- O H fi /' U i

HIHH IM I • H H H f l

Dă-ne bănetul şi'ţi dăm Banatul. Altfel nu se poate, soro Franţă? Nu: Wiison ci-că sunteţi un Torontaler cu două feţe I Şi el e un... Kiulson!

F U R K i C A Anul XIV, No. 13, Vineri 27 Iunie 1919

I6A1

P r o b l e m a bă i lor e foar te g r e u de rezol ­va t a n u l acesta. La Tek i rgh io l e impos ib i l să mă duo, fiind d e v a s t a t complect , i n s ta­b i l imentu l de băi Movilăr s e v e d e e e n i l pe acolo, u n d e o d i n i o a r ă e r a un t avan , şi or i câ tă î n c r e d e r e a r avea sufer inz i i în aju­to ru l cerului , e g r e u să ' i conv ing i că li se v o r v indeca r e u m a t i s m e l e n u m a i con tem­p lând bol ta de azur , fără să ' ş i poa tă face ob işnu i te le băi de i iomo!.

Din fericire, eu n u s u n t u n pac ien t ca toţi ăilalţi , eu s u n t u n bo lnav s u p e r i o r — o dec la r vai fără m â n d r i e — , de oarece n u p ă t i m e s c n u m a i de o s i n g u r ă malad ie ca r e s t u l confra ţ i lor mei damblag i i , ci am is-but i t , la o v â r s t ă re la t iv t â n ă r ă , g r a ţ i e d o a r m e r i t e l o r mele pe r sona l e , fără nicio p ro tec ţ i e , să posed o colecţie boga tă de di­ve r sa boli. Aşa fiind, o r ice s t a ţ i u n e bal­n e a r ă 'm i - a r conven i p e n t r u u n a d in ele

M-arn h o t ă r â t , p r i n u r m a r e , să plec v a r a as ta s p r e Govora , Că l imăueş t i , Olăneş t i . D a r de acolo s u n t e m înş t i in ţa ţ i p r i n ga­zete că fiecare t r e b u i e să ' ş i aducă p l ă p u m i , p e r n e , saltele, mobi le , t a c â m u r i , etc. I a r pe d e a l t ă p a r t e d i rec ţ ia căi lor fera te n e a n u n ţ ă că tiu p u t e m t r a n s p o r t a mai mul t de 50 k i l o g r a m e de căciulă. Va să zică, n ' a ş pu ­tea pleca decâ t cu cinci deca de vin, in­d i spensab i l e cu re i mele, ia r la ru fă r i e , ha ine şi celălalt ca labalâc a r t r e b u i să re­n u n ţ .

La băile Puc ioasa , alt bucluc . E ma i b ine , fiindcă e mai a p r o a p e , d a r acolo ci că, n u e pâ ine , şi deci t r e b u i e să ' ţ i iei cu t ine câ ţ iva saci eu făină şi mălai , p lu s alte a l imen te .

I n celelalte locali tăţ i , a p e piedici speciale , d a r aceiaşi impos ib i l i t a te de a m e r g e .

• Ce'f de f ă c u t ? De băi s u n t e m mii de o a m e n i cari n u ile puterii l ipsi , mai a les e i r ăzbo iu l ne-a î n ţ ă r c a t t i m p de trei ani de or ice t r a t a m e n t , a g r a v â n d încă s i tua ţ ia n o a s t r ă s a n i t a r ă p r i n l ipsur i l e ma te r i a l e de tot. felul şi p r in s d r u n c i n ă r i l e n e r v o a s e ce a m î n d u r a t cu toţii .

E u p r o p u n o sopj ţ ie , E a es te i n s p i r a t ă de ce lebra z ică toare : dacă m u n t e l e n u v ine Ia Mohamet , să se ducă Mol iamet la m u n t e . E u zic d in cont ră ' : dacă n u ' n i i po t duce i n s a la băi, cum mi se p r e t i n d e , să mi se aducă băile aca să !

S u n t e m su t e de mii de d a m b l a g i i şi su­ferinzi de toate n u a n ţ e l e în aceas tă ţ a r ă . So l idar iza rea t u t u r o r a a r fi o for ţă , p e v re ­m e a a s t a de su f r ag iu u n i v e r s a l , şi-am im­p u n e revend ică r i l e , sau mai b ine , r ău-v i i i -dicăr i lo n o a s t r e , o r i că ru i g u v e r n . C â n d po­litica azi a a j u n s o boală, de ce n ' a m t r a n s ­f o r m a boala n o a s t r ă în pol i t ică ? De ce n'am a lcătui u n p a r t i d sau* o ligă, d in ca re , b ine în ţe les , oameni i s ă n ă t o ş i a r fi esclu.şi ca n i ş te c iumaţ i V

Cerer i le n o a s t r e a r fi m o d e s t e şi u ş o r de rea l iza t :

1. P r i n t r ' u n decre t lege să se p r o c l a m e Bucureş t i i s ta ţ ie b a l n e a r ă şi c l imater ică , de m u n t e şi de m a r e .

2. Să se rech iz i ţ ioneze p e n t r u folosinţa n o a s t r ă toa te s t ab i l imente le de băi publ ice , p r e c u m şi toate băi le d in oasele ce tă ţeni ­lo r cari se v o r cons ta t a de comisi i medi­cale că s u n t sănă toş i .

3. Lacu l C i şmig iu lu i a r p u t e a fi amena­j a t astfel ca să în locuiască Tech i rgMolu l . V ă r s â n d u - s e în el tot no ro iu l l u p t e l o r u o a s t r e poli t ice şi al afacer i lor de speculă ce se comit în acest m o m e n t , cu s i g u r a n ţ ă că aces t lac a r p u ţ i mai s t r a ş n i c decâ t cel de l â n g ă C o n s t a n ţ a . Apoi S ta tu l n ' a . r a v e a d e c â t să v e r s e î n el c â t eva mii de tone de iodur i , c lo ru r i , su l fur i , e t c , p e n t r u a d a n o m o l u l u i şi p r o p r i e t ă ţ i l e t e r a p e u t i c e ne­cesa re .

4. T o t aşa să se p r o c e d e z e ou D â m b o -vi ţa , eu H e r ă s t r ă u l şi cu celelalte g â r l e şi bălţi d i » j u r u l Capitalei , s p r e a fi pre-sehiHibate p e «ale n i m i c i în Govora , P u ­cioasa, C ie iu l a t a , Slănicul d in Moldova , «te.

I . P e n t r u «a s i a v e » depl in i l n r h u e s

că n u no facem c u r a acasă , ci că s u n t e m î n t r ' a d e v ă r î n t r ' o ver i tab i lă s ta ţ ie b a l n e a r ă o a r e c a r e , — se şt ie că s t a r ea ps ih ică a bol­n a v u l u i î n l e sneş t e m u l t t ă m ă d u i r e a , — să ni se s p o r e a s c ă de zeca ori mai m u l t ca azi p r e ţ u l ch i r i i lor domici l i i lor n o a s t r e şi acelea ale h r a n e i . Ne v o m î n c h i p u i astfel că locuim în ho te lu r i l e şi m â n c ă m în bir­tu r i l e dela Că l imăneş t i or i Cons tan ţa , în t i m p u r i n o r m a l e .

6. Să se t r a n s f o r m e loca lur i le t u t u r o r şcoli lor p r i m a r e şi s e c u n d a r e , cât d u î e a z ă v a c a n ţ a de v a r ă , î n Caz inour i , u n d e să ne p u t e m p i e r d e micile n o a s t r e economi i la ru le tă , la bulă , la căişori , sau la «şmen-dăfer» .

7. C^lea Victor ie i să fie dec re t a t ă «plajă». De oarece îi mai zice şi P o d u l Mogoşoaei , i a r c u v â n t u l pod i m p l i c â n d n e c e s a r m e n t e o apă, şi ma i c o n s i d e r â n d că pe aceas tă s t r a d ă se g ă s e s c în a b o n d e n ţ ă peşii, t r a n ­s f o r m a r e a ce p r o p u n e m e u ş o r de real izat . P e Calea Victor iei , ca pe or ice plajă, să ni se r e c u n o a s c ă d r e p t u l de-a fl ir ta, de-a ne fleorţăi , de-a t r a g e clopotele dame lo r , de-a înce rca să s t r i c ă m casele o a m e n i l o r î n su ­ra ţ i , etc.

8. Celor, c ă r o r a medicii le r e c o m a n d ă u r ­carea pe munţi> adică s p o r t u l n u m i t «alpi­n i s m - , să li se pu ie la d i spoz i ţ i e fo i şoru l de foc dela Obor . Ei v o r face zilnic ascon-

8

DE

Cronică. Peste o lună, cel mai târziu, va re­

începe «exodul pungilor?. Doi ani de întrerupere — timp cât a ţinu! războ­iul nos t ru—le-a în.roşat conţinutul — vorbesc de pungi — unele ameninţă chiar să crape de apoplexie... pardon... de prea mult numerar (vezi milionarii de azi pe mâine). Peste patru săptă­mâni, cel mai târziu, şi după douăzeci şi patru luni de întrerupere, mulţimea' suferinzilor şi a îmbuibaţilor — mai ales ;—va lua drumul băilor. Ruina fi­zică va aduce drept prim rezultat des­centralizarea financiară. Suin eden ie de milioane vor părăsi grăbite atmosfera înnăbu'şită a caselor de fier pentru înnăî-ţimile munţilor sau aerul sărat al mă­rci. O reformă visată de toate parti­dele noastre politice, realizată, fără să vrea, d'ttn factor bana!: pofta de-a trăi cât mai mult. Fericiţi aceea cărora picioarele gheboşate de gută sau ar-tritism le vor îngădui să «meargă»... la băi, lăsând pradă trotoarelor încinse de Soare populaţia săracă a mahala­lelor, baza viitorului vot universal şi a tuturor cimitirilor din România Mare. Căci vor fi scumpe foc băile din anul ăsta. Şi cu drept cuvânt, aerul fiind altul: aerul ars, purificat de dogoreala ghiulelelor cari l-au ţesut doi ani în şir, prin văi ca şi prin câmpii. Faceţi socoteala... Nu: . lăsaţi mai bine pe chelner să vă facă socoteala. A învăţat el atâta lucru, că nu degeaba a ajuns patron.

Trăim în epoca binecuvântată a chel-,

s iun i şi c o b o r â r i . I n vârfu j foişorului , va func ţ iona p e r m a n e n t un copios şi foar te s c u m p bufet , î n f r u m u s e ţ a t ou deco ru r i dela T e a t r u l Naţional , r e p r e z e n t â n d p ă d u r i secu la re şi m u n ţ i g igant ic i , u n d e alpiniş t i i se v o r des fă ta p r i v i n d r ă s ă r i t u l s a u a p u s u l Soare lu i , şi a v â n d fiecare la cap, s u b t pă­lăr ie , câ te un k i l o g r a m de ghia ţă artificială, g r a t i s , dela fabr ica P r imăr i e i , s p r e a 'şi în­ch ipu i că în a d e v ă r se află în Elveţ ia , or i m ă c a r s u s pe C a r a i m a n u l n o s t r u .

... Deocamda tă n u p u t e m comunica decât a t â t d in p r o g r a m u l p a r t i d u l u i polit ic al d a m b l a g i i l o r & c o m p , a cărui î n t e m e i e r e o p r o p u n azi şi care s p e r că va lua c u r â n d f i inţă .

Modes t ia m ă împ ied ică de a mă aclama eu î n s u m i şef, ca u n Ave re scu sau l o r g a o a r e c a r e ; d a r s u n t înc red in ţa t că a p r o ­p ia tu l c o n g r e s al c l ienţ i lor de băi, ce se va ţ ine în c u r â n d , m ă va vota în unan imi ta te .

La ' l uc ru damblag i i , diabet ici , nefri t ici , a r t r i t io i , gu toş i , t u b e r c u i o ş i , r ăpc igdş i , şi toţ i voi aceia cari aveţ i , nevo ie de înfăp­tu i r ea idealului ca Bucureş t i i să dev ie mă­car anu l ac«sta o s ta ţ ie b a l n e a r ă şi cliaia-t e r i că . • î n t r ' o v r e m e c â n d toa te cele s u n t falsi­ficări, imi ta ţ i i , «ersaţuri , ; ; , dece n ' a m avea d u p ă războ i şi u n s u r o g a t de v i leg ia tu ră ?

Contele de Tekirghiol

nărului-patron, aşa cum înţeleg ei: Ia oraş, părtaş la câştig cu adevăratul-patron, cel care pune capitalul;, şi riscă să se milionarizeze în răstimpul tre­buincios înţărcatului copiilor; îâ băi, -afacere de ocazie^, aceeaşi chelneri se solidarizează perechi sau mai mulţi,-suprimând duşmanul dela oraş, ei în­suşi devenind patroni, duşmanii lor proprii. Curaj a cărui răsplată şi-o iau singuri depe spinarea clientului. Am văzut prin ziare anunţuri de băi, prin cari trei foşti chelneri, în viligiatură de afaceri, vestesc onorabilul pubiic că'n cutare staţie balneară vor des­chide un A restaurant de primul ordin, e tc , etc. închipuiţi-vă «cura» fantastică ce va trebui să urmeze «onor. public» prins între ghiarele a trei chelneri"hoţi, dublaţi de trei patroni tâlhari! Culmea: să te duci la băi, ca să fii trimes la bae !»— fără sfanţ în pungă. Oameni buni, staţi locului; sau, dacă vă dă punga brânci, dticeţi-vă. Experienţa va fi concludentă: scapi viu din ma­nile celor trei bandiţi, vârsta lui Ma-tusalem fiind fleac pe lângă aceea pe care o vei atinge tu — existenţă ne­mărginită ca şi şirul numerilor cu cari chelnerii-patroni au încercat, zadarnic, să" te răpue.

Cu bine!

a c t u a l i t ă ţ i .

— Nevastă-ta în poziţie... - - Da, monşer. Inchipueşte'ţi că pe

când eream refugiat la Iaşi şi ea în Bucureşti, un ofiţer neamţ... Dar nici eu nu m'am lăsat: am cerut Statului o sută de mii de Iei despăgubire.

— N 'o să iei nici cinci parale! — De ce, Ghiţâ? —- Despăgubiri se dau numai ace­

lor cari au suferit sau au pierdut... — Păi noi? " — Nevastă-ta nu numai că n'a su-

î s p r e o valiză d i p l o m a t i c ă

Domnul Victor Aniohe&cii A sosit dela Paris. Presa mult are de scris Despre... Take Ionescu.

In valiza sa, băiatul, Zelos comic — voiajor, Va aduce tuturor Vestea că nu luăm Banatul.

Pentru ce"? Fiindcă rivalul Lui Ionel, fin diplomat, România a irădal, Şi cedase, Toronlalul.

Să ne mai slăbeşti, băele, Cu aşa insinuări! Aslea's mucuri de ţigări! Le-am cilii deja Vi gazele...,

Nu am pentru Take slimă, . II combat, 'l-am combătut, Dar nu cred să fi jăcut 0 aşa grozavă crimă.

Astfel de insinuare, Reinlorşi la dornicii, Au adus-o Şi Emil,-Şi chiar Jeanlehaş, Uni pare.

Dacă Banalul vom pierde, E cai noştri, zişt „fruntaşi," Au fost mici, au fost pizmaşi, Ş'au certat la „masa verde".

Ionel şi. Take, dacă La Paris s'ar fi 'nţeles, Obţineau dela Congres Patria Română — Dacă.

Intre dânşii gelozia A fost 'nsâ mai presus, D'aia poale ni s'a spus: Dacia vrei ? Fugi d'acia !

Noi livilii, noi oştirea, Le strigăm lai zăpăciţi: Doi sunieli şi neuniţi. Cum vreţi să. faceţi Unirea?!

f: Prinţul Ghytza

ferit: din contră; iar tu, în loc să pierzi, ţi s'a mărit... familia.

Rezon 3 Madam Ionescu a ieşit la plimbare

cu bărbatu-său. Azi, din cauza marelui război mon­

dial, chibriturile se răresc pe măsură ce portocalele sosesc.

D-nul Ionescu, neposedând «aprin-sibib, rămâne puţin în urmă ca să ceară «foc» unui trecător minor cu ţi-gare de foi în loc de biberon.

D-na Ionescu îşi continuă singură mersul, visătoare... Din nebăgare de seamă calcă p 'o coaje de portocală, alunecă... îat-o cu tălpile pantofilor în dreptate spre locuinţa A-tot-puterni-cului, poziţie pe care doi domni, so­siţi din direcţia contrarie, o admiră ca la cinematograf, râzând.

Soţul soseşte păfăind din ţigarea a-

prinsă, îngrijorat că nu'şi mai găseşte soţia ia în nalţi mea razei sale vizuale... dă de ea., fără să vrea începe şi el să râdă. Intr'adevăr, cine ar fi putut face altfel? Madam Ionescu, tânără şi durdulie, se sbătea pe spate ca un ar­măsar ţinut prea mult la grajd, scos să ia o bae de nisip.

Bineînţeles că toate acestea s'au pe­trecut îu mai puţin timp decât mi-a trebuit să vi le povestesc.

... O mică sforţare din partea doam­nei... un mic ajutor din pariea unui domn bătrân, blazat care a văzut rnuite în viaţa lui... Perechea de tălpi îndrep­tate spre cer îşi reiau poziţia lungită pe piatra trotoarului... iat-o în picioare.

Cei doi domni pleacă, continuău-du'şi râsul. D-nul Ionescu continuă numai veselia.

D-na Ionescu se 'nfurie. (O «poză-obicinuită, în care niciodată n'ar fi crezut că poate fi ridiculă!) Proţăpin-du-se în faţa scumpului ei legitim, sbiară:

— Şi tu ce râzi?... Parcă acum mă vezi întâia oară... imbecil lipsit de me­morie !

Un caz în care totdeauna femeile vor avea dreptate.

Nae D, Tăranu

r<îumSrid v i i t o r v a f i pus î n v â n ­zare L u n i , 39 Iun ie .

Romînia.. Largă Pe cînd elabora, Ia Moscova, pro­

iectul de lege a teatrelor, Napoleon, care era mărunt , se întinsese ca şă ia o bîrt ie dela capătul biuroului . Un aghiotant, înnalt şi grăbit să'şi servească împăra tu l , se întinde şi el în acelaş t imp. Corsicanul, plic­tisit de gestul familiar al indiscre­tului, se întoarce către aghiotant şi'l dojeneşte:

— Ţi-am ordonat eu, generale '? — Ierlaţ i-mă, Sire. Ani crezut că

pentru că sunt mai mare. . . — Pardon ! Mai lung, vrei să zici...

— nu : ma i mare !

Banca Romînească vinde ţiri, cu preţul cu care a iurea se vinde chi­n i n a — i a r ţă ranul plăteşte mălaiul cu şapte lei ki logramul, fiindcă va­poarele aduc , de peste nouă măr i şi nouă ţări, roşu de buze, inexpr i ­mabil i de mătase şi portocale de Jaffa, in loc să aducă p o r u m b .

Ca să se poată vinde ceapa cu trei lei şi cartofii cu cinci, sute de va­goane cu acest a l iment se aruncă, putrede, pe ma idanur i — pe cînd hă-lăcenii cutreieră cafenelele cu b u ­zunarele pl ine de permisur i pent ru impor tu l acestor mărfuri .

Pe cînd la Brăila se descopere un furt de cincizeci de mil ioane, din subsolul halei Tra ian se încărcaţi camioane cu zarzavaturi le luate de Pr imăr ie , astă toamnă, cri p radă de

la Teutoni-—şi zarzavaturile, uikite două sezoane, luaseră aspect d« pif­tie şd miros de... mlncare digerată.

Prefectul de Gorjiu descopere, Ia un part icular , un depozit de ţuică r ămas de la G e r m a n i — ş i pînă să facă formele pentru confiscarea ei, e înlocuit cu altul, cate tr imete vorbă zapciuliii să facă... cum e bine.

Presa din Transi lvania scrie : că vagoanele cu al imente expediate d-fi-colo pentru aici se rătăcesc pe d rum piuă cînd ajung in depozitele favo­riţi lor - - iar Viitorul; din Bucureşti, tocmeşte scribălăi cari să spuie : că în eancelarii îe de peste munţi m i ­şună samsar i ovrei.

Flondor, minis t rul din Bucovina, e dat afară, fiind-că nu se supune lui Ionescu-Brăi la — şi Herţa, din Chişinău, îşi trimite telegrafic demi­sia, căci nu poate lucra cu Cazacul d-lui' Mirzescu.

Preşedintele consil iului nu dă voie n imănui , la Paris , s ; vorbească pen­tru Rominia, fiindcă n 'are încredere in eompetinţa nici unui compatr iot — iar frumoasa noastră suverană autoriză pe d. Murgociu să scrie, în Neamul Românesc, că vorbind cu vie mica noas t ră regină, cînd che­stia romin imei era de mul t hotăr î-tă la conferinţă,

(Cenzurat.)

Scur t : de la 914 şi pină azi ; mai n 'a r ămas liberal, cit de jigodios, care să nu se apropie de milion pe cînd, dintre romini i care au onoa­rea de â nu fi liberali, mai . nu e unul, chiar dintre cei cu stare pină mai deunăz i , care să nu se fi ru inat . Profesorilor, barem, li s'a adaus cincizeci la sută muncă , pent ru cinci la sută remuneraţ ie . . . -

Şi ţărei acesteia, care îngăduie ceea ce n ' a r ii cu putinţă intr 'un tamazlîc de troglodiţi , 'i se zice, pr î ţ r 'un eufemism insolent, Rominia Mare!

— Dar cum să : i se zică, domnule , cind 'şi a alipit toate provinciile locuite de consîngeni? mă întreba, ieri, un hălăcean.

— Rominia Largă, să'i zică, dobi-tocule! am răspuns , politicos, ghior-lanului , care crede că e destul să se indoape Rusu Abrudeanu pent ru ca toată Rominimea să sufere de indigestie.

Bănâţanul

Revista „FURNICA" Propr ie ta r ! N, D Ţ Â R A N U

Apare de două ori pe săptămână i lunsa şi yinere» P r e ţ u i : 5 0 b a n i f o a e a

Abonamente ! : 50 ie! pe an j 25 lei pe şase l u n i ; 12.50 pe trei (unî, plătit înainte prin

mandat poşta!.

adresai Revista .FURNICA" - Bucureşti

HALA DE PASERI

— Douăzeci de lei o găină!... o găină care nici măcar nu ouă?! — Aoleo, coconită, doar n'oi fi vrând ca pentru un pol de pa­

rale să'ţi dau şi cocoşu ? Desrn dc F. Ş i r a t o

CONSULT MEDICAL. — Plecarea la băi

— Ce cură îmi recomanzi, doctore? — Niciuna. Fiindcă ţii mult la soţul d-tale şi nu vrei să'l schimbi,

schimbă cel puţin... amantul. Desen de F. Ş>rato

F U R N I C A

POPESCU & Comp. Adaptări

D'ale tui Răpc iugă .

Schimbările brusce de temperatură sunt păgubitoare plămânilor. Aşa scrie la carte. Dovadă, jocul de cărţi şi ca-cialmaua. <Una caldă, una rece > face s'asude partenerul, fiori de ghiaţă al­ternând cu fierbinţeli de febră recu­rentă. Prin urmare: nu vă jucaţi cu temperatura ! Sau, cum zice franţuzul; o uşe trebue să fie. deschisă sau în­chisă... căci altfel se produce curente şi-o păţiţi,

Chiose a pătimit şi mai rău : nu nu­mai că uşa circiumei erea deschisă, dar şi gura. Să stai cinci minute cu buzele căscate în faţa unui pahar gol, constitue cea mai mare imprudenţăan-tialcoiică. Curentul a venit d'afară pe uşe, s'a înfundai în pahar de unde a bufnit pe gura crăpată ca să'Fiasă pe nas. Guturaiul gata !

Iată'1 la Răpciugă, eminentul prac­tician omeopat care vindecă oftica go­nind microbii din plămânii bolnavilor cu ajutorul foâlelor ce croitorii între­buinţează s'aprindă cărbunii grămădiţi în maşina de călcat,

— Dom'le doftor, mai întâi am gu­turai ; şi pe urmă, fiindcă tot veni^te rog dă'mi. şi ceva care să mă vindece de timiditate. Din cauza ei mor de foame.

— Bine. .Răpciugă scrie repede două reţete.

—- Uite": asta-i pentru guturai, ceas­tălaltă pentru timiditate. Du-te repede la farmacie şi fă-ie.

— Costă scump, dom'le doftor? — Vreo doisprezece lei.

.- — Aoleo..,. y — Te-apucat jungiiiu?,

- - Nu... dar eu n'ani nici cinci pa­rale: n'ai putea să mă împrumuţi cu doisprezece lei ?

Răpciugă rămâne cu gura căscată (noroc că uşa erea închisă)... după câteva clipe de gândire: • . — Să nu mai taci decât doctoria pentru guturai: reţeta contra timidităţii d â r o încoace... nu mai ai nevoe: cred că te-ai vindecat complect!

Gara de Nord.

Viitorii pasageri fac coadă*, aştep-; tâud să se deschidă «cassa*.

Timpul trece, - coada> creşte... fără ajutorul nici unui soi de pomăda} (Ce n'ar da unele cocoane să se 'ritâmple la fel cu cozile lor!)

Popescu, cap de coadă» — dacă e posibil i — începe să dea semne de nerăbdare,., bate cu pumnul în gheretă.

Linişte mare — mai mare chiar decât Marea Neagră.

Nici un răspuns. Ba da... scârţiit de balamale neunse ale unei uşi deschisă cu precauţie.

Popescu prinde ocazia din sbor a

făcut campanie la pateul de aviaţie— urlă:

D-le casier, te rog, dă'mi un bi­let pentru laşi. Sunt două ceasuri de când stau în faţa ghişeului!

— Ce să mai zic eu, care stau aci de douăzeci şi cinci de ani?! — răs­punde dinăuntru, piţigăiat, ceferistul filosof.

«Coada» râde, figurile se luminează ca o veritabilă coadă blondă de care s'a atârnat o enormă fundă stacojie.

Speri. Scena s'a petrecut Ia un garaj» care

şi-a reluat afacerile după trei ani de război cu.. clienţii.

O doamnă nostimă cere să vor­bească personal cu d-nui director.

Funcţionarul superior — are biuroul la etaj — o întreabă politicos:'

Cu ce vă p: iem servi? - D-le directei', eu sunt soţia d-lui

Moşicreanu.. - - A, da... mi-aduc aminte : domnul

căruia i-am vândut acum trei zile. un splendid automobil," marca...

— Da, d-le director: memoria nu vă 'nşeală. Intre condiţiile vânzării, aţi prevăzut că în caz de accident, d-voastră vă luaţi obligaţia de a fur­niza gratis piesele necesare schimbu-

. lui celor deteriorate. — Exact, doamnă. De ce piese are

nevoe d-nul Moşiereaiiu? — Un cap, o mână şi doua picioare.

Mae D. Ţăranu.

CÂ T U R C E Ş T E

Pe vremea ciad, la Ţarigrad, siă-pinia Abdul Hamid, sau, cum îi zi­ceau Eriver şi Taiaa t : Sultanul Roşu, nu mai putea să trăiască creştinul de turc din pricina ticăloşiei a d m i ­nistraţiei. Ajunsese o nisfea luleaua de tutun, un icosar eiosvîrta de ba­clava şi cinci-şase irmiiici ceaunul de pilaf—, cămeşi, nu mai pur tau de cit pasatele, otita de marc era chesatul.

Văzind aşa, sărăc imea a pus miftă de Ia mînă şi a tocmit un calemgiu, care să le scrie j ă lbar i către padişah precum că, cu preţuri le haiduceşti cu care se vind şalvarii şi cele-l-alte trebuincioase, nu mai pot face nici im alişveriş pe la toptangii — şi că, din pr ic ina t î lhari lor de cădii, nit mai e chip să'şi găsească credin­ciosul dreptate, de ar căuta-o cu şapte felinare.

De geaba, însă. Calemgiul scria tacliduli împricii iatul îl punea la p o ­ştă — dar Censui t oprea lăcrămaţia, ca nu cum-va marafetul golanilor să turbure isihja Sul tanului . Azi aşa, mî ine aşa — p l n ă clnd ii vin» in gtnd unuia, pehlivan de felul lui. să se strecoare printre slujitorii curţii şi, cinci o fi să pornească împăratul

la selamlle, s ă i iasă în cale şi s'o scoată la selemer, punlndu-1 in cuno­ştinţă cu zevzeciîcul dregătorilor.

Şi s'a a runca t pehlivanul Ia picioa­rele lui Abdul Hamid, ş i ' ia povestit rnascaralîcul, şi, cu lacrămi fierbinţi ' i-a spus că, aşa, cu anasîna, n u m a i poate să meargă împărăţ ia — că, vezi bine, otomanii , ajunşi in sapă de Iernii, o să puie mina p e iatagan. .

Padişahul , ])ătrttns de vorbele tu r ­cului, a chemat, atunci, pe vizir, 'i-a turt i t fesul, t r inl indu-i un p u m n inacciu drept in moalele capului 3f şi, pe urmă, ca să'şi scape or taua din miinile Censurei, a dat poruncă sa se înfigă un pa r în mijlocul Ţar i -gradului iar de par să se a t i rne un clopot cîF o ccalrîut: cine o avea de reclamat, să tragă de c l o p o t — ş i bumbaşirul respectiv să aducă pe v i n o v ă ţ i a scaunul împărătesc pen­tru judecată.

Şi s'a u rma t aşa, şi a fost b ine : ' cttm'i se cerea unui turc o sută de rubiele pe o pereche de ceacşiri,

Trăgea, omul , de c lopot ; bumbaş i ru l se ducea la par, lua pe rec lamant de'l ducea la p a l a t ; Sultanul chema pe Dumitrescu-Mfiitarj, il bătea la falangă —şi daravera s e . î n d r e p t a ; cum'i se in t impla al tuia să nu' i dea voie Gîrboviceanu să aducă marfă, ca să'şi poată desface Banca Romi -nească furdaua, trăgea de clopot ; bumbaşi ru l lua de fermenea p e V i n -tilă, îl duceţi tcker-meker la Măria Sa — şi Sultanul , după ce'i trăgea ceapcinului douăzeci şi cinci la tălpi, îl repezia de credeai că a luat afion, a şa de zevzec eşia din mîna p a d i ­şahul ui.

Şi se îndreptaseră lucrur i le ; şi mergea t reaba ibrişim; şi poporeni i de pr in alte vilaieturi, auzind că lâ Ţarigrad ebir ie şi ziafet şi oblu, se surghiuneau de prin toate smîrcuri lc şi veniuti la Stambul să trăiască nu­mai în sarailie, in giumbuşl îc şi în geanipaiale": V .

Şi a mers aşa, vreme — nu glumă pînă au băgat de seamă paşă le le şi cădii, şi hogii, şi miralai i şi ule-melele că, cu clopotul din mijlocul oraşului , nu înai e chip de locuia. Atunci, ce s a u gîndit ăi de la ap ro ­vizionare ? Au presăra t paie pe lingă par şi au dat d rumul , prin preajmă, cî tor-va catiri. Dobitoacele păşteau ce păşteau, şi, cind îşi potoleau foamea, începeau să se scarpine de pal imar : clopotul suna, bumbaşirul lua catîrul de'l cUicea la c u r t e ; şi Sultanul , văzînd o dată, de două ori, de nouă ori , ' că Ia judecată ntt mai vin oameni ci dobitoace, unde s'a înfuriat, domnule , că zicea că s'a îmbuibat turc imea şi'şi face rizilie ele dansul— şi a dat firman cum că să se scoată parmalicul de care era a t i rnat clopotul şi să se lase de iz-noavă islamul pe mîna geanabeţilor.

De atunci s'au împrăşt iat turcii

m

ca potlrnichile., de au ajuns piuă prin bragagariila din Bucureşti — iar la Ţarigrad n'au rămas decîl citi -va, de leac, ca hamal i pe la port. In schimb, ghiaurii , ginginelele, cari, oameni umblaţ i , stinseră să cază la potriveala cu isnalii împărăteşt i , s a u aşezat, turceşte, de la Dolma-Bacce pînă la Tus lama-Ceşme şi trăiesc tablă-başâ, pe pămintul biruil cu sabia de către o tomani sadea.

Mustaţă

Hrăniţsf c u i luz i i .

Orice naţie este simţitoare la recu­noaşterea şi lauda calităţilor sale de rasă. E întrebare însă uneori, dacă ceea ce i se recunoaşte unei naţii şi i se laudă ca o calitate, nu cumva în realitate nu este altceva decât o slăbiciune, mai mult sau mai puţin amabilă, sau înduioşătoare?

Întrebarea asta mi-am pus-o, citind deunăzi constatările, la prima vedere foarte măgulitoare, pe cari maiorul Twose, şeful misiunii americane a Crucii roşii, le făcea cu privire ia stoicismul, fără de pereche, al naţiei noastre româneşti: «Cu toată mizeria şi sărăcia săracilor d-voastră», spunea nobilul democrat, «ei nu s^ plâng niciodată, ori să protesteze. Sunt în­totdeauna recunoscători pentru ceea ce capătă, oricât de puţin ar fi. Nieiun popor din. lume nu îndură foamea şi suferinţa cu atâta resemnare şi răbdare.»

Perfect adevărat. Propun însă un amendament. Acest adevăr nu trebuie ţărmurit la populaţia rurală, — el se poate aplică în cea mai largă măsură şi populaţilor noastre urbane.

Nieiun popor din lume, şi când zic popor, nu înţeleg numai popoarele de bipezi fără pene, — dar să zic, de pildă: nicio oaie din lume, nu se lasă tunsă cu mai multă «resemnate şi răbdare >, decât poporul român dela oraşe. Nobilul american s'a oprit în constatarea lui, până unde putea să ni separă nouă măgulitoare; noi însă ne suntem datori nouă înşine, să mergem mai departe şi să ne-o spunem pe şleau: nieiun popor din lume n'ar pune cu a t â t a . . . seninătate botul pe labe, faţă cu tot vasttd aparat de sca­matorie naţională din Dacia feîix, care cu un deget îţi arată mereu iluzia «ieftinirii t ra iului , iar cu alte cinci îţi extirpă ultimul gologan din punga ajunsă în acelaş hal ca şi stomacul. . Un singur moment, poporul Capi­talei a avut o pornire de energie: a refuzat, o singură zi, să se supună preţurilor dictate de cei cari, nemul-ţumindu-se cu jupuirea mieilor, pre­tindeau să jupoaie şi muşteriul. Dar acest act de energie a avut un succes atât de prompt şi de categoric, în­cât... bucureşteanul nostru s'a speriat şi — n'a mai repetat încercarea.

S'a întors la iluziile dragi tembe­lismului oriental. Se duce la chioşc,

V f U R feti C A. V;

dă 25 bani pe Aig tu . şi eitsş 'e: Au aoait atâtea vagoane cu mă»iin#. atlte* cu bocanci,*" cu mai ştiu cu cei Aha! se ieftineşte! se ieftineşte! — Cum­pără şi Viitorul» şi citeşte: «Urcarea valutei e o chestiune de zile, - re­colta e mult promiţătoare, ăbun-denţa de mărfuri de prima n :esifate, inundând piaţa, va determina în cel mai scurt timp-... Aha! se ieftineşte, se ieftineşte! «Regia a pus în con­sumaţie o cantitate mai mare ca ori­când de tutun»... Aba! o să avem şi tutun ieftin, pe lângă răbdarea, pe care o avem gratis . . . Minunai! merge bine . . . merge bine . . .

Mitruţ a ieşit deunăzi din spital, şl.-şi povesteşte ortacilor şăi păţaniile:

— No apoi, când m'o dus acolo, eră un căsoi cât o şură şi paturi în rând, ca cătanele. Dup ' aia, numa ce m'o desbrăeat şi m'o pus şi pe mine în rând cu betejii. Apu, .mima văd că vine Vin domnişor îmbrăcat înt'un le-pedeu şi cu o glăjuţă în mână. M-o ridicat mâna şi m-o pus giăjuţa aia ici stisuoarâ. No, apoi mintenaş mi-o fost mai bine. Ion Grămăticu

CUSUTE CU A 'J 'Â A L E A

Y aţi întrebat vreodată, iubiţi- ci­titori, cu ce vă mai ţineţi zilele de azi pe mâine („in vederea alegeri­lor pent ru Constituantă") şi cu ce vă mai păstraţ i puteri le pentru a avea parte pe lumea aceasta de un loc subt Soare,, şi de un altul pe pla t ­forma tramvaiului comuna l? Pentru că, în definitiv,' în România aceasta* în cure, altădată, nimeni nu mur ia de foame, flămânzim actualmente in comun, în t imp ce din mila servi­ciilor de aprovizionare clin „vechiul Regat" sau clin pomana comisari lor de al imentaţ ie din „provinciile des-robite", am rămas să ne h răn im cu toţii numai cu smochine, ca Robin-son Crusoe, cu spanac crud, ca ci­titorii Luceafărului şi cu... iluzii, ca delegaţii României la Conferinţa de pace. (Mai ales iluziile au ajuns să ne fie, la prânz şi seara, felul de mâncare „de rezistenţă"...)

Se vede, însă, că regimul nu e su­ficient, de vreme ce Sindicatul zia­riştilor profesionişti şi-a luat sar­cina să dea (tot presa, săraca!) o reprezentaţ ie cu „celebrul" iluzionist Eugen de Gyn, demons t rând cu fi­guri in iext. că puterea hipnotis­mulu i nu c de lepădat pent ru uşu­rarea l ipsuri lor în mijlocul cărora trăim... ca peştele pe uscat, iar m i ­nunile sugestiei sunt tot aşa de p r e ­ţioase pentru combaterea crizei al i­menta re ca şi impor tu l de stafide sau t ransportur i le de pudră „Houbignnt", din care e vorba să se frământe în curând pâinea noastră cea de toate zilele.

Sus numitul Eugen de Gyn e de ­

altfel, înbr'ade?er. . u r r . em eelreer-dinar deepre mm «u drept cuvânt spuneau afişele c« „nu-i revistă ni­meni" . Cu ajutorul hipnotismului e în stare să ie facă să crezi că te-ai pl imbat cu trenul până la Chitila fără „legitimaţie" dela Marele Cartier şi pr in t r 'o simplă sugestie e capa­bil să te ospăteze la Continental şi să-ţi dea iluzia că... le-ai săturat. Şi-aşa mai depar te : acest fascinator îţi citeşte un articol de părintele Agâr-hiceanu şi te p u n e să zici că 'Tai priceput, îţi prezintă subt nas pla­nurile economice ale d-lui Vintiiă Brătianu şi le găseşti geniale, te tri­mite în anchetă Jâ Brăila,, si (e'nlorci spunând că nu s'a întâmpini acolo, în afacerea vagoanelor nici o pot­logărie.

Pe onoarea mea. noul guvern va d o v e d i că nu-şi cunoaşte interesul clacă nu i-o oferi d-lui Eugen de Gyn portofoliul minis terului de Ali­mentaţ ie . Căci, in definitiv cu ce se satură mai uşor pături le nemul ţu ­mite ale poporului 7 Cu., câteva va­goane de lămâi (cel mai bun leac împotriva epidemiei de poftă de mâncare) şi cu puţină... sugestie. Iată pentru ce credem că celebrul h ip ­notizator, „căruia nu-i rezistă ni­meni", va putea, cu ajutorul l ămâi ­lor cari ne-au sosit in abundenţă şi cu concursul puterei sale iluzio­niste, să rezolve mai repede marea problemă a aprovizionatei decât poale s'o facă sardelele Băncii Româ­neşti şi ciocolata cu fislicuri care-a invadai toate băcăniile, în care se vindea altădată fasolea cu 25 bani kilogramul.. .

însăşi Conferinţa de pace de la Par is dovedeşte, dealtfel, că pune mare preţ pe iluzii. Altfel cum s'ar explica seriozitatea cu care ci. Cle-menceau crede că Liga Naţiuni­lor o să împiedice popoarele să se maî ineaere? (Câte pr.ruieli n 'au loc, zilnic, între membri i aceleiaşi „societăţi" !) Dar, în privinţa aceasta e o is torioară mora lă care simboli­zează perfect „situaţia exlernă".

Se zice că în tâmplarea s'a petre­cut undeva, într unul din satele de pe întinsul României Mari. Eroina, Stanca, e pe cale să se mări te (după cum Conferinţa de pace e azi pe d rum de a înmormânta nenoroci­rile războiului) . In modesta casă ţărănească, Consiliul de patru (pă­rinţii miresei si ai ginerelui) discută condiţiile nunţei . A venit şi viitorul mire „la vedere" si treaba pare a ran­jată. . - ,J .

Totuşi , după p l e c a r e a Jsocr i lor mar i " , autorii.,, moral i şi material i ai Stancei se arată puţin îngrijoraţi:

— Toate bune, facem şi nunta, numai de-ar ieşi Stanca... fată mare !

La care Stanca, de după cuptor răspunse, sceptică:

— Nu ştiu zău!.,. Sandy

lorgadromul politic. -— Premiu de Consolaţie

— Maşer, eu pariez pjâsta : câştigă la sigur. — De unde ştii ? — Păi nu vezi caleargă cu şease picioare.'*!

Desen de A. IWIurnu