1 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Gentrificare, centralitate și consum de spațiu Clasa de mijloc și reevaluarea orașului

Norbert Petrovici

norbertpetrovici@socasis.ubbcluj.ro

Cursul 6

Antropologie urbană

Universitatea Bucureşti

http://socasis.ubbcluj.ro/urbana/

Semestrul 1, 10 Nov. 2010

2 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Structura prezentării

- Antreprenoriat urban și competiție interurbană socialistă în Ro

- Reluare: Antreprenoriat, cultură și consum

- Neil Smith: Devalorizare urbană, statul și piața

- Neil Brenner: Rescalarea statului și a orașului

- Neil Smith: Gentrificare ca strategie Globală

- David Ley si Sharon Zukin: Clasele de mijloc și orașul contemporan

- Boltanski si Chiapello: Critica și dinamica capitalismului

- Reevaluarea orașului și emancipare

- Concluzie: globalizare, antreprenoriat urban, critică și gentrificare

3 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Antreprenoriat urban și competiție interurbană socialistă în Ro

- Anii 70 aduc și în sistemul socialist din Europa Centrală și de Est o criză economică

legată de epuizarea resurselor necesare industrializării extensive.

o Țările din Europa de Centrală (i.e. Ungaria, Polonia) răspund la această criză

prin reforme care secondează sistemul distributiv cu forme explicite de

coordonare prin intermediul pieței (Kornai, 1992; Szelenyi, King, 2004).

o Țările din Europa de Est (i.e. România, Bulgaria) răspund la această criză prin

aprofundarea sistemelor de acumulare staliniste industriale și forme de

coordonare politică care reiau în cheie naționalist-simbolică controlul politic al

populației (Verdery, 1991; Tismaneanu, 2003).

- Totuși neo-Stalinismul din România instituționalizează într-o formă deghizată piața

prin intermediul unui sistem de competiție inter-urbană, în care marile orașe puteau

să preia planul orașelor mai mici și să capitalizeze asupra resurselor de care dispuneau

deja pentru a captura fluxurile disponibile prin intermediul sistemului redistributiv.

4 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Antreprenoriat urban și competiție interurbană socialistă în Ro

‘Dupa fenomenul din 1968 [apariția județelor] a aparut noua clasa de conducatori: prim secrateri, presedinti, primi vice-presedinti, nu mai stiu care erau. Si au aparaut un fel de foame din asta de a face cat mai mult, lucrurile astea presupuneau automat si o atentie din partea conducerii centrale.’ (M, 51, planificator).

„Toate noile judete, la un moment dat, au primit sarcina de partid de guvern, de stat, de la Ceausescu, sa realizeze o productie anuala de 10 miliarde de lei pe an la nivel de judet [HCM 1974/june]. Ceea ce era o poveste extrem de dura. Unele puteau, care erau deja industrializate, care aveau asa..., erau o suma de alte judete care nu ar fi reusit daca nu ar fi mintit”. (M, 65, planificator)

Am fost extrem de mandru ca am primit premiul national de urbanism [for a section of the Manastur plan] Ma asteptam sa fiu chemat de director sa ma felicite. A doua zi ma asteapta secratara "va asteapta tovarasul director" […] ”Uite de ce te-am chemat. S-a aprobat proiectul acesta Manasturul. Hai sa mai punem acolo inca 3500 de apartamente." "Stiti tovarase tocmai am primit premiul national de urbanism". El ca da eu ca nu. Manasturul avea 4500 de apartamente, si trebuia sa pun 3500 de apartamente peste. […] M-am dus, am bocit o zi intreaga, am vorbit cu o suma de colegi. Am fost mangaiat pe varful cheliei, asa pe cap, si toti mi-au spus ca nu am ce face altceva. Generatia voastra acuma pot sa acuze.’ (M, 65, planificator )

5 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

‘In Cluj s-au construit pana la 9000 de locuinte, cu peste 5000 fata de cat construiau alte judete, din doua motive. Se dorea dezvoltarea orasului. Doream ca orasul sa creasca pe de o parte, aveam la dispozitie doua materiale esentiale in constructii: cimentul de la Turda si otelul beton de la Campia Turzii. Aveam materialele de baza pentru prelucarea betonului. Existanta acestor doua materiale alcatuiau prefabricatul care era peretele blocului. Atunci ce a trebuit, un poligon de prefabricare. In Cluj existau doua, doua poligoane de prefabricate. Unul in Manastrur, la fata locului cum s-ar spune, si unul in Marasti. Existenta acestor poligoane de prefabricate care s-au dezvoltate extraordinar de rapid. […] Nu faceam 9000 de apartamente, ci faceam 3000, adica nici cat era in plan 5000. Nu puteam, pentru ca ma costa mai mult sa aduc materialele din alta parte.” (F, 70, former urban manager)

‘Deci daca vream ca Clujul sa aiba industrie, sa produc gresie, sa produc pantofi, sa produc orice altceva, utilajele CUG-ului, daca vroiam sa am industrie, deci un oras neindustrializate era un oras mort. [...] Deci partea industriala cerea o dezvoltare a functiunii de locuit. […] In zona de nord Clujul era judetul cel mai bine dotat. Adica comparativ cu alte judete avea un potential mult mai mare [...] Clujul este mai intai un oras de intelectual. Mai intai trebuie sa pornim de la zestrea pe care o avem. Este un oras de intelectuali. Este un oras care are facultati, este un oras care are o latura medicala bine statuata, este un oras cultural. Deci aceasta baza i-a dat un potential, o superioritate.’ (F, 70, former urban manager)

6 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Antreprenoriat urban și competiție interurbană socialistă în Ro

- Această logică a preluării de plan în competiția interurbană, combinată cu

necesitatea de a produce reprezentări puternice ale sistemului socialist (superior în

narativele ideologice celui capitalist) a produs o logica a spectacularului în urbanism si

arhitectură specific socialismului Românesc: cartierul divizat în scenă și culise:

o Scena reprezentată de blocurile și fațadele acestora de la strada principală sunt

forme materializate (prin balcoane, ornamente, stilistica multiplă și pastișe) ale

puterii, forței și superiorității socialismului.

o Culisele blocurilor retrase de la strada principală sunt forme materializate ale

economiei de lipsuri socialiste, a economiei coordonate prin plan (fațade

simple, fără ornamente, înghesuite).

7 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Antreprenoriat urban și competiție interurbană socialistă în Ro

- Scenă și culise în cartierul socialist

Cartierul Mărăși, Cluj

8 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Antreprenoriat urban și competiție interurbană socialistă în Ro

- Scena în cartierul socialist

Fațadă principală, Cartierul Mărăși, Cluj (arh. Emanoil Tudose)

9 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Antreprenoriat urban și competiție interurbană socialistă în Ro

- Scenă în cartierul socialist văzută din culise (blocurile mici din spate)

Perdea blocuri din scenă văzute de pe un bloc din culise, Cartierul Mărăși, Cluj (arh. Emanoil Tudose)

10 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Antreprenoriat urban și competiție interurbană socialistă în Ro

- Scenă în cartierul socialist: arhitectura totală (Boris Groys, 2005)

Scena, Bulevardul Unirii, București

11 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Antreprenoriat urban și competiție interurbană socialistă în Ro

- Scenă în cartierul socialist: arhitectura totală (Boris Groys, 2005)

Scena, Bulevardul Unirii, București

12 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Reluare: Antreprenoriat, cultură și consum

- Acumulare flexibilă prin urbanism: prin parteneriatele public-privat post 70 în spațiile

urbane central capitaliste se subvenționează consumatorii înstăriți, corporațiile și

funcții importante de comandă și control pentru a le păstra/atrage în oraș, în

defavoarea consumului colectiv local și a claselor populare și celor săraci.

- Noile spații ale spectacularului, străzile destinate cafenelelor, arhitectura

reprezentativă, intervenții locale într-un limbaj postmodern și deconstructivist sunt

parte a unui proces de subventionare și atragere a consumatorilor în competiția inter-

urbană pentru resurse.

- Această logică a spectacularului și a bulevardului strălucitor este o dimensiune a

urbanismului din sec XIX si restructurările Haussmanniene ale Parisului, puse în

paranteză pentru o perioadă de aprox. 30 de ani de alianța capital-muncă mediate de

către stat, într-o ordine internațională specifică.

13 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Neil Smith (1996): Devalorizare urbană și gentrificare | dinamica locală

- Gentrificarea: procesul prin care zone utilizate de clase populare ajunge să fie folosite de clasele de mijloc sau de utilizatori mai instăriți.

- Ipoteza diferenței de rentă: termen tehnic care indică diferența dintre renta terenului propriu-zis obținută (actuală) și renta terenului care ar putea fi obținută (potențială) dacă proprietatea ar fi folosită pentru alte funcții mai adecvate decât cea actuală.

- Gentrificarea se produce datorită dinamicii investițiilor imobiliare: proprietarii clădirilor tind să nu mai investească dacă renta (ex. chiria) scade sub valoarea de întreținere a proprietății. Dacă această decizie este colectivă, întregi arii ale orașului tind să se devalorizeze, devenind accesibili claselor populare

- Pe măsură ce scade renta, crește și diferența dintre renta actuală și renta

potențială a unor clădiri/arii urbane, ceea ce le face atractive speculatorilor imobiliari, care inițiază astfel un nou ciclu de reinvestire în acele clădiri/arii.

- Dezvoltarea zonei atrage noi utilizatori mai înstăriți, în timp ce utilizatorii populari sunt evacuați (fie împinși spre alte arii marginale urbane, fie transformați în persoane fără adăpost).

14 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Neil Smith (1996): Devalorizare urbană și gentrificare | dinamica urbană

- Diferențele de rentă devin posibile tocmai datorită dinamicii investițiilor și a profiturilor la scală urbană: centrul devine prea costisitor pentru funcții comerciale, de producție și de locuire -> prin urmare în epoca postbelică avem o reorientare a investițiilor spre periferia orașului și dezvoltarea suburbiei

- Industriile din centru găsesc spațiile de început de secol XX ca inadecvate pentru producție și noile sale transformările tehnologice; chiriile devin prea mari in centru, iar costurile de oportunitate prea mari pentru a continua producția în vechile locații; în plus, administrația locală sprijină relocalizarea industriilor în suburbii din motive ecologice;

- Facilitățile de producție suburbane au la dispoziție o nouă clasă de mijloc educată; mutarea producția în periferie pune în dificultate clasele populare din centrul orașului, reducând numărul de ocupații disponibile pentru aceștia; funcțiile comerciale pentru consumul de masă tind să suburbanizeze; suburbanizarea clasei de mijloc și sus atrage funcțiile comerciale înspre periferie;

- delocalizarea producției la scară globală începând cu anii 70, transformă dinamica valorizării și devalorizării urbane în mod substanțial

15 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Neil Brenner (1999, 2004) : Globalizarea ca reteritorializare pe mai multe scale

- Deteritorializare: Capitalul tinde să elimine barierele geografice în fața procesului de

acumulare pentru a caută materiale prime mai ieftine, noi surse de forță de munca, noi piețe

pentru produsele sale, noi oportunități de investire. Capitalul este orientat simultan spre

accelerarea temporala (micșorarea continua a timpului in care se face profit) si extensia

spațiala (depășirea barierelor geografice in procesul de acumulare). Aceste tendințe spatio-

temporale ale relațiilor capitalului produc procese de ’compresie spatio-temporală’.

- Reteritorializare: Reducea timpul necesar social pentru producerea profitului si impulsul de

expansiune a spațiului sunt amândouă dependente de producerea unei configurații

sociospatiale relativ fixe si imobile. Procesele de compresie spatio-temporale pot sa se

desfășoare doar prin producția de infrastructura socio-geografica specifica unui timp istoric,

de exemplu, mediul urban construit, aglomerări industriale, complexe de producție

regionale, sisteme de consum colectiv, rețele extinse de transport, rețele de comunicare pe

distante mari, instituții statale reglementatoare.

- Globalizarea este un proces de reteritorializare a spațiilor economice și politico-

institutionale care se desfăsoară simultan pe mai multe scale (urban, național, regional), în

care (a) statului este un site, medium si agent al globalizarii, (b) care transferă spațiul urban și

competiției inter-urbană mecanisme centrale ale acumulării, (c) în timp ce organizațiile

transnaționale devin mecanisme fundamentale ale reglementării fluxurilor de acumulare.

16 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Neil Smith (2002): Gentrificarea ca strategie Globală

- Gentrificare curentă este legată de globalizare -> în procesele de reteritorializare

pentru acumularea de capital spațiul este depășit prin producerea de spațiu destinat

consumului clasei de mijloc: rolul statului ca mecanism postbelic de asigurare a

consumului colectiv spațializat în oraș -> este înlocuit de politici prin care investițiile și

procesul de acumulare sunt subvenționate direct prin atragerea capitalului în spațiile

urbane și metropolitane.

- Diferența de rentă a zonelor sărace centrale devine mare pentru că renta potențială

crește datorită faptului că centrele sunt reimaginate ca spații ale reprezentării orașului

-> investiții publice prin care administrația încearcă să atragă în competiția inter-

urbană consumatorii.

- Competiția inter-urbană are loc nu doar legat de atragerea capitalului industrial

productiv, dar și în termeni de marketizare a orașelor ca spații rezidențiale sau

destinații turistice -> astfel consumul individual al ocupațiilor intelectuale și elitelor

manageriale este subvenționat de oraș -> gentrificarea este parte a acestui proces de a

transforma ariile urbane sub-investite în arii cu potențial de consum pentru noua clasă

de mijloc și sus

17 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

David Ley (1996, 2003) si Sharon Zukin (1989, 1991): Clasele de mijloc și orașul contemporan

- Dinamica gentrificării: procesele de gentrificarea adeseori îi au ca actori principali pe

artiști care caută zone din oraș ieftine pentru locuire și ateliere; ei caută în zone mixte

social, cu populații sărace și pentru că aceste locuri sunt „autentice” -> au cunoștințele

necesare să renoveze spațiile folosite -> caracterul boem și renovările atrag alte

facțiuni ale claselor de mijloc, ocupații intelectual cu capital cultural mai mare ->

devine atrăgător pentru speculatorii imobiliari care investesc în reabilitarea zonei ->

ceea ce începe să atragă manageri și ocupații din zona de business -> locul se

transformă prin noi valuri de investiții majore (artiștii inițial nu își mai permit să

locuiască în zonă și nici populațiile sărace)

- Aceste procese pot fi inițiate și de alte facțiuni ale clasei de mijloc, nu doar artiștii:

studenți, populații gay, etc. orice categorie socială care își asumă rolul de „pioneri”

colonizatori. Aceste procese pot fi conduse de piață sau, în special după anii 90, de

către administrația locală pentru a atragere a consumatorilor înstăriți în oraș.

- Infrastructura critică: în cadrul acestui proces se produce un întreg discurs critic

despre spațiu (magazine de lifestyle, critici de artă, critici de bucătarie, etc.) care (a)

mediază un consum reflexiv relativ la obiectul consumat și (b) care permite

comodificarea și marketizarea consumului prin valorizarea diferențiată a obiectelor de

consum.

18 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Boltanski si Chiapello (2005): Critica și dinamica capitalismului

- Critica este o parte integrantă a modului în care funcţionează capitalismul. Una din presiunile constante organizationale ale firmei capitaliste este motivarea şi mobilizarea cadrelor (manageri, supervizori, ingineri, contabili, etc.) pentru producerea şi reproducerea sistemului de relaţii capitaliste și apropiere a profitului. Pornind de la conceptul weberian de spirit al

capitalismului, însă reinterpretat prin intermediul ideii de dispoztiv discursiv propus de Michael Foucault, aceştia argumentează că avem de-a lungul secolului XIX si XX mai multe modalităţi prin care cadrele/managerii firmelor au fost mobilizați.

- Departe de a fi o simpla ideologie care creează false conştiinţe aceste dispozitive discursive organizează practicile din interiorul firmelor şi formează subiecţi organizaţionali. Însă aceste dizpotitive nu doar facilitează aculumarea, dar o şi constrânge: a ieşi din cadrelee lor demobilizează, este contraproductiv şi duce la pierderea încrederii cadrelor. În plus, tocmai aceste cadre discursive fac posibilă şi critica, o facilitează.

- Firma capitalistă de după cel de-al doilea război mondial este criticată în anii 60, chiar de cadrele sale şi literatura de managament, datorită birocratizării ei excesive şi mărimii acesteia. În anii 90 această critică este încorporată în noile dispozitive discursive mobilizatoare prin accentul tot mai mare pus pe de-ierarhizare şi autonomia cadrelor. De fapt avem o dialctică prin care critica este încorporată în noi structuri discursive formând noi forme ale „spiritului capitalismului”. Această dinamică discursivă nu este singurul mecanism al schimbării sistemului capitalist, este mai degrabă unul dintre ele.

19 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Reevaluarea orașului și emancipare

- Argumentul meu este că deseori un anumit tip de critică a societății contemporane –

cea care mizează pe autenticitatea ființei umane care nu se mai poate actualiza în

cadrul modernității pecuniare şi comerciale – pledează pentru spaţii private şi

împlinire personală în afara spaţiilor profesionale, prin descoperirea autenticului, a

forţei creative, a personalului, a lucrurilor făcute de propria persoana (hand-made)

- Căutarea autenticului și a multiplicității interacțiunilor sociale de către claselor de

mijloc care populează cartierele sărace produce efecte de dezlocuire neintenționată

prin revalorizarea ariilor care le populează. Însă această căutare a autenticului este o

parte a criticii emancipatoare pe care o realizează anumite facțiuni ale clasei de mijloc

societății moderne.

- Discursurile emancipatoare spațializate prin căutarea unor forme alternative de

locuire și stil de viață în anumite arii urbane tind însă să fie apropiate de către capital și

normalizate prin comercializare și gentrificare.

20 | C u r s u l 6 | A n t r o p o l o g i e u r b a n ă

Concluzie: globalizare, antreprenoriat urban, critică și gentrificare

- Gentrificarea este un astfel de proces spațial de revalorizare a unui stil de viață urban

în care multiplicitatea, pliul, dinamicul, densitatea de interacțiuni, investițiile „do it

yourself”, consumul reflexiv, „handmade”, toate acestea joacă rolul de căutare de

alternative la modernitate. Însă, deseori discursul critic și emancipator nu este critic la

propriile condiții de posibilitate și efectele neintenționate pe care le produce.

- Apropierea spațiului urban, proiectele de emancipare, căutarea autenticului și critica

modernității se produc în anumite tipuri de cadre sociale, de competiție, de acumulare

de capital, de deteritorializare și reteritorializare a producție, de globalizare a

producției și serviciilor, de restructurare a scalelor spațiale, de valorizare diferențiată a

terenurilor.

- Gentrificarea este în acest moment folosită ca și o strategie globală de reabilitare a

unor zone urbane devalorizate în procesul de atragere și subvenționare a consumului

și a creării de imagini iconice ale orașului care îi oferă avantaje competitive în

atragerea capitalului.