TÂMPLARUL KUŞAKOV

A fost odată un tâmplar, pe numele lui – Kuşakov. S-a dus el odată să-şi cumpere clei de tâmplărie.

Era moină şi aluneca groaznic.Tâmplarul a făcut câţiva paşi, a lunecat, a căzut şi s-a rănit la frunte.-Eh! – a spus el, s-a ridicat, s-a dus la farmacie, şi-a cumpărat un plasture şi l-a lipit

pe frunte.Dar abia a ieşit pe stradă şi a făcut câţiva paşi, că a alunecat din nou, a căzut şi şi-a

rupt nasul.-Ptiu! – a spus tâmplarul, s-a dus la farmacie, şi-a cumpărat un plasture şi l-a lipit

pe nas.Apoi a ieşit din nou afară, din nou a alunecat, a căzut şi s-a rănit la faţă.A trebuit să se ducă din nou la farmacie şi să-şi lipească un plasture pe obraz.-Ascultaţi! – i-a spus farmacistul – dumneavoastră cădeţi aşa de des şi de fiecare

dată vă răniţi, încât vă sfătuiesc să cumpăraţi mai mulţi plasturi deodată.-Nu, – a răspuns tâmplarul – acum n-am să mai cad.Dar, cum a ieşit afară, a alunecat din nou, a căzut şi s-a rănit la bărbie.-Lovi-l-ar trăsnetul de polei! a strigat el şi a dat fuga din nou la farmacie.-Ei, vedeţi! – i-a spus farmacistul –. Aţi căzut din nou.-Gata! – a strigat tâmplarul – Nu mai vreau să aud nici un cuvânt despre asta! Caută

să-mi dai plasturele mai repede!Farmacistul i-a dat plasturele, tâmplarul şi l-a lipit pe bărbie şi a plecat acasă.Dar acasă nu l-au recunoscut şi nu l-au lăsat să intre.-Sunt eu, tâmplarul Kuşakov! – le-a strigat.-Asta s-o spui lui mutu! i-au răspuns colocatarii şi au închis uşa cu zăvorul şi cu

lănţugul.Tâmplarul Kuşakov s-a mai învârtit prin faţa uşii, a tras un scuipat şi a ieşit în

stradă.