Numele meu:..........................

Prenumele meu:.....................

...............................................

Doamna Educatoare/

Învăţătoare:...............................................................

Grupa/Clasa: …………………………

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât Şi-a dat singurul Său Fiu, pentru ca cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă o viaţă veşnică.

Se spune că ostaşii L-au adus pe Iisus în curtea palatului şi au adunat ceata soldaţilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi în mâna dreaptă I-

au pus o trestie. Apoi au îngenunchiat înaintea Lui, zicându-I: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!". După ce L-au batjocorit astfel, L-au dezbrăcat de haina

stacojie şi L-au dus să-L răstignească.

După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi.

Era cam pe la ceasul al şaselea şi deodată s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Şi Soarele s-a întunecat, iar catapeteasma Templului s-a rupt în două. Iisus a strigat tare: "Tată, Îmi încredinţez sufletul în

mâinile Tale!". Şi când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul. Când a văzut ce s-a întâmplat, sutaşul a slăvit pe Dumnezeu zicând: "Cu adevărat, omul acesta era

neprihănit!".

Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el un ucenic al lui Iisus. El s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus. Pilat a poruncit să i-L dea. Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o

piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.

La sfârşitul Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit la mormânt. Şi iată s-a produs un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi s-a aşezat pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas împietriţi. Dar îngerul a cuvântat către femei: "Nu vă temeţi, ştiu că voi îl căutaţi pe

Iisus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul; şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat din morţi. El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta".

Ele s-au îndepărtat repede de mormânt, cu teamă şi cu mare bucurie şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar Iisus le-a întâmpinat şi le-a zis: "Bucuraţi-vă!". Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi s-au

închinat.

Legenda spune că atunci când Iisus a fost băatut cu pietre, acestea atingându-l s-au transformat în ouă roşii.

O altă tradiţie spune că Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-au însângerat sub cruce.

În tradiţia populară românească ouăle de Paşti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice în felurite situaţii etc. Culoarea roşie este simbol al focului purificator.

IEPURAŞUL DE PAŞTE

Cu sfială-n ochi şi-n paşi, A sosit un iepuraş Îmbrăcat în haină nouă Şi în braţe-un coş cu ouă. Câte unul încetişor Le aşează binişor, Printre firele de iarbă, Dar încet, să nu se spargă. VINE IEPURAŞUL

Iepurică-iepurel Stă tot anul cuminţel. Vine doar în primăvară, În gradină, de cu seară. Căci, vezi bine, el cunoaşte Când e vremea pentru Paşte !

Şi atunci, de dimineaţă, După ce te speli pe faţă, Tu să cauţi în gradină, Pe sub tufe de sulfină, Ouă roşii, bomboanele, Ciocolată, acadele.