Răspunse bărbatul. - Bine! grăi nevasta. Tu fă cum ştii, dar să nu zici că nu Ńi-am spus. GhiŃă ar fi voit să vorbească, însă îi era greu, după ce zisese o dată că n-are nimic cu Lică; îşi puse dar numai de gând că îi va vorbi altă dată. Şi, la drept vorbind, ce ar fi avut el acum să îi spună?! Toate cele petrecute erau parcă date uitării, şi aşa poate că nici nu era bine ca Ana să afle despre ele. Ce-i drept, GhiŃă se uită mereu la urechile porcilor, ba a găsit în mai multe rânduri şi porci cu semne ale lui Lică, însă Lică venea şi se ducea fără să-l întrebe ceva, şi aşa nu avea decât să Ńină minte şi să tacă. Lică nu-l întreba nimic, nimic nu-i spunea şi nimic nu cerea de la dânsul. Cu toate astea, Sămădăul parcă ştia tot ce se petrecea la Moara cu Noroc, şi aceasta îl nedumerea câteodată pe cârciumar. .......................................................................................................................................................................................... - Nu-Ńi fie frică, îi zise el înduioşat; tu ştii că-mi eşti dragă ca lumina ochilor. N-am să te chinuiesc: am să te omor cum mi-aş omorî copilul meu când ar trebui să-l scap de chinurile călăului, ca să-Ńi dau suflet pe nesimŃite. -Dar de ce să mă omori? zise ea agăŃându-se de braŃele lui. Ce-am păcătuit eu? - Nu ştiu! răspunse el. Simt numai că mi s-a pus ceva de-a curmezişa în cap şi că nu ma pot trăi, iară pe tine nu pot să te las vie în urma mea. Acu – urmă el peste puŃin – acu văd c-am făcut rău şi dacă n-aş vedea din faŃa ta că nu te-am aruncat ca un ticălos în braŃele lui, pentru ca să-mi astâmpăr setea de răzbunare. Dacă mai adineaoră l-aş fi găsit aici, poate că nu te-aş fi ucis. .......................................................................................................................................................................................... Când uşa căzu sfărâmată din ŃăŃâni şi RăuŃ se ivi cu Lică în ea, Ana era întinsă la pământ şi cu pieptul plin de sânge cald, iară GhiŃă o Ńinea sub genunchi şi apăsa cuŃitul mai adânc spre inima ei. -Dă foc! zise Lică, şi RăuŃ îşi descărcă pistolul în ceafa lui GhiŃă, care căzu înapoi fără să mai poată afla cine l-a împuşcat. NemaisimŃind greutatea genunchilor lui, Ana se opinti să se ridice. -Tu eşti, Lică, tu? gemu ea cu ochii Ńintă la el. Vino şi mă ridică. Când Lică se aplecă asupra ei, ea Ńipă dezmierdată, îi muşcă mâna şi îşi înfipse ghearele în obrajii lui, apoi căzu moartă lângă soŃul ei. Lică se ridică iute şi începu să şteargă sângele de pe obrajii zgâriaŃi, să-l şteargă fără de astâmpăr, ca şi când mâna ei ar fi otrăvită, apoi îşi luă şerparul de la piciorul patului şi îl încinse.”
description
text
Transcript of 0nuvela
-
De la Ineu drumul de ar o ia printre pduri i peste arini lasnd la dreapta i la stnga satele aezate prin colurile vilor. Timp de un ceas i jumtate drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care n urci, i dup ce ai cobort iar la vale, trebuie s faci popas, s adapi calul ori vita din jug i s la mai lai timp de rsuflare, fiindc drumul a fost cam greu, iar mai departe locurile sunt rele.
Aici n vale e Moara cu Noroc. .......................................................................................................................................................................................... Rmind singur cu Ana i cu copiii, Ghi privete mprejurul su, se bucur de frumuseea locului i inima i rde cnd Ana cea neleapt i aezat deodat i pierde cumptul i se arunc rsfat asupra lui, cci Ana era tnr i frumoas, Ana era fraged i subiric. Ana era sprinten i mldioas, iar el nsui, nalt i sptos, o purta ca pe o pan subiric.
Numai cteodat, cnd n timp de noapte vntul zglia moara prsit, locul i prea lui Ghi strin i pustiicios, i atunci el pipia prin ntunerec ca s vad dac Ana, care dormea ca un copil mbiat lng dnsul, nu cumva s-a descoperit prin somn, i s-o acopere iar. ......................................................................................................................................................................................... .Ghi! gri nevasta aezat. Nu vorbi cu mine ca i cnd ai avea un copil naintea ta. Tu eti brbat i trebuie s tii ce faci. Te ntreb numai; nu vreau s te descos: tu i d seama dac ai ori nu ai ceva s-mi spui. F cum tii, dar eu i spun, i nu m las inima s nu-i spun c Lic e un om ru i primejdios: asta se vede din ochii lui, din rnjetul lui i mai ales din cuttura ce are, cnd i roade mustaa cu dinii. E om ptima, Ghi, i nu e bine s te dai prea departe cu el. -Dar nu m dau deloc! Rspunse brbatul. - Bine! gri nevasta. Tu f cum tii, dar s nu zici c nu i-am spus. Ghi ar fi voit s vorbeasc, ns i era greu, dup ce zisese o dat c n-are nimic cu Lic; i puse dar numai de gnd c i va vorbi alt dat.
i, la drept vorbind, ce ar fi avut el acum s i spun?! Toate cele petrecute erau parc date uitrii, i aa poate c nici nu era bine ca Ana s afle despre ele. Ce-i drept, Ghi se uit mereu la urechile porcilor, ba a gsit n mai multe rnduri i porci cu semne ale lui Lic, ns Lic venea i se ducea fr s-l ntrebe ceva, i aa nu avea dect s in minte i s tac. Lic nu-l ntreba nimic, nimic nu-i spunea i nimic nu cerea de la dnsul.
Cu toate astea, Smdul parc tia tot ce se petrecea la Moara cu Noroc, i aceasta l nedumerea cteodat pe crciumar. .......................................................................................................................................................................................... - Nu-i fie fric, i zise el nduioat; tu tii c-mi eti drag ca lumina ochilor. N-am s te chinuiesc: am s te omor cum mi-a omor copilul meu cnd ar trebui s-l scap de chinurile clului, ca s-i dau suflet pe nesimite.
-Dar de ce s m omori? zise ea agndu-se de braele lui. Ce-am pctuit eu? - Nu tiu! rspunse el. Simt numai c mi s-a pus ceva de-a curmezia n cap i c nu ma pot tri, iar pe
tine nu pot s te las vie n urma mea. Acu urm el peste puin acu vd c-am fcut ru i dac n-a vedea din faa ta c nu te-am aruncat ca un ticlos n braele lui, pentru ca s-mi astmpr setea de rzbunare. Dac mai adineaor l-a fi gsit aici, poate c nu te-a fi ucis. .......................................................................................................................................................................................... Cnd ua czu sfrmat din ni i Ru se ivi cu Lic n ea, Ana era ntins la pmnt i cu pieptul plin de snge cald, iar Ghi o inea sub genunchi i apsa cuitul mai adnc spre inima ei. -D foc! zise Lic, i Ru i descrc pistolul n ceafa lui Ghi, care czu napoi fr s mai poat afla cine l-a mpucat.
Nemaisimind greutatea genunchilor lui, Ana se opinti s se ridice. -Tu eti, Lic, tu? gemu ea cu ochii int la el. Vino i m ridic. Cnd Lic se aplec asupra ei, ea ip dezmierdat, i muc mna i i nfipse ghearele n obrajii lui, apoi
czu moart lng soul ei. Lic se ridic iute i ncepu s tearg sngele de pe obrajii zgriai, s-l tearg fr de astmpr, ca i
cnd mna ei ar fi otrvit, apoi i lu erparul de la piciorul patului i l ncinse.
-
La vreo sut de metri n susul strzii era parc o oaz de umbr. Dintr-o grdin se revrsau nalte, deasupra trotuarului, ramuri stufoase, compacte de tei. Gavrilescu le privea fascinat, ovind. ntoarse nc o dat capul n direcia tramvaiului, apoi porni hotrt, cu pai mari, inndu-se pe lng ziduri. Cnd ajunse, umbra i se pru mai puin deas. Dar se simea totui rcoarea grdinii, i Gavrilescu ncepu s respire mai adnc, dndu-i puin capul pe spate. >, i spuse vistor. Se apropie de poarta cu grilaj i cercet grdina. Pietriul fusese udat de curnd i se vedeau rondurile cu flori, iar n fund un bazin nconjurat cu pitici. Auzi n acea clip tramvaiul trecnd cu un uruit uscat pe lng el i ntoarse capul. > exclam, zmbind.[...]
La umbra nucilor l ntmpin o neateptat, nefireasc rcoare, i Gavrilescu rmase o clip derutat, zmbind. Parc s-ar fi aflat dintr-o dat ntr-o pdure, la munte. [...] i deodat se trezi n faa porii, i acolo, parc ascuns demult, pndindu-l, i iei n fa o fat tnr, frumoas i foarte oache, cu salb i cercei mari de aur.
Apucndu-l de bra, l ntreb n oapt: - Poftii la ignci? ............................................................................................................................................................................- Ce-i - dorete inima pe ziua de azi? l ntreb [btrna]. O iganc, o grecoaic, o nemoaic... - Nu, o ntrerupse Gavrilescu ridicnd braul. Nu nemoaic. - Atunci, o iganc, o grecoaic, o ovreic, relu btrna. Trei sute de lei, adaug.
Gavrilescu zmbi cu gravitate. - Trei lecii de pian! exclam el ncepnd s se caute n buzunare. Fr s mai socotim
tramvaiul dus i ntors.[...] Numr bancnotele i i le ntinse. - S-l duci la bordei, spuse btrna ridicnd privirile. Gavrilescu se simi apucat de mn i, ntorcnd speriat capul, regsi lng el fata care-l ispitise
n poart. O urm intimidat, purtnd sub bra plria ncrcat de obiecte. - S le ii bine minte, i spuse fata. S nu le ncurci: o iganc, o grecoaic, o ovreic...
Travres grdina, trecnd prin faa cldirii nalte cu acoperiul de olane roii, pe care o zrise Gavrilescu din strad.
Se opri i, privindu-l o clip, adnc, n ochi, izbucni ntr-un rs scurt, tcut. Gavrilescu tocmai ncepuse s-i transporte diferitele obiecte din plrie n buzunare.
-
NUVEL / ROMAN
Asemnri Deosebiri
Nuvel Roman
-
NUVEL / COMEDIE
Asemnri Deosebiri
Nuvel Comedie
