00. SUPORT de CURS M1.C7 - Protectia Muncii

MODULUL 1MODULUL 1 Capitolul VII

SUPORT DE CURSSUPORT DE CURS20142014

ELECTRICIAN ÎN CONSTRUCȚIIELECTRICIAN ÎN CONSTRUCȚII

Cod COR: 713701Nivelul de instruire: 2 (studii

medii)

Formator: ing. Gheorghe Bucătaru

INOVAREA ȘI REVITALIZAREA MEDIULUI RURALProiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

CONTRACT: POSDRU/135/5.2/S/126607Pag 1 din 105

Capitolul VII

Noţiuni generale despre protecţia muncii şi a mediului Pag.03

Factorii de risc şi regulile de igienă individuală la locl de muncă Pag.20

Norme de securitate la locul de muncă Pag.48

Primul ajutor în caz de accident Pag.64

Comunicarea la locul de muncă Pag.73

Lucrul în echipă Pag.80

Organizarea ergonomică a locului de muncă Pag.89

Interviul pentru angajare Pag.100

Noţiuni generale despre protecţia muncii şi a mediului



1.Protectia muncii 1.1 Notiuni generale .Legislația în domeniul protecției muncii cuprinde măsuri ce vizează îmbunătățirea securității și a sănătății în muncă ( sănătatea și securitatea ocupațională) a lucrătorilor. Definitorii in acest sens sunt :

Legea securității și sănătății în muncă nr. 319 din 14 iulie 2006 HG nr. 1425 din 11 octombrie 2006, Norme metodologice de aplicare a

prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006

A.Terminologie specifică

Potrivit legislatiei, termenii și expresiile specifice domeniului sunt definite astfel:

a) lucrător - persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu exceptia persoanelor care prestează activități casnice;

b) angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea întreprinderii si/sau unitatii;

c) alți participanți la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o forma de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în forma scris si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;

d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor - persoana aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceștia în ceea ce privește problemele referitoare la protecția securității și sănătății lucrătorilor în muncă;

e) prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute în toate etapele procesului de munca, în scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;



f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs în timpul procesului de munca ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, în conditiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;

g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

h) boală profesională - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munca;

i) echipament de muncă - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita în munca;

j) echipament individual de protecție - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi puna în pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

k) loc de muncă - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat în cladirile întreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces în cadrul desfasurarii activitatii;

l) pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala si actuala careia îi lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident în orice moment;

m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii în care se pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si somerii în perioada de reconversie profesionala;

n) securitate si sănătate în muncă - ansamblul de activitati institutionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune conditii în desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca;



o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale;

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unitatii, abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, conform legii;

q) accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor îngrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;

r) boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesională.

B. Sistemul de muncă

Activitatea de prevenire si protectie are ca scop asigurarea celor mai bune conditii de munca, prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale in randul lucratorilor si adaptarea la progresul stiintei si tehnicii. Indiferent de natura procesului de munca, la realizarea oricarei activitati productive este necesar sa existe 4 elemente: executantul, sarcina de munca, mijloacele de productie si mediul de muncă

Elementele procesului de munca si interactiunea lor:



Procesul de munca reprezinta succesiunea în timp si în spatiu a activitatilor executantului si mijloacelor de productie în sistemul de munca.

Executantul este lucratorul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de munca.

Sarcina de munca reprezinta totalitatea actiunilor pe care trebuie sa le efectueze executantul, prin intermediul mijloacelor de productie, pentru realizarea scopului propus, in anumite conditii ale mediului de munca.

Mijloacele de munca reprezinta totalitatea mijloacelor de productie (cladiri, instalatii, masini, unelte, mijloace de transport etc.) si a obiectelor muncii (materiile prime) pe care lucratorii le folosesc în procesul de productie. Mediul de munca reprezinta totalitatea conditiilor fizice, chimice, biologice si psihologice în care executantul îsi desfasoara activitatea (isi realizeaza sarcina de munca). Pentru ca un proces de muncă să se desfășoare, aceste elemente trebuie sa intre in relatii unele cu altele. Avand ca scop comun realizarea procesului de munca si fiind interconectate functional, se poate spune ca aceste elemente alcatuiesc un sistem, sistemul de muncă.

Sistemul de muncă reprezinta totalitatea actiunilor pe care trebuie sa le efectueze executantul prin intermediul mijloacelor de productie, pentru realizarea scopului sistemului de munca si a conditiilor impuse de realizare a acestora.

C. Legea securității și sănătății în muncă

Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/ 2006 are ca scop instituirea de masuri privind promovarea îmbunatatirii securitatii si sanatatii în munca a lucratorilor. Ea stabileste principii generale referitoare la:

obligatiile angajatorilor, prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare,



informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, direcțiile generale pentru implementarea acestor principii Modul de aplicare a prevederilor

Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 este stabilit prin HG nr. 1425 din 11 octombrie 2006 - Norme metodologice.

Electricieni – protecția munciiNORME SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII PENTRU ELECTRICIENI

Prevederi generale

Conţinutul normelor specifice de protecţia muncii se referă la activitatea care se desfăşoară în instalaţiile de utilizare a energiei electrice şi asupra acestora indiferent de forma de proprietate asupra

lor sau aparteneţa personalului care le proiectează, execută, exploatează sau repară. Aceste norme au caracter naţional şi trebuie aplicate de către toate persoanele juridice şi fizice implicate în proiectarea, executarea, utilizare sau repararea instalaţiilor electrice de joasă tensiune situate în aval de :

- punctul de măsură al energiei electrice furnizate de către distribuitor

- punctul de separare electrică faţă de instalaţiile distribuitorului

PROTECŢIA IMPOTRIVA ELECTROCUTĂRII ÎN REŢELE sI INSTALAŢII ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE

CONSIDERAŢII GENERALE.În toate domeniile de activitate, electricitatea a devenit un ajutor indispensabil pentru om.

În afara avantajelor deosebite pe care le ofera, electricitatea prezinta însa si pericolul electrocutarii (soc electric fatal [8]), daca nu se aplica masurile corespunzatoare de protectie. Primul accident mortal prin electrocutare înregistrat de statistici a avut loc în 1780, pe yachtul rusesc "Livadia" când un fochist a atins dulia aflata sub tensiune a unui corp de iluminat [27]. De atunci, mii de oameni au cazut victime atingând elemente care se aflau normal sub tensiune sau care au intrat accidental în legatura cu astfel de elemente datorita unor defecte de izolatie, datorate efectului patofiziologic (șoc electric) care apare la trecerea unui curent electric prin corpul omului sau prin corpul unui animal.



Din nefericire, nici un organ senzorial al omului nu poate sa detecteze o tensiune electrica si sa puna omul în garda împotriva atingerii elementelor aflate sub tensiune. Pentru a întelege mai bine efectul curentului electric se impun câteva precizari. În cazul în care un muschi oarecare al unei fiinte vii este parcurs în sens longitudinal de un curent, el tinde sa se contracte, daca curentul depaseste o anumita valoare si o anumita panta (di/dt). Aceasta constatare este valabila si pentru muschiul cardiac, care însa, se deosebeste foarte mult de ceilalti muschi, prin faptul ca în el se induce permanent o tensiune necesara pentru functionarea normala a cordului.

Cordul constituie deci un dipol electric, a carui tensiune are drept consecinta, în mod natural, producerea unui câmp electric în corp.

Diferenta de potential între doua puncte ale corpului omenesc, alese în mod arbitrar, se poate ilustra în mod intuitiv prin intermediul electrocardiogramei; marimea absoluta a acestei diferente de potential variaza între 1 si 1,6mV, iar frecventa variaza între 1,1 si 1,3 Hz. Daca cordului i se aplica o tensiune exterioara, sistemul de comanda si de propagare a excitatiilor, poate fi perturbat astfel încât functionarea normala a diferitelor zone ale cordului sa fie perturbată.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND TE ELECTROCUTEZI?Oamenii sunt fragili. Corpurile noastre pot fi cu uşurinţă mutilate de propriile noastre creaţii: sunt zdrobite, ciupite, mucegăiesc. Dar forţa fizică este slabă şi ineficientă în comparaţie cu bine-cunoscuta electrocutare, care nu omoară în felul în care credeai.Dacă ai aflat cum te omoară electrocutarea din desene animate – te prăjeşti, corpul tău transformându-se în artificii şi oasele devenindu-ţi vizibile – ei bine, te înşeli. Electricitatea nu te prăjeşte – pentru aceasta ar fi nevoie de mult mai multă decât este necesar pentru a te omorî, care e înspăimântător de puţin.

Dar înainte să trecem la partea înfricoşătoare, să rezolvăm cu partea tehnică. Există mai multe unităţi de măsură ce descriu electricitatea: voltul, care măsoară voltajul, amperul intensitatea curentului electric, wattul puterea şi ohmul rezistenţa.

O analogie destul de bună se poate face între curentul electric (continuu) și curgerea apei, existând totuși diferenţe majore dintre ele: voltajul este ca şi presiunea apei, curentul (măsurat în amperi) precum debitul, iar rezistenţa (în ohmi) ca şi dimensiunea (grosimea) conductei.



Creşterea voltajului duce la un curent mai mare (mai mulţi amperi) – considerând că rezistenţa este constantă – deoarece în mod logic creşterea presiunii aduce cu sine creşterea debitului. Puterea (măsurată în waţi) este pur şi simplu voltajul înmulţit cu curentul (măsurat, din nou, în amperi). Un amper reprezintă aproximativ 6,242×1018 electroni trecând printr-o secțiune unitară pe secundă. Iar un watt este echivalent cu un joule de energie pe secundă, dar aceasta nu prea contează în discuţia de faţă.

De câte electricitate este nevoie pentru a omorî o persoană?

Efectele curentului electric asupra omului

Cu toate ca fenomenele electrice referitoare la organismele vii sunt cunoscute înca din anii din jurul lui 1800, cunostintele privind pericolul curentului electric sunt incomplete si nici în prezent problema nu este pe deplin elucidata. Spre deosebire de alte fenomene fizice, omul nu

are nici un organ senzorial care sa detecteze, în mod direct, marimile electromagnetice cum ar fi tensiunea electrica, curentul electric, câmpul magnetic etc. Trecerea curentului electric prin organismul omului este însotita de o serie de fenomene termice, electrodinamice, electrolitice, biochimice, biofizice, fiziologice etc. Ansamblul acestor fenomene poate avea ca efecte principale producerea socurilor electrice si arsurilor, metalizarea pieii etc. Principalele conditii impuse instalatiilor electrice sunt:

functionarea fara întrerupere, la parametri normali și

asigurarea protectiei personalului împotriva efectelor periculoase ce însotesc trecerea curentului electric prin corpul omului

Instalațiile electrice nu prezintă nici un pericol atât timp cât curentul electric circulă prin căi special destinate acestui scop — conductoare izolate între ele și față de pământ.

Probabilitatea producerii unor pericole apare atunci când apar curenti de scurgere, adica curenti care circula pe alte cai decât cele special destinate. Marimea curentilor de scurgere si în consecinta si gradul de pericol depinde de starea izolatiei electrice a instalatiei.



Protectia personalului se realizeaza printr-un complex de masuri care limiteaza tensiunile de atingere la valori nepericuloase sau deconecteaza rapid sursa generatoare de astfel de tensiuni.

2. EFECTELE TRECERII CURENTULUI ELECTRIC PRIN ORGANISMELE VII

Trecerea curentului electric prin corpul omului, care este un conductor electrobiologic, este însotita de fenomene al caror efecte se manifesta sub forme multiple si complexe. Efectele curentului electric pot fi:— termice, manifestate fie prin arsuri ale unor parti ale corpului, fie prin încalzirea excesiva a unor organe interne urmata de dereglarea lor functionala;— electrochimice constând în descompunerea lichidului organic, inclusiv a sângelui, si la alternarea compozitiei sale;— biologice constând în dereglarea proceselor electrice interne, caracteristice materiei vii, având drept rezultat contractia muschilor parcursi în sens longitudinal de curentul electric cu o anumita panta di/dt.

Acțiunea curentului electric poate fi privita sub două aspecte:

— actiune directa asupra tesuturilor pe care le parcurge;

— actiune reflectata, prin intermediul sistemului nervos central, care afecteaza si tesuturile neparcurse de curent electric. Urmarile acestor efecte sunt producerea socurilor electrice, arsurile electrice si metalizarea pieii, care nu sunt altceva decât modificari functionale superficiale sau profunde ale organismului. Aceste modificari se produc atunci când intensitatea curentului electric ce trece prin corp depaseste o anumita valoare limita tolerata de organism.

Fenomenele ce apar în organism, ca urmare a trecerii curentului electric si care în general pot fi grupate în afectiuni ale sistemului nervos central, tulburari cardiace si respiratorii definesc conceptul de soc electric. Producerea unui soc electric fatal poarta denumirea de electrocutare. Leziunile superficiale locale, arsurile, metalizarea pieii prin patrunderea în tegument a stropilor de metal, fenomene produse tot de trecerea curentului electric, definesc conceptul de traumatism electric.

De câtă electricitate este nevoie pentru a omorî o persoană ?

Şapte miliamperi. Timp de trei secunde. Doar de atât este nevoie. Electricitatea te omoară întrerupându-ţi ritmul inimii.



Dacă 7 miliamperi ajung la inima ta continuu pentru trei secunde, inima ta este afectată de aritmie. Iar atunci toate celelalte organe încep să cedeze. Ai putea uşor omorî pe cineva cu o baterie de 9 volţi sau chiar cu una AAA, conectată direct la inimă.

Motivul pentru care electricitatea nu omoară milioane de oameni pe zi cu şocuri extrem de mici este că nu ajunge direct la inimă, corpurile noastre având rezistenţă naturală la electricitate.

Rezistenţa pielii se încadrează undeva între 5.000 şi 15.000 de ohmi.

Este foarte foarte greu de cuantificat exact de câtă electricitate e nevoie pentru a trece prin piele, deoarece există foarte multe variabile, precum hainele purtate. De asemenea, „cum cuantifici că cineva chiar a murit?”Dar, dacă vă consolează, şocul static pe care chiar îl simţi are în jur de 20.000 de volţi – voltaj înalt, dar puţini amperi.

Aşadar contează puterea electrică care să treacă prin pielea şi hainele şi papucii noştri de plastic pentru a lovi inima.

Fulgerul: Când vine vorba de fulgere, „ceea ce am discutat nu se mai aplică”. Un fulger poate atinge peste un miliard de volţi. Rezistenţa aerului este atât de mare încât permite doar la aproximativ 10.000 de volţi sarcinilor electrice să se deplaseze un centimetru Astfel, pentru a se deplasa măcar 10 cm prin aer, fulgerul trebuie să aibă 100.000 de volţi.

Aparatele ar putea genera fulgere în mod artificial – un tip pe nume Charles Steinmetz a construit o maşină de fulgere în 1916 ce genera peste 10.000 de amperi şi 100.000 de volţi.

Motivul pentru care unii oameni supravieţuiesc este că au noroc la drumul parcurs de fulger prin corpul lor – astfel sunt ”doar” arşi dacă fulgerul traversează partea exterioară a corpului, cum se întâmplă când eşti ud, dar dacă inima nu este atinsă, pot supravieţui.

Aceasta este evident foarte nepractic – efortul şi energia necesare pentru o maşină de fulgere ar putea fi mai uşor utilizate pentru bombe atomice, după cum arată şi toate filmele apocaliptice.

În plus, sunt maşinării mult mai simple ce fac o treabă similară când vine vorba de electrocutat oameni. Aparate precum Taserele deja omoară oameni ocazional. Cu toate acestea Taserele sunt create în cunoştinţă de cauză – majoritatea



impulsurilor sunt la intervale mult mai scurte de 3 secunde (3 secunde fiind necesare pentru a omorî), pentru a nu fi fatale.Totuşi, avem probabil puţine motive să ne temem de moarte prin electrocutare. Cu excepţia scaunului electric nu prea îndemânatic, nimeni nu a omorât oameni sistematic prin intermediul electricităţii. Iar maşinile, dacă ar fi să fie lovite de o dorinţă de a ucide, ar folosi probabil toate celelalte moduri.

PROTECȚIA MEDIULUI ȘI CURENTUL ELECTRIC

I. NOŢIUNEA DE PROTECŢIA MEDIULUI În 1969 – U. Thant - secretar O.N.U. – a ţinut o dare de seamă în faţa Consiliului O.N.U.

despre situaţia mediului şi problematicile acesteia prin care a subliniat conturarea unei crize de proporţii mondiale. U. Thant subliniază în discurs ”dacă tendinţele în dezvoltarea economică şi în consumul materiilor prime va continua, putem fi siguri că va fi periclitată însăşi viaţa de pe Pământ”.

Conferinţa internaţională organizată de O.N.U. la Stockholm în 1972 a expus prima dată problemele existente în domeniul mediului în complexitatea ei, bazată pe un volum de date globale sistetizate. Conferinţa a fost dezbătută în prezenţa reprezentanţilor a 113 ţări.

I.1. DEFINIREA NOŢIUNII DE MEDIU SI PROTECŢIA MEDIULUI

Este o activitate interdisciplinară la baza căreia stau, în primul rând, volumul de

cunoştinţe şi date provenite din cadrul ştiinţelor naturii.Protecţia mediului se bazează pe principiile ecologiei şi s-a dezvoltat din cadrul acestei

ştiinţe, având în centrul atenţiei omul. Protecţia mediului se ocupă cu: prevenirea, combaterea, preântâmpinarea pagubelor; înlăturarea poluanţilor, care periclitează nemijlocit sănătatea oamenilor şi

mediul înconjurător, respectiv lichidarea, amortizarea efectelor poluărilor; dezvoltarea ambianţei umane, a mediului antropic, o mai bună gospodărire a resurselor naturale. Parte componentă a protecţiei mediului este protecţia naturii, protecţia peisagistică a

zonelor. In acelaşi timp se ocupă de protecţia mediilor artificiale (ale aşezărilor umane).

Termenul de mediu (enviroment, umwheinat, milieu) a fost folosit începând din secolul al XIX-lea, în sens biologic, de ambianţă naturală a vieţuitoarelor. Ulterior în domeniul geografiei este definit ca spaţul locuit şi influenţat de om.

Odată cu apariţia şi amplificarea problemelor ecologice, mai ales în a doua jumătate a secolului XX se afirmă o concepţie holistică privind mediul ca obiect de interes şi de acţiune publică, ce s-a reflectat cu termenii actelor normativelor adoptate în unele ţări europene, la sfârşitul anilor '60 (Precum National Environmental Policy Act S.U.A. 1969), precum şi în documentele primei Conferinţe a Naţiunilor Unite privind mediul (Stockholm, iunie 1972).



In acelaşi timp, acţiunile concrete – de natură economică, juridică, instituţională – în vederea prevenirii şi combaterii poluării au reclamat circumscrierea şi definirea mai precisă a conceptului de mediu şi a elementelor sale componente.

Astfel, potrivit Consiliului Internaţional de limbă franceză al colocviului internaţional (Aix, Provence, 1972) mediul reprezintă “ansamblul, existent la un moment dat, al aspectelor fizice, chimice, biologice şi sociale, susceptibile de a crea un efect direct sau indirect, imediat sau ulterior, asupra vieţuitoarelor, asupra omului şi activităţilor umane"” In cadrul aceluiaşi colocviu, comisia pentru limba engleză formulează o definiţie în care consideră mediu "ansamblul tuturor fiinţelor şi lucrurilor care compun spaţiul apropiat şi îndepârtat al omului, care îi poate determina sau schimba existenţa şi poate influenţa total sau parţial modul său de viaţă”.

Intr-o asemenea perspectivă, orice poate intra în conceptul de mediu: se poate include atât învăţământul, petrecerea, timpului liber, sporturile, problema sporturilor, sistemul de comunicaţii în ansamblul său, artele, medicina, criminologia, etc..

Definirea mediului în raport direct cu condiţia naturală a omului a condus la formularea termenului de mediu uman (Human Environment) care a făcut tranziţia spre conceptul complex care se afirmă astăzi.

La originea sa, termenul de mediu a izvorât din substantivul englez “environment”, preluat apoi şi de limba franceză sub forma de “l ' environnement” şi în alte limbi şi a avut rolul de a desemna spaţiul din jurul omului.

Dezvoltarea societatii precum si dezvoltarea industriala impun o utilizare din ce in ce mai intensa a energiei electrice si deci o extindere larga a instalatiilor de transport, distributie si utilizare a energiei electrice.

Deosebitele avantaje determinate de folosirea energiei electrice sunt insotite insa si de unele efecte negative asupra organismelor vii si asupora mediului ambiant.

Cunoasterea acestor efecte si adoptarea de masuri pentru limitarea influentelor negative reprezinta una dintre preocuparile importante ala specialistilor in domeniu, dar si a societatii in general.

In prezent exista solutii concrete pentru limitarea efectelor negative ale prezentei instalatiilor electrice de transport, distributie si utilizare a energiei electrice la un nivel acceptat pentru organismele vii si mediul inconjurator.

1. EFECTELE CURENTULUI ELECTRIC ASUPRA MEDIULUI

Energia electrică în mare parte este consumată prin arderea combustibililor fosili. Aceasta are ca efect emisia CO2 care este eliberat în atmosferă. El contribuie la intensificarea efectului de seră si încălzirii globale. Deasemenea, se emit dioxid de sulf, dioxid de azot şi fum.



Principalele tipuri de poluări pe care reţelele electrice le generează asupra mediului înconjurător sunt:

Poluarea electromagnetică: efecte sonore, perturbaţii radio şi ale emisiunilor de televiziune;

influenţe ale câmpului electric şi magnetic asupra organismelor vii;

2. RETELE ELECTRICE SI IMPACTUL LOR ASUPRA MEDIULUI

Poluarea vizuală: Genereaza deteriorarea peisajului proportional cu tensiunea nominala, cele mai poluante

fiind liniile electrice aeriene(L.E.A.) de inalta si foiarte inalta tensiune, precum si statiile de transformare.

Incercari si propuneri de limitare a efectelor negative s-au facut si se cauta in continuare, ele vizand designul stalpilor cat si a traseelor prin ascunderea liniilor electrice in spatele unor elemente naturale.

Contradictia apare intre factorul economic si cel naturalPoluarea sonoră:

Genereaza multiple efecte asupra organismului, in functie de 3 parametrii: intensitate, inaltime, durata.

Poluarea sonora produsa de centralele si retelele electrice poate sa aiba caracter intermitent sau permanent. Depasirea anumitor valori poate deveni nociva pentru om.

ZGOMOTELE CU CARACTER INTERMITENT: sunt produse in centralele si retelele electrice de catre echipamente in unele etape ale functionarii lor.

ZGOMOTELE CU CARACTER PERMANENT: se produc in centralele si retelele electrice pe toata durata functionarii instalatiilor.

Poluarea electromagnetică:

Descarcarea corona apare in instalatiile de inalta si foarte inalta tensiune si este insotita de aparitia a unei succesiuni de impulsuri de curent de scurta durata. Perturbatiile generate de aceasta se manifesta atat in instalatiile radio cat si in cele de televiziune si de telefonie de inalta frecventa prin curenti purtatori.

Prezenta descarcarii corona in instalatiile de inalta tensiune conduce si la pierderi de energie electrica, care sunt dependente de o serie de factori constanti si variabili.

Pierderile prin descarcarea corona nu depind de puterea transmisa in instalatie si reprezinta cateva procente din capacitatea de transport a liniei.



PROCESE ELECTRICE CARACTERISTICE ORGANISMELOR VII: Celula, considerata ca un organism elementar, vegetala sau animala, atâta timp cât este

vie, produce curent electric. Ca rezultat al schimburilor energetice si metabolice între organismul viu si mediu se produc reactii chimice si procese electrice care caracterizeaza viata.

Un organism viu este alcatuit dintr-o multitudine de celule, care din punct de vedere electric constituie medii conductoare de natura electrolitica, marginite de membrane ce pot fi considerate surse electrice independente cu anizotropie electrica, care se interfereaza spatio-temporal în mod variabil. Într-un mediu electrolitic principalii purtatori de sarcina sunt ionii. Difuzia inegala a anionilor si cationilor printr-o membrana creeaza diferente de potential. Potentialele electrice ale tesuturilor animalelor si plantelor pluricelulare depind de caracterul polar sau nepolar al celulelor si de distributia lor spatiala.



Proprietatile electrice si magnetice ale materiei vii ca permitivi¬tatea, conductivitatea si susceptivitatea depind de tipul de legaturi atomice si moleculare care determina efecte de orientare a dipolilor, efecte de inductie a moleculelor polarizate si efecte de dispersie de natura cuantica. De asemenea, depind de forma macromoleculelor organice si de existenta impuritatilor în spatiile libere ale substantei. Interactiunea organismului viu cu mediul înconjurator ca si functiile sale interne sunt legate de caracteristicile câmpului electromagnetic exterior.

Câmpurile electrice exterioare de frecvente joase, 50-100 Hz, au efecte asupra sistemului nervos neutral, iar cele cu frecvente înalte de 10-50 MHz au efecte asupra sistemului circulator. De asemenea, câmpurile electrice de joasa frecventa modifica structura si comportamentul celular, prin schimbarea proprietatilor dielectrice ale membranei celulare si duce la o crestere a temperaturii, proportional cu durata actiunii câmpului asupra organismului. Cresterea temperaturii corpului duce la cresterea transpiratiei si în consecinta la o scadere a rezistentei electrice cutanate.

Efectele fiziologice, ca urmare a cumularii modificarilor electrolitice si biochimice produse de actiunea câmpurilor electrice de frecventa industriala, se datoreaza curentilor indusi în organismul uman. Parametrii care determina aceste modificari sunt intensitatea câmpului electric si timpul de expunere în câmp.

Asupra organismelor vii actioneaza si electricitatea atmosferica, prin intermediul ionilor din aer, rezultati ca urmare a ionizarii atmosferei datorita actiunii vântului, caderilor de apa, fulgerelor, radiatiilor naturale sau artificiale etc. Ionii negativi mici au o actiune biopozitiva asupra organismelor vii, fac ca membranele celulelor la organismele în vârsta sa fie la fel de permeabile la oxigen ca în tinerete, ceea ce determina o prelungire a vietii. În ceea ce priveste ionii pozitivi mari experientele pun în evidenta unele tulburari functionale, accelerarea ritmului respirator, somnolenta, cefalee, cresterea temperaturii cutanate, ce dau senzatia de oboseala si indispozitie.

Poluarea psihica. Riscuri de accidente:

Poluarea psihica rezida in sentimentul de teama pe care il provoaca instalatiile electrice asupra factorului uman.

Influenta curentului electric produs de catre instalatiile electrice asupra organismelor vii formeaza obiectul unor cercetari din ce in ce mai ample si mai profunde, o data cu cresterea tensiunilor utilizate in retelele electrice. Studiile efectuate au pus in evidenta fenomene de: oboseala, scaderea atentiei, slabiciune in membrele superioare, senzatie de ameteala.



Riscurile de accidente datorate curentului electric sunt in principal electrocutarile si arsurile.

Poluarea ecologică:

A. Influentele liniilor electrice aeriene asupra terenurilor agricole

Impactul retelelor electrice cu elementele naturale ale mediului inconjurator se refera in principal la gradul de ocupare a terenurilor, defrisarea padurilor pentru culoarul liniilor electrice aeriene, protectia naturii si a avifaunei ocrotite, influenta instalatiilor si constructiilor.

Reducerea suprafetelor ocupate de statiile de transformare este o preocupare permanenta a proiectantilor. Utilizarea cat mai

buna a spatiului se defineste prin gradul de ocupare a terenului statiei cu instalatii tehnologice.

B. Influențele liniilor electrice asupra pădurilor

Padurile, ca si terenurile agricole, reprezinta zone constitutive ale naturii, ale caror degradari pot determina modificari ireversibile ale mediului.

Liniile electrice aeriene se construiesc, de regula, paralel cu traseul drumurilor forestiere, asigurandu-se, prin taierea eventuala a unor arbori sau crengi, o distanta de siguranta de un metru intre conductoarele deviate de vant si coronamentul copacilor

C. Traversarile si apropierile fata de caile ferate ale L.E.A.

Apropierile si intersectiile cu caile ferate fac obiectul unor masuri deosebite care se adopta la constructia liniilor electrice si sunt in functie de categoria caii ferate si de tensiunea nominala a liniei electrice aeriene.Traversarile cu L.E.A peste cai ferate in zona statiilor cailor ferate, a depourilor de

locomotive si a atelierelor de material rulant nu se admit decat in cazuri exceptionale si numai cu acordul organelor competente ale cailor ferate.



D. Traversarile si apropierile fata de drumuri si fata de cladiri

Intersectiile cu drumuri si apropierile de cladiri impun restrictii in constructia L.E.A de medii si inalta tensiune in functie de categoria acestora si in functie de faptul daca drumul se afla in afara sau in interiorul localitatii.

Distantele fata de cladiri sunt normate, fiind diferite in functie de locul de plasare a cladirii si tipul activitatii desfasurate.

Se evita traversarile L.E.A. cu tensiune nominala de peste 1000 de volti peste cladirile locuite sau nelocuite.

Traversarea peste cladirile locuite se poate admite numai in cazurile obligate, cu adoptarea unor masuri stricte de protectie.

3. INFLUENTELE INSTALATIILOR ELECTRICE ASUPRA LINIILOR DE TELECOMUNICATII CU FIR

electricemagneticerezistive

influențe electrice

Sunt determinate de capacitatea electrica dintre instalatiile electrice si liniile de telecomunicatii.

Pentru limitarea influentei liniilor electrice asupra liniilor de telecomunicatii, in cazut traseelor paralele, este necesar a adopta urmatoarele masuri principale:

1) In instalatiile electriceo interzicerea utilizarii pamantului drept conductor de intoarcere in retelele de transport si

distributia energiei electrice;o alegerea unui traseu cat mai indepartat de linia de telecomunicatii;o reducerea rezistentei prizelor la pamant;o reducerea puterilor si a curentilor de scurtcircuit;o trecerea in cablu subteran a liniilor electrice.

2) In instalatiile de telecomunicatii - interzicerea instalarii in circuite definitive de telecomunicatii fir-pamant;



- protejarea aparatelor telefonice cu dispozitive contra socului acustic; - transpunerea circuitelor telefonice sub 1.6 km; - sectionarea circuitelor de telecomunicatii cu bobine translatoare; - sectionarea liniilor de telecomunicatii cu sigurante fuzibile; - legarea la pamant a unui punct median al circuitelor de telecomunicatii; - utilizarea de echipamente pentru reducerea perturbatiilor.

Influențe magneticeInfluențe rezistive

Influentele magnetice apar ca efect al inductiei determinat de curentul care parcurge instalatia electrica.

Cuplajur rezistiv rezulta ca efect al trecerii curentului electric prin prizele de pamant al instalatiilor electrice.

Factorii de risc şi regulile de igienă individuală la locl de muncă

Factorii de risc

CURENȚII DE SCURGERE

În orice conductor care are un potențial mai ridicat decât potențialul Pământului (considerat ca referință, respectiv zero volți), pot exista curenți care să curgă de la conductor la Pământ. Acești curenți de scurgere apar chiar și în conductoare care sunt bine izolate față de Pământ, deoarece nu există niciun lucru cu izolarea perfectă sau impedanța infinită. În general, numim curent de scurgere (leakage current) acel curent care trece prin conductorul de împământare de protecție legat la Pământ.

În absența unei conexiuni de împământare, acesta este curentul care ar putea rezulta din orice parte conductoare sau din suprafața pieselor neconductoare spre pământ, dacă o cale conductoare este disponibilă (cum ar fi corpul uman). Acest curent este nedorit, apărând suplimentar față de curenții utili într-o

schemă electrică.

Cantitatea de curent care se scurge depinde de: (1) Potențialul de pe conductor, (2) Reactanța capacitivă dintre conductor și

pământ, (3) Rezistența între conductor și pământ.



Curenții care curg prin conductoare care sunt izolate față de Pământ și/sau izolate între ele, numiți curenți de scurgere sunt în mod normal mici.

Dar, curenții mici pot produce efecte fiziologice nedorite. Deci, acești curenți trebuie limitați la nivele sigure, prin proiectarea echipamentelor, funcție de domeniul de aplicație. Echipamentele

Dacă prin corpul umed, având rezistența 3Kohm, curg 6mA, tensiunea pe carcasă ajunge la 18V, iar curentul de scurtcircuit spre pământ poate atinge 90A, prin rezistența bornei de împământare Rg=0.20 ohm.electrice medicale, impun nivele diferite de curent de scurgere, definite în funcție de căile pe care pot curge curenții.

Noțiunea de curent de scurgere, în electronică, se referă și la alte tipuri de procese.

(a) Curent de scurgere se poate referi la o pierdere treptată de energie dintr-un condensator încărcat, datorită scurgerii prin dielectricul care nu este un izolator perfect și în principal datorită dispozitivelor electronice atașate, precum tranzistoare sau diode care conduc o cantitate mică de curent chiar și atunci când sunt blocate.

(b) Un alt tip de curent de scurgere se produce atunci când un curent care circula pe o cale definită de circuit, se abate prin altă cale alternativă datorită izolației degradate în timp și condiții de mediu. O astfel de scurgere este nedorită, deoarece curentul poate provoca daune, incendii, zgomot RF sau electrocutare. O scurgere de acest tip poate fi depistată prin măsurarea fluxului de curent într-un circuit, care la un moment dat nu se potrivește cu fluxul de la un alt circuit. Scurgerea într-un sistem cu înaltă tensiune poate fi letală pentru un om aflat în contact cu pământul, atunci când se atinge accidental o linie de înaltă tensiune.

(c) Printr-un transfer nedorit de energie de la un circuit la altul poate apare un curent în alt circuit. Liniile de flux magnetic care nu sunt închise în întregime în miezul unui transformator pot face ca un alt circuit sau conductoare din apropiere să se cupleze la transformator. Scurgeri de energie dintr-un transformator pot induce curenți de scurgere în conductoare, care se pot manifesta uneori, prin brum audibil în cazul schemelor audio.

(d) Curent de scurgere se consideră și curentul care poate curge în ansamblurile electronice dezactivate, dar alimentate și rămase în așteptare sau în modul “adormit”. Aceste dispozitive pot consuma câțiva microamperi din sursa de alimentare în starea de repaus, deși consumă sute sau mii de mA în timpul când sunt active. Acești curenți de scurgere devin un factor important pentru producătorii de dispozitive portabile, fiindcă determină timpul de funcționare al unui dispozitiv alimentat de la o baterie.



IMPORTANȚA PROTECȚIEIDispozitivele și echipamentele electrice includ de obicei un sistem de împământare pentru a asigura protecție împotriva unui pericol, dacă există un defect de izolație. Trebuie respectată obligația ca echipamentul să fie conectat la pământ dacă este prevăzută o bornă dedicată (EG). Dacă apare un defect catastrofal de izolație între linia de putere și alte conductoare sau piese, tensiunea este șuntată la masă. Curentul rezultat va determina arderea unei siguranțe sau deschiderea unui întrerupător de circuit, prevenind pericolul de electrocutare. Evident, există un posibil pericol de electrocutare în cazul în care conexiunea de împământare este întreruptă, în mod intenționat sau accidental. Pericolul poate fi mai mare decât ar trebui, din cauza curenților de scurgere. Chiar dacă nu există niciun defect de izolație, întreruperea curenților de scurgere care au calea prin conductorul de pământ ar putea reprezenta un pericol pentru cineva care atinge echipamentele nelegate la pământ. Această posibilitate trebuie evitată total în aplicații medicale, caz în care un pacient poate fi victima unui șoc letal prin curentul de scurgere ce este aplicat la organele interne, mai ales dacă pacientul este într-o condiție proastă sau inconștient. Echipamentul care nu este legat la pământ oferă protecția prin utilizarea a două straturi separate de izolație, pentru că este puțin probabil să se defecteze ambele straturi de izolație. Cu toate acestea, condițiile care produc curenții de scurgere sunt încă prezente, și trebuie să fie luate în considerare.

Notă. NIOSH (National Institute for Occupational Safety and Health), agenția americană care face recomandări responsabile pentru prevenirea accidentelor de muncă, ne informează că: “În condiții uscate, rezistența oferită de organismul uman poate fi până la 100.000 ohmi . Pielea umedă sau ruptă poate scădea rezistența organismului la 1.000 de ohmi” adăugând că “energia electrică de înaltă tensiune (peste 600V) descompune rapid pielea umană, reducând rezistența ca dielectric a organismului uman la 500 ohmi.”

Efectul mortal al șocului electric depinde de:

(a) curent,

(b) durată,

(c) calea curentului prin corp (prin inimă).

Cauzele scurgerilor de curent

Există două tipuri de scurgeri de curent: scurgere AC și scurgere DC. Curentul de scurgere DC, de obicei, se verifică numai la produsul final, nu la sursa de alimentare.



Schema tipică a filtrului EMC/EMI.Curentul de scurgere AC este cauzat de o combinație în paralel de capacitate și rezistență DC între o sursă de tensiune (linia AC) și părțile conductoare la pământ ale echipamentului. Scurgerile provocate de o rezistență DC sunt de obicei nesemnificative în comparație cu scurgerile prin impedanța AC datorată diferitelor capacități paralele. Capacitatea poate fi intenționată (condensatoare tip Y în filtrul EMC/EMI) sau neintenționată. Exemple de capacități accidentale sunt distanțele pe cablaje imprimate, izolații între semiconductoare de putere și radiatoare, capacitatea parazită dintre primar-secundar în transformatoarele de izolare din sursa de alimentare.

Cel mai mare contribuitor la curentul de scurgere este capacitatea CY din filtrul antiperturbativ EMC/EMI (Electro Magnetic

Compatibility/Interference) din sursa de alimentare, conectată între fază (L) și neutru (N) și pământ (EG).

O valoare mare asigură un nivel mic EMI, dar duce la creșterea curentului de scurgere. Estimarea valorii maxime a capacității CY se face cu expresia:

CY(max)=Ileak(max)/(Vac(max) × 2πf) adică,

0.25mA/(242V × 314)= 3.2nF

La un curent de scurgere de 0.25mA, rezultă CY=3.2nF.

Măsurarea scurgerilor de curent

Se utilizează aparate de măsură special concepute pentru măsurarea curenților de scurgere când toate sarcinile sunt deconectate. Curentul care curge în conductorul legat



Fluke 360 Leakage Current Clamp Meterla pământ este măsurat (1) prin conectarea aparatului în serie cu conexiune de împământare sau (2) detectarea câmpului magnetic produs de curenții de scurgere prin cabluri singure sau multiple folosind un clamp meter (ex. Fluke 360 Leakage Current Clamp Meter) proiectat pentru testare non-invazivă a curentului de scurgere prin izolații fără a opri alimentarea sau a deconecta echipamentul.Pentru echipamente de prelucrare a informațiilor, conexiunea la pământ este deschisă și se măsoară curentul pe firul neutru al liniei de alimentare. Pentru echipamentele medicale, se măsoară curentul care curge în pământ. Măsurarea poate fi făcută, de asemenea, între ieșirile sursei de alimentare și pământ. Condițiile de testare includ interschimbarea liniei de fază cu linia neutră, și măsurarea curentului de scurgere cu sursa de putere oprită.Testul se efectuează cu echipamentul aflat la temperatura normală de funcționare sau temperaturi mai ridicate pentru a identifica și măsura curentul de scurgere în cel mai rău caz. Pentru curenți de scurgere foarte mici, aparatul de măsură a curentului de scurgere este înlocuit cu un rezistor sau un rezistor combinat cu un condensator. Căderea de tensiune pe aceste componente se măsoară folosind un voltmetru AC sensibil. Echipamentele fără împământare sau dublu izolate se verifică prin conectarea aparatului de măsură între o parte conductoare tangibilă și pământ. În cazul carcaselor neconductive, o folie de cupru de dimensiune adecvată este plasată pe carcasă, iar curentul care curge de la acesta la pământ este măsurat.

Reducerea curentului de scurgereMulte dintre sursele de alimentare de astăzi au cerințe pentru valorile de curent de scurgere mai mici din cauza interacțiunii umane cu produsele alimentate. Prin urmare, producătorii de surse de alimentare cer eliminarea sau reducerea mărimii condensatoarelor Y pe care le folosesc pentru a satisface cerințele EMC/EMI. Prin folosirea transformator cu ecranări între înfășurări, valorile condensatoarelor Y pot fi semnificativ reduse sau eliminate, pentru a scădea curentul de scurgere în timp ce încă este realizată încadrarea în limitele EMI cu marjă adecvată.Filtrul se montează astfel ca să existe un contact pe arie cât mai mare cu partea care se leagă la pământ.



Filtrele EMC/EMI EPCOS permit noi aplicații datorită curenților de scurgere foarte mici

Creșterea numărului de aparate electronice și interacțiunea lor înseamnă că filtrele EMC adecvate sunt mai importante decât oricând înainte.

Ele sunt necesare pentru a respecta limitele impuse la echipamente pentru interferențe radiate și pentru a asigura o funcționare sigură a echipamentului în condiții dificile. Trebuie asigurată și protecția împotriva interferențelor provenind de la alte echipamente și la perturbații de la linia de alimentare.

În filtre se folosesc capacitoare tip X și tip Y.

Capacitoarele tip X sunt conectate între faze, respectiv între faze și conductorul neutru, pentru a suprima interferențele diferențiale. Capacitoarele tip Y conectate între fază și pământ, respectiv nul și pământ, suprimă perturbațiile de mod comun. Funcție de calitatea și toleranța valorilor, capacitoarele hotărăsc caracteristicile de filtrare și curenții de scurgere. Filtrele din noua serie SIFI® de la EPCOS sunt acum folosite cu succes în cele mai diverse aplicații.Datorită materialelor inovatoare, dimensiunile noii serii SIFI au fost reduse și mai mult în comparație cu tipurile precedente, păstrând aceeași capabilitate de curent. În plus, îmbunătățirile constructive au condus, de asemenea, la creșterea fiabilității și la reducerea prețurilor.

Ghid de selecție pentru filtre - EMC EPCOS din familiile SIFI®

EPCOS oferă în prezent trei familii de filtre SIFI: SIFI-F (B84111F), SIFI-G (B84112G)

și SIFI-H (B84113H). Ele au fost dezvoltate ca filtre modulare standard pentru sistemele monofazate (2 linii), cu diferite caracteristici de atenuare. Ghidul de selecție

ajută la alegerea corectă a filtrelor EMC ca proprietăți și dimensiuni, pentru a găsi o soluție eficientă în câțiva pași. Noile familii de SIFI diferă în principal în proprietățile lor de atenuare și dimensiuni. SIFI-F (B84111F) are cele mai mici dimensiuni și acoperă întreaga gamă de cerințe normale de antiparazitare. SIFI-F are versiunea 10-A, care are amprenta de numai 60 mm × 60 mm, inclusiv terminalele și clipsurile de fixare. În cazul cerințelor mai mari de atenuare, este recomandat SIFI-G (B84112G). La frecvențe mai mici de 1 MHz, acesta oferă o caracteristici de frecvență îmbunătățite la filtrarea de mod comun, comparativ cu SIFI-F. Dacă filtrul SIFI-G nu este suficient de eficient, atunci SIFI-H (B84113H) ar trebui utilizat. Acest filtru cu două etaje



reduce fiabil tensiunile de interferență conduse simetrice și asimetrice, între aprox. 0,1 MHz până la circa 50 MHz.

Toate filtrele din cele 3 familii au curentul de scurgere redus până la 0.002mA, pentru aplicații medicale.

Tabel 1. Standard de siguranță dispozitive non-medicale IEC/EN60950

Tabel 2. Standarde de siguranță dispozitive medicale IEC/EN60601-1

Pentru echipamente non-medicale și respectiv cele medicale, nivelele de siguranță au fost stabilite de IEC (International Electrotechnical Commission) în standardele de siguranță IEC60950, IEC60601-1. Standarde specifice în Europa sunt EN 60939 și VDE 106.

NIVELE DE SIGURANȚĂSensibilitatea omului fata de curentul electric, difera extrem de mult de la un individ la

altul. Spre exemplu, pe un lot de 50 de persoane sanatoase, barbati, cu vârsta între 19 si 39 de ani, s-au facut masuratori pentru caile de curent care intervin cel mai frecvent în practica. A rezultat ca:

- pentru 5% din aceste persoane, curentul de 0,7mA este perceptibil,



- pe când altele reprezentând acelasi procentaj nu au avut nici o senzatie, chiar si la o valoare de 4,2mA.

- La femei valorile sunt cu cca. 30% mai mici.Efectele electrocutarii sunt determinate de intensitatea curentului. Limitele curentilor

suportabili au fost stabilite pe baza datelor experimentale; se considera ca : nepericulos curentul alternativ de frecventa industriala cu valoarea mai mica de

10mA si nepericulos curentul continuu cu valoarea mai mica de 50mA.

La valori de peste 50mA (curent continuu sau alternativ) se poate produce încetarea functiilor vitale, prin afectarea sistemului nervos sau datorita fibrilatiei inimii . Conceptul de curent nepericulos este utilizat pentru a defini acel curent de sub actiunea caruia omul se poate elibera prin forte proprii.

Reprezentarea grafica a variatiei curentilor ce trec prin om în functie de durata de actiune a acestora, pune în evidenta faptul ca intensitatea curentului nu poate fi considerata ca singura marime fizica raspunzatoare de producerea fibrilatiei inimii, nici chiar în faza sensibila a inimii. In aceeasi masura, de declansarea fenomenelor specifice trecerii curentului prin organism, este raspunzator si timpul.

Urmarind curbele care separa valorile curentilor se definesc urmatoarele domenii:- domeniul nepericulos, I;- domeniul valorilor la care poate avea loc oprirea respirației și chiar apariția

fibrilației inimii, dacă timpul de trecere este mare, II;

- domeniul valorilor de curenți mortali, III.

Relația curent-timp, efecte globale, este redată în tabelul de mai jos (privind efectele curentului electric asupra organismului uman

Categoria Curentul

Timpul de trecere a

curentuluiEfectele produse

I 25mA nedefinitCreșterea ușoară a presiunii sângelui, ușoară tetanizare a mușchilor respiratori. Nu se semnalează urmări vătămătoare pentru sistemul circulator și inimă.

II 25-80mA 25-30 s

Creșterea presiunii sângelui. Dereglarea respirației. Oprirea momentană a inimii având ca urmare o funcționare neregulată a inimii. Trecerea la fibrilaâia inimii.



Fig.”ALT”

III 80mA-5A 0,1-0,3 s Fibrilația ireversibilă a inimii.

IV 3-8A nedefinit

Oprirea circulatiei sângelui si a inimii cu neregularitati. Oprirea circulatiei sângelui si a inimii cu neregularitati consecutive în functionarea inimii pe durate lungi ca în cazul categoriei a II-a; cresterea presiunii sângelui în timpul trecerii curentului; îmbolnavirea muschilor respiratori, arsuri.

Comparând sensibilitatea omului la curent continuu cu cea la curent alternativ, se constată ca la curent continuu nu apar convulsii si ca pot fi suportati curenti având o valoare de 3 ori mai mare decât în cazul curentului alternativ.

Fibrilatia ventriculara reprezinta o tulburare foarte grava a ritmului normal al inimii (care pune adesea probleme vitale). Se caracterizeaza prin absența coordonarii contractiei fibrelor miocardice ventriculare. In fibrilatia ventriculara miocardul nu se misca uniform (intr-o

miscare unica care sa imprime coloanei de sange directie si viteza) ci mai degraba tremura. Daca aceasta tulburare de ritm (aritmie) se mentine mai mult de cateva minute, pacientul poate muri deoarece circulatia sangvina devine incapabila sa asigure nevoile de oxigen ale

organismului. Specialistii descriu aceasta tulburare ca o activitate segmentata, haotica si asincrona a inimii. Fibrilatia ventriculara este o urgenta medicala!

TETANIZAREA este definita ca o contractie maxima si continua a fibrelor musculareÎn concluzie, marimea electrică ce provoaca electrocutarea este curentul electric.

ELECTROCUTAREA ÎN CURENT ALTERNATIVÎn figura ”ALT” este prezentata variatia valorilor de prag ale curentilor alternativi

sinusoidali în functie de frecventă.Minimul intensității de prag este apropiat de frecvența uzuală de 50 Hz. Așadar, corespunde cu constatarea că, frecvențele industriale sunt cele mai periculoase în ceea ce priveste producerea de excitatii. De fapt, minimul este mult mai larg 10 ÷600 Hz.Adaugând la aceasta constatare faptul ca în domeniul 600-1000 Hz, intensitatea de prag nu depaseste cu mai mult de 50% valoarea intensității de prag în domeniul frecventelor 10-600 Hz, se poate considera ca periculos,



din punct de vedere al producerii de excitații, domeniul de frecvenȚe 5-1000 Hz. Pericolul de electrocutare scade cu cresterea frecventei curentului. Un curent de 500 KHz provoacĂ arsuri, dar nu paralizeazĂ inima sau aparatul respirator.

In ceea ce priveste tensiunea, la valori mai mari ale de 450 V, urmrmăile acțiunii curentului electric determinat de aceste tensiuni pentru organismul uman sunt la fel de grave indiferent de natura curentului. La aceasta tensiune are loc strapungerea pielii si ca urmare, rezistența conductorului intercalat în circuit – omul - este aceeași si pentru curentul continuu si pentru curentul alternativ, ceea ce determină o aceeași valoare a curentului și deci același grad de pericol.

Se constata că, deși pe măsură ce valoarea tensiunii crește, totuși influența curentului continuu asupra acestui fenomen se manifestă de la valori mai mari decît în cazul curentului alternativ. Aceasta constatare a determinat echivalente din punct de vedere al pericolului, exprimate prin tensiuni corespunzatoare naturii curentului

Gradul de pericol 1 2 3Curent continuu, V 42 108 120

Curent alternativ, V 12 36 42

Gradul de pericol este notat cu 1,2,3,. pentru un anume pericol (1), o retea de curent continuu de 42 V este echivalenta din acest punct de vedere cu o retea de curent alternativ de 12 V.

Regulile de igienă individuală la locl de muncăConditiile în care se desfasoara procesele de munca, complexitatea echipamentelor de

munca, intensitatea efortului mental, volumul din ce în ce mai mare si complexitatea informatiilor necesare de receptionat si prelucrat necesita organizarea si desfasurarea muncii si a activitatilor social-administrative pe baza noilor principii de cunoastere, întelegere si aplicare a standardelor si normelor de securitate si sanatate a muncii.

Conceptul de sanatate si securitate constituie un ansamblu de activitati institutionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune conditii în desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca. Normele si standardele de securitate a muncii reprezinta un sistem unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor participantilor la procesul de munca.

Activitatea de prevenire si protectie are ca scop asigurarea celor mai bune conditii de munca, prevenirea accidentelor si a îmbolnavirilor profesionale în rândul lucratorilor si adaptarea la progresul stiintei si tehnicii.

In conformitate cu aceste reglementari, obligatia de a asigura securitatea si sanatatea, în toate aspectele referitoare la munca, revine conducatorului unitatii iar obligatiile lucratorilor nu afecteaza principiul responsabilitatii angajatorului.



Obiectivele securitatii si sanatatii- armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene pe probleme privind

calitatea vietii, protectia mediului înconjurator, asigurarea vietii, securitatii si sanatatii angajatilor;

- constientizarea lucratorilor în cunoasterea si respectarea normelor si standardelor de securitate si sanatate a muncii în amenajarea, dotarea locurilor de munca, exploatarea în conditii de siguranta a echipamentelor de munca în scopul evitarii producerii accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale;

- eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau îmbolnavire profesionala existenti în sistemul de munca (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediul de munca), informarea, consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora;

- aplicarea cu prioritate a masurilor de protectie colectiva si de prevenire a accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale fata de masurile de protectie individuala.Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca

Instruirea în domeniul securitatii si sanatatii în munca are ca scop însusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate în munca. Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca la nivelul întreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza în timpul programului de lucru.

Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca cuprinde 3 faze: a) instruirea introductiv-generala; b) instruirea la locul de munca; c) instruirea periodica.

Rezultatul instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca se consemneaza în mod obligatoriu în fisa de instruire individuala, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii. Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi însotita de o copie a fisei de aptitudini, completata de catre medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare.

Instruirea introductiv-generala

Instruirea introductiv-generala se face: a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006; b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta; c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta; d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.



Instruirea introductiv-generala se face de catre: a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau b) lucratorul desemnat; sau c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau d) serviciul extern de prevenire si protectie.

Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mica de 8 ore.

În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, urmatoarele probleme: a) legislatia de securitate si sanatate în munca; b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate în munca; c) riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice unitatii; d) masuri la nivelul întreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.

Continutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie în conformitate cu tematica aprobata de catre angajator. Instruirea introductiv-generala se va finaliza cu verificarea însusirii cunostintelor pe baza de teste.

Instruirea la locul de munca

Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate în munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate. Instruirea la locul de munca se face:a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006; b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta; c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta; d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar, inclusiv la schimbarea locului de munca în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii.

Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca, în grupe de maximum 20 de persoane.

Fisa de instruire se pastreaza de catre conducatorul locului de munca.

Durata instruirii la locul de munca nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste prin instructiuni proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv, împreuna cu: a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau b) lucratorul desemnat; sau c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau



d) serviciul extern de prevenire si protectie.

Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor întocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.

Instruirea la locul de munca va cuprinde: a) informatii privind riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de lucru; b) prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru; c) masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor; d) prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate în munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru; e) instruirea la locul de munca va include în mod obligatoriu demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor.

Instruirea periodica

Instruirea periodica se face tuturor lucratorilor prevazuti mai sussi are drept scop reîmprospatarea si actualizarea cunostintelor în domeniul securitatii si sanatatii în munca. Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca. Intervalul dintre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii, în functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru, si nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni. Instruirea periodica se va completa în mod obligatoriu si cu demonstratii practice. Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor întocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.

Instruirea periodica se face suplimentar celei programate în urmatoarele cazuri: a) când un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare; b) când au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate în munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri în unitate; c) la reluarea activitatii dupa accident de munca; d) la executarea unor lucrari speciale; e) la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent; f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru; g) la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.



Durata instruirii periodice prevazute mai sus nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste în instructiuni proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv, împreuna cu: a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau b) lucratorul desemnat; sau c) un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire; sau d) serviciul extern de protectie si prevenire. Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor întocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.

Lucratorii au urmatoarele sarcini si obligatii:- sa-si însuseasca si sa respecte normele, instructiunile si reglementarile în domeniul sanatatii si securitatii în munca si masurile de aplicare a acestora; - sa utilizeze corect echipamentele de munca, substantele periculoase si celelalte mijloace de productie; - sa nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrara a dispozitivelor de securitate ale echipamentelor de munca si ale cladirilor, precum si sa utilizeze corect aceste dispozitive; - sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnavire profesionala;- sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca în cel mai scurt timp posibil accidentele de munca suferite de persoana proprie, de alti participanti la procesul de munca; - sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa informeze de îndata conducatorul locului de munca; - sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care a fost acordat; - sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca, atâta timp cât este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea sa se asigure ca toate conditiile de munca sunt corespunzatoare si nu prezinta riscuri pentru securitate si sanatate la locul sau de munca; - sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si de cercetare în domeniu securitatii muncii.

Echipamentul individual de protectie reprezinta orice dispozitiv sau mijloc destinat purtarii de catre fiecare participant la

procesul de munca pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor factori de risc de accidentare sau îmbolnavire profesionala.

El se acorda obligatoriu si gratuit tuturor salariatilor, precum si altor categorii participante la procesul muncii, în conformitate cu Normativul cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie, elaborat de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si aprobat prin Ordinul nr. 225/1995. Pe baza acestuia, angajatorul este obligat sa întocmeasca lista interna de dotare cu EIP adecvat executarii sarcinilor de munca în conditii de securitate.



Instrument de masura pentru controlul rapid al igienei alimentare

Prezentare

Luminometer ML-PD20 este un luminometru de dimensiuni mici ,portabil, care ajuta la evaluarea contaminarii biologice si la monitorizarea igienei, functionand pe principiul bioluminescentei ATP Adenozin trifosfat).Combina sensibilitatea extrema, utilizarea usoara si pretul accesibil pentru o ultra rapida evaluare a starii de igiena.Luminometer ML-PD20 masoara rapid si cu usurinta valoarea ATP, care furnizeaza informatii cu privire la gradul de curatenie in spatiile de productie si asupra reziduurilor biologice.

Luminometrul masoara nivelul de luminiscenta pe baza unei reactii biochimice dintre *ATP(Adenozina trifosfat) si enzima Luciferase. Licuricii genereaza lumina printr-o reactie interna intre ATP-ul propriu si enzima denumita Luciferase.Analiza luminiscentei permite masurarea cu un inalt grad de sensibilitate comparativ cu alte metode, ceea ce permite detectarea celor mai slabe urme de emisie luminoasa. Luminometrul furnizeaza aproape instantaneu expresia numerica a gradului de curatenie al obiectului testat. Lucipac – swab pentru prelevare mostre, contine reactiv enzimatic tolerant la solutii de spalare (detergenti), ceea ce inseamna ca procesul de masurare nu este afectat de eventuale resturi de detergenti.

Protectia personalului / protectia fizicao gama larga de ustensile si echipamente corporale autoclavabile si de unica folosinta:• imbracaminte de protectie• incaltaminte de protectie • casti de protectie • ochelari de protectie • manusi de protectie • masti de protectie

Dus de urgenta si de decontaminare si de spalare pentru ochii si fata



Dusuri de urgenta pentru decontaminare si spalare pentru unitati industriale si spatii de productie

CONSECINTE ALE NERESPECTARII REGULILOR DE IGIENA INDIVIDUALA LA LOCUL DE MUNCA 1.Consecinte ale nerespectarii regulilor de igiena corporala

Igiena deficitara poate determina formarea la nivelul pielii a unor elemente de foliculita sau de piodermita (mici colectii purulente pe tegumente, situate mai ales la radacina firului de par) sau chiar a unor leziuni mai intinse cauzate de infectii de natura stafilococa (furuncule) prin dezvoltarea unui proces infectios local. Aparitia anumitor boli este strans legata de o igiena deficitara a mainilor. Astfel deosebit de frecvente sunt bolile mainilor murdare precum dizenteria, hepatita parazitozele intestinale. Trebuie interzisa utilizarea unui singur prosop de catre mai multe personae pentru inlaturarea pericolului transmiterii bolilor (conjunctivita).Se va evita spalarea cu benzina a mainilor murdare de uleiuri si de vopsele deoarece benzina are efecte nocive asupra pielii. 2.Consecinte ale nerespectarii regulilor de igiena a vestimentatiei

Pentru eliminarea unor consecinte neplacute cauzate de nerespectarea regulilor de igiena a vestimentatiei trebuie respectate urmatoarele indicatii:-in locurile de munca in care exista pericol de incendiu nu se vor purta haine din fibre sintetice.-rufaria de corp care se murdareste mult mai repede decat salopetele trebuie schimbata mai des pentru a se inlatura posibilitatea aparitiei bacilului difteric,si a bacilului tuberculozei .-incaltamintea nu trebuie sa fie stramta deoarece produce deformari ale piciorului si aparitia piciorului plat.

Aplicarea regulilor de igienă corporală

Igiena corporală asigură starea de curăţenie a întregului corp (piele, mucoase, păr, unghii) prin spălare cu săpun, şampon, geluri, etc.

Spălarea este obligatorie:- la începutul lucrului, cu apă caldă şi săpun, însoţită de schimbarea hainelor de stradă cu cele de lucru;- în timpul lucrului, ori de câte ori este nevoie (de exemplu la folosirea wc-ului);- la terminarea lucrului.



Prosopul este un articol de uz strict personal.Este recomandată folosirea de produse odorizante şi antisudoripare pentru reducerea

cantităţii de transpiraţie şi suprimarea mirosului acesteia.

Adecvarea ţinutei capilare şi respectarea igienei specifice

Părul, din cauza microorganismelor aflate pe firul de păr şi a mătreţei, poate reprezenta o sursă de contaminare a alimentelor şi a preparatelor culinare (zilnic cad circa 100 de fire de păr).

Pentru prevenirea contaminării alimentelor, părul trebuie să fie:- spălat cât mai des şi mai bine, cu apă caldă şi săpun sau şampon;- cât mai bine strâns şi complet acoperit cu bonete, basmale;- pieptănat numai în afara zonelor de lucru;- neatins cu mâna în timpul muncii, iar dacă se atinge este obligatorie spălare pe mâini.

Respectarea igienei mâinilor şi unghiilor

Mâinile vin cel mai frecvent în contact cu alimentele. De aceea, pentru a evita contaminarea produselor alimentare cu microorganisme, mâinile trebuie să fie:

- în permanenţă curate, nelăcuite, tăiate scurt (nu roase cu dinţii);- spălate şi dezinfectate obligatoriu la începerea lucrului; spălarea corectă este

realizată cu apă caldă, săpun şi peria de unghii, iar uscarea acestora se va face cu aer cald sau prosoape de unică folosinţă;

- lipsite de bijuterii sau ceas în timpul lucrului;- este obligatoriu să se anunţe şefului orice infecţie sau rănire la nivelul mâinilor şi

să se acopere rănile cu pansamente dezinfectante şi etanşe.Mâinile se spală:

- la începerea activităţii;- la schimbarea operaţiei de lucru sau din 10 în 10 minute în cadrul aceleiaşi operaţii;- după atingerea părului, nasului, urechilor, gurii, pielii;- după manipularea materiilor prime sau a ambalajelor;- după fiecare pauză;- după ieşirea de la wc;- după curăţenia şi dezinfecţia la locul de muncă.-

Principalele boli transmise prin intermediul mâinilor nespălate:

- hepatită epidemică;- toxiinfecţii alimentare;- poliomelita;- viermii intestinali.



Gura, nasul şi urechile:

Sunt purtătoare de bacterii patogene, ca de exemplu Stafilococus Aureus, care produce infecţii. De aceea, trebuie împiedicată trecerea bacteriilor din gură, nas şi urechi pe alimente şi preparate prin:

- o cît mai bună igienă (curăţare a acestor cavităţi);- deprinderea unor obiceiuri corecte în timpul lucrului:

o să nu se tuşească, strănute, scuipe deasupra mâncării;o să nu se şteargă nasul, urechile, ochii, gura în apropierea alimentelor (pentru

aceasta se vor folosi numai batiste de unică folosinţă, apoi se vor spăla şi se vor dezinfecta mâinile);

o să nu se guste mâncare acu degetul;o să nu se fumeze peste mâncare.

Respectarea ţinutei de serviciu:

Echipamentul de protecţie este ansamblul de piese de îmbrăcăminte şi încăţăminte pe care le foloseşte lucrătorul în timpul muncii.

Scopul acestui echipament este: protecţia lucrătorului (echipament de protecţie) atunci când mediul de muncă

conţine noxe care l-ar putea îmbolnăvi, de exemplu la efectuarea curăţeniei în grupurile sanitare; protecţia alimentelor (echipament de lucru) atunci când lucrătorul, prin încărcătura

microbiană de pe hainele, încălţamintea sau organismul său (păr, ghură, nas, urechi, piele), poate contamina alimentul.

Echipamentul trebuie:- să fie complet şi curat;- să acopere în întregime suprafeţele corpului şi părul;- să fie uşor utilizabil, lejer;- să se igienizeze uşor;- să fie curăţat în unitate;- să fie puratat de toate persoanle care intră în bucătărie sau carmangerie;- să fie schimbat la intervale scurte, ori de câte ori este nevoie (halatele şi

bonetele;- să nu se păstreze în dulap împreună cu hainele de stradă sau în condiţii

insalubre;- să nu se dezbrace la părăsirea mediului de lucru şi să nu se reîmbace decât

după spălarea mâinilor.

Factorii de risc de la locul de muncă

Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire includ o serie de însuşiri , procese, stări, comportamente proprii elementelor sistemului de muncă ce pot provoca în anumite condiţii accidente de muncă sau boli profesionale.

Factorii de risc pot fi grupati în:INOVAREA ȘI REVITALIZAREA MEDIULUI RURAL

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013CONTRACT: POSDRU/135/5.2/S/126607

Pag 36 din 105

factori de risc proprii executantului;factori de risc proprii sarcinii de muncă;factori de risc proprii mijloacelor de muncă;factori de risc proprii mediului de muncă.

Factorii de risc proprii executantului au o incidenţă mai mare deoarece, cu mici excepţii, ei reprezintă sursa celorlalte categorii de factori de risc.

De aceea, lucrătorii trebuie să aibă un comportament normal din punctul de vedere al securităţii muncii; acestea includ două componente: evitarea riscului prin respectarea prescripţiilor tehnice şi a normelor de protecţia muncii referitoare la modul în care trebuie îndeplinită sarcina de muncă; neutralizarea situaţiilor de risc create, ceea ce implică sesizarea rapidă sau chiar anticiparea acestora.

Un comportament riscant se manifestă prin condiţii nesigure sau necorespunzătoare de muncă constând într-o omisiune, acţiune greşită sau eroare.

Factorii de risc proprii sarcinii de muncă pot rezulta din: conţinutul sau structura necorespunzătoare în raport cu cerinţele impuse de situaţiile de risc (operaţii, reguli, procedee de lucru greşite); rezultă din cunoaşterea insuficientă a tehnologiilor şi metodelor de muncă; supradimensionarea cerinţelor impuse executanţilor, de exemplu, o criză de discopatie lombară în cazuş ridicării unei greutăţi mai mari decât cea normală.

Factorii de risc proprii mijloacelor de muncă: factorii de risc fizic – de exmplu, generaţi de pronirea bruscă a robotului de bucătărie, mişcări periculoase, existenţa unor suprafeţe sau corpuri ascuţite, tăioase, riscul de explozie; factorii de risc termic – atingerea plitei încinse sau a utilajelor termice; factorii de risc electric –pericol de electrocuatare la manipularea robotului de bucătărie; factorii de risc chimic – la manipularea substanţelor folosite pentru efectuarea operaţiilor de curăţenie şi dezinfectare; factorii de risc biologic – ca urmare a contactului cu alimente infestate, rozătoare.

Factorii de risc proprii mediului de muncă apar din cauza depăşirii intensităţii nivelului funcţional al parametrilor specifici, ceea ce duce la apariţia unor condiţii de muncă inadecvate. Factorii de risc chimic – prezenţa unor gaze toxice în atmosfera mediului de lucru; Factorii de risc mecanici – zgomot excesiv, temperatură foarte ridicată; Factorii de risc biologici – prezenţa unor spori sau viruşi în atmosfera mediului de lucru; Factorii de risc de suprasolicitare psiho-fizică a executantului – aglomeraţie, ture prelungite.

În vederea reducerii riscurilor producerii unor accidente, lucrătorii din unităţile de alimentaţie trebuie să respecte normele de protecţie a muncii.

Norme de protecţie a muncii

Normele de protecţie a muncii au ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirii profesionale.

Lucrătorii din orice unitate de alimentaţie publică trebuie să respecte normele de tehnica securităţii muncii în fiecare departament, să şi le însuşească, să participe la instructaje şi să semneze fişa de instructaj individual.



Înainte de începerea lucrului se va verifica dacă: Maşinile, utilajele şi ustensilele sunt în perfectă stare de funcţionare; Au fost luate măsuri de siguranţă conform prescripţiilor; Dispozitivele de siguranţă au fost instalate la utilajele şi instalaţiile din procesul de

producţie.La terminarea lucrului, lucrătorii trebuie:

Să aşeze mărfurile pe rafturi, ustensilele în sertare; Să introducă alimentele uşor perisabile în spaţii frigorifice; Să cureţe utilajele şi motoarele după ce acestea au fost oprite şi decuplate de la sursă; Să închidă robinetele de presiune şi să scoată de sub tensiune utilajele, întrerupând

curentul; Să strângă deşeurile, să le transporte şi să le depoziteze la locurile special amenajate; Să efectueze curăţenia la locul de muncă.În timpul desfaşurării activităţii la locul de muncă, la folosirea maşinilor şi utilajelor se va ţine

seama de normele de protecţia muncii pentru fiecare maşină.Totodată trebuie respectate următoarele reguli:

La utilizarea diferitelor utilaje (malaxor, laminor pentru cocă, etc), muncitorii vor purta echipamnetul de lucru specific, halatul încheiat la toţi nasturii, părul strâns sub bonetă sau batic;

Pardoseala trebuie să fie uscată şi degresată, pentru a se evita alunecarea şi accidentarea;

Se vor instala grătare de lemn în faţa maşinilor electrice de curăţat cartofii, pentru protecţia lucrătorilor de electrocutare;

Se vor inslala hote pentru aspirarea aburului; Geamurile interioare şi exterioare se şterg cu ajutorul scărilor speciale, în perfectă

stare de funcţionare; Paharele se vor mânui, în timpul serviciului, doar pe tăvi; Flambarea diferitelor specialităţi la masa consumatorilor se va face cu foarte mare

atenţie şi de la distanţă.Atât la încheierea contractelor individuale de muncă, cât şi în statutele şi regulamentele

interioare de organizare, trebuie prevăzute obligatoriu clauze şi dispoziţii a căror aplicare să asigure prevenirea accidentelor de muncă şi îmbolnăvirea profesională, stabilindu-se şi răspunderea părţilor.

Postul de prim ajutor se amenajează în fiecare compartiment de muncă. El trebuie dotat cu dulăpior prevăzut cu toate materialele necesare acordării primului ajutor.

Consecinţele nerespectării normelor privind igiena şi protecţia muncii

În asigurarea condiţiilor de igienă personală şi la locul de muncă, primul loc îl ocupă educaţia sanitară a personalului.

Personalul trebuie să cunoască sursele de infecţie şi microorganismele şi căile prin care acestea pot fi transmise şi trebuie convins că, prin nerespectarea măsurilor de igienă de către fiecare salariat, pericolul de contaminare este mult redus.

Epidemiile izbucnescde obicei în sezonul cald, apariţia lor fiind favorizată de nerespectarea regulilor de igienă alimentară.

Nerespectarea regulilor de igienă are drept consecinţă inocuitatea alimentelor.INOVAREA ȘI REVITALIZAREA MEDIULUI RURAL


Pag 38 din 105

Aceasta poate fi de mai multe feluri: Impurificarea alimentelor – constă în prezenţa în alimente sau în preparate a unor corpuri

străine care nu au efect nociv direct, dar determină reacţii de respingere; Alterarea: rezultat al putrefacţiei, fermentării, râncezirii; are ca efect modificarea

caracteristicilor organoleptice şi respingerea mâncărurilor; consumul de mâncăruri alterate produce îmbolnăviri;

Contaminarea alimentelor cu:o Bacterii şi-sau toxinele acestora, când apar toxiinfecţiile alimentare;o Paraziţi intestinali de tipul: tenie, trichinella spiralis, giardia intestinalis;o Substanţe otrăvitoare conţinute de unele alimente vegetale sau animale, când

apar intoxicaţii, de exemplu: Cu falină, substanţă otrăvitoare produsă de ciupercile necomestibile.

Simptomele intoxicaţiei: greaţă, vărsături, sete şi ulterior convulsii; Cu o substanţă toxică produsă de un mucegai care se dezvoltă pe secară.

Acest tip de intoxicaţie se numeşte ergotism. Icrele de mreană, de somn, carnea unor peşti veninoşi şi unele crustacee.

o Viruşi: hepatita de tip A;o Substanţe chimice care produc intoxicaţii alimentare.

Nerespectarea normelor privind protecţia muncii se poate asocia cu:

Alterarea aspectului fizic: mâini crăpate colorate (ca urmare a prelucrării primare a unor legume, fructe);

Dermatoze; Accidente: tăieturi ca urmare a manipulării necorespunzătoare a utilajelor;

alunecări pe pardoseala umedă; electrocutare ca urmare a utilizării aparaturii electrice improvizate, în mediu foarte umed, fără a respecta regulile de protecţie a muncii;

Arsuri, ca urmare a contactului direct cu flacăra, cu metale încinse, opărire la manipularea preparatelor culinare fierbinţi, a apei calde, etc;

Inhalarea prafului, aburilor, fumului în cazul în care ventilaţia nu este corespunzătoare, ceea ce poate duce la afecţiuni respiratorii;

Reumatism din cauza mediului umed şi a contactului îndelungat cu apa rece;

Materiale şi substanţe folosite pentru întreţinerea igienei

Asigurarea şi întreţinerea unei igiene corespunzătoare se realizează cu ajutorul anumitor materiale igienico-sanitare, în cazul spaţiilor de alimentaţie, şi cu ajutorul produselor de igienă şi întreţinere cosmetică, în cazul personalului.

Materialele şi substanţele folosite pentru întreţinerea igienei sunt: Apa potabilă:

o Caldă – asigurând temperaturile necesare efectuării diferitelor operaţii: 30 – 40 grade C pentru spălarea mîinilor; 65 grade C pentru spălarea ambalajelor, utilajelor, pardoselilor; 80 – 85 grade C pentru dezinfecţie.



o Suficientă cantitativ;o „moale” – adică cu duritate scăzută.

Substanţe chimice de spălareSubstanţele chimice de spălare trebuie să:

o Nu fie toxice şi periculoase la manipulare;o Nu fie corozive;o Se poată îndepărta uşor prin clătire;o Aibă capacitatea mare de pătrundere, umectare şi dispersare;o Emulsioneze grăsimile;o Nu aibă mirosuri persistenze şi puternice.

Produsele folosite pentru întreţinerea igienei corporale a lucrătorilor din unităţile de alimentaţie

În această categorie se încadrează produsele utilizate pentru igiena corpului, a feţei, a gurii şi a dinţilor:

Săpunul – poate fi lichid sau solid; unele pot conşine adaosuri speciale: balsam, uleiuri, parfum, ingredienţi farmaceutici;

Şamponul – folosit pentru îngrijirea părului; trebuie să fie de buună calitate, Produse de bărbierit: produse folosite înainte de bărbierit: săpun-cremă-gel de ras

precum şi produse folosite după bărbierit: loţiuni, creme. Produse pentru îngrijirea dinţilor şi a gurii: includ pasta de dinţi, praful de dinşi, apa

de gură. Ele au rolul de a aurăţa şi de a întreţine starea de igienă a dinţilor şi a gurii, având totodată şi o acţiune antiseptică, bactericidă şi curativă în unele afecţiuni ale dinţilor;

Deodorantele şi alte produse odorizante şi antidusoripare pentru reducerea cantităţii de transpiraţie şi surprinderea mirosului acesteia.

Reguli de igienă individuală

În sectorul alimentar, pornind de la aprovizionarea, transportul, depozitarea preparatelor culinare şi continuând cu prelucrarea, ambalarea, conservarea şi distribuţia acestora. Este necesar ca personalul care îndepineşte diverse activităţi saă fie corect instruit, atât în ceea ce priveşte igiena individuală, cât şi în ceea ce priveşte igiena locului de muncă, pentru a se evita contaminarea alimentelor cu diverşi agenţi patogeni şi producerea unor îmbolnăviri în rândul persoanelor care consumă aceste alimente.

Respectarea normelor igienico-sanitare constituie un element de bază în asigurarea unui înalt nivel de servire.

Igiena individuală reprezintă totalitatea regulilor ce trebuie respectate pentru menţinerea curăţeniei corporale individuale.

Regulile de igienă individuală se referă la: - întreţinerea corpului;



- menţinerea hainelor şi îmbrăcămintei în perfectă stare de curăţenie.Organismul uman, prin activitatea sa, excretă permanent diferite substanţe: transpiraţie,

celule moarte care: sunt suport nutritiv pentru microorganisme, degajă mirosuri neplăcute, pot contribui la alterarea alimentelor şi elimină microorganisme pe diverse căi care pot contribui la contaminarea alimentelor.

Tocmai de aceea este necesară o igienă corporală perfectă care presupune:- menţinerea igienei exterioare a corpului, adică a pielii, părului şi unghiilor;- aplicarea unor reguli şi deprinderi menite să prevină îmbolnările şi să menţină

sănătatea.De aceea, este necesar ca pielea să fie întreţiută permanent în condiţii corespunzătoare,

prin spălarea cu apă caldă şi săpun.Spălarea poate fi generală, pe întreaga suprafaţă a corpului, sau parţială, pe anumite

părţi ale corpului, în special mâinile, cu apă caldă de 25-30 grade C; ştergerea corpului se face cu un prosop uscat, de uz strict personal.

Totodată, personalul care intră în contact cu alimentele, preparatele culinare şi de patiserie-cofetărie, trebuie să respecte câteva reguli de igienă obligatorii:

nu va intra cu hainele de stradă prin zonele unde se prelucrează alimentele; nu va păstra hainele de stradă în zonele ce conţin alimente şi mâncare sau împreună cu

cele de lucru; înainte de începerea lucrului îşi va schimba pantofii cu cei de lucru; înainte de începerea lucrului, personalul trebuie să facă duş general cu apă şi săpun; îşi va spăla mâinile cu apă şi săpin şi le va usca, preferabil la aer cald sau cu ajutorul

prosoapelor de unică folosinţă sau rulate ori de câte ori este nevoie; va folosi în mod corect echipamentul de protecţie, lucru; va efectua periodic controlul medical; purtătorii de germeni şi persoanele bolnave pot contamina alimentele şi, de aceea vor fi

scoase din sectorul prelucrării alimentelor până la încetarea stării de purtător sau până la completa lor vindecare.

Igiena muncii urmarește îmbunatatirea conditiilor de munca și masurilor de înlaturare a tuturor factorilor care contribuie la producerea accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale.Masurile luate în scopul protejarii vietii și sanatatii angajatilor sunt urmatoarele:a) însușirea și respectarea normelor de securitate în munca;



b) interzicerea consumului de bauturi alocoolice;c) interzicerea fumatului în locurile publice și în spatiile interioare;d) Tnsușirea instructiunilor de prim ajutor în caz de accident de munca;e) asigurarea de truse sanitare de prim ajutor, la toate nivelurile institutiei dotate conform OMSF nr. 427/14.06.2002;f) respectarea normelor de igiena personală;g) Întretinerea curateniei și igienei la locul de munca;h) folosirea rationala a timpului de odihna; i) asigurarea în permanenta a ventilatiei corespunzatoare și a iluminarii uniforme și suficiente la locul de munca;j) prezentarea la vizita medicala la angajare și la examenul medical periodic.(2) Masurile stabilite la alineatul 1 nu pot sa determine în nici un caz obligatii financiare pentru angajati.În scopul prevenirii accidentelor și Tmbolnavirilor profesionale, angajatorul are urmatoarele obligatii;a) sa plateasca pentru toti angajatii contributia stabilita de lege în cadrul asigurarii pentru risc de accidente de munca și boli profesionale;b) sa asigure evaluarea riscurilor de Tmbolnavire profesionala la toate locurile de munca;c) sa ia în considerare capacitatea angajatilor de a executa sarcini de serviciu în raport cu sanatatea și securitatea în munca;d) sa prezinte documentele și sa dea relatii inspectorilor de munca în cazul unor controale efectuate de aceștia; e) sa asigure supravegherea medicala corespunzatoare riscurilor pentru sanatate la care angajatii s-ar supune în timpul activitatii.Angajatorul va asigura instruirea și transmiterea tuturor informatiilor necesare în vederea utilizarii în conditii de risc minim a echipamentelor de lucru și a altar dotari pe care Ie utilizeaza personalul din institutie.Angajatorul va asigura aplicarea tuturor masurilor prevazute de legislatia în vigoare pentru protectia personalului în perioadele în care, datorita conditiilor meteorologice nefavorabile, se Tnregistreaza temperaturi extreme.Salariatii oficiului de cadastru și publicitate imobiliara au obligatia:



a) sa își însușeasca și sa respecte instructiunile de utilizare a echipamentelor de lucru din dotare;b) sa desfașoare activitatea în așa tel încat sa nu expuna la pericol de accidentare sau îmbolnavire atat propria persoana, cat și pe ceilalti colegi;c) sa aduca la cunoștinta angajatorului orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau de îmbolnavire;d) sa înceteze activitatea la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident sau pagube și sa informeze conducerea institutiei.

e) sa dea relații organelor de control in domeniul sanatații și securitții în muncă.Activitatea privind protecția și igiena muncii sunt coordonate in oficiul de cadastru și publicitate imobiliara de Comitetul de securitate și sanatate in munca, care are urmatoarele atribuții:a) aprobarea programului anual de activitate in domeniul protecției muncii;b) urmarirea modului in care se aplică reglementarile legislative privind protecția muncii;c) analiza factorilor de risc de accidentare și imbolnavire profesionala existenti la locurile de munca;d) colaborarea cu medicul de medicina a muncii și cu organizația de sindicat in vederea imbunatatirii condițiilor de muncă;e) promovarea unor initiative proprii sau ale celorlalti angajați vizand prevenirea accidentelor de munca și a imbolnavirilor profesionale, precum și pe cele privind imbunatățirea conditiilor de munca;(2) Comitetul de securitate și sanatate in munca este organizat și functioneaza in baza deciziei directorului oficiului de cadastru și publicitate imobiliara. (3) Angajatorul are obligația de a instrui salariatii la angajarea lor in instituție, precum și periodic, in domeniul securitatii și sanatatii in munca.Responsabilul cu protectia muncii in conformitate cu Legea 90/1996 republicata, cu modificarile ulterioare, are urmatoarele atributii:a) efectuarea instructajului general de protectia muncii, din 6 in 6 luni și pentru fiecare persoana noua angajata sau care a intrerupt activitatea mai mull de 6 luni, la data reluarii activitatii. Pentru șoferi instructajul se face in fiecare luna.Instructajul va fi consemnat in Fișa individuala de protectia muncii.b) identificarea, evaluarea, stabilirea masurilor și regulilor de protectia muncii, igiena muncii și protectia și stingerea incendiilor, in colaborare cu directorul/șef serviciu;c) controlul periodic, cel putin o dată pe an privind respectarea prevederilor legale referitoare la protectia muncii, igiena muncii și protectia și stingerea incendiilor;d) raportarea neregulilor semnalate și a propunerilor de inlaturare a acestora, precum și daca este cazul, propunerea de sanc1ionare a celor vinovați.



Regulile stabilite in prezentul capitol se completează cu dispozitiile legale in domeniu, precum și cu normele și normativele de protectia muncii care vcr fi stabilite prin grija Directiei de Resurse Umane din cadrul Agentiei Nationale de Cadastru și Publicitate Imobiliara in termen de 30 de zile de la data aprobarii regulament, in conformitate cu prevederile Legii 53/2003 - Codul muncii, cumodificarile și completarile ulterioare.

Reguli de igiena individuala si colectiva 1. Reguli de igiena individuala

Regulile de igiena individuala, a caror respectare este strict necesara pastrarii sanatatii, au fost intuite de oameni de foarte multa vreme, dar o data cu aparitia multitudinii de medicamente si a substantelor pentru curatenia corpului, a aparut si tendinta generala de minimalizare a masurilor de igiena. Igiena individuala cuprinde:

a) igiena corporala;b) igiena echipamentului;c) igiena incaltamintei;a) Igiena corporalaO buna igiena corporala se realizeaza in primul rand

prin mentinerea curateniei pielii.Pielea[1] are rolul de a apara corpul de actiunile

daunatoare ale frigului, caldurii, umezelii, vantului, loviturilor etc. de asemenea, pielea nevatamata, fara rani sau zgarieturi, reprezinta o bariera in calea patrunderii microbilor in organism. Datorita secretiei unor acide, pielea reuseste sa distruga in mare parte microbii depusi pe suprafata ei. Pe pielea murdara se inmultesc cu mare repeziciune microorganismele, datorita si unor produsi alcalini favorizanti, prezenti in impuritatile de pe piele. Apa calda, la temperatura de 30-38°, curata pielea de impuritati, indepartand praful, transpiratia, grasimea si microbii.

Mainile, prin contactul pe care-l au zilnic cu nenumarate obiecte, pot purta pe suprafata lor multi microbi patogeni, precum si oua de viermi intestinali. De aceea, pentru a evita imbolnavirile, trebuie sa se spele cat mai des mainile cu apa si sapun.

Parul si pielea capului vor fi spalate cu apa calda si sapun, deoarece murdaria si praful, patrunzand intre firele de par, se amesteca cu grasimea de pe pielea capului, favorizand inmultirea microbilor.

b) Igiena echipamentuluiImbracamintea are rolul de a mentine constanta si normala temperatura corpului si de a

proteja corpul fata de actiunile daunatoare ale frigului, vantului, umezelii, caldurii, prafului etc. Imbracamintea igienica trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

- sa fie rea conducatoare de caldura;- sa fie permeabila, pentru a asigura respiratia pielii prin porii tesaturii;

- sa fie colorata in raport cu anotimpul. In anotimpul rece se poarta haine de culoare inchisa, deoarece acestea absorb razele solare si asigura mai multa caldura organismului. Vara,



http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Reguli-de-igiena-individuala-s86.php#_ftn1

hainele trebuie sa aiba culori deschise, deoarece absorb mai putina caldura, reflectand cea mai mare parte din radiatiile calorice; - sa fie adaptata dimensiunilor corpului, sa fie usoara, moale si elastica; - sa fie curata.

c) Igiena incaltamintei

Pentru a fi igienica, incaltamintea trebuie sa se potriveasca la dimensiunile piciorului, sa nu fie prea larga, dar nici prea stramta. Incaltamintea trebuie sa fie adaptata anotimpului si intretinuta corespunzator.

Principalele reguli de respectat in igiena incaltamintei tin de pastrarea acesteia uscata – in special, prin ungerea zilnica cu crema, dar si de remedierea la atelierele de specialitate a oricaror probleme ce pot apare la talpa sau carambul acestora. Daca este cazul incaltamintea se schimba.Igiena muncii

Ramura a igienei, igiena muncii se ocupa cu studierea conditiilor de munca si influenta acestora asupra organismului uman. Scopul acestor studii este de a stabili normele fiziologice de munca si masurile complexe capabile sa asigure confortul necesar la locul de munca, prevenirea oboselii si a imbolnavirilor profesionale.

Neglijarea sau desconsiderarea regulilor de igiena a muncii, nerespectarea lor, determina adesea aparitia unor noxe sau nocivitati profesionale care pot sa tulbure echilibrul sanatatii omului, dintre care putem enumera:

a) Pozitiile nefiziologice

Pozitiile nefiziologice in timpul muncii (asa-numitele „pozitii vicioase”, ca pozitia in picioare mentinuta multa vreme stand pe loc, pozitia culcat, cu corpul aplecat intr-o parte) pot duce la deformari ale corpului, la tulburari nervoase, circulatorii etc.

b) Prevenirea efectelor zgomotului si ale vibratiilor industrialeZgomotul si vibratiile sunt provocate in general de diversele agregate, masini-unelte,

utilaje si scule folosite in procesul tehnologic sau instructiv educativ (de ex: tragerea cu armamentul in poligon).

Atunci cand depasesc anumite limite, pot avea efecte nedorite asupra organismului uman, daca nu se iau masuri adecvate de protectie.

c) Prevenirea efectelor radiatiilorUtilizarea tot mai larga a energiei radiante in radiotehnica, radioelectronica si in medicina

face posibila expunerea profesionala la radiatii a unor grupe numeroase si foarte diferite de muncitori, atat in aer liber, cat si in spatii inchise.



d) Microundele. Utilizate cu precadere la instalatiile radar sau in industria lemnului si a maselor plastice, impun mijloace preventive care vizeaza evitarea expunerii profesionale si inlaturarea pericolului iradierii colectivitatii.

e) Pentru prevenirea iradierii profesionaleOperatorii instalatiilor radar au obligatia de a respecta intocmai limita de expunere legal

admisa. Nu le este permisa punerea in functiune a instalatiilor care nu sunt prevazute cu blindajul sau ecranele absorbante necesare. Ei vor evita de asemenea expunerea intregului corp sau examinarea vizuala a materialelor in perioada de transmitere;

f) Laserul – care in ultimul timp cunoaste o tot mai extinsa utilizare atat in cercetarea stiintifica, cat si in industrie (taierea metalelor, sudura etc.), in medicina (chirurgie, oftalmologie), in telecomunicatii etc. – pretinde mijloace profilactice axate pe o regula esentiala, si anume: evitarea radiatiei principale si a reflectiei acesteia. g) Radiatiile ultraviolete au efecte variate in raport cu natura radiatiilor si cu durata expunerii. In cazul unei expuneri rationale, radiatiile ultraviolete cu anumite lungimi de unda constituie un excelent mijloc de calire a organismului, de tonificare generala, de marire a rezistentei nespecifice, de prevenire si combatere a rahitismului.

Norme de securitate la locul de muncă

MIJLOACE DE PROTECȚIE Pe seama existenței riscurilor de electrocutare, în cadrul acestui subcapitol se prezintă

mijloacele individuale care permit evitarea unei electrocutari, evidentiindu-se de la caz la caz, aspectele de principiu care permit acest lucru.

Deoarece riscurile de electrocutare s-au grupat în doua categorii principale :- atingerea directa si - atingerea indirecta, în continuare si mijloacele de protectie vor fi prezentate în conformitate cu aceeasi grupare.a. Mijloace de protectie împotriva electrocutarii prin atingcre directa.

Protectia împotriva electrocutarii prin atingere directa se asigura cu mijloace tehnice, iar de la caz la caz si cu masuri organizatorice.

Măsurile organizatorice pentru protecția împotriva electrocutârii prin atingere directâ, sunt urmatoarele:

a) inscripționarea de avertizare a instalațiilor și echipamentelor electrice, sau prevederea cu placute avertizoare;

b) întocmirea formelor de lucru, conform reglementarilor; c) organizarea locurilor de munca si eșalonarea operatiilor în timpul lucrarilor;



d) vopsirea în diverse culori a căilor de curent pentru usurarea identificarii polilor, a fazelor, a conductoarelor de protectie.

Mijloace tehnice folosite pentru protectia împotriva electrocutarii prin atingere directa sunt urmatoarele : a) acoperirile cu materiale izolante a partilor active (izolatia de lucru) ale instalatiilor si echipamentelor ;b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelisuri exterioare. Gradul de protectie minim admis pentru aparate si echipamente electrice se stabileste în conformitate cu specificul locului de montare. Asa cum se cunoaste materialele si aparatele electrice sunt caracterizate si prin gradele de protectie; c) îngradiri fixe;d) îngradiri mobile; e) protectia prin amplasare (distante mimme de protectie);

f) scoaterea de sub tensiune în vederea efectuării lucrărilor de întreținere si reparații;

g) legari la pamânt si în scurtcircmt direct sau prin eclatoare sau descarcatoare;

h) folosirea mijloacelor de protecție electroizolante, atât în cazul lucrului cu

instalația sub tensiune, cât si când este scoasa de sub tensiune.

i) alimentarea la tensiune redusă;

j) egalizarea potentialelor și izolarea față de pământ a platformei de lucru.

Ultimile doua mijloace de protectie se pot aplica si pentru protectia împotriva electrocutarii prin atingere indirecta.

ELECTROSECURITATEPrin echipamente de electrosecuritate înţelegem orice echipament individual de protecţie, dispozitiv de protecţie sau accesoriu al acestora care au ca principal scop evitarea accidentării utilizatorilor în cazul lucrărilor desfăşurate în reţelele electrice de joasă, medie şi înaltă tensiune, unde apar riscuri de natură electrică, cel mai cunoscut fiind riscul de electrocutare. Pentru a preveni acest fenomen de electrocutare - care poate în cele mai multe cazuri cauza decesul lucrătorului - au fost dezvoltate diverse echipamente care asigură protecţia lucrătorului



http://www.romind.ro/files/categorii/Foto_ELECTROSECURITATE2.jpg%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5

prin diverse metode de la izolarea suplimentară temporară a echipamentului sau instalaţiei electrice aflate sub tensiune, până la realizarea legării la pământ a instalaţiilor din zona de lucru prin intermediul scurtcircuitoarelor. ELECTROSECURITATE / ScurtcircuitoareTermenul de scurtcircuitor este echivalent cu termenul de dispozitiv mobil de legare la pământ şi în scurtcircuit care defineşte ansamblul mecanic utilizat pentru a realiza legarea la pământ şi în scurtcircuit a conductoarelor unei instalaţii electrice.

Utilizarea scurtcircuitoarelor reprezintă principala măsură de protecţie preventivă a personalului împotriva riscului electric, la apariţia accidentală a tensiunii în zona de lucru. Această montare trebuie să se realizeze obligatoriu de către doi electricieni în următoarea succesiune de operaţii

a) Legarea la pământ a scurtcircuitorului, care se realizează prin fixarea fermă a clemei de legare la pământ a acestuia la priza artificială / naturală a instalaţiei electrice sau la ţăruşul scurtcircuitorului (numit şi electrod de legare la pământ) introdus în prealabil în pământ. b) Verificarea lipsei tensiunii pe conductoarele ce urmează a fi legate la pâmănt şi eventual în scurtcircuit prin intermediul unui detector de tensiune (montat în vârful unei prăjini electroizolante în cazul aplicării scurtcircuitorului în instalaţii electrice de medie / înaltă tensiune) c) Montarea clemelor de legare la fază ale scurtcircuitorului, ce determină realizarea concretă a conexiunii electrice temporare între conductorul de fază şi priza de legare la pământ, prin intermediul elementelor constitutive ale scurtcircuitorului. Montarea clemelor de legare la fază ale scurtcircuitorului pe conductorii instalaţiei electrice trebuie să se execute cu ajutorul prăjinilor / bastoanelor / mânerelor electroizolante destinate special acestei operaţii, în funcţie de tipul scurtcircuitorului şi tensiunea instalaţiei.Demontarea scurtcircuitorului se execută în ordine inversă montării.

Scurtcircuitoarele sunt realizate în conformitate cu prevederile standardului SR EN 61230 şi pot fi aplicate în instalaţii electrice interioare şi exterioare.Scurtcircuitoarele pot fi realizate în construcţie monofazată, trifazată sau polifazată. Cablurile de legare la fază şi pământ ale scurtcircuitoarelor sunt executate din cupru multifilar, foarte flexibil, clasa VI, conform standardului SR EN 60228 şi sunt protejate cu un înveliş izolant din material plastic transparent, extrudat direct pe conductorul multifilar, Clemele de legare la fază şi respectiv de legare la pământ sunt proiectate şi realizate într-o largă varietate de forme constructive astfel încât să poată fi aplicate pe diferitele forme de conductoare ale instalaţiilor electrice de joasă, medie şi înaltă



http://www.romind.ro/files/categorii/0746_Scurtcircutor_statii_transormare_IT-MT.JPG%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5

Scurtcircuitor universal polifazat pentru LEA JT cu conductoare neizolate si torsadate

Joasă TensiuneScurtcircuitoarele pentru instalaţii electrice de joasă tensiune sunt realizate în diverse variante constructive adaptate diferitelor forme ale instalaţiilor electrice de joasă tensiune:- linii electrice aeriene cu conductoare neizolate;- linii electrice aeriene cu conductoare torsadate;- posturi de transformare, firide şi cutii de distribuţie de joasă tensiune.

Scurtcircuitor polifazat pentru LEA JT cu conductoare torsadate Scurtcircuitorul mobil polifazat pentru linii electrice aeriene de joasă tensiune cu conductoare neizolate este prevăzut cu

cleme de legare la fază cu autostrângere (realizate prin turnare din aliaj de aluminiu). Corpul clemei de legare la fază este asamblat nedemontabil cu bastonul electroizolant, realizat dintr-o tijă izolantă (din răşină poliesterică armată cu fibră de sticlă), la capătul căreia este fixat un

mâner. În mânerul bastonului electrizolant se poate monta, prin înşurubare, un baston prelungitor.

Scurtcircuitor polifazat pentru LEA JT cu conductoare neizolate

Scurtcircuitorul universal polifazat pentru LEA JT poate fi utilizat la legarea la pământ şi în scurtcircuit a tuturor tipurilor de linii electrice aeriene de joasă tensiune din România. În cazul lucrărilor pe linii electrice aeriene cu conductoare torsadate prevăzute cu conectori de tensiune COT 10-95 A (Romind T&G) se utilizează subansamblul de scurtcircuitare ale cărui fişe sunt astfel executate încât permit cuplarea la conectorii COT 10-95A, subansamblul de legare la pământ şi electrodul de împământare. În cazul lucrărilor pe linii electrice aeriene cu conductoare torsadate prevăzute cu conectori de tensiune tip DPS (Eximprod)se utilizează subansamblul de scurtcircuitare în ale cărui fişe se



http://www.romind.ro/produse/68/Scurtcircuitoare/joasa-tensiune

http://www.romind.ro/files/categorii/SCRT_LEA_JT.jpg%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5

cuplează adaptoarele de cuplare la conectori DSP (din set), subansamblul de legare la pământ şi electrodul de împământare.

În cazul lucrărilor pe linii electrice aeriene cu conductoare neizolate se utilizează subansamblul de scurtcircuitare ale cărui fişe se cuplează la clemele de legare la fază cu mâner nedemontabil (din set), subansamblul de legare la pământ şi electrodul de împământare. Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de aplicare se poate utiliza bastonul prelungitor electroizolant care poate fi cuplat la clemele de legare la fază cu mâner nedemontabil. Scurtcircuitor pentru tablouri electrice si cutii de distributie JT

Scurtcircuitorul mobil pentru tablouri electrice şi cutii de distribuţie de joasă tensiune este realizat în două variante constructive: monofazat sau trifazat. Clemele de legare la fază tip baretă sunt realizate în două variante, astfel dimensionate încât să poată fi fixate în soclurile siguranţelor MPR (şisturi) cu mărimea 00, respectiv mărimile 0, 1, 2, 3. Aceste cleme sunt manevrate (sunt fixate sau

sunt extrase din soclurile siguranţelor MPR) utilizând obligatoriu un dispozitiv cu manşon de protecţie a braţului pentru manevrarea siguranţelor cu mare putere de rupere.

Clema şunt pentru socluri de siguranţe MPR este utilizată în exploatarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune pentru întregirea circuitelor din punctele de separare. Clemele şunt sunt astfel dimensionate încât să poată fi fixate în oricare din soclurile siguranţelor MPR cu mărimile 0, 1, 2 şi 3 .

Mijloace de protectie împotriva electrocutării prin atingere indirectă.

Protectia împotriva electrocutării pnn atingere indirectă se realizeaza numai prm urmatoarele mijloace tehnice ;

a) alimentarea la tensiune redusă;b) izolarea suplimentara de protectie a echipamentului sau a amplasamentului;



c) separarea de protectie;d) egalizarea (uniformizarea) potentialelor;e) legarea la pamânt (priza de pamânt);f) legarea la nul (conductorul de nul)

g) deconectarea automată a sectorului defect;

h) controlul permanent al izolatiei;

i) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante.

Alimentarea la tensiune redusăSe poate aplica în orice situatie justificata economic, fiind singurul mijloc care nu se asociaza si cu un alt mijloc de protectie pentru a se realiza un sistem de protectie.

Valorile tensiunilor nepericuloase, asa cum s-a prezentat anterior, sunt de max. 42 V c.a. si 60 V c.c.. Aceste valori se pot obtine numai prin intermediul unor transformatoare electrice coborâtoare sau de la grupuri electrogene ; rețeaua electrică cu tensiune redusă este izolata față de pamânt (simbol I).

Datorita investitiei suplimentare necesare obțmerii tensiunii reduse, acest mijloc se aplică de regula local ( de exemplu : în subsolul blocurilor, unele echipamente medicale. etc.).

Izolarea suplimentară.



Protectia prin izolare suplimentara se bazeaza pe faptul ca intensitatea curentului ce strabate corpul omenesc scade atunci când impedanta electrica a circuitului electric crește: Ih = U/Zh

Un efect identic se obtine daca în serie cu corpul omului, se introduc elemente izolatoare de protecție, cu rezisțente electrice de valoare ridicată.

Izolarea de protectie are scop exclusiv de protectie împotriva electrocutarilor prin atingere indirecta si se aplica suplimentar fata de izolarea de lucru la utilajul electric sau la amplasamentul omului. Prin izolare de lucru se întelege izolarea prevazuta pentru buna functionare a utilajului, corespunzatoare treptei de tensiune nominale.

Izolarea suplimentară de protecție se poate realiza prin :

- izolarea suplimentara a echipamentului electric ; - izolarea amplasamentului în care omul îsi desfasoara munca. 1) izolarea suplimentara a echipamentului electric se poate executa :

a) sub forma unui învelis izolator care acopera toate elementele metalice accesibile unei atingeri si care pot fi puse accidental sub tensiune ( exemplu -executarea carcaselor din material izolator sau acoperirea acestora cu material izolator);

b) sub forma unei izolatii intermediare între elementele accesibile unei atingeri indirecte si elementele care ar putea ajunge sub tensiune, de exemplu:

piese de separare si piese



intermediare izolatoare, care întrerup continuitatea electrica a arborilor. pârghiilor, carcaselor, pereti despartitori ;

c) sub forma unei izolatii întărite, care este echivalentă cu o izolație de protecție suprapusă peste cea de lucru.

2) izolarea amplasamentului omului se realizeaza introducând elemente izolatoare între corpul omului si pamânt si între corpul omului si elementele bune conducatoare de electricitate care se gasesc în legatura cu pamântul situate în raza de manipulare. In acest scop, atât pardoseala cât si toate elementele metalice din zona de manipulare. care sunt în legătură cu pamântul, se acoperă cu material izolant. Valoarea rezistentei izolarii amplasamentului (Rs) rezultă din

unde : în care : - U este tensiunea fata de pamânt la locul atingerii ;

- ih curentul considerat nepericulos ; - Rh rezistenta corpului omenesc.Dar Ih = Uh / Rh rezultă : Rs = Rh(U/Uh-1)

iar condiția pentru asigurarea protecției devine: Rs ≥ Rh(U/Uh-1)Pentru Uh = Ua = 65V, pentru Rh = 3000 Ω, rezulta Rs > 7000Ω. Impunând pentru Ih

valoarea de 5 mA din aceeasi relatie rezulta Rs > 50000 Ω.

covoras izolant care impiedica electrocutarea muncitorilor si le asigura protectie in cazurile de soc electric. Pentru securitate optima, acest covoras trebuie inlocuit odata la 12 luni!



Suprafata covorasului are un model cu striatii pt asigurarea tractiunii si facilitarea intretinerii, iar partea inferioare are aspect textil.• Rigiditate dielectrica - clasa 2: 30.000 V• Test de incercare: 20.000 V• Valoare maxima recomandata: 17.000 VAcest mijloc de protectie este printre cele mai eficiente, deoarece necesită cheltuieli mici.

Separarea de protecție.

Atingerea directă sau indirecta, într-o retea cu neutrul izolat este nepericuloasa, daca rezistenta de izolatie are valoare corespunzatoare

Ca urmare, în cazuri deosebite, un anumit echipament (echipamente de redresare) se poate alimenta de la o retea electrica cu neutrul izolat.

0 asemenea retea se poate constitui prin intermediul unui transformator de separare cu raport de transformare unitar. Acesta are înfâsurarea primara racordata la

reteaua electrica trifazata cu neutrul legat la pamânt (neutrul accesibil) iar secundarul sau este cu neutrul izolat si ca urmare, reteaua electrica ce o va alimenta va fi cu neutrul izolat. Daca nivelul de izolatie al acestei retele va fi corespunzator, atunci atingerea directa sau indirecta, va fi nepericuloasa.

Separarea de protecție se aplica în afara situatiei de mai sus si în cazul utilajelor portative, de puteri mari, care nu pot fi alimentate la tensiune redusa. De asemeni, acest rnijloc de protectie se aplica si în domeniul constructiei de nave, unde mijloacele de protectie care necesita o legatura de protectie nu asigura siguranta necesara.

Rețele cu neutrul izolat fata de pământ

La atingerea unei faze a retelei izolate, curentul se inchide prin om, prin pamant si prin rezistentele de izolatie fata de pamant. Intr-o retea trifazata cu neutrul izolat fata de pamant sarcinile pe cele trei faze sunt echilibrate, iar diferenta de potential intre punctul neutru si pamant este egala cu zero.



Daca un om va atinge o faza intr-o portiune neizolata , reteaua se va dezechilibra si punctul neutru se va afla la un potential U0 fata de pamant.

Curentul rezultant care se inchide prin rezistentele de izolatie va fi:

Consi derand ca limita curentului nepericulos este Ih = 0,01A, pentru a fi evitat pericolul de electrocutare trebuie ca rezistenta de izolatie fata de pamant a fiecarei faze sa fie Riz ≥ 63000.

Se observa că , în cazul rețelelor izolate , intensitatea curentului ce trece prin om poate fi limitata la valori nepericuloase, daca rezistenta de izolatie a retelei se mentine la valori corespunzatoare. Din acest motiv retelele izolate se folosesc acolo unde pericolul de electrocutare este mare.

Determinarea curentului electric ce trece prin corp

Valoarea curentului electric care trece prin corp la atingerea unui element aflat sub tensiune depinde de tipul retelei la care este racordat elementul respectiv.

Valoarea maxima a curentului se obtine atunci cand se ating concomitent doua elemente cu tensiuni diferite, deoarece atunci intervine doar rezistenta corpului .

La atingerea unui singur element aflat sub tensiune pe de o parte apare tensiunea fata de pamant, care este mai mica decat tensiunea intre faze, iar pe de alta parte intervine si rezistenta de punere la pamant.

Măsurile de protectie sunt diferite pentru retelele de joasa tensiune si de inalta tensiune. Se considera retele de joasa tensiune acele retele pentru care tensiunea dintre o faza si nul este de pana la 250V sau acele retele cu tensiunea intre faza și nul de până la 1000V, dar care au neutrul izolat fata de pămant.

Retelele cu neutrul legat la pamant

Retelele trifazate legate la pamant au punctul neutru al sursei de alimentare legat la pamant printr-o priza de pamant de exploatare. Punctul neutru legat la pamant se numeste punct de nul sau nulul retelei.

La atingerea unei faze, curentul care se scurge prin om, prin pamant si prin priza rezistentei de exploatare Ro este:

Dar Ro ≤ 4, iar Rh = 1000 rezulta că



Deci chiar daca tensiunea este mica, curentul care se stabileste poate fi mortal. Din aceasta cauza este necesar sa se foloseasca echipamente de protectie.

Sarcina de muncă Măsurile tehnice pentru realizarea unor lucrări la instalaţiile electrice cu scoatere de sub

tensiune sunt:Separarea electrică a instalaţiei prin întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei sau a unor părţi din instalaţie la care urmeazăa se lucra şi blocarea în poziţia deschis a dispozitivelor de acţionare a separatoarelor prin care s-a făcut separarea vizibilă şi montarea plăcuţelor avertizoare.

Identificarea pe baza schemelor electrice a instalaţiei sau a părţii din instalaţie în care urmează a se lucra.

Verificarea lipsei de tensiune urmată imediat de legarea la pământ şi în scurtcircuit cu ajutorul aparatelor poetabile de measurer a tensiunii sau cu ajutorul detectoarelor de tensiune.

Delimitarea materială a zonei de lucru, trebuie să asigure prevenirea accidentării membrilor formaţiei de lucru dar şi a persoanelor care ar putea pătrunde accidental în zona de lucru. Delimitarea materială se face prin îngrădiri provizorii mobile, care să evidenţieze clar zona de lucru.

Măsuri organizatorice de protecţia muncii la executarea lucrărilor în instalaţiile electrice cu scoatere de sub tensiune, sunt următoarele:

- Autorizaţia de lucru, este emisă de către emitent (angajator) pentru executarea unei singure lucrări într-o singură instalaţie electrică. Admiterea la lucru trebuie să se facă după realizarea efectivă a tuturor măsurilor tehnice de protecţia muncii. Începerea şi desfăşurarea lucrării trebuie să aibă loc după ce şeful de lucrare împreună cu un membru al formaţiei de lucru realizează zona de lucru iar membrii formaţiei au fost instruiţi. La terminarea lucrării şeful de lucrare trebuie să asigure srângerea sculelor, a meterialelor, executarea curăţeniei şi demontarea mijloacelor de protecţia muncii. Apoi lucrarea se va preda admitentului la lucrare (beneficiarului), executând împreună cu acesta probele funcţionale.

- Instrucţiuni tehnice interne de protecţia muncii care se aprobă de conducătorul unităţii. Aceste instrucţiuni vor conţine categoria de lucrări ce se pot executa cât şi lista cu personalul care are dreptul să le execute.

- Atribuţiuni de serviciu - Dispoziţii verbale- Procese verbale- Obligaţiuni de serviciu - Propria răspundere



Mediul de muncă

Din punct de vedere al protecţiei muncii mediul de muncă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii tehnice:

- construcţiile metalice nu trebuie să fie folosite drept nul de lucru pentru alimentarea receptoarelor de energie electrică - realizarea protecţiei împotriva atingerii directe prin: acoperirea cu materiale electroizolante a părţilor active, închideri în carcase, îngrădiri fixe, îngrădiri mobile, scoaterea de sub tensiune a instalaţiei la care urmează să se lucreze, legarea la pământ şi în scurtcircuit prin dispozitive speciale, alimentarea la tensiune redusă, egalizarea potenţialelor.

- pentru realizarea protecţiei împotriva atingerii indirecte trebuie adoptate următoarele măsuri: alimentarea cu tensiune redusă, legarea la pământ, legarea la nul, egalizarea potenţialelor, izolarea suplimentară de protecţie, protecţie prin separare, folosirea mijloacelor de protecţie electroizolantă, controlul permanent al izolaţiei

- pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se aplice două măsuri de protecţie: o măsură principală, care să asigure

protecţia în orice condiţii şi o măsură de protecţie suplimentară care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale

- montarea echipamentelor şi realizarea instalaţiilor electrice trebuie să se execute conform proiectului de execuţie

- verificarea echipamentelor electrice din punct de vedere tehnic se face prin măsurători. Astfe trbuie să existe următoarele valori: rezistenţa de izolaţie trebuie să fie mai mare de 2M pentru izolaţia simplă şi mai mare de 7M pentru izolaţia întărită iar tensiunea de încercare 2Un + 1000V pentru izolaţia simplă şi 4000V pentru izolaţia întărită



Condiţii tehnice pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile şi mijloacele de protecţie împotriva electrocutării

Protecţia prin legare la nul

Protecţia prin legare la nul este permisă numai în cazul reţelelor de joasă tensiune cu nulul legat la pământ. Dacă protecţia prin legare la nul se aplică ca metodă principală atunci se aplică ca metodă suplimentară de protecţie una din următoarele:

- legarea suplimentară a carcaselor şi elementelor de susţinere a echipamentelor electrice la instalaţia de legare la pământde protecţie, dimensionată astfel încât rezistenţa de dispersie faţă de pământ măsurată din orice punct al reţelei de nul să fie de cel mult 4 ohmi. Se admite depăşirea acestei valori cu condiţia asigurării unei tensiuni de pas şi de atingere sub valoarea de 65V, dacă timpul de deconectare este de cel mult 3 secunde şi de 40 V dacp timpul de deconectare este mai mare de 3 secunde

- executarea unor legături suplimentare între carcasele metalice ale echipamentelor şi alte elemente conductoare aflate în zona de manipulare- executarea pardoselii din materiale electroizolante

- folosirea dispozitivelor automate de protecţie împotriva tensiunilor de atingere periculoase şi a curenţilor periculoşi, care să acţioneze într-un timp mai mic de 0,2 secunde de la apariţia defectuluiÎn cutiile de borne ale echipamentelor trebuie să fie o bornă pentru legarea conductorului de legare la nulul de protecţie

Este interzisă legarea în serie la conductorul de nul de protecţie a carcaselor mai multor aparate. Fiecare utilaj trebuie legat la

conductorul de nul de protecţie cu o legătură separată.

Se interzice montarea pe conductorul de nul de protecţie a oricăror dispozitive care ar putea întrerupe continuitatea circutului de protecţie (de ex. siguranţe, întreruptoare).



Conductorul de nul de protecţie trebuie să fie separat de conductorul de nul de lucru, începând de la ultimul tablou la care bara de nul este legată la pământ, până la masa echipamentului electric care trebuie protejat.

Până la ultimul tablou electric de distribuţie se admite existenţa unui singur conductor de nul. De la ultimul tablou, la care se racordează receptorul, în sensul de distribuire a energiei, conductorulde nul de lucru trebuie să fie separat de conductorul de nul de protecţie. bara de la care se separă cele două conductoare trebuie să fie legată la instalaţia de legare la pământ.Conductoarele de legare la nul de protecţie trebuie să aibă secţiunea dimensionată corespunzător şi culoarea izolaţiei să fie galben-verde.

Toate tablourile electrice trebuie să aibă o bară de nul racordată la instalaţia de legare la pământ din incinta unde este montat tabloul. În cazul tablourilor cin carcasă metalică bara de nul se leagă la carcasă, iar carcasa se leagă vizibil la instalaţia de pământare. Bara de nul trebuie să aibă atâtea borne câte conductoare se leagă la ea, nu se admit mai multe conductoare legate la o singură bornă.

Condiţii pentru conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP

Separare fizică de orice alt circuit electricDacă condiţia de mai sus nu poate fi respectată, se aplică una din următoarele condiţii:

a) Conductoarele să aibă un înveliş de protecţie nemetalic.



b) Conductoarele circuitelor de tensiuni diferite să fie separate printr-un ecran metalic sau înveliş metalic legate la pământ.c) Conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP pot face parte dintr-un cablu muiltifilat fără înveliş metalic sau pot fi pozate în tuburi izolante împreună cu alte conductoare izolate cu condiţia ca izolaţia conductoarelor TFJS sau TFJP să corespundă celei mai mari tensiuni din cablu sau tub, iar celelalte circuite să respecte condiţiile din normativul I.7 (art. 7.1.7., lit. d)

Prizele de curent pentru circuitele TFJS sau TFJP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:- să fie marcate distinct şi durabil;- să nu permită intrare fişelor circuitelor de alte tensiuni;- să nu aibă contact de protecţie.

Fişele circuitelor TFJS şi TFJP trebuie realizate astfel încât să nu poată fi introduse în prizele circuitelor de alte tensiuni.

Protecţia circuitelor electriceProtecţia împotriva supracurenţilorConductoarele electrice trebuie protejate împotriva supracurenţilor prin unul sau mai multe dispozitive de protecţie automată.Această protecţie poate fi:- împotriva curenţilor de suprasarcină şi/sau- împotriva curenţilor de scurtcircuit.

Protecţia la suprasarcinăDispozitivele de protecţie la suprasarcină, pentru a asigura protecţia unei distribuţii, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii generale IC ≤ IN ≤ Iadm I2 ≤ 1,45Iadm

în care:IC, curentul de calcul al distribuţiei;IN, curentul nominal al dispozitivului de protecţie;Iadm, curentul admisibil în conductorul distribuţiei;I2, curentul convenţional (curent care asigură efectiv declanşarea dispozitivului de protecţie stabilit în norme sau în documentaţia de referinţă a produsului).



Protecţia la scurtcircuit

Dispozitivele de protecţie la scurtcircuit trebuie să îndeplinească condiţiile

normativului I.7 privind capacitatea de rupere şi timpul de rupere.

Primul ajutor în caz de accident

Primul-ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si iminentAngajatorul are urmatoarele obligatii:a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii întreprinderii si/sau unitatii, tinând seama de alte persoane prezente;

b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveste primul-ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa informeze, cât mai curând posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent, despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate sau care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;b) sa ia masuri si sa furnizeze instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav si iminent;c) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului în situatia în care înca exista un pericol grav si iminent, în afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.



Lucratorii care, în cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca si/sau o zona periculoasa, nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati împotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia .Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav si iminent pentru propria securitate sau a altor persoane atunci când seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, în conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.

Măsuri de prim ajutor in accidentele provocate de curentul electric.

In caz de electrocutare, in primul rând se vor lua masuri de pentru scoaterea 727d317h accidentatului de sub actiunea curentului. Pentru aceasta trebuie ca imediat sa se separe partea de instalatie in contact cu accidentatul. Dupa aceasta trebuie sa se aiba in vedere ca instalatia scoasa din circuit poate sa pastreze sarcina permanenta periculoasa si de aceea trebuie pusa Ia pamant. Daca accidentatul se afla la inaltime, si daca exista posibilitatea ca la intreruperea curentului electric sa cada in gol se vor lua toate masurile organizatorice prevenirii caderii in gol.

Daca întreruperea curentului nu se poate face imediat, se va asigura in primul rând izolarea mâinilor si a picioarelor salvatorului fata de accidentat, fata de pamant si fata de sursa de current in felul urmator:

a. La curentii de joasa tensiune: izoleaza mâinile folosind manusi de cauciuc, o sapca de postav, întinderea mânecii hainei proprii sau înfasurarea intr-o haina cu conditia ca toate acestea sa fie uscate, se izoleaza picioarele folosind cizme de cauciuc, galosi sau o scândura cu conditia ca acestea sa fie uscate. Apoi, dupa caz, se vor taia firele electrice, cu unelte speciale cu mâner electroizolant sau se vat rage accidentatul , apucandu-1 de acele parti ale hainelor care sunt in

contact mai mic cu corpul, ca de exemplu poalele hainei având grija sa nu i se atinga incaltamintea. b. La curentul de inaita tensiune nu trebuie sa atingem electrocutatul, decât numai dupa ce curentul a fost intrerupt.Nu trebuie sa ne grabim. Graba , neatentia si necunoasterea in astfel de cazuri poate produce o noua victima. Daca nu putem actiona imediat sa intrerupem curentul, se recomanda taierea conductorului imediat cu un cleste cu manet izolat sau cu un



topor cu coada de lemn uscata, insa pentru aceasta trebuie sa folosim manusi si cizme electroizolante speciale pentru inaîta tensiune.

La liniile aeriene unde desprinderea rapida si sigura nu se poate face astfel, se vor scurtcircuita conductoarele liniei , aruncând peste ele un conductor pus ia pamantPentru aceasta manevra trebuie pus la pamant mai intaî un capat al conductorului si apoi dupa aceea se va arunca celalalt capat peste conductoarele liniei cu care este in contact accidentatul.

Dupa degajarea accidentatului, se procedeaza imediat la acordarea primului ajutor chiar pe locul accidentului, deoarece electrocutarea poate provoca moartea aparenta si rapiditatea cu care se incep îngrijirile este una din conditiile principale pentru salvarea accidentatului. In acest caz se acorda primul ajutor vara a mai astepta un medic.

Victima va fi culcata pe un loc uscat si se recomanda sa fie asezata pe haine , Ise vor desface gulerul, cureaua, sireturile, eventual se vor scoate hainele, se vor pune sticle cu apa calda la picioare si in jurul corpului I se va curate gura de sânge si daca are dinti artificiali mobili se vor scoate . Toate aceste operatiuni vor fi effectuate in cea mai mare graba pentru a se putea incepe respiratia artificiala.

Prevederi privind instalatiile electrice din unitate.

1. Instalatiile electrice trebuie sa corespunda normelor in vigoare.

2. Personalul de deservire si întretinere trebuie sa respecte instructiunile de utilizare in momentul in care deservesc sau manipuleaza echipamente de munca alimentate cu energie electrica.

3. Toate elementele aflate sub tensiune, se vor proteja contra atingerii directe, prin izolare, carcasare, îngradire sau plasare la inaltimi inaccesibile.

4. Este interzis alimentarea cu energie electrica a utilajelor daca exista posibilitatea atingerii pieselor aflate normal sub tensiune.

5. Toate instalatiile, echipamentele si utilajele electrice trebuie sa fie protejate impotriva electrocutarii prin atingere indirecta. In acest caz se vor lua urmatoarele masuri:

a. legarea la nul ca protectie principala si legarea Ia pamant ca protectie suplimentara, pentru utilajele fixe alimentate cu tensiune joasa dintr-o retea cu neutral legat la pamant.

b. Legarea la pamant ca protectie principala , suplimentata prin supravegherea permanenta a izolatiei si deconectarea ia prima punere la pamant pentru utilajele fixe alimentate cu tensiune joasa dintr-o retea legata la pamant.

6. Lucratorii care deservesc un utilaj electric au obligatia ca inainte de punerea lui in functiune sa verifice visual imposibilitatea atingerii pieselor sub tensiune si daca utilajul este racordat ia centura de impamantare.



7. Se interzice cu desavârsire oricaror persoane care se afla in incinta unitatii cu orice scop, de a intervenii la instalatiile electrice sau la echipamentele de munca alimentate cu energie electrica , in afara celor autorizate si calificate in meseria de electrician.

8. înainte de inceperea lucrului, lucratorul va verifica existenta si buna functionare a:

a.Elementelor de comanda. b.Aparatelor de masura si control. cDispozitivelor de protectie. d.Integritatii aparatorilor de protectie. e.Existenta si integritatea carcaselor contra electrocutarii prin atingere directa si a sistemelor de închidere a acestora.

f.Starea de contact intre bornele de legare la pamant si conductorul de protectie.

g.Modul de dispunere a cablurilor care alimenteaza echipamentul ethnic cu energie electrica. h.Continuitatea legaturii la centura de impamantare.

i. Verificarea inexistentei improvizatiilor la instalatia electrica.

9. In locurile cu pericol de explozie sau incendiu se vor lua masuri de protectie împotriva descarcarilor electrice datorate acumularilor de particule electrizante ( legarea la pamant a elementelor metalice).

10. Sculele, instrumentele, aparatele si dispozitivele mobile vor fi corespunzatoare diferitelor lucrari care se executa la instalatiile electrice iar in caz ca se constata defectiuni la ele se va anunta in scris

conducerea unitatii care are obligatia sa dispuna remedierea defectiunilor sau achizitionarea altora conforme cu normele in vigoare.

11. Personalul care lucreaza cu instalatii sub tensiune va folosii intodeauna scule si mijloace de protectie împotriva electrocutarii.

12. Este interzis ca pe timpul exploatarii, întretinerii, repararii unei instalatii electrice sau a unui echipament electric sa se aduca modificari fata de proiectul initial. Modificarile vor fî efectuate de personal calificat cu acordul proiectantului.

13. Persoanele care deservesc instalatiile electrice trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

sa nu se afle in stare de ebrietate, sa fie sanatoase din punct de vedere psihic, san u sufere de boli sau sa nu aiba infirmitati care ar putea stânjenii activitatea lor. Sa posede cunostinte profesionale si de tehnica a securitatii corespunzatoare activitatii pe care o desfasoara.

Sa cunoasca procedeele de scoatere de sub tensiune si a acordarii primului ajutor in caz de accident.



Lucratorii care deservesc echipamente de munca aflate sub tensiune vor desfasura activitatea in asa fel incat sa nu se expuna la pericol de accidentare sau îmbolnavire profesionala atât pe el cat și pe ceilalti lucratori participanti la procesul de munca.

MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE ELECTROCUTARE

Este esential de retinut ca accidentele prin electrocutare pot avea loc numai in cazul nerespectarii normelor de electrosecuritate. Se impune deci respectarea acestor norme cu toata seriozitatea, chiar daca uneori ele par elementare.

Avandu-se totusi in vedere eventualitatea unor neglijente, trebuie cunoscute temeinic masurile primului ajutor care se da unui accidentat prin electrocutare .

Efectele curentului electric asupra unui accidentat pot fi:

· oprirea respiratiei sau a batailor inimii (uneori si cu pierderea totala a cunostintei), ceea ce nu-i permite accidentatului sa se salveze singur;

· arsuri ale pielii;· fenomene de orbire.

Prelungirea efectului de electrocutare poate conduce la pierderea vietii. De aceea un accidentat prin electrocutare trebuie in primul rand scos cat mai repede de sub actiunea curentului electric. Aceasta se poate realiza in mai multe moduri:· prin intreruperea alimentarii cu ajutorul aparatelor de deconectare din imediata apropiere

de accidentatului; de exemplu, laboratorul poate fi scos total de sub tensiune cu ajutorul intreruptorului de alimentare generala de la tabloul 10 (fig.1.2) care poate fi deconectat de la fata locului sau - mai operativ - cu un buton special situat pe pupitrul de

comanda (P02);· in cazul in care dispozitivul de deconectare

automata se afla la o distanta prea mare de locul accidentului, se poate provoca actionarea acestuia prin realizarea unui scurtcircuit cu ajutorul unui conductor sau cu un alt obiect metalic;

· in cazul unei alimentari radiale de joasa tensiune, daca se dispune de un topor cu maner de lemn uscat sau de o alta scula corespunzatoare, se poate trece fara ezitare la distrugerea circuitului amonte de

locul in care s-a produs accidentul;· daca metodele de mai sus nu pot fi folosite, scoaterea accidentatului de sub tensiune se

va incerca prin tragere, folosind pentru aceasta carlige sau scule cu manere corespunzator izolate, asociate la nevoie cu suprafete izolantesi echipament individual de protectie.



Trebuie subliniat in mod special ca la aplicarea metodelor de mai sus se va proceda cu multa atentie si discernamant, asa fel incat salvatorul sa nu fie la randul sau electrocutat. Imediat dupa ce accidentatul a fost scos de sub actiunea curentului electric, in cazul in care acesta si-a pierdut cunostinta, i se va face respiratie artificiala, care se va continua fara intrerupere pana la revenirea la normal sau pana la venirea medicului. Inainte de a recurge la respiratie artificiala este necesar:· sa se elibereze accidentatul cat mai repede de imbracamintea care i-ar putea stingheri

respiratia;· sa se desclesteze dintii accidentatului, introducandu-i-se intre masele o scandurica, o

placa metalica, o coada de lingura etc.;· sa se elibereze gura accidentatului de obiecte straine, de exemplu de proteze dentare;· numai dac a este necesar , sa se transporte accidentatul intr-un loc apropiat, corespunzator

efectuarii respiratiei artificiale (uscat, umbrit); pentru ca limba accidentatului sa nu impiedice accesul aerului in acest sens, de preferinta cu fata in jos.

Respiratie artificiala se poate efectua folosind diverse metode: metode de respiratie artificiala prin insuflare (gura la gura sau gura la nas), metode de respiratie artificiala manuala (Schaeffer, Sylvester-Brosch etc.) metode de respiratie artificiala cu ajutorul aparatelor speciale. Metode de respiratie artificiala prin insuflare Accidentatul se aseaza pe spate, pe un teren tare, iar salvatorul se va aseza lateral fata de accidentat, in zona capului. Caile respiratorii ale accidentatului vor fi degajate. Ceafa accidentatului va fi ridicata, pentru a permite aplecarea capului pe spate.A. Metoda de respiratie "gura la nas". Aceasta metoda se compune din doi timpi care se repeta ciclic. Timpul de inspira t ie al accidentatului coincide cu timpul de expiratie al salvatorului. Salvatorul inspira adanc un volum aproximativ dublu de aer fata de o inspiratie normala si aplicand gura larg deschisa in jurul nasului accidentatului cat mai etans cu putinta, expira acest aer. In tot acest timp salvatorul va apasa pe buza inferioara a accidentatului cu degetul pentru a-i tine gura inchisa. Timpul de expira t ie al accidentatului coincide cu timpul de inspiratie al salvatorului. Se degajeaza fata accidentatului si se slabeste presiunea pe buza inferioara pentru ca expiratia accidentatului sa se produca liber. In acest timp, salvatorul inspira din nou aer, pregatindu-se pentru timpul urmator. Ciclul de inspiratie - expiratie se repeta in cadenta de 15 insuflatii pe minut, fiecare timp de inspiratie, respectiv de expiratie, durand cca.2 secunde.B. Metoda de respiratie "gura la gura". Aceasta metoda este analoaga primei metode, cu deosebire ca insuflarea aerului se face prin aplicarea gurii salvatorului, bine deschisa, in jurul gurii accidentatului, avandu-se grija in acest caz ca narile sa fie blocate. Expiratia accidentatului se face de asemenea liber.Metode de respiratie artificiala manuală

A. Met oda Schaeffer. Aceasta me



toda poate fi intrebuintata daca accidentatul nu prezinta fracturi ale toracelui sau ale coloanei vertebrale. Se culca accidentatul cu fata in jos, cu bratele intinse in lungul corpului. Eventual una din maini se aseaza sub cap. Capul va fi intors intr-o parte, astfel incat, pe de o parte, caile respiratorii ale accidentatului sa fie degajate, iar pe de alta parte, salvatorul sa poata interveni pentru a verifica daca limba nu blocheaza caile respiratorii ale accidentatului. Salvatorul se aseaza in genunchi deasupra accidentatului si aseaza palmele pe coastele inferioare, apucandu-le lateral ca in figura 3.1. Numarand unu, doi, trei, corpul salvatorului se va apleca treptat inainte, apasand coastele accidentatului (expiratie). Fara a ridica mainile de pe spinarea accidentatului, salvatorul revine brusc in pozitia initiala (inspiratie). Dupa ce a numarat patru, cinci, sase, salvatorul se va apleca cu greutatea corpului sau pe mainile intinse, numarand din nou unu, doi, trei etc.B. Metoda Sylvester-Brosch. Accidentatul este asezat pe spate cu un sul de haine sub omoplati. Luand aceleasi masuri de supraveghere a cailor respiratorii ca si la metoda Schaeffer, salvatorul se aseaza la capul accidentatului, in pozitia ghemuit si apucand mainile accidentatului la nga coat e, le

apasa in cet pe pa rtile

laterale ale pieptului acestuia (expiratie). Numarand unu, doi, trei, ridica mainile accidentatului si i le da peste cap (inspiratie); numarand apoi patru, cinci, sase, apasa din nou mainile pe piept etc. (fig.3.2).

Metode de respiratie artificiala cu aparat special

Printre deficientele metodelor prezentate mai sus, este de mentionat in mod special efortul fizic deosebit, care poate fi necesar uneori mai multe ore in sir. Este deci mai avantajos de a se face respiratia artificiala cu un aparat special, desigur cu conditia de a dispune in momentul respectiv de un astfel de aparat si de a i se cunoaste bine modul de folosire, pentru a se putea interveni prompt.

Dintre numeroasele tipuri existente, in cele ce urmeaza se va descrie un tip de aparat portativ existent in dotarea laboratorului.

In principiu, aparatul consta dintr-un dispozitiv de insuflat aer in forma de armonica, la care se racordeaza un tub gofrat de cauciuc, prevazut cu un bloc de supape din material plastic, cu stut pentru oxigen si dispozitiv de semnalizare fonica.



De asemenea, trusa mai este prevazuta cu: trei masti de marimi diferite pentru aplicat pe figura (barbat, femeie, copil), o bareta de cauciuc pentru fixarea mastii, trei pipe de marimi diferite din material plastic pentru mentinerea gurii deschise, un deschizator de gura din metal acoperit cu plastic si trei piese pentru conectarea aparatului la sonde traheale (fig.3.3).

Prin pompare cu ajutorul burdufului se insufla aerul atmosferic sau aerul imbogatit cu oxigen, direct in plamanii accidentatului, intr-o cadenta de 15-20 ori pe minut. In cele ce urmeaza se prezinta c a teva variante de folosire a aparatului .· Insuflare directa fara burduf . Se cupleaza blocul de supape cu masca si se aplica masca

pe gura si nasul accidentatului (fig.3.4.). Salvatorul sufla cu putere aerul din plamanii sai prin blocul de supape si masca in plamanii accidentatului.

· Pompare directa cu burduful . Se cupleaza blocul de supape cu masca, se ataseaza burduful de pompare la partea superioara a blocului de supape si aplicand etans masca pe gura si nasul accidentatului, se pompeaza cu burduful, deschizandu-l mai mult sau mai putin, dupa volumul toracic al accidentatului (fig.3.5).



· Pompare cu burduful prin furtun. Pe durata transportarii accidentatului la spital sau atunci

cand este necesaraefectuarea respiratiei artificiale timp indelungat, se foloseste pomparea prin burduf fixat de centura salvatorului cu ajutorul carligului sau metalic si legat la blocul de supape prin intermediul unui furtun de cauciuc (fig,3.6).

Dintre procedeele complementare de reanimare, care pot fi aplicate doar de personalul medical de specialitate, se aminteste injectarea de tonice cardiace, folosirea oxigenului etc. Dupa recapatarea cunostintei, accidentatul trebuie in continuare supravegheat. In cazul in care respiratia seinrautateste, operatia de reanimare trebuie reluata imediat. Dupa recapatarea cunostintei si dupa ce respiratia a devenit normala, la intervale de o ora, se va da accidentatului sa bea o solutie alcalina (300 g apa si 5 g bicarbonat de sodiu), pana la sosirea medicului sau in timpul transportului pana la cel mai apropiat medic. Pot exista cazuri in care respiratia accidentatului sa fie practic imperceptibila si totusi acesta sa poata fi salvat, facandu-i-se neintrerupt respiratia artificiala, uneori chiar mai multe ore in sir (6-8 ore). Chiar atunci cand masurile de prim ajutor par sa nu dea rezultate, niciodata nu trebuie



abandonata actiunea de reanimare a accidentatului inainte de a-l incredinta ingrijirilor unui medic.

Comunicarea la locul de muncă

Competenţa necesară electricianului in constructii de a comunica utilizând un limbaj de specialitate şi tehnici de comunicare adecvate contextului

1. Primeşte şi transmite informaţii

1.1. Sursele de informaţii sunt corect identificate ori de câte ori este nevoie.1.2. Informaţiile despre sarcini, procedee de lucru şi evenimente sunt selectate şi analizate în mod corespunzător.1.3. Tehnica de comunicare selectată este adecvată situaţiei existente şi raporturilor în care se află cu interlocutorul.1.4. Informaţiile transmise sunt corecte, concise, operative şi exprimate în limbajul specific locului de muncă.1.5. Informaţiile suplimentare sunt obţinute prin adresarea de întrebări adecvate şi logice.1.6. Propunerile de îmbunătăţire a muncii în echipă sunt

comunicate cu promptitudine şi claritate.



2. Participă la discuţii

2.1. Problemele profesionale sunt rezolvate prin discuţii acceptate de toţi membrii grupului.2.2. În discuţiile cu ceilalţi membri ai echipei este utilizată terminologia specifică locului de muncă.2.3. Participarea la discuţii se realizează respectând punctul de vedere al interlocutorului.2.4. Discuţiile sunt orientate cu abilitate în sensul concentrării pe subiectul de interes.

A fi un membru eficient al echipei incepe si se termina cu procesul de comunicare. Este crucial sa fiti capabili sa comunicati deschis si sincer cu idei, recomandari, si preocupari in fata altor membri ai echipei. Este doar la fel de important sa fiti capabili sa ascultati atent si sa raspundeti obiectiv cu reactii utile.

Exista un moment in care sa vorbiti si un moment in care sa ascultati iar momentele in care ascultati sunt de doua ori mai dese decat momentele in care vorbiti.

De multe ori ne puteam ingrijora atat de mult in privinta a ceea ce trebuie sa spunem, incat nu auzim nimic din ceea ce spune interlocutorul. In loc sa ne concentram asupra a ceea ce



incearca sa transmita, ne gandim la ceea ce urmeaza sa spunem, timp in care am ratat intreaga idee.

Este atat de important sa aveti un obicei stabilit de a vorbi cu ton ridicat. Daca sunteti umilitor sau dominator sau insultator, acest lucru va face ca echipa sa scartaie, pana va ajunge la un moment de rascruce. Oamenii vor vrea in continuare sa se sacrifice, sa impartaseasca si sa discute, doar ca nu cu fiecare membru al echipei.

La locul de muncă electricianul poate intra în relații de comunicare cu colegii (în cazul în care lucrează ca angajat într-o organizație) cu alte categorii de lucrători care participă la realizarea unui proiect comun pe șantier , sau direct cu clientul (în cazul în care desfășoară activități pe cont propriu)În relația cu clientul / care îi este de fapt angajator, electricianul este recomandat sa tină cont de cateva aspecte. Cu putin efort, poti depasi problemele de comunicare care apar uneori.

Foloseste argumente concrete, intr-un limbaj accesibil, pentru a castiga increderea clientului. Astfel, te poate solicita si a doua oara, recomandandu-te si prietenilor.

Prezinta calificarile tale de electrician in relatie cu situatia actuala

Cand o persoana cauta un electrician, acel om vrea sa stie concret ce poti face pentru el. Asadar, nu-ti pierde vremea expunandu-i toate atestatele si calificarile tale in domeniul electric, deoarece domeniul este extrem de vast. Precizeaza care sunt specializarile tale in situatia actuala a clientului. De exemplu, daca angajatorul s-a mutat in casa noua, evita sa-i spui ca poti face automatizari pentru motoare. Mai bine pune-i direct ca in calitate de electrician montezi prize, intrerupatoare, corpuri de iluminat si ca realizezi circuite separate pentru diversi consumatori precum aerul conditionat, masina de spalat sau plita electrica. Daca este nevoie, prezinta atestatele si recomandarile pe care le ai ca electrician. Clientul va sti astfel ca are in fata o persoana competenta, care nu practica meseria de electrician ca pe un hobby.



Ca electrician, este recomandat sa folosesti un limbaj accesibil

Cand stai de vorba cu clientul tau despre situatia pe care o intampina, nu uita ca ai in fata, cel mai probabil, un neinitiat. Nu-i spune niciodata lucruri de genul “bransament trifazic cu siguranta diferentiala”, pentru ca vei ingreuna comunicarea dintre voi. De exemplu, ii poti explica ceea ce faci cand lucrezi cu sigurante, spunandu-i diferenta dintre o siguranta de 16A fata de una de 20A. Ca electrician, tu detii un vocabular de specialitate pe care restul lumii nu-l stapaneste. Vei castiga increderea clientului daca ii vei povesti pe limba lui ce se petrece si ce este de facut. Ca electrician, prezinta riscurile intr-o maniera echilibrata.

Chiar daca tu stii ca exista pericol de incendiu din cauza prizelor, stecherelor sau prelungitoarelor de slaba calitate, spune-i clientului acest lucru pe un ton normal, echilibrat. Ca electrician, nu trebuie sa prezinti lucrurile intr-un mod negativ, deoarece risti sa panichezi oamenii, tu fiind specialistul. Expune problema si propune solutii, in calitate de electrician. Poti castiga increderea angajatorului daca, de exemplu, intr-o situatie concreta, prezinti modul de a face corect o instalatie electrica, mentionezi ce este de evitat si ce masuri de sigurante se iau. Lucruri pe care nu trebuie sa le faci ca electrician

Ca electrician, ai mereu in vedere ca jobul tau este unul tehnic, dar ca lucrarile executate sunt pentru un om in carne si oase. De aceea, nu este recomandata o atitudine inflexibila sau una nepasatoare. Nu trebuie sa mergi niciodata pe principiul “lasa ca merge si asa”. De asemenea, fii pregatit pentru probleme de comunicare. Unii angajatori ar putea sa spuna lucruri de genul “inainte sa veniti dvs, mergea aparatul”. Daca vrei sa-ti pastrezi clientii, trebuie sa fii calm si sa explici rational ce s-a intamplat. O alta situatie des intalnita este sa primesti reprosuri sau plangeri legate de pret. O cearta poate fi evitata prin explicarea pretului practicat de tine. Foloseste argumente in favoarea ta: tabloul electric a costat atat deoarece pretul se calculeaza in functie de tipul aparatului, ingropat in zidarie sau nu, echipare cu gama completa de protectii, pret de resigilare etc. Ca electrician poti explica angajatorului ca un lucru bun este uneori costisitor, dar ca avantajele justifica acest tarif.Comunicare scrisă şi comunicare orală

În funcţie de natura, scopul şi conţinutul mesajelor, forma de prezentare poate fi scrisă sau orală. "Vorbele zboară, scrisul rămâne" spune un proverb. Modalităţile de comunicare organizaţională (faţă în faţă, scrisă, etc.) sunt alese în funcţie de natura sarcinii, conţinutul mesajului, specificul receptorului. Comunicarea orală este mai rapidă şi produce o satisfacţiecrescută, dar în cazul unor mesaje standard (instrucţiuni, reglementări, norme, rapoarte) este mai potrivită cea scrisă, atât pentru posibilitatea de difuzare mai rapidă şi mai uniformă, cât şi pentru că poate fi mai utilă în stabilirea responsabilităţilor în situaţii de litigiu.

În comunicarea orală, gradul de acurateţe al transmiterii mesajului este mai mic decât în INOVAREA ȘI REVITALIZAREA MEDIULUI RURAL


Pag 73 din 105

comunicarea scrisă, datorită faptului că înţelegerea de ansamblu a mesajului este dependentă de calităţile mnezice ale receptorului: acesta va înţelege în funcţie de capacitatea de a evoca cât mai multe unităţi de informaţie stocate în memoria de scurtă durată. Cu cât mesajul a fost mai lung, cu atât el va uita mai multe unităţi de informaţie şi va înţelege în mai mică măsură mesajul. Comunicarea scrisă previne acest neajuns prin faptul că forma şi conţinutul mesajului sunt consemnate şi păstrate intacte pe un suport exterior (hârtie sau format electronic), pot fi recitite de mai multe ori, în ritmul optim de înţelegere al receptorului, permiţând o mai mare acurateţe a transmiterii conţinutului mesajului. Un alt factor care influenţează acurateţea este diferenţa dintre repertoriile de semnificaţii ale emiţătorului şi ale receptorului: cu cât această diferenţă este mai mare, cu atât înţelegerea mesajului de către receptor este mai scăzută, deci acurateţea este mai mică.

Deschiderea spre comunicare este o variabilă individuală legată de emiţător: unii participanţi sunt mai deschişi, au mesaje mai directe şi lasă să transpară mai multă informaţie despre ei înşişi, alţii sunt mai închişi, mai prudenţi. Diplomaţii de exemplu, sunt foarte închişi, mesajele lor trebuiesc ―traduse- Avem tendinţa de a fi mai prudenţi în comunicarea cu persoanele necunoscute şi cu cele cu statut social diferit, dar frecvenţa contactelor favorizează deschiderea. În comunicarea interpersonală există o tendinţă spre simetrie în atitudinea faţă de comunicare în sensul că avem tendinţe ―de a reduce schimburile de informaţii cu persoane percepute ca închise- şi invers- ―Comunicarea închisă- are rolul de a menţine diferenţele de statut şi este iniţiată şi menţinut de regulă de cel favorizat.

Nu toate aspectele comunicării contribuie egal la performanţă, aceleiaşi frecvenţe a comunicării ascendente a doi angajaţi fiindu-le asociate conţinuturi diferite: unul furnizează informaţii utile deciziei, celălalt cere permanent îndrumări. Satisfacţia în muncă este influenţată şi ea de comunicare, aşa cum am arătat în paragrafele precedente: cei care au acces la mai multă informaţie sunt mai mulţumiţi, deşi au performanţe mai slabe, deficitul de informaţie şi distorsiunea creează insatisfacţie, mai ales atunci când este vorba de informaţie utilă pentru muncă. Excluderea de la comunicare creează nu numai insatisfacţie ci şi nesiguranţă şi tensiune emoţională.

Uitam deseori ca locul de munca este mediul propice de dezvoltare personala, care ne poate oferi directii de imbunatatire a diferitelor aspecte ale vietii noastre profesionale, cat si private.In cele ce urmeaza regasim cele mai frecvente greseli de comunicare pe care le savarsim la locul de munca:Greseala nr 1: A judeca in loc de a ne concentra.

Judecarea celorlalti este de evitat in momentul in care se doreste o conversatie onesta si fructuoasa. Este ideal sa ne concentram pe ceea ce transmite cel din fata noastra, nu pe hainele, accentul sau fizicul lui. De asemenea, atunci cand un coleg isi sustine punctul de vedere in legatura cu o situatie sau prezinta un proiect, sa renuntam sa ne gandim la tiparul de discurs pe care il abordeaza, la accentul lui sau la manierele sale deoarece toate aceste lucruri ne vor indeparta de la mesajul pe care vrea sa ni-l transmita. Renuntarea la judecata pentru un timp foarte scurt ne poate ajuta sa invatam ceva folositor si important.



http://www.aimee.ro/dezvoltare-personala/relatii/ganduri-pentru-parinti-si-copii/

http://www.aimee.ro/dezvoltare-personala/leadership/test-cat-esti-de-creativ-la-locul-de-munca/

Greseala nr 2: A face presupuneri.

Intotdeauna stiti mai mult decat vorbitorul? Intotdeauna incepeti sau continuati o conversatie cu anumite preconceptii? Folositi fraze de tipul ,,Deja stiu asta” inainte de a auzi intreaga propozitie? In cazul in care faceti aceste lucruri, mesajul pe care il transmiteti este: ,,Stiu mai multe decat stii tu, asa ca lasa-ma sa te ajut.” Pe langa faptul ca este un comportament necuviincios, veti fi etichetati de catre ceilalti ,,cel care le stie pe toate”. Ideal ar fi sa ascultati cu rabdare si atentie mesajele care va sunt transmise.

Greseala nr 3: A corecta si a nu fi de acord.

In comunicare, este important sa lasam vorbitorul sa spuna ceea ce are de transmis inainte de a sari sa-i transmitem ceea ce este incorect. Nu fiti un ,,spargator al conversatiei”, ci dati-i celuilalt posibilitatea de a spune ceea ce are de spus. Daca va grabiti sa trageti concluziile, puteti pierde o perspectiva care v-ar putea fi de folos.

Greseala nr 4: Un comportamnet nerabdator

Acesta este un NU hotarat. Nu lasati interlocutorul sa simta ca va pierde timpul in timp ce conversati. Aveti rabdare si lasati-l sa-si faca treaba inainte de a sari la concluzii. Daca aveti tendinta de a va pierde intr-o conversatie, scuzati-va daca acest fapt se potriveste contextului sau schimbati pur si simplu directia conversatiei prin a pune intrebari. Nu uitati ca limbajul nonverbal este unul destul de zgomotos, asadar daca bateti din picioare sau va miscati umerii va aratati nerabdarea chiar daca nu rostiti nici macar un cuvant. Chiar daca cineva are o prezentare plictisitoare, schimbati directia perspectivei pe care o aveti si veti fi surprinsi ca poate veti invata ceva.

Greseala nr. 5: Greseala de a nu asculta intreg mesajul.

Ceea ce nu trebuie sa trecem cu vederea este sa avem nevoie sa intelegem mesajul in totalitate inainte de a trece la concluzii. Nu va lasati prinsi intr-un singur punct al conversatiei deoarece puteti pierde imaginea de ansamblu. Nu reactionati emotional la o singura idee si nu-i lasati pe ceilalti deoparte.

Comunicarea eficientă

Studiile arată că temerea Nr.1 a oamenilor este sa tina un discurs in fata unei audiente. Frica de moarte este nr. 6.

Probabil ai mai auzit ca abilitatile de comunicare sunt importante pentru succesul tau in cariera. Dar ce inseamna sa comunici eficient? Cum te va ajuta aceasta competenta pe tine?

Comportamente care demonstrează aceasta competenta

• Sa scrii si sa vorbesti clar, precis si bine structurat;



• Sa asculti cu atentie si sa interpretezi ce auzi cu acuratete;

• Sa iti adaptezi stilul de comunicare astfel incat sa acopere nevoile audientei;

• Sa te prezinti pe tine si mesajul tau intr-o maniera atractiva, convingatoare.

Cum dezvolti aceasta competenta

Citeste!

Cititul nu trebuie sa fie, evident, o ocupatie placuta si folositoare doar pe timpul instruirii. Dar incearca sa profiti de momentele libere pe care le ai pentru a-ti dezvolta vocabularul si a-ti imbogati ideile. Incearca sa citesti din domenii diferite pentru a te familiariza cu limbajul si pentru a deprinde moduri de gandire si abordare care nu iti sunt proprii.

Fa prezentari in fata colegilor!

Dupa prezentarea unui proiect de lucrare in fata echipei de lucru din care faci parte, cere colegilor tai sa-ti dea un feedback cu privire la stilul tau de prezentare si la modul cum ai transmis mesajul: ce le-a placut, care au fost punctele neclare, ce cred ei ca ar trebui schimbat. Vei avea astfel ocazia sa observi ca felul in care au receptat mesajul nu este de fiecare data in concordanta cu ceea ce ai fi vrut sa transmiti. Asculta activ sugestiile si ia-le in considerare cand iti construiesti urmatoarea prezentare.

Cauta diversitatea in comunicare!

Implica-te in cat mai multe activitati care iti ofera oportunitatea sa intri in contact cu persoane din medii diverse: din companii similare sau cu domenii de activitate complementare chiarr si cu persoane care apartin altor culturi. Abilitatea de a comunica eficient in ciuda diferentelor culturale iti poate oferi un avantaj in cariera.

Cum dezvolti aceasta competenta la serviciu, în timpul derulării unei lucrări

• Comunicarea eficienta la serviciu inseamna intelegerea corectă a responsabilitatilor. Este foarte important sa cunosti atat audienta si asteptarile ei, cat si cel mai bun mod de a prezenta informatia. “Nota” nu tine atat de continut, ci de cat de bine a fost primit mesajul de audienta.



• Luarea notitelor la serviciu este diferita de luarea notitelor la cursurile de formare profesională. Nimeni nu se va astepta sa redai cuvant cu cuvant fraze ca la un examen. Focusul ar trebui sa fie pe intelegerea elementelor esentiale care sunt legate de responsabilitatile tale si traducerea acestora in actiuni. Este important sa-ti notezi intrebarile fara raspuns si sa nu treci peste ele. Nu pleca de la intalnire inainte sa pui aceste intrebari.

• Asigura-te ca limbajul tau este pe intelesul tuturor.Codarea mesajelor se face diferit in functie de educatie si experientele care te-au influentat. Modalitatea de decodare este iar proprie fiecarei persoane. In consecinta, trebuie sa ne asiguram ca interlocutorul decodeaza mesajul nostru intr-un mod corespunzator, fiind constienti de barierele care ne despart. Pune intrebari pentru a fi sigur ca interlocutorul a inteles sau foloseste analogii care stii ca sunt proprii mediului din care vine.

Lucrul în echipă 1. Munca în echipă – delimitări conceptuale

Echipa este locul unde se întâlnesc şi interacţionează grupuri diferite care îşi împărtăşesc speranţele despre scopuri şi roluri într-o atmosferă armonioasă. Există mulţi termeni care descriu munca în grup în cadrul organizaţiilor şi modul în care îşi defăşoară activitatea. Grupul de lucru reprezintă colectivul de persoane implicate în organizaţii, ce îndeplinesc sarcini în vederea realizării obiectivelor organizaţiei din care fac parte. Ele au aceleaşi obiective globale de lucru, autoritatea necesară, autonomia şi resursele cerute de scopurile propuse. Munca este exercitarea efortului şi aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor în vederea realizării unui scop. Termenul „relaţie de muncă” descrie raporturile care există între angajatori şi angajaţi la locul de muncă. Aceste raporturi pot fi formale (de ex., acorduri de procedură, contracte de muncă) sau informale – sub forma contractului psihologic, care exprimă anumite presupuneri şi aşteptări în legătură cu ce au de oferit şi sunt doritori să dea efectiv angajatul şi angajatorul

Munca în echipă este capacitatea de a munci împreună pentru a realiza o idee comună, capacitatea de a direcţiona realizările individuale spre obiectivele organizaţionale, este sursa ce le permite oamenilor obişnuiţi să atingă rezultate neobişnuite (A. Carnegie). 1.1. Diferenţa dintre grupuri şi echipe



Toate echipele sunt, prin definiţie, grupuri, dar nu este necesar ca reciproca să fie adevărată, adică toate grupurile să fie echipe. În literatură există tendinţa de a folosi termenii de grup şi echipă unul în locul celuilalt şi nu este uşor să se facă o distincţie între aceste noţiuni. Echipele apar când un număr de persoane au un obiectiv comun şi recunosc că succesul lor personal depinde de succesul altora. Acele persoane sunt interdependente. În practică, aceasta înseamnă că în cele mai multe echipe oamenii vor contribui cu abilităţi diferite. De asemenea, înseamnă că tensiunile şi comportamentele contradictorii vor fi demonstrate în echipă. Pe măsură ce munca în echipă devine un termen la modă, a început să înlocuiască tot mai mult referirea la grupuri şi orice activitate este descrisă acum ca „muncă în echipă” Se pune sub semnul întrebării dacă este utilă distincţia dintre grupuri şi echipe, oferindu-se câteva caracteristici care să realizeze diferenţa dintre cele două:

.

Prin munca în echipă se înţelege un număr restrâns de persoane cu abilităţi complementare care urmăresc un scop, obiective de realizat şi o abordare comună, pentru care se consideră reciproc responsabile (J.R. Katzenbach & D.K. Smith). Această definiţie identifică câteva trăsături importante ale echipelor:

număr mic de persoane cu abilităţi complementare; urmărirea unui scop comun; urmărirea unor obiective comune de realizat; urmărirea unei abordări comune; se consideră reciproc responsabile.

Echipa – ca structură socioprofesională – se caracterizează prin: obiective comune definite cu rigoare, realism şi credibilitate; sistem de norme, valori etice şi principii împărtăşite de toţi membrii; responsabilităţi precise, atribuţii clare, statut şi roluri bine determinate şi distribuite celor cu calităţi adecvate; participare directă la adoptarea şi aplicarea deciziilor; încredere, respect reciproc şi cooperare activă; comunicare deschisă şi onestă; climat psihosocial prielnic colaborării şi sprijinului reciproc; preţuire şi recunoaştere a muncii şi rezultatelor obţinute de către membrii echipei; recompensarea succeselor individuale şi de echipă.

Echipele: sunt cele mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesită opinii şi cunoştinţe diferite;



reprezintă un excelent mediu de învăţare; sunt mult mai orientate spre obiective decât organizaţia în ansamblu, îşi stabilesc mult mai uşor o viziune şi un scop propriu; valorifică mai bine resursele fiecărui membru; sunt mai flexibile decât grupurile organizaţionale deoarece pot fi mult mai uşor formate, dizolvate, reorganizate sau redimensionate; cultivă loialitatea şi funcţionează pe principiul „toţi pentru unul şi unu pentru toţi” favorizează delegarea de responsabilităţi pentru că oferă garanţia de a controla comportamentul membrilor săi prin norme proprii.

Munca în echipă presupune colaborarea mai multor persoane care împart acelaşi spaţiu de lucru, în vederea atingerii unui ţel comun. În concepţia lui H. Owen, V. Hodgson, H. Gazzarg, indiferent de locul în care se lucrează, trebuie obţinut următorul acronim:

Efortul Conjugat Holist Incită la Performanţe Apreciabile

Sarcinile care se pretează mai degrabă lucrului în echipă decât muncii individuale trebuie să fie alese în funcţie de următoarele criterii:

completivitate – sarcini complete; cerinţe variate – sarcina presupune multiple competenţe stăpânite de diverşi indivizi; necesitatea interdependenţei şi interacţiunii – sarcina presupune cooperarea, comunicarea, schimbul de informaţii şi dezbaterea deciziilor cu privire la metoda cea mai eficientă de lucru; semnificaţia sarcinii – contribuţia importantă a sarcinii la atingerea scopurilor organizaţionale sau la dezvoltarea societăţii în general; oportunitatea de a acumula noi cunoştinţe – asigură membrilor şansa de a-şi îmbunătăţi sau extinde deprinderile şi cunoştinţele; posibilităţi de executare a sarcinii – sarcina poate fi executată astfel încât să constituie o provocare pentru membri, cerându-le mai multă responsabilitate şi deprinderea unor noi aptitudini pe parcurs; autonomie – gradul de libertate pe care îl au echipele cu privire la felul în care îşi fac treaba, de la ceva neînsemnat precum momentul pauzelor de lucru, la luarea deciziilor privitoare la noi produse sau alt personal.

Procesul modern de productie devine mai complex si cere diversitatea abilitatilor si capacitati ce pot fi furnizate doar de echipe formate din muncitori diferiti. Astfel, majoritatea oamenilor lucreaza in grupuri sau echipe.



Desi a lucra impreuna cu alti oameni este ceva comun, reprezinta o cerinta ce solicita tipuri speciale de abilitati, in acelasi timp ocupationale si sociale. Munca in echipa este o abilitatea necesara in aproape orice slujba, si in special in viata.

In afara de abilitatile ocupationale speciale (precum instalator, metalurgist…), munca in echipa cere bune abilitati sociale.Cea mai importanta abilitate a muncii de echipa este capacitatea de a comunica eficient. Acest lucru include atat vorbirea in cunostinta de cauza si cu tact, cat si ascultarea activa cu o minte deschisa.

Alte abilitati ale muncii in echipa, importante pentru obtinerea unui rezultat/tel final comun, este angajamentul fata de echipa: luarea deciziilor cu obiectivitate; disciplina; capacitatea de a sustine opiniile altor membri ai echipei, si, cel mai important, a fi pregatit sa se implice.

O abilitate esentiala a muncii de echipa este capacitatea si dorinta de a-si lua angajamenul fata de o misiune comuna a echipei. La prima vedere pare simplu. Totusi, oamenii au tendinta mai mult sa obtina teluri personale limitate.

De exemplu, o echipa de electricieni au sarcina de a instala electricitate in casa.Unul dintre ei, un electrician calificat, a terminat munca de instalare la etajul al doilea (sarcina pentru care era responsabil personal). In acelasi timp, o problema neasteptata apare la parter, astfel incat electricitatea nu mai functioneaza in toata casa. In acest caz, munca personala indeplinita (instalarea la etajul al doilea) este nefolositoare pentru ca rezultatul final (procesul de a face ca electricitatea sa mearga in toata casa) nu este obtinut si echipa de muncitori nu va fi platita decat daca misiunea finala este realizata. Muncitorul abilitat si implicat din echipa ar trebui sa se implice imediat in rezolvarea problemelor de instalare care au aparut la parter si sa ajute alti membri ai echipei sa rezolve problema cat mai repede posibil.

Nu uitati!

Alte abilitati ale muncii in echipa sunt nefolositoare fără angajamentul față de misiunea comuna. Angajamentul fata de echipa inseamna ca membrii ar trebui sa doreasca sa accepte orice rol necesar pentru indeplinirea cerintelor solicitate, fie ca este un rol de conducere sau un rol de subaltern.

Abilitatea muncii în echipa de luare a unei decizii responsabile si eficiente este cruciala, intrucat majoritatea conflictelor de grup apar in timpul procesului de luare a unei decizii. Echipele eficiente au membri care pot lua decizii in mod obiectiv dupa discutia de grup. Dacă un grup ia o decizie slaba pe care majoritatea, daca nu toti, membrilor nu ar fi luat-o singuri, atunci membrii echipei vor incerca sa se implice si sa evite responsabilitatea pe cat posibil.

In exemplul nostru cu echipa de electricieni ce lucreaza intr-o casa, seful de echipa, o personalitate autoritara, a luat decizia de a incepe instalarea simultan in intreaga casa, in loc sa



verifice posibilele probleme ale materialului mai întâi.Intre timp, problemele care ar putea aparea in material pot periclita intreaga munca si pot solicita multa munca neplanificata.Nu a discutat despres decizia lui cu alti membri ai echipei si acestia au „acceptat” aceasta decizie sunt „presiunea conducerii”.In acest caz, electricianul care si-a indeplinit munca la etajul al doilea, poate avea reticente in a se implica in celelalte munci, in ciuda faptului ca rezultatul nu este obtinut si ca nu va fi platit. Acest gen de echipă devine o echipa de rivali.

Fiecare memebru al echipei trebuie sa evalueze ceea ce sunt dispusi cu adevarat sa sacrifice si apoi sa continuie sa fie dispusi cand vine momentul sa li se ceara sa sacrifice. Poate fi orice, de la timp la resurse, la pozitii de putere.

Nu uitati!

Munca în echipa presupune munca individuală pentru un bun colectiv care sporeste în cele din urma bunul pe care fiecare il primeste.

Lucrul în echipă trebuie să se supună unor reguli

Sinergia echipei ptoduce efecte mai bune comparativ cu lucrul individual, separat. Totuși In realitate, sinergia facilitata de lucrul in echipa se dovedeste a fi un haos de multe ori.

De aceea regulile implementate și respectate de membrii echipei pot ctrea o echipa cât mai bună. Orice echipă se crează în jurul unui lider sau este creată de un lider care trebuie să țină cont de următoarele aspecte::

1. Oferă echipei (sau dă-le sarcina să creeze) o viziune sau un rezultat de proporții. Dacă obiectivul nu depaseste ca dimensiune personalitatile membrilor echipei, eficacitatea echipei va fi mediocra, datorita orgoliilor.

2. Informează-i pe membrii echipei cu privire la standardele de comportament legate de comunicare, raspuns si interactiune. Aceste reguli de baza sunt facute pentru a mentine comunicarea intre membrii echipei clara si pentru a da sens apartenentei la echipa. Atitudinile nepoliticoase, vorbaria, barfa si raspunsurile intarziate sunt motive intemeiate pentru eliminarea unui membru din echipa.

3. Da-le posibilitatea membrilor echipei sa-si aleaga un conducator. Conducerea este necesara in cadrul unei echipe. Este nevoie de un lider al echipei, nu de un manager. Un lider al echipei ar trebui sa se bucure de increderea tuturor si sa nu-si creeze doar imaginea celui care se ocupa de angajari si concedieri, cu exceptia cazului cand membrilor echipei le-ar conveni o astfel de situatie.



4. Stabileste reguli ca sa poti ajuta echipa sa functioneze Rapoartele zilnice sau saptamanale, afisarea in public a obiectivelor/ rezultatelor echipei, etc. ii ajuta pe toti membrii sa simta ca FAC PARTE dintr-o echipa care realizeaza ceva.

5. Echipele au nevoie ca o persoana din echipa / un manager sa se ocupe de detalii si de circulatia ideilor. In echipa, ar trebui sa existe un membru care are grija ca toate ideile sa fie catalogate, intelegerile respectate, promisiunile facute, si impulsurile primite de la membrii echipei receptionate.

6. Organizeaza sedinte periodice al caror subiect sa fie in exclusivitate imbunatatirea modului de lucru al echipei. Este esential sa existe urmatoarele doua conditii, altfel eficacitatea sedintelor poate scadea, acestea devenind sedinte cu caracter personal, de relaxare sau de critica neconstructiva.- In primul rand stabileste regula ca orice problema nerezolvata sau necomunicata intre membrii echipei trebuie sa fie rezolvata inainte de urmatoarea sedinta. Astfel, sedintele vor avea un caracter pozitiv si vor duce la un progres sanatos, fara sa devina sedinte bazate pe critica.- In al doilea rand, stimuleaza fiecare membru al echipei sa dea sugestii privind imbunatatirea eficacitatii echipei, inainte de sedinta, pentru a fi propuse in timpul sedintei.

7. Observa cand abordarea echipei este buna si cand lasa de dorit.

8. Recunoasterea continua, frecventa si adecvata a meritelor Un rol important in functionarea echipei ca intreg il are recunoasterea publica a contributiei fiecarui membru in cadrul echipei si/sau pentru grabirea atingerii rezultatelor/ obiectivelor. Totusi, trebuie sa fii atent ca laudele sa fie adecvate si sa nu sune a exagerari manipulative.

9. Sedintele de echipa ar trebui sa reprezinte momente de creativitate si nu sedinte de raport. Pune o problema sau o intrebare importanta in centrul sedintei, nu o lasa sa se transforme intr-o sedinta de raport plicticoasa - de aceea a inventat Dumnezeu e-mail-ul si copiatoarele. Daca sunt informatii de raportat, fa in asa fel incat raportarea lor sa nu ocupe mult timp si sa se refere doar la reusite si progrese.

10. Echipele functioneaza cel mai bine atunci cand oamenii se simt bine unii cu altii.

Lucrul în echipă

“Munca in echipa este capacitatea de a munci impreuna pentru a realiza o idee comuna,



capacitatea de a directiona realizarile individuale spre obiectivele organizationale. Este sursa ce le permite oamenilor obisnuiti sa atinga rezultate neobisnuite.” Andrew Carnegie – cel mai bogat om din lume in 1901

Ce este munca in echipa?

Munca in echipa este o competenta care se regaseste in cerintele pentru aproape fiecare post disponibil intr-o companie. Specialistul in recrutare analizeaza aceasta competenta pe parcursul procesului de selectie, utilizand diferite mijloace de investigare: intrebari specifice care evalueaza capacitatea de interrelationare personala si de intelegere a nevoilor persoanei cu care interactioneaza. Prezenta calitatilor necesare pentru a fi un bun membru de echipa sau, din contra, lipsa lor pot fi factori decisivi in angajarea unei persoane ori in mentinerea ei in organizatie.

Comportamente care demonstreaza aceasta competenta

• Manifesti interes pentru stabilirea contactelor cu colegii;• Interactionezi in mod eficient cu angajatii in diferite situatii;• Intelegi rolul fiecarei persoane in grup;• Te concentrezi pe obiectivele echipei, nu doar pe obiectivele personale;• Respecti drepturile si convingerile altora;• Esti empatic: asculti si intelegi nevoile si sentimentele celor din jur;• Apreciezi si recunosti participarea activa la realizarea unei actiuni;• Incurajezi discutiile deschise, impartasesti idei si sugestii cu colegii.

Cum dezvolti lucrul in echipa?

Invata din lucrări /proiecte, la execuția cărora participi!

Participa la orice formă de instruire / perfecționare/ formare profesională continuă care este disponibilă și la care ai acces (LLL). Participă la cât mai multe lucrări (nu te limita la un program restrâns de lucru) Cauta sa inveti din fiecare experienta de grup. Analizeaza si evalueaza impreuna cu coordonatorul de echipa/formatorul gradul tau de implicare in echipa, reflecteaza asupra feedback-ului pe care il privesti.

Dezvolta-te progresiv!

Constientizeaza ce ai dobandit, accepta noi provocari si responsabilitati care sa-ti permita sa-ti imbunatatesti activitatile prin forte proprii. Daca ai inceput ca un simplu membru intr-o echipa de lucrare / proiect, incearca sa tintesti ca la urmatoarea oportunitate sa detii un rol care sa includa si coordonarea altora din jurul tau. Lucrările pot fi de la cele foarte simple, legate doar de trasarea unor rute / trasee de cabluri, pana la a realiza o instalație electrică integrală în casa ta sau a unora din cercul tau de prieteni. Experienta de lucru in echipa se construieste mai ales prin experiente în care oferi mai mult sprijin celor din echipa decat astepti sa –ti acorde ei ție.



Cum dezvolți lucrul in echipa la serviciu?

Implica-te

Participa activ în cadrul echipei, schimba informații, asculta si intelege punctele de vedere ale celorlalti membri ai echipei. Incearca sa dezvolti idei noi pe baza celor spuse de ceilalti. Evita-l pe “nu așa, stiu eu mai bine” și încearcă să înțelegi și perspectiva colegilor.

Solicita feedback permanent

Încearcă să te raportezi la părerea celor din jur. Asta nu înseamnă că trebuie să te faci plăcut cu orice pret, dar este important sa afli ce gândesc colegii tăi despre acțiunile tale. Împărtășește sugestiile și ideile celorlalti, manifestă flexibilitate în fața punctelor de vedere diferite ale membrilor echipei.

Evaluează-te

Analizeaza activitatea desfășurată în cadrul echipei: cum te-ai simțit, care a fost contributia ta in cadrul echipei? Daca ai avut parte de rezultate foarte bune, care au fost factorii de succes? Dacă ai eșuat în alte aspecte, care a fost cauza? Cu lectiile invatate intra in urmatoarea interactiune cu cei din jur, mai pregatit să contribui și să-i ajuți să obțină rezultate mai bune.

Studiu de caz: Situaţiile neaşteptate şi coeziunea unei echipe

Acum 2 săptămâni, la ora 02, hotelul pentru care lucrez s-a confruntat cu o serie de situaţii problematice cum ar fi: defectarea întregului sistem electric, alarmă de incendiu, concert întrerupt, imposibilitatea asigurării condiţiilor optime pentru clienţi (toate facilităţile depind de energia electrică).

Am fost surprins să constat că întreg personalul care se afla la acea oră în hotel s-a comportat precum o echipă dând dovadă de implicare, sacrificiu, responsabilitate, dedicare faţă de angajatorul lor oferind suport şi căutând soluţii pentru problemele apărute. Nu spun că înainte de aceste evenimente neplăcute sau în rutina de zi cu zi angajaţii nu lucrează eficient în echipa, dar trebuie să privim puţin la contextul de muncă din Norvegia pentru a înţelege mai bine surprinderea mea.

În primul rând, există o separare rigidă între “program” şi “în afara programului”. Timpul de lucru şi sarcinile atribuite sunt respectate cu stricteţe. Dacă nu eşti în timpul programului, nu te priveşte niciun aspect pozitiv sau negativ care se întâmplă la locul de muncă. Dacă eşti bucătar, nu te priveşte în niciun fel faptul că lipsa electricităţii lasă oaspeţii fără posibilitatea de a servi micul dejun. Dacă nu eşti electrician nu ai voie să deschizi şi să “meştereşti” la panourile de control ci trebuie să chemi un specialist. În caz că trebuie să stai peste program angajatorul trebuie să te plătească dublu şi să îţi acorde un număr egal de ore libere. Toate acestea se



http://www.cristiariton.ro/2011/12/situatiile-neasteptate-si-coeziunea-unei-echipe/

întâmplă armonios între cele două părţi implicate, drepturile şi obligaţiile sunt sfinte, nu există aşteptări reciproce “ascunse”.

Cu acest context în minte mă aşteptam la un justificat haos în acea noapte. Totuşi, şase angajaţi au rămas peste program aproape 3 ore, au preluat responsabilitatea întregului hotel, au folosit telefoanele personale pentru a chema taxiuri pentru clienţi, şi-au sunat prieteni pentru a găsi soluţii (prieteni care ar fi putut oferi soluţii pentru redresarea sistemului electric), au asigurat comunicarea cu proprietarii, au contribuit activ la menţinerea lucrurilor sub control. Din cele 6 persoane doar una singură şi-a pontat orele suplimentare. Într-o societate extrem de tranzactionistă e un lucru mare să întâlneşti astfel de situaţii pentru care în mod normal soluţia este chemarea unui specialist, iar reacţia normală: nu e treaba mea, nu ţine de competenţa mea. În acea noapte am văzut 6 angajaţi acţionând unitar, controlând impecabil situaţiile apărute.

Am schiţat un scenariu fictiv pentru a valorifica acest eveniment: o întâlnire de 20 de minute a doua zi, felicitarea tuturor celor care s-au implicat + un voucher cadou, prezentarea unui mod de acţiune pentru situaţii similare (ajută la organizarea eforturilor echipei şi moderează excesul de zel), prezentarea unei oferte de instruire profesională tematică din care cei interesaţi pot alege (cursuri pentru electricieni, acordarea primului ajutor sau chiar managementul stresului la locul de muncă).

Totuşi, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Situaţiile dificile sau conflictuale pot creşte coeziunea între membrii unei echipe de lucru însă aceasta poate fi de moment ori cu motivaţii pur subiective (nu se are în vedere binele obiectiv al angajatorului).

Organizarea ergonomică a locului de muncăERGONOMIA LOCULUI DE MUNCA

Ergonomia locului de munca are, in principal, rolul de a armoniza intr-un tot unitar elementele locului de munca (mijloacele de munca, obiectele muncii si forta de munca), in vederea asigurarii conditiilor care sa permita executantului desfasurarea unei activitati bune cu un consum minim de energie si cu senzatie de buna stare fiziologica.

Organizarea locului de munca sta la baza organizarii atelierelor, sectiilor si intreprinderii, intrucat de acesta depinde in cea mai mare masura consumul de timp de munca, pe fiecare

operatie, reper sau produs, marimea acestuia avand un rol determinant asupra elementelor necesare organizarii in timp si spatiu a proceselor de productie.

Prin loc de munca se intelege suprafata sau spatiul in care muncitorul sau o formatie de muncitori actioneaza cu ajutorul uneltelor de munca asupra obiectelor muncii, in vederea extragerii sau transformarii lor, potrivit scopului urmarit.



Dupa tipul de organizare a productiei, locurile de munca se clasifica in: locuri de munca pentru productia de unicate si de serie mica; locuri de munca pentru productia de serie mijlocie; locuri de munca pentru productia de serie mare si de masa.

Dupa gradul de mecanizare si de automatizare a productiei, sunt: locuri de munca cu procese manuale; locuri de munca cu procese manual-mecanice; locuri de munca cu procese automate si locuri de munca cu procese de aparatura.

Dupa numarul muncitorilor, locurile de munca sunt individuale si colective.

Dupa numarul de utilaje, locurile de munca pot fi cu un singur utilaj sau cu mai multe utilaje.

Dupa natura activitatii, locurile de munca se pot clasifica in: locuri de munca unde se desfasoara activitati de baza si locuri de munca din activitatea de deservire.

Dupa pozitia lor in spatiu, locurile de munca pot fi fixe sau mobile.

Organizarea activitatii se va face in functie de categoria din care face parte fiecare loc de munca.

1. Etapele organizarii ergonomice a locului de munca

Organizarea ergonomica a locului de munca impune parcurgerea unor etape succesive, bine delimtate. Prima etapa este documentarea si inregistrarea datelor necesare proiectarii unui nou loc de munca.

-Inregistrarea datelor necesare studiului consta in obtinerea de informatii privind organizarea locului de munca (suprafata, mijloacele de munca, forta de munca, obiectul muncii si conditiile de mediu).

-Examinarea critica a situatiei existente cu ajutorul metodei interogative. In aceasta etapa se urmareste eliminarea deficientelor constatate si stabilirea solutiilor imbunatatite.

-Proiectarea organizarii ergonomice a locului de munca consta in proiectarea unor noi variante pe principii si reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezinta cele mai multe avantaje. In cazul acestei etape se disting urmatoarele faze: proiectarea variantelor de organizare a locului de munca, calculul eficientei si alegerea variantei optime

- Elaborarea normativelor sau normelor de munca, etapa care are drept scop stabilirea consumului de munca pentru realizarea elementelor procesului de munca si a acestuia in totalitate.

2. Conceptia constructiva a locului de munca

Pentru a executa o anumita activitate in cadrul locului de munca, executantul (pe baza informatiilor) actioneaza asupra mijloacelor de munca si obiectelor muncii intr-o ambianta fizica si



psihica. In aceasta actiune exista un permanent schimb de informatii. Rolul ergonomiei este de a asigura ca acest schimb de informatii sa se faca cat mai rapid, cu cat mai putine erori, in deplina securitate si in conditii de confort.

Pentru aceasta este necesar a se cunoaste: functiile indeplinite de executant si de mijlocul de munca, cum sunt executate aceste functii, precum si conditiile in care aceste functii sunt efectuate cu maximum de randament.

Executantul, cu ajutorul organelor de simt, receptioneaza informatiile provenite din zona sa de activitate. Pe baza acestor informatii, precum si a unor informatii stocate in memorie, ia o anumita decizie, care este executata de organele efectorii. Organele efectorii transmit decizia mijlocului de munca prin intermediul dispozitivelor de actionare ale acestuia.

Dispozitivele de actionare transmit comenzile mijlocului de munca, care le executa actionand asupra obiectului muncii.

Mijlocul de munca este acela care in permanenta, prin intermediul unor aparate, prezinta executantului informatii privind modul cum au fost executate comenzile.

Functiile indeplinite in cazul relatiei executant-mijloc de munca, de fiecare element al relatiei sunt:• Funcțiile indeplinite de executant sunt:

- Receptionarea informatiei de catre factorul uman poate fi facuta mai rapid sau mai lent, mai precis sau mai putin precis, ea depinzand de modul de prezentare a informatiei. Aceasta informatie de intrare provine din exteriorul sau interiorul sistemului. Ergonomia precizeaza modalitatile de intrare a informatiilor in componenta umana și regulile de construcție a de prezentare a informatiilor, pentru ca receptionarea sa poata fi facuta cat mai precis si cat mai repede.

- Stocarea, prelucrarea informației si decizia sunt functii care depind foarte mult de fiecare individ in parte, dar executia lor poate fi facilitata prin asigurarea unui volum de informatii optime ce poate fi prelucrat intr-un interval minim de timp.

- Actionarea este legata de functia de receptionare si transmitere a comenzilor. Aplicandu-se regulile ergonomiei se poate face o distributie judicioasa a actionarilor intre membrele superioare si inferioare. De asemenea, se asigura conceptia constructiva a mijloacelor de actionare, care conduce la consumuri minime de energie fizica si nervoasa pentru executant.• Functiile indeplinite de mijlocul de munca sunt:

- Executia comenzilor este functia indeplinita in totalitate de mijlocul de munca si depinde de asemenea in totalitate de solutiile tehnice adoptate de proiectant.

- Prezentarea informatiei din interiorul sistemului se face cu ajutorul aparatelor de masura si control cu care este echipat mijlocul de munca.

Conceptia constructiva ergonomica a acestor aparate asigura elementului uman o receptionare corespunzatoare a informatiilor, deci o conditie care confera sistemului stabilitate si fiabilitate.

Executantul si mijlocul de munca evolueaza intr-un anumit mediu fizic si social, fapt ce impune si influenta acestor factori. Zonele de lucru



Zona de lucru este suprafata rezervata unui executant, individual sau colectiv, care realizeaza aceeasi lucrare, pentru a-si indeplini sarcinile de munca.

Ea trebuie corect dimensionata, astfel incat sa permita asezarea mijloacelor de munca si a obiectelor muncii necesare executantului pentru desfasurarea activitatii cu miscari cat mai putin obositoare.Se disting urmatoarele zone:-zona de lucru in plan orizontal si-zona de lucru in plan vertical.

Atat zona de lucru in plan orizontal, cat si cea in plan vertical, se compun dintr-o zona normala si o zona maxima

Zona de lucru normala, in plan orizontal, se obtine prin rotirea palmei si antebratului, in jurul cotului, pe suprafata mesei de lucru. Zona de lucru maxima, in plan orizontal, se obtine prin rotirea bratului intins, in jurul umarului pe suprafata mesei de lucru. Zona de lucru normala, in plan vertical, se obtine prin rotirea palmei si antebratului inainte sau lateral, in jurul cotului aflat putin depanat de corp. Zona de lucru maxima, in plan vertical, se obtine prin rotirea bratului intins inainte sau lateral, avand ca pivot umarul.



Intre zona de lucru si complexitatea miscarilor exista o legatura directa. In zona normala se executa miscari din categoriile I, a II-a si a III-a, de complexitate mai redusa si putin obositoare pentru executant. Desfasurarea activitatii in zona maxima implica efectuarea de miscari din categoriile a IV-a si a V-a, deosebit de complexe, care impun un consum mare de energie si care trebuie evitate in cadrul procesului de munca.

Indiferent daca munca se desfasoara in plan orizontal sau vertical, este recomandabil sa tindem ca miscarile de munca sa fie efectuate in sfera normala. In acest scop, materialele, piesele, butoanele spre care se intind mainile, este recomandabil sa fie plasate in interiorul sferei normale de munca, dupa criteriul frecventei de utilizare.

Pentru o amplasare rationala a dispozitivelor de actionare, a surselor de informatii vizuale, pentru dimensionarea suprafetelor de lucru, se va tine seama pe langa zonele de munca si de posibilitatile de rotire a ochilor si a capului, pentru amplasarea surselor de informatii vizuale (figurile).

Mișcarea maxima posibila a capului in plan orizontal și vertical

Zonele optime și maxime cand informația este recepționatanumai cu ajutorul mișcarii ochilor

5.Criterii de proiectare ergonomica a mobilierului locului de muncaIn activitatea desfasurata la locul de munca, executantul utilizeaza un anumit tip de mobilier. In

conceptia ergonomica a mobilierului se va tine seama de: pozitia executantului (in picioare sau asezat), genul de activitati si sexul executantilor.

Pozitia executantului in timpul activitatiiAdoptarea unei pozitii corecte de munca inseamna luarea unei pozitii cat mai aproape posibil de

pozitia naturala a corpului in repaus, adica atunci cand planul longitudinal, sargital si transversal formeaza intersectii de 90°.



Pozitia normala a corpului se caracterizeaza prin mentinerea echilibrului natural si prin efectuarea celor mai avantajoase miscari, respectiv miscarile simetrice si cele prin care sunt antrenate mase musculare mici.

Criteriul determinant in stabilirea pozitiei de lucru este in majoritatea cazurilor greutatea obiectului muncii. Cand acesta este relativ usor, pana la 5-6 kg, muncitorul putand sa-l manuiasca in timpul prelucrarii, pozitia sezand este cea mai indicata. Peste aceasta limita, fiind necesara o forta mai mare, la care participa masele musculare dorsale, se impune pozitia ortostatica.

Aceasta pozitie este mult mai obositoare decat pozitia sezand. Lucrul in picioare ingreuiaza circulatia sangelui in tot organismul si in special in membrele inferioare, greutatea corpului fiind repartizata pe o suprafata mica, iar mentinerea echilibrului provoaca o tensiune musculara constanta si un efort static care creste in functie de gradul de inclinatie si de echilibrul corpului. Totodata, aceasta pozitie reduce indemanarea mainilor si precizia miscarilor.

Dimensionarea locului de muncaInaltimea de lucru, la bancuri sau la masini, trebuie sa fie corect adaptata dimensiunilor

antropometrice ale fiecarui muncitor (tabelul si figura) tinand seama de gradul de precizie al muncii si de categoria efortului pe care il face.Dimensiunile optime ale locului de munca pentru lucru in pozitia sezand

Nr. crt.

Specificația Condiția DimensiuniBarbați Femei

1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.

Inaltimea de la sol la suprafata superioara a mesei de lucruInaltimea de la sol la suprafata interioara o mesei de lucruInaltimea de la suprafata de sezut ascaunului la suprafata inferioara a mesei de lucruInaltimea de la scaun la suprafata superioara a mesei de lucruAdancirea spatiului de degajare a picioarelor sub masa, la inaltimea genunchiuluiInaltimea de la suprafata de sezut a scaunului la sol sau la suportul pentru picioareAdancimea suprafetei de sezutLatimea suprafetei de sezutInclinarea suprafetei de sezutInaltimea spatarului

OptimaMinimaMinimaOptimaMinimaReglabilaintreOptimaMinimaOptima (in grade)OptimaMargineainferioaraOptimaZona utila

700660170260450380-48045039060

12,5175300130.

670620170260430360-46048041070

….17,5200325…230



Ridicarea spatarului deasupra scaunuluiLatimea spataruluiInclinarea spatarului

Principalele dimensiuni ale locului de munca in pozitia sedentara

Natura lucrarilor este un factor determinant pentru organizarea locului de munca. Dupa cum lucrarile sunt mai putin precise dar necesita eforturi importante, sau invers, eforturile sunt neglijabile dar precizia determina o concentrare deosebita a executantului, impun anumite caracteristici dimensionale si de dotare ale locului de munca, menite sa asigure in toate cazurile o pozitie de lucru corecta, adica acea pozitie in care corpul este putin aplecat in fata. Pentru a se reduce solicitarile executantului se impune evitarea pozitiei foarte flexata sau nenaturala a corpului, prin gasirea unor solutii menite sa asigure pozitia corecta.

In cazul muncilor manuale efectuate in pozitie ortostatica, inalțimea optima de lucru la banc se situeaza de la 5 pana la 10 cm sub nivelul coatelor.

Dupa cum rezulta din figura , la muncile usoare, cu oarecare efort muscular, inalțimea suprafetei de lucru este cu circa 5 cm sub nivelul coatelor, iar in cazul muncilor grele, cu efort muscular important, pana aproape de 15-20 cm sub nivelul coatelor.



Inalțimea planurilor de munca in ortostatism

In cazul lucrarilor manuale efectuate in pozitie sezand, inaltimea optima a planelor de lucru este, de asemenea, cu cativa centrimetri sub nivelul coatelor.

La pozitia de lucru sezand se recomanda ca actiunile de comanda care necesita eforturi importante sa fie efectuate cu dispozitive actionate cu ajutorul picioarelor (pedale). Forta de apasare dezvoltata de membrele inferioare depinde si ea de pozitia gambei, de unghiul de deschidere a articulatiei genunchiului si de directia fortei.

Trebuie sa mai mentionam ca, in dimensionarea planului de lucru, este necesara asigurarea distantei optime de vedere, si anume: cu cat distanta optima de vedere este mai mica (lucrari de precizie), cu atat planul de lucru trebuie sa fie mai inalt.

Proiectarea meselor (bancurilor), pupitrelor si a scaunelor

Criteriile care se folosesc in proiectarea meselor de lucru sunt:

- inaltimea planului de lucru, despre care s-a vorbit;

- lungimea si adancimea planului de lucru depind de dimensiunile obiectelor muncii care urmeaza sa fie asezate si prelucrate pe suprafata de lucru, precum si de cantitatea de materiale si unelte cu care se lucreaza. Astfel, bancul de lucru pentru montarea unor mecanisme fixe, masa unei dactilografe, sau suprafata masinii de cusut sunt mult mai mici decat bancul unui tamplar;

- cand se proiecteaza pentru lucru in pozitia sezand, trebuie sa se asigure inaltimea si adancimea spatiului pentru picioare care sa se poata misca fara sa apara senzatia de jena;

- modul cel mai convenabil de tinere a picioarelor in cazurile in care se lucreaza cu corpul aplecat inainte, echilibrul se mentine prin flexarea genunchilor spre scaun, atat cat este nevoie. Daca



executantul se sprijina pe varful picioarelor se creeaza un efort static in muschii gambei, ceea ce este foarte obositor.

In cazurile in care executantul lucreaza cu corpul drept ceea ce este recomandabil, este necesar sa se foloseasca suport pentru picioare.

Ca si in cazul meselor de lucru, la pupitre se poate lucra in pozitie ortostatica, in pozitie sezand sau alternativ, in ambele pozitii.

La pupitru de comanda nu se folosesc materiale si unelte, ci numai organe de comanda prin care operatorul transmite deciziile sale, ca urmare a mesajelor primite prin mijloacele de semnalizare plasate pe panoul aflat in fata sa. Aceste organe de comanda sunt uneltele sale, iar locul pe suprafata pupitrului nu depinde de operator, ci este hotarat de proiectant.

Efortul operatorului la astfel de locuri de munca este prin excelenta nervos, fiind necesara o incordare continua a atentiei.

Frecventa interventiei operatorului nu este aceeasi prin toate organele de comanda de pe pupitru, corespunzatoare semnalelor de pe panou. Criteriul frecventei interventiilor necesare devine astfel criteriul de baza al proiectarii acestor obiecte de echipament.

Indiferent de pozitia operatorului, este necesar ca axa vederii sale sa fie perpendiculara pe suprafata pupitrului tinuta sub observatie. Ca urmare, daca lucreaza in pozitie ortostatica, inaltimea pupitrului trebuie sa fie mai mare, iar inclinția suprafetei sa fie de 30°. In pozitia sezand scade inaltimea,dar creste inclinatia suprafetei pupitrului la 60°.

Pentru evitarea solicitarilor statice in timpul lucrului in pozitia ortostatica, locurile de munca tre -buie dotate cu scaune care sa corespunda unor cerinte ergonomice.

Aceste cerințe sunt:

- inaltimea platformei de sezut de la sol sa poata varia intre 360 si 480 mm, cu posibilitati de reglare in functie de inaltimea persoanei care il utilizeaza si de inaltimea planului de lucru;

- latimea medie a platformei de sezut sa fie de 400 mm, iar adancimea de 420 mm pentru femei si de 450 mm pentru barbati;

- platforma de sezut sa fie usor ondulata pentru a se mula pe fese, sporind senzatia de confort

- spatarul sa fie curbat pentru a adera la forma spatelui, dand senzatia de stabilitate si siguranta, sa nu fie mai lat de circa 320 mm pentru a nu limita libertatea miscarii, iar inaltimea sa fie de 125 175 mm, sa fie inclinat spre fata si rabatabil din fata spre spate, precum si reglabil pe verticala pentru a putea fi pozitionat in dreptul regiunii lombare;

Nivelurile partiale de risc pe factori de risc Factori de risc electric



Curent electric electrocutare prin atingere directa: defecte de izolatie, defecte de protectie, ingradire si avertizare, etc.

Curent electric: electrocutare prin atingere indirecta: defectiuni la instalatia de impamantare si nelegare la nulul de protectie, lipsa unor circuite de protectie, lucrul in incinte cu umiditate si scurgeri de apa, aparitia tensiunii de pas

F1 Lovire de catre mijloacele de transport auto sau utilaje din incinta societatii;F2 Autodeclansarea miscarii functionale a unor echipamente tehnice neasigurate la

oprire;F3 Cadere de scule si materiale de la inaltime (lucrul pe aceeasi verticala);F4 Surpari necontrolate;F5 Proiectare de corpuri sau particule la spargerea accidentala a izolatorilor sau la

ruperea accidentala a resortului dispozitivului de actionare a intreruptorului sau explozia acestuia;

F6 Jet de ulei la explozia accidentala a transformatoarelor/intreruptoarelor;F7 Suprafete periculoase: suprafete alunecoase, acoperite cu ulei, gheata;F8 Contact direct cu suprafete sau contururi periculoase (intepatoare, taioase,

abrazive) suprafete nedebavurate;F9 Temperatura ridicata a elementelor metalice cu expunere directa la radiatia solara,

contacte electrice imperfecte cu incalziri locale;F10 Temperatura coborata a elementelor metalice atinse, in timpul iernii (piese, scule,

elemente de izolatie);F11 Flame - Surprinderea de catre arcul electric in urmatoarele cazuri: manevrarea

unui aparat de comutatie in sarcina sau pe scurtcircuit, aparitia accidentala a tensiunii de la consumatorii dotati cu grupuri electrogene, apropierea de o instalatie aflata sub tensiune;



F12 Curent electric electrocutare prin atingere directa: defecte de izolatie, defecte de protectie, ingradire si avertizare, etc.

F13 Curent electric:electrocutare prin atingere indirecta: defectiuni la instalatia de impamantare si nelegare la nulul de protectie, lipsa unor circuite de protectie, lucrul in incinte cu umiditate si scurgeri de apa, aparitia tensiunii de pas;

F14 Lucrul cu substante caustice – spray-urile degresante si de contact;F15 Contact direct al epidermei cu substante cancerigene – lucrul pe stalpi creuzotati

si gudronati;F16 Substante inflamabile (lucrul cu alcool tehnic);F17 Temperatura aerului scazuta in anotimpul rece (lucrul in aer liber, in posturile

subterane);F18 Curenti de aer la lucrul in aer liber (lucrul la cote);F19 Umiditatea relativa a aerului ridicata din cauza lucrului in subsolurile cladirilor;F20 Nivel de iluminare scazut : lucrul pe timp de noapte, lucrul in posturile subterane;

F21 Calamitati naturale – seism, surpari de teren, prabusiri de copaci;F22 Lucrul in conditii de mediu deosebite: grindina, viscol, vant;F23 Pulberi pneumoconiogene – praf, particule provenite de la locurile de munca

invecinate;F24 Gaze sau vapori inflamabili sau explozivi in instalatiile subterane, din cauza

acumularilor de gaz metan infiltrate in posturile subterane si subsolurile blocurilor;F25 Gaze toxice la spargerea sau fisurarea accidentala a buteliilor de gaz,

stingatoarelor;F26 Microorganisme in suspensie in apropierea punctelor de colectare gunoi din

vecinatatea locurilor de munca;F27 Contact cu animale periculoase: sobolani, caini, viespi, albine;F28 Neprecizarea in sarcina de munca a sarcinilor suplimentare;F29 Neefectuarea testarii si autorizarii interne PM anuale;F30 Neverificarea periodica a mijloacelor de protectie;F31 Pozitii de lucru vicioase sau fortate: lucru in spatii inguste, greu accesibile;F32 Stres cauzat de ritm mare de munca, decizii dificile in timp scurt, constientizarea

riscului de electrocutare;F33 Manevre gresite (neidentificarea corecta a partilor din instalatii);F34 Comenzi gresite;F35 Utilizarea gresita a mijloacelor de protectie;F36 Montarea scurtcircuitoarelor mobile fara verificarea prealabila a lipsei tensiunii;F37 Neintreruperea tensiunii in cazul lucrarilor ce necesita acest lucru;F38 Nesincronizarea lucrului intre membrii formatiei;F39 Apropierea de instalatiile aflate sub tensiune la o distanta mai mica decat cea

admisa prin norme;F40 Nerespectarea succesiunii operatiunilor la efectuarea manevrelor la instalatia

electrica;F41 Executarea de manevre in afara dispozitiilor primite;



F42 Stationari si deplasari in afara sarcinilor de munca in apropierea instalatiilor aflate sub tensiune sau pe caile de acces auto si CF;

F43 Nefolosirea funiei de ajutor in cazul lucrului la inaltime si la lucrul in posturile subterane;

F44 Cadere la acelasi nivel prin dezechilibrare, alunecare, impiedicare (suprafete denivelate, alunecoase, elemente aparent pozate la sol);

F45 Cadere de la inaltime prin pasire in gol, alunecare, dezechilibrare (de pe acoperisurile caselor, de pe scari de lemn/metalice, din cosul telescopului);

F46 Intelegere gresita la comunicarile prin statia radio sau telefonul mobil;F47 Omiterea unei operatii din foaia de manevra de executie;F48 Neutilizarea echipamentului individual de protectie si a celorlalte mijloace de

protectie din dotare (cizme electroizolante, casca de protectie, viziera, casca de protectie cu viziera, manusi electroizolante, costum termorezistent);

F49 Utilizarea indicatoarelor de tensiune cu un singur sistem de avertizare (optic) in locul celor cu doua sisteme de avertizare (optic si acustic);

Interviul pentru angajare

Angajarea la un ”client” individual

La fel cum uneltele unui electrician il protejeaza de accidente, calitatea componentelor folosite in slujba clientului este importanta. Unii electricieni sustin ca face parte din munca lor sa convinga clientul sa opteze pentru solutiile mai scumpe, dar mai sigure.

Componentele de calitate, investitie importanta

Cand vorbim de instalatia electrica dintr-o locuinta, componentele de calitate folosite la crearea sau repararea ei sunt o investitie importanta. Multi clienti aleg sa cheltuiasca sume mari pentru a-si mobila casa, insa uita de instalatia electrica care alimenteaza toate electrocasnicele. Ca electrician, este important sa aduci aminte clientului ca de aceasta investitie depinde siguranta si functionarea pe termen lung a instalatiei electrice.

Riscurile folosirii componentelor de proasta calitate

De cele mai multe ori, o economie temporara de bani nu este justificata de riscurile sau cheltuielile suplimentare pe termen lung. Cand clientul insista ca electricianul sa foloseasca componente de calitate indoielnica, isi expune toata familia unor riscuri. Materialele izolante foarte ieftine nu dispun de multe ori de eficacitatea unora care sunt mai scumpe dar mai sigure. Cand inlocuieste parti dintr-un circuit, asigura-te ca folosesti componente care respecta toate reglementarile in domeniu si care asigura siguranta pe termen lung. Un scurt circuit poate fi



uneori cauza unui incendiu care cauzeaza daune mari ce ar fi putut fi prevenite cu un fir sau cu o izolatie de o calitate mai buna.Economia pe termen lung

Un alt motiv pentru care poti incerca sa-ti convingi clientul sa accepte folosirea unor componente de calitatea este eficienta energetica a acestora. Materialele ieftine permit pierderi mai mari ca cele create special pentru a asigura eficienta si o factura electrica mai mica pe termen lung.

Economiile cauzate de un consum mai redus prin pierderi mai mici compenseaza de cele mai multe ori investitia in circuite electrice si piese de calitate.Garantia lucrarii

Una dintre cele mai simple modalitati de a-l face pe client sa inteleaga importanta componentelor de calitate este garantia lucrarii. Piesele si circuitele ieftine au o durata de viata mai scurta si astfel necesita sa fie inlocuite mai des. Poate parea ciudat sa-i oferi clientului o solutie care sa-l faca sa aiba nevoie mai rar de un electrician, insa aceasta optiune se reflecta puternic asupra imaginii tale. Un client impresionat de sinceritatea si amabilitatea ta nu te va uita si iti va recomanda serviciile tuturor cunostintelor.

Unelte de calitate

Pentru a-l incuraja pe client sa aleaga componente de calitate pentru instalatiile electrice si aparatele electrocasnice, este important sa-i oferi un exemplu bun. Asigura-te ca lucrezi cu unelte de calitate, care au fost verificate in prealabil pentru a-ti oferi protectie indiferent de situatie. Uneltele de calitate ofera si garantia unei slujbe finisate mai rapid si mai bine. Cu un echipament de protectie standard si cu o trusa de unelte de calitate, vei inspira mai multa incredere clientului atunci cand ii recomanzi componente de calitate, mai sigure si mai durabile.

Echipamentul corect pentru un electrician se limiteaza rareori la o pereche de manusi de protectie. De la siguranta pana la impresia lasata clientului, echipamentul poate avea un rol important pentru un electrician.

Functiile echipamentului

Echipamentul de protectie special iti asigura siguranta atunci cand lucrezi cu instalatii aflate sub tensiune. De la manusi pana la ochelari speciali si costume care iti protejeaza intregul corp, echipamentul de protectie iti poate salva viata. Un echipament potrivit poate limita ranile produse in cazul unui accident. In cazul producerii unui incendiu, echipamentul dintr-un material neinflamabil te va proteja de flacari, in timp ce imbracamintea obisnuita din fibre naturale sau sintetice poate fi combustibil pentru foc.



http://www.cautelectrician.ro/

Alegerea echipamentului corect

Cand alegi echipamentul corect, tine cont de doi factori: conductibilitatea electrica si conductibilitatea termica. Nu este suficient ca echipamentul sa-ti asigure un risc scazut de electrocutare. Protectia impotriva temperaturilor ridicate provocate de descarcari electrice este la fel de importanta. Daca lucrezi in exterior in temperaturi scazute, ai nevoie de manusi care sa iti asigure si incalzirea mainilor. Manusile calduroase previn amorteala degetelor si iti asigura dexteritatea in conditii dificile de lucru.

Incaltamintea potrivita

Atunci cand lucrezi cu o linie de inalta tensiune in curent continuu, incaltamintea joaca un rol important in protectia ta. Asigura-te ca porti o incaltaminte cu izolare buna, cu talpi speciale antiderapante. Daca este necesar sa lucrezi intr-o zona umeda, sunt recomandate cizmele de cauciuc.

Parul si accesoriile

Daca ai parul lung, asigura-te ca este prins in mod corespunzator pentru a nu te impiedica sa observi fiecare detaliu si sa iei decizia corecta la momentul potrivit. Accesoriile metalice nu sunt recomandate pentru un electrician in timpul serviciului. Aurul si argintul sunt metale cu proprietati conductoare ridicate si iti pot pune viata in pericol in cazul electrocutarii. Renunta la inele, cercei, bratari si lanturi metalice cand lucrezi, pentru siguranta ta.

Siguranta falsa asigurata de echipament

Cand porti echipamentul corect, nu trebuie sa uiti insa de regulile de siguranta. Sentimentul de siguranta falsa te poate face sa iei decizii riscante atunci cand lucrezi cu instalatii electrice de mare tensiune. Foloseste echipamentul corect pentru protectia ta, dar nu uita ca reflexele rapide sunt o masura de protectie necesara pentru orice electrician. Respecta regulile de protectia muncii chiar daca porti un echipament special de ultima generatie. Acesta este doar un element de protectie si nu poate suplini neatentia.Impresia lasata clientului

Un electrician imbracat corect va lasa clientului o impresie mai buna. Purtand echipamentul special de protectie, atunci cand acest lucru este necesar, dai dovada de profesionalism. Acest detaliu nu va fi uitat de clientul tau data viitoare cand are nevoie de ajutorul unui electrician. Odata ce ai creat o impresie buna, clientul te va recomanda apropiatilor, lucru benefic pentru cariera ta.



SCULE INDISPENSABILE IN TRUSA UNUI ELECTRICIAN

Ca sa porti onorabil titlul de electrician profesionist, trusa ta de scule trebuie sa contina uneltele indispensabile pentru lucrarile cu circuitele electrice.

Importanta trusei de scule

Chiar daca poate fi dificil pentru un electrician incepator sa investeasca mult intr-o trusa de scule, unele unelte sunt pur si simplu indispensabile. Calitatea acestora joaca un rol important, iar o scula bine izolata te poate ajuta sa eviti accidente neplacute.

Centura pentru scule

Centura pentru scule este o optiune buna pentru un electrician care vrea sa aiba totul la indemana. O centura prea incarcata poate deveni insa o povara pentru coloana, iar bretelele pot distribui mai bine greutatea acesteia. Evita centurile care au prea multe buzunare. Daca o incarci prea mult, centura poate deveni un obstacol in munca ta.Surubelnite

In trusa de scule, nu este recomandat sa fie mai putin de sase surubelnite: trei in cruce de marimi diferite si trei drepte de marimi diferite. In absenta acestora, poti descoperi ca nu ai acces la instalatia electrica. Alege surubelnitele speciale pentru electricieni, care au fost testate la tensiuni mari si care au capul magnetic, ce iti poate usura munca in spatiile stramte.

Creionul de tensiune si becul de controlChiar daca poate fi folosit doar pentru masurarea fazei, nu si a nulului, creionul de tensiune este o unealta importanta in trusa ta de scule. Verifica de fiecare data cu creionul partile neizolate ale instalatiei electrice inainte de a incepe lucrul. Si becul de control te poate ajuta sa verifici integritatea circuitului, dar aceasta unealta a fost abandonata in ultimii ani in favoarea sondelor de control sau a multimetrelor digitale.

Clesti

Clestii sunt printre cele mai importante scule pentru un electrician. O trusa completa contine: cleste patent universal, cleste cu varf ascutit, cleste cu varf curbat, cleste tvick pentru taiat si sectionat, dar si un cleste de deblancat cabluri si un cleste de serizat.



http://www.cautelectrician.ro/

Diverse accesorii

Cutitul de dezizolat cu lama reglabila este o unealta foarte utila, la fel ca si cutter-ul. Banda izolatoare nu trebuie sa lipseasca din trusa ta de scule, la fel ca si clemele pipa, pinii terminali si papucii de dimensiuni diferite. Tubul termocontractabil te poate ajuta sa izolezi usor un conductor cu probleme: aseaza-l pe zona cu probleme si incalzeste-l pentru o izolare buna. Alte scule utile in orice trusa de electrician sunt cheia reglabila si ciocanul.

Calitatea sculelor de electrician

Calitatea sculelor este importanta mai ales pentru siguranta ta. Uneori sigurantele automate pot avea contactele lipite, astfel incat instalatia electrica ramane sub tensiune chiar dupa ce pare a fost inchisa. Asemenea incidente sunt rare, insa sculele de calitate iti pot salva viata itnr-o situatie extrema. Asigura-te ca surubelnitele si clestii au fost testati la 1000 V. Acest lucru este de obicei evident prin marcajul special de pe ambalaj. Echipeaza-te corect cu trusa de scule potrivita pentru specialitatea ta si vei fi un electrician apreciat.

Ca electrician, este recomandat sa tii cont de cateva aspecte, in relatia ta cu angajatorul. Cu putin efort, poti depasi problemele de comunicare care apar uneori. Foloseste argumente concrete, intr-un limbaj accesibil, pentru a castiga increderea clientului. Astfel, te poate solicita si a doua oara, recomandandu-te si prietenilor.

Prezinta calificarile tale de electrician in relatie cu situatia actuala

Cand o persoana cauta un electrician, acel om vrea sa stie concret ce poti face pentru el. Asadar, nu-ti pierde vremea expunandu-i toate atestatele si calificarile tale in domeniul electric, deoarece domeniul este extrem de vast. Precizeaza care sunt specializarile tale in situatia actuala a clientului. De exemplu, daca angajatorul s-a mutat in casa noua, evita sa-i spui ca poti face automatizari pentru motoare. Mai bine pune-i direct ca in calitate de electrician montezi prize, intrerupatoare, corpuri de iluminat si ca realizezi circuite separate pentru diversi consumatori precum aerul conditionat, masina de spalat sau plita electrica. Daca este nevoie, prezinta atestatele si recomandarile pe care le ai ca electrician. Clientul va sti astfel ca are in fata o persoana competenta, care nu practica meseria de electrician ca pe un hobby. Ca electrician, este recomandat sa folosesti un limbaj accesibil

Cand stai de vorba cu clientul tau despre situatia pe care o intampina, nu uita ca ai in fata, cel mai probabil, un neinitiat. Nu-i spune niciodata lucruri de genul “bransament trifazic cu siguranta diferentiala”, pentru ca vei ingreuna comunicarea dintre voi. De exemplu, ii poti explica ceea ce faci cand lucrezi cu sigurante, spunandu-i diferenta dintre o siguranta de 16A fata de una de 20A. Ca electrician, tu detii un vocabular de specialitate pe care



restul lumii nu-l stapaneste. Vei castiga increderea clientului daca ii vei povesti pe limba lui ce se petrece si ce este de facut. Ca electrician, prezinta riscurile intr-o maniera echilibrata

Chiar daca tu stii ca exista pericol de incendiu din cauza prizelor, stecherelor sau prelungitoarelor de slaba calitate, spune-i clientului acest lucru pe un ton normal, echilibrat. Ca electrician, nu trebuie sa prezinti lucrurile intr-un mod negativ, deoarece risti sa panichezi oamenii, tu fiind specialistul. Expune problema si propune solutii, in calitate de electrician. Poti castiga increderea angajatorului daca, de exemplu, intr-o situatie concreta, prezinti modul de a face corect o instalatie electrica, mentionezi ce este de evitat si ce masuri de sigurante se iau. Lucruri pe care nu trebuie sa le faci ca electrician

Ca electrician, ai mereu in vedere ca jobul tau este unul tehnic, dar ca lucrarile executate sunt pentru un om in carne si oase. De aceea, nu este recomandata o atitudine inflexibila sau una nepasatoare. Nu trebuie sa mergi niciodata pe principiul “lasa ca merge si asa”. De asemenea, fii pregatit pentru probleme de comunicare. Unii angajatori ar putea sa spuna lucruri de genul “inainte sa veniti dvs, mergea aparatul”. Daca vrei sa-ti pastrezi clientii, trebuie sa fii calm si sa explici rational ce s-a intamplat. O alta situatie des intalnita este sa primesti reprosuri sau plangeri legate de pret. O cearta poate fi evitata prin explicarea pretului practicat de tine. Foloseste argumente in favoarea ta: tabloul electric a costat atat deoarece pretul se calculeaza in functie de tipul aparatului, ingropat in zidarie sau nu, echipare cu gama completa de protectii, pret de resigilare etc. Ca electrician poti explica angajatorului ca un lucru bun este uneori costisitor, dar ca avantajele justifica acest tarif.

Angajarea într-o nouă organizație

Cum sa abordati interviul de angajare! Interviul de angajare este o etapa importanta in procesul de recrutare care permite angajatorului sa-si faca o imagine despre voi, despre personalitatea voastra si sa se asigure ca sunteti persoana potrivita pentru jobul propus. Interviul este momentul unic in care puteti demonstra ca dispuneti de competentele si de personalitatea adecvata pentru post, dar si pentru a verifica daca postul corespunde cu asteptarilor voastre.Mai jos incercam sa va prezentam cateva sfaturi esentiale pentru un interviu reusit :

>> Este bine sa aveti tot timpul la voi trei lucruri cand mergeti la un interviu : - un bilet pe care sa aveti notate toate detaliile despre interviu, adresa, numar de telefon, numele persoanei cu care urmeaza sa va intalniti ;



- un telefon mobil pentru a fi disponibil in orice moment ;- un plan cu adresa.

>> Nici sa nu va ganditi sa intarziati la interviu ! Nu este bine sa va jucati cu viitorul vostru profesional! Faptul ca intarziati la un interviu risca sa aiba consecinte care pot fi penalizate :1) Angajatorul va considera ca nu sunteti o persoana responsabila si punctuala. 2) Riscati sa aveti o respiratie rapida. Inainte de a intra in biroul angajatorului izolati-va cateva minute la baie pentru a va reveni.3) Riscati sa va pierdeti concentrarea. Cum am spus si mai sus puteti sa va retrageti cateva minute pentru a putea sa va concentrati din nou.4) Riscati sa transpirati. Aveti grija sa va stergeti mainile si fata inainte de a va intalni cu angajatorul. 5) Daca, totusi, stiti ca o sa intarziati cinci minute, este indicat sa telefonati la secretariat sau la asistenta persoanei care trebuie sa va primeasca si sa anuntati intarzierea. Daca se intampla sa intarziati la un interviu, este de preferat sa intarziati 15 minute anuntand in prealabil, decat sa intarziati 4 minute fara sa anuntati!

>> Angajatorii elimina persoanele care: - dau dovada de lipsa de interes si entuziasm (care se manifesta prin lipsa intrebarilor) ;- nu sunt discrete ;- nu-si controleaza timpul de vorbire (fraze si interventii prea lungi) ;- nu asculta.

- >> Nu uitati ca: In timpul intalnirii trebuie sa aveti grija sa vorbiti despre ceea ce-l intereseaza pe angajator si sa nu vorbiti foarte mult timp fara intrerupere. De exemplu, prezentarea unei realizari nu trebuie sa dureze mai mult de 20 de secunde. Incercati sa prezentati esentialul iar daca angajatorul este interesat de mai multe detalii, el va cere acest lucru.Dupa ce s-a terminat intalnirea si ajungeti acasa, incercati sa faceti o analiza a interviului pentru a observa punctele forte si punctele slabe. Rezultatele acestei analize pot sa va ajute la viitoarele intalniri !

Ce anume vor angajatorii? Persoanele cele mai in masura in a-ti da sfaturi cu privire la cautarea joburilor sunt chiar cei care ofera joburile respective. Din nefericire, studiile recrutorilor si managerilor HR pe care le gasesti sunt, de cele mai multe ori, rare si vechi de cativa ani.

Avand in vedere necesitatea acestor studii pe piata, editorii EJOBS au decis sa intervieveze recrutorii si managerii departamentelor de HR ale companiilor care utilizeaza eJobs. Am aflat pentru voi care sunt preferintele de trimitere a CV-ului, formatul si dimensiunile. Iata rezultatele:

Majoritatea Recrutorilor vor sa primeasca CV-urile prin e-mail Destul de rar se intampla ca 83% dintre persoane sa fie de acord asupra unui lucru. Aceasta



informatie este utila in special acelora dintre candidati care trimit CV-uri companiilor, fara legatura cu vreo oferta de job.Totusi, daca vreti sa va inscrieti la un anumit job, cea mai buna cale de a trimite CV-ul este, de cele mai multe ori, trecuta in descrierea jobului, in anunt, asa ca urmati instructiunile de acolo.

Recrutorii prefera CV-urile completate in ordine cronologica Cand vine vorba despre formatul CV-urilor, 84% dintre angajatorii pe care i-am intervievat prefera CV-urile completate cu datele cronologice. Aceste CV-uri prezinta experienta profesionala de la cel mai recent job pana la primul (trebuie completat in ordine invers cronologica) cu datele de inceput si de sfarsit ale acestora.O posibilitate de a nu-si dezvalui varsta pentru candidatii care doresc acest lucru, este de a imparti sectiunea �Experienta profesionala � in doua:

� Experienta Relevanta � in cadrul careia sunt listate doar experienta si realizarile care au legatura cu jobul pentru care trimit CV-ul;� Istoricul locurilor de munca � in cadrul careia sunt listate datele de angajare, titlurile joburilor, numele angajatorilor si adresele.Aceasta tehnica iti permite sa incluzi datele joburilor anterioare in partea a doua a CV-ului.

Angajatorii prefera, de regula, CV-urile de o singura pagina Din studiul eJobs a reiesit ca 53% dintre angajatori au fost de parere ca CV-ul poate avea mai mult de o pagina, 41% au afirmat ca CV-ul poate avea mai mult de o pagina doar daca experienta profesionala este mai complexa si doar 6% dintre angajatori au spus ca nu este de dorit ca CV-ul sa depaseasca o pagina.In concluzie, un CV de doua pagini, atunci cand experienta profesionala a candidatului este relevanta, nu poate diminua sansele de a fi chemat la un interviu.

Angajatorii sunt de parere ca lungimea CV-ului trebuie sa reflecte, in anumite limite, experienta candidatului.

Ce fac angajatorii cu CV-urile nesolicitate? Un CV nesolicitat se refera la CV-ul trimis fara referinta la o anumita oferta de job.Majoritatea angajatorilor pastreaza si indosariaza CV-urile primite, chiar daca in perioada respectiva nu recruteaza.

38% dintre angajatorii chestionati au afirmat ca iau in considerare CV-urile primite, in general, pentru posturile disponibile in cadrul companiei in acel moment. Daca aceste CV-uri nu se potrivesc joburilor disponibile, de obicei sunt pastrate in baza de date a firmei.

Doar 17% dintre angajatori sterg CV-urile de care nu au nevoie in momentul respectiv.

Multi experti in domeniul Resurselor Umane sunt de acord ca inscrierea on-line poate fi cea mai buna cale de a-ti exprima interesul de a lucra pentru o companie, chiar atunci cand nu sunt oferte de munca disponibile.

CV-ul: cum prezentati valoarea voastra reala



Cea mai mare parte a angajatorilor citesc CV-ul inainte de a citi scrisoarea voastra de intentie. In consecinta, acestia trebuie sa gaseasca in CV informatiile cele mai importante despre voi si cariera voastra.Prezentarea, structura si continutul CV-ului sunt elemente carora trebuie sa le acordati toata atentia voastra. CV-ul vostru trebuie sa contina elemente care sa va puna in valoare candidatura pentru job-ul dorit, dar trebuie sa raspunda si asteptarilor companiei.

Un CV bun nu trebuie sa includa in mod obligatoriu o descriere detaliata a experientei voastre profesionale. Mentionati doar experientele cele mai importante si incercati sa puneti accentul pe cuvinte cheie. In timpul primului interviu veti avea sansa sa prezentati cat mai multe detalii despre experienta voastra profesionala.

CV-ul vostru contine multe elemente importante. Acesta este motivul pentru care este esential ca acesta sa fie usor de citit, structurat si atractiv. Lungimea CV-ului vostru depinde de experienta, dar cele mai importante aspecte sunt pertinenta continutului si claritatea informatiilor prezentate in CV. Structura trebuie sa fie aceeasi in tot CV-ul. Adaugati in mod clar fiecare pas din cariera voastra, mentionand data de inceput si de sfarsit pentru fiecare etapa din parcursul vostru.In cele mai multe cazuri, experientele si formarile cele mai recente apar primele in rubricile CV-ului si sunt urmate de celelalte experiente si stagii de pregatire in ordine inversa. Avantajul este ca angajatorul va vedea situatia voastra actuala care, de cele mai multe ori, este foarte importanta pentru job-ul dorit. Se recomanda acest tip de prezentare, mai ales daca aveti multi ani de experienta profesionala.

Somerii sau persoanele care au avut foarte multe functii diferite pot renunta la structura cronologica si pot pune accentul in prima parte a CV-ului pe cunostintele si aptitudinile cele mai importante pentru job-ul dorit. Este foarte important sa aveti grija sa nu va transformati CV-ul intr-un catalog cu job-urile si formarile din trecut, deoarece este posibil sa nu atrageti in mod deosebit atentia angajatorului. Nu neglijati si celelalte rubrici care pot sa puna in valoare CV-ul.Acestea sunt argumentele cele mai importante care va transforma in candidatul ideal!

Trei întrebări care spun totul despre candidați la interviul de angajareInterviul de angajare este poate cea mai grea parte din procesul de recrutare pentru un candidat. Acesta este momentul în care, în discuția unu la unu, trebuie să demonstreze că este persoana potrivită pentru jobul respectiv și va încerca să se prezinte într-o lumină favorabilă. Dacă ești un angajator și vrei să găsești persoana potrivită pentru afacerea ta, iată trei întrebări care îl vor face pe candidat să îți ofere toate informațiile de care ai nevoie.

Cum ai aflat despre acest job?

Site-uri de recrutare, postări pe site-uri de social media sau târguri de joburi sunt doar câteva dintre modalitățile prin care un candidat poate afla de un job și aplica pentru postul scos la concurs. Deși nu poate reprezenta un semnal clar al intențiilor candidatului, o persoană care își schimbă succesiv joburile și de fiecare dată caută un loc de muncă prin aceste metode, în general, vizează un loc de muncă oarecare și nu este neapărat foarte entuziasmat să lucreze



pentru postul oferit de compania ta. Și dacă deja a ajuns la a patra sau a cincea slujbă și nu a fost căutat pentru un anumit post de una dintre presoanele cu care a lucrat anterior, acest lucru poate însemna că potențialul candidat nu a reușit să lege relații profesionale, nu este o persoană de încredere și poate să nu fie un om foarte bine pregătit, potrivit celor de la Inc.com.

Ce ți-a plăcut la jobul respectiv înainte de a te angaja?

Această întrebare poate să ofere informații mai amănunțite despre motivele care au condus la alegerea jobului respectiv, nu doar clasicele răspunsuri ”o oportunitate grozavă”, ”reprzintă o șansă pentru a învăța lucruri despre industrie” etc.

Cei mai buni angajați lucrează în firmele respective nu pentru a primi o sumă mare de bani sau un titlu pompos, ci pentru că le place ceea ce fac, le place mediul de lucru, iar banii și titlurile reprezintă ”cireașa de pe tort”.

De ce ai renunțat la fostul loc de muncă?

Unii angajați pleacă pentru a căuta oportunități mai bune, alții pentru un salariu mai bun. De cele mai multe ori însă persoanele pleacă pentru că angajatorul îi solicită să facă prea multe lucruri sau pentru că nu se înțelegeau cu foștii colegi.

Când aceste lucruri se întâmplă, nu îi judeca prea tare și încearcă să reziști tentației de a cere detalii.

Aplicând aceste trei întrebări pentru fiecare dintre locurile de muncă pe care candidatul din fața ta le-a avut, vei vedea că acesta se va simți în largul său și va descrie din propria inițiativă probleme pe care le-a avut cu fostul management, diverse diferende avute cu foștii colegi sau cu asumarea responsabilităților, situații pe care în alte condiții nu le-ar fi adus în discuție.

Totuși, fii atent dacă nu cumva există un tipar al lucrurilor pe care candidatul le povestește. Dacă potențialii candidați au avut constant probleme cu foștii șefi, colegi sau cu asumarea responsabilității, este posibil ca același lucru să se întâmple și în firma ta după ce îl angajezi.



00. SUPORT de CURS M1.C7 - Protectia Muncii

Documents

Transcript of 00. SUPORT de CURS M1.C7 - Protectia Muncii