Radacini PDF

5/9/2018 Radacini PDF - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/radacini-pdf 1/14

RĂDĂCINILE SPIRITUALE ALE NEAMULUICARPATIN SE DUC PÎNĂ ÎN MILENIUL Xll î.e.n.

Dacă nu-i voi supăra prea rău pe pricepuții noștri în tot și în toate, le supun ,,divinei atenții” aceste imagini uluitoare, să learăt cît sînt de negri în sufletele lor de lifte trădătoare, care ne-au falsificat cu atîta ură istoria și continuă chiar în fața dovezilor de netăgăduit să ne otrăvească mințile cu făcăturile lor vechi de 150 de ani. Situl de la Gobekli Tepe este de formă circularăfiind un lăcaș de cult al oamenilor din mileniul Xll î.e.n. dar aceste comunități care au construit asemenea monumente nu erauapărute din senin, și nu s-au apucat săracii, bîntuiți de revelații după ce i-au alergat vreun leu sau altă fiară turbată, să facă ei ozidire, de vrednică cinstire pentru Mîntuitorul/Salvatorul care nu i-a lăsat gustare plăcută la hămesita lighioană. Simbolistica de

pe aceste artefacte: taurul, șarpele, șopîrla sau crocodilul, lupul, pasărea destinului, mistrețul, oile cum apar în alte locuri,scorpioni, pești, le găsim atît pe tăblița 1 dar și altele, cît și pe unele iconițe ale geților. În lăcașul de cult din Anatolia mai apar și alte animale. Ori această corespondență dintre simbolistica religioasă de la Gobekli Tepe se poate face numai cuspiritualitatea geților și a românilor, la celelalte popoare ,,civilizate”, iar unul chiar ,,ales”, nu se găsește nimic din elementelemenționate mai înainte. La fel este situația cu vecinii din jur care ne spun că am venit pe locurile acestea binecuvîntate deSîntu, aduși din closetul imperiului roman sau din sudul Dunării cum au primit revelații de la Talpa Iadului scursurile cazare cese țin băștinașii plaiurilor carpatine din ,,vremuri imemoriale”. Continuitatea spirituală de peste 14 milenii în mentalulcolectiv al nostru, al strămoșilor noștri și al acelor neștiuți stabiliți pe plaiurile mioritice prin mileniile X î.e.n, din care s-au

zidit neamurile arimine, nu poate fi pusă în discuție de nimeni care are bun simț și nu trăiește din otrava revelațiilor istorice, ainternaționalismului, a demitizării, a globalizării și a pupincurismului satanist. Dar și în toriștea carpatină erau neamuritrăitoare prin acele vremuri, sau poate că s-au dus mai spre sud aceste populații în timpul ultimei glaciațiuni ce a avut lor cam

pe cînd s-a înălțat lăcașul de cult de la Gobekli Tepe.

O parte din situl de la Gobekli Tepe, Turcia,din mileniul Xll î.e.n. Pe stîlpul din centrulimaginii se vede un lup

Un mistreț? Și păsări Șoimul solar, Șaue, sau pasărea destinului cu disculsau cercul sorții pe aripă

O șopîrlă sau crocodil

Cioc al păsării destinului,Șaue descoperit în situl de laGobekli Tepe Și pasărea destinului sau

Șaue, cum a fost reprezentată pe coiful descoperit la Peretu,secolul V î.e.n.

Statuetă descoperită laGobekli Tepe, care apela gît două forme de Vfoarte pronunțate. Șaueeste scris pe tăblița 1 cutrei astfel de V dar cuvîrful în sus la fel cumapare și pe statuetadescoperită la Cîrna – Dunăreni, jud. Dolj, de prin secolul Xll î.e.n.

Cosorul sau secera divină cucare se aduna prima recoltă

Talisman descoperit la

Gobekli Tepe, ce are înmijloc Pomul Vieții dar numai cu trei ramuri, fiindînsoțit la stînga de șarpelecunoașterii cerești, iar ladreapta de Șaue, Șoimuldivin(T1, caseta cu imaginestînga sus) sau Fiul Omului,adică Sîntu ori Tatăl Ceresc.

Oul mitic, vegheatde șarpe din care s-anăscut universul.

Oul de calcar de laLepenski Vir, dinmileniul Vlll î.e.n.

Ou de piatră descoperit la Corbii dePiatră, aparținînd culturii geților și careera un obiect al religiei strămoșești.



Statueta bărbatului de la Gobekli Tepe are o corespondentă la Tărtăria, dar aici este făcută din lut și sugerează că ar fi vorbade o femeie, însă tipicul și simbolistica este aceeași numai că are trei forme de V la gît, iar pe tăblița rotundă descoperită totaici, simbolul lui Șaue apare cu două forme de V, așa cum are și statueta din situl anatolian.

Mitul facerii lumii dintr-un ou cum apare pentru prima dată în istoria lumii la Gobekli Tepe, a mai fost dovedit arheologic prin situl de la Lepenski Vir din mileniul Vlll î.e.n. de pe malul drept al Dunării, acoperit acum de apele barajului de la Porțilede Fier. Aici s-a descoperit un ou de calcar care are în relief mai mulți șerpi ce imită mișcarea specifică pe lungimea oului, toți

pictați în culoare roșie. Legenda se găsește amintită în cultura noastră, în ritualurile orfice și mitraice, în cultura emeș și laneamurile aryas din India, dar toate își au rădăcinile aici în Carpați și pășit în timp la Gobekli Tepe în Anatolia. Iar oul de

piatră descoperit în cimitirul localității Corbii de Piatră din județul Argeș, este dovada materială a acestei culturi fabuloasevechi de peste 15 milenii!!! Obiectul are pe el o inscripție care nu a fost citită pînă în prezent dar nu este încă timpul pierdut

pentru a cerceta și acest colț de istorie uitată și ocultată.Un studiu amănunțit ar da rău de pămînt cu făcăturile culturii occidentale care s-a clădit toată pe preluarea mincinoasă a

multor informații venite din antichitate, unele falsificate cu bună știință prin secolele lV-Vlll ale erei noastre, iar altele însecolul XlX cînd unii s-au dovedit mai civilizați și mai mincinoși ca alții.

Deși istoricii români, citindu-l și citîndu-l numai pe părintele mincinoșilor Herodot, spun că geții erau o adunătură desălbătăciuni, care nu știau decît de ghioagă, sabie și suliță, totuși dovezile arheologice ne arată răspîndirea religiei strămoșeștila alte neamuri care nu aveau aceeași mamă cu a lor. Legăturile cu ținutul geților și religia lor, a neamurilor din afara acesteilumi, o găsim în discul de la Nebra din sud-estul Germaniei, la cca 60 km distanță de locul unde se întîlnesc granițele acesteițări cu Cehia și Polonia. Aici s-a descoperit un disc de bronz acoperit cu aur, două săbii, cîteva dălți și două brățări din aur care

seamănă foarte mult cu cele ale geților furate din dabo geto Samisetuza, toate obiectele fiind vechi de pe la 1600 î.e.n.

Am să discut numai discul pentru că el ne ajută cel mai mult să dovedim legăturile dintre locul unde a fost descoperit șilumea geților. Este un obiect de cult găsit întîmplător în anul 1999, cu diametrul de 32 de cm iar pe margine are 38 de găurimici. Diodor ne spunea că Apolo al lor sau Zabelo al geților se întorcea în insula unde-și avea principalul templu odată la 19ani, dar drumul făcut pe bolta cerească și pe sub pămînt cum erau concepțiile atunci, dura 38 de ani, adică un an al divinității

solare. Discul are în prezent culoarea verde-albastru, dar inițial avea culoarea albastru-violet.Într-o zicere de-a noastră mioritică, din vremi străbune adică getbeget se povestește despre zidirea cerului, adică depărtarealui de pămînt pe care ar fi făcut-o cei șapte îngeri bătrîni sfetnicii lui Sentu/Dumnezeu, sau cei 7 arhangheli cum le zic alțiiîmpreună cu mulțime de îngeri. Prea Înaltul s-a bucurat la auzul gîndului lor de izbăvire, dar le-a cerut și oamenilor să seostenească după puterile lor pentru zidirea dumnezeiască, adică să ajuneze mult pentru a le fi trupul și mintea curată și dată lacele cerești, lăsînd deoparte apucăturile pămîntești, din care unele pline de răutăți, fiindcă astfel îngerii vor slăbi și nu vor mai

putea termina zidirea cerului. Din acele vremuri au rămas cele 7 posturi, căci la început au fost șapte arhangheli care au făcutcerul. Dumnezeu dădu celor șapte arhangheli aripi ca să poată merge în tărîmul rohmanilor, sub fundul pămîntului, şi de acolosă aducă piatra cea mai scumpă, Şi au adus sfinţii de acolo atîta piatră, străvezie cum e sticla şi albastră cum e floarea cicoareişi ochii îngerilor şi au făcut din ea cerul ca o boltă deasupra pămîntului, şi i-au pus 7 stîlpi făuriţi tot din piatră scumpă. Oricele două culori descrise în povestioara noastră sînt tocmai culorile de pe discul descoperit la Nebra, adică luminos și albastru.Pe el în partea stîngă este un soare din aur iar în partea dreaptă o semilună din același metal cu vîrfurile îndreptate spre stîngași are în spate, aproape de margine un fel de barcă solară tot din aur asemănătoare cu cea de pe tăblița 1 și de pe medalionul

împăratului get Constantius care împărățea în imperiul roman pe la anii 350. Pe disc sînt poziționate 32 de stele din aur, iar ungrup de șapte stele sînt așezate într-o formă specială în fața cornului de sus al semilunii. În partea de jos a discului între soare șisemilună este un fel de seceră tot din aur și simboliza unealta cu care se recolta grîul, plantă din care se făcea pîinea sfințită cese aducea ca ofrandă Tatălui Ceresc sau cosorul cu care se tăiau strugurii din care se făcea vinul considerat o băutură sfîntă.

La emeși, lugal primea odată cu ungerea lui în templu și o sabie sfîntă sub forma unei seceri cu care trebuia să secere pe toțidușmanii comunității. Și pir-a egiptenilor primea odată cu urcarea pe tron o sabie curbată iar geții își făureau fiecare cîte oasemenea unealtă pe care știau să o mînuiască cu mare meșteșug.

Dar barca solară ca simbol al mitologie sacre este dovedită pe teritoriile locuite de strămoșii noștri încă din mileniul V î.e.n.Pentru a mai face ceva lumină, adaug informația că în mormîntul faraonului Sethi l(1312-1298 î.e.n.) pe perete sînt pictați doiîngeri cu culoare albastră care stau faţă în faţă. Imaginile respective nu se mai găsesc şi în alte temple pentru a se crede că ar aparține religiei egiptenilor iar pe un papirus din timpul lui Ramses ll(1303-1235 î.e.n.) deasupra mumiei mortului stă un înger în poziție orizontală care ţine în mînă roata vieţii sau roata destinului cam așa cum apare Șaue sau Pasărea Phonix după guragrecilor, la Gobekli Tepe. Imaginea este identică cu cea de pe tăbliţa 11 iar îngerul are barbă tunsă scurt, ori se ştie că egiptenii

nu purtau asemenea podoabă, aceasta fiind specifică geţilor. Cele de mai sus arată că avem de-a face cu o relație strînsă dintrereligia geților și cea a egiptenilor încă din secolul XlV î.e.n. iar aceste legături au fost stabilite poate de Orfeu despre care sespune că ar fi vizitat Egiptul înainte de războiul Troiei sau Deceneu amintit cu aceleași preocupări.

Chiar de le voi aduce mult venin în rînză întunecaților, mă voi învrednici să le mai arăt cu dovezi arheologice, că religiaSfîntului Soare, a lui Sîntu și a celor șapte îngeri bătrîni care îl ajutau pe Bunul Dumnezeu la rînduirea și rînduiala



cerurilor, noi neamul carpatin care ne ținem gețibegeți am practicat-o de la mijlocul mileniului ll î.e.n. pînă pe la 1350 în timpul primilor domni mușatini – adică frumoși – care își aveau capitala la Baia în apropiere de Fălticeni. Prima lor stemăavea în centru un cap de taur/bour solar identic cu cel descoperit la Craiova și vechi de prin secolul Vl î.e.n.. Atît capul de bour descoperit în situl de la Craiova cît cel de pe stema Moldovei, au în frunte simbolul soarelui înrăzat pe cînd pe discul de la

Nebra, el este prezentat chiar sub forma unui disc așa cum era în religia egiptenilor.

Bourul din stemă are între coarne o stea cu opt raze, adică cei șapte îngeri bătrîni împreună cu Tatăl Ceresc, prin care serînduiește Calea Adevărului și Dreptății lui Dumnezeu, în partea stîngă a botului sînt șapte stele așezate la fel ca pe discul dela Nebra, reprezentînd pe cei șapte dio din religia geților iar în partea dreaptă este semiluna în aceeași formă ca pe acest disc.Dar grupul de șapte stele așezate pe cele două artefacte, dacă sînt unite după regula triunghiului isoscel, dau două triunghiuri,unul cu baza în sus, iar celălalt cu baza în jos, formînd așa-zisa ,,stea a lui David” însă avînd în mijloc un punct mare. Ori acestsimbol se găsește în vechiul lăcaș de cult de la Șinca Veche din mileniul V sau lV î.e.n. iar aici punctul/steaua din mijloc estereprezentată printr-un cerc care este împărțit în două părți egale printr-o șerpuire, adică simbolul înțelepciunii cerești cum sevede în imaginea alăturată.

Grupul de șapte stele al Pleiadelor sau al lui Zabelo/Apolo apare și pe un car solar din epoca bronzului(2400-800 î.e.n.)descoperit în sudul Danemarcei în anul 1902, în localitatea Trundholm, fiind format dintr-un car cu șase roți care au numai

patru spițe aranjate sub formă de cruce, iar osiile sînt unite printr-o tijă. De aceasta este fixat în partea stîngă calul solar iar în partea dreaptă este un disc din bronz acoperit cu aur păstrat numai pe o parte unde se vede în mijloc grupul celor șapte punctedin care lipsesc două, fiind în poziție identică cu discul de la Nebra.

Același grup de stele se vede pe o monedă descoperită în Marea Britanie în anul 2005, din categoria Maia(imaginea de sus),

iar sub calul solar sînt imprimate cel șapte stele prin șapte puncte așa cum sînt și pe discul de la Nebra dar mai au în plus niștesăgeți ieșite din fiecare punct și care au în capăt un fel de biluță. În partea de sus a botului calului este semiluna cu o stea încavitate cum este pe discul de la Nebra, iar în dreptul botului sînt două triunghiuri cu cîte un punct în mijloc, simbolul TatăluiCeresc din religia strămoșească pe care tîlharii iudeo-creștini l-au luat fără nici o revelați ci numai prin sabie, pîrjol și hoțienemărginită. În Banat s-au descoperit în anul 1840 mai multe monede de argint de tip Maia care arată pe avers bustul luiZabelo sau Apolo după zisa grecilor, iar pe revers este o stilizare a lui Zabelo urcat pe calul solar. Deasupra capului divinității,dar în spate este scris YU, adică Mîntuitorul. Figura calului seamănă foarte mult cu cea de pe moneda descoperită în MareaBritanie. Brățările descoperite la Negra seamănă foarte mult cu cele de la Sarmisetuza și cele făurite de sarmați așa cum rezultădin imaginile de mai jos.

Brățară sarmată, secolele lll î.e.n.-V e.n. Brățări ale geților



Cît timp o vom ține cu sfintele făcături ale lui Laurian, Pîrvan și toată liota de trădători de Neam și Țară, nu vom puteaînțelege aproape nimic din aceste resturi de spiritualitate ale neamului get, care au reușit să scape de distrugerea timpului șiînveninarea liftelor ce ne vreau numai rău și prăpăd.

Aceste imagini sînt dovada de netăgăduit a continuității religiei strămoșești pe plaiurile mioritice timp de peste 3000 de ani,și degeaba spun fel de fel de tîrîturi pupincuriste că am dat limbi la legămîntul lui Avram pînă ce unealta umilinței animalice adevenit șmirghel. Dovezile prezentate arată că mint și sînt înfrățiți cu Satana și Talpa Iadului.

AUTENTICITATEA TĂBLIȚELOR DE LA SINAIAESTE DOVEDITĂ DE MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTĂ, DE

CABALA, DE SCRIERILE TRISMEGISTE, DE EDDA, DE TĂBLIȚELE DESCOPERITEÎN IORDANIA ȘI SITUL DE LA GOBEKLI TEPE

Despre tăblițele descoperite la Sinaia, pricepuții noștri au SPUS fără însă a dovedi, că sînt false. Dar orice fals trebuiedemascat și arătat cum s-a înfăptuit ori ei nu au făcut-o pînă acum! Însă există zeci de argumente că tăblițele; o parte sîntoriginalele de plumb iar o parte sînt copii din plumb făcute după cele de aur, că aceste artefacte sînt autentice . Informațiile de

pe aceste tăblițe sînt toate veridice și ne povestesc adevărata noastră istorie, chiar dacă unii s-au repezit să le traducă pringreco-latină, oro manisa, traco-belita sau alte manii deocheate ce fac numai rău adevărului.

Negîndu-ne sistematic istoria și limba nu putem decît să spunem fel de fel de aiureli dar asta numai în dauna noastră.Dau ceva argumente despre autenticitatea tăblițelor noastre, cu cele descoperite cu vreo cinci ani în urmă în Iordania!!!

Imaginea personajului care are pe cap o coroană, este înconjurată de un șarpe stilizat asemănător cu șarpele care apare petăblița 1 de pe site-ul meu www.ariminia.ro, sub imaginea din mijloc. Majoritatea literelor de pe cărțile descoperite înIordania se găsesc pe tăblițele noastre de plumb iar asta dovedește că ele au plecat din aceeași cultură sau religie.

Descoperitorul acestor cărticele nu este semit cum se vede foarte limpede în imaginea de mai sus, ci urmaș al galilor ceiroșcați care au trăit în această regiune cîteva sute de ani. Pomul Vieții așa cum apare pe ,,pagina din stînga” a cărții deschisă,

este specific numai religiei noastre strămoșești, celor emeș și egiptene, adică nemuțurile noastre răzlețite peste mări și țări.În manuscrisul esen numit Manualul de disciplină partea intitulată Imnurile începătorilor, rîndurile x-xi din 1, găsim

rugăciunea de intrare în Frăţie cu jurămîntul: ,,O să-l ţin ca făcînd parte din legile înscrise pe tăbliţele vechi, pentru a-i aduceDomnului drept ofrandă – bunătatea buzelor mele… O voi păstra ca pe una dintre porunci înscrisă pe tăbliţe vechi”. În peştera

YПЄXΛIPЄΛBIT



de la Qumran nu s-au găsit decît papirusuri dar mandeenii din Samaria vecină Galileei, aveau scrisă Cartea sufletelor – Sidra d

Nishmatha, principala lor scriere de cult – pe asemenea plăcuţe și suluri de plumb, ei luînd obiceiul de la geţi şi galii careformau marea Frăţie a Celui Ales sau a esenilor cum au numit-o ivriții. Acum s-au descoperit în Iordania în regiunea carefăcea parte din Galileea și ,,tăblițele vechi” despre care vorbesc manuscrisele, dar întunecații nu spun că locul este situat înacest ținut, unde, începînd cu prima parte a secolului lll î.e.n. au locuit pînă în secolul ll al erei noastre, galații sau ,,galii ceiroșcați” amintiți de tăblițele noastre și care practicau religia geților unde și-au găsit loc de liniște sufletească și oameni din alteneamuri. Și tot aici își aveau sălașurile esenii sau asenii amintiți de atîtea izvoare antice.

În manuscrisul Cele şapte căi ale păcii descoperim cum ivriții au ochit aceste lăcașe ale esenilor pentru a le transforma încuiburi ale fanatismului lor fariseic și astfel ostilitățile sînt foarte puternice între esenii adevăraţi – geţii şi galii cei roşcaţiamintiţi de tăbliţele geţilor unde s-au refugiat rumunii cu trupul neînsufleţit al lui Ili – și cei pîrîţi de Filon ca eseni care au pusstăpînire pe centrul de la Qumran în anul 26 al erei noastre iar Flavius i-a numit zeloţi, farisei şi preoţi iudei. Manuscrisul ne

precizează cu privire la aceste fapte: ,,spune Maivîrstnicul... mulţi sînt aceia care nu cunosc pacea pentru că ei sînt în război cu propriul corp, cu gîndurile lor, cu semenii lor şi ei nu cunosc frumuseţea Manuscriselor Sfinte… Trei sînt lăcaşurile FiuluiOmului.… corpul fizic, gîndurile sale şi sentimentele sale… Manuscrisele Sfinte… conţin toată înțelepciunea luiDumnezeu revelată Fiilor Luminii, chiar acele tradiţii care vin de la Eno sau de mai înainte, pe calea fără de sfîrşit dintrecut, din învăţăturile Celor Mari… Şi cînd am ajuns să înțelegem cu ochii înțelepciunii și să auzim cu urechile înțelegeriiadevărurile fără vîrstă ale Manuscriselor Sfinte, atunci noi trebuie să mergem printre Fiii Oamenilor şi să-i învăţăm, pentru că,dacă noi ascundem cu gelozie învăţătura sfîntă, pretinzînd că ea ne aparține numai nouă – dar mozaicii chiar asta spun! - atuncinoi sîntem ca aceia care descoperă un izvor în înălţimile munţilor şi decît să-l lase să curgă la vale pentru a potoli seteaoamenilor şi a vitelor, îl îngroapă sub pietre şi pămînt, lipsindu-se ei înşişi de apă, mergeţi printre Fiii Oamenilor şi vorbiţi-le despre Legea Sfîntă spuneţi-le că ei se pot salva, ei înşişi şi că pot intra în împărăţiile cereşti… Atunci Fiul Omului va

căuta pacea cu ceilalţi Fii ai Oamenilor, chiar şi cu fariseii şi cu preoţii , chiar şi cu cerşetorii şi cei fără de adăpost, chiar curegii şi guvernatorii, pentru că toţi sînt Fii ai Oamenilor, indiferent de avere sau neam …. Căutaţi pacea cu toţi FiiiOamenilor şi lăsați să fie cunoscută de la aleșii Luminii, pentru că noi trăim potrivit Legii Sfinte încă din timpul lui Eno saumai demult… Cu mult timp înaintea Marelui Potop, Cei Mari mergeau pe pământ şi arborii uriași, care au rămas în prezent olegendă, erau casa lor şi împărăţia lor.”

J. Flavius spune că esenii cînd intrau ca membri în Frăția Celui Ales primea fiecare o carte cu numele sfinților pe caretrebuiau să o păstreze ca pe cea mai de preț comoară. Cînd ivriții au intrat cu sabia în centrul de la Qumran din Galileea, eseniiau trebuit să-și salveze învățăturile sfinte și astfel au fost ascunse pe unde au putut să nu fie găsite de prădători, întrucît religiale interzicea să lase la îndemîna celor din afara Frăției Celui Ales, scrierile lor sfinte primite de la strămoșul geților Eno.

,,Tăblițele sfinte”, adică cele descoperite acum în Iordania și ,,manuscrisele sfinte” adică descoperite la Qumran în anul1947 dar și cele adunate de Ieronim timp de peste 20 de ani și care sînt în tainițele Vaticanului iar unele interzise publicului,formează ceea ce textul esen numește ,,Legea Sfîntă”.

Iar simbolistica asemănătoare de pe tăblițele noastre și unele descoperite în Iordania cu cea din situl de la Gobekli

Tepe arată, fără putință de tăgadă autenticitatea lor. Dar ne ajută în dovedirea autenticității tăblițelor de plumb descoperitela Sinaia și hoția făcută în dauna religiei strămoșești, numită de hoțomanii cazari Cabala.În amintita cărticică apărută pe la sfîrșitul secolului Xll, la mozaicii care locuiau în sudul Franței, ne zic plini de fudulie:

,,Acesta ne învață că există un Elohim, un principiu care se numeşte «răul» şi se află în nordul lui Dumnezeu , deoarece sespune că de la miază-noapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor ţării acesteia, că tot răul vine de la nord. Şi ce

principiu este acesta? Este forma mîinii şi ea are mulţi soli şi toţi se numesc «răul»… Şi ei sînt cei ce împing lumea îngreșeală pentru că Tohu este nordul şi Tohu înseamnă răul care ameţeşte pînă ce oamenii cad în păcat şi tot instinctul rău dinom provine de acolo. Rabinul Amora şedea şi rostea către ceilalţi: Mai dragi îşi sînt porţile Sionului cînd sînt deschise. De ce?Pentru că sînt de partea răului: dar cînd Israel săvîrşeşte binele înaintea lui Elohim şi e demn ca aceste porţi să se deschidă,îi sînt mai dragi decît toate locuințele lui Iacob în care este pace mereu”.

Mai spun pricepuții cabaliști îmbolnăviți de vedenii și tîmpenii care toate au fost hoții la drumul mare, că, înțelepciunea lor cabalistică este jinduită de un duh al răului ce-și are sălașul în nord numit Tohu, dar în fapt sînt mai mulți iar ca simbol au,,forma mîinii” Ei întunecaților, ușura-v-ar moartea de zile pentru îndrăcitele voastre vedenii și înțelepciuni, de ce nu ați vrut să

ne spuneți mai multe, poate așa ne dădeam și noi mai devreme puchii de la ochi și nu rămîneam gunoaiele Europei. Uitîndu-măeu pe tăblița 28 pe care am numit-o ,,album de familie” numai ce-mi sare în ochi ,,forma mîinii” din revelațiile și vedeniilevoastre, dar care pentru mine nu sînt decît informații istorice adevărate despre neamul meu strămoșesc adică getbeget! În

partea dreaptă sus a imaginii apar două figuri ciudate de conducători ai geților și foarte diferite de celelalte. Cea aranjată maispre mijlocul tăbliței cu fața spre dreapta, care are scris în spatele capului M MATYXO – mato Matigo – a fost conducătorulgeților în prima parte a secolul lV î.e.n. de la care avem și tăblița 15. Scăfîrlia lui alungită vine din obiceiul sarmaților care îșimutilau băieții de mici ca să fie ,,frumoși”, legîndu-le capul foarte strîns cu fîșii de pînză tari și astfel craniul era obligat să sealungească foarte mult cum ne spune Strabon în Geografia sa.

Sub bust se vede o mînă întinsă cu degetul mare desfăcut spre dreapta. Și personajul din colțul dreapta sus nu era get ci scit,fiindcă poartă pe cap o căciulă specifică acestui neam. Sub bust are și el mîna desfăcută cu degetul mare spre dreapta. Herodotscrie despre neamul sciților, agatîrșilor și tracilor că sînt frați, născuți din femeia șarpe Echidna care era fiică de titan, adicăscoborîtă fioroasa dihanie din cer și deci de neam divin, fiindcă pricepuții greci au fost primii care ne-au falsificat istoria.

Tăblița 13 a lui mato Maico din dabo geto Enisala în Dobrogea, cheamă la mare chelemet pe neamurile ,,de o mamă” traci,

telagi și iliri care împreună cu geții sînt îndemnați să cinstească o sărbătoare în toiul verii. Vedem că din strigarea lui Maicolipsesc neamurile sciților și asta mă duce la gîndul că mustăria geților cu sciții(adică și sarmații) se stricase și nu mai doreau săle vadă mutrele. Dar asta dovedește că și Herodot minte cînd spune că Echidna a avut numai trei fiii, ori tăblițele de plumbdescoperite la Sinaia coroborate cu datele din Cabala, arată că au fost cinci frați născuți din neamul titanilor, adică ceiscoborîtori din zei: sciții, geții, tracii, telagii și ilirii, tot așa cum sînt și degetele unei mîini.



Dacă misterioșii cabaliști nu au vrut să ne spună de unde au asemenea informații ultrasecrete, atunci am să-i dau eu pegoarnă să nu se mai țină semiți pur sînge, iar cine le dovedește că au de mare meșteșug năravul minciunii, să îl afuriseascădrept îndrăcit antisemit, fascist, neonazist, naționalist și antipupincurist! Ei puteau lua aceste informații cu ,,forma mîinii” șitohu de la bogomilii/vlahii din sudul Dunării alungați în sudul Franței în secolul Xl, de către greci și slavi. Dar ele pot venichiar din surse cazare care sînt urmașii acestor sarmați, sciți, roxolani și alte seminții mai mici, amestecați cu goții rămași substăpînirea hunilor și care erau stabiliți pe cursul inferior al fluviului Volga sau mai către vest. Din amestecul acestor neamuri încare goții - veniți din Gotia sau Gutaland, ținut din Suedia - au fost majoritari, s-a format neamul cazarilor vorbitor de undialect cu fondul lingvistic dominant vechi ,,germanic” care se folosea și în partea de est a Germaniei în feudalismul timpuriu.

Atlas, fiul titanului Iapet a fost unul dintre regii mitologici ai tărîmurilor de la nordul Istrului și a avut șapte fete pecare antichitatea le-a numit pleiade. Cea mai cunoscută - invocată și în mitologiile din India - este Maia. Dar pe fostele teritoriilocuite de neamul geților au fost descoperite zeci de monede care purtau pe ele această inscripție Maia. În limba strămoșeascăcuvîntul ma înseamnă mamă, iar cuvîntul ia are sensul de mînă deschisă, a lua, dar și cinci, adică întocmai de spun misterioșiicabaliști, însă prea întunecați în misterele lor sataniste!

Dacă sciții au practicat multe sute de ani religia geților, sarmații țineau și ei o religie asemănătoare, însă ambele aveauconceptul neamului neamului scoborîtor din zei , adică din mama Echidna care era fiică de titan. Pe atunci ei nu se sfințeautușinîndu-și prepuțiul bărbăției sau ținîndu-se numai să le facă rău goimilor cap de lut, apucîndu-se de îndrăcitul prieteșug cuÎntunecimea Sa după anii 800 cînd au început să practice o schismă mozaică unde Moșe, Iisus și Mahomed erau toți unși cudarul și harul înțelepciunii!!!

Vedeți întunecaților că revelațiile și vedeniile voastre nu sînt nici venite din ceruri și nici pline de înțelepciune, ci numaihoție și ură de ați speriat neamul omenesc, dar acum a venit și pentru voi vremea judecății.

Săracii mozaici, aveau ei o neliniște profundă că, într-o zi va veni din nordul îndepărtat ,,răul” - după zicerea lor

tîlhărească sau ADEVĂRUL cum este dovedit de istorie - şi le va da în vileag făcăturile mai vechi şi mai noi, iar ei vorrămîne de izbeliște fără slujba minciunii şi pretențiile de mărire deșartă.În limba română veche cuvîntul tohu înseamnă haos sau dezordine, iar ei nici nu s-au mai obosit să traducă în ebraică

zicerea mioritică, ci au preluat-o fără a clipi și în timp hoția mozaică condamnată de rabini la apariția ei , a devenit prinuitare premeditată, iarăși revelație și izvor de mare cultură mozaică și cinste așișderea unde, goimii obligatoriu trebuie să pună

botul altfel sînt antisemiți din ,,vremi imemoriale”!

Și scrierile trismegiste ne duc pe drumul Adevărului despre tăblițele de la Sinaia. Încă din secolul lV î.e.n. grecii din Egiptnumeau divinitatea egipteană Tehuti sau Thoth, cu numele de Hermes Mercurius, zeu ce apare în religia băștinașilor dinimperiul vechi, adică mijlocul mileniului lll î.e.n. Se credea că el se afla la originea a tot ceea ce a zămislit mintea omenească,dar era şi stăpîn al migratorilor veniţi din est care se buluceau din ,,curiozitate” peste egiptenii neiubitori de asemenea vizite,zeul fiind şi Stăpîn al Ţărilor Străine. Legenda spune că primul Thoth a dat egiptenilor toate științele şi arhitectura, scriindu-le

pe pereții templelor şi pe plăci de piatră pe care le-a îngropat la loc dosit spre a fi păstrate și tainele lor cunoscute numai de

inițiați. Aceste informații au apărut devreme în cultura egipteană pentru că avem mărturia lui Philon din Byblos(64-141 e.n) cea scris Istorii feniciene, şi el ne spune că s-a folosit de scrierile venite de la Sanchuniathon, preot fenician şi mare învățat dinvechime ce a trăit în secolul X î.e.n. precum şi date culese de alții. Spune el că Sanchuniathon a luat facerea lumii din Cărţile

lui Tehuti, adică prin acele vremuri, scrierile circulau într-un areal întins dar numai pe papirus, fiindcă dacă ar fi cărat plăci de piatră s-ar fi cocoșat rău.

Numele divinității Tehuti(tehu-ti) sau Thot se mai scria şi Dahau-ti, care tălmăcit înseamnă neamul sciţilor sau LegeaSfîntă a Sciţilor , adică a populațiilor din nordul Istrului și a Mării Negre, informație pe care o găsim și în discuțiile avute degetul/scitul Anacharsis cu regele lidian Cresus.

Numele Tehuti are legături sonore şi semantice cu divinitatea Tabiti de la geţi şi sciţi numele barbar din rugăciunea cătreHermes cum dau mai jos. Dar după ultima fază de declin a civilizației egiptene care a început în secolul lX î.e.n. și a ținut pînăîn secolul Vll î.e.n. în care scrierile lui Tehuti au fost uitate, a venit al doilea Thoth ce le-a tălmăcit, le-a scris pe papirus și,,tăblița sfîntă” asigurînd astfel renașterea acestei civilizații din perioada saită.

Într-o invocaţii către Hermes adoratorul zice: ,,Ştiu al tău nume ce strălucește în cer, ştiu şi ale tale forme, ştiu al tău pom şi

ştiu al tău lemn. Te ştiu pe tine, Hermes, cine eşti tu şi de unde eşti şi care este cetatea ta. Ştiu numele tale în grai barbar şinumele tău adevărat scris pe sfînta tăbliţă din locul sfînt din cetatea lui Hermes, unde te-ai născut.” Prea multe ştia înfocatuldiscipol dar nu ne-a lămurit deplin cum suna numele lui Hermes în ,,grai barbar” poate n-ar mai fi rămas în istorie atîtea locuriîntunecate. Dacă numele lui era scris pe ,,sfînta tăbliţă” într-un ,,loc sfînt”, atunci baştina lui nu poate fi decît Sfînta Getia

pentru că numai aici în antichitate se scria pe tăbliţe, iar numeroase texte ale grecilor şi romanilor vorbesc timp de peste 1500de ani de neamul divin al geţilor şi Ţara lor Sfîntă.

Şi în Edda sînt amintite tăbliţele sfinte de aur ale asenilor sau geţilor cei înţelepţi, pe care era scrisă întreaga înțelepciunedivină, iar graiul barbar pe care îl ştia elenul este graiul mioritic vechi de milenii și apropiat de cel al vechilor egipteni. Aceștianu scriau decît pe papirus în perioada saită, așa că menționarea tăbliței sfinte dovedeşte că religia lui Hermes venea din altăcultură decît cea greacă sau egipteană şi acest adevăr se ştia atunci! Să mai dau citire acestei rugăciuni: ,,Vino către minestăpîne Hermes, tu, cu, multe nume, ce cunoşti tainele ascunse sub polii cerului şi sub pământ. Tu eşti măreţul şarpe,căpetenia tuturor zeilor, tu care deţii începutul Egiptului şi sfîrşitul lumii”. După tradiţia antică, polul sau axul lumii sau osiapămîntului era la geţi şi mai precis în Carpaţi unde se afla şi cetatea lui Dumnezeu, iar asta zic zău că este adevăr istoric scris

de nenumărate ori de scriitorii antici latini, nu revelație sau vedenie puturoasă, ieșită din horn ivrit!Dacă se ştia că tainele acestei religii erau scrise pe tăbliţe şi îngropate sub osia pămîntului înseamnă că şi în antichitatea

tîrzie se ştia că geţii au reuşit să salveze din ghearele romanilor o parte din tăbliţele lor sfinte şi le-au îngropat la locsigur. Iar nemernicii cînd le-au găsit în anul 1873 chiar la poalele cetății lui Dumnezeu – muntele Bucegi sau Cogaion, lîngăschitul Sf. Ana(Creator, Ziditorul Ceresc) – le-au şi făcut de petrecanie ascunzîndu-le iar pe cele mai multe făcîndu-le



dispărute, astfel ca învăţăturile minunate ale Neamului Ales de Sîntu să nu le mai ştie nimeni. Și apelativul ,,măreţul şarpe” neduce iarăşi la lumea ariminilor din Carpaţi unde şarpele era atît simbol sacru al mișcării eterne de naștere şi renaștere dinmoarte dar şi simbolul înţelepciunii şi cunoaşterii divine depline.

Mai punem aici și dovada venită din scrierea iudeo-cretină numită Apocalipsa, unde zărghitul spune, că tartorul lui Iahwe,fiind aburcat în ceruri de către tot cioporul de întunecați, ajungînd el în lumea veșnică a lui Dumnezeu, odată l-a înșfăcat decoală pe ,,șarpele cel vechi” care era simbolul Tatălui Ceresc, l-a făcut bici și l-a azvîrlit pe pămînt unde alte cete de întunecațil-au înhățat repede împreună cu ,,proorocul mincinos” - Ili marele preot get – și i-au pus la popreală în lacul de foc. Apoi s-au

pus ei pe mare treabă, alungînd din ceruri pe toți îngerii șarpelui cel vechi și aciuindu-se în veșnicie toți iubitorii ieșiți dinmădularul lui Avraam și tușinați la bărbăție.

Din studierea papirusurilor grecești din perioada elenistică a Egiptului, reiese că ,,religia lui Hermes” nu numai că era largrăspîndită, ci practic dominantă în acest cerc al populației, realitate recunoscută și de zburdalnicul Șaul/Pavel care scrie foartesupărat de ,,Dumnezeul veacului acestuia” ce nu-i lăsa și lui Iahwiță un colț de cer, fie el chiar cel mai întunecat, de unde să-șidiriguiască cetele pornite la robirea Neamurilor.

Rugăciunile în limba greacă ajunse pînă la noi, sînt prelucrări ale unor tradiţii locale mai vechi amestecate cu elemente defilozofie elenistică.

Oracolele caldeene este o altă scriere ce confirmă autenticitatea tăblițelor de plumb descoperite la Sinaia, și care vine de prin secolele Vll î.e.n. amintind în informațiile transmise, de monoteismul religie geților și a legăturii scrierilor trismegiste cuacest spațiu cunoscut atunci ca Țara Sfîntă sau Cetatea lui Dumnezeu/Sîntu, care veghează și învîrte osia lumii sau axis mundicum au scris latinii: ,,Căci numai el(ionul),/ culegînd în deplina ei înflorire Floarea Minţii/ din Puterea Tatălui(Ceresc)/ posedă

puterea de a înţelege Mintea Tatălui/ şi de a aşeza acea minte asupra/ tuturor obîrşiilor şi asupra tuturor principiilor-/ cît şi puterea de a învîrti/înţelege/ şi de a sălăşlui în veci pe axul Său neostenit’’.

Filozoful Proclos(412-487) spune următoarele despre adepții acestor culte: ,,Teurgii spun că El – Timpul fără margini, Ionul – este Zeul, şi îi cîntă divinitatea, atît ca bătrîn cît şi ca tînăr, ca învîrtindu-se veșnic prin sine însuşi şi ca ion; ca atunci cîndconcepe suma tuturor lucrurilor numărate, ce se mişcă în lumea Minţii Sale, fiind totuşi deasupra tuturor, ca infinit, datorităPuterii sale, şi totuşi este văzut în ele, înfăşurat ca un Şarpe.’’ Şi tot ca un șarpe se ridică spre cer energiile din locul sfînt almunților Bucegi, iar șarpele ,,cel vechi” ca simbol al sacrului şi al înțelepciunii divine apare pe mai multe tăblițe.

Cu toată înverșunarea întunecaților, am reușit să reeditez cartea ADEVĂRURI ASCUNSE, ce are ca subiect datelede pe tăblițele de plumb descoperite la Sinaia și vechimea Neamului Scoborîtor din Zei pe plaiurile carpatine!

Cartea ADEVĂRURI ASCUNSE – 1198 pagini împărțite în două volume – poate fi cumpărată. Puneți în contulRO74BRDE070SV2801320070 Olariu Constantin BRD Botoșani, suma de 100 lei(RON) și în 7 zile veți primi coletul laadresa pe care trebuie să o transmiteți prin ,,Contact” de pe site-ul meu www.ariminia.ro după care eu o voi confirma.De preferat ar fi ca depunerile să se facă prin BRD fiindcă se elimină taxa de intrare. Se va preciza natura depunerii: c/v cărți.

DACĂ TE SIMȚI ROMÂN MAI MULTDECÎT PE ACTUL DE IDENTITATE, ATUNCI

TREBUIE SĂ-ȚI ASUMI ACEST TRECUT FABULOSȘI ULUITOR AL NEAMULUI SCOBORÎTOR DIN ZEI ȘI SĂ

OBLIGI STATUL MAFIOT ROMÂN SĂ ȚI-L RECUNOASCĂ OFICIAL.



ÎNSPĂIMÎNTĂTORUL ADEVĂR DESPRE MOZAISM ȘI IUDEO-CREȘTINISM,SÎNT CULTE SATANISTE ALE FALUSULUI.

În sezonul de săpături 1975-1976, arheologul israelian Zeâev Meshel a descoperit la Kuntillet Ajrud, în peninsula Sinai - 50km sud de Cadeş(Qedesh în ivrita veche înseamnă sanctuar) care era punctul ce forma granița dintre urdiile ivrito-semite șifilistenii din Canaan, deci în afara Israelului antic - inscripții în limba aramaică, făcute cu o vopsea foarte închisă la culoare

pe cioburile unor vase mari(imagine stînga din rîndul de sus), în care apărea o formulă foarte controversată: „Iahve şi Aştarte aLui, Vă binecuvântez prin Iahve din Samaria şi Aştartea Lui“, iar în a doua inscripție: „Te binecuvântez prin Iahve din Temanşi prin Aștartea Lui. El să te binecuvânteze şi să te păzească şi să fie cu tine, Iahve i-a dat după inima lui prin Iahve din Temanşi Aştartea Lui”. Să fii după cum ni te arăți, chiar mai codos și vesel Întunecimea Ta că vînjos ești pînă peste poate! Arheologiidin Israel, spun că respectivele cioburi ar fi de prin secolul Vlll î.e.n. dar mint cu nerușinare cum le este felul pentru a falsificatot ce a lăsat istoria în acest spațiu și a justifica existența ,,poporului semit de neam cazar” și pe aceste locuri sau a tribuluisemit ivrit care ar fi ziditorul neamului omenesc. Și tot prin acele locuri, adică peninsula Sinai dar ceva mai la sud-vest a primitMoșe ,,cartea de învățătură” și ,,tablele de legi” de la Iahwe sau cum se chema el prin acele timpuri dar sigur era Talpa Iadului.

Asemenea inscripții ciudate s-au descoperit chiar mai înainte, primele fiind în anul 1967, la Khirbet el-Qom, tot în sudulIudeei(la 14 km vest de Hebron), dar arheologul W.G. Dever, care a găsit-o pe pilonul de piatră al unui mormânt de la sfîrșitulsecolului VIII î.e.n. n-a publicat-o decât în 1970, iar inițial nu a înțeles-o ca având vreo legătură cu Aşera. Abia în 1977, A.Lemaire recunoaște că textul trebuie aplicat Aşerei, fiindcă Aștarte era foarte supărătoare pentru făcăturile lor. Zicerea cu

pricina era scrisă într-o formă stîngace, poate și datorită condițiilor grele de execuție, iar autorul ei, un oarecare Oniahu, nu era

prea îndemânatic, necalculându-şi bine spaţiul necesar literelor și fiind stânjenit de un desen (o palmă cu vârfurile degetelor în jos), pe care s-a străduit să-l ocolească. Iată ce spune inscripția: „Binecuvântat a fost Uriahu de către Iahwe și de dușmaniilui l-a salvat prin Aşera Lui. (Scrisă) de către Oniahu. Și prin Așera lui…” Ori simbolul palmei sau ,,forma mîinii” dinCabala era al neamurilor arimine așa cum apare pe tăblița de plumb nr. 28 din cartea mea!

Să încercăm a înțelege aceste imagini și texte din cele două rînduri de poze de mai sus, dar după mintea noastră și dateleistorice la dispoziție, folosind interpretările arheologilor din Israel numai dacă au și fundament istoric.

Prima imagine din stînga arată în colțul stîng jos o vacă la care suge un vițel. În centrul vederii este un monstru cu cap deleu, trup de om acoperit cu blana proprie și niște picioare scheletice. Pe cap îngrozitorul personaj poartă trei coarne, iar mădularul bărbăției are dimensiuni care ar stîrni pînă și invidia elefanților! Mîna dreaptă a tartorului este coborîtă cătrescîrbavnicul legămînt iar stînga este sprijinită în șold de care este prins un alt personaj tot cu o figură de fiară monstruoasă iar mădularul bărbăției este ceva mai mic, să nu-i facă concurență Talpei Iadului. În spatele acestor personaje înfiorătoare, în plansecundar se află o divinitate stînd pe un scaun, uitîndu-se spre dreapta și ținînd în mîna stîngă un scut. Arheologii israeliți spuncă personajul central ar fi Iahwe al lor cel scump și drag, care a luminat întreaga lume cu înțelepciune și fapte bune, fiind

îmbrăcat într-o blană a cărui coadă atîrnă între picioare! N-aș zice ba, dacă această ,,coadă” n-ar fi bărbierită și tușinată lacapăt, iar blana s-ar vedea că atînă pe corp dar și mai jos și nu este crescută din el! Iar personajul care îl ține de brațul stîng estechiar zburdalnicul Satana, apărînd de mai multe ori în Vechiul Legămînt ca ,,înger” al lui Adonai(adică al Talpei Iadului).

Ca să înțelegem cum stau poveștile și în Fără-Tora lor, pretins revelată profeților ivriți chiar de către Întunecimea Sa, dauspre exemplificare invocatul moment cînd Moşe a primit cele 10 porunci şi tablele de la Iahwe pe muntele Sinai. În text nu se



poate citi nici urmă de iubire, lumină, înțelepciune, liniște, fapte bune, ceruri cu cîntări şi pomi ai vieţii, ci numai tunete,fulgere, cutremure, fum şi pucioasă, flăcări şi pîrjol, groază și frică, teroare şi moarte cît nu-ţi poţi imagina! Moşe cheamă toatetriburile ieşite din Egipt care umblau brambura prin pustiul Arabiei, să vină ciopor la poalele muntelui că va fi mare circ mare,iar Iahwe le va da spre păstrate, poveţe înţelepte şi scrisorele deştepte. Tot neamul lui Israel a fost scos la spectacol, dar avertizat să nu se aproprie prea mult de munte că este mare bîia şi se lasă cu moarte pe loc pentru că Iahwe este necruţător cucurioşii sau neascultătorii. Ieşirea 19,16: ,,A treia zi dimineaţa au fost tunete, fulgere şi un nor gros, trîmbiţa răsuna cu putere şitot poporul din tabără a fost apucat de spaimă... 19,18: Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Iahwe se pogorîse pe el

în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere... 20, 18: Tot poporulauzea tunetele şi sunetul trîmbiţei şi vedea flăcările muntelui, care fumega. La priveliștea aceasta poporul tremura, şistătea în depărtare.” Văzîndu-i pe ivriţi că le tremurau picioarele de atîta groază şi că Iahwe s-ar putea să-i nimicească într-oclipă, Moşe i-a îmbărbătat astfel la 20,20: ,,Nu vă înspăimîntaţi căci Iahwe a venit tocmai să vă pună la încercare şi ca să aveţifrica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi .”

Spectacolul groazei se repetă în Psalmi 18,7-13: ,,Fumul îi ieşea din nări iar din gură îi ieşea un foc pîrjolitor, atît deaprinşi erau cărbunii. A coborît cerurile apoi a coborît şi el cu întunecimea întinsă sub picioare. Şi stătea călare pe unheruvim şi zbura. Era purtat pe aripile vîntului. Întindea în jurul lui negură, ca să se retragă, ca într-un cort, ceţurile apelor caresînt norii văzduhului. Din lucirea ce se vedea înaintea lui, norii s-au îndepărtat şi s-a pornit grindina şi ploaia cu tăciuni înflăcări. Şi Iahwe a tunat din ceruri şi şi-a azvîrlit vocea cu grindină şi tăciuni în flăcări.’’

Descrierile terifiante din textul de mai sus, seamănă foarte mult cu prezentarea iadului din iudeo-creştinism şi nu are nimiccu zicerile nevinovate ale arheologilor israeliți

Dacă nu ne-am tîmpit de tot după 1600 de ani de îndobitocire, atunci trebuie să acceptăm că strămoşii noştri aveau dreptatecînd judecau mozaismul ca pe un cult al răului unde zburdalnicul Satana are un tartor şi un tată stăpîn, pe nume Iahwe

şi împreună conspiră împotriva neamului omenesc să-l ducă numai la rele şi robie veşnică.Ca să ne dumirim că lucrurile stau chiar aşa vom căuta în scrisorelele lor preasfinte, unde au plăsmuit cu mînuţele măiastrecele mai alese revelaţii primite de la Întunecimea Sa. În Iov la 2,1 găsim chiar o genealogie a neamului drăcesc, fiecare ce şicum, dar toţi viţă curată din Talpa Iadului! ,,Fiii lui Iahwe au venit într-o zi şi s-au înfăţişat înaintea lui. Şi a venit şi Satanaîn mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea lui Adonai. 2,2 Iahwe a zis Satanei: «De unde vii?» Şi Satana a răspuns lui Iahwe: «De lacutreierarea pămîntului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el»”. Textul este mai mult decît explicit, Talpa Iadului sauIahwe, avea mulțimi de fii, toţi împieliţaţi de soi şi care se ţineau roi pe lîngă Întunecimea Sa. Cînd au fost convocaţi la sfat detaină în străfundurile Iadului, ostaşii răului veşnic în frunte cu Satana , căpetenia cetei tinerimii drăceşti, au dat raportul defărădelegi Întunecimii Sale Iahwe. Chiar dacă iudeo-sataniştii, mari iubitori de revelații mozaice vor coti textul pretinzînd căSatana este îngerul Sant Ana, noi creştinii arimini nu trebuie să-i credem. Dacă-i aşa cum zic ei, să ne lumineze de ce arecoarne, păr ca un iac, coadă şi o duhoare de pucioasă de te otrăveşte ca musca dată cu flit?

Feciorașul preaiubit al Talpei Iadului, preacucernicul Satana este numit ,,înger” cu tot răul pe care îl face cum găsim în Ieșirea 32,34: ,,Du-te dar și du poporul unde ți-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării mele îi

voi pedepsi pentru păcatul lor!”. Golănia este menționată și în manuscrisele de la Qumran, dar cele scrise de ivriți nu de eseni,cum găsim în Manuscrisul de disciplină (ii, 19-25). La capitolele iii 13 – iv 26 îşi lasă veninul să curgă şuvoi: ,,Cu toate acesteaElohim al lui Israel şi îngerul adevărului său sînt totdeauna acolo spre a da nădejde fiilor luminii” adică întunecaţilor ivriţi cuideologia lor de ură, jaf şi pîrjol împotriva celor netăiaţi la mădularul bărbăţiei.

Că mioriticii pripășiți prin centrele esene din Palestina stăteau foarte bine cu memoria colectivă, nu ca astăzi, o dovedeștescrierea esenă Evanghelia Păcii unde, cînd Iosius este rugat de către iudeii adunați pe malurile unui rîu din apropierea MăriiGalileii, să-l însănătoșească pe cel mai bolnav dintre ei, le-a răspuns: ,,Mare este credința voastră. Fie după voia voastră, vețivedea chipul înspăimîntător al Satanei și puterea Fiului Omului. Voi goni din tine pe puternicul Satana prin putereaMielului Nevinovat al lui Dumnezeu.”

Mai găsim informații referitoare la isprăvile tineretului drăcesc în Judecători 13,17 ,,Şi Manoah a zis îngerului lui Adonai:«Care-ţi este numele ca să-ţi aducem slavă cînd se va împlini cuvîntul tău?»”. Îngerul refuză să le spună numele dar precizează,,că este minunat”. În Samuel, Cartea 1, la 18,10, ,,îngerul” lui Iahwe ne arată de ce este în stare să facă: ,,A doua zi, duhul celrău trimis de Iahwe, a apucat pe Saul care s-a înfuriat în mijlocul casei.” Iar la Zaharia 3,1 aflăm cine erau duhul cel rău al lui

Iahwe şi ce nume sublim purta întunecatul: ,,El, Elohim mi-a arătat pe marele preot Iosua, stînd în picioare înaintea îngeruluisău, pe Satana stînd la dreapta lui, ca să-l pîrască.” Ori descrierea este chiar cea de pe cioburile de vas descoperite în sudulIsraelului, dovedind că mozaismul este un cult satanist al falusului iar Tora pe care o cunosc goimii cap de lut este o făcăturădin secolul l-ll al erei noastre. Că o știau şi ei, foarte bine cine este Iahwe cel întunecat, ne spun în Maleahi 2,17 cum îl vedeau

pe Talpa Iadului şi felul de a-şi răsplăti adunătura de întunecaţi împieliţaţi: ,,Oricine face rău este bun înaintea lui Elohim şide el are plăcere!”

Chiar şi în scrierile de mai tîrziu ale pretinșilor iudeo-creştini pe care i-a turbat la fel de rău boala vedeniilor, încă răzbategroaza cultului satanit al mozaismului. Un ivrit sadea sau un pîrlit italic, care se lăsase pentru o vreme de năravul de a se ţine îndrăgălăşenii cu Iahwe, încercînd să introducă în acest cult al răului absolut mai multe concepte din religa geţilor, scrie pe lasfîrşitul secolului lV făcătura Apocalipsa unde găsim la 3,9: ,,Iată că îţi dau din cei ce sînt în sinagoga Satanei, care zic că sîntiudei, şi nu sînt ci mint; iată îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.”

La ivriți sfintele juruințe se făceau ținînd strîns în mîna dreaptă ,,legămîntul” dintre picioare cum apare indirect de cîteva oriși în textele goimilor, pentru a dovedi că cel supus unui asemenea act era dreptcredincios și cu tragere pentru legea lor.

Să vedem cine este și personajul feminin de pe imaginea în discuție. Arheologii israeliți spun că este Așera deși la începutau avut îndoieli în această direcție, acceptînd că este vorba de Aștarte. Să lămurim cum stăteau lucrurile în vremurile de demult

prin Palestina, Sinai și alte vecinătăți.Aşera era o zeiţă filisteană a fertilității descoperită în multe locuințe înainte de secolul Vl î.e.n. sub forma unei statuete ce

prezintă o femeie pînă la brîu cu trăsături fine, cu o podoabă pe cap, parcă din monede, cum poartă şi astăzi unele bănăţence



dar şi regina Şubad din Sumer. În braţe ţine un copil mic în scutece. Dar statueta a fost descoperită şi în numeroase mormintecare erau nişte găuri orizontale săpate într-un deal pietros unde se depuneau morţii. Cuvîntul este scris aşera pentru că semițiinu foloseau sunetul ce şi îl înlocuiau cu consoana ş. În limba română acera înseamnă a avea nădejde la…, a aştepta să…, anădăjdui, a spera la… În ivrita veche, cuvîntul înseamnă Fericita. La vecinii fenicieni zeiţa Aşera era soţia lui El, divinitateasupremă şi avea același rol ca Innana la emeşi fiind o zeiţă a Mamei Pământ, adică a naşterii şi regenerării vieţii, precum și a

binecuvîntării şi fericirii femeilor cu darul nașterilor. Ori în cuvîntul românesc acera, tocmai în această direcție trimite sensulei profund, a naşte sau a renaşte în ceva, a spera sau a fi binecuvîntat cu o nouă viaţă.

După secolul V î.e.n. nu se mai găsesc în resturile arheologice asemenea statuete, dovadă clară că pe capul ivriţilor şifilistenilor a fost impus cu ferocitate de către Ezra şi Nemeea, gheara nevăzută a lui Iahwe și a Satanei așa cum dovedesccioburile de ceramică descoperite. Aceasta este perioada istorică de formare a mozaismului dovedită și de descoperirea de laKuntillet Ajrud. Valurile urii viscerale pornite din rărunchii ivriţilor împotriva filistenilor se găsesc şi în proorocirea lui Zaharia ce povestește vedenii plăcute lui Iahwe de pe la sfîrșitul secolului Vl î.e.n. din Babilon. ,,9,6 Străinul se va aşeza înAsdod şi voi frînge mîndria filistenilor… 14,21 Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată lui Adonai al oştirilor; toţicei ce vor aduce jertfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea; şi nu vor mai fi canaaniţi în casa Lui Adonai aloştirilor în ziua aceea”. Textul ne dezvăluie că filistenii erau mari meşteri în olărit şi le vindeau ivriţilor această marfă care erafolosită şi în Templul din Ierusalim, adică ivriții nu stăpîneau prea bine sau deloc olăritul iar perioada la care se raporteazăfaptele din Talmud, trebuie să o luăm ca anterioară vaselor descoperite la Kuntillet Ajrud. Pe vasul filistenilor(imaginea dinstînga rîndul doi) se vede desenat Pomul Vieții, dar cu brațele curbate cum și-au făcut ei menora după secolele XlV, douătriunghiuri isoscel cum apar și pe mai multe artefacte din nordul și centrul Europei dar din perioada bronzului, crucea cu

brațele egale și alte semne, care, toate vor apărea după anii 380 ca simboluri în creștinismul. Pe vasul ivrit apare acel desenoribil și înfricoșător ce ar trebui să fie dovada istorică a originii iudeo-creștinismului din mozaism, dar situația este într-o totală

contradicție, între dovezile arheologice și conceptele teologice nu există nici o legătură!În prezent atît arheologii israeliți cît și unii străini consideră personajul feminin Așera, deși din descrierea prezentată estedovedită minciuna, el fiind în realitate Aștarte.

Din analiza informațiilor istorice cît și a dovezilor arheologice, rezultă că personajul feminin din spatele lui Iahwe esteAștarte cum voi dovedi în continuare

Aștarte sau Aștartea după scrierea grecilor și romanilor , sau ANAT în unele texte feniciene și ugaritice, este o divinitate bine documentată arheologic din panteonul nord-vest semitic. Ea apare trecută și în Talmud, ca zeitate principală de cult pentruIzabela adus poate din patria ei natală, Fenicia. În 2 Regi 13,6 găsim chiar informația explicită că Aștarte era venerată înSamaria, adică întocmai ce scrie pe cioburile de ceramică descoperite de arheologii din Israel. La 17,10 din același text,Aștarte este așezată sub un copac verde ca simbol al renașterii cum era la egipteni culoarea verde.

Lingvistic, după unele opinii ale orientaliștilor, numele Aștarte ar avea sensul de ,,cea care umblă în spate”, adică soție dupăregulile lumii semite și ivrite, așa cum este desenată și pe resturile ceramice de la Kuntillet Ajrud. Imaginea ei în această

poziție vine din cultura egipteană unde zeița Aștarte a fost mult vreme protectoarea militară a faraonului cînd pleca la război,

apărîndu-l cu un scut, o suliță în mîna stîngă și o ghioagă sau sabie în mîna dreaptă( imaginea a doua din rîndul de sus). Dar după stăpînirile străine înrobitoare din secolele X-Vll î.e.n. egiptenii au renegat-o, considerînd-o divinitatea care le-a adusnumeroase războaie și nenorociri fără număr pe capul celor care o cinstea cu atîta reverență. Din aceste motive ei au trecut-o încategoria zeilor dușmani neamului lor, care urmăreau să le facă numai rău și să-i distrugă. Mercenarii ivriți ajungînd în Egiptdupă anii 525 î.e.n. cînd perșii au cucerit această țară, stabilindu-se în insula Elephantina de pe Nil, află de această divinitate arăului, și pe loc au intrat în mare iub cu ea, dăruind-o de soață Întunecimii Sale Iahwe cum ne arată și desenul comentat.

Ea avea darul nașterilor și al regenerării naturii și tuturor ființelor vii de pe pămînt, dar și al sexualității și destrăbălării precum și al războiului nimicitor, așa cum se vede în imaginea a treia de la stînga spre dreapta unde zeița stă pe un mormande cranii. Ea ține în mîini niște legături de plante – poate afrodisiace, către care se înalță în partea dreaptă un leu iar în parteastîngă un măgar. Leul este aici prezent pentru durata lungă de împerechere de cîteva zile dar și ferocitateta lui de a-și ucide

pretendenții la împerechere precum și puii acestora, iar măgarul pentru mădularul bărbăției, foarte mare în raport cu trupulanimalului. De aceea Iahwe este prezenta cu cap de leu și cu ,,legămînt” de măgar, ca să arate că sexualitatea și ferocitatea luisînt nelimitate și ,,poate servi” toată lumea cu sămîntă din pușcoacea ,,poporului ales” de el pentru a robi și prăda întregul

pămînt. De multe ori, pentru a fi mai ispititoare, înfierbîntata zeiță se arăta goală(poza a patra către dreapta) iar ca turbăcioșiide revelații și vedenii sataniste să nu mai umble cu părul în ochi, le spun să belească bine cepele și să se uite la ultima pozădin partea dreaptă unde Aștarte are trei coarne ca și Iahwe, semn clar că i-a plăcut tartorului iadului înfierbințeala ei. În spatese vede feciorul lor preaiubit, Satana căpetenia tuturor încornoraților, dar Stăpînii(elohim) ivriților(Iahwe și Aștarte) au avutîmpreună puzderie de draci așa cum rezultă din scrierea lui Iov la 2,1 și cum am arătat mai sus.

Aștarte era cunoscută în tot Orientul și sub numele de Iștar, fiind zeiță asiro-babiloniană a dragostei și fertilității, reginacerurilor, care desfăcea de vrăjile rele, vindeca boli, aducea iertarea de vină și păcate, fiind a treia în trinitatea celebră: Sin,Shamash, Iștar. Zeița era mai presus de toate asociată cu sexualitatea: cultul ei religios implica prostituția, care eraconsiderată sacră; orașul ei sfânt, Erech era numit „orașul curtezanelor sacre”; ea însăși era „curtezana zeilor.” Iștar aveamulți iubiți; ea putea să stoarcă de vlagă chiar și animalele cele mai dornice de împerecheat cum dovedesc și imaginile de maisus. Amestecînd atributele zeiței Aștarte din mitologia egipteană cu cele din asiro-babiloniană și feniciană, ivriții i-au dăruit luiIahwe un monstru la fel de odios, libidinos, nesățios și criminal ca el, pentru ca împreună cu toți dracii puiți de ei, să bagegroaza în Neamuri și să le țină într-o robie veșnică, așa cum scrie limpede și în scrisorelele lor sataniste.

Pentru a fi vrednici slujitori ai lui Iahwe, rabinii și-au făcut și ei neprihăniții un bordel pe cinste lîngă templu, plin ochi defemei(kedeș) și bărbați(cîini) unde, după focoasele rugăciuni către tartorul din iad, sărmanii își linișteau oful în aceste cuiburiale depravării nemărginite, desigur numai după scriptură și bunăvoința Talpei Iadului

Regii asirieni, babilonieni şi persani îi obligau pe cuceriți să le venereze statuile zeilor puse în lăcaşele de cult ale învinşilor.Ivriţii nu au pomenit niciodată în sfintele lor scrisorele ticluite de Moşe, de asemenea practici şi nici de birurile plătite



cotropitorilor, dovadă că nu prea erau un neam cu memorie colectivă prin locurile Palestinei şi nici cu Iahwe nu aveau atuncimare amor, de-i lăsase de izbeliște în ghearele cotropitorilor. Dar a venit această uluitoare descoperire de la Kuntillet Ajrudcare dovedește fără putință de tăgadă că revelațiile lor sînt în parte născociri din perioada persană dar cele mai multe pe care le-au servit goimilor cap de lut, din perioada tîrzie a ocupației macedonene şi apoi romane, adică secolele ll î.e.n.-ll e.n. cunoscutăîn istorie și sub numele ,,perioada scrierilor apocaliptice”.

Palestina a stat în secolul Vll î.e.n. vreo 70 de ani sub stăpînire asiriană, apoi cam tot pe atît sub cea babiloniană, ajungînd înanul 539 î.e.n. sub sabia perșilor. Limba vorbită în imperiul persan ca limbă oficială era limba aramaică , adică amajorității populațiilor scitice -aramei sau arameeni – care conduceau noua împărăție. Îvriții și-au pus și aici de o hoțiesusținînd că limba aramaică este semită fiindcă Avraam a fost arameu, iar ivrita veche are multe cuvinte comune cu aceastălimbă. Iarăși ne vindeți basme iudaice întunecaților, fiindcă arabii nu au nimic cu sciții și geții, iar dacă în ivrita veche sîntfoarte multe cuvinte din aramaică, asta dovedește că voi v-ați adaptat vorbirea după cea a stăpînilor persani la care ați fost șicredincioși mercenari aproape 200 de ani despre care nu vreți să vorbiți deloc în istoria voastră revelată, adică mincinoasă,dar ați luat multe cuvinte și de la filistenii(după zicerile grecilor dar peleșot – peleș + ot: feminin – după texttul masoretic) saugitii cum apare acest neam în scrierile egiptene. Tot așa ați învățat greaca și apoi latina, iar pe aceasta ați amestecat-o cudialectele hispanice cînd ați pus de o cucerire cu verișorii voștri arabi de unde ați născocit limba ladino, dar nu pretindeți căsînteți strămoșii ibericilor, fiindcă v-ați alege cu o labă peste bot.

Scrierea de pe cioburile arătate mai sus unde se fudulește Întunecimea Sa fiind ținut de toartă de Satana, este făcută înlimba aramaică. Dar ea a ajuns o lingua franca în Orient numai după ce aceste teritorii au fost cucerite cu sabia de persanisau sciți în partea a doua a secolului Vl î.e.n. Și cum o limbă nu se învață prin revelație, înseamnă că respectivele artefacte sîntde la secolului Vl î.e.n. dar mai sigur de la începutul secolului V î.e.n. cînd ivriții s-au dat cu noua stăpînire devenindmercenari și oameni de încredere, mai ales în Egipt călărindu-i și căsăpindu-i pe băștinași cu mare meserie.

Și atunci întreb acest trib de sălbatici întunecați, unde dispăruse faimoasa civilizație ivrită din timpul lui Solomon?

Ca să fie căutarea dusă pînă la capăt trebuie să lămurim și spațiul mitologic al ivriților așa cum l-au încondeiat în Făcă-Tora.Fiind înnărăviți rău în minciuni și făcături, și-au tras din preaplinul revelațiilor și iluminărilor sataniste o țară pe care ar fi

dăruit-o la început lui Avraam, un strămoș arameu și nu semit ce se ținea numai după coada oilor. Zic ei în Facerea la15,18: ,,În ziua aceea Iahwe a făcut un legămînt cu Avraam și i-a zis: «Seminției tale dau țara aceasta, de la rîul Egiptului pînăla rîul cel mare, Eufrat..»”, și îi înșiră pe toți locuitorii Palestinei, dar nu și pe cei din Siria și Persia ca să ajungă la rîu, semn căÎntunecimea SA nu prea știa unde este Eufratul. Dar înșelîndu-i așteptările, după ceva timp neamul lor mai face o înțelegere cuIahwe și zic despre cei ce umblau brambura prin deșertul Sinaiului conduși de Moșe că tartorul lor i-a miluit cu o grădinăminune de rai cum găsim în Exodul : ,,13,17 După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Elohim nu l-a dus pe drumul care dă înţara Filistenilor(vezi harta din stînga jos și dreapta cu traseul de pe litoralul Mării Mediterana. Fecioraşii lui Iahwiţă au fostduşi în pustiu să se prăpădească generaţiile care în ţara egiptenilor s-au dat numai după religia acestora cum spune Iosua la5,2.) 23,28 Voi trimite viespile bondăreşti înaintea ta, şi voi izgoni dinaintea ta pe heviti, canaaniţi şi hetiţi…. (Pasămite acesteviespi bondăreşti erau mai rele decît avioanele de bombardament din zilele noastre) 23,31 Îţi voi întinde hotarele de laMarea Roşie pînă la Marea Filistenilor şi de la pustie pînă la rîu”. Dacă luăm această zicere și o localizăm pe hartă vedemcu uimire că este vorba de un mic spațiu limitat la sud de Marea Roșie prin Golful Aqaba, la est este muntele Hor și deșertulstăpînit de moabiți și edomiți, la nord este fîșia de litoral al Mării Mediterana stăpînită de filisteni sau Peleshot(Peleș + ot: art.

pentru feminin), iar la vest rîul Egiptului.Ori, ca să nu fim cărpănoși, fiindcă acolo este pustiu destul unde să încapă cîteva milioane de oameni pentru a muri de

foame și sete, putem accepta drept spațiu mitologic, cea mai mare parte a peninsulei Sinai, mărginită la sud de Marea Roșie, laest de deșert, la nord de litoralul Mării Mediterane, dar stăpînit de filisteni și la vest de canalul care făcea legătura dintre Marea

Roșie și Marea Mediterană, terminat în timpul domniei regelui Ptolomeu Filadelful(285-246 î.e.n.) Asta este a doua variantă a povestioarei și văzîndu-se ei neluați în seamă de nimeni, au cerut lui Iahwe să le dea o țară care să cuprindă întreg olam undesă se întemeieze tribul întunecaților ca să poată băga groaza în lume. Acest teritoriu pe care neamul lor de prădătoripretind că le-a fost hărăzit de către Iahwe, nu are nimic comun cu antica Palestină la care ei au rîvnit cu atîta înverșunareîn epoca modernă. Chiar dacă au numit cu emfază ținutul, ,,ţara făgăduinţei”, corect este ,,ţara îngăduinţei” pentru că s-au



strecurat sau aşezat aici numai prin bunăvoinţa populaţiilor băştinaşe iar prin mişelie pretind ei că le-au supus cu sabia dupăceva vreme, însuşindu-şi totul după dreptul învingătorului.

Iar în acest spațiu deșertic atît de drag lor și cîntat în fel de fel de vedenii și tîmpenii drăcești, și-au găsit Muntele Sfînt,adică muntele Sinai, unde pretind că Moșe a primit Cartea de înțelepciune și tablele cu afurisitele legi precum și locul sacruunde și-au pus ei pentru prima dată cortul credinței, invitîndu-l pe Iahwe să stea la cioace cu poporul cules de pe nenorociteledrumuri ale istoriei antice. Iar locul cu pricina l-au numit Qodesh, adică sfințenie, și la ce sfintenie a urmat chiar că nu se puteanumi altfel. Dar locul este situat în apropiere de Petra, oraș antic unde ivriții îl slujeau pe Hypsistos în loc de Iahwe, fiind situatla mijlocul distanței dintre partea de est a Golfului arab sau Aqaba și Marea Moartă, adică la peste 200 km sud de vecheaPalestină. Pentru a-i respecta în tot poruncile Întunecimii Sale, cînd și-au zidit un cort de piatră în Ierusalim, lîngă el au pus unmare bordel, unde erau sfințite/batjocorite cu spurcăciunea libidinoasă a rabinilor atît femei numite kedeș(sanctuar în ivritaveche), cît și bărbații numiți cîini. Vedem că la ei atît prostituția cît și pederastia erau apucături de sfințenie, și așa de multse sfințeau ivriții ei între ei dar și cu necuvîntătoarele încît în secolul l al erei noastre, ajunseseră spaima Neamurilor. Dar cuvintele qodesh și qedesh, după felul lor de notare, se scris la fel qdsh fiind citit în două feluri și cu sensuri apropiate fiindcăși qedeșele se considerau sfințite de Iahwe prin dreptcredincioșii rabini ca și locul unde a fost la început cortul și s-a coborît înel Talpa Iadului împreună cu Aștarte și Satana. De aceea au scris ei tot timpul Elohim(Eloh + im: plural) fiindcă înrealitate erau trei întunecați care se doreau stăpînii pămîntului. Cuvîntul QDȘ eu îl consider curat arimin, luat de la sabeiicarpatini care se preumblau cu turmele lor prin ținut. Fiindcă Iahwe avea o bărbăție care îi îngrozea pe carpatini, aceștia i-auspus codos, adică cu coadă mare, și chiar așa apare desenat pe cioburile de ceramică descoperite la Kuntillet Ajrud!Ei însă și-au văzut nestingheriți de falsificarea realităților acelor vremuri și au scris ce le-a fost bine, chiar scoțîndu-i pe sabeidin istorie, tot așa cum vor face cu filistenii mai tîrziu.

Ivriții au distrus sistematic urmele civilizației arimine scriind că este a lor, așa cum dovedește descoperirea de la Khirbet el-

Qom, din anul 1967 unde textul în aramaică este scris pe un stîlp care are sculptat pe el o mînă cu degetele în sus, Simboluleste amintit și în Cabala lor spunînd că el reprezintă nordul, adică răul ce va distruge făcătura lor. Situl arheologic este la sudde Hebron arătînd că în vremuri uitate acele locuri erau ale sabeilor, chiar dacă nu este prea departe de Qodesh/Cadeș sauQedesh. Dar în Vulgata, textul Sirah 24, se menţionează palmele de la Qodesh./Cadeș, simboluri specifice numai religieiariminilor, aceasta dovedind că leprele ivrite munceau în draci, adică în Iahwe, să șteargă urmele neamului scoborîtor din zeide pe acele meleaguri să rămînă numai cel puit cu Satana sau Talpa Iadului. Cum făcăturile lor nu mai au trecere la nimeni, amsă dau numai două exemple despre felul nerușinat cu care au mințit lumea obrăznicindu-se că i-a pălit în moalele tigvei buhulînțelepciunii cerești, cînd se vede că faptele toate sînt drăcești.

Astfel în prima parte a secolului ll î.e.n. fariseii s-au pus să rescrie toată religia ivriților dar după interesul lor încercînd să preia puterea administrativă și politică a provinciei care era în mîinile saduceilor. Și au dat drumul la minciună și făcătură pînăau otrăvit mințile ivriților, dar fiind destui nebuni au început a-i îndemna pe Neamuri să guste din otravă.

Ca să arăt adevărul batjocorit de ei, am să lucrez cu citate revelate numai celor tăiați împrejur. Spun ei în Ieșirea la 30,13:,,Iată ce vor da toți cei ce vor fi cuprinși în numărătoarea aceasta; o jumătate de siclu, după siclul sfîntului locaș, care este dedouăzeci de ghere; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Adonai.” Gugumănia se repetă și în Levitucul , sau a treia cartea lui Moşe, adică scrisă chiar de fondatorul acestui cult cum pretind ei, pe cînd ivriţii încă purtau puchi la ochi cît roata carului,găsim negru pe alb un minciunoi îngrozitor la 27,2: ,,Cînd se vor face juruinţe lui Iahwe, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai lui

Elohim după preţuirea ta. 27,3 Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci pînă la şaizeci de ani, să fie de cinci-zeci de sicli de argint, după siclul sfîntului locaş.”Ori primele monede ivrite – siclul – au fost bătute în timpul regatului macabeilor(140 î.e.n. - 63 î.e.n.) şi aveau ca simbol

al sacrului pe unele, steaua cu cinci colţuri simbol luat din religia egipteană, identică cu cea a bolşevicilor cazari. Dar pe alteleapare menora însă cu trei brațe, poziționate foarte asemănător(moneda din stînga) cu coarnele lui Iahwe, sau ceva mai aplecatecum este pe moneda din mijloc. Moneda din dreapta chiar ne prezintă ,,sfîntul locaș” dar cu patru stîlpi la intrare nu cu doi cumeste descris în textele mozaicilor. Deci înțeleptul Moşe, ori a fost o născocire a rabinilor, ori era şi el contemporan cu esenii dinsecolul ll î.e.n. cînd neamul ivrit s-a îmbolnăvit rău de revelație şi nu s-a mai lecuit niciodată! Jegurile ne aburesc cu ,,siclulsfîntului locaș” dar ei nu aveau atunci nici cort iar primul lor templu despre care scriu, a venit numai după anii 400 î.e.n. dar atunci rabinii nu băteau monedă fiind sub ocupație persană.

Tot din secolul ll î.e.n. pînă în anul 30 al erei noastre, în scrierile esenilor sau a eremiţilor geţi stabiliţi în Palestina, ivriţiisînt numiţi ,,ceata lui Belial” adică ceata Satanei așa cum se fălesc ei în Iov 2 ,1. Belali era numele în asiriană a zeiţei Aştarte

pe care o venerau mulţi iudei iar esenii nu doreau să facă prieteşug cu Întunecimea Sa și cu soața lui preaiubită. Manuscrisele

esene confirmă că Aștarte era consoarta lui Iahwe și rău îi încerca cu fel de fel de ticăloșii inclusiv cu sabia.Plutarh(45-130) în lucrarea De Iside et Osiride la pagina 31 spune despre zeul răului nemărginit şi groazei din religiaegiptenilor – Seth – că s-a căsătorit cu Nephtys. zeiţă a războiului iar din legătura lor s-au născut două fiinţe îngrozitoare;Ierusalimos şi Iudeea. Chiar din secolul l al erei noastre, au fost oameni cu mintea acasă, iar informațiile ajunse pînă la noi nearată că mozaismul era un cult satanist al falusului practicat de un trib ce înnebunise de atîtea revelaţii, emanaţii, inspiraţii şi



toate i-au condus într-un puhoi de emulaţii şi conspiraţii împotriva neamului omenesc pe care să-l călărească şi să-l robească eiîn veacul vecilor!!!

Încă o dovadă ca scrierile numite Tora și Talmud sînt din ,,perioada manuscriselor apocaliptice” vine chiar de la Șaul, pecare îl ținem de mare apostol și iubit de Iahwe. El scrie în Faptele apostolilor la 23,8, adevăruri zguduitoare care nimicesc toatăfăcătura: ,,Căci saduceii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh pe cînd fariseii le mărturisesc pe toate”, ori scrierilelor sînt pline ochi de conceptele negate de saducei, deci toată scriitura este ticluită după anii 70 cînd fariseii i-au trecut pesaducei prin sabie apoi au canonizat în anul 90 la Jamnia propria măsluire! Asta este istorie şi nu dau o para cu bortă pe toate

pretinsele lor revelații drăcești!Amintirea acestui cult satanist îl găsim menționat de J. Flavius în Antichități iudaice unde scrie despre iudeul Eleazar că i-a

prezentat împăratului roman Vespasian(69-79) o carte de vrăjitorii ce conținea înțelepciunile lui Șlomo/Solomon, cu ajutorulcăreia putea chema duhurile rele să năpăstuiască pe cineva sau să le alunge de pe cel blestemat de urgia dragilor. Nu știm dacăîmpăratul a plecat urechea la revelațiile sau vedeniile iudeului așa cum au făcut-o urmașii lui după vreo 300 de ani, dar

povestea va dăinui în lumea goimilor cap de lut încă vreo 1500 de ani.Găsim în Făcă-Tora lor că Șlomo, preaîntunecatul rege, aducea jertfe lui Aștarte și lui Milchom/Moloch, fiind dați pradă

focului chiar oameni. Iudeo-creștinii secolelor Xl nu erau bucuroși deloc să evoce în predicile lor asemenea personaje sinistrecare au săvîrșit atrocități greu de imaginat, iar grecul Leonce din Constantinopol scrie despre regele ivrit că trăia în frăție cudiavolii(,,nonne Solomon dominatus daemonum est?) Cartea de vrăjitorii este amintită în același secol și de către cronicarul

bizantin Mihail Psellus, iar în secolul Xlll, tradiția spune că papa Honorius lll, urcat pe tron în anul 1216, ar fi repus încirculație drăceasca scriitură. La fel papii Leon lll(795-816), Silvestru ll(999-1003) și Ioan XXll(1314-1334), au fost bănuiți devrăjitorie și ceva legături tainice și trainice cu Dracu slujind un cult ocult între zidurile Vaticanului iar ultimul este papa Iuliu llcu statuia ciudată a lui Moise(fotografiile din dreapta vasului filistean).

Aceleași păreri le avea despre cartea de vrăjitorii a lui Șlomo și prelatul Gregentius, episcop din Taphar, iar Iacobus dinTheramo în scrierea Das Buch Belial Augsburg 1475, amintește de mai multe ori că regele ivrit Șlomo avea discuțiiapropiate cu dracii. El îl arată pe tartorul Belial însoțit de Moșe/Moise, prezentîndu-i lui Șlomo scrisorile de credință princare se leagă amîndoi să-l slujească pînă la capătul lumii! Atît Șlomo cît și vizitatorii lui preacucernici își fac felul în sheol,locul de sub pămînt unde se adună toată suflarea răposată a mozaicilor, într-un frigălău și o întunecime care te înțepenește pevecie. Dovada că în Vatican s-a practicat multă vreme cultul satanist-falic al lui Iahwe, vine de la Martin Luther care în anul1510, vine la Roma în calitate de călugăr și descoperă cu groază, că înalții prelați au un bordel numai al lor plin cu femei și

bărbați cu care se destrăbălau conducătorii clerului catolic. O altă mărturie este statuia lui Moșe, terminată de Michelangelo pela anii 1515 aflată în prezent în biserica San Pietro in Vincoli, Roma, execuția ei fiind comandată chiar de papa Iuliu ll pentrumausoleul său. Statuia are o ciudățenie ce a stîrnit mare scandal cînd a fost prezentată în public, fiindcă Moise are două coarneidentice cu ale lui Iahwe de pe cioburile de ceramică descoperite în sudul Israelului. În Vulgata pînă la acea vreme se scriadespre Moșe cînd a coborît de pe muntele Sinai că ,,avea coarne”, adică a fost miluit de Iahwe cu simbolul puterii diavolești, șiașa l-a făcut sculptorul Michelangelo. Dar textul păstra un fragment din adevăratele scrieri ivrite înainte de a fi ele rescrise

după anul 70 al erei noastre. DE ACEEA PAPII AU INVOCAT MEREU CĂ EI SÎNT VERUS ISRAEL, adică slujitoriicredincioși ai Talpei Iadului și Satanei și nu s-au sfiit să o arate turmei de credincioși cretini chiar în anul 1515! Și totdatorită cultului satanist ei păstrează ca singurele scrieri sacre, pe cele ale rabinului eretic Filon din Alexandria,

părintele ereziei numită fariseism! Pentru că povestea statuii devenise prea deocheată, ei au reinterpretat cuvîntul din limbaaramaică ,,a avea coarne” prin ,,strălucitor” fiindcă așa ne-au fost scrise toate revelațiile ivrite.

Dar nici numele Israel nu le aparține cum recunosc și ei cam morocănos cînd spun că Iacov după ce l-a verificat o întreagănoapte pe Întunecimea Sa la ,,legămînt” acesta l-a considerat vrednic de a-i fi supus și ucenic în toate cele întunecate. Numeleeste atestat istoric într-o inscripție a faraonului Merneptah de la sfârşitul secolului XIII î.e.n. iar pretinsa lor revelație estedin ,,perioada scrierilor apocaliptice” adică nu mai devreme de mijlocul secolului ll î.e.n.

Dar aceste adevăruri cutremurătoare despre Iahwe și mozaism, s-au păstrat în cultura noastră religioasă pînă pe la anii 1900și dau ca exemplu unele pasaje din Rugăciunea pe care trebuia să o rostească preotul român cînd trecea pe un mozaic încreștinism ortodox.

,,Si Preotul merge pînă la ușile Biserici spre apus, și-l întreabă zicînd:Cine ești tu? El raspunde: Om rătăcit din calea mântuirii ș rău întunecat de credința jidoveasca.Preotul îl întreaba: Pentru ce ai venit catre sfânta Biserica a lui Dumnezeu si ce doresti dela dânsa?Raspunde: Am venit a mă învăța de la dânsa credința, și doresc să ma unesc cu dânsa.Preotul îl întreaba: Ce-ti va da ție credința?Raspuns: Viata veșnică.Întrebare: Te lepezi de tăierea împrejur, de Sîmbătă, de azime, și de toate sărbătorile lor, și de spălari, și de mâncări, și de alteobiceiuri jidovești, și le blestemi pre ele?Raspuns: Mă leapăd de cele ale legii vechi ca de cele ce acum au trecut, și de alte obiceiuri jidovesti ce sînt potrivnice luiDumnezeu, și le blestem pre ele.Întrebare: Te lepezi de învățătura cea protivnica lui Dumnezeu a cărții ce se cheamă Talmud, carea rabinii jidovești cuînsuflare drăcească l-au făcut asupra dumnezeieștilor Scripturi, schimbând tâlcuirea lor într'alt chip, scriind și învățîndbasme și hule asupra Domnului nostru Iisus Cristos și a tuturor Sfinților, te lepezi și le blestemi pre ele?

Răspuns: Ma lepăd de toate învățăturile jidovețti, cele de Dumnezeu hulitoare, și de blestemata lor carte, carea se cheamăTalmud, și de toate tălmăcirile lui, si le blestem pre ele.”

Textul ne arată că preoții românilor de pe la anii 1900 considerau Talmudul o scriere satanistă, iar despre Tora spun că auschimbat tîlcuirea ,,într-un alt chip” deci ei cunoșteau o astă Scriptură a lui Dumnezeu pe care ivriții au falsificat-o în totalitate,adică scrierile sfinte cuprinse în Biblia geților și nu cele ieșite din ,,legămîntul” lui Iahwe!



Neamuri, Neamuri, Nemurele,V-a dat Iahwe table rele,Și un ,,sacru” legămîntRobie pe-ntreg pămînt.

Radacini PDF

Documents

Transcript of Radacini PDF