0 Rosca Elena Modalitati Eficiente de Organizare a Procesului Didactic in Gradinita

8/16/2019 0 Rosca Elena Modalitati Eficiente de Organizare a Procesului Didactic in Gradinita

1/5

Modalități eficiente de organizare a procesului didactic în grădiniţă

Prof. Elena Roșca, Școala Gimnazială „Alexandru cel Bun” Bacău

Activitatea comună în grădiniță este activitatea educativă organizată şi condusă deeducatoare, desfăşurată de toţi copiii dintr -o grupă regulamentar constituită, într -o perioadă detimp delimitată,cu scopul cunoaşterii unei teme din programă. Accentul cade, în acest caz, peactivitatea cadrului didactic, care dirijează şi îndrumă activitatea de învăţare copiilor. Activităţilecomune sunt obligatorii şi la ele participă toţi copiii grupei, subiectul lor este comun şi estestabilit de educatoare prin planificarea săptămânală.

Numărul activităţilor comune este stabilit în planul de învăţământ astfel, pentru nivelul I (3-5 ani) sunt prevăzute 7 activităţi pe săptămână iar pentru nivelul II (5-7 ani) 10 activităţi pesăptămână. Momentul propice de desfăşurare este de obicei dimineaţa (9,00 – 11,00), iar duratalor diferă în funcţie de vârstă, recomandările în acest sens fiind: 15-30 minute la nivelul 3-5 ani şi30-35 de minute la nivelul 5-7 ani.

Clasificarea activităţilor comune: 1. După conţinut: activităţi de educarea limbajului, activităţi matematice, activităţi decunoaşterea mediului, activităţi matematice, activităţi practice şi elemente de educaţie casnică,activităţi de educaţie pentru societate,activităţi de educaţie plastică, activităţi de educaţie fizică.

2. După obiectivul fundamental: activităţi de comunicare de noi cunoştinţe, activităţi de formare de priceperi şi deprinderi, activităţi de consolidare a cunoştinţelor şi deprinderilor, activităţi de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor, activităţi de evaluare, activităţi mixte.

3. După modalitatea de desfăşurare: educarea limbajului: lectura după imagini, povestirea şi repovestirea, povestiri create de

copii, jocul didactic, lectura educatoarei, convorbirea, memorizarea: activităţi matematice: exerciţiul cu material individual, jocul didactic, jocul logico-

matematic; cunoaşterea mediului: observare, lectura după imagini, povestirea, lectura educatoarei,

investigaţia directă, jocul didactic; educaţie pentru societate: poezii, lectura educatoarei, lectura după imagini, convorbirea

tematică; activităţi practice şi educaţie plastică: activităţi de desen, pictură, modelaj, colaj,

înşiruire etc., exerciţii psihomotrice, activităţi de evaluare şi autoevaluare a produselor;

educaţie muzicală: cântece, jocuri cu cântec, jocuri cu cântec, audiţii muzicale, activităţide euritmie;

educaţie fizică: exerciţii psihomotrice, jocuri de mişcare,dansul, dansul popular.

Eficienţei activităţilor comune se poate realiza prin urmărirea câtorva aspecte: care sunt produsele învăţării şi calitatea asimilării acestora; ce i-a oferit acivitatea desfăşurată copilului, din punctul de vedere al dezvoltării specifice,

proprii;


2/5

cum a fost asigurată libertatea de exprimare, gândire, acţiune şi în ce măsură copilul a fostimplicat în acivităţile de construire a propriei cunoaşteri;

ce condiţii au fost create pentru tratarea diferenţiată a copiilor; ce pondere a avut jocul ca formă de activitate sau metodă, Activitatea pe grupur i mici de copii

Grupele sunt constituite prin divizarea colectivului grupei şi funcţionează doar pe parcursulrealizării unei sarcini. Fiecare grupă îşi desfăşoară activitatea independent de celelalte, princooperarea dintre membrii săi.

În funcţie de componenţa lor, grupele pot fi: omogene (alcătuite din copii de acelaşi nivelde pregătire); eterogene (alcătuite din copii cu niveluri diferite de pregătire).

Organizarea pe grupe a copiilor se realizează în anumite etape ale activităţii, de exempludobândirea sau consolidarea cunoştinţelor, prin efectuarea de experimente, de observaţii,elaborare de proiecte, analiză de caz etc.

Activităţile cu grupuri mici reuşesc daca sunt realizate în cadrul unui grup de 2-6 copii.Constituirea grupului se poate face spontan, conform cu preferinţele de moment ale copiilor, saudupă criteriile educatoarei.

Activitatea individuală Activitatea individuală presupune ca fiecare copil din grupă să realizeze sarciniindependent de colegii săi, să rezolve fişe de lucru, să citească imagini, lucrează la calculator,efectuează un experiment etc.). Sarcinile de lucru pot fi în acest caz: comune pentru toţi copiii dingrupă, diferenţiate , individualizate (personalizate).

Activitatea educativă realizată de educatoare cu un singur copil, este foarte frecventă îngrădiniţă ca activitate scurtă, episodică. Ca activitate sistematică, de durată se justifică doar încazul unor copii cu dificultăţi deosebite, deficienţe sau lacune, sau cu aptitudini deosebite. Faptulcă educatoarea se preocupă de fiecare copil contribuie la punerea în valoare a personalităţiicopiilor şi fortifică relaţia lor educativă.

Cunoscând ,,Teori a inteligenţelor multiple” prin care se valorifică potenţialul individual al

copiilor,prin expunera lor la situaţii variate, care să le dea ocazia de a se manifesta intens motivatîn domeniul în care el are abilităţi, educatoarea poate să creeze modele multiple, de învăţareactivă, individualizată, personalizată, reală, centrată pe diferite tipuri de inteligenţe.

Stilurile personale de activitate ale copiilor devin specifice datorită combinaţiei unice deinteligenţe. Astfel, acelaşi copil poate fi activ, gânditor, creator pe anumite conţinuturi formativeşi nervos, iritabil, impulsiv, inactiv, neinteresat, pasiv, neatent pe alte conţinuturi şi cerinţe pentrucare ar fi o eroare să fie catalogat neinteligent.

Educaţia pentru înţelegere implică necesitatea unui curriculum de tip ,,spirală” în care ideile bogate, fertile sunt revăzute periodic în cursul carierei şcolare a copilului. Dacă predăm pentru aatinge înţelegerea şi să intrăm în profunzimea subiectelor pe o perioadă semnificativă, existenţadiferenţelor individuale poate fi de fapt un aliat.

Avantaje

ale aplicării acestei teorii, în şcoala românească: - vine în întâmpinarea copilului aşa cum este el, nu apreciază un anume tip de minte, nustabileşte ca toţi copiii să ajungă la un anume nivel, dintr-un anumit punct de vedere, ci permiteetalarea şi conservarea înclinaţiilor naturale ale individului uman;

- realizarea unui număr mai mic de subiecte în profunzime; - accentul este pus pe obţinerea unor înţelegeri disciplinare, a conceptelor cheie; - abordând subiecte în mai multe moduri posibile, se asigură că ele vor ajunge la cât mai

mulţi copii;


3/5

- aceste abordări multiple ale unui subiect arată copiilor ce înseamnă să fii un dascăl , pedagog bun;

Dacă copilul a fost expus intens la o gamă de domenii şi inteligenţe la vârste fragede, pareraţional ca el să înceapă să-şi îngusteze aria de interes într -o aumită măsură, în anii copilăriei demijloc. El va începe deja să dobândescă experienţa necesară pentru mai târziu în viaţă. Opţiunea

trebuie să aparţină copilului şi familiei. Ca factori blocanţi ai aplicării teoriei inteligenţelor multiple în şcoală, ar fi: - de natură caracterială - lipsa voinţei, a motivaţiei intrinsecă; - şcolară - rigiditate metodologică- noi, cadrele didactice ne lăsăm victime ale stereotipului

dinamic;- familială – părinţi care rezolvă sarcinile copiilor şi nu-i lasă să facă eforturi proprii sau cei

care impun copiilor propria lor manieră de lucru;- blocaje de tip emoţional - lipsa competenţei de a depune un efort susţinut pentru a aplica

TIM în procesul de învăţământ; - atitudinile individualiste ale educatoarei - necunoaşterea de sine, sentimentul de

incompetenţă, subiectivitate, pasivitate excesivă; - tendinţa de a acoperi cât mai multe informaţii, deseori peste puterile lor de înţelegere ale

copiilor (concursurile, competiţia, evaluările etc), se insistă pe acumularea unei mari cantităţi decunoştinţe - programa şcolară - şi nu toţi copiii obţin rezultatele aşteptate;

În cadrul aceleaşi activităţi, pot fi întâlnite două sau chiar trei modalităţi deorganizare a activităţii copiilor. Deşi activitatea frontală predomină în practica şcolară,date fiind dezavantajele pe care aceasta le prezintă, se impune alternarea ei, de câte oricondiţiile concrete o permit, cu activitatea pe grup sau individuală.

În grădiniţă pot fi folosite cu succes activităţile de tip clepsiră şi activităţile de tip suveică. Activităţile de tip clepsiră - se desfăşoară pornind de la activităţile pe grupuri mici (sau

individuale), reunind apoi copiii intr-o activitate de tip frontal şi revenind la activităţi pe grupurimici (sau individual).

Activităţile de tip suveică – se desfăşoară, pornind de la activitatea frontală ca forma dedesfăşurare, după care copiii aleg să lucreze în grupuri mici sau individual pentru ca încheierea şievaluarea activităţii să se realizaze frontal. Aceste activităţi înglobează cu succes toate formele deorganizare a activităţii instructiv-educative din grădiniţă.

Activităţile alese de copii - activităţile la alegerea copiilor sau a educatoarei secaracterizează prin caracterul flexibil al conţinuturilor, al modului de desfăşurare şi almaterialelor utilizate.Cu toate acestea educatoarea trebuie să pregătească riguros aceste actvităţiasigurând cadrul şi materialele necesare, facilitând accesul copiilor.

Conţinutul activităţilor alese poate fi sugerat de zonele cu tematică specifică, organizate însala de grupă ( Ştiinţă, Biblioteca, Jocuri de masă, Construcţii, Artă etc), de materialele puse ladispoziţia copiilor (cărţi, creioane, jocuri diverse, puzzle,etc.), de temele activităţilor comune,care pot fi continuate sub formă de joc sau activităţi aplicative, de interesele, înclinaţiile, preocupărilede moment ale copiilor.

Activităţile alese, se pot realiza în mai multe momente ale zilei, în funcţie de tipulgrădiniţei: dimineaţa, la venirea copiilor în grădiniţă, înainte şi după activităţile comune,în perioada de somn pentru copiii care nu pot dormi, după somn în aşteptarea părinţilor, sau searaînainte de culcare.De asemenea, ele pot lua forma unor activităţi de completare sau a unormomente de relaxare sau distractive.

Activităţi opţionale


4/5

În cadrul activităţilor opţionale copii au prilejul să aprofundeze anumite domenii decunoaştere şi să exerseze anumite deprinderi şi priceperi. Aceste activităţi exprimă diversitatea parcursurilor curiculare, dincolo de curriculum – nucleu, valabil pentru toţi. Specificulactivităţilor din grădiniţă şi maniera flexibilă de abordare a conţinuturilor, permit educatoarelorintegrarea ariilor de cunoaştere ce fac obiectul opţionalelor (limbi străine, informatică, arte

plastice, gimnastică, teatru de păpuşi, dansuri populare etc.) în corpul de cunoştinţe ale unuia saumai multor domenii de activitate fie printr-un demers „infuzional”, fie prin abordarea integrată deteme extrase din domeniul de cunoaştere „opţional”.

Educaţia integrată este o modalitate nouă, o strategie modernă, iar conceptul de activitateintegrată se refera la o activitate în care se abordează metode activ-participative în predarea,învăţarea cunoştinţelor, îmbinând diverse domenii de formare a comportamentelor şi abilităţilor preşcolarităţii.

Aceasta manieră de organizare a conţinuturilor învăţământului este oarecum similară cuinterdisciplinaritatea în sensul că obiectul de învăţământ are ca referinţă nu o disciplină ştiinţificăci o tematică unitară, comună mai multor discipline, dar NU trebuie să facem confuzie întrecele două concepte şi să identificăm interdiscipli nari tatea (ca o componentă a mediuluipentru organizarea cunoaşterii) şi integrarea (ca o idee sau un principiu integrator carerupe graniţele diferitelor categorii de activităţi şi grupează cunoaşterea în funcţie de temapropusă de educatoare ori de copii.

Predarea tematică se concretizează printr -o planificare pe termen lung sau scurt carereflectă relaţiile dintre tema propusă, domeniile de cunoaştere (experenţiale) şi centrele decunoaştere. Această planificare trebuie să fie flexibilă, deschisă, adaptării la evenimentelespeciale şi presupune capacitatea educatoarei de adaptare la schimbările care pot interveni,determinate de interesele copiilor.

Alte forme de organizare a procesului de învăţământ Alături de lecţie şi completând-o pe aceasta, în şcoală se întâlnesc şi alte forme de

organizare a procesului de învăţământ. Prezenţa lor este cerută în principal de: complexitateaobiectivelor procesului de învăţământ; de necesitatea respectării diferenţelor dintre elevi subraportul nivelului de pregătire, intereselor, aptitudinilor; precum şi de necesitatea varieriiexperienţelor de învăţare

Formele de organizare a activităţii didactice complementare pot fi grupate astfel :

Activităţi desfăşurate în şcoală (în afara clasei)

Activităţi desfăşurate în afara şcolii:

- consultaţii; - meditaţii; - cercuri pe materii;- şezători literare; - jocuri şi concursuri şcolare; - serbări şcolare; - întâlniri cu personalităţi din domeniul social, cultural etc

- excursii şi vizite didactice;- activităţi cultural-distractive;- vizionări de spectacole, filme.

Formele de organizare menţionate au următoarele particularităţi: au un caracter opţional;oferă o diversitate de experienţe de învăţare; permit organizarea de programe diferenţiate şi chiar personalizate; promovează un alt tip de relaţie profesor -elev; necesită forme specifice deevaluare.


5/5

B I B L I O G R A F I E

Cerghit, Ioan (coordonator) - Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

Elinar, S.K. - Didactica preşcolară, Editura V & I Integral, Bucureşti,1998; Glava, A.; Glava, C. - Introducere în pedagogie preşcolară, Editura Dacia, Cluj-

Napoca; Gheorghian, E.; Taiban, M. - Metodica jocului şi a altor activităţi cu copiii preşcolari,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980; Nicola, Ioan - Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică R. A., Bucureşti, 1994. Niculescu, R.M. - Pedagogie preşcolară – Sinteze¸ Editura ProHumanitas, Bucureşti,1999; Radu T. Ion, Cozma M. - Moduri şi forme de organizare a procesului de învăţământ,

în: Curs de pedagogie, Tipografia Universităţii, Bucureşti, 1988. .

0 Rosca Elena Modalitati Eficiente de Organizare a Procesului Didactic in Gradinita

Documents

Transcript of 0 Rosca Elena Modalitati Eficiente de Organizare a Procesului Didactic in Gradinita